13
VII. Unitatea eclezială în miscarea ecumenică: , teologie şi aşteptări! Este bine cunoscut că Biserica Ortodoxă a fost si' continuă să fie una , dintre forţele creatoare si mediatoare ale miscării ecumenice. Fondarea , , Consiliului Mondial al Bisericilor în 1948 nu a fost prima ocazie în care Biserica Ortodoxă s-a declarat a fi deschisă la cooperarea ecumenică cu bisericile ne-ortodoxe. Este în natura Ortodoxiei să fie gata pentru o în- tâlnire onestă şi pentru înlăturarea oricărui obstacol din calea spre unitate. Dacă cineva citeşte despre relaţiile Bisericii Ortodoxe cu reformatorii secolului al XVI-lea, răspunsul ei la invitaţi a de a participa la Vatican I, di- feritele ei iniţiative pentru dialog, faimoasa enciclică a Patriarhiei ecumeni- ce din 1920 etc. este destul de dar că Biserica Ortodoxă a ales să călătoreas- că pe calea realizării unui efort pentru o Irăţietate (fellowship) ecumenică, preferată celei a izolaţionismului. Bineînţeles că anumiţi factori istorici au împiedicat uneori implementarea efectivă a acestei dorinţe fundamentale. Însă atunci când situaţia s-a uşurat puţin, în special după cel de-al doilea război mondial, familia ortodoxă a început să-şi demonstreze prezenţa ei activă. Doar recent am descoperit extraordinara muncă ecumenică reali- zată de mai mulţi teologi străluciţi şi episcopi din Bisericile Ortodoxe din Balcani şi Europa Centrală dinainte de fondarea Consiliului Mondial al Bisericilor. Rolul Bisericilor Ortodoxe locale în cadrul întregului context interconfesional de astăzi demonstrează că Ortodoxia joacă un rol impor- tant (şi are o mare responsabilitate) în cadrul efortului ecumenic mai larg. Si totusi, intrarea Bisericii Ortodoxe în miscarea ecumenică si chestiunea ) , " menţinerii prezenţei ei acolo nu a fost uşoară. Încă de la început, Biserica Ortodoxă a susţinut participarea ei în Consiliul Mondial al Bisericilor nu doar ca una dintre multele familii confesionale, ci ca o aducătoare de Biserică nedivizată, oferind o mărturie 1 Apărut în Greek Orthodox Theological Review 26,4, 1981, p. 314-324. 54

Misiologie - Curs 3 (anul IV - semestrul II).pdf

Embed Size (px)

Citation preview

  • VII. Unitatea eclezial n miscarea ecumenic:,teologie i ateptri!

    Este bine cunoscut c Biserica Ortodox a fost si' continu s fie una,dintre forele creatoare si mediatoare ale miscrii ecumenice. Fondarea, ,Consiliului Mondial al Bisericilor n 1948 nu a fost prima ocazie n careBiserica Ortodox s-a declarat a fi deschis la cooperarea ecumenic cubisericile ne-ortodoxe. Este n natura Ortodoxiei s fie gata pentru o n-tlnire onest i pentru nlturarea oricrui obstacol din calea spre unitate.

    Dac cineva citete despre relaiile Bisericii Ortodoxe cu reformatoriisecolului al XVI-lea, rspunsul ei la invitai a de a participa la Vatican I, di-feritele ei iniiative pentru dialog, faimoasa enciclic a Patriarhiei ecumeni-ce din 1920 etc. este destul de dar c Biserica Ortodox a ales s cltoreas-c pe calea realizrii unui efort pentru o Irietate (fellowship) ecumenic,preferat celei a izolaionismului. Bineneles c anumii factori istorici aumpiedicat uneori implementarea efectiv a acestei dorine fundamentale.ns atunci cnd situaia s-a uurat puin, n special dup cel de-al doilearzboi mondial, familia ortodox a nceput s-i demonstreze prezena eiactiv. Doar recent am descoperit extraordinara munc ecumenic reali-zat de mai muli teologi strlucii i episcopi din Bisericile Ortodoxe dinBalcani i Europa Central dinainte de fondarea Consiliului Mondial alBisericilor. Rolul Bisericilor Ortodoxe locale n cadrul ntregului contextinterconfesional de astzi demonstreaz c Ortodoxia joac un rol impor-tant (i are o mare responsabilitate) n cadrul efortului ecumenic mai larg.Si totusi, intrarea Bisericii Ortodoxe n miscarea ecumenic si chestiunea) , "meninerii prezenei ei acolo nu a fost uoar.

