1

UNIVERSITATEA BUCURETI Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei - Filiala Focani

Departamentul de Formare a Profesorilor

LUCRARE DE LICEN

Coordonator riinific

Lect.Univ.Dr.Luiza ENACHI-VASLUIANU

Student:

Carmen-Adriana RDUCANU

Focani 2015

2

UNIVERSITATEA BUCURETI Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei - Filiala Focani

Departamentul de Formare a Profesorilor

Modaliti de valorificare a jocului

didactic n dezvoltarea limbajului

la precolari

Coordonator riinific

Lect.Univ.Dr.Luiza ENACHI-VASLUIANU

Student:

Carmen-Adriana RDUCANU

Focani 2015

3

CUPRINS

INTRODUCERE

Cap.1 RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA PRECOLAR

1.1. Particulariti ale dezvoltrii lingvistice la precolari

1.2. Importana D.L.C. n dezvoltarea lingvistic a precolarului

1.3. Specificul realizrii activitilor instructiv-educative din grdini

Cap.2 JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA

LIMBAJULUI LA PRECOLARI

2.1. Clarificri conceptuale

2.2. Funciile jocului

2.3. Tipologia jocului didactic

2.5. Metodologia realizrii jocului didactic n procesul de dezvoltare a limbajului

2.6. Aspecte practice privind realizarea jocului n dezvoltarea limbajului

2.6.1. Jocuri didactice fonetice pentru dezvoltarea component

2.6.2. Jocuri didactice pentru dezvoltarea i nuanarea vocabularului

2.6.3. Jocuri didactice pentru formarea abilitii gramaticale de exprimare d.p.d.v.

gramatical

Cap.3 STUDIU PRIVIND MODALITILE DE VALORIFICARE A JOCULUI

DIDACTIC PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRECOLARII MICI

3.1. Ipoteza i obiectivele cercetrii ...................................................................

3.2. Metodologia cercetrii..................................................................

3.3. Desfurarea cercetrii....................................................................

3.3.1. Etapa preexperimental

3.3.2. Etapa experimental..........................................................

3.3.3. Etapa postexperimental...........................................................

3.4. Analiza i interpretarea datelor.......................................................................

Concluzii

Anexe ..........................................................................................................................

Bibliografie .................................................................................................................80

4

CAPITOLUL 1

RELEVANA DEZVOLTRII LINGVISTICE LA VRSTA

PRECOLAR

1.1. Particulariti ale dezvoltrii lingvistice la precolari

Limbajul reprezinta principalul instrument de formare si informare a omului. Fara

comunicarea verbala nu s-ar fi putut acumula si generaliza experienta scolara; nu s-ar fi

putut dezvolta diferite forme ale constiintei sociale (arta, stiinta). 'Limbajul comunic

experienta social-umana, astfel ca, odata cu insusirea vorbirii se asimileaza si esenta

celor concentrate si conservate prin notiunile ajunse la un anumit nivel de uzanta sociala,

devenind astfel componente ale procesului individual de gandire.'

Varsta prescolara are o deosebita importanta in dezvoltarea limbajului si

ridicarea gandirii pe trepte mai inalte de generalizare si abstractizare. Se stie ca in evolutia

psihica a copiilor prescolari, o pondere deosebita o are gandirea care este determinata de

constituirea si utilizarea reprezentarilor dar in buna masura de dezvoltarea limbajului. In

literatura psihologica, limbajul este definit 'drept o forma specific umana, care consta in

esenta in folosirea limbajului in procesul de comunicare si gandire.'

Insusindu-si limba, copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza

comunicarea in forme superioare cu cei din jur si poate sa cunoasca pe deplin

realitatea obiectiva.

Lipsa de comunicare prin limbaj determina stagnarea in dezvoltarea personalitatii,

modifica natura relatiilor cu realitatea inconjuratoare, determina singularitatea copilului.

Cu ajutorul limbajului sunt formate si organizate sisteme in care sunt integrate

cunostintele, ceea ce determina o complicare a conditiilor interioare si de formare a

personalitatii copilului.

Emil Verza arata ca 'exista o relatie stransa intre limbaj, invatare si evolutia

personalitatii copilului, in sensul ca, in copilarie, comunicarea verbala pune amprenta

asupra dezvoltarii psihice a omului, asupra capacitatii sale interioare, intelectuale, si

personalitatii sale fiind la randul sau, influentat de acesta.'

Particularitatile limbajului copilului depind de o serie de factori intelectuali si

extraintelectuali. Activitatea de comunicare prin intermediul diferitelor tipuri de

activitati didactice duce la dezvoltarea vorbirii care la randul sau, faciliteaza insusirea

5

cunostintelor. Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizeaza in conditiile intensificarii

activitatii de intercomunicare ale unui proces de formare, a unui proces de formare a

limbajului interior, de memorare verbala si activizare a vocabularului.

Limbajul copiilor se dezvolta substantial sub influenta adultilor cu care stabileste relatii de

comunicare din ce in ce mai complexe. Aparitia limbajului interior face ca raspunsurile pe

care le formuleaza copilul sa fie rezultatul unei formulari anterioare ale gandirii anticipate.

In dezvoltarea limbajului, insusirea structurii gramaticale a limbii reprezinta o conditie

esentiala realizata prin activitatile din gradinita. Caracteristicile varstei prescolare

sublinieaza faptul ca, desi anumite particularitati de varsta legate de pronuntarea

sunetelor dispar, apar alte dificultati odata cu dezvoltarea posibilitatilor de formare a

propozitiilor.

Copiii trebuie sa dobandeasca inca de la varsta prescolara capacitatea de a comunica

cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil impresiile, ideile, ceea ce va constitui

o baza in activitatea scolara si apoi in viata sociala de mai tarziu. Insusindu-si limba,

copilul dobandeste mijlocul prin care poate realiza comunicarea cu cei din jur in forme

superioare, poate ajunge la cunoasterea tot mai deplina a realitatii obiective. Pe masura ce

isi insuseste vorbirea copilul poate fi educat mai usor prin intermediul cuvantului ce

contribuie la educarea lui intelectuala.

Daca la inceputul vietii sale, pana la insusirea vorbirii, copilul ia contact cu mediul

inconjurator, mai ales prin actiunea directa a mediului inconjurator exterior asupra

organelor de simt, la varta prescolara, cand copilul incepe sa manuiasca limbajul,

cunoasterea directa se realizeaza la un nivel mai inalt fiind insotita de explicatiile,

sublinierile si concluziile adultului. Prin cuvant il invatam pe copil sa se straduiasca

mintal, sa gaseasca un raspuns la intrebarile adresate. In acest mod se contribuie la

dezvoltarea concomitenta a gandirii si limbajului, la cresterea capacitatilor de cunoastere,

la largirea sferei de cunoastere, la dezvoltarea vocabularului, la marirea posibilitatilor de

exprimare.

Limbajul se dezvolta treptat, prezentand diferite particularitati ce trebuie sa constituie un

ghid in dezvoltarea gandirii copiilor. Semnificativ este faptul ca in procesul cunoasterii,

limbajul devine pentru copil un instrument de comunicare si exprimare a

impresiilor traite, a gandurilor si emotiilor, a dorintelor si intereselor, ca si un mijloc

de dobandire a cunostintelor.

6

'Intrebarile numeroase pe care copilul de adreseaza adultului sublinieaza prezenta

intereselor cognitive primare, a elementelor gandirii cauzale, a dorintei de a cunoaste si

intelege fenomenele lumii inconjuratoare.'

La varsta prescolara limbajul capata noi valente si ii promite copilului sa realizeze relatii

cu adultii si cu ceilalti copii, sa-si organizeze activitatea psihica, sa-si exprime ideile si

starile interioare dar si sa inteleaga si sa acumulze informatii. Prin intermediul limbajului

copilul isi dezvolta propria experienta si mai cu seama invata din experienta altora. Din

punct de vedere psihologic, momentul important pentru dezvoltarea ulterioara a

sistemului verbal il constituie recunoasterea, intelegerea si pronuntarea primelor cuvinte

de catre copil.

Capacitatea de a utiliza simbolurile verbale constituie momentul crucial in dezvoltarea

gandirii si psihicului in general. Cercetarea atenta si profunda a limbajului copilului

prescolar este necesara si pentru intelegerea modului cum se organizeaza si se dezvolta

intreaga activitate psihica.

Comportamentul verbal implica intotdeauna constiinta al carui control se desfasoara dar la

randul sau, el exercita influenta asupra constiintei. Relatia este specifica si dependenta de

gradul de normalitate psihica si al limbajului, de varsta. La copiii cu intelect normal se

manifesta cu multa finete, in timp ce la copiii cu intelect normal, dar cu tulburari de

vorbire sunt deficitare nu numai modul de transmitere a ideilor, a gandurilor, dar si

modalitatea de receptionare a ideilor altora, fapt ce se datoreaza tocmai handicapurilor de

vorbire. Datorita acestui aspect adaptarea copilului cu tulburari de limbaj la conditiile

comunicarii, receptionarii si fixarii ideilor se face intr-un mod deficitar.

Asupra copiilor cu intelect normal si asupra acelora cu intelect normal dar cu tulburari de

limbaj pot fi exercitate influente instructiv-educative nelimitate. Influentele educative

exercitate, trebuie sa tina seama de plasticitatea intelectuala a copiilor de a diversifica si

receptiona in mod personal. Gradul de dezvoltare intelectuala joaca un rol hotarator in

definirea nivelului pe care il atinge limbajul. Cu cat copilul dovedeste o mai mare

capacitate mentala, cu atat comportamentul verbal se caracterizeaza prin finete, suplete,

complexitate si superioritate.

Imposibilitatea de a comunica cu cei din jur prin limbaj aduce la o stagnare in dezvoltrea

personalitatii copilului, ar modifica relatiile lui cu oamenii , cu realitatea inconjuratoare, l-

ar izola si daca ar fi lipsit de influenta instructiv-educativa speciala, l-ar impiedica sa se

pregateasca pentru participarea la viata sociala.

7

Folosind limba ca un mijloc puternic de educatie intelectuala, morala si estetica,

educatoarea realizeaza instruirea si educarea copiilor, le dezvolta vorbirea necesara in

procesul de comunicare, si de cunoastere a vietii inconjuratoare si in acelasi timp le

perfectioenaza exprimarea corectandu-le pronuntia, le imbogateste vocabularul si ii ajuta

sa-si insuseasca in mod practic structura gramaticala a limbii.

