Modelul Suedez de dezvoltare

“Cu ajutorul păcii şi a politicii de neutralitate şi neafiliere din secolul trecut, Suedia a atins un nivel de trai de invidiat printr-un sistem combinat de capitalism tehnologic şi beneficii oferite de statul de bunăstare”

Efectuat: st. Boubătrîn Constantin, gr. MAIA-141Verificat: Prof. Dc.conf. Munteanu Tatiana

Modelul Suedez este un model macroeconomic recunoscut şi apreciat pe plan mondial. Este văzut ca fiind unul de succes datorită siguranţei si robusteţii sistemului de guvernământ si datorită performanţelor economice şi sociale de care se bucură cetăţenii săi.

Modelul suedez se defineşte prin accentul pus pe politica sociala care urmăreşte scopul reducerii inegalităţii de avere. Acest obiectiv se realizează printr-un mecanism special de redistribuire a veniturilor în favoarea păturilor nevoiaşe. Stabilind o rată înaltă a impozitelor, statul acumulează în mîinele sale pînă la 60-70 % din PIB, mai bine din jumătate care este folosit apoi în scopuri sociale. Sectorul de stat joacă un rol important. Cea mai mare parte a serviciilor (medicină, învăţămînt..) sunt gratuite.

Introducere

Creşterea rapidă a populaţiei a pus o presiune severă pe capacitatea naturală a pământului, iar părţi mari ale ţării au fost supuse despăduririlor masive şi degradării mediului natural. Între 1850 şi 1910, peste un milion de suedezi dintr-o populaţie de circa patru milioane din acea vreme au emigrat, în mare parte în America de Nord, în căutarea unei vieţi mai bune.

Cu toate acestea, anul 1870 este punctul de plecare al industrializării şi al transformării economice a Suediei. Schimbări importante s-au derulat mai devreme, în special în sectorul agricol ce au avut drept scop omogenizarea proprietatilor si culturilor agricole in suprafete extinse. Tehnici de producţie intensive incep sa fie folosite şi astfel productivitatea în agricultură creşte. Progresul a fost atât de rapid încât Suedia a devenit un mare exportator net de grâu în 1880.

Sistemul financiar cu bănci comerciale ce erau relativ bine puse la punct până 1850 a constituit un alt factor cheie ce a ajutat la constituirea fundaţiei pentru o creştere economică rapidă în ultimul deceniu al secolului XIX.

Fundalul economic si factorii genezei modelului Suedez

Pe parcursul întregii perioade, condiţiile schimburilor comerciale pentru Suedia au evoluat în mod favorabil. Sectorul exporturilor a rămas „motorul creşterii” până la marea criză economică din anii 1930.

Între 1873 si 1914, până la Primul Război Mondial, autorităţile suedeze au aderat la standardul de aur, iar moneda suedeză a fost evaluată în funcţie de principalele monede internaţionale la o rată de schimb fixă. Acest fapt a permis comercianţilor suedezi să beneficieze de stabilitate în privinţa regimului cursurilor de schimb.

Suedia nu a fost implicată în Primul Război Mondial, iar cererea pentru exporturile suedeze a rămas la un nivel înalt. Un număr de produse bazate pe inovaţiile tehnologice interne – cum ar fi rulmenţii, chibriturile, telefoanele, aspiratoarele şi altele – se bucurau de succes pe pieţele internaţionale. Aşa cum era de aşteptat, producătorii suedezi de praf de puşcă, dinamită şi arme au profitat şi ei.

Fundalul economic si factorii genezei modelului Suedez

O trăsătură importantă a dezvoltării bazate pe export a Suediei dintre 1870 şi 1930 este faptul că majoritatea veniturilor erau investite intern. Lucru realizat fie direct de catre intreprinderile de export, fie de către stat, care prin sistemul de taxe obţinea venituri ridicate de pe urma exporturilor rentabile.

Capitalul generat de sectorul exporturilor în continuă creştere se împletea cu investitiile internaţionale la scală mare de dinaintea şi de după schimbarea secolului. Importurile de capital depăşeau, în medie, 3% din PIB între 1870 şi 1910. Plăţile dobânzilor la împrumuturile externe se ridicau de regulă la valori de până la 10% din exporturile din acea perioadă iar capacitatea de plată nu a fost niciodată în pericol.

