Veche ctitorie voievodala si gropnita domneasca, Manastirea Slatina din apropierea Falticenilor este una dintre perlele alese ale Bucovinei. De viata ei de-a lungul veacurilor si-au legat existenta multi fii vrednici ai neamului romnesc. Iata cteva nume de referinta: vrednicul de pomenire mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi, ierarhii Sofronie Miclescu, Calinic Miclescu, Partenie Ciopron, Adrian Hritcu, cunoscutul duhovnic arhimandrit Cleopa Ilie, arhimandritul Dionisie Udisteanu, protosinghelul Petroniu Tanase, fost egumen al Schitului Romnesc Prodromu de la Muntele Athos, arhimandritul Arsenie Papacioc, ieroschimonahul Paisie Olaru, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, precum si multi oameni de cultura, scriitori, politicieni.Una dintre personalitatile de marca care si-au legat sufletul de Manastirea Slatina a fost ierodiaconul si apoi ieromonahul Antonie Plamadeala. Venirea sa la vechea ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu trebuie pusa pe seama clipelor grele prin care trecea tnarul monah. Erau ani tulburi pentru el. Autoritatile politienesti cautau sa-l aresteze dupa o condamnare n lipsa. Cum a ajuns din inima Transilvaniei, de la Manastirea Prislop, n inima altei provincii istorice, Moldova, acest pribeag monah? Sa lasam amintirile vladicii Antonie sa ne lamureasca: "La Slatina am ajuns cu recomandarea parintelui Arsenie Papacioc, n anul 1950, unde se afla pe atunci staret parintele Ilie Cleopa. Cnd am ajuns, el nu era acasa. L-am asteptat pna cnd a venit. Cnd a venit, - cred ca vorbise cu parintele Arsenie Papacioc despre situatia mea - parintele Cleopa m-a luat cu el sa stam de vorba, ntr-o poienita n spatele manastirii.Nu aveam ce sa ascund. Am spus adevarul, ca sunt condamnat, ca sunt urmarit, dar ca speram toti ca vremurile se vor schimba, se vor mbunatati. Asa nct am ramas la Slatina, nscriindu-ma n rndul fratilor din obste. ntre timp, parintele Cleopa a facut ca obstea de acolo sa creasca, nct ajunsese la 100 de vietuitori. Obstea era alcatuita, mai cu seama, din calugari tineri. De altfel, au venit acolo mult mai multi tineri, deoarece era foarte bine organizat totul, dar nu toti au putut rezista si respecta rnduiala monahala, asa ca unii plecau si altii veneau. Au ramas pna la urma 100 de calugari, dintre cei ce si descoperisera vocatia.M-a primit, i-am spus ca am o condamnare n lipsa. Parintele Cleopa mi-a spus: eu te primesc, mai departe nimeni nu stie nimic. Am stat acolo pna m-au prins si m-au nchis. Staretul meu de la Slatina, Cleopa, ne povestea adesea, n plimbarile de pe munte, cum a fost el primit n manastire de catre staretul Ioanichie de la Manastirea Sihastria. Desigur ca mai aveam si alte teme pe care le dezbateam mpreuna. Dupa parintele Cleopa a urmat staret parintele Emilian Olaru. Eram atunci aproape 100 de vietuitori, ieromonahi si frati, era o viata de obste frumoasa, iar trairea duhovniceasca era deosebita. Se savrseau zilnic Sfnta Liturghie, cele sapte laude, iar dupa aceea toti aveam ascultarile noastre date de parintele staret. Slujbele Bisericii sunt ndeobste considerate traditie vie n Ortodoxie. n viata monahala ele sunt chiar ceva mai mult. mi vin acum n minte numele a ctorva parinti care au fost n acea perioada n manastire, cum ar fi: parintele