    nc de la nceput, Biserica Ortodox a susinut participarea ei nConsiliul Mondial al Bisericilor nu doar ca una dintre multele familiiconfesionale, ci ca o aductoare de Biseric nedivizat, oferind o mrturie

    1 Aprut n Greek Orthodox TheologicalReview 26,4, 1981, p. 314-324.

    54

  • VII. Unitatea eclezial n micarea ecumenic: teologie fi ateptri

    unic. Ferm convinsi c Biserica lor nu este o form confesional a cres-, ,tinismului, ortodocii au refuzat s rmn n cadrul granielor diviziuniiistorice. Prin urmare, rolul Bisericii Ortodoxe nu ar trebui s fie vzut caunul de mrturie pasiv, ci mai degrab ca unul de mrturie activ.

    Pe de o parte, ca un partener n refiecia comun, ortodocsii au ajunss neleag vasta diversitate i complexitate a frietii (fellowship) ecu-menice. Biserica Ortodox a descoperit cretini i comuniti care, n ciudaseparrii lor (nu numai din cauza factorilor confesionali, ci de asemeneasociali i culturali) sunt profund angajai pe calea cutrii unitii. Dife-ritele ecleziologii coexist cu diferite nivele i forme de practic eclezial;noi posibiliti de unitate alterneaz cu evenimente care obscureaz saudescurajeaz unitarea. Prin aceast experien trebuie s se recunoasc nunumai c "a existat o alterare fundamental n principiile ecumenice iecleziologice ale nvturii ortodoxe de-a lungul acestei ere prezente", darde asemenea c, ntr-o mare msur, marile probleme, griji i ateptri alecomunitii ecumenice de astzi sunt parte a nsi vieii Ortodoxiei.

    Pe de alt parte, prezena Bisericii Ortodoxe n Consiliul Mondialal Bisericilor nu numai c a prevenit Consiliul de la a deveni o federaiepan-protestant, ci a avut un impact asupra vieii lui i a dezvoltrii luiteologice. Ortodoxia a demonstrat o dimensiune mai larg a problernati-cilor teologice dincolo de polarizarea bisericilor vestice ntre pre- Reformi post-Reform. Mai mult, Ortodoxia a creat o nou situaie teologic ncadrul creia CMB este chemat s acioneze cu responsabilitate.

    Acum, progresul n discuiile ecumenice depinde de contribuia or-todox, iar dezvoltarea teologic ortodox este promovat i facilitat prindialog i ntlniri ecumenice. ns n aceast conexiune, temele de cercetareteologic rmn prea limitare n cadrul mediului istoric al Reformei i deiproblematicile au devenit mai catolice i trateaz chestiuni mai largi deeclesiologie i soteriologie, ele nc nu sunt n stare s se elibereze de acestelimite. Uneori propunerile Bisericii Ortodoxe nu sunt nelese de ctrevestici, iar propunerile apusenilor ctig puin atenie din partea Orto-doxiei. Cu toate acestea, rspunsul nostru - chiar la vechile controverse- nu mai ia forma unei reacii polemice.

    De-a lungul perioadei de schimbare radical care a urmat celui de-aldoilea rzboi mondial, micarea ecumenic a fost un instrument de nnoirei un loc unde oamenii pot s creasc mpreun. Acesta a fost rezultatul

    55

  • Studii de misiune i ecumenism

    imediat al acestei situaii istorice. Toate corn unitile confesionale, fie dinafara sau din interiorul CMB, pot recunoaste n miscarea ecumenic che-, ,marea la un progres al dezvoltrii teologice pozitive i la nnoire eclezial.Pe parcursul ultimelor patru decenii, CMB a oferit un cadru solid n carebisericile au fost de asemenea capabile s clarifice i s redefineasc ter-menii eseniali i condiiile angajamentului lor ecumenic ca rspuns la osituaie dat.

    Ca membri ai CMB, Bisericile Ortodoxe au nvat un lucru maredespre micarea ecumenic, care constituie o enorm provocare pentru ele,n special n ceea ce privete problemele internaionale i chestiunile con-troversate.

    Sperm c experienele bisericilor neortodoxe de-a lungul acestor n-tlniri au fost extreme de bogate nu numai n ceea ce privete spirituali-tatea sau cultul liturgic oriental, ci i n termenii direciilor teologice i airemediilor necesare pentru dobndirea unitii conciliare.