Creşterea economiei suedeze în timpul acestei perioade nu este una spectaculoasă, însă ceea ce este cel mai surprinzător este faptul că rata de creştere a fost stabilă şi susţinută pe parcursul unei perioade de timp atât de lungi.

Fundalul economic si factorii genezei modelului Suedez

Perioada SuediaRestul ţărilor nordice

Restul Europei

de Vest

S.U.A. Japonia Economia mondială

1870-1970

2,4

2,0

1,7

1,8

2,4

1,5

1970-2000

1,7

2,2

1,9

2,0

2,2

1,6

Ratele de creştere economică anuale pe cap de locuitor în ţările industriale şi restul economiei mondiale în perioada 1870-2000

Sursa: Site-ul oficial al Economic History Association http://eh.net/encyclopedia / article/schon.sweden

PerioadaPIB/cap

de locuitorInvestiţii Comerţ exterior Populaţie

1800-1840 0,6 0,3 0,7 0,8

1840-1870 1,2 3,0 4,6 1,0

1870-1910 1,7 3,0 3,3 0,6

1910-1950 2,2 4,2 2,0 0,5

1950-1975 3,6 5,5 6,5 0,6

1975-2000 1,4 2,1 4,3 0,4

1800-2000 1,9 3,4 3,8 0,7

Ratele anuale de creştere, în %, ale producţiei pe cap de locuitor, investiţiilor totale, comerţului exterior si populaţiei în Suedia în perioada 1870-2000

Sursa: Site-ul oficial al Economic History Association - http://eh.net/encycloped ia/article/schon.sweden

În 1929 începe Marea Depresiune în S.U.A. 1929 şi se propagă asupra economiei suedeze în 1930 – 1931. În 1932, rata şomajului a crescut cu aproximativ 25%, iar exporturile suedeze au scăzut drastic datorită convingerii generale internaţionale că atât protecţionismul, cât şi reglementarea monetară ar fi leacul pentru remedierea problemelor.

Suedia a ieşit din depresiune ceva mai bine decât alte state, precum Germania şi Statele Unite. Acest fapt se datorează în parte deprecierii cu 30% faţă de dolar a coroanei suedeze ce a încurajat exporturile în 1931. Sectoarele forestier şi minier au profitat din plin de aceste evenimente şi s-au dezvoltat rapid datorita orientării lor către export.

Graţie faptului că Suedia a reuşit să rămână neutră şi pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, având întreaga industrie şi infrastructură intactă, economia sa era bine echipată pentru a profita de pe urma reconstrucţiilor postbelice. Spre deosebire de situaţia de după Primul Război Mondial, după pacea din 1945 nu a urmat nicio recesiune economică internaţională, iar cererea pentru exporturile suedeze a fost foarte puternică.

Fundalul economic si factorii genezei modelului Suedez

Istoric, economia Suediei iese în evidenţă prin stabilitatea de care dă dovadă. Deceniu după deceniu, începând cu 1870, economia a crescut cu două până la trei procente anual iar în 1950 chiar mai rapid. Factorul-cheie a fost, desigur, productivitatea în creştere. Din 1870 până în 1970, productivitatea muncii în Suedia a crescut de şaptesprezece ori, cea mai mare rata de creştere dintre şaisprezece ţări OCDE, pentru care sunt valabile date comparabile.

Fundalul economic si factorii genezei modelului Suedez

Perioada SuediaRestul

ţărilor nordice

Restul

Europei de Vest

S.U.A.

Japonia

Economia

mondială

1870-1970

2,4

2,0

1,7

1,8

2,4

1,5

1970-2000

1,7

2,2

1,9

2,0

2,2

1,6

Media ratelor de creştere economică anuale pe cap de locuitor în ţările industriale şi restul economiei mondiale în perioada 1870-2000

Un nivel general comparativ înalt al educaţiei. Competitivitatea mai mare obţinută în urma raţionalizărilor

structurale din 1920. Subaprecierea coroanei suedeze. Pieţe bune de export şi evoluţii favorabile în privinţa cererii

internaţionale Progrese tehnologice rapide şi o serie de inovaţii de succes. Creşterea şi consolidarea unei clase de antreprenori orientaţi

spre producţie. Neutralitate pe parcursul celor două războaie mondiale şi o

politică de criză pe parcursul anilor 1930 ce a ajutat la reducerea impactului şi a duratei recesiunii.