Prescolaritatea este perioada unei proeminente si intensive receptivitati, mobilitati si

flexibilitati psihice, facand posibila dezvoltarea si perfectionarea limbajului ca o necesitate a

pregatirii copilului pentru scoala, pentru viata.

La vrsta precolar, copilul intr tot mai mult n contact cu mediul nconjurtor i

automat are loc o cretere considerabil a vocabularului.

Din datele statistice reiese ca la vrsta de trei ani copilul stpnete circa 1000 de cuvinte,

mai mult substantive si verbe, la vrsta de patru ani numrul cuvintelor se dubleaz la

2000; la cinci ani numrul cuvintelor din vocabular ajunge la 3000, iar la 6 ani

vocabularul ajunge sa conin 3500 de cuvinte. La aceast vrst,unii copii au un

vocabular mai srac in coninut si se exprima mai greoi, alii deopotriv au un vocabular

mai bogat in coninut si o exprimare corecta si coerent.

Tot la aceast vrst, la majoritatea copiilor, vocabularul pasiv este mai bogat dect cel

activ.(reformulat)

Unii copii, dei cunosc multe cuvinte, le neleg sensul, dar nu le folosesc in vorbire,

pentru ca sunt timizi, vorbesc puin, se exprima greu si sunt reinui cnd sunt solicitai de

ctre educatoare.(corectat)

La vrsta precolar, dificultile de exprimare n nvarea limbii romne nu sunt numai

de natur fonetic, ci mai ales de natur gramatical, greeli n folosirea acordului dup

gen, numr, si caz, (este multe cri n loc de sunt multe cri), n conjugarea verbelor

(s mnnc cu noi n loc de sa mnnce cu noi), dificulti in formularea pluralului

substantivului lingure in loc de linguri, nlocuirea genitivului cu dativul: i-au dat la

Maria in loc de i-au dat Mariei.

Din punct de vedere calitativ , cunoaterea copilului difer de cea a adultului prin aceea

ca cu cat copilul este mai mic , cu att operaiile gndirii , analiza , sinteza , comparaia ,

generalizarea si abstractizarea sunt mai slab dezvoltate.

8

Posibilitatea de a face aceste operaii este mai mica la vrsta de trei ani si ea se dezvolta

progresiv in cadrul vrstei precolare.

Educatoarea trebuie sa cunoasc bine aceste particulariti ale limbajului copilului

pentru a putea sa-si dea seama ce cunotine pot fi predate,cum s fie predate i la ce

vrst.

Analiza si sinteza

Analiza nsuirilor obiectelor si fiinelor consta in diferenierea lor dup diferite criterii.

Informaii despre form ,culoare,dimensiuni,cantiti ,temperatura,sunete,cantiti

,densitate si despre alte nsuiri ale obiectelor , fiinelor si fenomenelor din lumea

nconjurtoare le cptam prin percepii.

Forma este nsuirea cea mai uor perceputa de ctre copii, de aceea este prima

componenta ce se impune in formarea in mintea precolarului a imaginii unui obiect sau

fiine. Ea poate fi perceputa de copil pe doua ci: vizual si haptic (prin apucare)

Percepia vizuala da aspectul de contur, percepia haptica da informaii asupra volumului.

Copilul de 3-4 ani privete forma numai ca pe o nsuire proprie a obiectului respectiv. El

nu opereaz o generalizare asupra lui.

La vrsta de 4-5 ani copii percep cu uurina si alte forme in afar celei rotunde , chiar si

forme plane , legtura dintre forma si denumire se stabilete mai uor si este mai trainica

la aceasta vrsta.

La vrsta de 5-6 ani , copii ncep sa o diferenieze de obiect sa o priveasc independent de

el , operand astfel o forma elementara de abstractizare si generalizare la nivelul acestei

nsuiri. In felul acesta ei ajung treptat ca la grupa mare sa integreze in categoria forma

orice noua forma ce mai cunoate.

Culoarea este o alta nsuire a obiectelor care reflectata in psihicul copilului constituie o

componenta importanta a imaginii pe care si-o formeaz despre ele.

La grupa mica copii disting in general numai culorile de baza: rou , galben , verde si mai

apoi albastrul si maroul la grupa mijlocie , iar treptat nuanele lor. La grupa mica copii

privesc culoarea ca pe o nsuire o obiectului si nu o desprind de acesta. ncepnd cu

grupa mijlocie ei o pot privi separat de obiect ca pe o nsuire independenta.

Dimensiunea este componenta dimensionala a imaginii formata in timpul percepiei , fiind

de fapt reflectarea unei relaii , este cu att mai greu de sesizat de ctre copii cu cat acetia

sunt mai mici. Copii grupei mici neleg si exprima corect numai raporturile gros , subire

, mic, mare si alte raporturi ca: lat ngust..

9

La 4-5 ani, pot nelege comparaia explicita si pot sa o fac in mod contient si sa o

exprime verbal. Ex: pot spune fr ajutorul educatoarei galben ca lmia etc.

Ei devin capabili sa efectueze si operaii pe baza de operaii de analitico-sintetice putnd

chiar sa exprime verbal aceste operaii.

Dup multe exerciii de acest fel se formeaz treptat deprinderea de a efectua comparaii

sistematice, organizate.

Copiii grupei mici nu fac ntotdeauna generalizri pe criterii eseniale, nu opereaz

abstractizri in sensul ca ei nu pot gndi nsuirile obiectului independent de acesta. Ex:

minge roie, scaun mare, bila mica etc.

ncepnd cu grupa mijlocie si mare, deoarece la aceasta vrsta se dezvolta posibilitile

copiilor de a opera analiza si sinteza organizate, ncep sa fac si generalizri pe baza mai

multor nsuiri ntrunite intr-un tot.

In procesul comunicrii copiilor cu persoanele din jur, are loc asimilarea rapida a

diferitelor aspecte ale limbii (compoziia fonetica, aspectul semantic, structura

gramaticala) apare limbajul contextual, dar acesta coexista cu cel situativ din perioada

anteprecolar, dar relaiile dintre ele se schimba, limbajul contextual dobndind un rol tot

mai mare pe msura ce copii se dezvolta.

Deoarece trstura eseniala a limbajului situativ consta in caracterul sau de

comunicaie, forma iniiala a limbajului este dialogul, aceasta forma de limbaj

adresndu-se intr-o mai mare msura asculttorului dect limbajul contextual

(monologat).

Din limbajul extern, monologat, cu timpul se desprinde si se dezvolta limbajul intern.

Procesul de interiorizare a limbajului intervine evident la vrsta de 4-5 ani cnd se

intensifica si funcia sa cognitiva (ca instrument al gndirii, iar pe de alta parte funcia

reglatoare planificarea mentala si reglarea proceselor psihice a conduitei).

Nu numai n dezvoltarea istoric a omului, dar i n dezvoltarea ontogenetic a

psihicului rolul limbajului este considerabil. n mod curent, limbajul este definit ca un

instrument de comunicare interuman. Vorbirea poate fi asemnat cu o unealt care i d

omului posibilitatea de a acumula i stoca cunotine teoretice i experiena practic ntr-o

form uor transmisibil i utilizat la maximum. Aceast determinare pune n eviden

funciile (comunicativ,cognitiv,acional reglatorie) limbajului.

10

n procesul instructiv-educativ din grdini, dezvoltarea capacitilor de

comunicare ocup un loc principal, limbajul fiind una din condiiile eseniale ale formrii

personalitii copilului, ca si ale asigurrii necesarului colar. Prin ntregul proces instructiv-

educativ din grdini i, ndeosebi, prin activitile specifice de cultivare a limbajului se

perfecioneaz vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lrgete sfera vocabularului activ i

pasiv, se consolideaz formele corecte gramatical.

Sub aspect fonetic, limbajul prezint anumite particulariti specifice,

particularitilor de vrsta. La copiii de vrsta precolara mica, ntlnim dificulti mari la

consoane datorita faptului ca ele au o perceptibilitate auditiva mai mica in comparaie cu

vocalele. Acestea din urma sunt mai favorizate, avnd o intensitate sonora mai mare, o durata

mai mare, ceea ce face ca ele sa fie pronunate mai bine de ctre copii.

In general, copiii in vrsta de 5 ani pronuna corect anumite sunete (r, s, , t, f ), le

nlocuiesc cu alte sunete mai uoare sau le omit din cuvnt.

De o mare importanta in vorbirea copiilor este eliminarea sunetului r, indiferent in

ce poziie se afla in cuvnt (ac-rac; ciorapi-cioapi), de asemenea putem aminti de inversiunea

sunetelor: a place-palce, a trage-targe, etc.

Frecvente si variate sunt cazurile la precolari, de substituire a sunetelor. Astfel,

nlocuiesc pe j cu z , (cozoc-cojoc); sau pe s, (sosoni-ooni).

Printr-o munca susinuta din partea educatoarei, precolarii vor reui sa-si corecteze

acele mici greeli care le fac in pronunarea cuvintelor.

Odat cu trecerea vrstei ctre grupa mijlocie, ncep sa dispar, nlocuirile,

inversiunile, omisiunile, ajungnd la grupa mare sa pronune corect in proporie de 100%

.Aceste defecte se pot corecta sau lichida complet numai daca educatoarea are o pronunie si o

exprimare impecabila, mai ales tiind ca la vrsta precolara spiritul de imitaie este foarte

mare.

Cnd se ncadreaz in limite specifice particularitilor de vrsta, aceste greeli de

pronunie nu trebuie sa ne alarmeze. Numai daca sesizam aceste greeli si la grupa mare, aici

se poate vorbi de o ntrziere dependenta de aparatul fondator si-n acest caz, apelam la un

logoped sau poate fi vorba de o dezvoltare incorecta a laturii fonetice a limbajului, atunci se

pune problema unei munci speciale de ndreptare in grdinia.

Muli prini, fac o mare greeala folosind un limbaj infantil cu copiii, ngreunnd

astfel nsuirea pronuniei corecte a sunetelor de ctre copii. Copilului trebuie sa i dea prilejul

sa se exprime liber, deschis, sa vina cu iniiative personale, sa-si exprime gndurile si

11

sentimentele sa-si exerseze expresivitatea verbala. Fr comunicarea verbala dintre oameni,

nu sunt posibile cooperarea, acumularea si generalizarea experienei sociale.

Perceperea auditiva a fiecrui sunet din cuvnt , diferenierea de celelalte sunete,

analiza compoziiei fonetice a cuvintelor, sunt foarte importante pentru nsuirea citit-scrisului

in coala.

Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie s constituie o preocupare

permanent a prinilor i mai ales a educatorilor.