    La ora actual discutm unitatea eclezial n cadrul unui context cutotul aparte, anume puternica convingere c n interesul unitii ecumeniceCMB ar trebui s se reafirme sarcina sa originar de a promova unitatea vi-zibil a Bisericii. Pentru ortodoci, unitatea eclezial nu este simplu doar oprioritate ecumenic, ci este cheia spre nelegerea micrii ecumenice. To-tul trebuie s fie legat de aceasta. Unitatea eclezial este centrul dialoguluiteologic, al mrturiei comune i misiunii, slujirii, educaiei i aciunii co-mune n ceea ce privete dreptatea social i drepturile omului. Ortodocsiicred c exist un risc al polarizrii imediat ce aceast problem central iunic este ignorat sau umbrit de chestiuni politice i scopuri sociale. Aridica alte chestiuni ca teme centrale (care totui ar putea fi importante iurgente) n detrimentul unitii este vzut ca o deviere de la funciuneade a restaura comuniunea vizibil a bisericilor. Un ecumenism far o pre-ocupare imediat pentru unitatea eclezial este un ecumenism deformat; oteologie a unitii ecleziale fr o preocupare pentru unitatea credinei esteo teologie srac.

    Viziunea ortodox n aceast dezbatere este aceea c credibilitatea mis-,crii ecumenice cere ca scopul primar - unitate a Bisericii - s fie reafirmatn mod constant si c urmtoarea ntrebare crucial este ridicar: ce anume,este teologic necesar pentru unitatea Bisericii n cadrul perspectivei po-cinei, iertrii, recunoaterii reciproce, cooperrii, mijlocirii i ntlnirii?

    56

  • VII Unitatea eclezial n micarea ecumenic: teologiefi ateptri

    Vor fi menionare aici cteva observaii principale despre dezbatereaecleziologic despre unitate n cadrul CMB. Mai nti vom nota limiteleexplicite ale unei astfel de dezbateri aa cum au fost ele exprimare n De-claraia de la Toronto din 1950, potrivit creia fiecare biseric pstreazecleziologia ei dinainte stabilit. Declaraia de la Toronto a protejat plura-lismul ecleziologic al bisericilor membre i a prevenit CMB de la a devenio "super-biseric".

    Dar, dac acceptm acest pluralism al "ecleziologiilor", noi puremdoar s-I prevedem ca fiind n msur s fac un progres substanial spreunitatea bisericii pe termen lung.

    n al doilea rnd, ar trebui s se aib n vedere cutarea continu pen-tru unitate n unele dintre ariile principale al doctrinei i vieii Bisericii, deexemplu:

    (1) Viziunea comuniunii Bisericii celei una ca o frie tate (fellowship)conciliar a bisericlor locale - CMB s-ar putea s nu fi articulat pe deplinconceptul de "frie tate (fellowship) conciliar", ns n mare acest concepta fost susinut de Biserica Ortodox care a facut presiuni pentru aceastorientare a dezbaterii unitii cu convingerea c Biserica i-a trit unitateaei ntr-un mod conciliar.

    (2) n practic apare un consens n dezvoltare a credinei comune. S-aatins un remarcabil nivel de acord ntre teologii multor tradiii n ceea ceprivete multe chestiuni doctrinare.

    Este bine documentat efortul de a realiza consens ecumenic n do-meniile Botezului, Euharistiei, Preoiei. Desigur c consecinele acestordeclaraii de acord pentru unitatea Bisericii, mai ales n ceea ce priveteintercomuniunea, trebuie s fie pe mai departe analizate, dar nu este niciondoial c au fost gsit.e noi puncte de intrare n dezbaterea ecumenic ipoate fi deja vzut o convergen tot mai mare n ceea ce privete doctrinefundamentale ale credinei cretine.

    Aceasta demonstreaz c principiul unitii credinei - care pentruortodoci este central - este un principiu de lucru stabilit n dezbatereaecumenic. Bisericile sunt acum deschise posibilitii de a accepta o mr-turisire comun a credinei ca baz pentru unitatea lor vzut i pentrufrietatea (fellowship) ecleziastic.

    Unitatea Bisericii universale si gsete sursa ei ultim n mrturisirea, ,aceleiasi credinte si expresia ei ultim n mprtirea din aceeasi Euharistie., .> } ),

    57

  • Studii de misiune i ecumenism

    Nu este ceva care s fie inventat, ci ceea ceea ce este pstrat n una sanctaspre a fi primit de ctre toi.