În spatele acestei dezvoltări se afla un număr de factori, cum ar fi:

Criza anilor 1990

Suedia a fost unul din statele cele mai grav lovite de recesiunea de la începutul anilor 1990. Punctul culminant a fost criza monetară europeană din toamna anului 1992 şi vara anului 1993.

Un ciclu clar de expansiune-contracţie mai volatil decât în alte ţări poate fi observat în această perioadă. Expansiunea are loc în cea de-a doua jumătate a anilor 1980, iar contracţia la începutul anilor 1990. Merită menţionat faptul că economia a fost pusă pe picioare mai devreme, iar contracţia a fost una mai severă decât în general, în alte părţi.

Criza este strâns legată de liberalizarea financiară ce a avut loc la mijlocul anilor 1980.

În sectorul real al economiei, aceasta fază de expansiune este reflectată prin modul în care consumul devine forţa principală de acţiune din spatele supraîncălzirii economiei. În cea mai intensă fază a expansiunii, menajele consumau mai mult decât venitul disponibil. Un aspect pozitiv ar fi ca finanţele guvernamentale s-au ameliorat rapid pe parcursul supraîncălzirii economiei, creşterea consumului ducând la creşterea veniturilor din taxe şi impozite.

Impulsul expansionist generat de valul de liberalizări din 1985 nu a fost contracarat de niciun fel de politică de contracţie până în 1989-1991. Modul de aplicare al politicii fiscale în combinaţie cu dereglementările financiare au devenit astfel unul din principalele motive ce a stat în spatele supraîncălzirii economiei suedeze.

Faza de expansiune

După ce atinge un apogeu de aproximativ 10% în 1990, rata inflaţiei începe să scadă în Suedia. Economia intră în faza de contracţie în principal datorită creşterii neaşteptate a ratei reale a dobânzii. Aşteptările cu privire la inflaţie, ce veneau de regulă cu o mică întârziere după ce inflaţia reală creştea, au început să scadă în jurul anului 1991.

În 1990-1991 are loc o reforma cu privire la taxe şi impozite ce are drept efect încurajarea economisirii şi înrăutăţirea situaţiei pentru investiţiile finanţate prin împrumuturi. Pe lângă toate acestea, sunt anulate toate controalele asupra contului de capital în 1989, ceea ce duce la o scurgere de capital din Suedia.

Deficitul bugetar creşte dramatic, la cel mai înalt nivel înregistrat după cel de-al Doilea Război Mondial, având drept consecinţe declinul activităţii economice si o rată şomajului în creştere.

Declinul economiei încetineşte odată cu deprecierea coroanei suedeze începând cu 1993. Atât exporturile, cât şi producţia industrială sunt în creştere. Urmele crizei rămân însă printr-o datorie naţională mare şi o rată a şomajului ridicată ce sunt prezente pe parcursul anilor 1990.

Faza de contracţie

Rata inflaţiei între anii 1995-2015

Este necesară intervenţia guvernului pentru a preveni un colaps financiar. Două mari bănci ajung sub control guvernamental, Nordbanken şi Gotabanken.

Este înfiinţată Bankstödsnämnd cu scopul de a dirija băncile care se confruntau cu probleme mari de lichiditate şi pentru a le acorda sprijin privind problemele legate de solvenţă ce puteau fi întâlnite.

La începutul anului 1991, colapsul Nyckeln a cauzat probleme pentru Nordbanken prin prisma înfiinţării unor provizioane ample pentru pierderi datorate creditelor concretizate în pierderi foarte mari. Guvernul achiziţionează instituţia în totalitate şi hotărăşte scindarea Nordenbanken intr-o „bancă bună”, în proprietatea căreia vor fi activele bune, şi o „bancă rea”, care va moşteni datoriile rele. „Banca bună” se formează sub denumirea de Nordenbanken, iar cea „rea” sub numele de Securum.

