MOARTEA STADIUL FINAL AL

EVOLUTIEI

ELISABETH KUBLER-ROSS

“MOARTEA ESTE CA O UMBRA IN CARE SE PREFAC OAMENII CA SA POATA ZBURA SUB PAMANT LIBERI CA PASARILE CERULUI “                                                           ALEXANDRU LINCU

ELISABETH KUBLER –ROSS

Medic de origine elveţiană, născută pe 8 iulie 1926. În anii 1943-45 lucrează în Ziirich, ajutându-i pe refugiaţi şi pe cei grav bolnavi. Impresionată de ceea ce s-a întâmplat în Europa în timpul nazismului, în 1945 intră în rândurile grupului I. V.S.P. (International Voluntary Service for Peace), un fel de „Medici fără frontiere", care cuprinde, pe lângă medici, şi oameni de diverse meserii.

CAUTAREA UNUI INTELESMoartea este un subiect care este evitat , ignorat si

negat de societatea noastra , ce venereaza tineretea si e orientata catre progres .

Face la fel de mult parte din existenta noastra ca si nasterea.

Nu este un dusman care trebuie invins sau o inchisoare din care trebuie sa scapam , ci o parte integranta a vietilor noastre care da sens existentei.

UN RASPUNS . . . Moartea e o ultima etapa a cresterii.

Unii pot traii in 18 ani cat altii in 80.

Prin viata nu intelegem acumularea

de experiente pe care fantezia altora

o considera valoroasa , ci trairea fiecarei zile ca si cum ar fi singura pe care o avem.

In ea este sensul vietii si cheia evolutiei , de aceea trebuie sa ingaduim mortii sa formeze fundalul vietii.

Viata

Importanta

Trairea

CALATORIE PE TARAMUL MORTII SI AL DEZVOLTARII

Elisabeth era preprator in psihiatrie , dezinteresul studentilor a reprezenta o provocare pentru aceasta , facand-o sa caute cat mai multe materiale , inspiradu-se din mai multe culturi referitor la ritualuri si obiceiuri practicate la momentul mortii.

Interviul cu o fata de 16 ani bolnava de leucemie acuta le-a atras atentia studentilor , facandu-i tacuti si adanciti in gandurile si sentimentele pe care le provoca misterul mortii.

DIVERSE POVESTIRI

Un student la medicina a povestit foarte intelept ce nu observase niciodata in atatia ani de pregatire, adica faptul ca nu a vazut nici un mort in ciuda resuscitarilor dramatice si disperate. Nu a vazut nimic din procesiunea care incepea cu iesirea din camera pacientului cu caruciorul si se sfarsea la morga sau in masina mortuara.

Un alt student a povestit cum si-a pierdut cel mai bun prieten, care il intelegea si il ajuta tot timpul , diagnosticat cu cancer . Nu a putut sa reziste vazandu-l pe prietenul lui cum se chinuia si pe zi ce trecea cum i se scurgeau zilele .

A ramas cu remuscari pentru ca si-a parasit prietenul in ultimele saptamani de viata .

Intr-un final acesta a devenit un preot care ii ajuta cel mai mult pe cei ce erau grav bolnavi sau care au suferit cate o pierdere.

Astfel, cu ajutorul celor ce ne invata, putem

sa infruntam moartea ,

in loc sa o evitam.

Curaj . . .

De asta a dat dovada o fata de 20 de ani care a fost diagnosticata cu leucemie acuta . Vorbea deschis intr-un interviu al autoarei noastre , spunand ca nu vroia sa fie inmormantata ci ca voia sa isi doneze corpul unei scoli de medicina. Susan avea taria sa infrunte scurtul timp care ii mai ramasese si era in stare sa traiasca intr-o negare temporara , doar pentru ca sa poata visa la toate acele lucruri ce ar fi dat sens vietii pentru ea.

La sfarsitul calatoriei . . .