Particularitile vorbirii precolarilor sunt legate n primul rnd de vrsta acestora.

Limbajul se dezvolt i progreseaz n permanen la copil, iar educatoarei nu i revine dect

sarcina de a organiza i planifica experienele de limbaj ale fiecruia, n funcie de ritmul

propriu de dezvoltare.

Particularitile gramaticale ale limbajului copilului pun n eviden, n primul rnd, gradul

de dezvoltare a proceselor de analiz i de sintez ale copilului. Copilul precolar nu nva

structurile gramaticale, nu cunoate definiii, nu tie ce este substantivul, verbul, declinarea

dar, n vorbire, respect ct de ct n mod corect aceste reguli, deoarece are n jur modele de

vorbire, este antrenat s le cunoasc prin diferite activiti din grdini. Este corectat atunci

cnd se exprim greit,iar, la rndul su, i corecteaz pe alii (Zamfir,2007,pag.65). Un

reflex al gndirii mai mult analitice i foarte puin pregtit pentru sintezele superioare ale

copilului precolar este, de pild, apariia n declinare a anumitor forme analitice i totodat

bazate pe procedee mai rudimentare, presupunnd o aplicare stereotip. Un exemplu ce

ilustreaz modul specific al copilului de a alege expresii din limb fr a face ntotdeauna o

analiz corect este constituit de diversele sintagme folosite mecanic, ca un singur bloc, i

introduse uneori n expresii cu caracter incongruent, dar cu efect adesea izbitor de tipul

Capra cu trei iezi avea ase iezi... sau A gsit o pungu cu doi bani i pungua aia cu doi

bani era plin cu galbeni, cu lei... Selecia procedeelor gramaticale se face nu numai n raport

cu posibilitile de gndire i de sintez ale copilului, ci i n funcie de particularitile

gndirii sale concrete, care dirijeaz procesul de nsuire i modul de folosire a unui anumit

material lingvistic. Aceste particulariti se manifest din plin n utilizarea verbelor i n

redarea aciunilor de ctre copil. Dintre toate timpurile, acela exprimat relativ corect de ctre

copil este prezentul, timp care se identific cu situaia concret a momentului comunicrii.

Acest timp predomin n stilul copilului, care caut s aduc toate fenomenele despre cae

vorbete, pe planul concret al prezentului. Apropierea de situaia concret actual a

subiectului vorbitor se realizeaz i prin alte mijloace stilistice, care actualizeaz aciuni

12

trecute. De exemplu, cnd copilul devine capabil s povesteasc, imperfectul poate avea

uneori n povestire rol stilistic de prezent sau aciunea este povestit la trecut, iar prezentul

este intercalat brusc, aciunea apropiindu-se subiectiv de momentul n care se afl naratorul

(De exemplu: I-a dat [iepuraul] cizmele la cine. i atuncea el [cinele] se ducea la casa lui

i cnd l gsete, miroase friptura [] i dup-aia, cinele nghea de frig. i unde se ducea

el? ntr-o pdure. i a luat un lemn...).Predominarea parataxei de-a lungul ntregii perioade

precolare constituie o particularitate sintactic fundamental a stilului vorbirii copilului.

Propoziiile, la nceput simple i scurte, se lungesc i devin mai complexe cu vrsta, ns

frazele rmn ca atare scurte sau mai bine zis se dizolv n uniti prea puin articulate unele

cu altele. Apariia frazei propriu-zise, format din 2 propoziii legate ntre ele prin conjuncia

i, este un indiciu al dezvoltrii limbajului i totodat al dezvoltrii gndirii: Andrei s-a dus

i a cumprat o minge; Mi s-a rupt dintele i nu mi l-a pus la loc. nlnuirea catenar a

ideaiei se exprim prin sistemul de legturi practice, de juxtapunere simpl, linear, n care

frazele se gsesc rareori n relaii de subordonare i n care coordonarea nsi este mai mult

formal, ea indicnd cel mult o vag progresie cronologic, prin conjuncii sau adverbe

folosite stereotip (i, i pe urm). Ca modalitate de potenare a valenelor persuasive ale

mesajului, copilul utilizeaz exprimarea eliptic, respectiv repetiiile: [Apa din ulcic] i

ieea, i ieea i ieea, pn s-a umplut de tot; [Prpastia e] mare, mare de tot [] mare,

mai mare dect muntele.(Slama-Cazacu,1999,pag.299) n cele mai frecvente situaii, copilul

precolar extinde unele scheme gramaticale deja nsuite, la situaii noi. De exemplu, formele

pentru nominativ i acuzativ sunt utilizate cu funcia de genitiv sau dativ. ntrebuniarea

genitivului i dativului este de fapt o adevrat problem pentru precolari. Ei folosesc, de

obicei, n construirea genitivului i dativului forme specifice numelor proprii masculine:

(Pisica lu Geta prinde oareci; Lu bunica i-a fcut injecie). Exprimarea copilului precolar

abund n dezacorduri ntre subiect i predicat. Una dintre cauzele acestor dezacorduri const

n preluarea formei pe care a ntrebuinat-o, fr a o mai adapta n vederea construirii unei

replici corecte. Exemplu i fata moului i-a splat pe copii, alt copil completnd dup aia i-

a dat s mnnce la copii.

copiii.

ntrebunitarea genitivului si dativului este de fapt o adevarata problema pentru

prescolari. Ei folosesc, de obicei, n construirea genitivului si dativului, forme specifice

numelor proprii masculine: Pisica lu Geta prinde saoreci; Lu bunica i-a facut injectie.

13

Exprimarea copilului prescolar abunda n dezacorduri ntre subiect si predicat. Una dintre

cauzele acestor dezacorduri consta n preluarea formei pe care a ntrebuintat-o, fara a o mai

adapta n vederea construirii unei replici corecte. Exemplu , alt copil completnd .

n decursul celor trei ani ai vrstei precolare, vorbirea copiilor se caracterizeaz

printr-o serie de trsturi specifice,cu nuane chiar de la o etap la alta, trsturi ce in de

particularitile aparatului fonomotor, ale analizatorului verbomotor, auditiv, ca i de

particularitile gndirii. Avnd n vedere aceste aspecte,voi comenta cteva din problemele

structurii limbajului la vrsta precolar.

Particulariti ale limbajului sub aspect fonetic

Pronunia copiilor de vrst precolar mic este n general defectuoas, datorit

faptului c unele sunete din componena cuvintelor nu le disting cu uurin.La vrsta de 3

ani,muli copii nu difereniaz consoanele lichide (r i l), consoanele constrictive (s,z,f) i

semioclusive (v,). Din aceast cauz, n vorbire apar fenomene de omisiune, de substituire

sau de inversiune. Dintre cazurile de omisiuni (mai frecvent ntlnite la vrsta precolar),

amintim urmtoarele:

plou pou, raa aa, strada stada;

-omiterea sau nlocuirea consoanelor c-g i t-g: o cucu tutu, gol dol;

-omiterea sau nlocuirea consoanelor -j prin t-d: o maina matina, jos-dos;

-omiterea silabelor din cuvinte prea lungi: o televizor telezor, medicamente micamente;

-nlocuirea consoanelor s-z prin -j sau invers: o masa maa, jos zos;

-nlocuirea consoanelor siflante sau uiertoare s-z i -j prin africate t, c sau g: o scule tcule, moul motul;

-nlocuirea africatelor ntre ele: tine n loc de cine;

-inversiunile: place palce, capra crapa, cap pac.

n general, copilului precolar mic i lipsesc claritatea i precizia sunetelor care

compun cuvintele, dar toate greelile de pronunie semnalate nu constituie un semnal de

ngrijorare, nici pentru educatoare (nvtoare), nici pentru prini.

Aceste fenomene se mai ntlnesc i la copiii de grup mijlocie, chiar i la cei mai

mari, dar de obicei, dispar treptat, ca urmare a perfecionrii aparatului fonator, sub influena

14

vorbirii adulilor i aciunilor instructiv-educative sistematice din grdini, nct la grupa

mare, aproape toi copiii ajung s pronune corect pn i cele mai dificile sunete (vibranta r,

uiertoarea i aa mai departe). Asimilarea compoziiei sonore a cuvintelor faciliteaz pe de

o parte nsuirea raporturilor complexe ale formelor gramaticale de ctre copii, le permite s-

i exprime mai uor gndurile i sentimentele, iar pe de alt parte, perceperea fin difereniat a

sunetelor limbii duce la dezvoltarea auzului fonematic necesar nvrii citit-scrisului n

coal.

Particulariti ale vocabularului

Sub aspect lexical, limbajul copilului precolar nregistreaz progrese n privina

numrului de cuvinte, dar i n privina dobndirii semnificaiei cuvintelor.

Frecventarea grdiniei, extinderea i adncirea relaiilor copilului cu mediul,

statornicirea unor relaii complexe i variate de comunicare cu ceilali oameni, mbogirea

treptat a cunotinelor despre fenomenele realitii nconjurtoare determin, n perioada

precolar, creterea considerabil a vocabularului.

Datele statistice atest c precolarul stpnete n medie, la 3 ani, circa 800-1000

cuvinte, la 4 ani numrul cuvintelor se dubleaz (1600-2000), la 5 ani se ajunge la 3000 de

cuvinte, la 6 ani vocabularul se ridic la peste 3500 de cuvinte.

Memoria copilului precolar are o mare plasticitate: ei pot nva cu uurin diverse

cuvinte, rein ceea ce este mai atractiv, ceea ce i impresioneaz mai mult, chiar dac

memoreaz scurte poezii sau povestiri, elementul intenional lipsete. Creterea vocabularului

este nsoit de o tot mai adecvat ntrebuinare a cuvintelor pe masura cunoaterii acestora,

copilul nva s-i exprime ideile precizndu-le i nuanndu-le nelesul.

La 3-4 ani, confuziile n denumirea teremenilor, impreciziile n determinarea semnificaiei

cuvintelor apar datorit memorrii i folosirii unor cuvinte al caror sens nu-l neleg. La

copiii de 5-6 ani se constat un progres uimitor n atracia nsuirii semnificaiei cuvintelor.