Misiunea Securum era aceea de a-şi înceta existenţa cât mai rapid, întrucât proprietarul, guvernul, urmărea eliminarea creditelor neperformante. Conform FMI, strategia „băncilor rele” este folosită în ¾ din ţările care se confruntă cu diferite crize bancare.

Majoritatea împrumuturilor rele erau susţinute de proprietăţi imobiliare, iar atunci când proprietarii nu îşi puteau onora datoriile, Securum revendica proprietăţile respective şi le vindea pe piaţă.

Intervenţia guvernului suedez în sistemul bancar

Deprecierea coroanei suedeze din noiembrie 1992 marchează începutul revenirii economiei suedeze. Pe măsura ce moneda flota, ratele dobânzii scădeau.

Exporturile au fost principala forţă din spatele revenirii Suediei, acestea crescând puternic. În 1992, exporturile însumau 28% din PIB, iar până la sfârşitul deceniului au ajuns în jurul valorii de 45%, având astfel o creştere remarcabilă de aproximativ 80% în această perioada.

Printre factorii care au contribuit la expansiunea exporturilor suedeze se numără atât creşterea competitivităţii acestora datorată deprecierii coroanei suedeze din noiembrie 1992, cât şi intrarea Suediei în Uniunea Europeană în 1995, fapt ce a favorizat schimburile comerciale externe prin promovarea investiţiilor directe.

În toamna anului 1994, imediat după criză, Partidul Social Democrat este ales la putere. Noul guvern lansează un program de austeritate fiscală. Datorită deficitului bugetar mare moştenit de pe urma crizei, cheltuielile guvernamentale sunt reduse, iar taxele cresc. Până la sfârşitul anilor ’90 deficitul bugetar scade semnificativ, în cea mai mare parte datorită cursului flotant al monedei naţionale.

Rata şomajului rămâne la cote peste cele din 1980, începând totuşi să scadă de la nivelul de 8-10% în 1997.

Faza de restabilizare 1993-2000

Rata exporturilor în Suedia anii 1992-2000

Evoluţia ratei şomajului în perioada anilor 1980-2015

Securum îşi încheie activitatea în 1997, în momentul în care reuşeşte să scape de toate creditele cu probleme , îndeplinindu-şi scopul cu o eficienţă şi rapiditate ce au depăşit aşteptările iniţiale.

Lecţia principală învăţată de Suedia de pe urma crizei bancare de la începutul anilor ’90 a fost aceea că nu trebuie să se întoarcă la o rată de schimb fixă.

De o importanţă majoră a fost lecţia potrivit căreia Riksbank trebuie să aibă o ţintă bine definită, prin legislaţie, a stabilităţii preţurilor sau o ţintă a inflaţiei căreia să îşi dedice activităţile. De aici rezultă că banca centrală trebuie să ocupe o poziţie independentă care să reducă posibilitatea guvernului sau a oricărui alt actor de a influenţa politica monetară.

Necesitatea formularii unor planuri şi modalităţi clare de intervenţie pentru a spori încrederea în instituţiile statului şi de a creşte previzibilitatea evoluţiilor economice. Astfel, cu ocazia crizei din 2008, guvernul suedez împreună cu Riksbank au definit orientări clare în ceea ce priveşte intervenţia lor încă de la începutul crizei.

Lecţiile învăţate

 Criza economică globală a fost rezultatul unor evenimente politice şi economice care au avut loc în S.U.A. încă din 1933. A început cu modificarea politicii federale şi cu practici inapte cu privire la creditarea ipotecară şi a dus la un colaps economic care s-a împrăştiat asemeni unui virus.

Creditarea ipotecară complexă şi prost proiectată prin intermediul titlurilor de valoare şi a ratelor mari de dobândă a creat un număr mare de datorii executate silit. Incertitudinea cu privire la proprietatea acestor datorii pe planul sistemului financiar mondial a cauzat o lipsă de încredere între instituţiile bancare. Această lipsă de încredere a generat un declin major în ceea ce priveşte împrumuturile şi o scădere drastică a lichidităţii în interiorul sistemului financiar mondial, cauzând pierderi fenomenale.

