DMITRI S. MEREJKOVSKI

MOARTEAZEILORRomanul lui Iulian Apostatul

Tr aduc ere din limb a fr anc ez d :

Melin6 Poladian Ghenea

Introducere:Alexandru Barnea

I

La doudzeci de stadii depirtare de Cezareea Cappadociei, dinpovimiqurile impldurite ale muntelui Argo s !0qnea chiar lAngi drumulrcman un izvor termal renumit pentru puterea sa tdmdduitoare. O placd3e granit, impodobitl cu sculpturi grosolane gi cu o inscripfie greceasci,iovedea ci izvorul acesta fusese inchinat cindva fra{ilor Dioscuri -Castor gi Pollux - ceea ce nu impiedica pe nimeni sI considere imaginear acestor semizei p[gAni rdmasl intacti drept intruchiparea sfinlilorCosma qi Damian.

in partea cealaltda drumului, tn dreptul izvorului sf0nt, se aflao;irciumioard cu acoperiqul de paie, ce se continua cu un grajd murdarsi cu un cote{ tn care miqunau gdini qi gAqte. Din aceasti c0rciumioari,re care o finea isteful afinean Syrax, se puteau obline brdnzdde capri,Siine neagri, miere, ulei de mdsline qi un viniqor cam aspru, produs ali:ilor de prin partea locului.

Cdrciuma era desp[r{iti in doud printr-un perete: o parte eraresdnati oamenilor de rind, iar cealalti. oaspefilor mai de vazd.De:r'anul innegrit at0rnau h[lci de carne afumati qi smocuri de ierburircmate de la munte, ca o dovadi ci Forfunata, nevasta lui Syrax, era: ercelent[ gospodin5; ceea ce nu acoperea tnsd nicidecum proasta:rputatie a casei.

C[litorii cinstifi nu indrlzneau s[ innopteze acolo, gindindu-seta povestirile caxe circulau pe seama lucrurilor tenebroase ce se urzeau',- :ceasti colibl; Syrax tnsi, priceput la intrigi qi la alegerea oamenilor:frora sd le strecoare obolul, nu se sinchisea deloc de acestea.

t9

Dmitri Merejkovski

Peretele era alc5tuit din doui colonete subtiri, intre care atdrna,in chip de ugi, o hlamidi veche qi decoloratl a Fortunatei. Cu naivalorpretenfie de stil doric, colonetele constituiau fala lui Syrax qi singurullux al tavernei. Fuseserd cdndva aurite, dar se umpluseri de mult decriplturi qi se cogcoviser[.

Cflt despre stofa hlamidei, ce fusese odinioari de un violet aprins,ajuns acum albastru murda4 era garnisitl cu o mullime de c0rpituri qipete, provenind de la toate mesele de diminea{d, de prdnz gi de searicare-i aminteau hamicei Fortunata de lustrul celor dou[ clsnicii.

In partea curat[ a oddii, pe singurul pat de odihnl care existaacolo, qi acela plin de rupturi, se intinsese din spatele mesei pe careerau puse cupele tribunul roman Marcus Scuda, din cohorta alX-aalegiunii a XVI-a. Era un provincial cu preten{ii de elegan$, una dintreacele figuri la a ciror vedere sclavele cele mdndre qi curtezanele demina a doua strigau, cu sinceri adrnira{ie: ,,Ce birbat frumos!".

La picioarele ffibunului se ghemuise, intr-o pozi{ie incomodddar respectuoasi, un ro$covan pintecos, cu feasta goali qi pirul rar qi

cenuqiu adus citre t0mple; era centurionul Publius Aquila, din cen-turia a VI[-a; ceva mai departe, doisprezece legionari, intin$i pe podea,jucau arqice.

- Pe Hercule, strigl Scuda, ag prefera si fiu ultimul om laConstantinopol, decflt primul in gaura aceasta de qoareci! Asta-i via[d,Publius? Rdspunde-mi sincer! Ce viald-i asta?... SI qtii cI nu te maiagteapti nimic in viitor, in afari de cazarmdgi de tablr6... Se fii nevoitsi putrezeqti in mocirla asta impu{rtd, flard, sdvezi micar lumea!

-Da, il aprobi Publius. Se poate spune ci prea veseld nu esteviafa pe-aici; dar,totuqi, e atdtalinigte!