Elisabeth aduce la cunostinta lumii faptul ca nu putem trai cu adevarat si pe deplin decat atunci cand realizam ca suntem muritori . Un lucru care l-a aflat de la pacientii ei , care in suferinta lor , au inteles ca singurul moment pe care il avem este ACUM : “ deci traieste-l din plin si afla ce-ti face placere , pentru ca nimeni nu poate sa o faca in locul tau “

UN SCOP COMUN . . . Socrate, Platon si Montaigne : “filosofia nu e nimic

altceva decat studiul problemei mortii “

Schopenhauer : “moartea este adevaratul geniu al filosofiei “.

Thomas Mann : “fara moarte n-ar fi poeti pe pamant “.

Michelangelo : “nu exista gand pe care moartea sa nu-l fi incrustat in mine cu dalta ei “.

Astfel , moartea , pe langa filosofie , literatura si arta a influentat si muzica , dar nu se opreste aici , doar la imaginatia artistica , influentand si atitudinea etica a oamenilor, devenind chiar calauza celor mai mari caractere din istorie.

DE CE ESTE ATAT DE GREU SA MORI ?

Este greu sa mori si intotdeauna va fi asa , chiar si atunci cand am inavat sa acceptam

moartea ca parte integranta a vietii , pentru ca moartea inseamna renuntarea la viata . Atunci o sa invatam sa

acceptam ca suntem muritori si o sa dam mai mult sens timpului care ne-a mai ramas !

CONTEXTUL ORGANIZATIONAL AL MORTII

Se moare de obicei in spital, institutia care a fost creata pentru a vindeca.

Rolul medicilor s-a nascut din realizarile lor si din cresterea asteptarilor sociale.

Moartea in spital trebuie inteleasa ca un raspuns institutional la un eveniment care azi e privit doar ca un esec , desi el e , de fapt si un semn al limitei cunostintelor si abilitatilor sistemului medical.

Sunt mai multe feluri in care se pot intelege sentimentele de vina si esec : daca s-a facut tot posibilul , daca ar mai fi existat alte resurse care ar fi putut fi folosite pentru salvarea pacientului .

Sudnow distinge doua moduri in care poate fi privita moartea : 1) poate fi asteptata si face parte din evenimentele anticipate in orice spital si 2) care nu se poate prezice si se intampla in locuri in care moartea este o raritate si o exceptie “ pur si simplu nu trebuia sa se intample “.

Intr-un studiu facut pentru a determina opinia pacientilor asupra propriului rol , s-a incercat explorarea perceptiei pacientilor asupra relatiilor intre ei si a rolului pe care il au in spital , constand in intervievarea a 90 de pacienti , unii de mai multe ori.

S-a hotarat ca studiul sa fie limitat la pacientii cu boli cardiovasculare si gastrointestinale , in scopul de a se observa daca aceste doua conditii aratau o diferenta de comportament.

La finalul interviurilor , dupa analiza datelor s-a tras concluzia ca pacientul din spital este mult mai dependent de institutie decat un prizonier de inchisoare , un student de scoala sau un angajat de companie.

RELATIA MEDIC – PACIENT Un pacient bolanv de inima: “Nu sun prea des pentru ca

nu le place asta . Ei stiu acum ca, atunci cand apas pe buton , am realmente nevoie de ei . Le place sa nu-l folosesti prea des “.

O femeie de 58 ani : “stiti cand m-am internat , o asistenta m-a ajutat sa ma imbrac si mi-a facut patul, spunandu-mi ca atunci cand voi avea nevoie de ceva sa apas pe buton si o asistenta va veni. Stiu cat de oupate sunt asistentele si de asta speram sa nu le deranjez prea mult. Asistenta mi-a zambit si cu o mana pe umarul meu mi-a zis ca nu trebuie sa ma preocupe ideea ca ele sunt ocupate.”

Totutusi grija pentru pacient isi are propriul drum , iar muribundul e doar unul din cazurile extreme in care trebuie sa abandonam drumul usor si sa ne aventuram pe poteca serpuita care se adapteaza nevoilor lumii reale- in acest caz , nevoile specifice pacientilor care sunt in mainile celor capabili sa-i ingrijeasca si sa le dea speranta.

