Modelul Dramaturgic Pentru Explicarea Prezentării Sinelui

7/25/2019 Modelul Dramaturgic Pentru Explicarea Prezentrii Sinelui

1/9

Modelul dramaturgic pentru explicarea prezentrii sinelui

Erving Goffman reprezentant al interacionismului simbolic, a continuat

teoria lui G. H. Mead: societatea neleasa ca ansamblu de structuri i funcii,

ordonat prin intermediul unor norme mai mult sau mai puin instituionalizate

(pentru a utiliza cunoscuta epresie dur!"eimiana#, formalizate, independente de

contetul concret al aciunii este pusa ntre paranteze$ analiza se concentreaz%

asupra eperienei cotidiene a actorilor, ca ansamblu de interaciuni fa n fa,

ordonate prin intermediul unor norme informale, locale. &rin interaciune (fa n

fa# se nelege cu aproimaie influena reciproc% pe care partenerii o eercit%

asupra aciunilor respective atunci c'nd se afla unii n prezena fizic% imediat% acelorlali$ prin o interaciunese nelege ansamblul interaciunii care se produce

ntro ocazie oarecare c'nd membrii unui ansamblu dat se g%sesc unii n prezenta

continua a celorlali.

)intetiz'nd, conform modelului dramaturgic propus de Erving Goffman

*lumea social este analizat ca un teatru pe scena cruia mai muli actori

interpreteaz mpreun scenarii diferite, n decoruri diferite i pentru diferite

categorii de public.+

&aradigma dramaturgica postuleaz% faptul ca n viaa de zi cu zi i, n mod

special, n contetele concrete n care oamenii interacioneaz% n cadrul

organizaiilor, persoanele se comport% n mod asem%n%tor actorilor de pe scena

unui teatru, adic% interpreteaz% o serie de roluri dup% scenarii care sunt definite

social. cest model sociologic are o mare putere eplicativ% mai ales pentru

interaciunile directe ale indivizilor din viaa cotidian%, interaciuni derulate in

contete sociale precise. -e altfel, nsui autorul consider% c% analiza sa se

preteaz% ndeosebi acelor cadre sociale bine delimitate, acelui tip de via% sociala


2/9

organizat n interiorul limitelor fizice ale unei cl%diri sau uzine+ (Goffman,

/01023445, 36#.

7n contetele sociale directe n care indivizii se afl% unii n prezena altora

intr% n mod aproape automat n funciune nevoia individului de a se informa nleg%tura cu ceilali, eist'nd motive practice pentru acesta, ce in i de trebuina

individului de a aciona n contete sociale previzibile: *8'nd un individ se afla n

prezena altora, acetia ncearc% n general s% obin% informaii despre el sau sa

scoat% la lumina informatii pe care acestia de9a le detin. nteresul lor va viza

statutul sau socioeconomic general, viziunea sa despre sine, atitudinea pe care o

are fata de ei, competenta sa, daca e de incredere etc. -esi o parte dintre aceste

informatii sunt dorite aproape ca un scop in sine, eista de obicei si motive practice

pentru obtinerea lor. nformatiile despre un individ a9uta la definirea unei situatii,

dau posibilitatea celorlalti sa stie de la bun inceput ce asteapta individul de la ei si

ce pot astepta la randul lor de la el. narmati cu aceste informatii, ceilalti vor sti

cum sa actioneze pentru a provoca raspunsul pe care il doresc de la el+ (Goffman,

/01023445, 30#. -e asemenea, interactiunile sociale in forma lor de performari

dramatice sunt reglementate de principiul prezentarii sinelui ce consta in nevoia

permanenta a indivizilor de a fi perceputi favorabil de catre ceilalti. n acest sens,

indivizii ca actori pe scena vietii apleaza la o serie de strategii de impresionare.

;otusi, asa cum releva c"iar fondatorul acestei paradigme, analiza

dramaturgica nu trebuie stereotipizata, redusa la o simpla aplicare la viata sociala a

conceptelor din sfera dramaturgiei, deoarece viata sociala are un caracter de

previzibilitate mult mai redus decat interpretarile de pe o scena de teatru, ceea ceface ca interpretii sociali sa fie mult mai motivati sa improvizeze sau sasi

construiasca roluri noi, decat o fac actorii de teatru. -upa cum subliniaza structura intalnirilor sociale? in care sinele se anga9eaza,


3/9

interactioneaza si vrea sa conserve acea definitie a situatiei care ii este favorabila+.

