31
Colegiul National ,, Nicolae Titulescu Craiova Disciplina : Pregătire sportiva teoretica Mineralele , rolul în organism LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE OBTINERE A CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE, CONFORM ORDINULUI COMUN M.Ed.CT. SI M.M.S.S.F. NR 4330 SI 534 DIN 2002 AL ORDINULUI M.E.C.I. NR 4115 din 11 – 05 -2009 Autor : Gurschi Emanuel Daniel Elev în cls. a-XII-a E Profesor îndrumător:

Minearalele, Rolul in Organism

  • Upload
    dj86mky

  • View
    114

  • Download
    4

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Minearalele, Rolul in Organism

Colegiul National ,, Nicolae Titulescu CraiovaDisciplina : Pregătire sportiva teoretica

Mineralele , rolul în organism

LUCRARE DE SPECIALITATE PENTRU SUSTINEREA EXAMENULUI DE OBTINERE A CERTIFICATULUI DE COMPETENTE PROFESIONALE, CONFORM ORDINULUICOMUN M.Ed.CT. SI M.M.S.S.F. NR 4330 SI 534 DIN 2002AL ORDINULUI M.E.C.I. NR 4115 din 11 – 05 -2009

Autor : Gurschi Emanuel DanielElev în cls. a-XII-a E

Profesor îndrumător: Ionică Dragoş

Page 2: Minearalele, Rolul in Organism

Argumentul

Elementele minerale sunt prezente in organismul uman exercitând funcţii importante in procesele specifice. La fel ca si vitaminele. Elementele minerale nu pot fi sintetizate de organismul uman. Cea mai sigura sursa de elemente minerale este solul de unde sunt preluate de plante si apoi omul le asimilează din lapte, legume, fructe, cereale, oua etc. Apele minerale naturale conţin de asemenea minerale care pot fi asimilate de om. Asimilate de organism acestea vor servi la desfăşurarea proceselor biochimice specifice structurilor vii. Mineralele sunt necesare in diferite proporţii pentru buna desfăşurare a proceselor specifice din corpul uman.

In cazul omului exista patru cauze principale de lipsa a elementelor minerale :

- Dezechilibrul biochimic al solului din regiunea in care trăieşte.

- Alimentaţie defectuoasă.- Dereglări metabolice.- Medicamente de sinteza, unele având rol de mineralizare.

In funcţie de cantitatea ingerata de minerale acestea se pot comporta ca un aliment (dacă sunt asimilate integral in organism,ca un medicament sau ca o otravă). Nu se introduc in organism minerale sau metale ca atare, deoarece in cele mai multe situaţii pot deveni nocive, se urmăreşte asimilarea lor din plante, legume, cereale, ape minerale, lapte, carne, oua. Se pot ingera sub forma de metale coloidale sau soluţii minerale naturale cu conţinut de săruri minerale, dar numai in cazul prescripţiilor date de medici. Alături de vitamine, substanţele minerale intra in componenta hranei si sunt necesare la formarea ţesuturilor, participa la

Page 3: Minearalele, Rolul in Organism

procesele biologice si fiziologice ale organismului in parametri optimi. Ele se împart macroelemente( potasiu, calciu, fosfor, sodiu, magneziu, clor, sulf) care exista in organism in cantităţi mari ,si microelemente( zinc, fier, cupru, crom, magneziu, cobalt,molibden, iod, fluor, nichel) in cantităţi mai mici. Lucrarea de faţa, realizată la sfârşitul clasei a XII –a vocaţional volei de la Colegiul National Nicolae Titulescu cuprinde 4 capitole. Pentru realizarea ei am studiat materialul biografic indicat precum si alte lucrări ştiinţifice cum ar fi reviste de specialitate. In acest fel am corelat cunoştinţele teoretice si practice dobândite in timpul scolii cu cele întâlnite in documentaţia de specialitate parcursa in perioada de elaborare a lucrării. Consider ca tema aleasa in vederea obţinerii diplomei in specialitate dovedeşte capacitatea mea de a sistematiza si sintetiza cunoştinţele.