MOARTEA LA PERSOANA INTAI“ Nu fugiti –asteptati- tot ce vreau este sa stiu ca va

exista cineva care sa ma tina de mana atunci cand va fi nevoie . Mi-e teama . Poate ca pentru voi moartea a ajuns sa fie rutina , dar pentru mine e ceva nou . Poate nu sunt unica , dar n-am mai murit niciodata . Pentru mine , o data e singura data ! “

“ De-am putea fi cinstiti, de-am putea recunoaste ca ne e frica ! Daca va pasa cu adevarat, ce v-ar costa sa plangeti cu mine ? Ca de la persoana la persoana ! Atunci poate ca n-ar mai fi atat de greu sa mori . . . in spital . . . cu prieteni langa tine .”

MOARTEA VAZUTA SI PRIN ALTI OCHI

Moartea este dificila in orice imprejurare, dar moartea in mediul familial, cu toti cei dragi in jur poate sa reduca sentimentul de teama .

Moartea la indienii din Alaska : o problema de alegere

-in aceasta parte Murray.L.Trelease,descrie un ritual la care lua parte in calitate de preot al comunitatilor de indieni care traiau in satele din Alaska, fiind adesea chemat la capataiul batranilor aflati pe patul de moarte pentru ultima cuminecatura.

-sentimentul de bunavointa al muribunzilor .participarea lor la procesul de planificare al mortii , care parea a fi o problema de alegere personala.

Perspectiva evreiasca asupra mortii : ghid pentru muribunzi

-Rabinul Zachary I. Heller explica ritualurile culturii iudaice stabilite prin legea iudaica care asigura elementele necesare pentru a-i ajuta pe bolnavi sa gaseasca alinarea , pacea si posibilitatea de a-si pune in ordine problemele ramase neterminate si de a comunica celor din jur ultimele dorinte .

-moartea trebuie sa fie demna si plina de semnificatii

Perpesctiva evreiasca asupra mortii : sfaturi pentru inmormantare

-in aceasta parte Audrey Gordon descrie procesele care au loc in legea si traditia evreiasca pentru a structura elementele necesare celor apropiati in momentele de doliu.

-acest fragment ne duce dincolo de moarte

“ In ziua in care moartea iti va bate la usa

ce ii vei oferi ?Ii voi da oaspetelui meu pocalul plin al vietii

mele. nu-l voi lasa sa plece cu mainile

goale. . . “ Rabindranath

Tagore

Moartea care pune capat mortii , in hinduism si budism

j. Bruce Long, Ph. D.

-o abordare mai filosofica a intelesului mortii in existenta vietii si a mortii intr-o cultura foarte diferita de a noastra .

- interesul pentru religiile si filosofiile orientale nu se substituie ideilor noastre , ci mai degraba iau forma unor idei complementare care ar trebui sa se integreze ideilor noastre.

!. Moartea si renastere in religia hindusa

A . Victoria asupra mortii prin ofrande in Vede.

-poparele vedice exprimau in literatura sacra si in ritualurile religioase o parere realista despre lume si o atitudine pragmatica despre zei , pentru a-si asigura o viata decenta si confortabila combinata cu acceptarea mortii , sau cel putin resemnarea stoica in fata ei .

B. Transcenderea mortii prin cunostintele ezoterice in Upanisade .

-in invataturile Upanisadelor in ceea ce priveste moartea si renasterea , sufletul sau esenta spirituala a individului (atma ) este etern.

-omul format din minte si trup trece prin renastere ca entitate distincta si independenta , departe de orice relatie cu Eul Universal.

“Cand toate dorintele care salasluiesc in inima omului dispar , atunci el devine nemuritor si (chiar ) aici ( in aceasta lume) junge la Brahma.

