32
MODALITĂȚI DE CORECTERE A LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI Candidat: Educatoare BĂJĂNARU MIRELA MANUELA Grădiniţa cu program prelungit Gugeşti, jud. Vrancea SCURTĂ PREZENTARE

Modalitati de Corectare a Limbajului

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Prezentare PPT

Citation preview

Page 1: Modalitati de Corectare a Limbajului

• MODALITĂȚI DE CORECTERE A LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI

• • • Candidat:• Educatoare BĂJĂNARU MIRELA MANUELA • Grădiniţa cu program prelungit Gugeşti, jud. Vrancea•

• SCURTĂ PREZENTARE•

Page 2: Modalitati de Corectare a Limbajului

ARGUMENT

• Copilul este o individualitate aparte, caracterizată prin trăsături fizice și psihice care-l deosebesc de alți copii de aceeași vârstă, iar dezvoltarea sa armonioasă se realizează doar prin intermediul unui sistem educativ bine organizat și care să țină seama de aceste particularități.

• Tulburările limbajului reprezintă rezultatul disfuncţiilor intervenite în recepţionarea, înţelegerea, elaborarea şi realizarea comunicării scrise şi orale din cauza unor afecţiuni de natură organică, funcţională, psihologică sau educaţională, care acţionează asupra copilului mic în perioada apariţiei şi dezvoltării limbajului. Datorită importanţei limbajului în structura şi desfăşurarea proceselor cognitive, orice afectare a acestuia ar putea avea influenţă şi asupra calităţii operaţiilor gândirii, relaţiilor cu cei din jur şi structurării personalităţii copilului. Din acest motiv, cunoaşterea şi identificarea tulburărilor de limbaj reprezintă o prioritate a specialiştilor în probleme de psihopedagogie, precizia şi precocitatea diagnosticului acestor tulburări garantând reuşita programului terapeutic şi recuperator al copilului cu tulburări de limbaj

• Principala motivație în alegerea temei a fost aceea că în unitățăle unde nu există profesor logoped activitatea educatoarelor, vizând corectarea tulburărilor de limbaj la copii, este esențiala.

• Exprimarea copilului arată dacă există tulburări de vorbire, gradul acestora, nivelul general de pregătire intelectuală a copilului și modul de gândire a acestuia.

• Copilul care are deficiențe de vorbire pe care nu și le-a corectat pâna la 5 ani este mai puțin comunicativ din cauză că stâlcește cuvântul, stârnind amuzamentul celorlalți. În acest caz este nevoie de multă, foare multă muncă din partea educatoarei atât pentru a corecta deficiența cât și a-i convinge pe copii să nu mai râdă când altul greșește.

• Pentru ca un copil să-şi însuşească limbajul trebuie să i se vorbească şi să fie lăsat să vorbească. Toate activităţile din grădiniţă trebuie să concure la educarea limbii.

Page 3: Modalitati de Corectare a Limbajului

PREZENTAREA CAPITOLELOR• CAPITOLUL 1• PARTICULARITĂŢI ALE LIMBAJULUI LA VÂRSTA PREŞCOLARA 1.1 Definirea limbajului 1.2 Criterii și forme de clasificare ale limbajului 1.3 Funcțiile limbajului 1.4 Rolul conducător al limbajului în dezvoltarea psihică a copilului 1.5 Etapele evoluţiei limbajului la copil

• CAPITOLUL 2 • PERSONALITATEA PREȘCOLARILOR • 2.1 Personalitatea și tipuri de personalitate • 2.2 Personalitatea copilului preșcolar • 2.3 Metode și tehnici de cunoaștere a personalității copilului preșcolar

Page 4: Modalitati de Corectare a Limbajului

• CAPITOLUL 3 • MODALITĂȚI DE CORECTARE A TULBURĂRILOR DE LIMBAJ• 3.1 .Tulburările de limbaj• 3.2.Modalități de corectare a tulburărilor de limbaj• 3.2.1. Aspectul fonetic• 3.2.2. Aspectul lexical• 3.2.3. Aspectul sintactic

• CAPITOLUL 4 • INVESTIGAREA PROCESULUI DE COMUNICARE ÎN GRĂDINIŢĂ• 4.1 Cadrul şi metodologia cercetării• 4.2 Interpretarea rezultatelor• 4.3 Concluzii• BIBLIOGRAFIE• ANEXE

Page 5: Modalitati de Corectare a Limbajului

PARTICULARITĂŢI ALE LIMBAJULUI LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ CAPITOLUL 1

• 1.1 Definirea limbajului

• Limbajul este definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihică de comunicare între oameni prin intermediul limbii

• Limbajul este un fenomen individual, individualizarea realizându-se atât în plan fiziologic (datorită unor particularități ale aparatului fonator), cât și în plan psihologic, el având o manifestare personală și diferită de la individ la individ

• 1.2 Criterii și forme de clasificare ale limbajului

• Un criteriu de clasificare invocă modul de implicare a limbii, în baza căruia limbajul poate fi verbal (realizat cu ajutorul cuvintelor), nonverbal (nu utilizează cuvinte) şi paraverbal (însoţeşte vorbirea şi capătă sens şi semnificaţie doar împreună cu aceasta).

