Nuvela psihologicaMoara cu noroc

de Ioan Slavici

Nuvela psihologica este specie a genului epic in proza, cu o intindere ce o situeaza intre povestire si roman, cu o actiune riguros construita ce dezvolta conflicte interioare puternice. Spre deosebire de celelalte tipuri de nuvela, aceasta dezvolta, in prim-plan, un conflict psihologic in care analiza psihologica are o mare forta de obiectivitate. Situatia conflictuala este plasata in constiinta personajului si este sustinuta prin conflict interior. Naratiunea reflecta transformarile sufletesti, morale si comportamentale ale personajului, pe masura ce conflictul se dezvolta. Este prezentata viata interioara a personajelor care traiesc intr-un mediu familiar, sub presiunea unor situatii neobisnuite. Incipitul si finalul operei concentreaza semnificatia intregii evolutii narative, care este mai sinuoasa din cauza bulversarii psihice a personajelor, aflate in cautarea unei solutii pentru o situatie tensionata. Personajele sunt personaje simple, de la tarani pana la jandarmi, dar sunt dominate de sentimente transformate in obsesii. Frica, iubirea, vanitateam gelozia produc dezichilibre care pot duce la distrugerea fiintei umane, fie la moartea acesteia. Procedele prin care se dezvaluie trairile interioare sunt monologul interior si dialogul.

O nuvela psihologica este "Moara cu noroc" de Ioan Slavici inclusa de scriitor in volumul "Novele din popor" aparut in 1881 alaturi de alte nuvele precum "Popa Tanda", "Padureanca", alcatuind o monografie a satului ardelean.

Titlul opere are valoare anticipata si contine si un topos, "hanul" fiind un motiv cu o lunga circulatie in literatura noastra. Astfel, contine numele unui han construit pe locul unei vechi mori,conotand un spatiu aflat sub influente unor forte nefaste. De asemenea, hanul nu va aduce nimanui noroc, ci dimpotriva se va dovedi un loc cu ghinion.

Tema nuvelei sustine caracterul psihologic al acesteia deoarece prezinta repercusiunile pe care stea de inavutire le are asupra omului determinandu-i destinul. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective: sociala, deoarece prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul, moralizatoare intrucat prezinta consecintele dorintei de imbogatire si psihologica pentru ca prezinta conflictul interior trait de Ghita, care este sfasiat de doua dorinte puternice: de a ramane om cinstit si de a se imbogati.

Rema este una clasica doarece nuvela este impartita in 15 capitole cu un capitol care are valoare de prolog si unul care are valoare de epilog. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe la Pasti. Incipitul preia si functiile prologului anticipand tema , iar finalul are si valoare de epilog. Actiunea de desfasoara pe parcursul unui an intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sf. Gheorghe la Pasti. Incipitul preaia si functiile prologului anticipand tema, iar finalul are si valoare de epilog subliniind si tema principala a operei. Aceasta constructie unitara confera simetrie si sfericitate. Astfel, incipitul este de tip "captatio-benevolentiae"(captarea atentiei) si apeleaza la un arificiu compozitional deoarece naratorul insereaza un percept moral preluat din intelepciunea populara , fiind rostit de mama Anei:"Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linstea colibei te face fericit". Nuvela se incheie tot ce vorbele batranei "simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data".

Diegeza, desi este mai complicate, respecta momentele subiectului. In expozitiune ne este descris drumul care merge la "Moara cu noroc", a locului in care se afla aceasta, iar faptul ca moara a fost parasita anticipeaza destinul tragic al familiei. Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor din aceasta zona, care tulbura echilibrul. Portret fizic al

acestuia, schitat in cateva linii, anticipeaza faptul ca Lica este un om rau si primejdios. El ii propune lui Ghita sa fie in afaceri, impunandu-si totodata si regulile.