Ei ncep s cunoasc chiar notele eseniale ale unor noiuni, coninutul noiunii variind mult n

funcie de interesele copilului, de nivelul su general de cunotine, de grija purtat n aceast

direcie de ctre aduli. Copilul are tendina de a se juca cu cuvintele, este atras de anumite

sonoriti, creeaz uneori cuvinte pentru a-i compensa lacunele din exprimare, folosind

15

creaii i fantezii verbale: certcios certre; urtoaio urto; glumeaz glumete; greierul

greiere greierul cnt.

n condiiile normale de educaie, n perioada precolar, copilul i nsuete n esen

lexicul de baz al limbii romne. Aa cum afirm T.S.Cazacu, ...se intensific limbajul ntre

5 i 6 ani, se ctig cam 50 de cuvinte pe lun. n vorbirea lor, copiii de 5-6 ani ncep s

utilizeze numeroase substantive, verbe, adjective, adverbe, prepoziii, conjuncii, interjecii.

Deosebirile posibile ntre copii n ceea ce privete vocabularul sunt uneori destul de

mari. ntre limbajul pasiv i cel activ exist adesea un decalaj evident. Astfel, sunt unii copii

care folosesc cu uurin, n activitile de educare a limbajului o parte nsemnat din

vocabularul pe care l posed. Ei sunt receptivi privind nsuirea de cuvinte noi i au

capacitatea de a le activiza.

Preocuparea educatoarei este axat nu numai pe mbogirea vocabularului, dar i pe

activizarea acestuia, pe formarea deprinderii copiilor de a folosi n vorbirea lor cuvinte pe care

le cunosc i le neleg.

Fiecare activitate din gradinita isi are partea ei de contributie la imbogatire

vocabularului si dezvoltarea vorbirii copiilor. Perceperea cuvantului simultan cu contemplarea

vie formeaza precizia in exprimare si da imaginilor coloritul lor concret, corespunzator

realitatii. Prin activitatea cu obiectele, copilul descopera relatiile dintre ele, asemanari si

deosebiri, face comparatii si trage concluzii. Vocabularul copilului la sfarsitul perioadei

prescolare este de aproximativ 4000 de cuvinte, carora copiii le cunosc sensul, ceea ce

inseamna ca ei stapanesc lexicul de baza al limbii romane. Odata cu asimilarea fondului

lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor, adica notiunile care se schimba, se

imbogatesc si se precizeaza treptat pe masura acumularii experientei si perfectionarii

operatiilor gandirii.

nsuirea structurii gramaticale a limbajului

Receptivitatea fa de fenomenele lingvistice, inclusiv fa de structura gramatical,

este o trstur caracteristic precolarului, dei limba nu este pentru el un obiect de studiu.

16

Schemele gramaticale se constituie n activitatea verbal a copilului, avnd ca

mecanisme fiziologice stereotipuri dinamice la nivelul celui de-al doilea sistem de

semnalizare. Precolarul i nsuete structura gramatical prin contactul continuu cu

adulii,att acas, ct i n cursul ntregii activiti desfurate n grdini. Odat cu

nsuirea lexicului, copilul precolar i nsuete i formele gramaticale ale limbii materne,

asociind cuvintele n propoziii i fraze, schimbndu-le forma dup reguli gramaticale.

Generalizarea relaiilor gramaticale l ajut pe copil s vorbeasc din ce n ce mai

corect, lucru care se produce treptat, prezentnd la vrste diferite trsturi

caracteristice. Uneori,generalizarea excesiv duce la apariia greelilor caracteristice

vorbirii lor. Pe primul loc sunt greelile de acord:

-dezacordul dintre subiect i predicat:

Copiii zice; Copiii alerg; M doare picioarele;

-dezacordul dintre adjectiv i substantiv:

Ppua are rochia rou.

-dezacordul articolului adjectival (demonstrativ) i posesiv (genitival):

Bieii au construit cei mai bine.

Pe urmtorul loc se afl formele greite de plural ale substantivelor masculine,

feminine i neutre:

strade strzi ; lingure linguri;

dulape dulapuri ; papuce papuci.

Substantivele feminine la GD cu articolul hotart sunt folosite greit:

coada vulpei coada vulpii;

petalele floarei petalele florii.

Prin analogie cu forma G-D a substantivelor proprii masculine (lui Ionel) precolarii

formeaz n mod identic G-D substantivelor feminine commune i proprii:

,,ppua lui Oana

,,cartea lui Alina

Dativul unor substantive l formeaz cu prepoziia la:,,Te spun la doamna educatoare

(doamnei educatoare)

17

n ceea ce privete verbul, copiii folosesc forme populare de viitor o s-i dau i

imperfectul cu valoare de conjuctiv: Eu eram doctori i tu veneai la mine i spuneai ce te

doare.Cercetrile facute de T. S. Cazacu arat c verbele timpului prezent predomin n

vorbirea copiilor, deoarece acetia nu au o experien din trecut destul de bogat : ca s se

joac cu mingea n loc de ca s se joace cu mingea. Cunoscndu-se aceste

particulariti ale limbajului copiilor precolari, educatoarei i revine sarcina de a

corecta pronunia i greelile gramaticale de orice natur.

Particulariti sub Aspect lexical

Copilul isi insuseste de la ce ami frageda varsta limba materna, limba in care vorbesc

adultii din jurul sau. Pe baza ei se asigura comunicarea copilului cu adultii, prin intermediul ei

dobandesc cunostinte si isi impartasesc experienta, gandurile si dorintele lor. Totodata,

insusirea limbii materne permite largirea orizontului de cunostinte ale copiilor, atat pe baza

experientei personale cat si pe baza asimilarii experientei sociale.

Procesul de influientare a vorbirii copiilor si imbogatirii vocabularului incepe inca de

la grupa mica, tinandu-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultatilor de pronuntie,

vocabular redus, gandire concreta, atentie instabila, memorie involuntara.

Imbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte noi (substantive, verbe, adjective,

pronume, numerale, conjunctii etc.) se realizeaza concomitent cu predarea de cunostinte

despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator. Noile cuvinte se transmit copiilor pe

baza materialului intuitiv, prezentandu-li-se obiectele pe care le desemneaza cuvintele

respective sau explicand continutul lor pe baza reprezentarilor pe care ei le poseda. Cuvantul

insusit in stransa legatura cu obiectul sau fenomenul pe care-l desemneaza nu va ramane

pentru copil so simpla expresie sonora, ci va contribui la formarea unor reprezentari precise si

clare despre obiectele si fenomenele respective. Imbogatirea vocabularului prescolarilor

merge in pas cu cunoasterea realitatii.

Imbogatirea vocabularului cu verbe care denumesc actiuni pe care le indeplinesc copiii

am realizat-o prin jocul didactic: 'Ce face Andrei? ' Pa parcursul desfasurarii jocului am

urmarit ca prescolarii sa construiasca propozitii, utilizand corect verbele la prezent, sa-si

imbogateasca vocabularul cu cuvinte care exprima actiuni, sa poata sa perceapa diferentiat

miscarile si sa faca legatura intre actiiuni si obiectul cu care se poate efectua aceasta.

18

Nivelul atins de dezvoltarea vorbirii copiilor prescolari este determinat nu numi de

posibilitatile mentale, dar si de nivelul socio-cultural in care traiesc. Imbogatirea experientei

copilului se poate realiza cu ajutorul lecturilor dupa imagini, ce cuprind imagini clare ale

obiectelor si fenomenelor, imagini cu actiuni umane, imagini ale pasarilor si animalelor,

imagini sugestive. Deci, in atentia noastra, ca educatoare, trebuie sa stea aspectul semantic al

dezvoltarii vorbirii-explicand mereu intelesul cuvintelor folosite.

Varsta de 3-6 ani prescolara

Omisiunea unei consoane dintr-o asociere de doua consoane, cand acea consoana nu

poate fi inca articulata ex: r, s , j , c , gi;

Omisiunea unei consoane dintr-un grup de consoane in cuvinte noi, necunoscute

(Nota: se reduc omisiunile fata de perioada 1-3 ani)

Substituirea consoanei vibrante r cu l, v, h;

Substituirea lui r cu h este suspect de rotacism uvular sau velar

(Nota: substituirea lui r cu h insotita de o inchidere brusca a gurii, prelungita,

poate duce spre un rotacism posterior)

Substituirea velarelor cu dentale c/t , g/d un semn de retard;

Substituirea sunetelor, intre ele, din ultima categorie aparuta: s ; z ; t ; s ; j

( Nota: siflantele si suieratoarele avand o frecventa foarte ridicata, cer o mare finete si

de aceea sunt posibile de substituiri in aceeasi grupa;

Substituirea siflantelor cu labio-dentalele s/f, z/v, cu dentalele s-z / t-d este un semn de

intarziere (retardare psihica) distorsiunile:

Transformarea sigmatismului interdental in dental, apoi palatal, sunt mai putin

stridente apoi in corect;

Transformarea r monovibrant in polivibrant si apoi in normal , rulat distorsiuni

suspecte, periculoase:

Sigmatismul scuipat;

Sigmatismul nazal;

Sigmatismul lateral;

Rotacism velar;

Restrangerea sigmatismului interdental la s, z, t;

19

Repetitii de cuvinte de legatura pentru ca au lipsit in primii ani; ex: si, si ; ca, ca

Daca repetitiile apar la fiecare propozitie si se asociaza cu vorbirea pe inspir;

Intreruperi, de tipul opririi bruste;

Reveniri;

Ezitari de tipul: a, a, a pentru ca nu stapanesc continutul celor exprimate;

Daca disfluentele sunt insotite de jena pentru vorbire, frica pentru vorbire este un semn

al bolii psihice, logofolia.

Nota: Aceste particularitati apar in perioada de organizare a limbajului (6-7 ani)si sunt

legate de ritmul si fluenta din vorbire si asociate cu pauze de gandire. Balbaiala suspecta

este o tulburare foarte fina de motricitate.

Nota: Disfluentele din vorbire apar din cauza obstacolelor de motricitate, pe care copilul

nu le poate trece, nu din cauza pauzelor de gandire.

Cauzele particularitatilor suspecte:

scaderea auzului fonematic;

hipotonia motrica in proportie de 80%;

evaluarea limbajului este un proces stiintific ce presupune recurgerea la instrumentele cu

care opereaza , in mod obisnuit stiinta.

Caracterul stiintific al acestei actiuni evaluative este asigurat de :

caracterul permanent si sistematic;

utilizarea a cat mai multor procedee de cunoastere a fiecarui copil;

comunicarea si relationarea pozitiva intre educator si copil.

