Modele Epice in Romanul Interbelic (I)

8/6/2019 Modele Epice in Romanul Interbelic (I)

http://slidepdf.com/reader/full/modele-epice-in-romanul-interbelic-i 1/54

Modele epice în



Romanul Românesc

� Fiind o specie a genului epic, foarte complex, cu tradiiistrvechi in literatura popoarelor, romanul se caracterizeaz, îngeneral, prin amploarea desfurrii aciunii, în centrul creia se

afl, de obicei, mai multe personaje, prin reflectarea cadruluisocial si geografic, prin posibilitatea de a investiga procesele detransformare psihologic a omului sub influena condiiilor concrete de via, ca i prin libertatea aproape neângrdit aautorului de a situa aciunea pe coordonatele timpului.





O privire critic mai recent asupra fenomenului

surprinde astfel varietatea modelelor epice

abordate. Vom clasifica, astfel, i operele alese

pentru studiul de caz:

romanul realist obiectiv: ÄIon´, Liviu

Rebreanu.. romanul realist mitic: ÄBaltagul´,Mihail Sadoveanu.. romanul realist psihologic: ÄUltima noapte de dragoste, întaianoapte de rzboi´, Camil Petrescu.. romanul experientei: ÄMaitreyi´,Mircea Eliade.. romanul realist de tip balzacian: ÄEnigma Otiliei´, George Calinescu.



� În sensul larg, modernismul reprezint o tendin de înnoire în arta i literatura secolului al XX-lea.

�

În acest sens, modernismul include curentele artistice novatoare, precum simbolismul, constructivismul,expresionismul, dadaismul sau suprarealismul.

� Modernismul se îndreapt spre viitor.



� T radiionalismul se caracterizeaz printr-un conservatorism ce îl îndreapt spre clasicitate, prin preuirea motenirii culturale a unui popor, a folclorului i a culturilor vechi.

� În spaiul literar românesc, tradiionalismul este reprezentat, la începutul secolului XX,în continuarea ideilor ÅDaciei Literareµ, de

smntorism i poporanism, urmate de gândirism.





� Realismul este un curent literar ce a luat natere in Frana, în secolul al XIX-lea i secaracterizeaz prin cultivarea unei arte aobservaiei i analizei. Scriitorii realiti s-au strduit ca, în operele lor, s înfaieze veridic viciile è i virtuile personajelor, s cerceteze i s zugrveasc evenimentele principale alesocietii, s fac o istorie a moravurilor.





Romanul realist obiectiv



� Cu ÄIon´, Liviu Rebreanu schimb cursul istoriei romanului românesc, scoându-l dincriza îndelungii sale aezri. Formula deroman pe care o adopt este modern, earezultând, în primul rând, din schimbarea

perspectivei de investigaie romanesc.Diferit e metoda, cci romanul i, în cazul lui Liviu Rebreanu, rmâne în actualitatea vieii.Rebreanu îns o interpreteaz obiectiv, ca problem, fr intenii moralizatoare sau

sentimentalism.



�

Romanul ÄIon´, este o dram a conditiei umane degradate, umilite, care se rzvrtete.De fapt, e o rzvrtire a firii contra societii abuzive. Violena teribil a patimii lui Ion, are puterea elementelor dezlnuite ale naturii [naturii primitive]. ranul din opera lui LiviuRebreanu nu este o sintez de virtui, cum îl înfiau smntoritii. Patimile lui sunt elementare, oarbe, distructive. Nicieri nu se

simte simpatia autorului pentru clasarneasc.



� Limba i procedeele de stil nu aduc frazei lui Rebreanustrlucire; ele pun în lumin, îns, o trstur decaracter, un amnunt esenial, o situaie psihologic.