Page 4: Minearalele, Rolul in Organism

Cap.2. Generalităţi

Mineralele sunt substanţe esenţiale pentru corpul uman, ele asigura o gama larga de funcţii. Din cele 92 de elemente chimice cunoscute, numai 21 sunt necesare corpului uman, sin cele 21 numai 4( carbonul, hidrogenul, oxigenul,si azotul) deoarece provin din compusi organici ( hidrati de carbon, proteine, lipide), iar alte2 ( sulful si fosforul) se găsesc in combinatie cu aceste substante. Mineralele active in corpul omenesc sunt : calciul, clorul, cromul, cobaltul, fierul, fluorul, fosforul, iodul, magneziul, manganul, molibdenul, potasiul, seleniul, sodiul, sulful, vanadiul si zincul. Oligoelementele precum borul, siliciul, nichelul si arsenicul sunt de asemenea necesare pentru optimizarea procesului de crestere. Organismul necesita cantităti diferite de minerale de la grame pentru Na si K, la miligrame si chiar mai puţin pentru cele denumite ,, trace elemente,, cum sunt cromul si molibdenul. Mineralele sunt necesare sistemului musculos-scheletic, contractiei musculare, activităţii enzimatice si pentru procesele de transmitere nervoasa. Lipsa sau scăderea cantitătii de minerale in dieta duce la anemie(lipsa fierului) sau hipotiroidism (lipsa iodului), de asemenea o deficienta a zincului duce la slăbirea sistemului imunitar si astfel o mai mare receptivitate la infecţii ale gatului, rinite, afecţiuni pulmonare, etc. Sportivilor le este recomandata o suplimentare moderata prin administrarea de teblete multiminerale, deoarece efortul duce la mărirea proceselor de eliminare a mineralelor implicate in procesele de regenerare tisulara. Administrarea de tablete multiminerale trebuie făcuta cu respectarea limitărilor din tabelul următor.

Page 5: Minearalele, Rolul in Organism

Cantităti recomandate in diete sisuplimentare in sport

pentru anumite minerale (SUA)

ElementDoza(mg)Sexmasculin

Doza(mg)Sexfeminin

Limite de SuplimentareRaportate de Sportivi(mg)

Calciu 800 800 1000-3500Crom 0,05-0,2 0,05-0,2 50-500Cupru 2,3 2,3 0-5Iod 0,15 0,15 0,15-1Mangan 2,5-5 2,5-5 20-100Fier 10 18 30-60Magneziu 350 300 1000-2000Molibden 0,15-0,5 0,15-0,5 0-5Fosfor 800 800 200-2000Potasiu 1525-4575 1525-4575 198-5000Seliniu 0,05-0,2 0,05-0,2 0,2-10Sodiu 900-2700 900-2700 -Zinc 15 15 50-150

Trebuie precizat faptul ca in unele cazuri ingestia unor valori de câteva ori mai mari decât cea recomandata poate fi periculoasa. Aceste indicaţii trebuie urmate cu precizie deoarece o supradozare a unui element poate implica subdozarea altora de exemplu un consum excesiv de fier va reduce aportul de zinc, cupru si crom. Prin alimentare unele elemente minerale sunt aduse in corpul uman in cantitati mari(Cl, Na, Ca, K, S), iar altele in cantitati mici(Cu, Zn,Mn, I, FL). Eliminarea lor din organism se face prin urina si transpiraţie.

Page 6: Minearalele, Rolul in Organism

2.1. Rezervele minerale

La nivelul diverselor ţesuturi cât si la nivelul compartimentelor intracelulare si extracelulare, conţinutul in minerale este diferit. Sângele este bogat in sodiu si clor, segmentele osoase au un conţinut foarte bogat in calciu si fosfor, iar in muşchi exista rezerve însemnate de potasiu si magneziu. Însa, aceste minerale nu sunt tot timpul disponibile, ci formează o rezerva metabolica minerala funcţională, rezerva care este foarte mica, deoarece mineralele sunt legate sau sunt părţi ale unor sisteme sau structuri funcţionale.