• În funcţie de gradul de accesibilitate pentru cei din jur, limbajul verbal se clasifică la rândul lui în limbaj extern (accesibil celorlalţi) şi limbaj intern (accesibil doar propriei persoane).

• La rândul său, limbajul extern se subdivide în limbaj oral şi limbaj scris, în funcţie de natura suportului utilizat: cuvinte rostite în cazul limbajului oral, respectiv cuvinte scrise în cazul limbajului scris.

• După numărul de interlocutori, limbajul oral include mai multe forme concrete: solilocviul, monologul, dialogul şi colocviul.

• •

Page 6: Modalitati de Corectare a Limbajului

• 1.3 Funcțiile limbajului

• Foarte importante sunt funcțiile următoare:• Funcția de comunicare sau de transferare a conținutului, de la o persoană la alta. • Funcția cognitivă, de integrare, conceptualizare și în genere de elaborare a

gândirii.• Caracteristicile acestei funcții este diversificarea și fixarea rezultatelor activității de

cunoaștere. Limbajul, prin intermediul acestei funcții focalizează și mediază operațiile de generalizare și abstractizare. De asemenea, permite explorarea și investigarea realității, îmbogațirea și clasificarea cunoștințelor.

• Funcția simbolic-reprezentativă, de substituire a unor obiecte, fenomene, relații prin formele verbale sau alte semne..

• Funcția expresivă, de manifestare complexă a unor idei, imagini nu numai prin cuvintele însăși, dar și prin intonație, mimică, pantomimică, gestică.

• Funcția persuasivă sau de convingere, de inducție de la o persoană a unor idei și stări emoționale.

• Funcția reglatoare sau de determinare, conducere a conduitei altei persoane și a propriului comportament.

• Funcția ludică sau de joc, presupunând asociații verbale de efect, consonanțe, ritmică, ciocniri de sensuri, etc.,mergând până la construcția artistică.

• Funcția dialectică sau de formulare și rezolvarea contradicțiilor sau conflictelor problematice.

• •

Page 7: Modalitati de Corectare a Limbajului

• 1.4 Rolul conducător al limbii în dezvoltarea psihică a copilului

• În mod curent limbajul este definit ca un instrument de comunicare interumană. Vorbirea poate fi asemuită cu o „unealtă" care i-a dat omului posibilitatea să acumuleze şi să stocheze cunoştinţe teoretice şi experienţă practică într-o formă uşor transmisibilă şi utilizată la maximum. Această determinare pune în evidenţă funcţiile: comunicativă, cognitivă, acţional-reglatoare ale limbajului.

• 1.5 Etapele evoluţiei limbajului la copil• Însuşirea limbajului se realizează printr-un efort îndelungat. La început

vorbirea copilului se realizează pe baza unor activităţi nesistematice, pentru satisfacerea unor necesităţi imediate dar, odată cu înaintarea în vârstă el trebuie să înţeleagă şi să răspundă corect la o serie de solicitări, îmbogăţindu-şi treptat atât vorbirea impresivă, cât şi cea expresivă, la baza vorbirii stând imitaţia.

• Limbajul se dezvoltă în strânsă legătură cu celelalte funcţii psihice, progresele pe linia limbajului lărgind experienţa şi stimulând dezvoltarea celorlalte procese psihice, iar acestea, la rândul lor, stimulează dezvoltarea normală a limbajului.

Page 8: Modalitati de Corectare a Limbajului

PERSONALITATEA PREȘCOLARILORCAPITOLUL 2

• 2.1. Personalitatea și tipuri de personalitate• Norbert Sillamy spune că personalitatea este definită astfel : ”(...)

element stabil al conduitei unei persoane ; ceea ce o caracterizează si o diferenţiază de o altă persoană

• Din perspectivă structuralista personalitatea cunoaşte o interpretare triadică , la baza sa situându-se componentele ce vizează dimensiunea dinamico-energetică-temperamentul , dimensiunea relaţional-valorică-caracterul , şi latura instrumentală exprimata prin intermediul aptitudinilor.