� Personajele lui Liviu Rebreanu triesc o via interioarde o mare intensitate. Vorbele, frazele rostite de ele sunt doar expresia parial a frmântrilor lor luntrice.Cititorul are îns intuiia clar c în astfel de replici

ideea, amplificat prin repetiie, nu exprim decât fragmentar gândirea eroului.� Etica prozei se desprinde din contradiciile sociale

zugrvite. În acest firesc, al vieii, se constituie oîntreag lume, o multitudine de personaje, puternic individualizate.

� Romanul lui Liviu Rebreanu se distinge i prinarhitectura lui complex, nu mai puin modern.



� Prin meniunile fcute de autor în ÄMrturisiri´ (1932), ÄIon´ Äîi trage originea dintr-o scen pecare am vzut-o acum vreo trei decenii´. Lumeailustrat în roman, las impresia c se desprinde

direct din realitate cu minime prelucrri de nume,de toponime, portrete, întâmplri.� Mihail Dragomirescu vede în ÄIon´, Äcel mai frumos

roman românesc i una dintre cele mai tipiceopere de acest fel din literatura universal´, iar

Tudor Vianu îi atribuie, pe lâng viziunea preponderent realist, i Äun roman naionalist´ care aduce în literatur câmpul luptelor naionaledin Ardeal.



� ÄIon´ are valene multiple,fiind un roman obiectiv i realist, în sensul prezentrii

Äfr strlucire artistic, frstil´, a vieii satului ardelenesc în toate

dimensiunile ei, Äicoanacomplex, vie, frexuberan, bogate înamnunte de observaie avieii Ardealului´, coboaranaliza psihologica în zona

adânc a patimilor umane,în acelai timp, într-o mai mic msur, i naturalist,

prin unele scene de oduritate ce frizeaz

patologicul. Romanul este o

fresc a vieii în curgerea ei nesfârit, este fluxul imensal realitii în care fapte,destine i individualiti se

perind într-o continu rotirea timpului. Rebreanu este

un prozator realist defactur dur, prin modul deoglindire a vieii rurale, prindorinele de parvenire ale

personajului principal.Romanul se structureaz

totui pe arii întinse, în linii de for ale unei aciuni precise, cu un numr marede personaje, bine-conturate în spaiul epic.



� Proza realist-obiectiv serealizeaz prin naraiunea la persoana a III-a,nonfocalizat. Sunt folosite,

trei tipuri de focalizri:focalizarea extern, de regulîn descrieri (descriereadrumului ctre Pripas, asatului), înregistrând detaliilei evenimentele asemenea

unei camere de luat vederi;focalizarea intern, prin carelas impresia c ptrunde îngândurile personajului,

preluând în viziunea lui anumite aspecte i întâmplri;ambele tipuri de focalizare seregsesc în focalizarea zero,

atribut demiurgic al naratorului omniscient i omniprezent, dominant încuprinsul romanului, prin careautorul ofer o viziuneglobal asupra lumii operei i

probeaz c stpânete pedeplin scenariul narativ.



� Textul conine semne prevestitoareale sfâritului fiecrui personaj, care

este o victim a fatalitii: nu poateiei din destinul lui (Äroman al destinului´). Înlnuite temporal i cauzal, faptele sunt credibile,

verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieii (veridicitate) i de obiectivitate.



� Tema operei o constituie luptaranului pentru pmânt într-osocietate împrit în sraci i bogai i stpânit dementalitatea sacului cu bani sau a întinderilor de pmânt.Ideea dominant este csetea mistuitoare de pmânt duce, inevitabil, ladezintegrarea moral aindividului.

� Tema central, problematica pmântului, este dublat decea a iubirii. Criticul NicolaeManolescu afirma c Äîncentrul romanului se afl

patima lui Ion, ca form ainstinctului de posesiune´.

� Caracterul monografic al romanului orienteazinvestigaia narativ sprediverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate demarile momente din viaaomului (naterea, nunta,înmormântarea), relaii socialegenerate de diferenele

economice (stratificareasocial) sau culturale(universul ranilor, universul intelectualitii rurale), relaii de familie.