Pe bitr0nul centurion il preocupau arqicele. Partida pe care ojucau legionarii era interesanti. Flcdndu-se cI ascultd vorblria supe-riorului siu, dupi plrerea sa - cam bo gatil,trdgeacu coada ochiului lajocul soldalilor qi se g6ndea: ,,Daclrogcovanul ocheqte bine, va c0qtigasigur".

Publius il ?nfrebd totugi, de formI, pe Scuda, ca gi cum l-ar frinteresatproUfma:

20

Moartea zeilor

- De ce-ai stendt mania prefectului Helvidius?

- Din pricina unei femei, prietene; din pricina unei femei...

$i luindu-l sincer gura pe dinainte, Marcus Scuda mlrnrisios la urechea centurionului ci prefectul - ,,{apul ila bltrin de

idius"- fusese gelos pe el, din pricina deosebitelor favoruri pei le acordase o curtezani libiani.

Scuda urmirea s[ redobdndeascd bundvoin(a prefectului, frc6ndu-ioirecare serviciu important. iqi fixn astfel planul.

Nu departe deCezareea, in fortirea{a Macellum, ftiiau Iulian qi

Gallus, veri aiimplratului domnitor Constan{iu, nepo{i ai lui Constan-cel Mare qi ultimi urmagi ai nefericitei familii Flavia.

Temindu-se de rivali, la urcarea sa pe tron, Constanfiu iqi uciseseiul - pe Iulius Constanfiu, tatll lui Iulian qi al lui Gallus gi fratele

Constantin. Iulian gi Gallus fuseseri insi crufa{i qi inchiqi in castelul

ic Macellum, unde trdiau sub stipinirea vegnicei ameninliri aIn culmea descumplnirii, qtiind cit de mult ii ura noul impdrat pe

i doi orfani care-i aminteau de crimi, Helvidius, prefectul devoia sd afle dorin{a stipinului sdu, tem0ndu-se totodati de

Iscusitul tribun Scuda, care urmlrea o cale de a-qi face un rostCurte, in{elese din vorbele superiorului siu ci acesta nu indrlznea

i asume o rdspundere atdt de grea qi tremura la g6ndul ci zvonulintenfia de a fugi a moqtenitorilor lui Constantin s[ nu se

cumva in fapti. Scuda hotiri atunci sd vind la Macellum,aresteze pe prizonieri gi s[-i aduc6, conduqi de legionarii s[i, la

gdndind ci nu avea niciun motiv s[ se teami de cei doinev6rstrici, pirisili de to{i qi detesta{i de impirat.Nldijduia ca, prin aceasti ispravl de mare pre[, slredobindeasci

prefectului Helvidius, pe care o pierduse dinpricinaroqcova-

Fiind fricos laculme, nu-im[rnnisiins[lui Publius decdt o parteplanurile sale.

- Ce ai si faci atunci, Scuda? Ai primit instrucfiuni de lat?

2t

Dmitri Merejkovski

- N-am primit nimic qi nici nu Stie careva ceva- Dar vezi cd

umbl6 zvonurile; speran{ele ies la iveal[, se ,u:uncivorbe in doi peri,

amenintixi, ahuii,taine, mistere flri sfirgit! Primul neghiob care apile

ar fi in stare s[ execute ceea ce i s-a spus. N-are altceva de ficut decit

si ghiceasci voin{a negr[iti a stipinului. Asta-i lucrul cel mai mirunt,

care aduce dupi sine rlsplata. Tiebuie s[ vedem, s[ clutim" s[ incer-

c[m. Important este sI fii expeditiv qi s[ ai curaj, dupi ce te-ai pus sub

ocrotirea sfintului semn al crucii! tmi pun nidejdea in tine, Publius-

S-ar putea ca, in cur6nd, s[ bem la Curte, eu qi cu tine, un vin mai bun

decflt 6sta.

Prin mica fereasffi cu zibrele se strecura lumina tulbure a unui

apus mohorflt. Ploua monoton. un simplu perete de lut cr[pat desplrfea

inclperea de grajd. Se simfea mirosul iute de b[legar; se auzeau

cotcoddcitul glinilor, piuitul sublire al puilor 9i grohiitul porcilor.