Ca aceste conditii sa poata fi respectate , educatorul va evalua competentele

lingvistice si de comunicare ale copiilor urmarind:

debitul verbal, fluenta si coerenta vorbirii;vorbeste cu sine cu voce tare,

vorbeste cu obiectele, cu jucariile, cu animalele etc;

vorbeste monoton, timid, prea tare, prea incet, chiar soptit, rezervat,

vesel, etc;

prezinta tulburari de vorbire;

20

continutul vorbirii vorbeste doar despre sine sau despre ceilalti;

pune intrebari si este interesat de lucruri si fenomene;

este curios in privinta evenimentelor si persoanelor din proximitatea sa

etc;

are teme preferate de discutie povesti, papusi, filme, plante, razboi, crime

etc;

mimica este saraca, discreta, dar expresiva, intensa- la nivelul buzelor, ochilor,

etc;

gestica este expresiva, stereotipa, exploziva etc.;

pantomimica aspecte posturale si atitudinale.

Toate aceste aspecte pot fi evaluate daca activitatile se deruleaza sub forma de joc,

pentru ca , dupa cum stim, jocul este activitatea fundamentala a copilului la acesta varsta, prin

joc el isi exprima sentimente, se manifesta liber, dirijat de reguli stabilite de el sau in acord

cu dorintele lui. S-a constatat ca actul comunicarii este un proces complex si presupune

educarea unor capacitati comunicative care sunt total distincte de capacitatile de vorbire,

dar indispensabile unele fata de aletele. De modul cum educatorul reusete sa transmita

mesajele catre copil depinde dezvoltarea lui intelectuala si cum este si firesc dezvoltarea

limbajului, intre cei doi parteneri de comunicare se afla un raport dinamic, fiecare devenind

pe rand cand emitator, cand receptor.

Buna intelegere a acestor raporturi este esentiala pentru elaborarea unei bune strategii

educative pe latura dezvoltarii capacitatilor comunicative. De cele mai multe ori avem

tendinta sa apreciem un copil care vorbeste mult dar nu trebuie sa uitam ca a vorbi nu e

totuna cu a comunica. Vorbirea se poate centra doar pe actul emiterii de mesaje. In mod

concretul, copilul care vorbeste mult neintrerupt, nu inseamna ca are competente de

comunicare mai bune decat un copil care tace. Dimpotriva, copilul care tace comunica multe

lucruri despre sine: ca nu aude sau ca aude deficitar; ca este timid si ca se teme sa se exprime

sau ca este revoltat si ca refuza dialogul; ca isi construieste cu greu raspunsul sau ca nu stie ce

ori cum sa raspunda.Se intelege ca lista intelesurilor pe care le-ar putea dobandi tacerea ar

putea continua.

Educatorul trebuie sa aiba abilitatea sa le descifreze corect si sa tina seama de aceste

semnificatii. De aceea in evaluarea comunicarii si implicit a limbajului copiilor , educatorul

21

trebuie sa tina seama de faptul ca a transmite ceva nu este totuna cu a comunica. A comunica

este o relatie bilaterala intre emitator si receptor, iar a transmite un mesaj este o relatie

unilaterala de la emitator la receptor.

Acest fapt trebuie luat in seama in actul evaluarii de catre educatoare cand

formuleaza cerinte trebuie sa le verifice daca acestea au fost corect receptate, daca au fost

intelese : in ce masura raspund ele trebuintelor copilului ori doar il solicita sa se supuna

neconditionat ? Cunoasterea raspunsurilor la astfel de intrebari o ajuta pe educatoare sa

inteleaga psihologia copilului cu care lucreaza si sa intre intr-o relatie de comunicare autentica

cu el.

Orice educator cu experienta stie ca a-l determina pe copilul prescolar sa vorbeasca

este mai usor decat a-l invata sa asculte sau sa taca. Cu toate acestea, ambele componente sunt

esentiale intr-o relatie de comunicare corecta si completa. Aceste aspecte sunt importante atat

in relatia educator-copil cat si in cea copil-copil.

Pentru dezvoltarea capacitatilor lor comunicative, copiii trebuie adusi in situatia de a

reflecta asupra relatiei cu interlocutorul . Intr-un act evaluativ educatoarea ar putea urmarii

gradul de atingere a urmatorilor indicatori ai comunicativitatii care pot fi identificati prin

observarea comportamentului copilului in timpul jocului :

Vorbirea : fluenta verbala reda lejeritatea, usurinta vorbirii; claritatea exprimarii

ideilor; coerenta/inteligibilitatea constructiilor verbale;

Capacitatile de relationare : initiativa relationarii; calitatile de ascultator;

atitudinea interogativa(frecventa intrebarilor pe care le adreseaza);

Atitudinea fata de interlocutor : toleranta/ingaduinta;dimunare;supusenie;

Atitudinea fata de relatia de comunicare : disponibilitatea de a comunica

(placerea de a comunica cu ceilalti);blocaje, dificultati de comunicare.

Am afirmat ca acesti indicatori ar putea fi identificati pentru ca exista riscul ca unele

trasaturi comportamentale sa fie greu de identificat, altele pot fi inselatoare, de aceea

utilizarea acestora trebuie facuta cu multa precautie. Acest lucru poate genera confuzii in

ceea ce priveste evaluarea achizitiilor limbajului si a comunicarii copiilor uneori este

posibil ca unele manifestari comportamentale , mai sus prezentate, sa anunte o anumita

precocitate pentru ca, intr-un moment imediat urmator, sa nu se mai confirme o astfel de

22

apreciere.In acelasi fel, unele manifestari comportamentale care apar ca semnale ale unei

intatzieri mintale pot fi infiormate ulterior de o evolutie spectaculoasa a-a cum se cunoaste

cazul lui Lucian Blaga care a renuntat la mutenia din primii ani ai copilariei, in jurul varstei

de patru ani, pentru a face din exprimare o geniala profesiune de credinta.

Pentru ameliorarea comportamentului comunicativ al copilului , este bine de stiut ca

atitudinea de interlocutor se invata si ca, in linii generale, ea presupune:

A sti cum sa asculti;

A asculta pana la capat ;

A arata interes fata de tema de discutie propusa;

A arata interes fata de punctul de vedere al celuilalt;

A tine seama de punctul de vedere al celuilalt.

Cu siguranta ca un copil de varsta prescolara nu detine astfel de achizitii, dar

comportamentul lui intr-o relatie de comunicare poate fi orientat/dirijat/constientizat pentru a

prefera un asemenea mod de a interactiona.

Dezvoltarea vorbirii si a limbajului receptiv la 3-6 ani.

Incepand cu varsta de 3 ani, limbajul si vorbirea incep sa capete noi forme, mult mai

avansate si complexe fata de perioada de copil mic. Limbajul receptiv este mult mai sofisticat,

iar cel expresiv se imbogateste rapid. La intrarea in prescolaritate, copilul ar trebui sa fie

capabil sa foloseasca exprimari gramaticale corecte, sa foloseasca structuri ale frazei ceva mai

complicate si sa vorbeasca fluent.

Iata ce particularitati au limbajul si vorbirea intre 3 si 6 ani si ce achizitii trebuie sa

dobandeasca copilul pana la intrarea la scoala! Dezvoltarea limbajului si a vorbirii se refera la

achizitiile pe care copilul le face in limbajul receptiv (abilitatea de a intelege cuvinte si

sunete) si in cel expresiv (capacitatea de a folosi cuvinte si gesturi pentru a comunica un

mesaj).

23

Incepand cu varsta de 3 anisori, copilul este capabil sa inteleaga si sa urmeze

instructiuni ceva mai complexe, formate din doi pasi sau care presupun doua activitati

consecutive - de exemplu, "schimba-te in pijamale si apoi spala-te pe dinti".

Pana la intrarea in etapa prescolara, invata o multime de cuvinte noi si cunoaste

numele a din ce in ce mai multe obiecte din jurul lui. Copilul intelege diferentele intre sexe si

este capabil sa isi spuna numele complet. De asemenea, pe la varsta de 4 ani incepe sa

cunoasca diferentele dintre diverse obiecte si sa inteleaga ca exista si lucruri care sunt

identice.

Este suficient de dezvoltat pentru a urma instructiuni in trei pasi - ca de exemplu,

"mergi la baie, spala-te pe manute si apoi sterge-te cu un prosopel". Tot in jurul varstei de 4

ani, copilul trebuie sa fie invatat sa salute persoanele cu formule de politete, sa foloseasca

formule de adresare adecvate si sa stie cum sa-si ceara scuze atunci cand greseste. La 5-6

anisori, copilul intelege relatia dintre obiecte sau lucruri si chiar si cateva dintre principalele

concepte spatiale: "in fata", "in spatele", "langa" etc.

Dezvoltarea vorbirii si a limbajului expresiv la 3-6 ani.

Dezvoltarea limbajului expresiv este mai usor de observat la copiii prescolari,

deoarece se refera la modul in care copilul pronunta si foloseste cuvintele. Incepand cu varsta

de 3 anisori, limbajul si vorbirea ar trebui sa inceapa sa devina cat mai inteligibile. Copilul ar

trebui sa invete sa articuleze corect cuvintele si sa le pronunte corespunzator.

La varsta de 5 ani, ar trebui ca cei din jur sa intelega toate cuvintele pe care le

pronunta copilul si sa nu aiba niciun fel de probleme la acest nivel. In caz contrar, trebuie dus

la un consult logopedic. Pe langa faptul ca vocabularul se imbogateste substantial cu fiecare

an care trece, dupa 3 ani, copilul este apt sa foloseasca corect pronumele si invata pluralul mai

multor cuvinte. De asemenea, este capabil sa introduca si cateva prepozitii simple si uzuale in

structura frazelor, chiar daca nu o face intotdeauna corect.

Incepand cu varsta de 4 anisori, copilul este capabil sa formeze propozitii mai lungi,

chiar si din 6 cuvinte. Pe la varsta de 5-6 ani, copilul invata sa asocieze sunetele cu literele din

alfabet, o abilitate de baza pentru invatarea cititului. Intelege si isi da seama ca mai multe

sunete la un loc formeaza un cuvant. Se poate angaja cu succes in conversatii ample cu cei din

jur. Cel mic are vocabularul suficient de dezvoltat pentru a putea descrie sumar lucruri care i

24

s-au intamplat sau pentru a povesti istorioare scurte. Poate folosi corect timpul trecut al unui

numar limitat de verbe, chiar daca va mai avea scapari pe ici, pe colo. Corecteaza-l

intotdeauna cand greseste si fii constanta in a-i repeta formele corecte ale cuvintelor si

verbelor, deoarece numai asa va invata sa vorbeasca corect. Limbajul si vorbirea capata

nuante din ce in ce mai complexe la copilul de 6 ani. Incepe sa inteleaga ca un cuvant poate

avea mai multe sensuri, in diverse contexte.