Totuşi, economia suedeză a intrat în recesiunea globală dintr-o poziţie favorabilă. Datorită finanţelor publice bine puse la punct şi a unui cadru fiscal solid, statul a avut loc suficient pentru a manevra efectele negative ale crizei. Comparativ cu alte ţări membre OCDE, datoria publică era, înainte de criză, relativ mică, Suedia având parte de una dintre cele mai mari îmbunătăţiri în ceea ce priveşte activele financiare din ultimul deceniu.

Modelul Suedez în confruntare cu criza din 2008

Comparaţie între datoria guvernamentală a Suediei si a altor state perioada 2007-2013 (2014 – estimat)

Se poate afirma că Suedia a intrat în criză de pe o poziţie favorabilă şi datorită sistemului bancar. Cele mai mari patru bănci aveau active solide. Totalul activelor acestor bănci, raportat la PIB, este după cum urmează: Nordea cu 120,3%, SEB cu 76,5%, Handelsbanken cu 60,7% şi Swedbank cu 52,5%. În plus, procentajul împrumuturilor neperformante din totalul brut al împrumuturilor acordate de către aceste bănci este relativ mic: Nordea: 0,6%, SEB: 0,5%, Handelsbanken: 0,1%, Swedbank: 0,1%.

În parte, datorită lecţiilor învăţate din criza de la începutul anilor 1990, nivelul de risc pe pieţele financiare suedeze era unul mic.

Economia suedeză este foarte bine integrată pe pieţele europene. Drept consecinţă, Economia Suediei este dependentă atât de cererea externă pentru mărfuri şi servicii, cât şi de buna funcţionare a sistemului financiar global, în special datorită deschiderii din ce în ce mai mari a sistemului financiar suedez din ultimul deceniu.

Economia ţării a fost lovită puternic de criză. Exporturile suedeze au început să scadă drastic pe parcursul celui de-al doilea trimestru al lui 2008 datorită crizei financiare. Faţă de semestrul corespondent al anului 2007, declinul activităţii economice înregistrat în 2008 a fost de aproximativ 10%.

Încrederea consumatorilor a slăbit, generând o scădere a consumului, cu 3%, şi o creştere a economiilor

Scădere de proporţii istorice a producţiei sectorului privat. Începând cu sfârşitul anului 2008, industria de producţie suedeză a fost afectată, întâmpinând şi în prezent unele dificultăţi. Industria tehnică a fost lovită puternic, în timp ce industria chimică şi cea a lemnului şi a celulozei au trecut prin criză ceva mai bine.

Numărul locurilor de muncă a scăzut iniţial cu 14.000 în primul trimestru al lui 2008, crescând până la sfârşitul anului la un total de 57.000. Şomajul a crescut în ceea ce priveşte industria prelucrătoare, chiar şi sectorul public având parte de un declin substanţial.

Inflaţia a fost în creştere pe parcursul primului trimestru al lui 2008. Acest fapt s-a datorat în principal creşterii preţurilor bunurilor alimentare, a energiei şi a creşterii dobânzilor.

Impactul economic al crizei asupra Suediei

Coroană suedeză (svensk krona) este unitatea monetară oficială a Suediei.

Masuri Anticriză 1. Implementarea unui cadru general

prin care statul acordă sprijin instituţiilor de credit aflate în dificultate.

2. Crearea unui fond de stabilizare, a unui program temporar de garantare şi a unui sistem de recapitalizare.

3. În vederea diminuării efectelor negative ale crizei asupra menajelor şi a activităţilor economice, guvernul suedez a propus un plan pentru stabilizarea sistemului financiar. Un prim pas a fost introducerea unei legi privind sprijinul guvernamental acordat instituţiilor de credit. Legea propusă a intrat în vigoare pe 30 octombrie 2009 şi include printre altele o schemă de garantare pentru instituţiile de credit.

Evoluţia economiei suedeze în ansamblu

Cu ajutorul păcii şi a politicii de neutralitate şi neafiliere din secolul trecut, Suedia a atins un nivel de trai de invidiat printr-un sistem combinat de capitalism tehnologic şi beneficii oferite de statul de bunăstare.