Petroniu, care acum este staret la Manastirea Prodromu din Sfntul Munte Athos, parintele Iuvenalie, parintele Paisie Olaru, parintele Arsenie, parintele Chiril, parintele Paisie, actualul duhovnic de la Slatina, fratele Nicolae, acum Protos. Nichifor de la Manastirea Neamt si multi altii. mi aduc aminte ca era acolo un monah, care timp de trei ani n-a avut pat n chilie, dormind pe un scaun. Tot aici, la Slatina, am avut sansa sa discut cu Calinescu, care venea cu o seama de scriitori, printre care Dinu Pilat, Teodor Vrgolici si multi altii. Dupa aceea am avut o ntlnire cu George Calinescu mai lunga, mai pe-ndelete, cum se spune.ntr-o zi am fost trimis la Iasi, la Mitropolie, cu un raport, prin care parintele Cleopa cerea primirea n Manastirea Slatina si repartizarea la Schitul Rarau a monahului Daniil (Sandu Tudor). A fost o poveste lunga, dar pna la urma am reusit. Noi, cei de la Slatina, l cunosteam mai bine.Eu, n timpul ct am stat la Slatina, am avut ascultare la cancelarie si ma ocupam de tot ce tine de actele manastiresti, faceam de rnd la biserica si unde mai era nevoie. Am pus la punct biblioteca si arhiva manastirii, listele cu inventarul si am ncropit si un fel de muzeu. Cnd credeam ca am scapat de urmarire, am fost prins, judecat si apoi condamnat. Dupa ispasirea pedepsei, m-am ntors tot la Manastirea Slatina, de unde am fost dat afara, pe cnd eram n anul trei la doctorat si am lucrat 10 ani la Fabrica de Mase Plastice din Bucuresti, pna cnd am fost recuperat, pentru Biserica, de catre vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, si numit secretar sef la Institutul teologic din Bucuresti. Nu se poate vorbi de Manastirea Slatina fara a spune ca este ctitoria si necropola lui Alexandru Lapusneanu, si mai ales ca n ultimul an al vietii sale a ales sa se calugareasca, primind numele de Pahomie. Aceasta se petrecea prin anul 1568. Lapusneanu si doarme somnul aici, n Manastirea Slatina, la poalele Carpatilor. Eu o consider aproape manastirea mea de metanie. E drept ca am fost calugarit la Manastirea Prislop de parintele Arsenie Boca, dar am stat acolo doar cteva luni, pentru ca ma cauta Securitatea. Asa am ajuns eu la Slatina si asa l-am cunoscut pe marele duhovnic n persoana Parintelui Arhim. Cleopa Ilie. Manastirea Slatina pastreaza astazi aceeasi frumusete de odinioara". Aceasta marturisire este desprinsa dintr-o scrisoare pe care nsusi mitropolitul Antonie mi-a adresat-o si pe care am folosit-o atunci cnd am ncercat sa ncondeiez chipul vladicii n cartea Portrete n cuvinte, ed. Trinitas, Iasi, 2007, p. 44. Scrisoarea dateaza din perioada grea a suferintei mitropolitului si a fost, cu siguranta, dictata unei persoane din apropierea acestuia.Din evocarile sale, putem constata ca Slatina a fost cu adevarat leaganul nceputului sau n viata monahala. Dragostea netarmurita pentru aceasta vatra monahala din tinutul Falticenilor a pastrat-o n taina sufletului sau. Apropiindu-se de calatoria pamnteasca a dorit sa revada si sa se scalde n lumina duhovniceasca a iubitei sale manastiri. nainte de a se nfatisa n fata Vesnicului Arhiereu, mitropolitul Antonie, desi se afla ntr-o stnjenitoare suferinta fizica, a dorit sa vada pentru ultima data locurile care i-au hranit sufletul n tinerete. A fost adus sa revada Slatina, Rsca, Sihastria, Neamtul. A