• 2.2 Personalitatea copilului preșcolar• În perioada preşcolară are loc o intensă dezvoltare psihică, având

în prim plan contradicţiile dintre solicitările externe şi capacităţile interne .• Copilul incepe grădiniţa , comunicativitatea şi sociabilitatea se

dezvoltă , este nevoit să se adapteze unui nou mediu , cu reguli şi cerinţe. Are loc o creştere a intereselor , aspiraţiilor şi aptitudinilor. Activitatea de joc este în continuare cea mai importantă în dezvoltarea personalităţii, prin rolurile şi subiectele pe care le abordează copilul , imitând ceea ce deja cunoaşte , sau testând noi roluri pe care le poate considera compatibile cu sine .

Page 9: Modalitati de Corectare a Limbajului

• 2.3 Metode și tehnici de cunoaștere a personalității copilului preșcolar• Activitatea de cunoaştere a copilului implică folosirea unei game

variate de metode şi procedee deoarece datele obţinute printr-o singură metodă sunt unilaterale.• Metode și tehnici de cunoaștere a personalității copilului preșcolar:• observația• metoda biografică sau anamneza• metoda testelor• testele de cunoștinţe , evaluare pot fi iniţiale sau predicative,formative,

sumative .• metoda analizei produselor activităţii ( a portofoliilor) copilului• metoda convorbirii• fişa psihologică

Page 10: Modalitati de Corectare a Limbajului

MODALITĂȚI DE CORECTARE A TULBURĂRILOR DE LIMBAJCAPITOLUL 3

• 3.1 Tulburări de limbaj• I Tulburări de articulaţie sau de pronunţie.• Această categorie are frecvenţa cea mai mare, în special la copiii preşcolari şi

şcolarii mici. Prin existenţa tulburărilor respective se creează dificultăţi în emitere cuvintelor,propoziţiilor şi în înţelegerea celor enunţate.

• Cele mai semnificative tulburări sunt: dislaliile, rinolaliile şi disartriile.• Dislalia este tulburarea de pronunție (de articulare) provocată de afecțiuni

organice sau funcționale ale organelor periferice ale vorbirii, care constă în imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinații de sunete).

• Dintre cele mai frecvente dislalii, sigamtismele şi parasigmatismele ocupă un loc central. Acestea apar atunci când au loc deformări, substituiri, omisiuni ale sunetelor siflante şi şuierătoare: s, ş, j, z, ţ, ce, ci, ge, gi. La copiii preşcolari şi şcolarii mici, cel mai des se manifestă omosiunile şi deformările.

O formă dislalică, cu o frecvenţă mare, este rotacismul şi pararotacismul: constă în deformarea, omisiunea, inversiunea şi înlocuirea sunetului „r”.

Deasemeni se pot produce tulburări , dar cu o frecvenţă mai mică, şi la nivelul celorlalte sunete. Dintre acestea amintim: lambdacism şi paralambdacism (când este afectat sunetul „l”); betacism sau parabetacism (vând este afectat sunetul „b”); capacism şi paracapacism (când este afectat sunetul”c”); gamacism şi paragamacism(când este afectat sunetul „g”);

Page 11: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Disartria este cea mai gravă dintre tulburările de pronunţie şi este

cauzată de afecţiunea căilor centrale şi ale nucleielor nervilor care participă la articulare. Ea se caracterizează printr-o vorbire confuză, disritmică, disfonocă, cu rezonanţă nazală şi pronunţie neclară. La disartaci apare şi o serie de complicaţii psihice ce se produc în sfera afectivă, senzorială, mintală, psiho-socială şi motrică. Dată fiind originea sa, disartria se mai numeşte şi dislaţie centrală.• Rinolalia este o altă formă a tulburărilor de pronunţie. Ea se

produce ca urmare a unor malformaţii ce sunt localizate la nivelul vălului palatin sau a insuficienţelor dezvoltării acestuia, determinate de boli infecţioase, de vegetaţiile adenoide, de polipi.• În rinolalie se manifestă tulburări de pronunţie specifice dislaliei,

dar şi deficienţe ale rezonanţei sunetelor, de fonaţie şi chiar de vocem în cazurile accentuate.

Page 12: Modalitati de Corectare a Limbajului

• II..Tulburări de ritm şi fluenţă ale vorbirii• Din categoria tulburărilor de ritm şi fluenţă fac parte: bâlbâiala, logonevroza, tahilalia,

bradilalia, oftongia, tulburările pe bază de coree. Acestea sunt tot tulburări ale vorbirii orale, dar sunt mai grave decât tulburările de pronunţie, nu numai prin formele de manifestare, ci mai cu seamă prin efectele negative ce le au asupra personalităţii şi comportamentului persoanei.