Pana la intrarea la scoala, copilul ar trebui sa vorbeasca corect si chiar sa fi invatat

deja sa citeasca. Comunicarea constanta, rabdarea din partea ta, lectura zilnica si expunerea

copilului la un mediu lingvistic adecvat si corect sunt de ajutor in stimularea dezvoltarii

vorbirii si limbajului in perioada prescolara.

1.2. Importana Domeniului Limb i Comunicare

Un aspect important al educrii limbajului l constituie depistarea i eliminarea din

vorbirea copiilor a cuvintelor preluate din medii mai puin educate cu care copiii au luat

contact n absena prinilor i uneori chiar n familie. Copilul trebuie convins c un anumit

cuvnt sun urt, c este folosit de o anumit categorie de oameni i c poate fi nlocuit cu

altul mai frumos.

Obiectivul major al educrii copiilor n grdini i anume, pregtirea copilului pentru

activitatea de colar, formarea unor deprinderi muncii colare, constituie un motiv important

pentru care cultivarea limbajului are un rol hotrtor. n acest sens, dezvoltarea i educarea

limbajului precolarului presupune perfecionarea comunicrii sub aspect fonetic, lexical i

gramatical.

Att n grdini, ct i n clasa I, cultivarea vorbirii se realizeaz i prin alte activiti

dect cele obligatorii sau dect n leciile de educare a limbajului.

Astfel, la sectorul tiin activitile care vin n sprjinul dezvoltrii vorbirii mbrac

o varietate de forme de realizare. Jocul senzorial Spune ce ai gustat, ghicete ce este , pe

lng obiective de alt natur, activeaz vocabularul precolarilor cu cuvinte specifice

fructelor sau legumelor gustate, determinndu-i n acelai timp s rspund n propoziii

25

corecte din punct de vedere gramatical. Observnd Aspecte de iarn, precolarii le descriu,

folosind cuvinte specifice anotimpului rece. Prin folosirea jocului Cnd se ntmpl ?

organizat pe baza unor imagini cu cele patru anotimpuri, copiii raporteaz anotimpurile la

schimbrile atmosferice survenite n natur i reuesc s-i exprime aprecierile asupra fierui

anotimp.

La sectorul construcie, la tema Lego, tem la alegere, copiii mnuiesc piesele

trusei respective, dar trebuie s i verbalizeze, descriind construcia obinut i dialognd ntre

ei pentru a selecta piesele necesare tipului de construcie ales.

n cadrul sectorului joc de rol, cu tema De-a grdinarii, copiii dialogheaz,

folosind cuvinte adecvate: co, stropitoare, grebl etc. La temele: De-a gospodinele, De-a

doctorul comunicarea cu partenerii, n termeni adecvai temei, ntr-un dialog civilizat, este o

latur esenial a activitii.

La tema De-a serbarea, dialogul se refer la o varietate de puncte specifice serbrii:

poezii, dansuri, piese de teatru, teatru de ppui etc.

Copiii care practic jocul de mas verbalizeaz n funcie de tem. La tema Caut

locul meu!, sistematizndu-i cunotinele despre toamn, ei motiveaz aciunea ntreprins

i selecteaz elementele corespunztoare toamnei (fructe, legume) precum i frunzele ruginii

etc.

Sectorul bibliotec ofer precolarilor posibilitatea reconstituirii basmelor din

bucele, (pentru a le povesti) realizrii lecturii dup imagini din viaa plantelor, animalelor

sau a oamenilor, a reconstituirii unor scene din povetile ndrgite (recunoaterea i

caracterizarea personajelor) povestirea unor ntmplri care i-a impresionat, a urmririi unor

diafilme (Scufia Roie), a dialogului pe tema unor cri.

Chiar i sectorul art n care ponderea o deine activitatea practic (pictur, aplicaii,

modelaj etc.) ofer copiilor posibilitatea de a verbaliza: numesc culorile, materialele,

instrumentele, descriu obiectele obinute, apreciaz propriile lucrri i pe acelea ale colegilor,

motivndu-i obiunile.

Toate activitile libere ale precolarilor favorizeaz un climat afectiv de comunicare

verbal liber i civilizat ntre copii, consolideaz actul comunicrii n formele cele mai

variate, generate de varietatea jocurilor, a cntecelor, a exerciiilor ritmice.

26

n procesul de instruire i educare a copiilor un rol important revine materialului

didactic, mijloacelor de nvmnt n calitatea lor de instrumente de aciune sau purttoare

de informaii(I. Cerghit).

Folosirea din plin a materialului didactic are o importan hotrtoare n asimilarea

temeinic i contient a cunotinelor, dezvolt spiritul de observaie al copiilor i mrete

interesul pentru cunoatere. Multe cunotine, care par la nceput dificile, pot fi uor nelese

atunci cnd se folosete cu pricepere ilustrarea lor. Cu ct se imprim leciilor un caracter

intuitiv (astfel acionndu-i laturile psihice ca: atenia, memoria, priceperea, imaginaia,

creativitatea, gndirea) cu att activitatea va oferi copilului un ctig mai deplin

1.3.Specificul realizrii activitilor instructiv-educative din grdini

Consideram ca este necesar sa facem precizarea ca dezvoltarea limbajului si asimilarea

limbii materne nu trebuie privita ca o sarcina ce revine numai limbii romane, ci si activitatilor

incluse in acest obiect de studiu. Atat latura lexicala, cat si latura semantica si cea gramaticala

se realizeaza prin intermediul tuturor activitatilor si factorilor adiacenti procesului instructiv-

educativ. Pornind de la acest considerent, trebuie sa subliniem ca limba vorbita in situatii

obisnuite de viata trebuie sa fie conform regulilor limbii culte. In afara acestei cerinte

fundamentale, exista, in planul de invatamant, activitati care sprijina in mod direct dezvoltarea

limbajului si imbogatirea vocabularului.

Obiectivele stabilite pentru fiecare activitate indica metoda de baza, caile si

modalitatile care pot fi folosite. Evident aceste delimitari, nu trebuie luate la modul absolut.

De regula, in cadrul aceleiasi activitati, unele metode alterneaza din considerente bine

cunoscute. Astfel, se stie, ca observarea unor obiecte sau lectura dupa imagini sunt corelate cu

convorbirea. Una din activitatile prin care se imbogateste si se activizeaza vocabularul este

observarea. Cu ajutorul ei prescolarul isi formeaza unele reprezentari despre obiectele si

fenomenele lumii obiective, cu insusirea lor cu relatiile in care se afla; verbalizeaza rezultatele

observarii, se exprima in termeni adecvati continutului cognitiv, isi fixeaza in vocabular o

terminologie specifica.

Activitatile de memorizare au ca obiective dominante atat dezvoltarea capacitatii de

memorare a unor continuturi informationale cat si a unor structuri lexicale si gramaticale

27

specifice. Convorbirile sunt activitati care vizeaza formarea capacitatii de participare la

dialogul limitat de doua persoane, apoi multiplicat, iar jocurile didactice au ca obiectiv

evaluarea progresului copiilor in achizitiile lexicale.

Activitatile care urmaresc, cu precadere, formarea capacitatilor de audiere,

reproducerea unui continut de idei, dupa o expunere libera sau dupa o lectura, sunt povestirile.

Educatoarei ii revine rolul de a sugera copiilor, in raport cu varsta lor, acele activitati

care sa capteze interesul acestora, sa le trezeasca nevoia de a se exprima prin cel mai precis

mod de expresie, limbajul verbal. Copiii sunt avizi de cuvinte, sonoritatile ii amuza, insa ei

cantaresc rolul acestora.

n activitile de dezvoltare a limbajului precolarilor, indiferent de forma de realizare a

acestora, se accentueaz pregnant obiectivele generale, pe niveluri, pentru a ilustra o logic intern a

asimilrii limbajului, prin componentele sale legate de tehnica vorbirii. Dup unii cercettori, acestea

ar fi direciile eseniale n care se exerseaz i se perfecioneaz actul vorbirii:

1. Transmiterea informaiei cu caracter instructiv-educativ la nivelul grupelor sau al claselor,

n scopul de a efectua o selecie i lua o decizie (povestiri, memorizri).

2. Vorbirea n grupuri, cu posibilitatea schimbrii emitorului cu receptorul (observri,

lecturi dup imagini, convorbiri).

3. Vorbirea despre experienele, sentimentele i tririle copiilor, respectnd legturile logice

dintre idei (povestiri create de copii) pe teme variate: despre ei, despre colegi, despre viaa familial,

din grdini.

4. Vorbirea asupra unor texte cunoscute prin ascultare, cu intenia de a urmri capacitatea

de receptare a fiecrui copil, motivaiile individuale, sensibilitatea receptoare (repovestire).

5. Vorbirea n public, n faa colegilor, ,a spectatorilor (recitarea expresiv, interpretarea unor

roluri n scenele scurte sau dramatizri).

Att educatoarea, ct i nvtorul, prelund modelul natural de dezvoltare a vorbirii,

trebuie s ofere copilului structuri i coninuturi stimulative pentru evoluia fireasc a limbajului cu

consecine pozitive n zona ntregii personaliti.

Cunoscndu-se, nc din antichitate, rolul covritor al comunicrii dialogate n relaiile

internaionale, la vrsta precolar se pune baza iniierii n adresarea ctre aduli n conversaie (prin

28

dialog, ca nucleu central al comunicrii interumane, datorit funciilor sale cognitive, formative,

reglatorii) i a iniierii n arta ascultrii, fr a exagera n impunerea sever a regulii ascultrii

celuilalt.

Activitile de educaie a limbajului (povestirea, memorizarea, observarea, jocul didactic,

lecturile dup imagini) se organizeaz difereniat n funcie de grup (mic, mijlocie, mare i

pregtitoare).

1. Povestirea, ca specie epic n proz, este o naraiune literar de dimensiuni relativ

reduse, care conine un fond liric (Dicionarul explcativ al limbii romne,Editura Academiei,

Bucureti, 1975, pag. 129). Termenul implic referiri la arta de a nara, form esenial a genului epic,

prezent n toate variantele acesteia. Este o modalitate literar pe ct de simpl, pe att de

captivant, deoarece suscit din plin curiozitatea asculttorului, aceast trstur caracteristic

psihologiei umane.