fost gestul prin care a adus un ultim omagiu oamenilor si locurilor care au contribuit la formarea duhovniceasca a viitorului arhiereu, din vremea cnd si-a legat existenta de aceste locuri, la nceputul drumului pe treptele slujirii Bisericii lui Hristos.Dar de ce oare a ramas Slatina att de puternic ncrustata n inima vladicii Antonie? Marturiile emotionante expuse mai sus constituie raspunsul acestei ntrebari. La Slatina, viitorul urmas n tronul lui aguna a experimentat trairea vietii calugaresti dupa filele patericului. Slatina, n frunte cu iscusitul ei duhovnic si staret de atunci, avva Cleopa, a reprezentat pentru Antonie Plamadeala un stup duhovnicesc, unde rugaciunea si osteneala fratilor facea ca mierea harului dumnezeiesc sa ndulceasca clipele tihnite de rugaciune si ascultare. n obstea Slatinei, ierodiaconul Antonie a primit hirotonia ntru ieromonah prin mna episcopului Partenie Ciopron, experimentnd frumusetea slujirii Dumnezeiestii Liturghii, nconjurat de parintii, fratii si de multimea de pelerini care veneau sa primeasca spovedania si cuvntul de folos de la marii duhovnici ai Slatinei.Ce a nvatat vladica Antonie la Slatina? Multe si mntuitoare nvataturi. Pentru a ne convinge ca, ntr-adevar, Slatina era o lavra ca din filele patericului, sa lasam sa graiasca tot amintirile celui care a trait acele ntmplari filocalice.Una din virtutile calugarului este saracia care disciplineaza, dar deopotriva te face si liber. Aceasta virtute a nvatat-o dintr-o ntmplare petrecuta la Slatina cu un frate care venise sa se calugareasca la batrnete, dupa ce n lume fusese functionar bancar. Aduse cu sine mai multe articole de mbracaminte de calitate pe care staretul si duhovnicul Slatinei nu le-a acceptat pentru a le mparti fratilor. Mai trziu, avva Cleopa le da de pomana unor cersetori, dndu-i o lectie parintelui Serapion, care-si lipise prea mult sufletul de niste haine luxoase. Staretul Cleopa linisteste tulburarea acestuia amintindu-i: "ai pierdut ce n-ai avut, caci esti sarac precum ai vrut, asa cum se cade monahului" (Antonie Plamadeala, Traditie si libertate n spiritualitatea ortodoxa, Sibiu, 1983, p. 142).Att de mult sporise viata duhovniceasca la Slatina n acele vremuri, nct Patriarhul acorda staretului Slatinei jurisdictie peste alte cteva manastiri, ncercnd o asemanare cu organizarea monahala de pe vremea lui Teodor Studiul. Cu toate eforturile, nu s-a putut copia dect n parte acel mod de organizare, deoarece vremurile erau tulburi si potrivnice monahismului. Bucuria mare a fost ca, la Slatina, ca oarecnd n vechile manastiri din Rasarit, rugaciunea nu nceta niciodata. Fiecare vietuitor citea cte doua ore la Psaltire, n asa fel nct biserica nu se nchidea niciodata, citirea Psaltirii facndu-se permanent.Pe lnga activitatile gospodaresti, staretul manastirii se ngrijea ca fratii si parintii sa nu fie privati de stiinta de carte. Prin anii 50 functiona aici o scoala cu doua cicluri frecventata de aproximativ 25 de frati, care urmau sa dea examene la coala Elementara din Gainesti. Dascalul acestor novici era nsusi ierodiaconul Antonie, proaspat nchinoviat n obstea ctitoriei lui Lapusneanu. Dupa doi ani, avva Cleopa, cu acordul conducerii Sfintei Mitropolii a Moldovei, deschide o adevarata scoala monahala, un seminar monahal de