• Bâlbâiala perturbă relaţiile copilului cu cei din jur şi se prezintă ca un handicap relativ grav .Bâlbâiala se manifestă prin repetarea unor sunete sau silabe la începutul şi mijlocul cuvântului, cu prezentarea unor pauze între acestea sau prin repetarea cuvintelor ori prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

Logonevroza este strâns legată de bâlbâială atât prin natura, cât şi prin forma ei. Din punct de vedere simptomatologic, ele sunt foarte asemănătoare, dar de cele mai multe ori logonevroza este mai accentuată decât bâlbâiala care, apoi, se poate transforma în logonevroză.

• Tahilalia, caracterizată printr-o vorbire exagerat de rapidă, apare mai frecvent la persoanele cu instabilitate nervoasă , hiperexcitabilitate; bradilalia, opusă tahilaliei, se manifestă prin vorbire rară, încetinită cu exagerări maxime ale acestor caracteristici în handicapurile accentuate de intelect.

Page 13: Modalitati de Corectare a Limbajului

Celelalte tulburări de ritm şi fluenţă ale vorbirii pot exista ca sindrom separat, dar şi ca simptom al bâlbâielii. Din acestea, aftongia ia naştere atunci când în muşchii limbii se produce un spasm tonic, de lungă durată, şi însoţeşte de cele mai multe ori bâlbâiala; tulburări de vorbire pe bază de coree (tic, boli ale creierului mic), determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muşchilor aparatului fonoarticular, ale fizionomiei ce se manifestă concomitent cu producerea vorbirii

III. Tulburările de voce• În timp ce tulburările de ritm afectează cadenţa vorbirii,

handicapurile de voce perturbă melodicitatea, intensitatea şi timbrul vocii. Fonastenia şi pseudofonastenia au de cele mai multe ori o

natură funcţională. Folosirea incorectă şi abuzivă a vocii, ca şi laringitele, pot da naştere la fonastenie. Pseudofonastenia apare cu o oarecare frecvenţă la unii preşcolari ca urmare a suprasolicitării vocii, dar mai cu seamă în stările emoţionale puternice

Disfonia apare în urma tulburărilor parţiale ale muşchilor laringelui, ai coardelor vocale şi a anomaliilor constituite prin noduli bucali şi polipi. În această situaţie vocea este falsă, bitonală, monotonă, nazală, tuşită, voalată, scăzută în intensitate, cu timbru inegal

Afonia este cea mai gravă tulburare de voce. Ea apare în îmbolnăvirile acute şi cronice ale laringelui, cum sunt parezele muşchilor sau procesele inflamatorii.

Page 14: Modalitati de Corectare a Limbajului

• IV. Tulburări ale limbajului citit-scris• Dislexia şi disgrafia se manifestă, la şcolar , prin incapacitatea sa

paradoxală mai mult sau mai putin accentuată de a învăţa citirea şi scrierea. În cazul acesta, au loc confuzii constante şi repetate între fenomenele asemănătoare acustic, literele şi grafemele lor, inversiuni, adăugiri şi omosiuni, inversiuni şi adăugiri de cuvinte şi chiar de propoziţii, dificultăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mai mari de limbaj.

• • V. Tulburările polimorfe• Această categorie de limbaj, ce cupinde alalia şi afazia, este de maximă

gravitate, cu implicaţii complexe negative, nu numai în comunicare şi relaţionarea cu cei din jur, dar şi în evoluţia psihică a copiilor. Astfel alalia afectează atât limbajul impresiv, cât şi pe cel expresiv.

• În timp ce la alalie, congenital este afectată posibilitatea achiziţiei limbajului, afazia apare după dobândirea comportamentului verbal şi este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneţe, dat fiind faptul că persoanele respective sunt supuse mai des factorilor nocivi care o provoacă.

• Afazia este, de obicei, cauzată de leziunile de la nivelul sistemului nervos central şi gravitatea ei este dependentă de întinderea şi profunzimea acestor leziuni.

Page 15: Modalitati de Corectare a Limbajului

VI. Tulburări de dezvoltare a limbajului Dintre acestea ne referim la două categorii de handicapuri. Astfel, este vorba de

mutismul electiv sau voluntar, care se manifestă prin refuzul parţial sau total, din partea copilului, de a comunica cu unele persoane, iar în forme grave, acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător. „Muţenia” este temporară, şi poate dura de la câteva săptămâni, la ani de zile.