    (3) ncercri concrete de a aduce mrturie comun sunt realizate dectre diferite biserici din diferite ri, indiferent de diviziunile lor confesio-nale. Diferite denorninaiuni i comuniti sunt n contact unele cu altelei se susin unele pe altele la nivel local. Aceste eforturi adesea dau naterela tensiuni mari i la dificulti practice, dar cretinii care sunt angajai ncooperare ecumenic cred c aceasta este o contribuie efectiv la cauzaunitii. Acesta nu este un ecumenism dogmatic, ci o experien vie a fr-ietii (fellowship) nnoite de vreme ce cretinii i aduc mrturia lor sprecei deposedai, sraci, respini din biseric i societate.

    n al treilea rnd, este adevrat c CMB a ridicat numeroase chestiunicontroversate care se intersecteaz cu problema unitii i care i au ori-ginea n dificulti contextuale din viaa i misiunea bisericilor membre.Este de asemenea adevrat c Bisericile Ortodoxe au ncurajat aceasta prindeclararea faptului c i ele sunt angajate fa de aceste chestiuni. Dupconferina de la Bangkok despre Mntuire astzi (1973) i cea de-a cinceaAdunare General a CMB (Nairobi, 1975), mai multe Biserici Ortodoxelocale i teologi au criticat "orizontalismul" brand-ului CMB al ecumenis-mului apusean care pare s neglijeze dimensiune a vertical a vieii bisericiii grija pentru unitate. Se vede acum c acest criticism nu a fost doar ojudecat negativ despre CMB, ci i o autocritic. Acest criticism a fostintenionat s certifice limitele angajamentului cretin n cadrul sferei poli-tice nu numai pentru c un astfel de angajament este imposibil n anumitesituaii, ci de asemenea pentru c cretinii trebuie s protejeze mrturia so-cial a Bisericii de orice politizare sau identificare cu o anumit ideologie.

    n al patrulea rnd, aceast dezbatere este pe mai departe complicatde faptul c ortodocsii se raporteaz la ea cu un puternic simmnt c eitrebuie s-si reevalueze rolul lor n miscarea ecumenic n forma ei pre-, ,zent. Aceast convingere trebuie s fie vzut mpotriva muncii impre-sionante care a fost fcut n trecut n domeniul unitii. La acest punctn dialogul bilateral i ecumenic, dezbaterea despre unitatea credinei idespre coninutul acestei credine devine mai specific.

    Pe de alt parte, ortodocii au declarat clar c unitatea rupt a cre-dinei nu este pur i simplu o chestiune de diversitate teologic, ci aducen discuie crezul doctrinar - mrturisirea comun a credinei. Conferina

    58

  • VII. Unitatea eclezial n micarea ecumenic: teoLogiefi ateptri

    Permanent a Episcopilor Canonici Ortodoci din America a publicat onou serie de Linii directoare pentru cretinii ortodoci n relaiile ecumenicedin 19732. ntr-o ncercare de a articula principiile ecumenice generale aleOrtodoxiei, raportul spune dup cum urmeaz:

    "Problema ecumenic pentru Ortodoxie nu este unitatea Biseri-cii care este dat i pstrat n mod esenial de ctre Dumnezeun comuniunea istoric comun. Problema ecumenic pentru noieste problema lipsei de unitate a cretinismului i necesitatea re-cuperrii sintezei biblico-patristice a credinei care este constituitdin Biserica cea una. Pentru Ortodoxie, teologia i cultul nu ex-prim gndirea i viaa unei anume denorninaiuni, ci a Bisericiilui Hristos".

    Raportul spune mai departe: "Acceptarea revelaiei lui Dumnezeu aacum se gseste trit n realitarea Bisericii lui Hristos cea istoric si vizibil, ,este cea care delimiteaz pentru noi nceputul si sfrsitul miscrii ecume-, , ,nice." Prin urmare, este necesar s revenim la tradiia comun i vechespre a corecta crezurile confesionale. Ele subliniaz faptul c comuniuneaecumenic deplin este nc departe i nu va fi posibil pn ce unitateaBisericii nu va fi realizat. Pe de alt parte, nu poate fi ignorat proliferareadeclaraiilor de consens despre chestiunile controversate aparte care au fostrealizate recent prin dialoguri rnultilaterale i bilaterale. n aceast situaie,poziia ortodox trebuie s devin mai specific n evaluarea i participarean aceste noi iniiative.