Pe parcursul anilor 1970 şi 1980, Suedia a avut o creştere a produsului intern brut mai mică decât media ţărilor din UE şi a ţărilor membre OCDE. Recesiunea ce a lovit Suedia la începutul anilor 1990 a dus la o creştere negativa a PIB-ului de aproximativ 4% între 1990 şi 1993. După 1993, rata de creştere în Suedia s-a accelerat şi a devenit din nou comparabilă cu cea a mediei OCDE. Pe parcursul perioadei 1998-2000, volumul creşterii a fost mai mare decât în alte ţări comparabile, la puţin peste 4% anual.

După ani de creştere economică, economia suedeză, la fel ca restul lumii dezvoltate, a fost lovită de o evoluţie negativă a economiei mondiale datorită crizei IT de la începutul lui 2000. Criza a fost urmată, totuşi, de o expansiune economică. Comerţul internaţional a crescut rapid, ceea ce a dus la o creştere rapidă a exporturilor suedeze.

Creşterea PIB-ului suedez a atins o rată de creştere de 4% atât în 2004, cât şi 2006. În 2007, rata de creştere economică a încetinit, iar la sfârşitul lui 2008, criza financiară a condus la o recesiune destul de adânca.

O scădere a creşterii PIB-ului a fost înregistrată pe parcursul lui 2009, dar a fost redresată în 2010. PIB-ul real a crescut cu 6,4% în 2011 comparativ cu primele trei luni ale anului precedent, încetinind de la creşterea record de 7,6% din trimestrul precedent.

Progresul economic in ultimele decenii

Rata de crestere a PIB-lui in Suedia între anii 2006-2014

Datoria publică a Suediei a avut o evoluţie, după cum este de aşteptat, strâns legată de evenimentele economice majore. Datoria publică brută a crescut, cu ocazia crizei, din 1990 de la 46,3% din PIB la 82,5% în 1994, stabilizându-se pe la mijlocul anilor 1990 şi începând să scadă în 1999. În 2005 a scăzut sub nivelul cheie de 60% si a ulterior diminuându-se până la 47,9% din PIB în 2008. Cu ocazia crizei din 2008, datoria publică a Suediei a crescut până la 50,1% in 2009 în 2010 însă, s-a redus la 45,8%. Evoluţia acestor cifre denotă robusteţea finanţelor publice suedeze.

Urmele guvernării Partidului Social Democrat pe o perioadă atât de lungă sunt puternic vizibile şi vor fi pentru mult timp. În 2008, veniturile provenite din taxe şi impozite însumau 47,1% din PIB, în scădere însă faţă de 49,5% în 2005 drept consecinţă a reorientării preferinţelor alegatorilor suedezi către partide de dreapta.

Progresul economic in ultimele decenii

Datoria publică a Suediei între anii 1996-2012

Până în 2008, Suedia a avut parte de o creştere economică susţinută, potenţată de creşterea cererii interne şi de exporturile puternice. Atât aceşti factori, cât şi sistemul financiar robust au oferit guvernului prezent, de centru-dreapta, posibilitatea de a-şi implementa programul de reforme ce ţinteşte la scăderea şomajului, reducerea dependenţei de ajutoare sociale şi eficientizarea rolului statului în economie.

În ciuda sistemului financiar bine pus la punct şi a altor factori pozitivi fundamentali, economia suedeză a alunecat într-o recesiune spre sfârşitul anului 2008, iar creşterea a încetinit până în 2009 atât datorită deteriorării condiţiilor globale pentru cererea produselor exportate, cât şi scăderii consumului. Atât puternicul sector de exporturi de bunuri, cât şi sectorul bancar, s-au întors repede pe profit, fiind factorii principali ce au repus lucrurile pe picioare în 2010.

Progresul economic in ultimele decenii

După cum era de aşteptat, Suedia a avut parte de o creştere economică puternică în prima parte a lui 2011, drept rezultat al exporturilor puternice şi al creşterii investiţiilor. În ciuda creşterii puternice, sunt prezente semne de încetinire. Cu atât mai mult, datorită dependenţei Suediei de exporturi, cererea externă în scădere, datorată măsurilor de austeritate adoptate în ţările partenere din punct de vedere comercial, va restrânge expansiunea economică.