• VII. Tulburări ale limbajului bazate pe disfuncţii psihice• Acestă categorie are în componenţă o serie de tulburări relativ

asemănătoare prin forma de manifestare şi prin efectele negative în exprimarea conţinutului ideativ (dislogii, ecolalii, bradifazii). Caracteristic pentru toate sunt dereglările generale în formulare, expresie verbală deficitară şi reducerea cantitativă a înţelegerii comunicării.

Page 16: Modalitati de Corectare a Limbajului

• 3.2 Modalități de corectare a limbajului• 3.2.1 Aspectul fonetic

• Copilul va putea să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.• Educarea auzului • Confuzia între sunetele auzite, atunci când sunt pronunţate în cuvinte, este un fapt relativ

obişnuit la copiii mici. Acestă confuzie dispare aproape cu totul în timp, pe măsură ce copiii se maturizează şi îşi îmbogăţesc experienţa perceptivă.

• Înainte de a începe exerciţiile de diferenţiere a sunetelor în cuvânt, educatoarea trebuie să se ocupe de educarea auzului în general: lacalizarea sunetelor (zgomotelor), diferenţierea dintre sunete şi zgomote, dintre vocile de copii şi vocile de adult, dintre vocea feminină şi cea masculină, identificarea unor instrumente muzicale după sunetele produse.

• Pronunţia corectă• În grădiniţă se pot iniţia cu destulă uşurinţă unele activităţi de pregătire şi de susţinere a

emiterii şi pronunţiei corecte a sunetelor. Aceste exerciţii se referă la:• Gimnastica aparatului fono-articulator (umflarea obrajilor, mişcări ale limbii); respiraţia

nonverbală şi verbală (respiraţia obişnuită şi respiraţia prin care, în timpul expiraţiei, se emite un sunet, de obicei, o vocală).

• Emiterea şi corectarea unor sunete în cadrul unor activităţi mai largi;• Diferenţierea unor sunete care ridică, de obicei , probleme.•

Page 17: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Discriminarea sunetelor componente ale cuvintelor• Copiii tratează adesea cuvântul ca pe o realitate sonoră compactă,

nediferenţiată. Primul pas în a-i învăţa să perceapă ca pe o structură de sunete succesive constă în a-i ajuta să diferenţieze sunetul iniţial (final, median) al cuvintelor.

• Exercițiile de dezvoltare a auzului fonematic trebuiesc făcute împreună cu exercițiile de articulare a sunetului.

• a) Imitarea sunetelor din natură și pronunțarea de onomatopee, când în șoaptă, când tare, în ritm stacatto și prelungit, după indicații

• b) Pronunțarea unor serii de silabe opuse luate din cuvinte paronime: pa-pe- pi-po-pu-pă-pî

• c) Diferențierea consoanelor surde de cele sonore: pa-ba, apa-aba Cuvinte paronime tuș- duș Cuvinte diferite cu puncte de articulare apropiate: rece - lege -

rege d) Diferențierea sunetelor cu punct de articulare apropiat: las- laș e) Transformarea cuvintelor prin înlocuiri de sunete sau silabe. f) Jocuri hazlii (în care sunetul să se repete) – copiii sunt solicitați să

rostească rapid cuvintele sau propoziții hazlii

Page 18: Modalitati de Corectare a Limbajului

• 3.2.2 Aspectul lexical

• Copilul va putea să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei, a activităţii sale şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi

• Utilizarea contextului• Învățarea cuvintelor noi de către copii nu trebuie fundamentată pe activități formale,

de predare. Esențială este capacitatea educatoarei de a sesiza, în cursul evenimentelor obișnuite din viața de zi cu zi a grădiniței, momentele propice pentru a aduce în discuție unul sau mai multe cuvinte (de exemplu, o discuție despre soare aduce în mod firesc în conversație și luna, apoi stelele). • Jocuri didactice

• De câte ori există posibilitatea, dezvoltarea vocabularului se va face prin intermediul jocurilor didactice.

• Exerciții lexicale

Page 19: Modalitati de Corectare a Limbajului

• 3.2.3 Aspectul sintactic• Copilul va putea să utilizeze un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical.• Încurajarea exprimării spontane

Urmând modelul educatoarei, în diferite situații preșcolarii învață și exersează compotamentele verbale adecvate diferitelor contexte (formule de salut, de adresare, de mulțumire, de scuze etc.). Ei trebuie stimulați în jocurile lor, mai ales în jocurile de rol (de-a magazinul, de-a doctorul, de-a școala etc.),în care ei reproduc evenimente ale vieții zilnice, comportându-se și vorbind exact așa cum ar trebui să o facă în viața reală.

