Modalități de promovare directă a multilingvismului:

strategii și principii de elaborare

a dicționarului multilingv de gramatică

Doina BUTIURCA

Keywords: dictionary; multilingual; grammar; strategies; contrastive

Tradiția elaborării dicționarelor multilingve a început cu mult timp înaintea

doctrinei Uniunii Europene. Studii complete privind tipologia dicționarelor

multilingve românești (și nu numai!) s-au realizat în cercetarea actuală (Seche 1966;

Bursuc 2013; Pricop 2017a, 2017b).

În societatea contemporană, stratificată lingvistic și etnic, diferențele –

acceptate ca alteritate – sunt folosite la dezvoltarea și conservarea identității. Au

derivat de aici concepte precum „unitate în diversitate”, „interculturalitate”, „dialog

intercultural” – care presupun relaționarea cu celălalt la nivel individual și social.

Este aserțiunea de la care am pornit în proiectul de elaborare a Dicționarului

multilingv de gramatică (Perspectivă contrastiv–tipologică a obiectului gramaticii

pentru limbile română și maghiară), realizat în colectiv/ în colaborare cu universități

din țară și din Republica Moldova.

Titlul dicționarului, domeniul de cercetare și limbile

Denumirea dicționarului are două componente, titlul propriu-zis (Dicționar

multilingv de gramatică) și subtitlul (Perspectivă contrastiv-tipologică a obiectului

gramaticii pentru limbile română și maghiară). Prin sintagma „dicționar multilingv”

se menționează conceptul – adică tipul de dicționar, iar prin termenii lingvistici („de

gramatică”) și prin subtitlu este precizat dublul scop al lucrării: inventarierea

conceptelor specifice domeniului gramaticii celor două limbi, pe de o parte, și

cercetarea conceptelor inventariate, pe de altă parte, demers realizat contrastiv, din

perspectivă descriptiv-lingvistică (Bidu-Vrănceanu 2012: 37) și funcțională. Scopul

dicționarului multilingv nu se limitează așadar, la a oferi o listă a termenilor în

limbile română și maghiară și echivalentele acestora în limbile germanice, parțial,

romanice. Nu este un dicționar de terminologie lingvistică normativă (pentru limbile

română și maghiară), având în vedere faptul că terminologia științei gramaticii este

una cu tradiție în lingvistica europeană și românească, în lingvistica maghiară

deopotrivă, neavând nevoie de o nouă amenajare lingvistică.

Facultatea de Ştiinţe Tehnice şi Umaniste din Târgu-Mureş, Universitatea „Sapientia” din Cluj-

Napoca, România.

91

Doina BUTIURCA

Macrostructura Dicționarului multilingv de gramatică

Dicționarul cuprinde patru secțiuni:

A. O secțiune introductivă, având un Cuvânt înainte în limbile română,

maghiară și engleză – dintre care – limba română ca limbă-sursă, limbile maghiară și

engleză, limbi în care este tradus dicționarul. În Cuvânt înainte am insistat pe câteva

aspecte: interesul studenţilor, specialiştilor, oamenilor de ştiinţă etc. faţă de studiul

limbilor aparţinând unor ramuri lingvistice diferite (arabă, chineză, japoneză,

daneză, olandeză etc.), fie în scopul comunicării specializate, fie în scopul cercetării.

S-a insistat pe complexitatea Dicţionarului multilingv, acesta fiind prima lucrare

complexă, elaborată în limba română, dintr-o perspectivă contrastiv-tipologică, în

care sunt prezentate aspectele generale și particulare, specifice limbii române – ca

limbă romanică, respectiv, ale limbii maghiare – ca limbă fino-ugrică. Utilitatea

lucrării într-un mediu multilingv de comunicare interumană și în contextul

globalizării este un alt aspect pe care l-am avut în vedere.

B. Corpusul de termeni lingvistici.

C. Dicționarul propriu-zis sau corpul Dicționarului este cea de-a treia parte

elaborată în limbile română (limba-sursă LS), maghiară (limba-țintă LT) și engleză

(LT), cu bibliografie după fiecare articol de dicționar. Este partea discursivă,

textuală a lucrării.