In primele trei semestre ale lui 2012 s-a inregistrat o crestere economica mica dar consecventa iar in cel de-al 4-lea semestru economia suedeza a stagnat. Pe tot parcursul anului PIB-ul a avut o crestere de 0.8%. Cu toate acestea, factorii de crestere ai PIB-ului dau o nota optimista: consumul si investitiile au crescut in timp ce, asa cum era prevazut, exportul a inregistrat o scadere.

Progresul economic in ultimele decenii

Preţurile la export în Suedia între anii 2006-2014

Venituri din taxe şi impozite ca procent din PIB (2004-2011)

Ţara/Anul

 

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

Suedia

48.1

48.9

48.3

47.4

46.4

46.6

45.5

44.5

Finlanda

43.5

43.9

43.8

43.0

42.9

42.8

42.5

43.4

Germania

35.0

35.0

35.7

36.1

36.5

37.3

36.1

37.1

Norvegia

43.1

43.2

43.5

42.9

42.1

42.4

42.9

43.2

S.U.A.

25.7

27.1

27.9

27.9

26.3

24.2

24.8

25.1

Media

OCDE 

34.3

34.9

35.0

35.1

34.5

33.7

33.8

.

.

Ratele de creştere economice ale Suediei, S.U.A., Germaniei, Statelor OCDE, Danemarcăi, Norveciei, Finlandei şi a Zonei Euro in perioada ianuarie 2008 si iulie 2012.

Acesta este un articol publicat pe 27/01/2015 de către BPCE Stockholm .

“Principalul motor de creştere a economiei suedeze, în 2015, în contextul sporului redus al exporturilor, va fi consumul intern, bazat în principal pe politica dobânzilor scăzute, dar impactul negativ al deflației duce și la diminuarea consumului intern, cu efecte negative asupra producţiei şi noilor investiţii, ceea ce afectează direct perspectivele de creştere economică şi încrederea investitorilor străini și locali.“

Perspective economice 2015

În anul 2014 ritmul de creștere economică a Suediei, al cărui element dinamic, de antrenare, a fost în ultimii ani exportul, a fost afectat de conjunctura economică nefavorabilă, îndeosebi de stagnarea care afectează majoritatea statelor UE, principala piață de desfacere pentru exporturile suedeze.

Pentru anul 2014 se estimează o creștere economică de numai 1,8%, cu toate că prognoza inițială a guvernului era de peste 2,5%. Cu o inflație negativă de -0,3%, cu o creștere limitată a exporturilor, pe primele 11 luni ale anului, (3%) comparativ cu cea a importurilor (7%) și cu un șomaj (7,8%) asemănător cu nivelul din 2013, economia Suediei a oferit în 2014 semnale clare ale unui blocaj, care poate afecta obiectivele economico-financiare stabilite pentru anul 2015, mai ales in contextul dificultăților politice interne, guvernul minoritar de centru-stânga fiind obligat la permanente negocieri și compromisuri cu opoziția de centru-dreapta, pentru a evita organizarea de alegeri anticipate.

Pe primele 11 luni ale anului 2014, exporturile suedeze au fost de 1035,7 miliarde coroane (110 miliarde euro), iar importurile de 1015,4 miliarde coroane (108 miliarde euro), cu un excedent comercial de 20,3 miliarde (2,16 miliarde euro), mai mic cu 69% decât cel obținut în perioada similară din 2013.

Perspective economice 2015

La situația dificilă generată de întârzierea reluării creșterii economice la nivelul UE se adaugă și dificultățile care afectează economiile statelor nordice, parteneri tradiționali importanți ai Suediei. Economia Norvegiei este afectată în mod inevitabil de scăderea accentuată a prețului petrolului, iar cele ale Finlandei și statelor baltice de consecințele negative ale sancțiunilor economice impuse Rusiei.

La rândul său, economia Suediei are ca principală amenințare tendința deflaționistă, după ce în 2014, inflația a fost negativă (-0,3%), iar Banca Centrală nu mai dispune de instrumente monetare de a combate acest trend nefavorabil, având în vedere că dobânda de referință este deja la un nivel minim istoric, fiind 0.