    Dezbaterea postuleaz prezena deplin i contribuia Bisericii Orto-doxe. Dac ortodocsii au o responsabilitate aparte n dialogul ecumenic,atunci este cu siguran la acest stadiu i n acest punct. Nu putem s lsmaltora cutarea unei mrrurisiri de credin comune. Ortodocsii trebuie saduc mrturie deplintii credinei apostolice.

    Ct de fundamentale sunt astfel de declaraii de consens n relaiacu mrturisirea comun a credinei? Att n discuiile ecumenice ct i ndialogul bilateral - care pentru unii pare a fi mai potrivit astzi - toate bi-sericile sunt confruntare cu aceleasi alternative: formularea unui nou crez,sau o acceptare comun a credinei apostolice n termeni contemporani.

    2 Guidelines for Orthodox Christians in Ecumenical Relations, publicat de SCOBA(New York, 1973), p. 50.

    59

  • Multe biserici simt c este prea devreme s experimentrn cu ajutorul pri-mei alternative, de vreme ce ei nu tiu implicaiile ei. Receptarea comuna credinei apostolice ar putea fi o posibilitate real pentru a avansa pas cupas. Ar putea fi o ncercare ecumenic realist dac ar fi fost nsoit deun sens al dezvoltrii teologice i de o experien a nnoirii ecleziastice dinpartea tuturor bisericilor, inclusiv a celor ortodoxe. Drept urmare, trebuies se dea mult atenie modului n care noi propunem poporului nostruunitate a credinei ca proiect viitor al micrii ecumenice. Nu va fi pur isimplu o confruntare a ceea ce ne-a precedat, a ceea ce am posedat n tre-cut, ci o micare spre o descoperire concret sau redescoperire a adevruluilui Hristos ca surs comun a vieii.

    Voi indica cteva domenii unde o astfel de ncercare ar putea aduceperspective i speran~e noi:

    (1) am considerat de la sine neles conceptul de "Biseric nedivizat"si distinctia dintre crestinii care sunt divizari si Biserica ce nu este diviza-, l", t ,t n esena ei, i am citit istoria crestinismului prin astfel de concepte:acolo unde unitatea eclezial este vzut din cadrul perspectivei acestei"Biserici nedivizate", este oferit o impresie aparte a Bisericii - care nu afost niciodat confirmat n istorie - i este sugerat c aceasta este Biserica.Cum anume poate s se manifeste existena Bisericii celei una n bisericileistorice? Aceasta este o chestiune care revine mereu n dialogul ecumenic.Dac realizarea unitii nseamn depirea diviziunilor existente n rndulbisericilor istorice i rnprtirea comuniunii ca Biseric cea una, Bisericacea veche i ne divizat ar trebui s fie afirmat mai clar ca o realitate poziti-v si ca o comunitate istoric uman a crei existent si unitate sunt oferi te, t ,sacramental i manifestate n liturghia euharistic. Biserica cea nedivizateste o manifestare concret a Domnului Cel rstignit i a lui Hristos Celnviat n puterea Duhului Sfnt n forma unei comuniti umane - cutoate contradiciile i ambiguiti]e ei.

    Doar o interpretare sacrarnental a Bisericii va nltura pericolulprezentrii unei viziuni metafizice ca un model istoric al Bisericii celeinedesprite. Doar o nelegere realist a acestei naturi va da credibilitateanalogiei pe care ortodocsii o fac ntre Biserica lor i Biserica i ajut bise-ricile s accepte o form de unitate care este posibil din punct de vedereistoric si biblic.,

    Studii de misiune i ecumenism

    60

  • VII. Unitatea eclezial n micarea ecumenic: teoLogiei ateptri

    (2) Autoritatea tradiiei comune: Ortodoxia a evitat o nelegere purconfesional, dogmatic i instituionalizat a tradiiei prin transformareadidaskaliei n slujb liturgic i spiritualitate. Memoria biblic devine partea vieii cretine; liturghia reflect dogma, sensul tradiiei formeaz sensulBisericii. Potrivit epistolelor pastorale, cretinii trebuie s accepte deposi-tum fidei al Apostolilor aa cum este exprimat prin continuitatea episcopi-lor spre a rmne n cadrul comuni unii lui Hristos. ns pronunarea tra-diiei apostolice prin linia episcopilor a fost ntotdeauna subiectul moduluin care a fost primit de oamenii care pstreaz memoria mrturiei biblice.Gndirea i spiritul tradiional nu au fost limitate la crezurile i textele tra-diionale. Autoritatea tradiiei ortodoxe implic exercitarea acestei dubleslujiri a transmiterii i receptrii pentru c este un act al cunoaterii luiDumnezeu. n discuia noastr teologic, suntem tentai s limitm coni-nutul tradiiei ortodoxe la doctrinele tradiionale i la ordinea canonic cea devenit obiectul deciziilor conciliare din timpul sinoadelor ecumenice.Bineneles c mesajul fundamental nu trebuie s fie abandonat de vremece indic apostolicitatea Bisericii, standardul de neters al credinei orto-doxe. ns noi tim c conceptele universale folosite n trecur pot deveninoiuni confesionale i culturale, i c istoria bisericeasc, n special expan-siunea misiunii, este un locus pentru dezvoltarea teologic.