D. Indexul este ultima secțiune. Asigură lectorului posibilitatea de a identifica

termenul din limba-sursă și termenii din limbile-țintă. În bibliografie sunt cuprinse

sursele din care au fost selectați termenii pentru limbile dicționarului, dar și sursele

de stabilire a echivalentelor în LT. Bibliografia cuprinde peste 200 de titluri, dintre

care tratate academice, studii și cercetări (Bidu-Vrănceanu 2010), dicționare

explicative și de terminologie lingvistică din spațiul romanic, maghiar, englez,

german, dicționare pentru limbile clasice etc.

Termenul-titlu și etimonul

Dicționarul conține aproximativ 200 de termeni aparținând domeniului

gramaticii, organizați în ordine alfabetică, pe diferite nivele de formare a

competențelor de învățare a unei limbi (nivelul fonetico-fonologic, nivelul lexical,

nivelul semantic, nivelul morfologic, nivelul sintactic, nivelul terminologic). Este un

inventar echilibrat, bazat deopotrivă pe terminologia lingvistică tradițională (GA

1966) și pe terminologia modernă, propusă în GALR 2005, în DSL, în dicționarul

lui Constantinescu-Dobridor (1980) etc. pentru limba română. Corpusul multilingv

de termeni cuprinde termenul-titlu, în limba sursă, și termenii corpusului, în limbile-

țintă, în ordine alfabetică (engleză, franceză, germană, maghiară, română). Termenii

din limba-sursă sunt urmați de termenii din limbile-țintă, pe verticală. Echivalenții

sunt marcați prin indicații glotice (sub forma unor prescurtări).

Din perspectivă structurală, termenii-titlu sunt redați prin unități simple

(frază, flexiune, adverb etc.), sintagme terminologice (adjectiv invariabil, adjectiv

categorial, consoane surde etc.), structuri polilexicale. Majoritatea intrărilor sunt

substantive (desinență, diateză), substantive formate prin derivare (conjugare,

declinare). Sunt puține adjective și verbe. Numeroase sunt situațiile în care

92

Modalități de promovare directă a multilingvismului: strategii și principii de elaborare…

termenul-bază se combină cu un singur determinant (accent + afectiv, ascuțit, fix,

grav; adjectiv + variabil, invariabil etc).

Termenul-titlu nu are indicații morfologice, sigle, dată fiind caracteristica

„multilingv” a dicționarului. Are doar indicații etimologice. Filiația etimologică este

specifică numai pentru limba romană și/sau după caz, pentru limbile romanice (în

cazul nostru, limba franceză) folosite în dicționar. Diferențele de terminologie și

etimologie între limba română și limba franceză, de exemplu, apar în cazul

atributului, considerat în franceză complement al numelui [complément (n.m.) du

nom]. Iată, dintr-o perspectivă contrastivă, terminologia selectată pentru limbile

română și franceză:

ro. atribut adjectival – fr. complément (n.m.) du nom (réalisé par un adjectif)

ro. atribut adverbial – fr. complément (n.m.) du nom (réalisé par un adverbe)

ro. atribut pronominal – complément (n.m.) du nom (réalisé par un pronom)

ro. atribut substantival – fr. le complément (n.m.) du nom

Nu au fost folosite indicații etimologice pentru termenul-titlu, în trei situații:

pentru echivalentele din limbile-țintă, aparținând celorlalte ramuri lingvistice; pentru

termenii care desemnează concepte specifice limbii maghiare (de exemplu, unele

cazuri: esiv, inesiv, ilativ etc.); pentru unele sintagme terminologice care conțin

noțiunea de „complement”, traduse în limba română, prin care sunt desemnate

concepte specifice numai limbii maghiare (complement de grad, complement de

origine, complement de rezultat, complement de stare, complement numeric,

complement partitiv etc.).

Cercetând tiparele de etimologie, am optat pentru aplicarea etimonului latin

sau grecesc în baza căruia s-a format termenul-bază în limbile romanice, în sens

larg. În contextul actual al politicilor lingvistice ale Uniunii Europene, am considerat

că indicația etimologică este deosebit de importantă în susținerea identității

lingvistice a limbii române (în țară și în diaspora), dar și în procesul de învățare a

limbii de către alolingvi.