Page 7: Minearalele, Rolul in Organism

Cap.3-Importanta si rolul mineralelor in organism 3.1 Sodiul

Organismul uman acumulează necesarul de sodiu sub forma clorurii de sodiu(sarea de bucătărie). Sodiul are rol in metabolismul apei(ionul de sodiu retine apa), in echilibrul acido-bazic. Din aceasta cauza, el se gaseste in toate organismului: sânge, limfa etc. De asemenea sodiul măreşte excitabilitatea neuromusculara si tonusul neuromuscular. Clorura de sodiu se adăuga in timpul pregătirii alimentelor, deoarece alimentele naturale nu contin o cantitate suficienta, atât cat ii este necesar organismului. In medie, necesarul de clorura de sodiu este de 8-15 g pe zi. Când este foarte cald sau când organismul este supus unor eforturi intensa, este indicat sa se consume 20-25 g sare pe zi. Cu cat se consuma o cantitate mai mare de lichide si cu cat transpiratia este mai abundenta, cu atât este nevoie de mai multa sare. Clorura de sodiu se găseşte in lapte, brânzeturi, carne, legume si fructe, frunze de pătrunjel, spanac, roşii, varză etc.

Page 8: Minearalele, Rolul in Organism

3.2 Potasiul(k)

Principalul cation intracelular, potasiul,se găseşte in lichidul intracelular intr-o concentraţie de 40 de ori mai mare decât in lichidul extracelular. El are rol in contractia musculara, transmiterea impulsului nervos, potentialul de membrana si menţinerea in limite normale a presiunii sanguine. Zilnic, aportul indicat de potasiu este de 2g/zi sau 1 mmol/kgcorp, in cazul in care nu se iau in considerare pierderi însemnate prin transpiratie, cum se întâmpla in cazul eforturilor fizice. In respectiva situatie, aportul indicat este de 2-3,5 g/zi. Bogate in potasiu sunt, in primul rând, fructele (portocale, banane), legumele( cartofi) si carnea. In funcţie de selectia alimentara, aportul de K poate varia considerabil, 90-100% din potasiul alimentar. Se absoarbe in intestinul subtire si trece in circulatie.Valorile fiziologice sanguine sunt de 4,3-5,6 mEq/1. O evaluare a potasemiei se face întotdeauna in corelatie cu ph-ul sanguin. Variatia ph-ului sanguin cu 0,1 duce la variatii in acelasi sens a K+ cu 0,4-0,5 mmol/1,prin urmare o potasemiei in acidoza înseamnă deficit de potasiu. Potasiul plasmatic influenţează transmiterea influxului nervos, creste excitabilitatea neuromusculara si participa la formarea acetilcolinei. Excesul ori deficitul de potasiu generează blocarea transmiterii excitatiei. Eliminarea potasiului se realizează prin urina si intr-o mica măsura, prin fecale si transpiratie. In timpul unor contractii musculare repetate,potasiul părăseşte muşchiul datorita schimbărilor in ceea ce priveşte polaritatea celulara si schimburile de Na+-K+ proprii proceselor electrochimice ale contractiei. Pe lângă glicogen, potasiul este depozitat in fibrele musculare. Desfacerea legăturilor glicogenice va conduce si la o eliberare a potasiului, care va înlocui eventualele pierderi din celula musculara.

Page 9: Minearalele, Rolul in Organism

In urma acestor procese are loc cresterea concentractiei de potasiu in plasma si in lichidul interstitial, cu atât mai mult cu cat efortul este mai intens. Când eforturile sunt de scurta durata si maximale, potasemia creste cu 5-10% fata de repaus. Pierderile de potasiu prin transpiratie, in timpul unui efort, sunt mai mici, concentraţia potasiului in transpiratie fiind aproape egala cu cea plasmatica. După efort, potasiul este excreta in cantitati mari in urina, datorita faptului ca rinichiul este stimulat se retina sodiul pentru menţinerea homeostaziei plasmatice si va schimba Na pentru K. In timpul efortului, datorita fluxului continuu de potasiu intramuscular, potasiul plasmatic nu suferă modificări importante. In acest contest, deficitul va apărea la nivelul potasiului intracelular. Pierderile de potasiu intracelular pot fi compensate prin desfacerea legăturilor glicogenului intracelular astfel încât deficitul de potasiu sa fie practic nul. După efort, necesarul de potasiu este crescut din cauza preluării rapide a potasiului de către celule si refacerii glicogenului muscular. După terminarea efortului nivelul plasmatic al potasiului scade repede la nivel normal de repaus sau chiar sub acesta. Se recomanda de către unii specialişti adăugarea de potasiu in solutiile de rehidratare administrate prost si datorita efectului diuretic ce determina o mai rapida excretie a catabolitilor.

3.3 Magneziu

Page 10: Minearalele, Rolul in Organism

In organism, continutul de magneziu se ridica la 20-30g, din care 40%este intracelular(in special, in celula musculara),60% in schelet si doar 1% in lichidul extracelular.