Propoziția• Odată ce se înțelege de ce trebuie să comunicăm, următorul pas va

fi conștientizarea faptului că unitatea principală prin care realizăm această comunicare este propoziția (sau cuvântul cu valoare de propoziție).

• La grupele de vârstă mai mică, interesul va fi centrat pe exprimarea coerentă a copiilor, într-o propoziție completă, având cel puțin subiect și predicat.

Page 20: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Abordarea globală

• Deși obiectivele educaționale se referă la aspecte separate ale componentelor structurilor verbale (aspect fonetic, lexical, gramatical); ar fi o grașeală ca acțiunea cadrului didactic să fie astfel proiectată, încât să abordeze pe rând, în mod izolat, câte unul dintre aceste elemente. Într-adevăr, ea trebuie să se concentreze pe unul sau altul dintre obiective, fără să se piardă însă din vedere și celelalte aspecte.

Page 21: Modalitati de Corectare a Limbajului

INVESTIGAREA PROCESULUI DE COMUNICARE ÎN GRĂDINIŢĂ

CAPITOLUL 4• Identificarea temei de cercetare• Investigarea procesului de comunicare în grupa de preşcolari• Formularea ipotezelor de cercetare

• Ipoteza generală• Dacă gradul de corectitudine şi nuanţare în plan lingvistic va creşte ca

urmare a folosirii jocurilor didactice pentru educarea limbajului şi a comunicării, atunci nivelul intercomunicării la copiii preşcolari va creşte progresiv.

• Ipoteze particulare• Dacă educatoarea va stimula dezvoltarea limbajului sub aspectul

corectitudinii prin intermediul jocurilor didactice, atunci preşcolarul va avea o mai pregnantă iniţiativă comunicativă.

• Dacă volumul vocabularului este mai mare, atunci se vor înregistra progrese şi în planul competenţei comunicative a copiilor.

• Obiectivele demersului investigativ sunt:utilizarea unor probe adecvate de determinare obiectivă a capacităţii copiilor

de diferenţiere perceptivă fonematică a sunetelor şi a unor grupuri de sunete, de percepere a cuvintelor ca unităţi lexicale;

Page 22: Modalitati de Corectare a Limbajului

• utilizarea jocurilor didactice pentru educarea limbajului şi a comunicării;înregistrarea, monitorizarea şi compararea rezultatelor obţinute de copii în urma

aplicării probelor.• Tipul microcercetării: practic-aplicativă, constatativă.• Metodele de cercetare: am folosit metoda observaţiei şi metoda testelor utilizarea unor probe de determinare a posibilităţii copiilor de a efectua operaţii

de analiză şi sinteză silabică a cuvintelor;• În prima fază - Testarea iniţială: Proba pentru determinarea limbajului a avut ca scop verificarea capacităţii

de diferenţiere perceptiv-fonematică a sunetelor şi a grupurilor de sunete separate şi situate în poziţii diferite în structura cuvântului.;

verificarea volumului vocabularului şi a gradului de înţelegere a noţiunilor; Proba pentru determinarea dezvoltării limbajului şi exprimării orale s-a

axat pe efectuarea de operaţiilor de analiză şi sinteză a cuvintelor; Proba pentru determinarea volumului vocabularului a avut ca scop atât

verificarea volumului vocabularului, cât şi a gradului de înţelegere a noţiunilor.

Page 23: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Itemi de analiză• I1 – pronunţă cât mai multe cuvinte care încep cu un anumit sunet și

formează propoziţii simple şi dezvoltate ;•I2 – pronunță corect grupurile de sunete aflate la începutul cuvintelor și

găsește alte cuvinte care conțin aceste grupuri ;•I3 – depistează pe baza materialului intuitiv cuvinte formate dintr-o

singură silabă;•I4 – desparte în silabe cuvinte formate din două trei silabe și reprezintă-

le grafic ;•I5 - alcătuiește propoziții cu cuvintele date ;•I6 – alcătuiește propoziții simple și dezvoltate.

Page 24: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Faza a doua - Testarea continuă a avut ca principal scop

desfăşurarea de activităţi instructiv-educative care să conducă spre remedierea aspectelor negative înregistrate la testarea iniţială şi potenţarea celor pozitive.• Itemi de analiză• I1 – pronunță cât mai corect sunetele auzite ;• I2 – desparte în silabe cuvintele auzite ;• I3 – folosește corect forma de singular și plural a substantivele ;• I4 – depistează și folosește corect antonimele ;• I5 - recunoaște personajul și asociază-l cu imaginea potrivită ;• I6 – exprimă în propoziții trăsăturile positive și negative ale personajelor

cunoscute;

Page 25: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Faza a treia - Testarea finală investigativ a avut drept principal obiectiv

colectarea, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute în urma probelor aplicate, aceleaşi din faza de testare iniţială, şi corelarea lor cu evoluţia nivelului intercomunicării.