C. Implinirea vietii prin moarte in Bhagavad Gita.

-Bhagavad Gita – simbolizeaza spiritul religiei hinduse mai mult decat orice alt text indian religios ,reuneste Drumul faptelor din Vede cu Drumul cunoasterii din Upanisade integrandu-le in Drumul devotiunii.

-Gita reda mai precis ca starea de spirit a individului de dinainte de moarte si din momentu mortii va determina starea de fiinta cu care va intra in lumea de dincolo. Acesta va trebui sa fie concentrat pe Dumnezeu – Krishna pentru a calatori pe cel mai inalt drum , spre cea mai inalta casa a Domnului , dincolo de raiul zeilor , de unde” nu mai exista cale de intoarcere”- acesta este drumul usor spre izbavire.

D . Inevitabilitatea mortii in mitologia hindusa.

- Constientizarea ca absenta unei oprelisti in producerea fiintelor umane si animale ar avea drept efect o “explozie demografica “.

- Moartea trebuie vazuta ca o necesitate si ca o binecuvantare in acelasi timp.

- Chiar daca au asit o solutie de eliberare –yoga si asceza-hindusii nu o pot urma complet pentru ca intreaga lume ar intra intr-o stare de haos.

- Moartea ii atinge pe fiecare , nu doar din cauza destinului ci si ca rezultat al calitatii morale si spirituale a faptelor fiecaruia.

2.Moartea , renasterea si eliberarea in

doctrina budistaPentru a te elibera , trebuie sa incerci sa privesti viata si moartea ca identice cu Nirvana, niciuna dintre ele neexprimand ura pentru cealalta sau acoperindu-se una pe alta . E fals sa credem ca mergem dinspre nastere spre moarte. Nasterea , din punctul de vedere al religiei budiste , este un moment trecatorintre momentul precedent si cel ce va urma ; prin urmare , poate fi numit “nenastere”. Acelasi lucru e valabil pentru moarte si nemoarte . Viata nu e nimic mai mult decat viata , iar moartea nu e nimic mai mult decat moarte : ne nastem si murim in fiecare moment.

A muri e usor , a trai e greu

Indiferent de perspectiva , nu moartea e cea mai dificila; nu e nevoie de abilitati deosebite si de intelegere superioara pentru a muri . Oricine o poate face. Ceea ce e cu adevarat greu este a trai –viata de pana la momentul mortii , fie ca moartea e iminenta sau indepartata , fie ca e a ta sau a cuiva drag .

Viata pana la moarte : un program de servicii si cercetare pentru pacientii in

stare terminla.

Autorul Raymond G. Carey descrie un studiu pe pacientii in faza terminala . Scopul acestuia e de a descoperi ce factori anunta persoanele care primesc moartea cel mai usor si ce poate fi facut pentru a-i ajuta pe medici si asistente sa dea mai mult sens vietii pacientilor lor.

-un prim factor , care le pune probleme medicilor si asistentelor , este gradul de durere pe care il simte individul ; este foarte greu sa iti mentii echilibrul emotional cand durerea este foarte mare.

In acest studiu persoana in faza terminala este definita ca o persoana care e probabil sa moara intr-un an , pentru a carei boala nu exista nici un remediu cunoscut.

Au participat doar pacientii care erau constienti de gravitatea conditiei lor .

Oferta de consiliere a fost facuta pentru 84 de persoane intre 15 dec – 13 iulie 1973.

Aprecierile au fost facute de preoti , medici , asistente si studenti .

Rezumatul principalelor rezultate

1) Care au fost principalii factori ce au prezis adaptarea emotionala la speranta de viata limitata ?

-gradul de disconfort

-relatia anterioara cu un muribund

-orientarea religioasa

-sentimentul de interes si grija din partea celor apropiati

2) Care sunt majoritatea angoaselor pacientilor in faza terminala ?

-teama de a fi o povara pentru ceilalti

3) Ce au aratat inregistrarile audio si video despre adaptarea emotionala ?

-multi erau ingrijorati de durerea pe care aveau sa o suporte in viitor , de faptul ca vor deveni o povara si vor fi dependenti de cei din jur.