Magneziul este un mineral esenţial prezent in circa 300 enzime necesare metabolismului energetic si proceselor de biosinteza. Înainte de a fi implicata in orice reacţie catalizata enzimatic, fiecare molecula de ATP se combina cu un ion de magneziu. Este un cofactor care caracterizează numeroase enzime de fosforilare si un activator pentru numeroase alte enzime implicate in sinteza proteinelor. Fracţiunea extracelulara de 1% intervine alături de calciu in excitabilitatea neuromusculara, in unele momente sinergic, in altele antagonic. Aportul alimentar asigura 350-400mg/zi, alimente bogate in magneziu fiind cerealele, legumele si fructele( banane, mure, ciuperci, nuci, alune, plante verzi, pentru ca magneziul este un component al clorofilei).

Cantitatile zilnice de minerale recomandate (conform Consiliului National de Cercetare –SUA)

Zinc(mg)

Fier(mg) Fosfor(mg)

Calciu(mg)

Magneziu (mg)

Varsta/sex

15 12 1200-1600

1200 400 15-18masculin

12 15 1200-1600

1200 300-350 15-18feminin

15 10 1200-1500

1000-1200 350 19-25masculin

12 15 1200-1500

1000 280-300 19-25feminin

10/15 10 800- 800-900 350 25-51

Page 11: Minearalele, Rolul in Organism

1400 masculin

Nivelul sanguin fiziologic este de 1,5-2,2 mEq/l (40-45% sub forma legala) Absorbţia se realizează in intestinul subtire in proportie de 35%, iar eliminarea se face predominant prin urina si mai putin prin fecale si transpiratie. In cazul efectuarii unor eforturi stresante, slăbiri forţate, tulburări de absorbţie intestinala, hipertiroidism primitiv si alcoolism cronic, apare hipomagnezemia. De asemenea, nivelul magneziului poate scădea cu urmări grave după eforturi intensa, de aceea sportivii trebuie sa aibă in vedere suplimentarea in magneziu.

3.4 Calciul Aproximativ 1200 g de calciu se afla in organism din care 99% se găseşte la nivelul scheletului. 1% este prezent in lichidul extracelular si structurile intracelulare ale ţesuturilor moi. Acest procent reprezintă pool-ul metabolic actic. Sărurile de calciu sunt responsabile de rezistenta osoasa, aceasta duritate neînsemnând ca osul este inert din punct de vedere biochimic. Celulele osoase preiau si eliberează continuu calciu si fosfaţi. Hormonii care controlează absorbţia calciului si metabolismul acestia sunt secretaţi de paratiroide. Calciul are rol in coagularea sanguina si in contractia musculara. Ionii de calciu sunt eliberati din rezervoare in interiorul celulei musculare pentru a se putea realize cuplarea actina - miozina si implicit contractia musculara. Rolul calciului in organism este imens, deşi cea mai mare cantitate se afla in oase. Daca dieta este săraca in calciu, ionii de calciu necesari contractiei musculare vor fi furnizati de către os, fapt ce duce la scăderea rezistentei oaselor( fracturi, întârzierea refacerii după traumatisme etc).

Page 12: Minearalele, Rolul in Organism

Principala sursa de calciu o constituie alimentele precum : laptele, iaurtul, brânzeturile, pâinea de secara, frunzele de pătrunjel, varza, mazărea, fasolea, soia, conopida, alunele, nucile. Un adult are nevoie de 0,8 – 1 g/zi, iar necesarul pentru un sportiv este de 1,5-1,8 g/zi. Calciul se absoarbe la nivel intestinal in prezenta vitaminei D3 (colecalciferol). Nivelul sanguin al calciului este de 9 – 11% ( calcemia), din acesta 40% este legat de albumine si 55% este ionizat. Nivelul calciului plasmatic nu reflecta statutul real al calciului, pentru ca in conditiile unei scăderi acesta este furnizat de către calciul din oase. Calciul se elimina renal intr-o cantitate zilnica de 40 mg prin transpiratie si fecale. In timpul efectuării efortului, calciul are rol esenţial in iniţierea contractiei musculare prin eliberarea intracelulara si prin initierea relaxării prin recaptarea calciului in rezervoare . Nivelurile plasmatice in timpul efortului pot rămâne constante, pot creste sau pot sa scadă, variatii date de factori diverşi( pierderi de apa cu hiperconcentratie, eliberare osoasa crescută prin stress mecanic).