• Itemi de analiză• I1 – găsește cât mai multe cuvinte care încep cu același sunet ;• I2 – dați exemple de cuvinte care au în componență grupuri de sunete după

modelul dat ;• I3 – găsește cuvinte cu o singură silabă și enumeră sunetele componente ;• I4 – desparte cuvintele în silabe și reprezintă-le grafic ;• I5 - alcătuiește propoziții cu cuvântul găsit ;• I6 – reprezintă grafic propozițiile și cuvintele ;

Page 26: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Interpretarea rezultatelor• În urma aplicării probelor ce au avut ca scop evaluarea iniţială a abilităţilor de comunicare ale copiilor cu

care lucrez am constatat că am o grupă eterogenă din punctul de vedere al dezvoltării limbajului şi al competenţei comunicative

• În conformitate cu rezultatele obţinute de fiecare copil am administrat fişe de dezvoltare copiilor care şi-au însuşit cunoştinţele care au făcut obiectul testărilor şi fişe de recuperare copiilor care au obţinut rezultate negative sau de nivel satisfăcător.

• De asemenea, pentru fiecare obiectiv instructiv-educativ circumscris educării limbajului şi comunicării am folosit jocuri didactice adecvate.

• Făcând o succintă analiză a celor cinci puncte ale probei a doua, am constatat că rezultatele cele mai slabe înregistrate de copii au fost în determinarea numărului şi componenţei silabice, în cazul cuvintelor de trei şi patru silabe. în cazul analizei silabice a cuvintelor formate din trei-patru silabe copiii au prezentat tendinţa de a percepe diferenţiat primele silabe, dar şi tendinţa ruperii unităţii silabice.

• La sfârşitul probelor aplicate în al treilea set ,în ceea ce priveşte planul intercomunicării, am constatat că, în timp ce dezvoltarea limbajului a evolua constant, copiii au manifestat o tendinţă pozitivă şi în această direcţie.

• Preşcolarii au comunicat din ce în ce mai mult, atât cu mine, cât şi între ei, diversitatea subiectelor abordate fiind mult mai mare, iar timpul fiind din ce în ce mai extins. Exprimarea ideilor este din ce în ce mai amplă, preşcolarii folosind abil cuvintele noi întâlnite şi fixate în cadrul activităţilor dedicate educării limbajului şi a comunicării.

Page 27: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Îndeplinirea corectă a sarcinilor în prima fază a microcercetării - 65%• Îndeplinirea corectă a sarcinilor în a doua fază a microcercetării - 75%• Îndeplinirea corectă a sarcinilor în a treia fază a microcercetării - 85%

• Toate aceste rezultate ale observaţiilor şi testelor folosite în cadrul procesului investigativ m-au condus spre validarea ipotezelor de cercetare, dar mi-au oferit, totodată, posibilitatea de a-mi îmbogăţi experienţa didactică şi de a desprinde o serie de concluzii utile activităţii instructiv-educative ulterioare.

Page 28: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Eşantionul de cercetare fiind alcătuit din copii de grupă mare, am

putut constata, pornind de la datele microcercetării, că sunt bine pregătiţi să facă faţă provocărilor complexe din mediul şcolar, cel puţin din punctul de vedere al nivelului dezvoltării limbajului şi al comunicării. Datele obţinute mi-au fost în egală măsură utile pentru a completa fişele de caracterizare psihopedagogică, atât de necesare învăţătorilor care vor prelua actualii preşcolari.• Concluzionând, consider că educatoarele ar trebui să fie sensibile la

sensurile exprimate de copii, mai mult decât la imaturitatea lingvistică şi să utilizeze expresiile copiilor că punct de plecare pentru a dezvolta mai departe capacitatea lor de exprimare şi abilităţile de comunicare. Altfel spus, educatoarele ar trebui să fie orientate pe direcţia instruire-reacţie-receptare- confirmare, decât pe instruire pur şi simplu. Este deci nevoie din partea cadrelor didactice de abilitatea de a răspunde flexibil nevoilor de cunoaştere şi comunicare pentru a susţine şi impulsiona dezvoltarea copiilor.