Avnd ca scop prioritar formarea unei exprimri corecte, logice, fluente, expresive, educaia

cognitiv i a limbajului n grdini, folosete povestirile ca pe un mijloc deosebit de valoros. Astfel,

copiii nva mai nti s-i exprime liber i cu uurin impresiile despre povestirile sau basmele

audiate, putnd chiar reproduce coninutul acestora, tiind c nivelul de dezvoltare a valorii reflect

i nivelul intelectual al copiilor, particularitile difereniale n conduita lor verbal, aspecte

difereniale n exprimare, la fete i biei, precum i aspecte protective n exprimarea copiilor.

2. Povestirea. Urmrind dezvoltarea principalelor procese psihice (gndirea, memoria,

imaginaia), prin repovestiri se exerseaz i vorbirea sub aspect fonetic, lexical i gramatical,

repovestirea unui basm, spre exemplu, presupunnd o exprimare, cursiv, logic, n propoziii i fraze

corect alctuite, din punct de vedere gramatical, cu intonaie variat n funcie de momentele

aciunii. Fiind primele exerciii ale copiilor de a reproduce un text audiat, contribuia personal,

imaginaia sunt reduse.De aceea, la grupa mijlocie repovestirile se practic n numr mai mare,

scznd, apoi, la celelalte grupe, n favoarea povestirilor copiilor, care presupun o experien de viaa

ceva mai bogat i o contribuie personal substanial.

3. Memorizarea. Activitatea de memorizare contribuie la formarea deprinderii de a memora

logic i contient ofjerind baze i altor procese psihice ca imaginaia, gndirea, creativitatea,

constituind totodat un valoros mijloc de cunoatere i de dezvoltare a vorbirii expresive.

Pentru a fi receptat ct mai eficient de ctre copii, poezia trebuie s-i cucereasc prin jocul

antrenant al rimelor, prin cadena versurilor, prin elementele mprumutate adesea fantasticului etc.

Procesul receptrii dirijate a poeziei, care ncepe la vrsta precolar, l introduce pe copil tot mai

29

adnc n universul acesteia, dezvluindu-i, treptat, coninutul ideatic i emoional, precum i

capacitatea de plasticizare a cunvntului.

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea gndirii i a

vorbirii logice a precolarilor. Eficiena jocului didactic fa de celelalte activiti obligatorii const n

faptul c la desfurarea lui particip toi copiii, ei depunnd eforturi de gndire i exprimare dar fr

a contientiza aceasta, considernd c se joac.

Lecturile dup imagini constituie un mijloc eficient de a determina pe copii s se exprime prin

intermediul imaginilor dintr-un tablou sau dintr-un ir de tablouri, cu o anumit tem. Dac n cadrul

observrilor accentul cade pe transmiterea de noi cunotine, pe cunoaterea direct a obiectelor i a

fenomenelor lumii nconjurtoare, pe descoperirea, pe calea mai multor analizatori, a aspectelor

eseniale ale obiectelor; lecturile dup imagini vizeaz analiza, descrierea i mai ales, interpretarea

datelor, a aciunilor nfiate n ilustraii.

Convorbirea. O alt activitate obligatorie care contribuie la realizarea sarcinilor de baz ale

dezvoltrii vorbirii cum ar fi consolidarea, fixarea i verificarea cunotinelor dobndite de copii la

acest obiect de nvmnt este convorbirea. Aceast activitate se analizeaz, n cele mai multe

cazuri, cu azutorul metodei conversaiei.

Capitolul 2

JOCUL DIDACTICMETOD DE BAZ N DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRECOLARI

2.1.Clarificri conceptuale

Originea si evolutia jocului didactic

30

Pana la inceputul secolului xx nu a existat o expunere sistematica a functiilor

instructive si educative ale jocului didactic, nici chiar notiunea de joc didactic nu a fost

formulata, acest lucru fiind facut abia pe la mijlocul acestui secol. Aparitia istorica a jocului

este in legatura stransa cu caracterul educatiei generatiilor in crestere la diferite etape de

dezvoltare a societatii.

Continutul jocului este social anume prin faptul ca insusi jocul este social dupa natura

sa si este generat de conditiile de viata ale copilului in societate. Acest fapt a fost remarcat

inca de grecii antici. Pentru ei jocul servea drept cel mai important factor de dezvoltare si

perfectionare a poporului.Filozofii antici considerau c jocul este un instrument cu ajutorul

cruia se poate exercita o influen bine determinat asupra dezvoltrii copilului. Jocul a

aparut in urma cautarii continutului educatiei si instruirii copiilor inca din epoca

sclavagismului. La evrei cuvantul joc corespunde notiunii de gluma si haz. La romani,

desemna bucuria, veselia. In limba sanscrita, < kleada> inseamna loc, bucurie. La

nemti, vechiul cuvant german desemna miscare usoara, lina, asemanatoare oscilatiei

pendulului. Ulterior, in toate limbile europene, cuvantul < joc> a inceput sa se extinda asupra

unei largi sfere de actiuni umane, care, pe de o parte, nu presupun o munca grea, iar pe de alta

parte, ofera oamenilor veselie si satisfactie. In aceasta sfera aatotcuprinzatoare, notiune

moderna de joc a inceput sa cuprinda totul, de la jocul copilului de-a soldatii, pana la

interpretarea eroilor tragici pe scena teatrului.

Asadar, jocul dezvolta functiile latente, fiinta cea mai bine inzestrata fiind aceea care

se joaca cel mai mult.In copilarie jocul duce la antrenarea functiilor fiziologice si a celor

psihice. Intreaga analiza psihologica pe care A.N.Leontiev o face jocului, ofera intelegerea

cea mai cuprinzatoare a esentei jocului la prescolar (dar intrega analiza este valabila si pentru

micul scolar), apreciat ca activitatea de tip fundamental, prin care copilul reflecta, la o scara

de proportii specifice lui, realitatea, prelucrand-o in functie de aspiratii, tendinte si dorinte

propii specifice varstei prescolare.In conceptia lui A.N. Leontiev, jovul se naste din aceasta

necesitate obiectiva a cunoasterii si din urmatoarele trebuinte:

Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si accesibila, prin care se

realizeaz o buna parte din sarcinile instructiv-educative din grdinia. Jocurile didactice ajuta

la instruirea copiilor, le consolideaz si precizeaz cunotinele despre lumea nconjurtoare.

Ele mbina armonios elementele instructive si exerciiul cu elemente distractive. Dei copilul

pare ca se joaca, el se distreaz si nva in acelai timp. mbinarea celor doua elemente duce

31

la apariia unor stri emotive complexe, care stimuleaz si intensifica procesele de reflectare

directa si mijlocita a realitii si de fixare a cunotinelor.

Jocul didactic rmne joc numai daca conine elemente de ateptare, de surpriza, de

ntrecere, de comunicare reciproca intre copii.

Jocurile didactice exercita o influenta deosebita asupra dezvoltrii psihice a copiilor.

In primul rnd, contribuie la dezvoltarea intelectuala: la formarea percepiilor de culoare,

forma, mrime, etc., la educarea spiritului de observaie, imaginaiei creatoare, gndirii,

limbajului, memoriei.

Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii si

a gndirii logice a precolarilor. Eficienta jocului didactic fata de celelalte activiti obligatorii

consta in faptul ca la desfurarea lui participa toi copiii, ei depunnd eforturi de gndire, de

exprimare, dar fr a contientiza, considernd ca se joaca. Printr-o alegere judicioasa,

procesul asimilrii si al adncimii cunotinelor este adaptat la cerinele si specificul vrstei

precolare. Prin intermediul jocului didactic se fixeaz, se precizeaz si se activeaz

vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronuniei si nsuirea

unor construcii gramaticale. Eficienta jocurilor didactice in dezvoltarea vorbirii depinde, in

mare msura, de modul in care educatoarea tie sa selecteze jocul in raport cu situaia

concreta existenta in grupa de copii. Educatoarea trebuie sa cunoasc foarte bine copiii sub

nivelul raportului atins in dezvoltarea limbajului, precum si sub aspectul defectelor de vorbire.

Numeroase jocuri didactice organizeaz procesul perceperii analitico-sintetice, a

nsuirii caracteristice ale obiectelor. Situaiile concrete ale jocurilor solicita copilului alegerea

obiectelor dup culoare, mrime, forma si gsirea asemnrilor dintre ele. De exemplu, in

desfurarea jocurilor cu loto, mozaic, domino, copilul analizeaz obiectele, difereniaz

corect formele geometrice, culorile principale si complementare. Odat cu acestea el nva si

denumirea lor.

Percepia spaiala se dezvolta mai ales prin jocurile in care copilul aeaz la un loc

figurile sau construiete ceva. Pe aceasta cale se familiarizeaz cu raporturile spaiale dintre

obiecte: sus-jos, fata-spate, aproape-departe etc. Prin alte jocuri nva sa cunoasc formele si

dimensiunile obiectelor( rotund, oval, ptrat etc.).Comparnd obiectele dup dimensiuni,

nva sa cunoasc lungimea( lung, scurt), nlimea( nalt-scund), mrimea(mare-mijlociu-

mic), grosimea( gros-subire).

Multe jocuri contribuie la precizarea vocabularului si la activizarea vorbirii. In acest

scop sunt folosite jocuri prin care copiii memoreaz denumirea obiectelor si aciunilor si i

precizeaz nelesul cuvintelor. Este important ca fixarea semnificaiei cuvintelor in memoria

32

copiilor sa fie asociata cu aciunile jocului. Numai in felul acesta sensul cuvintelor se retine

mai bine.

In egala msura prin aceste jocuri se formeaz la copii deprinderea unei vorbiri

gramaticale corecte. De exemplu, deprinderea de a completa o propoziie din care lipsete

subiectul, predicatul sau complementul precum si de a respecta acordul dintre subiect si

predicat.

Jocurile didactice sunt mijloace eficiente si pentru realizarea sarcinilor educaiei

moral-civice a copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea stpnirii de sine, a autocontrolului, a

spiritului de independenta, a disciplinei contiente, a perseverentei, sociabilitii, precum si a

multor alte caliti si trsturi incipiente de caracter.

Multe din jocurile didactice ajuta la dezvoltarea spiritului de independenta. Din

aceasta categorie fac parte jocurile de tip domino, loto etc.

Pe msura ce copilul devin stpn pe aceste jocuri, el este in stare sa acioneze si in

mod independent. Acest fapt are mare importanta in pregtirea copilului pentru coala, unde

ncepe munca individuala si independenta.

Valoarea educativa a jocurilor didactice consta si in dezvoltarea spiritului colectiv, a

relaiilor interpersonale corecte intre copii. Respectarea regulilor jocului educa la copii simul

rspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii nva sa se ajute unii pe alii, sa se bucure de

succesele colegilor, sa aprecieze si sa recunoasc neprtinitor succesele altora.