trei ani, unde erau nscrisi aproximativ 40 de elevi monahi. Profesori ai scolii teologice erau tot vietuitori din obste: protosinghelul Petroniu Tanase preda Tipicul si Muzica bisericeasca; ieromonahul Antonie Plamadeala preda Catehismul, Istoria monahismului si Studii biblice; ieromonahul Valerian Prvulescu preda Istoria Bisericii Ortodoxe Romne. Activitatea culturala se manifesta la Slatina si prin grija cu care staretia manastirii rnduieste organizarea uni atelier de legatorie pentru carti.Revenind la trairea demna de filele patericului de la Slatina, sa mai adaugam nca o deosebita lectie despre smerenie si mndrie traita acolo de vladica Antonie. Un oarecare monah din obste, Ioil, se aratase deosebit de nevoitor, nct Consiliul duhovnicesc a insistat la avva Cleopa sa-l hirotoneasca, desi acesta avea multe ndoieli privind adevarata smerenie si rvna a tnarului monah (Antonie Plamadeala, Traditie si libertate, p. 182). La insistentele Consiliului duhovnicesc al manastirii, staretul Cleopa l propune spre a fi hirotonit ieromonah.Dupa hirotonie, parintele Antonie din obste constata ca ntr-adevar proaspatul ieromonah Ioil arata ca un nger n trup. Slujea frumos, era foarte smerit. Dupa rnduiala, staretul l trimite sa slujeasca 40 Sfinte Liturghii la Schitul Rarau, pendinte de Slatina. Dupa ceva zile, a primit veste ca Ioil avea vedenii, iar n Sfntul Altar cineva nevazut i aprindea lumnarile. Atunci nteleptul staret se hotaraste sa-l recheme n obste si de aici sa-l trimita cu ascultare la via manastirii de la Cotnari. Intuise avva Cleopa ca "peste Ioil a dat ispita. Naluciri, ce crezi sfintia ta? L-au luat dracii n primire. Crezi ca sta Dumnezeu sa-i aprinda lumnarile lui Ioil? L-au scos dracii din minti. Cine stie ce se ntmpla daca-l lasam la Rarau. l trimit la vie ca sa uite, sa se ia cu munca, cu fratii, cu mirenii. Daca i-am explica asta nu ar crede. Nu ar ntelege. Ceea ce a vazut el este mai important dect cele ce i spunem noi. Daca ceea ce s-a ntmplat este de la Dumnezeu, se va linisti, se va ntoarce la toamna napoi si nu va mai povesti la nimeni ntmplarea. Daca n-a fost de la Dumnezeu, se va razvrati. Datoria noastra este sa cercam duhurile. Vorbele staretului s-au adeverit ntru totul. Ioil ajuns la Cotnari se razvratise: "Ce staret este si acesta. Mie mi-aprind ngerii lumnarile si el ma trimite sa lucrez cu mirenii? Nu ma mai ntorc n manastire". mbunatatitul de odinioara Ioil lepadase haina monahala si devenise mirean. Parintele Cleopa, aflnd de decizia dramatica a ieromonahului Ioil, a rostit cu aceeasi pilduitoare ntelepciune: "Nu-i nimic, un Ion care se va cai ntr-o zi e mai de pret dect un Ioil care se mndreste".Asadar, tot n obstea Slatinei vladica Antonie a nvatat ca sporirea duhovniceasca ramne reala, sanatoasa, doar daca este pazita sub mantia smereniei, a discretiei, att de trebuincioasa monahului.Smerenia este strns legata de binecuvntare, care este un instrument al disciplinei. Aceasta, la rndu-i, reglementeaza libertatea n cadrul traditiei. i aceasta nvatatura a experiat-o tnarul ieromonah Antonie n obstea Slatinei. Unul din vietuitorii lavrei, Caliopie, cu ascultarea de econom, a hotart sa plece n pustie. Plecarea neasteptata n plin sezon agricol a tulburat obstea. Fiind ntrebat pastorul obstii, parintele Cleopa a spus ca nu