Funeraliile :un moment de durere si crestere

Inmormantarile au devenit pentru foarte multi ritualuri lipsite de sens si incomode, dar familia data exemplu in acesta parte a cartii ne arata o imagine dramatica a ceea ce ar trebui sa fie inmormantarea , un timp pentru despartire, un moment de durere, un moment de transformare a mortii intr-un eveniment real prin participarea activa la pregatiri si la slujba finala, un moment de inceput al unei noi vieti si cresterea prin aceasta experienta.

O mama jeleste si se dezvolta

Este evidentiata puterea unei mame care isi pierde fiul de 26 de ani , bolnav de cancer , sa accepte moartea acestuia .

Edih Mize trece prin diferite etape ,de la soc la negare , apoi la acceptare , facandu-ne martori la dezvoltarea ei pentru ca a folosit scrisul dupa moartea lui ca sa treaca prin suferinta si sa inceapa sa aiba din nou un scop in viata.

Jurnal . . . Soc :

“de ce eu ? “ RonNegare :

“nu poate fi adevarat . Se va face bine “ Mama

Acceptare :

“ma doare un pic capul. N-o sa ma mai doara in curand. “ Ron

“la revedere, Ron , Dumnezeu sa te binecuvanteze . Te iubesc mult “ Mama

Moartea unei femei – victorie si triumfDorothy Pitkin

Ultimul cuvant despre calitatea vietii si a mortii este al persoanei care moare.

Lectiile despre moarte vin de la pacienti .

Dorothy era o femeie care refuza sa renunte la sentimentele umane. A muncit mult , a fost mama , scriitoare , dar, mai presus de toate o luptatoare.

Cu doua sapamani ianinte de moarte , s-a asezat pentru ultima oara in fata masinii de scris . Scria rugaciuni care spuneau acelasi lucru “Doamne ajuta-ma sa descopar calea”.

Moartea si dezvoltarea :parteneri

incompatibili ?

Moartea e dificil de acceptat si putem fi tentati sa evitam confruntarea cu ea. Dar daca ai curajul sa-i faci fata atunci and te loveste- sa o accepti ca pe o parte importanta si valoroasa a vietii tale- atunci te vei dezvolta , fie ca e vorba despre moartea ta , a unei persoane dragi sau a cuiva apropiat.

Moartea , ca parte a vietii mele

Elisabeth Kubler Ross inca din copilarie a avut noroc sa vada moartea ca pe un lucru care trebuie acceptat ca un element natural.

A participat alaturi de comunitate la procesul mortii si a simtit diferenta dintre cel mediu cald si atmosfera sterila si impersonala din spital.

A vazut ravagiile razboiului si i-a vazut pe oameni devenind mai intelegatori la nevoile umanitatii, intr-o lume din ce in ce mai inumana.

A fost in stare sa inteleaga moartea ca pe o parte integranta a vietii trecand prin experienta mortii , in lo sa o evite .

Moartea : ultima etapa a devzoltarii

-trebuie sa invatam sa murim pentru putea invata cum sa traim , pentru ca a invatat cine esti cu adevarat , e nevoie sa iesi din viata pe care ti-a dat-o societatea

-trebuie sa invatam ca fiecare etapa a cresterii presupune aruncarea multor elemente considerate balast in propria existenta

-prin intelegerea valentelor mortii , putem invata sa murim si sa ne dezvoltam in fiecare moment

-Ne asemanam omizilor care devin fluturi.

Mwalimu Imara

Omega . . .

Moartea este cheia portii catre viata. Numsi prin acceptarea mortalitatii noatsre putem gasi forta si curajul de a respinge aceste roluri si asteptari exterioare si de a ne dedica fiecare zi a vietii noastre dezvoltarii depline .

Dormi vesnic somn imbalsamat In bezna si-n uitare, Dormi ca ti-a muscat buzele A mortii sarutare.  Mateiu

Caragiale va multumim !