@evoia de permanenta reinventare a sinelui este privita de Aean8laude Baufmann

(344C# ca pe o trasatura caracteristica pentru societatile moderne in care asistam la

o eplozie a identitatilor. n cadrul performarilor, interpretii sociali nu procedeazadoar la simpla respectare a scenariilor impuse sociocultural, ci pot interpreta cu

cinism rolurile sociale pentru asi atinge scopurile (;urner si )tets, 3441#. -in

acest punct de vedere, Erving Goffman (/01023445# diferentiaza performerii onesti

de performerii cinici. -aca este sa utilizam o epresie cunoscuta, primii *9oaca cu

cartile pe fata+, adica se prezinta publicului lor asa cum sunt in realitate, isi fac

publice scopurile reale, in timp ce performerii cinici, disimuleaza, ofera publicului

o masca diferita de realitate, ascunzandusi fata de public scopurile lor reale.

&entru nne D. aFls (/06#, contributia teoretica adusa de catre Erving

Goffman in sociologie este ideea de ordine interactionala+ (interaction order#

privita ca realitate sui generis, un tip de ordine sociala ce deriva nu atat din

structura sociala, cat mai ales din nevoia de prezentare a sinelui in cadrul

interactiunilor cotidiene. 8"iar daca aceasta idee a interactiunii ca realitate sociala

particulara, g"idata de reguli aparte, nu este noua, Erving Goffman este sociologul

care postuleaza ordinea interactiunii+ in centrul obiectului de studiu al sociologiei.


4/9

faptele sociale+ reprezinta unitatile de analiza a sociologiei, pentru sociologul

american ordinea interactiunii+ reprezinta obiectul de studiu al sociologiei,

ordinea sociala+ incluzand patternuri ca orice alt fenomen social, aceste pattern

uri care reglementeaza interactiunea reprezentand preconditii+ ale vietii sociale.&atternurle isi au originea, pe de o parte, in eperientele anterioare ale

interactantilor, iar, pe de alta parte, ele reflecta conventiile determinate de cultura si

pe care interpretii sociali le aduc cu ei in cadrul intalnirilor+. ceasta influenta a

culturii asupra reglementarii interactiunilor reflecta faptul ca ordinea

interactiunii+ nu reprezinta o constructie situationala, ci este penetrata de

evenimente macrosociale. Lrice interactiune sociala cuprinde in sine si o obligatie

morala, obligatia de a accepta prezentarea sinelui celuilalt.

Erving Goffman (/032/05, 3# intelege prin conceptul de *interactiune

sociala+ toate fenomenele care iau nastere in contete sociale concrete in care

indivizii se afla in prezenta celorlalti: *ca aceea care traspare in mod univoc in

situatii sociale, medii in care doi sau mai multi indivizi se afla in prezenta fizica a

reactiei celuilalt+. El considera ca acest camp sociologic de cercetare este de sine

statator, nedepinzand decat partial de variabile, cum ar fi mediul de rezidenta, de

distinctia public2privat, de relatiile temporare sau de termen lung dintre indivizi.

ltfel spus, indiferent de contetele sociale concrete, oamenii interactioneaza intre

ei, iar ceea ce rezulta din aceste interactiuni,patternurile care reglementeaza aceste

interactiuni, se poate constitui in sine ca obiect de studiu pentru sociologie.

utorul numeste acest domeniu de cercetare, asa cum am aratat anterior, *ordinea

interactiunii+, considerand acest domeniu ca *o realitate a conditiei noastre umane+de a ne petrece o mare parte din viata cotidiana in prezenta celorlalti. cesta

eprima faptul ca totdeauna comportamentele umane sunt *localizate social+. Mai

mult, afirma Erving Goffman, *izolarea ordinii interactiunii ofera un mi9loc si un


5/9

motiv de a eamina, prin comparatie, diversele societati, dar si societatea noastra,

din punct de vedere istoric+.