    Pentru bisericile mai tinere din Africa, ce au ignorat rdcinile patris-tice ale Ortodoxiei, doctrinele noastre sunt doar o parte a teologiei vestice!Drept urmare, noi ar trebui s fim sensibili fa de cum anume s fie pre-zentat coninutul credinei ortodoxe - nu ca religia oficial a cretinisrnu-lui sau ca "tradiie rsritean", ci ca expresia adevrului deplin al Evan-gheliei. Nici sistematizrii vechi, nici celei noi nu ar trebui s-i fie permiss previn continua rsI?ndire i acceptare personal i ecleziast - n toatecolurile lumii - a credinei pronunate de Biserica veche.

    Autoritatea tradiiei noastre nu const n anumite formulri trecuteale doctrinei ei, care ar putea prezenta dificulti, ci n plenitudinea ade-vrului. Nu conteaz forma, terminologia sau ritualul extern, ci esena iprincipiile de baz ale dogmei.

    (3) Conceptul catolicitii care a fost identificat mai ales cu unitateaontologic a Bisericii i cu deplintatea ortodoxiei credinei: nimeni nupoate nega contribuia major a anumitor teologi ortodoci, att naintect i dup 1948, la discuiile catolicitii organice interne, n lumina cre-

    61

  • Exist n centrul carolicitii o profund contiin mrrurisitoare, ocredin mprtit, o recunoatere a altora i o biseric pentru alii. Aces-ta este spiritulliturghiei noastre care este excepional de sensibil fa decomuniunea catolic i continuitatea apostolic.

    (4) n cutarea unitii ecleziale de dragul mrturiei creti ne i n pro-clamarea Evangheliei, exist muli crestini si biserici care-si demonstreaz" ,angajamentul lor fa de cauza unitii n tratarea anumitor chestiuni vi-tale. n lumina promisi unii lui Iisus: Eu sunt n mijlocul vostru, ei credc solidaritatea cu victimele nedreptii i opresiunii ntr-un act eclezialpoart un sens al obligaiei. Cum anume discutm tradiia cu cretinii alcror ntreg viitor este n joc? Nu este pur i simplu o chestiune de solida-ritate ecumenic, ci o datorie de a recunoate realitatea crucii i mpriaacolo unde se manifest n puterea Duhului Sfnt. n vreme ce s-ar puteas fim de acord cu ncercarea de a risipi suspiciunea c biserica are eluripolitice i scopuri seculare, noi trebuie s recunoatem totui c poporuli-a pstrat credina lui ca un mod de via distinct i ca o responsabilitateconcret, potrivit istoriei i circumstanelor predominante ale societii.S ne amintim de Prinii Bisericii care cred c cunoaterea lui Dumnezeu

    Studii de misiune i ecumenism

    ia "ecumenismul n timp" este o parte integral a "ecumenismului n spa-tiu". ns noi trebuie s recunoastem c aceast catolicitate extern, aceast, ,universalitate, este, de fapt, o parte integrant a teologiei i istoriei Bise-ricii Ortodoxe. Nu este doar o vocaie ocazional, este expresia dinamica obedienei Bisericii de a mprti "veti bune". Rspndirea credineiortodoxe, vizibilitatea ei istoric i forma cultural deriv din aceast ascul-tare preioas. Catolicitatea i apostolicitatea sunt strns legate i implicmanifestarea mpriei lui Dumnezeu n fiecare clip i loc - ncarnareaEvangheliei n fiecare tradiie istoric i cultural specific. Universalitateanu este o chestiune de expansiune. Nici nu este lucrarea noastr; este lucra-rea Duhului Sfnt. Oricum, universalitatea implic i ncurajeaz misiuneai evanghelismul n toate timpurile i n toate locurile.