� Construcia romanului este menit s ilustrezestabilitatea universului din Pripas. De la titlul clasic -omonim protagonistului - pân la structura simetric -

ÄGlasul pmântului´ i ÄGlasul iubirii´ - continuând cu

împrirea în capitole cu nume rezumative, particularitile compoziionale ale romanului Ionreliefeaz coerena i unitatea spaiului rural. Pân i cele dou planuri narative ale romanului care, aparent,înfieaz mentaliti diferite - intelectualii i ranii -

exprim, în fond, aceeai viziune tradiional asupralumii.



� O alt influen a prozei tradiionale e de regsit înstatutul tipologic al personajelor. Ion reprezint ranul srac, obsedat de pmânt, Ana, fat bogat, dar neatrgtoare, Florica, ranc frumoas fr zestre,

Vasile Baciu, ranul îmbogit, Belciug, preotul de ar pragmatic, Titu, intelectualul ambiios. Astfel, în romanul lui Rebreanu se poate constata chiar o imagineuniversal a organizrii satului românesc.

� Descrierea final închide simetric romanul i face mai accesibil semnificaia simbolic a drumului prinmetafora oselei - viaa: ÄDrumul trece prin Jidovia, pe

podul de lemn, acoperit, de peste Some, i pe urm se pierde în oseaua cea mare i fr început«´.





� Prin tehnica planurilor paralele este prezentat viaa rnimii i aintelectualitii rurale. Trecerea de la un

plan narativ la altul se realizeaz prinalternan, iar succesiunea secvenelor narative este redat prin înlnuire. Viaa

personajelor se desfoar dup legile

interne ale lumii lor i evolueaz paralel.



� În expoziiune, sunt prezentate principalele personaje, timpul i spaiul (hora din Pripas), ceea ce confer veridicitate romanului realist. Cercul horei, centru al lumii satului, este o desctuaredionisiac de energii. Aezarea privitorilor reflect relaiilesociale.

� Hotrârea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogat la joc, dei o

place pe Florica cea srac, marcheaz începutul conflictului.Venirea lui Vasile Baciu, tatl Anei, de la cârcium la hor, i confruntarea verbal cu Ion, constituie intriga romanului.

� Conflictul central din roman este lupta pentru pmânt în satul tradiional/drama ranului srac. Mândru i orgolios, este pusîn situaia de a alege între iubirea pentru Florica i averea Anei.

� Conflictul exterior, social, între Ion i Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, între Äglasul pmântului´ i Äglasul iubirii´.



� Dorind s obin repede mult pmânt, Ion îi face curte Anei, o seduce i îl foreaz pe Vasile Baciu s acceptecstoria.

� nici sinuciderea Anei nu-i trezete lui Ion regrete sau

contiina vinoviei. Nici în Ana, nici în Petrior, fiul lor, nuvede decât garania proprietii asupra pmânturilor.

� Moartea copilului nu îl oprete pe Ion din drumurile dupFlorica, mritat între timp cu George. Deznodmântul este, astfel, previzibil, iar George nu este decât un

instrument al destinului. El este arestat, Florica rmânesingur, iar averea lui Ion revine bisericii.





� Prin personajul Ion, Rebreanu pune pentru prima dat în literaturaromân Äproblema rneasc´ dintr-o alt perspectiv, renunând la perspectiva idilizat asupra satului i asupra ranului.

� În construirea lui Ion, autorul pornete de la obsesia statornic aranului român, pmântul.

� Ion este subjugat de Äglasul pmântului´. Dei dorete s posede pmânt, în realitate el este cel posedat de acesta.

� Dorina de a avea este justificat perfect. Pentru Ion pmântul înseamn stabilitate, status social, expresia calitii sale degospodar.

� El o seduce pe Ana pentru a intra în posesia pmânturilor lui Vasile

Baciu.� Prin dorina de a o cuceri pe Florica, Ion calc din nou legile morale,

dar mai ales înfrunt din nou destinul. Sfâritul su violent nu estedeloc surprinztor; agonia lui este descris detaliat.