Echivalenții

Corpusul de termeni este alcătuit din echivalenți/ traduceri ale conceptelor, în

limbile-țintă. Am adăugat acestui corpus și limba română, chiar dacă este limba-

sursă, din trei considerente (aparent cvasi-identice):

a. prezența relației de sinonimie, pe care, în terminologie, o numim

„sinonimie cognitivă absolută” (sintagma „sinonimie cognitivă” a fost propusă

Coșeriu 2000) etc. Exemple: juxtapunere, parataxă; joncțiune, hipotaxă; familie (s.f.)

lexicală, familie (s.f.) de cuvinte; consoane (s.f.) postpalatale, consoane (s.f.) velare

etc.

b. variabilitate terminologică – ro. cratimă (s.f.), liniuță (s.f.) de unire – din

sfera semnelor ortografice; ro. conversiunea (s.f.), schimbarea (s.f.) valorii

gramaticale, schimbarea (s.f.) clasei lexico-morfologice etc.;

c. evoluția cunoașterii din domeniul științelor limbii, despre care vorbește

Gabriela Pană-Dindelegan (GALR 2005): grade (s.f.) de comparație – în cazul

adjectivului (sintagmă folosită în GA 1966 etc), grade (s.f.) de intensitate (sintagmă

93

Doina BUTIURCA

terminologică folosită în GALR 2005) – în morfologie; ro. predicativ (s.n.)

suplimentar, element (s.n.) predicativ suplimentar – în sintaxă etc.

Variabilitatea terminologică este determinată de numeroși factori, dintre care:

relația tradițional-modern în terminologia lingvistică; dicționarele care supun

termenii diferitelor tipuri de „reglaj” (Gaudin 2003: 237–238); uzajul (socio-

profesional) sau „langage du travail” (Bertaccini, Matteucci 2006: 317) etc.

În procesul de selectare a termenilor am considerat că uzajul și echilibrul

dintre terminologia tradițională și terminologia modernă sunt aspecte cu relevanță în

cunoașterea și învățarea, în cercetarea unei limbi, atât pentru nativ, cât și pentru

alolingv.

La nivelul corpusului, termenii din limbile romanice primesc indicații

morfologice la termenul-bază din cadrul sintagmei (de ex. voix (n.f.) active; diateză

(s.f.) activă) sau la termenul simplu – substantiv sau adjectiv (după caz) etc. S-a

folosit abrevierea clasei morfologice și a genului gramatical:

fr. adverbe (n.m) interrogatif; ro. adverb (s.n.) interogativ;

fr. déclinaison (n.f.); ro. declinare (s.f.);

fr. commun, e (adj.); ro. comun, ă (adj.);

Indicațiile gramaticale se realizează în cadrul parantezelor. Nu sunt folosite

semne grafice speciale (cercuri, dreptunghiuri etc). Din acest punct de vedere am

respectat tradiția Realiter de elaborare a corpusului în dicționarele multilingve de

terminologie (pentru limbile romanice). Nu sunt folosite note gramaticale pentru

termenii din limbile engleză, maghiară, germană, rusă.

Demersul descriptiv-lingvistic

Dicționarul multilingv de gramatică nu este o selecție de echivalenți/

terminologii paralele. Am asociat noțiunea de dicționar multilingv cu caracterul

descriptiv, explicativ și funcțional al conceptelor gramaticii (și nu numai) pentru

limbile română și maghiară, și cu traducerea fiecărui articol de dicționar, în limbile

maghiară și engleză (LT). Metodologia (contrastivă, descriptiv-lingvistică) de

elaborare a articolului de dicționar:

1. Pentru evitarea confuziei informaționale și pentru menținerea identității

celor două limbi, fiecare articol privind gramatica limbii române este marcat cu

precizarea „în limba română”, „pentru limba română” etc., fiecare articol consacrat

limbii maghiare are mențiunea „în limba maghiară” etc.

2. Dacă definiția este conceptual identică în cele două limbi, limba maghiară

nu repetă conceptul, ci doar îl exemplifică:

ro. adverb (s.n.) de mod

Clasă de adverbe, în limba română, care exprimă din punct de vedere semantic,

modul, probabilitatea, atitudinea [probabil, pesemne, obligatoriu (să), nedemn (să)].