    nsi existena bisericilor locale care nu sunt inute mpreun de ouniformitate rigid, confesionalismul sau centralizarea jurisdicional esteevidenta universalitii ortodoxe. Ecleziologia sobornost nu este, prin urma-re, o doctrin a izolaionismului sau a exclusivismului, pentru c poporulortodox este la fel de mult gardian al credinei cnd propovduiete apos-tolatul lui si cnd aduce mrturie ntr-un loc anume.,

    62

  • VII Unitatea eclezial n micarea ecumenic: teologiefi ateptri

    este un mod de via. Clement Alexandrinul, probabil cel mai vertical n-tre Prinii secolului lui, nu ezit s ridice cele mai 'orizontale' probleme,precum dac bogaii pot s fie mntui i. Aceia care reprezint gardieniicredinei sunt foarte ngrijorai de roadele credinei, nu numai n termenietici si ernoionali, ci de asemenea n termenii atitudinilor culturale si dez-, ,voltrii sociale. Credina ortodox a creat sau format culturi n multe risi a inspirat un umanism crestin n Centrul si Estul Europei., "

    Ce speran exist acum pentru micarea ecumenic? Care este bazacomun a ateptrilor noastre? Ce speran exist n parohiile noastre 10-cale i n episcopiile noastre pentru unitatea Bisericii universale? Ce pai artrebui fcui pentru realizarea acestor sperane?

    (a) O munc teologic solid a fost deja fcut i mult nc rmnes mai fie fcut. Este extrem de important acum s gsim principii i per-spective de lucru.

    Convergena n gndirea teologic postuleaz o revizuire a metodolo-giei de ambele pri. Prin afiarea de rezultate pariale i trecnd cu vedereao abordare holistic, bisericile neag anumite daruri i posibiliti n alii.Sunt dialogurile bilaterale cu adevrat un nou factor ecumenic promi-tor sau doar o alt form de izolare i aprare fa de care ortodocii suntfoarte sensibili n discuiile ecumenice? (b) Consensul cu privire la Botez,Euharistie si Preotie postuleaz continuarea studierii si implementrii lui, , ,n viaa bisericilor sau va rmne doar un succes pur academic. Care suntimplicaiile lui pentru nelegerea noastr fa de istoria trecut, schisme,diviziuni i de asemenea fa de viitor? Muli ortodoci nu accept ceea cespune consensul i nici termenii n care acesta este exprimat, iar aceasta nurezult simplu dintr-un complex de superioritate.

    ntruct transmiterea si formarea Sfintei Tradiii nu este doar o ches-. 'tiune de concepte doctrinare precise i nvturi teologice echilibrare, cieste n primul rnd un mod de via i o chestiune de spiritualitate perso-nal si eclezial.,

    (c) Trebuie s lum n serios teologia altor biserici. TOi cretinii mr-turisesc c unitatea Bisericii este parte a realitii i fgduinei Evangheliei.Drept urmare, ei trebuie s stea mpreun i s anune mesajul biblic pen-tru ca "toi s fie una"." oi avem comuniune n Hristos", spune SfntulIoan (1 Ioan 1,6). Acesta este motivul obiectiv pentru ndejdea noastr nunitate. Este o realitate dat de Dumnezeu n actul credinei personale i

    63

  • n Botezul i Euharistia eclezial. TOi am primit ceea ce este necesar (Fapte15, 28). Toi am fost botezai ntr-un singur trup (1 Corinteni 12, 13).Oamenii sunt consacrai spre unitate prin actul Botezului i prin crezulbaptismal. Pentru c suntem unii ntr-un trup, este imposibil s nu fimimplicai n slujirea unitii. Diversitatea legitim a altor biserici este unelement indispensabil n nelegerea catolicitii externe, dinamice a Bise-ricii noastre.

    (d) Trebuie s dezvoltm noi percepii despre identitatea ortodox, ca-tolicitatea ei dinamic i realiratea atotcuprinztoare. Acum este esenial nunumai s obinem o perspectiv nou i mai adnc n natura ecumenic aOrtodoxiei, ci de asemenea s demonstrm vizibil aceast dimensiune. De-sigur, exist grupuri pioase i teologi crora le place s triasc n confortuli izolarea trecutului, i care ncearc s evite problemele controversate prinretragerea sau evitarea prezentei structuri ecumenice. Aceast atitudine estede neles, de vreme ce noi toi am avut att experiene pozitive ct i nega-tive n micarea ecumenic. ns nu este un motiv destul de solid pentruo participare ortodox redus n prezenta lupt pentru ecumenism. n ceeace este inevitabil o situaie universal, avem nevoie de o ecleziologie func-ional pentru dialogul ecumenic care ia n considerare realitatea consiliarlocal a bisericii, recenta expansiune misionar a Ortodoxiei i ntlnireacu ali crestini ~i biserici n situaii locale si la adunrile ecumenice., , ,