3.5 Fosforul

Organismul uman contine 600-900 g de fosfor concentrat in proportie de 80-85% in schelet si dinti, restul sub forma de fosfolipide si fosfoprotide in nucleii celulari si protoplasma, ceea ce obliga la asigurarea de calciu in cantitate normala in vederea refacerii tesuturilor, nucleii având un rol deosebit in diviziunea celulara. De asemenea, intervine in metabolismul glucidelor, protidelor si lipidelor, precum si in metabolismul energetic. Legat de metabolismul calciului este metabolismul fosforului, raportul fiind de 2 :1 in favoarea fosforului. Fosforul mai are un

Page 13: Minearalele, Rolul in Organism

rol deosebit, el participa la o serie de reactii chimice la nivelul muşchiului (de exemplu, la transformarea energiei furnizate de glicogen in lucru mecanic). Toata cantitatea de fosfor din ţesuturi si sânge exista sub forma metabolic activa de fosfat (PO4 3). Cantitati ridicate de fosfor se afla in sistemul nervos central si periferic, sub forma de grăsimi fosforate. Necesarul zilnic pentru un adult este de 1,5-2 g de fosfor, iar pentru un sportiv necesarul se ridica la 3 – 3,5 g/zi. Principalele alimente care contin fosfor sunt : oua (gălbenuş), carne, ficat, icre, peste, lapte si produsele lactate, ceapa, morcovi, mazăre verde, ciuperci, spanac, prune, nuci, legume uscate etc. La nivelul intestinului subtire, se realizează absorbtia in proportie de 70%, de doua ori mai mult decât in cazul calciului. In principal, excretia se produce prin urina, fecale si prin transpiratie.

3.6 Fierul

Constituent important al hemoglobinei ( 60-70 %), al mioglobinei (10%) si al mai multor enzime, fierul are rol important in transportul oxigenului la nivel celular sub forma de oxihemoglobina si participa in procesul de eritropoeza. Organismului uman ii sunt necesare 6-10 mg/zi, la sportivi , necesarul crescând pana la 15 mg/zi. Acest necesar se poate obtine din alimente precum : carne roşie, ficat, rinichi, cereale, spanac, urzici, oua, pâine neagra, ciocolata etc. Cel mai bine absorbit este continutul de carne rosie, dar prezintă riscul asocierii cu grăsimi saturate. O sursa buna de fier este ficatul. Absorbtia fierului poate fi influentata si de alte substante prin care menţionam vitamina C, care creste absorbţia fierului, in timp ce o dieta in fibre, ceaiul, cafeaua, fosfatul de calciu reduc absorbtia. Administrarea medicamentoasa de fier trebuie făcuta cu mare atentie pentru ca fierul in exces este dăunător. Absorbtia fierului

Page 14: Minearalele, Rolul in Organism

se realizează la nivelul intestinului subtire, valorile fiziologice in sânge fiind de 115A-+25 mg %. Cantitatea totala de fier din organism este de 2-5 mg, rezervele găsindu-se sub forma de hemosiderina si feritina in ficat, splina, măduva osoasa, intr-o proportie de 30-33%. Anemia, cu scăderea aportului de oxigen, este un rezultat al deficitului in fier. La sportivi, aceasta înseamnă o scădere a VO2 max. si o crestere a ratei de acumulare a acidului lactic in muşchi (oboseala anemica). Anemia patologica se diferenţiază de anemia sportiva care survine in urma cresterii volumului sanguin total prin antrenamente de anduranta fata de numărul eritrocitelor astfel incat hematocritul este redus cu 1-4%. O anemie propriu-zisa apare in cazul unei alimentatii deficitare in fier, prin pierderea fierului ( hemoragii puternice si mici, dar repetate), a unei absorbtii proaste la nivelul intestinului sau printr-un defect de sinteza a hemului. In timpul unui efort se pot pierde cantitati însemnate de fier prin transpiratie. Fierul rezultat din distrugerea hemoglobinei va intra in pool-ul circulant. Efortul are influente si asupra absorbtiei intestinale, mai ales la sportivii care practica antrenamente de mare anduranţa prin scăderea fluxului sanguin intestinal si afectarea proceselor de transport, putând determina chiar hemoragii intestinale. In cazul unui aport inadecvat de fier, primele afectate sunt depozitele. Când deficitul persista, va afecta producerea de hemoglobina ducând la anemii prin deficit de fier, la reducerea capacitatii de transport al oxigenului si, in final, la scăderea performantei sportivului.