In desfasurarea actiunii ni se prezinta masurile de precautie pe care le ia Ghita: isi cumpara doua pistoale, ia doi caini, isi angajeaza o sluga pe nimic, Lica cerandu-i lui Ghita doar sa tina evidenta turmelor de porci care tre la han. Castigul sporeste si Ghita uita de primejdie, se departeaza incet de familie, devine ursuz si irascibil si fata de ana devine violente si brutal. Ana ii reproseaza lui ca se instraineaza, dar barbatul nu este atent la ce ii spune sotia sa. Cand sunt arestati doi dintre tovarasii lui Lica, Pintea (jandarmul) il cheama si pe Ghita la tribunal, unde acesta jura stramb, salvandu-l astfel si pe Lica. Ajuns acasa, ii cere iertare Anei, spunanandu-i ca el nu se va ierta niciodata, recunoscand astfel prabusirea lui morala.

Punctul culminant ni-l prezinta pe Ghita, care, nemaiputand suporta tensiunea in care traieste, se hotaraste sa-l predea pe Samadaul jandarmului Pintea, nu inainte de a-si opri jumatate din bani. Mai mult, o foloseste pe Ana drept momeala in sambata Pastelui, cunoscand pasiunea lui Lica pentru nevasta lui si sperand ca Ana ii va rezista. Intorcandu-se de la Ineu , Ghita il vede pe Lica iesind din han si orbit de gelozie o omoara pe Ana. El este ucis de catre Raut, iar Lica se sinucide, nu inainte de a da foc hanului.

Deznodamantul prezinta confruntarea dintre Ghita si Lica, dar accentul cade pe conflictul interior trait de Ghita, care este sfasiat intre doua atitudini extreme: cumintenie si viciu.

In cadrul nuvelei psihologice, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.

Ghita este personaj principal, masculin, individual, rotund, dinamic al nuvelei, in jurul caruia se constitue intregul subiect , iar celelalte personaje (Lica, Ana) au rolul de a-i sublinia diversele trasaturi. In primul capitol este prezentat ca "ca un baiat energic si dornic de schimbare". El isi propune sa se mute la carciuma impreuna cu familia si sa stea cativa ani pentru a-si strange suficienti bani cat sa-si deschida un atelier cu zece calfe. Echilibrul lui interior se tulbura o data cu venirea la moara a lui Lica Samadaul ,care declanseaza procesul degradarii morale a lui Ghita.

Naratorul insista prin caracterizarea directa asupra portretului moral al personajului , iar prin monolog interior reda framantarile acestuia:" ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea". Personajul este caracterizat direct si de catre Lica:"esti un om de nadejde", dar si de Ana "nu e barbat, ci muiere in haine barbatesti".

Caracterizarea indirecta rezulta din faptele, actiunile, mediul in care se dezvolta personajul, dezvaluind un om dominant de patima banului, care face compromisuri, incalcand principii morale, ajungand un criminal. Sfarsitul lui Ghita este unul tragic pe masura faptelor sale.

Celelalte personaje ale nuvelei completeaza universul uman al operei: Lica si Ana sunt personaje secundare iar batrana, Raut si Marti sunt personaje episodice.

Daca Lica este un personaj puternic construit din lumini si umbre, marcand nefast destinul tuturor cu care intra in contact, Ana intruchipeaza duiosia, blandetea, inocenta, dar sfarseste si ea tragic deoarece este o victima a stei de imbogatire a lui Ghita.

Naratorul isi alsa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, dar realizandu-le si portrete sugestive prezentand detalii fizice ce releva trasaturi morale sau statutul lor social.

Naratiunea este obiectiva, realizandu-se la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient, extradiegetic, heterodiegetic, credibil, neexprimat, folosind perspectiva "dindarat".

Stilul se caracterizeaza prin sobrietate, concizie, iar atat in planul naratorului, cat si al personajelor apar expresii populare, regionalisme, iar tendinta moralizatoare este sustinuta prin limbajul paremiologic.

Desi nuvela este de natura psihologica, contine elemente clasice cum ar fi structura , valoarea si conceptele morale tranmise, romantice prin faptul ca raul este pedepsit si antiteza pe care este construit Ghita, dar si realista prin folosirea stilului sobru, simetrie, tip de narator sau personaje dinamice.