[...] Adverbe de mod, în limba maghiară: biztosan - cu siguranţă. (DM 2019)

3. Dacă în limba maghiară nu există conceptul specific gramaticii limbii

române, se oferă tiparul de traducere din/ în limba română sau conceptul

corespunzător, ca în contextele:

94

Modalități de promovare directă a multilingvismului: strategii și principii de elaborare…

ro. adjectiv (s.n.) pronominal de întărire

Subclasă de adjective pronominale care determină un substantiv sau un alt

pronume, în limba română. Exprimă ideea de întărire. […] În limba maghiară, ideea

de întărire se exprimă prin pronume reflexiv […] în cazul nominativ: én magam (eu

însumi), te magad (tu însuţi), ő maga (el însuşi, ea însăşi).

ro. adjectiv (s.n.) pronominal negativ

Subclasă de adjective pronominale care stau în fața unui substantiv nearticulat,

în limba română. […] În limba maghiară, acestor părţi de vorbire le corespunde un

pronume negativ: Senki sem maradt az olvasóteremben. – şi un adjectiv cantitativ:

Egyetlen diák sem maradt az olvasóteremben. (DM 2019: 57)

4. Dacă un concept gramatical este diferit în cele două limbi, se face

mențiunea: „spre deosebire de limba maghiară” sau „spre deosebire de limba

română”:

Adjectiv calificativ

Spre deosebire de limba română, în limba maghiară adjectivul cu funcţia

sintactică de atribut precedă substantivul – de exemplu: fontos dolog (lucru

important). (DM 2019: 36)

5. Un concept gramatical este specific numai limbii române sau numai limbii

maghiare (de exemplu, cazurile limbii maghiare).

6. Definiția conceptului este secondată, pentru limba română, de flexiunea/

conjugarea părții de vorbire (după caz) și de acordul cu alte părți de vorbire.

Autorii dicționarului definesc în mod sistematic fiecare concept, materialul

faptic aparținând variantei standard a celor două limbi. Perspectiva de abordare este

sincronică.

Aspectul dialectal, regional al fenomenelor lingvistice apare doar în cazuri

excepționale. Conceptul general de arhaism și hiponimele acestuia, de exemplu, au

fost descrise din perspectiva dinamicii sincronice, care, în uzul actual, se manifestă

în diferite registre stilistice (în stilistica textului literar, în textele religioase și

istorice, în variantele regionale și colocviale ale limbii).

Istoria fenomenelor lingvistice a fost invocată în situații excepționale și numai

dacă acest aspect contribuie la o interpretare corectă a faptelor de limbă română

contemporană. În cazul conceptului de encliză, de exemplu, se menționează:

ro. encliză (s.n.)

Originea articulării postpuse este explicată de Al. Graur prin topica

substantiv+adjectiv. În textele latinei populare, articolul ille apărea deopotrivă

enclitic și proclitic, în raport cu substantivul (ex. homo ille-bonus). (DM 2019)

În Index, dicționarul cuprinde un registru alfabetic numai pentru limba-sursă,

pentru celelalte limbi fiind indicată doar pagina.

Există o euristică a descoperirii cunoștințelor noi, o metodă de studiu și de

cercetare în învățarea unei limbi – chiar și prin intermediul unui instrument de studiu

atipic – precum dicționarul. DM 2019 a respectat, cu excepțiile necesare, acest

demers. Considerăm, apoi, traducerea fiecărui articol în limbile indicate, practică,

deosebit de economică și generoasă pentru orice tip de lector, public-țintă etc. În al

95

Doina BUTIURCA

doilea rând, cercetarea, învățarea limbilor română și maghiară este accesibilă atât

pentru nativ, cât și pentru alolingv. Considerăm, în acest punct, că prin colaborarea

strânsă dintre lingviști, dintre oameni de cultură pot fi elaborate cercetări

fundamentale care să ducă la realizarea obiectivului Uniunii Europene „unitate prin

diversitate” în context bilingv, multilingv etc.

Surse

Bidu-Vrănceanu 2010: Angela Bidu-Vrănceanu (coord.), Terminologia lingvistică,

Bucureşti, Editura Universității.

Bidu-Vrănceanu 2012: Angela Bidu-Vrănceanu (coord.), Terminologie, Terminologii II, ,

Bucureşti, Editura Universităţii.

Constantinescu-Dobridor 1980: Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de

terminologie lingvistică, București, Editura Albatros.