� Naratorul obiectiv îi las personajele s-i dezvluie trsturile în momente deîncordare, consemnându-le gesturile,

limbajul, prezentând relaiile dintre ele(caracterizare indirect). Fiind omniscient,naratorul realizeaz portretul sau biografia

personajelor (caracterizare direct).



� Naraiunea la persoana a III-a i obiectivitateanaratorului se realizeaz într-un stil neutru,impersonal. Stilul direct alterneaz cu cel

indirect. George Clinescu constatautenticitatea limbajului regional: Äobservarealimbajului ardelenesc e fcut cu foarte multexactitate´. Tudor Vianu observa utilizarearegistrelor lexicale diverse în limbajul personajelor, în funcie de condiia lor social: Ävariaiile de vocabular în trecerea de la mediul rural la acela orenesc sau la cel intelectual´.



� Orizontul personajelor este mrginit; în existenalor monoton, orice întâmplare din sat estecomentat cu aprindere. Belciug i familiaHerdelea îi disput întâietatea în sat. Pentru a-i

umilii fotii prieteni, Belciug nu preget s lecumpere mobila când e vândut la licitaie.� ÄIon´ de Liviu Rebreanu este un roman prin

excelen realist, al voinelor înfrânte. Prin toatecaracteristicile sale, romanul Ion este o veritabil

fresc social a vieii româneti de la începutul secolului XX, o oper literar de cert singularitateîn literatura român.



Romanul realist mitic



� Marile teme care seregsesc în operele luiSadoveanu : viaa ranilor asuprii, viaa din trecutul îndeprtat al poporului,viaa apstoare imonoton a micilor târguride provincie. Volumele dedebut reliefau, deasemenea, împletirea unuiromantism protestatar -teme haiduceti - cu unviguros realism, izvorât dinobservaia scruttoare adramelor din viaa satului ia târguoarelor.

� În ciuda presiunilor de totfelul, Mihail Sadoveanu a

desfurat o intensactivitate publicistic de pepoziii democratice,militând pentru progresulculturii româneti. Moarteasa este regretat de toiliteraii vremii, între careGeorge Clinescu scrie înmemorabila ÄCronic aoptimistului´: ÄOmul detoate zilele s-a mistuitlsând în locu-i simulacrelesale de piatr i de bronz.Ce-a fost al fiecruia dinnoi a devenit al tuturor, el eacum numai al poporuluidintre care a ieit´.



� Romanul lui MihailSadoveanu este un vastspectacol al existeneinoastre: în el întâlnim toateaspectele i manifestrilevieii unui popor.

� Romanul ÄBaltagul´,desfurându-se lasuprafa i în aparen petreptele cunoscute aleistoriei sale concrete,reprezint, de fapt, istoria

împlinirii trudnice a acestuigol existenial creat prindispariia ciobanului.

� Clinescu afirma cÄSadoveanu a descris

infernul rural al epociidinainte i de duprscoalele rneti´.ÄSadoveanu are realismul luiBalzac i melancolia unuiromantic, asprimea lui MironCostin, voluptateasenzorial a lui Rabelais. Eprecis ca un pictor flmândi inefabil ca un muzician,un analist al sufletelor impenetrabile.´



� Baltagul´, aprut în anul 1930, constituie, în creaia lui Mihail Sadoveanu, un punctde echilibru, vizând deopotriv compoziia,

tematica i limba folosit. GeorgeClinescu consider romanul Äuna din celemai bune scrieri ale lui Sadoveanu´ i îlcaracterizeaz drept Äromanul nemicriimilenare cu intrig mitologic´, acest tip de

proz presupunând abordarea artistic aunui mit autohton i chiar universal.