stie nimic; a plecat n pustie deci, fara binecuvntare si fara ascultare. Spre toamna, Caliopie se ntoarce la manastire, transfigurat. S-a ntrunit Consiliul duhovnicesc al manastirii pentru a-l judeca pentru neascultare. Dupa multe propuneri, avva Cleopa hotar; Caliopie va fi dezbracat de haina monahala si sa o ia de la nceput. La sfrsitul meselor sa stea la iesire si sa spuna la toata lumea: "Iertati-ma pe mine neascultatorul". Caliopie cel neascultator s-a nvoit si a facut canonul cu smerenie si necrtire.Dupa perioada rnduita, el a fost trecut cu ascultarea la biserica. Nimic spectaculos pna cnd ieromonahul Antonie Plamadeala afla de la avva Cleopa: "Caliopie a plecat la pustie cu binecuvntarea mea. La judecata eu singur stiam ca bietul om nu era neascultator, dar pe ceilalti i-am lasat sa creada ca-l iau n rs. Daca spuneam ca a avut blagoslovenia mea, toata osteneala lui ar fi fost zadarnica. Poate ca s-ar fi mndrit, ceilalti l-ar fi socotit sfnt si si-ar fi stricat toata asezarea sufleteasca".Este usor de observat ca mai toate ntmplarile, mai toate amintirile mitropolitului Antonie despre Slatina se leaga n chip fericit de persoana si lucrarea parintelui Cleopa Ilie, care, pe atunci, era pastorul acelei obsti monahale mari. Nu stim daca vladica Antonie a fost si el supus ncercarilor din partea acestui iscusit staret si duhovnic. Dragostea cu care l pomeneste n mai toate evocarile sale ne face sa credem ca ar fi fost ncercat si el; modul pedagogic al acestor examene obligatorii aveau un rol precis: lepadarea oricarei urme de mndrie, nesupunere, neascultare si zidirea interioara a monahului, calauzirea lui pe drumul cel drept catre mntuire.Nu putem sa ncheiem periplul duhovnicesc prin lumea filocalica a Manastirii Slatina, ajutati de amintirile emotionante ale unui martor ocular, fara a poposi n chip deosebit spre portretul maiestrit zugravit de mitropolitul Antonie cuviosului staret Cleopa Ilie. Din descrierile vladicii Antonie, parintele Cleopa era un om rugator; iubea osteneala, nevointa rugaciunii de noapte. "A fi obosit si a te lupta cu somnul, pentru monah este tot rugaciune, este jertfa", nvata el pe ucenicii de la Slatina. Staretul Cleopa era foarte smerit si simplu. Nu era iubitor de averi. Chilia sa era permanent deschisa. "Avea un pat de scnduri pe care un singur obiect tinea loc de saltea, de cearsaf, de plapuma si de perna: un cojoc mitos cu care venise de la oi. Mai avea o masa de scndura de brad, un scaun si o icoana."Comportamentul pastorului lavrei era desprins din scrierile Sfintilor Parinti. Postea aspru, dar cnd musafirii i calcau pragul casei servea masa cu ei obisnuit, pentru bucuria comuniunii, dar dupa aceea se pedepsea cu cteva zile de post aspru. Parintele Cleopa a gustat din toate etapele de formare si slefuire a vietii duhovnicesti monahale, inclusiv "retragerea n pustie". "Parintele Cleopa nsusi era un contemplativ si, n ceea ce-l priveste pe el nsusi, ar putea trai retras n deplina singuratate toata viata."Despre parintele Paisie Olaru, vietuitor n obstea de la Slatina, mitropolitul Antonie Plamadeala si aminteste:"Parintele era pustnic ntr-o obste de aproape o suta de calugari si frati. O taina a Ortodoxiei, a monahismului ortodox, n care poti fi singur n mijlocul unei mari multimi de oameni, n cea mai