DM 2019 = Dicționar multilingv de gramatică I, Doina Butiurca, Suba Réka (ed.), Iași,

Institutul European.

DSL = Angela Bidu-Vrănceanu, Cristina Călărașu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela

Mancaș, Gabriela Pană Dindelegan, Dicționar de științe ale limbii, București, Editura

Nemira&Co, 2005.

GA 1966 = Gramatica limbii române, București, Editura Academiei Republicii Socialiste

România.

GALR 2005 = Gramatica limbii române, vol. I-II, Bucureşti, Editura Academiei Române.

Bibliografie

Bertaccini, Matteucci 2006: Franco Bertaccini, Alessandra Matteucci, La terminologie

d`entreprise et ses contextes d`usage, în: Daniel Blampain, Philippe Thoiron, Marc

Van Campenhoudt, Mots, termes et contextes, Paris, Éditions des archives

contemporaines/ Agence universitaire de la Francophonie, p. 317–326.

Bursuc 2013: Alina-Mihaela Bursuc, Câteva observații asupra dicționarelor multilingve, la

Simpozionul Internațional anual al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”:

Integrare europeană/ identitate națională; plurilingvism / multiculturalitate – limba

și cultura română: evaluări, perspective, Ediția a XII-a, Institutul de Filologie

Română „A. Philippide”, Asociația Culturală „A. Philippide”.

Coșeriu 2000: Eugeniu Coșeriu, Lecții de lingvistică generală, Traducere din spaniolă de

Eugenia Bojoga, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă, Chișinău, Editura Arc.

Gaudin 2003: François Gaudin, Socioterminologie. Un approche sociolinguistique de la

terminologie, [1er

éd. 1993], Bruxelles, De Boeck&Larcier, Edition Duculot.

Pricop 2017a: Alina-Mihaela Pricop, Dicționarele terminologice multilingve. Clasificare și

tip dominant, în „Limba română”, LXVI, nr. 4, p. 518–526.

Pricop 2017b: Alina-Mihaela Pricop (coord.), Andreea-Giorgiana Marcu, Mihaela Mocanu,

Oana Zamfirescu, Lexicografia poliglotă în secolele al XVII-lea – al XXI-lea: liste,

glosare, vocabulare, dicționare, lexicoane, tezaure care conțin limba română.

Bibliografie, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”.

Seche 1966: Mircea Seche, Schiță de istorie a lexicografiei române, București, Editura

științifică.

96

Modalități de promovare directă a multilingvismului: strategii și principii de elaborare…

Means of Direct Promotion of Multilingualism:

Strategies and Principles of Elaboration

of the Multilingual Dictionary of Grammar

The general objective of our study is to research the innovative learning/research

strategies for languages that belong to different linguistic branches with an impact on the

promotion of linguistic diversity. Multilingual dictionaries of grammar (contrastive

perspective) produced in teams are meant to support – from the perspective of EU linguistic

policies – the promotion, the knowledge of fundamental concepts of grammar. Derived

objectives are: research of the means for the inventory of concepts specific to grammar, on

the one hand and the research of the concepts presented on the other hand. The

macrostructure of the multilingual dictionary of grammar – containing and introduction, the

corpus of linguistic terms, the dictionary itself or the discursive part, or textual part of the

work and the Index are aspects that we wish to approach. The concepts, the material

proposed for analysis belong to the standard variant of the language. The approach is

synchronic. The dialects, the regional aspect of the linguistic phenomena appear only in

exceptional cases. The general concept of archaism and its hyponyms, for example, can be

described from the perspective of synchronic dynamics, which, in current usage, is

manifested in different stylistic registers (in the stylistics of the literary text, in religious and

historical texts, in regional variations and in the colloquial style). The history of linguistic

phenomena was evoked in exceptional situations and only this aspect contributed to a correct

interpretation of linguistic facts in the contemporary Romanian language.

The general conclusion of the research is that the multilingual dictionary of grammar

should not be a selection of equivalents/parallel terminologies. We associated the notion of

multilingual dictionary with the descriptive, explicative and functional character of

grammatical concepts. This is due to the fact that there is a heuristic of uncovering new

knowledge, a method of study and research in learning a language – even through the use of

an atypical study instrument, such as a dictionary.

97

98