Anul 2014 s-a terminat cu un deficit bugetar estimat la 72 miliarde SEK (cca.7,5 mld euro), care deși mai mic decât cel din 2013 (care a fost de 131 mld SEK), confirmă o tendință negativă de acumulare de deficite bugetare, într-o țară obișnuită cu o politică financiară echilibrată, inclusiv cu excedente bugetare constante.

Perspective economice 2015

Datoria totală a statului suedez a ajuns în 2014 la un nivel de 1400 mld SEK ( cca. 150 mld euro), care reprezinta 41,6% din PIB-ul Suediei. Cu toate că ponderea datoriei în PIB este la un nivel mult mai redus decât în majoritatea statelor UE, este îngrijorătoare tendința de creștere a datoriei, având în vedere că la sfârșitul anului 2013 datoria a fost de 1277 mld SEK, deci un spor de cca. 10% în 2014.

Acum guvernul suedez se vede pus în situația de a implementa un buget ce aparține în principal opoziției de centru-dreapta, așa cum a votat parlamentul în decembrie 2014, ceea ce împiedică transpunerea în practică a unor programe de relansare a creșterii, impunând criterii rigide de cheltuire a banului public, adică orice cheltuială suplimentară trebuie să se bazeze pe venituri încasate la buget în mod cert.

Principalul motor de creștere a economiei suedeze, în contextul sporului redus al exporturilor, va fi consumul intern, bazat în principal pe politica dobânzilor scazute, dar impactul negativ al deflației duce și la diminuarea consumului intern, cu efecte negative asupra producției și noilor investiții, ceea ce afectează direct perspectivele de creștere economică și încrederea investitorilor străini și locali.

Perspective economice 2015

Datele la zi / 26.10.2015

Rata de creștere a PIB-ului Suedia

Suedia PIB pe cap de locuitor.

Suedia, șomeri

Rata șomajului, Suedia

Rata șomajului în rândul tinerilor, Suedia

Rata inflaţiei, Suedia

Exporturile, Suedia

După un secol în care a urmărit neutralitatea politică şi socialismul egalitarist agresiv, Suedia s-a trasformat într-o economie liberă de piaţă care, după o scădere modestă în 2008, la apogeul crizei mondiale, o depăşeşte constant pe cea americană, cea mai mare din lume, şi pe cea germană, cea mai mare din Europa.

Mixul de democraţie socială, comunitarianism şi capitalism avansat a transformat Suedia într-un stat cu cea mai mare siguranţă fiscală, robusteţe economică şi mobilitate socială din lume.

Băncile suedeze, la pământ în 1993, sunt calificate acum ca fiind cele mai solide din Europa de către autoritatea de reglementare a sistemului bancar din UE.

Concluzie

Modelul de stat al bunăstării instaurat de social-democraţia suedeza este, indubitabil, cea mai mare realizare a valorilor social-democrate, obţinute pe calea unei coordonari macro-economice şi a unui regim politic democratic. Modelul s-a dovedit a fi un enorm succes pentru primii 20 de ani ai implementării sale şi s-a dovedit eficient în asigurarea unei inflaţii scăzute, a unui grad mare de angajare a forţei de muncă, şi a distributţei relativ egale a bunăstării.

O altă curiozitate o reprezintă faptul că, în ciuda taxelor şi impozitelor foarte ridicate, investitorii şi capitaliştii nu au parasit Suedia, aşa cum era de aşteptat. Practic aceştia nu-şi urmează interesul personal şi gandirea ratională. Ceea ce se tinde a fi trecut cu vederea este faptul că un stat puternic al bunăstarii ajută finanţarea unui standard de viaţă pe care taxele individuale scăzute nu-l pot asigura cu uşurinţă, iar suedezii sunt foarte conştienţi de acest lucru.

Schimbările cu care se confrunta lumea în ultimii ani forţează administraţiile statelor să găsească noi soluţii la noi probleme. Modelul Suedez nu mai este ce a fost. Totuşi, pare să devină ceva nou, din care, la fel ca şi altă dată, celelalte state s-ar putea inspira pentru a găsi un model.

Concluzie

Sfîrşit!