&entru Erving Goffman, ordinea interactiunii constituie o realitate sociala in

sine diferita de efectele structurilor sociale. n sociologie, sustine autorul, ceea cerezulta din interactiunea contetualizata social dintre indivizi a fost interpretat ca

fiind * >efecte?, epresii sau simptome ale structurii sociale cum ar fi relatiile,

grupurile informale, categoriile de varsta, se, minoritatile etnice, clasele sociale si

altele, fara o preocupare intensa de a trata aceste efecte ca date in sine+. Erving

Goffman considera ca in interactiunile fata in fata sunt implicate si elemente non

sociale insa acestea au doar caracter de fundal, paternurile ce se constuie in ceea ce

el numeste *ordinea interactiunii+ constituind aceea dimensiune a naturii umane

*care se suprapune vietii sociale a celorlalte specii+: *Este la fel de imprudent sa

desconsideram similaritatile dintre salutul animalelor si al oamenilor, cum este sa

cautam cauzele razboiului in predispozitia genetica+. Lrdinea interacttiunii are o

functie sociala fundamantala: face ca viata sociala sa devina previzibila. n

viziunea lui orice intalnire fata in fata dintre indivizi are un pronuntat caracter de

*promisiune+, aceasta functionand ca *o conditie fundamentala a vietii sociale+

care le permite interactantilor sa trasforme viata sociala in ceva previzibil

(Goffman, /032/05, 35#.

nca din primele pagini din &resentation of )elf in EverIdaI


6/9

vor sti cum sa actioneze pentru a provoca raspunsul pe care il dorecs de la

el+(ibidem#.

Erving Goffman incepe epunerea despre analiza dramaturgica a

interactiunilor sociale prin postularea unei legitati interactionale pe care o putemnumi nevoia de previzibilitate a propriului comportament in raport cu al celorlalti

si al celorlati in raport cu propriul comportament. ceasta este asumptia pe care, in

conceptia autorului, se bazeaza interactiunile cotidiniene directe. 8"iar daca pe

parcursul lucrarii aceasta ideea nu mai este enuntata atat de direct ca la inceput, ea

este este reiterata permanent cand autorul intra in amanuntele privitoare la logica

interactiunilor dramaturgice. 8ontrolul reactiilor celorlalti ramane nucleul

conceptiei dramaturgice. @evoia de previzibilitate este cea care genereaza 9ocul de

scena al interpretilor sociali. -ar sa analizam cum reusec indivizii sasi satisfaca

nevoia de previzibilitate.

n concept esential lansat de Erving Goffman in acesta prima lucrare si a

carui analiza este reluata intro lucrare mai tarzie, Frame Analysis (/06C#, este cel

de definire a situatiei sociale+. @evoia de previzibilitate si control creeaza 9ocul

interpret2observator in care rolurile sunt reversibile, primul incercand sa se

eprime pe sine+, cel de al doilea, sa se lase impresionat+. n sens larg, conceptul

de definire a situatiei sociale+ se refera la acea intelegera mutuala care se

stabileste in cadrul interactiunilor dintre indivizi din nevoia resimtita de acestia de

a controla si de a face previziuni asupra situatiilor sociale in care interactioneaza,

ceea ce determina caracterul promisiv+ al oricarei interactiuni sociale: +8ontrolul

deriva in principal din influentarea definitiei pe care ceilalti o formuleaza asuprasituatiei$ individul poate influenta definitia eprimanduse astfel incat sa le

transmita acea impresie care ii va face sa actioneze voluntar in conformitate cu

planul sau+(Goffman, /01023445, 53#. -esigur, controlul si previzibilitatea

situatiilor sociale au grade diferite, un factor principal care este strans legat de


7/9

acestea fiind informatiile anterioare, care insa anuleaza nevoia individului de a face

noi inferante: Gradul de siguranta perceput de indivizi in raport cu inferentele pe

care le fac asupra celuilalt variaza in functie de anumiti factori, cum ar fi cantitatea

de informatie pe care o detin de9a despre respectiva persoana. 8u toate acestea, nicio cantitate de informatii nu oblitereaza necesitatea de a actiona pe baza de

inferente+ (Goffman, /01023445, 5/#.