Jocurile didactice exercita o influenta pozitiva nu numai asupra laturii intelectuale, ci

asupra ntregii personaliti a copilului.

Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a copiilor de vrsta

precolara, deoarece rezolva intr-o forma cu totul adecvata vrstei, sarcini instructive

complexe, programate in grdinia.

Eficienta lor in raport cu alte mijloace este cu att mai mare cu cat se realizeaz o

concordanta perfecta intre procesul de cunoatere a mediului nconjurtor, procesul de

nvare si aciunea de joc, att de distractive pentru precolari. In felul acesta procesul

asimilrii si adnciri cunotinelor este adaptat la cerinele si specificul vrstei precolare.

Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca mijloc de baza in cunoaterea

mediului nconjurtor si in dezvoltarea vorbirii se realizeaz una dintre cele mai importante

cerine ale educaiei precolare, aceea de a-I nva pe copii destul de multe lucruri nsa nu

prin metode colreti, ci sub forma de joc.

33

2.1.1 Definitia jocului didactic

Dezvoltarea notiunilor despre joc este determinata de schimbarile social-

pedagogice in procesul de instuire si educatie, produse de-a lungul dezvoltarii

societatii umane.Actualmente, nu exista o parere unica despre esenta jocului didactic,

fapt cauzat, in primul rand, de complexitatea si multilateralitatea lui. Astfel, unii

autori considera jocul didactic drept o forma independenta de activitate instructiva,

altii- drept o metoda, iar adeptii unei a treia conceptii- drept procedeu. Adeptii celei de

a patra conceptii cosidera jocul drept o forma de instuire.

Pornind de la aceste tratari ale jocului didactic, putem defini notiunea de joc

didactic. In enciclopedia pedagogica jocul este definit in forma generala ca un tip de

activitate si ca un mijloc de educatie. In dictionarul pedagogic, notiunea de joc didactic

este considerat drept un mijloc important de instruire si educatie folosit pe larg la

varsta prescolara mica.

Baza jocului didactic o constituie continutil cognitiv care se realizeaza cu

ajutorul elementelor structurale ale jocului. Exista opinia conform careia jocul didactic

este o metoda de invatare si de dezvoltare intelectuala a copiilor, iar continutul jocului

trebuie sa coincida cu problemele principale de invatamant. Fiind specifica copiilor de

varsta prescolara si scolara mica, aceasta activitate pregateste conditiilor pentru

trecerea de la activitatea dominanta de joc la cea predominanta de invatare.

Jocul didactic este o metoda independenta de educatie si instruire a copiilor. In

conceptul pedagogic general, ,,metoda este definita de majoritatea autorilor ca un

mijloc de organizare a activitatii comune a invatorului si elevilor, orientata in scopul

asimilarii de catre elevi a cunostintelor si dexteritatilor, formarii conceptiei despre

lume, a calitatilor morale si dezvoltarii capacitatilor copiilor.

2.1.2 Functii

Analiza literaturii de specialitate, precum si a materialelor activitatii

experimentale in scoli si gradinite ne-a permis sa evidentiem doua grupuri de functii

instructiv-educative ale jocului: organizational- pedagogice si continutal-educative

34

Functiile organizational-educative pun in valoare jocul didactic in calitate de:

instrument de organizare a muncii de instruire la lectie;

forma de organizare a ocupatiilor si activitatilor extrascolare;

metode de organizare a lucrului cu colectivul;

forma de organizare a autoservirii.

Functiile cotinutal-aducative se exprima prin faptul ca ele servesc drept

stimulent de educatie intelectuala, morala, estetica, de educatie prin munca si

educatie fizica,

Jocul este practica dezvoltarii, afirma D.B. Elkonin si in consecinta, in perioada

copilariei. El este adoptat pentru multiplele sa functii formative. Dintre acestea, pot fi

puse in evidenta cateva.

Jocul stimuleaza functiile intelectuale, prin intermediul carora se realizeaza

cunoasterea obiective. In joc, copilul transpune realitatea obiectiva, in special

realitatea sociala.

Jocul stimuleaza si modeleaza procesele afectiv-motivationale. Prin intermediul

jocului, copilul isi imbogateste viata afectiva si in acelasi timp dabandeste capacitatea,

in mod progresiv, de a-si stapani emotiile. El invata sa traiasca profund o atitudine

pozitiva, sa reactioneze sincer, pozitiv sau negativ, fata de ceea ce este bun,

frumos,moralsi respectiv, fata de ceea ce este urat, rau,imoral.

Latura volitionala este intens solicitata in joc. In acest sens, jocul cu reguli devine o

metoda de maxima eficienta. Daca jocul ,, de-a ostasiicere sa nu se vorbeasca spre a

nu fi auzit de dusman, copilul ,,gaseste,, resursele necesare unei taceri prelungite, ceea

ce ,in alte conditii, ii este greu de realizat.Daca i se incredinteaza rolul de santinela, el

poate sa stea nemiscat in post minute in sir sau chiar ore. Vitejia, cinstea, dreptatea se

cultiva, fara gres, prin intermediul jocului.

Functia de comunicare a limbajului este cultivata, in mod deosebit prin intermediul

jocului. Trebuinta de comunicare devine evidenta pentru copil, de altfel si pentru

adulti, atunci cand este inconjurat de semeni. Ambianta de comunicare, de interactiune

informationala ii imbogateste continutul si formele de desfasurare, printr-un proces de

sinteza a informatiei elaborate in comun de participantii la joc. Jocul copilului de

varsta prescolara,sustine A.Zaporojet, reprezinta o activitate de un pronuntat caracter

afectiv, care reclama din partea lui o anumita stare dispozitionala si inspiratie.

35

2.1.3 Tipologie

Jocurile de creatie

Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si obiecte. Daca

ele lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc, viata copilului

este lipsita de interes. Jocul nu este pentru copil o simpla distractie, el ocupa un loc central in

viata lui.

Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de copilul

insusi. In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de variante:

Jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;

Jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;

Jocuri de constructie.

Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei prescolare,

cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu subiecte si roluri este

caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor actiuni izolate din activitatea

adultilor,specifica prescolarilor de 34 ani, la reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a

unor activitati umane.

Jocurile de constructie

Aceste jocuri evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat

elemente de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia. Spontan si vital pentru

copil, jocul de creatie este adesea apreciat ca o fereastra larg deschisa catre influentele

societatii, un izvor al autoinvatarii, un rezervor profund si fecund de energii orientate

precumpanitor in directia integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului

pentru a se modela pe sine, creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte

din viata cotidiana reflecta mediul de viata al copilului. De mic copilul este atasat de parintii

lui, de membrii familiei care ii poarta de grija. El observa relatiile reciproce dintre adulti,

activitatea pe care acestia o desfasoara, viata sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv

cum este copilul, le reproduce in joc. Prin urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana

36

exprima dorinta copilului de a participa la viata si activitatea adultului, de a actiona cu

aceleasi unelte de munca pe care le folosesc adultii.

Aceste unelte pentru copil sunt ,,reazemul material pe care-i folosesc in desfasurarea

jocului. La copilul mic (34 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material;

inaintand in varsta, respectiv Ia grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa

actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire il detine ,,cuvantul

care inlocuieste jucaria dorita.

Daca la inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii particulare, cu

timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe baza de generalizari. Astfel li se

dezvolta gandirea activa si in aceasta situatie un rol important il exercita limbajul. Fara

comunicare verbala intre copii nu este posibil jocul colectiv. Comunicand intre ei, copiii isi

fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi

organizeaza jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima impresiile, parerile,

dorintele, semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate acestea ii ajuta sa-si

dezvolte limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia mea au stat

urmatoarele obiective:

am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;

sa le extind sfera reprezentarilor;

sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;

sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).

Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana

Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia, ,,De-a gradinita, ,,De-a

doctorul, ,,De-a gospodina, ,,De-a circulatia. Indeplinind rolul ,,parintilor, prescolarii se

ingrijesc de ,,copiii lor , reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii

ofera copilului posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie

cuprinzatoare din realitatea obiectiva. De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile,

37

prescolarul reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale. De exemplu:

ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea curateniei.

Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme

In acest joc copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste (ex: Harap - Alb).

La baza lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului. Astfel,

copilul patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului. Copilul transpunandu-se

in rolul personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul

interpretat. De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se

dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii. Interpretand personaje din basme

si povesti, copiii reproduc dialogurile, convorbirile personajului respectiv.

Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme ,,Casuta din oala,

,,Manusa, ,,Capra cu trei iezi, ,,Fata mosului si fata babei, ,,Alba ca zapada, ,,Ridichea

uriasa etc.

Jocurile de constructii

In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul de joc

confera activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva asupra interesului

copilului pentru constructie. In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un

proces de reflectare a realitatii inconjuratoare.

Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari, teatru, scoli,

blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud, jucarii pentru nisip ei

construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de brad, combino, plasticon, tot felul de

turnuri, copaci, poduri. Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra

dezvoltarii proceselor intelectuale.

Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea multilaterala a

copilului. Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului. Folosind diferite materiale din

constructie, copilul le cunoaste insusirile, denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie,

copiii isi insusesc cuvinte noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara

acestor jocuri de exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton

etc.

38

De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol ridica in

fata copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal. Copilul gandeste cu

voce tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica intentiile se transpune in diferite

roluri, activizandu-si astfel vocabularul. Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia

continutului de idei si gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de

impresiile, cunostintele copiilor. Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa,

spiritul creator, invata sa iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se

gandeasca ce ar dori sa devina cand va fi mare.

Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta cu

insufletire, cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea limbajului contextual

si la o vorbire expresiva. De aici rezulta importanta genurilor de creatie la educarea limbajului

prescolarilor .

CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE

Clasificarea jocurilor didactice se poate face dup doua categorii, in funcie de

coninut si material didactic. In conformitate cu aceste criterii se ntlnesc mai multe feluri de

jocuri didactice:

Dup coninut, jocurile didactice se clasifica in:

Jocuri didactice pentru educarea limbajului ( Cu ce sunet ncep cuvntul?, Eu spun

una, tu spui mai multe, Rspunde repede si bine.)

Jocuri didactice pentru cunoaterea mediului nconjurtor ( Anotimpurile, Unde s-a

oprit roata, Cu ce cltorim )

Jocuri didactice pentru numrat si socotit ( Jocul numerelor, Dup mine cine vine?,

Gsete