desavrsita singuratate, daca gndurile te poarta prin lume, n loc sa te adune n meditatie si rugaciune.Parintele Paisie era un om al chemarii mintii n inima, si a inimii n minte, al retragerii n sine, n acea sine n care, prin rugaciune nencetata, poate fi adus sa salasluiasca Dumnezeu. Era un isihast desavrsit. Era duhovnicul ntregii obsti de la Manastirea Slatina. i al staretului Cleopa, de a carui pretuire si iubire s-a bucurat pna n ultima clipa a vietii.Generatii ntregi de calugari si calugarite s-au bucurat de ndrumarile lui duhovnicesti. Era ntelept, bun si iertator. Era plin de har, de o imensa iubire de oameni si de o caldura a inimii prin care razbatea ca un izvor lin sfintenia si ntelegerea pentru toate slabiciunile omenesti, pe care le ierta asumndu-si-le si exprimndu-le el, prin post, canon de rugaciune si nevointa jertfitoare.N-a fost un predicator pentru multimi cum era parintele Cleopa. A predicat nsa n scaunul spovedaniei, fiecaruia n parte. Acesta a fost harul, darul, misiunea si vocatia lui. i poporul credincios l-a simtit.N-a mers catre nimeni. Toti au venit catre el. Pna n ultima zi a vietii, prin chilia sa s-au perindat zi si noapte pelerini, care si-au lasat acolo pacatele, pe care parintele Paisie le ardea n focul rugaciunii sale fierbinti.Mare duhovnic, a crescut n jurul sau mari duhovnici. A fost un adevarat profesor de spiritualitate ortodoxa, cuvntul lui ntrupndu-se din fapta si dintr-o simtire crestina nebntuita de nici o ndoiala si nentinata de nici o abatere de la constiinta prezentei permanente a lui Dumnezeu n lume, n sufletul lui si n misiunea lui, cu care s-a simtit ndatorat ca dintr-o porunca anume.n ultimii ani parca ramasese din el numai sufletul. Se mputinase la trup, statea pe marginea patului cu epitrahilul pe piept si cu o cruce de lemn n mna si penitentii treceau prin fata lui cu rabdare, unii asteptndu-si rndul zile si nopti ntregi.Dumnezeu sa-l ierte pe parintele Paisie daca va fi avnd pentru ce si sa-l odihneasca n pace! i de acolo de unde e acum, sa vegheze asupra sufletelor si vietilor noastre, ale celor ce l-am cunoscut sau nu l-am cunoscut. Sa ne mngie. Sa ne stearga lacrima. Sa mijloceasca si de acolo, cum a facut-o n viata de aici, pentru noi, la Dumnezeu.Poporul i va spune mereu "Parintele Pustnicu". i mereu si va aminti de dnsul.n calendarul sufletelor celor carora le-a adus mngiere, el a si intrat, din momentul n care s-a nascut n cer. Caci moartea lui e doar o nastere n cer, cum se numeste moartea pe alocurea, att de frumos.Avea parintele Paisie o vorba pe care o spunea, la despartire, tuturor celor care l vizitau: "Sa ne ntlnim la usa Raiului!" Putem spera ca, fiind el acolo, la usa, va face totul ca sa ne-o deschida si noua. Daca ne vom aminti si vom mplini sfaturile lui. Caci toata ntlnirea cu el, la spovedanie, asta era: o poteca deschisa spre Rai."Acum ntelegem de ce Slatina a ramas leaganul formarii duhovnicesti, scoala smereniei, a rugaciunii, a slujirii si a daruirii de sine pentru viitorul mitropolit al Ardealului. De aceea, n amintirile sale, Manastirea Slatina este acea oaza duhovniceasca la care s-a ntors duhovniceste de multe ori n viata-i zbuciumata.(Articol publicat n ediiile Ziarului Lumina din 1 i 8 septembrie 2011, aparut sub semnatura Parintelui Arhim. Timotei Aioanei)