3.7 Zincul

Element implicat in cresterea si dezvoltarea tesuturilor, cu precădere cel muscular, zincul este o componenta activa in peste 100 de enzime care intervin in functii vitale, inclusiv in generarea

Page 15: Minearalele, Rolul in Organism

ATP-ului in muschi, rol in imunitate etc. Zincul este prezent in mare cantitate in oase si muschi, însa fara sa fie activ metabolic. Disponibil pentru diverite procese este zincul din sange, dar aceasta prezenta este săraca cantitativ si are un turn over rapid.

Deficitul de zinc duce la : crestere retardata, întârzieri in vindecarea leziunilor, întârzierea maturitatii sexuale, inapetenta, pierderea gustului si mirosului, scăderea imunitatii. Nu se poate aprecia cu exactitate care este efectul efortului asupra cantitatii de zinc din organism prin inregistrarea nivelelor plasmatice de zinc datorita hiperconcentratiei post efort( prin deshidratare), cat si a hipoconcentratiei prin retentie de apa si sodiu. Efortul fizic creste necesarul de zinc, pentru ca zincul se pierde prin transpiratie si urina. In cazul unui efort scurt si de o intensitate maxima, s-au observat cresteri ale nivelului plasmatic de zinc, probabil din cauza unor microleziuni musculare. Un efort prelungit creează o scădere a nivelului plasmatic al zincului datorita redistribuirii in ficat si in celulele imunitare. Se recomanda o cantitate de 10-15 mg pe zi.

Cele mai bogate alimente in zinc sunt : carnea, ficatul, algele marine, scoicile, laptele, brânzeturile. Alimentele bogate in hidrati de carbon sunt mai sărace in zinc, iar o dieta bogata in fibre scade absorbtia zincului si chiar biodisponibilitatea lui din alimentele cu continut mare de zinc.

3.8 Sulful

Sulful este un element cu rol catalizator in oxidările tisulare. Ajuta la eliminarea toxinelor specifice oboselii. Alimentele bogate in sulf sunt: oua, carne, fasole uscata, linte, lapte si produse lactate(in special, cele proaspete) etc. Brânza de vaci proaspăta este recomandata ca aliment de protectie pentru ficat datorita aminoacidului metionina pe care il contine.

Page 16: Minearalele, Rolul in Organism

3.9 Iodul

Rolul iodului in organism este important, deoarece el are ca actiune principala asigurarea secretiei de tiroxina de către glanda tiroida. De asemenea, ajuta la cresterea normala a corpului, are rol in dinamica circulatorie, reglarea oxidărilor intracelulare si in functionarea normala a sistemului nervos si neuromuscular. Necesarul de iod in organism este foarte mic. Aceasta cantitate mica se asigura printr-o alimentatie complexa. Iodul se adăuga in alimentatie sub forma medicamentoasa ( tablete de iodura de potasiu). Varza nu se va administra prea des sportivului, deoarece contine substante care inhiba secretia de hormon tiroidian. Cuprul, cromul si seleniul sunt minerale care se găsesc in corpul uman in cantitati mici. Ele sunt aşa-numitele traceelements sau oligoelemente.

3.10 Cuprul

Element esential organismului uman, cuprul are rol in metabolismul energetic, refacerea celulara, protectia împotriva radicalilor liberi.. Cuprul intra in componenta multor enzime. Adiţional, cuprul influenţează metabolismul fierului ( formarea hemoglobinei). In conditii de repaus, nivelul plasmatic al ceruloplasminei ( principala proteina care leagă cuprul in plasma) indica statusul cuprului. Prin procesul de transpiratie, cuprul este eliminate din organism si din aceasta cauza este recomandata o dieta

Page 17: Minearalele, Rolul in Organism

suplimentara de cupru pentru sportivii care efectuează eforturi intense sau de lunga durata.