Page 29: Modalitati de Corectare a Limbajului

CONCLUZII• Acum, când sub denumirea de comunicare la vârsta preşcolară se

„ascunde" o nouă disciplină de învăţământ în grădiniţă, când se acordă o importanţă sporită dezvoltării abilităţilor de comunicare, abordarea acesteia, pentru a-i reliefa câteva aspecte particulare la vârsta preşcolară, devine o necesitate pentru ulterioara construcţie a fundamentului pedagogic al perioadei ontogenetice de referinţă.• Dintre numeroasele obiective ale educării limbajului şi comunicării se

evidenţiază acelea menite să asigure o cât mai corectă comunicare orală. În aceste condiţii, copiii vor fi antrenaţi să răspundă întrebărilor adresate sau solicitărilor venite din partea educatoarei ori a colegilor de grupă, să adreseze întrebări ori de câte ori au nelămuriri, să iniţieze dialoguri, să povestească etc.• În activităţile cu preşcolarii se cultivă intercomunicarea liberă, se educă

vorbirea expresivă şi dialogată, iar diferenţierea între categoriile de grupe se face în conţinut, în formele de organizare, durată, grad de participare activă a copiilor. La baza acestor activităţi stau, în mare măsură experienţa de viaţă a copiilor, conţinutul poveştilor, al basmelor şi al poeziilor cunoscute de ei.

Page 30: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Exprimarea copilului arată dacă există tulburări de vorbire, gradul acestora, nivelul general de

pregătire intelectuală a copilului și modul de gândire a acestuia.• Copilul care are deficiențe de vorbire și pe care nu și le-a corectat până la 5 ani este mai puțin

comunicativ din cauză că stâlcește cuvântul, stârnind amuzamentul celorlalți. În acest caz este nevoie de multă, foarte multă muncă din partea educatoarei atât pentru a corecta deficiența cât și a-i convinge pe copii să nu mai râdă când altul greșește.

• Pentru a avea o bună comunicare cu copiii, educatoarea trebuie să fie exemplu de vorbire expresivă, clară, corectă și coerentă, de gestică corespunzătoare, să aibă capacitate de demonstrare logică și de argumentație. În același timp, educatoarea trbuie să folosească un vocabular pe înțelesul copiilor, să aibă capacitatea de a antrena copiii într-un dialog activ.

• Comunicarea didactică liberă, care nu presupune constrângere în granițele curriculare, incluzând și discuții libere, de acomodare, implică buna cunoaștere psihologică a copilului din partea educatoarei, precum și a mediului familial din care provine acesta.

• Calitatea relației de comunicare și cooperare cu copiii cu tulburări de limbaj are la bază abilitățile educatoarei de a corela competent cele trei planuri de comunicare: cum comunicăm; ce comunicăm; cui comunicăm.

• Educatoarea urmărește la copiii cu probleme de limbaj:• cum este fiecare (temperamental, comportamental);• ce știe fiecare (baza de plecare necesară în actul educativ „terapeutic”);• ce poate face cu fiecare (exerciții-joc );• gradul și calitatea cooperării lui cu ceilalți.

Page 31: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Pașii pe care-i parcurge educatoarea în includerea în colectivitate a copiilor cu tulburări de limbaj sunt:• a) Elaborarea unui plan de acțiune în care sunt cuprinși și ceilalți factori

educaționali: familia, comunitatea locală, logoped.• b) Pregătirea întregului personal didactic și nedidactic pentru a primi fără

diferențieri pe toți copiii preșcolari.• c) Asigurarea unui climat primitor și deschis, prin organizarea mediului

educațional cât mai eficient și stimulator.• d) Asigurarea unui curriculum flexibil și deschis.• e) Pregătirea copiilor pentru a se accepta unii pe alții.• f) Evaluarea fiecărui copil prin observație directă și indirectă.• g) Asigurarea accesului tuturor copiilor în programul grădiniței.•

Page 32: Modalitati de Corectare a Limbajului

• Educatoarea are un rol important în realizarea acestui obiectiv prin stabilirea celor mai adecvate mijloace, procedee, relațiilor cu alți factori educaționali, neuitând nici un moment să-și recunoască limitele competenței sau granițele profesiei.• Utilizând aceste forme de activitate am reușit să obținem îmbunătățiri

evidente ale procesului de dezvoltare a vorbirii. În primul rând, a dispărut handicapul resimțit de copil, a dispărut timiditatea și nesiguranța în răspunsuri.• Dată fiind influiența hotărâtoare și de lungă durată pe care familia și

grădinița o au asupra dezvoltării vorbirii copiilor, ele sunt cele care au obligația să stimuleze vorbirea, să contribuie la corectarea sau compensarea tulburărilor de limbaj și, prin aceasta, la egalizarea în sens pozitiv a șanselor de instruire și educare a copiilor cu asemenea tulburări, oferindu-le acces spre pregătirea pentru viață și activitatea școlară.