    Pn acum noi am prezentat un tip de ecleziologie care se concentrea-z pe o catolici tate intern i reflect imaginea Ortodoxiei dintr-o anumitperioad istoric. ns cum poate s fie aplicat ecleziologia tradiionalortodox ntr-un context cu adevrat pluti-confesional tar a trda princi-piile ei fundamentale i valorile permanente? Cum poate credina ortodoxs fie nvat i pronunat ntr-un context pluralistic secular tar a o con-trazice sau compromite?

    (e) Pentru muli, credibilitatea Evangheliei, mesajul salvator pentrutoi oamenii (aa cum proclamm noi n prima parte a Liturghiei noastre)depinde de nnoirea relaiilor interconfesionale. Toate bisericile au sarci-na dificil de a transmite mesajul cretin generaiilor viitoare. "Vestea ceabun" este o realitate care s fie mprtit n afara Bisericii. Mesajul uni-versal al Evangheliei, manifestarea dinamic a mpriei implic un nouimpuls din partea Bisericii.

    Studii de misiune i ecumenism

    64

  • VII Unitatea eclezial n micarea ecumenic: teologie fi ateptri

    n viziunea sarcinii noastre comune pentru viitor, bisericile trebuie sajung la o mpcare cu fostele diviziuni spre a pune bazele pentru o nouvia ntr-o nou societate i istorie.

    ns, mai presus de toate, rmne o sarcin comun a comunicrii cre-dinei noastre ntr-o nou situaie cultural. Muli apr tradiia cu preulne transmiterii ei. O tradiie care nu este comunicat este o tradiie slbit.Noi trebuie s reflectm tradiia - n special n prezentul context secular -n lumina nelegerii oamenilor.

    (f) TOi cretinii sunt contieni de faptul c erosul ecumenic a inspiratatt de profund i a determinat relaiile umane i politice dintre oameni inaiuni n anumite regiuni, nct o ruptur n uniratea ecumenic cu sigu-ran c ar submina eforturile de a realiza reconciliere i pace astzi. A refa-ce repercusiunile lipsei de unitate ca membri ce-suferinzi alturi de ceilali,n interiorul i n afara Bisericii, n lupta lor pentru libertate uman, drep-tate i via, este parte a unui angajament ecumenic efectiv. Noi elementedin nelegerea noastr a unitii cretine vor aduce o nou energie pentrucutarea unei noi ordini a dreptii. Unitatea Bisericii devine tot mai multasociat cu unitatea umanitii; acestea sunt dou cereri complementareale Evangheliei.

    Lsai-m s concluzionez aceste comentarii prin a spune c viitorulnostru impact asupra micrii ecumenice depinde de unitatea noastr or-todox intern. Tipul de ecumenism pe care noi l prevedem pentru anii'80 este dependent n mare msur de imaginea Ortodoxiei din anii '80.Existena micrii ecumenice oblig micarea ortodox s fac presiuni nslujba unitii. n interesele unei mrturii mai aurentice ar trebui s re-vigorm structurile i instituiile pan-ortodoxe i s formm o 'simfonie'ortodox ntr-o form ~ou, contemporan i creativ.

    Ateptm sinodul panorrodox cu mare ndejde. Ndjduiesc ca n ur-mtorii ani s descoperim ce anume poate s nsemne o Ortodoxie nnoiti deschis n viaa modern. De vreme ce ortodocsii pretind a fi fermentuln Biserica universal, nedivizat, ei ar trebui s fie de acord s stea tocmain mijlocul micrii ecumenice. Mai mult, n vreme ce ne pregtim pentruo nou er a credinei, ei ar trebui s-i asume continuitatea Bisericii Apos-tolice i s caure expresii noi ale mrturiei comune i rugciunii.

    Noi, orrodocii, credem c purerea rugciunii poate schimba viaaunui individ i nnoi istoria Bisericii. TOi cei care cred n unitatea Bise-

    65

  • Studii de misiune i ecumenism

    ricii, ar trebui s se roage mpreun. Fiind unii mpreun n rugciune,Biserica cea una a lui Hristos poate face cererea ei comun "pentru paceaa toat lumea, pentru bunstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici i pentruunirea tuturor".

    66