Dozele de oligoelemente indicate/zi

Seleniu Crom Cupru Sursa

55-70ug

50-200ug

1,5-3 mg NRC

20-200ug

50-200ug

2-4 mg DGE

NRC – Centrul National de Cercetare al SUA DGE - Centrul National de Cercetare al Germaniei Alimentele bogate in cupru sunt : Ficatul, organele interne, semintele si cartofii. Vitamina C, fierul zincul, calciul, proteinele fructoza si dietele bogate in fibre scad absorbtia cuprului.

3.11 Cromul

Cromul este o substanta esenţiala pentru reglarea glucozei sanguine, deoarece actionaeaza si ca un cofactor al insulinei.. Deficitul de crom in organism are ca urmare : scăderea actiunii insulinei, alterarea nivelului normal al glicemiei, diabetul zaharat etc.

Pentru ca este un cofactor al insulinei, cromul are o importanta deosebita pentru sportiv. Stresul, efortul, infectiile, traumele psihice antrenează un deficit al cromului in organism.. In cazul unor eforturi fizice,

Page 18: Minearalele, Rolul in Organism

cromul este in deficit deoarece se pierde prin urina, pierdere care se accentuează cand dietele sunt bogate in hidranti de carbon( mai ales, mono si dizaharidele). Experimentele efectuate pe animale au demonstrat ca suplimentarea cromului sub forma de picolina de crom a avut ca efect cresterea masei corporale si scăderea tesutului adipos, fapt esential in sporturile cu dominant de forţa, precum culturismul. De asemenea, s-a constatat ca actiunea cromului asupra insulinei este responsabila de incorporarea unei cantitati crescute de aminoacizi in tesutul muscular cu o crestere a masei musculare, o scădere a tesutului adipos si o crestere a metabolismului bazal. Necesarul de crom este de aproximativ 50-200 mg pe zi, dar studii recente au arătat ca in dieta adultului cantitatile zilnice de crom sunt sub aceasta limita. Rata absorbtiei cromului se situează intre 0,3% la 1% pentru compusii anorganici si intre 5% la 15% pentru cromul legat de compusii organici. Alimentele bogate in crom sunt : broccoli, ciupercile, cerealele. O dieta bogata in fibre scade absorbtia cromului. Excretia creste in cazul unei alimentatii bogate in hidrati de carbon.

3.12 Seleniu

Reprezintă o componenta importanta a enzimei glutation peroxidaza care împreuna cu vitamina E reglează neutralizarea hidroxiperoxizilor, asadar având proprietati antioxidante. Seleniul intervine in procesele de reparare a membranelor celulare afectate de efort fizic intens. Un deficit de selenium duce la afectarea tesutului muscular, la aparitia oboselii musculare si chiar la cardiomiopatii. In timpul efortului fizic, seleniul poate preveni peroxidarea lipidica indusa de efort si astfel poate diminua gradul de alterare

Page 19: Minearalele, Rolul in Organism

celulara, mai ales in tesuturile active din muschi sau tesuturile care pot fi supuse unei ischemii locale gastrice prin derivarea fluxului sanguin. Cu privire la doza zilnica care se recomanda, aceasta este de 20-100 mg de seleniu. Alimentele cele mai bogate in seleniu sunt cerealele.

Cap. 4 . Refacerea si suplimentarea rezervelor minerale

Din datele prezentate anterior, rezulta faptul ca aportul de minerale adus de o dieta bine condusa ce contine cantitati suficiente de carne fructe, legume, cereale este benefic,si nu necesita suplimente pentru un adult sănătos. In cazul sportivilor este recomandat ca suplimentarea sa se facă prin dieta, solutii de rehidratare sau preparate medicamentoase de tipul polimineralizantelor. O categorie aparte o constituie cea a alimentelor ce se găsesc in cantitati mici in organism( zinc, cupru, seleniu) dar care au o absorbtie scăzuta si o excreţie crescuta in cazul unei diete bogate in hidranti de carbon. Suplimentarea cu aceste elemente este recomandata in perioadele de antrenament intens, sau in orice situatie in care sportivul prezintă limitări ale aportului alimentar.

BIBLIOGRAFIE

Page 20: Minearalele, Rolul in Organism

Baran Traian – Elemente de biofizina medicala- Fascicula 1 Litografia I.M.F. Iasi 1985I. Baciu - Fiziologie- Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1977Serban f. – Biochimie Medicala- Cursul 1-Editura Litografia I.M.F. Iasi 1987