Zgomotul curgerii ritmice a unui lichid te ducea cu gdndul }a mulgerea

vacii de cdtre gospodind. Soldafii se certau cu voce joas6, tocmindu-se

pentru bani. Lipit de podea, un purcel iqi strecurase cipltana grasd qi

trandafirie prin reteaua de stuf uns[ cu un strat sublire de humd; nu

putea si-qi scoati rfltul, care se prinsese printre despirfiturile prea mici

ale impletiturii, qi scAncea dureros.

Publius gnndi:

,,Pe Jupiter! Ne afl[m mai degrabi intr-o ogradi cu or[t5nii,

decit la Curtea impdratului!"Grijile il pdrdsiseri. Dup[ valul de flecireal[, tribunul incepuse

sI cadi in triste{e. Privi prin fereastrl cerul cenuqiu care se dizolva in

apI, apoi botul timp al purcelului, drojdia groasi de la vin rimas[ in

cupe,legionarii murdari, gi sim{i cumil cuprinde furia.

Lovi cu pumnul in masa care se clItin[ pe picioarele ei gchioape.

- Hei, syrax, ticilosule! Yinziltor al lui Hristos! vino-ncoace!

CArciumarul veni in grab[. Avea p6ru1 qi barba increlite in inele

mdrunte, negre ca abanosul qi cu reflexe albistrii, ceea ce o flcea pe

Fortunata s6 spuni, in accesele ei de tandre[e conjugald, c[ barba lui

Syrax sem[na cu un ciorchine de strugUri de Samos. Ochii ii erau de

22

Moartea zeilor

zuemeneanegri qi deosebit de lucioqi, iar z0mbetul mieros nu-i plriseabuzele purpurii. Sem[na cu o caricaturl a lui Dionysos qi pirea s[ fie,sub toate aspectele, negru gi lipicios. Ca rlspuns la furia lui Scuda,

circiumarul se juri pe Moise gi pe Deidamis, pe Hristos qi pe Hercule

cI vinul siu era excelent; tribunul nu se 16si totuqi qi declar[ ci qtia

casa in care fusese asasinat de curOnd Glabrion, negustorul cel bogat

din Pamfilum, qi c[-1va denun{a pe Syrar la cine trebuie. Cuprins de

spaim6, circiumarul se repezi in pivnifa qi, cu un zimbet triumfbtor,aduse o butelci ciudat6, groasd, cabaza turtite qi gflful sublire, aco-

periti in inregime de muqchi care pdrea inc[runfit de bitrinele. Prinstratul de mucegai se deslugea pe ici pe colo sticla, care nu mai era

st[vezie, citizati,iarpe eticheta de chiparos legatdde gdt se puteau

descifra ini{ialele delaAnthosmium 9i, sub ele,Annorum centum.

i Sn*garantacivinulacelanumlra,incidinwemeaimplratuluir Dioclelian, peste o suti de ani.

t - Vin negru? infiebi Publius, respectuos.

I - Ca smoala, qi parfumat ca ambrozia... Hei, Fortunata! Pentru

I vinul acesta trebuie niqte cupe u;oare de vari, cupe de cristal. $i mai

I adu-ne de la ghef[rie niqte zdpaddcOt se poate de albi!

I fortunata aduse dou[ cupe. Obrajii ii striluceau de sdnitate, cu

J pielea de un alb mat, ca al unei creme grase enundnd, toati, prospefimea

I rtelii romane, a laptelui qi a b[legarului.

I Circiumaruliqi contemplicu dragbutelca,bao mai qi slrutdpe

I gat, qi-i scoase cu toati atenfia pecetea de ceari. Vinul se prelinse gros,

I EEru, parfumat, topind zdpada,intunecind treptat cristalul cupelor qi

I aburindu-l la atingerea sa rece.

I ntunci Scuda, care se pretindea un erudit (era tn stare sd-l

I confunde pe Hercule cu Hecate), rosti plin de mflndrie singurul vers

I de care-$i aducea aminte din Marfial:

I -bandidanigrescantvetulocrystallaFalerno!I -Ave{i ribdare. Vine ceva gi mai bun.

I Syrax blgi mina in buzunar, scoase un flacon mic de onix qi,

I .u un z0mbet senzual, turn[ in vin o picitur[ din pre]ioasa cinnamoml

IlztII