Lrdinea interactiunii implica doua forme fundamentale de identificare+:

identificarea categoriala+ si identificarea individuala+. &rimul proces de

identificare se refera la plasarea intro categorie a interactantilor in functie de

criterii care tin de statusul social al indivizilor, iar cel de al doilea se refera la

identificarea prin acele elemente unice pentru individ, cum ar fi tonul vocii,

mentionarea numelui sau alte mi9loace2sc"eme de diferentiere a persoanei+

(Goffman, /032/05, 5#. Eperienta anterioara in situatii similare are o importanta

mare pentru ordinea interactiunii si, de asemenea, este importanta si influenta

codurilor culturale care reglementeaza relatiile dintre indivizi. ;oate acestea

determina caracterul etrasituational al ordinii interactiunii:

Este clar ca fiecare participant intra intro situatie sociala aducand o

biografie de9a definita a contactelor anterioare cu alti participanti$ si intra cu o serie

de asumptii culturale care vor fi facute cunoscute. @u putem evita prezenta

strainilor daca infatisarea si stilul lor implica o intentie benigna, o actiune care a

fost identificabila si neamenintatoare, astfel de interpretari putand fi facute doar pe

baza eperientei anterioare si a cunostintelor culturale. @u putem pronunta o fraza

cu inteles daca nu neam a9ustat vocabularul si metrica la identitatea categorialasau individuala a recipientilor formali, ceea ce ne permite sa presupunem ca ei stiu

de9a si, stiind, nui deran9eaza presupunerea noastra. n centrul vietii interactionale

se afla relatia congnitiva pe care o avem cu cei din fata noastra, fara de care


8/9

activitatea noastra comportamentala si verbala nu ar putea fi organizate cu

sens(Goffman, /032/05, C#.

Elemente componente ale ordinii intercationale sunt: /# persoana, care poate

fi privita ca entitate sau ca parte a unei ec"ipe$ 3# contactul N *orice ocazie in careindividul este in prezenta comportamentului celuilalt, fie prin coprezenta fizica,

coneiune telefonica sau sc"imb de scrisori+$ 5# aran9amentele N se refera la acele

mize care ii determina pe oameni sa fie unii in prezenta celorlalti$ C# formatul,

platforma N *aran9amentul universal in care este organizata o activitate cu public+$

1# *ocazia sociala de celebrare+. cest ultim aspect este descries de Erving

Goffman astfel:

)e dezvolta o stare de spirit sau tonalitate comuna, in functie de implicare.

&articipantii sosesc si pleaca intrun mod coordonat. Mai multe locatii pot

functiona ca un cadru pentru o ocazie unica, aceste locatii fiind conectate pentru a

facilita miscarea, combinarea si circulatia raspunsului. Lcazia, ca intreg, este

asteptata si ulterior perceputa ca un eveniment unitar. Lcaziile sociale de celebrare

pot fi considerate drept cele mai mari unitati interactionale, fiind, se pare, singurul

tip de interactiuni care se pot etinde dea lungul mai multor zile. n mod obisnuit,

odata inceputa ocazia de celebrare continua pana la terminarea ei+ (Goffman,

/032/05, 6#.

8ontactul, aran9amentele, formatul sau ocaziile sociale de celebrarerepezinta contete sociale interacionale caracterizate de eistena unor scenarii cei pot impune individului modalitai de conduita sau de eteriorizare a emoiilor.stfel, o analiza a emoiilor din acesta perspectiva va permite depairea noiunii de

afect+, dominanta in tiinele sociale. a cum susine rlie ussell Hoc"sc"ild(/0523445#, notiunea de emotie+ a fost tratata superficial in stiintele sociale,fiind subsumata de cele mai multe ori celei de afect+. n acesta viziune simplista,a manifesta o emotie fata de un obiect este ec"ivalent cu a te raporta la acel obiectin termeni pozitivi sau negativi, importanta capatand mai ales intesitatea acesteiraportari negative sau pozitive. doptanduse un astfel de punct de vedere se va


9/9

pierde intreaga varietate de definitii pe care oamenii le aplica obiectului atitudinalsi care ii determina sa maifeste o anumita atitudine, adica emotia va fidecontetualizata social. 8onsider ca ancorarea analizei emoiilor in ordineainteracionala va permite contetualizarea sentimentelor. n cele ce urmeza ma voi

centra pe analiza perspectivei dramaturgice asupra analizei emoiilor, iar in final,voi analiza sentimentul de stin9eneala, sentiment considerat esenial de catre ErvingGoffman pentru interaciunile sociale directe.

Documents

Modelul Dramaturgic Pentru Explicarea Prezentării Sinelui