� ÄBaltagul´ este romanul unui suflet de munteanc,Vitoria Lipan, pentru care îndatoririle mortuarepentru soul ei, rpus de lotrii ciobani, suntcomandamente exprese, ce nu-i dau rgaz pân

când nu-i afl soul rpus i nu-i d cretineasc înmormântare� Paul Georgescu surprinde poate cel mai bine

caracterul sferic, de capodoper, al lumiiromanului, în care destinul uman se integreaz, ca

în balada ÄMioria´, în ciclurile cosmice aleexistenei, evocând Äo civilizaie astral, în carefaptele umane sunt reglate ca mersul stelelor, alsoarelui i al lunii´.



� În ambele opere literare, perfeciunea ieternitatea cosmosului îndeamn fiina umanctre eternizare, prin aspiraie ctre înalt, prinintegrare în ritmurile infinite ale lumii de sus.

� ÄSadoveanu spune ceva mai mult de o paginceea ce lui Rebreanu îi ia un întreg capitol´, afirmNicolae Manolescu, observaia cuprinzândcaracteristica principal de compoziie a romanului

realist sadovenian: esenializarea realitii.



� ÄBaltagul are o arhitectur complex conferit depolimorfismul structurii i de estura de teme i motivei reconstituie, monografic, viaa munteneasc întiparele tradiiei în Moldova începutului de veac XX.

�

De-a lungul vremii au aprut diferite interpretri aleromanului, unele chiar contradictorii: antropologic ipoliist (George Clinescu), mitic-baladesc i derealism etnografic (Perpessicius), reconstituireaÄMioriei (Eugen Lovinescu), demitizant (IonNegoiescu), realist-obiectiv (Nicolae Manolescu),

iniiatic, de dragoste i o anti-ÄMiori´ (AlexandruPaleologu). Relaia romanului cu balada popularÄMioria´ este sugerat chiar de scriitor prin motto-ul:ÄStpâne, stpâne,/Mai chiam -un câne«









� Naraiunea este nuanat de secvenele dialogate sau de

replici alte Vitoriei, cum este laitmotivul rostit de femeie în

cutarea soului, la fiecare popas: ÄNu s-a oprit

cumva«ast-toamn un om cu un cal negru intat în frunte?Mie s-mi spunei cine ai vzut un om de la noi, clare, pe-

un cal negru intat în frunte i-n cap cu cciul brumrie.

� Perspectiva narativ din care sunt dezvluite tririle

interioare ale eroilor este cea omniscient (focalizare zero).Vocea care relateaz este a unui Änarator supraindividual´ i

demiurg.



� Pune întregul univers al crii sub simbolul dualitii; baltagul

(topor Äcu ascui curb´, cu dou tiuri) e, în acelai timp, i

unealt, i arm, figurând simbolic viaa i moartea. Motivul

labirintului se concretizeaz la nivelul aciunii (cutarea idiferitele popasuri), dar este semnificativ i la nivelul titlului.

De remarcat c în roman acelai baltag (al lui Lipan)

îndeplinete cele dou funcii.



� Opera începe cu legenda popular care relateaz desprefaptul c ÄDumnezeu, dup ce a alctuit lumea, a pus

rânduial i semn fiecrui neamRomanul ÄBaltagul´ prezintmonografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica pstorilor, având în prim-plan cutarea i pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Roman al perioadei dematuritate, marile teme sadoveniene se regsesc aici: viaapastoral, natura, miturile, iubirea, arta povestirii,

înelepciunea.



� Romanul este structurat pe dou coordonate fundamentale:aspectul realist (reconstituirea monografic a lumii pastorale icutarea adevrului) i aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic cuprinde modul de

înelegere a lumii de ctre personaje, tradiiile pastorale, dar icomunicarea om-natur i mitul marii treceri.

� Romanul este structurat în 16 capitole cu aciune desfuratcronologic, urmrind momentele subiectului. Parcurgereadrumului are dubl semnificaie. Astfel, Vitoria reconstituie

evenimentele ce au condus la moartea lui Nechifor Lipan, ceeace se transpune într-o dubl aventur: a cunoaterii lumii i acunoaterii de sine. Pentru Gheorghi, cutarea are roleducativ, de iniiere a tânrului (bildungsroman).



� Prima parte (capitolele I - al VI-lea) - frmântrile Vitoriei înateptarea soului i pregtirile de drum - includ expoziiuneai intriga. În expoziiune se prezint satul Mgura Tarcului ischia portretului fizic al Vitoriei.

� Intriga cuprinde frmântrile ei, dar i aciunile întreprinse înainte de plecarea în cutarea soului.

� Partea a doua (capitolele al VII-lea - al XIII-lea) coninedesfurarea aciunii i relev drumul parcurs de Vitoria ifiul ei, Gheorghi, în cutarea lui Nechifor Lipan. Ei

reconstituie traseul lui Nechifor, fcând o serie de popasuri,astfel încât reuè esc s descopere exact locul în care a fostomorât Nechifor.



� Partea a treia (capitolele al XIV-lea - al XVI-lea) prezintsfâritul drumului: ancheta poliiei, înmormântarea, parastasullui Nechifor Lipan i pedepsirea ucigaului.

� Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie

cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i chiar i pe ucigaiiIlie Cuui i Calistrat Bogza. Primul îi recunoate vina, însal doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghi cu baltagullui Nechifor Lipan i sfâiat de câinele Lupu, fcându-seastfel dreptate. Deznodmântul îl surprinde pe Bogza, care îicere iertare Äfemeii mortului´ i îi recunoate fapta.





� Portretul Vitoriei Lipan la început este static, obrazul eiÄparc era un portret neclintit , construit din linii care suntdirecionate din exterior spre interior: ÄOchii ei cprui în careparc se rsfrângea lumina castanie a prului, erau duideparte´.

� Personajul trece printr-un proces de interiorizare, încearcs devin fiin luntric: ÄAcei ochi aprigi i înc tinericutau zri necunoscute´.

� Meditaia reclam izolarea: ÄÎn singurtatea ei, femeia cercas ptrund pân la el. Nu putea s-i vad chipul´.

� Se pune, deci, accentul pe adâncimea vieii afective: ÄSedesfcuse încet-încet de lucruri i îi intrase oarecum în sine´,dar aceast interiorizare este cerut i de un anumit ritual.





� Singurul personaj absent este tocmai cel cutat, Nechifor Lipan; despre el se tie c era petrecre, c nu avea fricde hoi i de noapte, c Äs-a artat totdeauna.

� Portretul lui Nechifor Lipan se contureaz, mai ales din

memoria afectiv a Vitoriei: ÄAa îi fusese drag în tinereLipan, aa-i era drag -acum, când aveau copii mari câtdânii.´

� La Bicaz, la han la Dorna, ea afl c Nechifor Lipan eraÄobraz cunoscut´, Äom vrednic i fudul´, Äcare nu se uita laparale, numai s aib toate dup gustul lui´; recunoscutdup cciula brumrie, oamenii spun c este Ävrednicromân´ i Ämeter la vorb´.





� Personajul complex este realizat prin tehnica basoreliefului iindividualizat prin caracterizare direct i indirect (prin fapte,vorbe, atitudini, gesturi, relaii cu alte personaje, nume).

Nechifor Lipan este caracterizat în absen, prin retrospectivi remorare i simbolizeaz destinul muritor al oamenilor.Numele su Äcel adevrat i tainic´, de botez, este totGheorghi, dar primise numele Nechifor în al patrulea an alvieii.



� ÄBaltagul este una din crile maturitii luiSadoveanu i una din cele maireprezentative opere ale artei sale. Aici se

vdete cunoaterea profund a sufletuluirnesc care nu e Äelementar´, ci complexi cu ascunziuri, aproape de neptruns icu energii pasionale nemrginite.

Documents

Modele Epice in Romanul Interbelic (I)