1

DUŞAN BASISTA

MONIOMOameni şi locuri

Editura Fotomat – tipărit la Pro Marketing ReşiŃa

2

Introducere

Cuvântul autorului

Fie ca această monografie să trezească interesul cititorului!MulŃumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat puterea să încep aceastălucrare, în care am urmărit un singur scop, pe acela de a nu lăsa săse piardă în negura vremurilor puŃinele amintiri care au rămas înmintea bătrânilor şi de a aduna într-un tot unitar ceea ce s-a scris şice se presupune despre trecutul localităŃii. Cu această zestre sufle-tească am purtat, încă de pe băncile şcolii, în inimă, gândul de aaduna şi face cunoscute date legate de trecutul satului,vatră în carem-am format ca om.

Cu aceste sentimente, de cinstire a înaintaşilor, a părinŃilor,şi din nostalgia locurilor natale, doresc ca aceste rânduri să fie ocaldă evocare a locurilor atât de pitoreşti în care m-am născut şi amcopilărit, un pios omagiu de cinstire adus oamenilor locului. Lucrareade faŃă doreşte a completa imaginea trecutului cu aceea a realităŃilordin zilele noastre, se vrea un modest omagiu, un semn derecunoştinŃă pentru tradiŃiile bune pe care le-au creat Biserica şiŞcoala, un îndemn adresat generaŃiilor viitoare: acela de a duce pemai departe tradiŃiile, dragostea de frumos, credinŃa şi muncaneobosită pentru acest sat. Am căutat să pun în lumină, în paginileacestei modeste monografii, cu precădere ansamblul formelor deviaŃă materială şi spirituală ce au marcat viaŃa oamenilor locului.Consider că trebuie să promovăm, fiecare după puterile noastre,imaginea tradiŃiilor şi prezentul acestui loc, înnoind faŃa Moniomului,educând mentalitatea şi ideile veacului nostru, în aşa fel încâtacestea să nu se rupă, totuşi, de cele ale înaintaşilor cu care nemândrim, fiecare în parte.

Ca orice carte de început, care deschide căi de acces sprenegura veacurilor, s-ar putea semnala unele lipsuri, scăpări,interpretări riscante, aprecieri grăbite. Nu am pretenŃia de a fielucidat toate problemele ce le implică cercetarea trecutului acesteilocalităŃi. Căutările viitoare vor fi binevenite pentru aprofundarea şilămurirea unor probleme istorice, care în stadiul actual al cunoaşteriin-au putut fi tratate decât parŃial. Completările, îndreptările, se vorface prin cercetări meticuloase, în timp, fără grabă, căci istoriacompletă, ferită de erori, nu se poate realiza fără epuizareadocumentelor aflate, încă, în arhivele interne şi externe, întregite curezultatele ei în perspective mai largi.

3

Privit de atunci, din 1717, data primei atestări documentare,sub numele de Muniovo, acest an pare un punct de geneză. Privitprin prisma realizărilor de astăzi, pare un evantai de raze solare.Satul este, dacă pot spune cu o emoŃie evidentă, „Locul pe care-lsfinŃeşte omul” şi este o caracteristică sufletească remarcabilă aoamenilor care-şi iubesc vatra părintească cu adevăruri irevocabile,despre acesta şi consătenii săi, mai ales că tinerele generaŃii nu aucunoştinŃe despre geneza, istoricul şi problematica realizărilortrecute. Nu sunt istoric, dar iată ce am descoperit: oameni care vindin veacuri şi care au deschis porŃile zilei de mâine. Se vor găsi uniipoate mai competenŃi întru dezlegarea trecutului acestei localităŃi,care vor descoperi multe lipsuri lucrării de faŃă. Acestora le răspunddinainte: încercaŃi să scrieŃi ceva mai bun!

Necesitatea unei Monografii

Cui nu-i place să scormonească prin trecutul său, sau alaltuia, căutând ceva original, interesant şi vrednic de a fi scuturat depraful depus de-a lungul anilor? Şi iată că, vrând-nevrând, dai cuochii de oameni care erau în mijlocul nostru, au lăsat o pecete vie,dar nu mai sunt.

Chipuri de înaintaşi, documente şi inscripŃii, vizite deosebiteale unor personalităŃi bisericeşti sau culturale, prin toate acesteadoresc să etalez trăirile superioare ale oamenilor din această zonăde vale a Bârzavei, creatori populari, oameni şi faptele lor, adeseoripierduŃi în modestia anonimatului, oameni înzestraŃi cu deosebităsensibilitate şi intuiŃie creatoare, care au contribuit şi ei cu darurile lorla înnobilarea vieŃii din acest colŃ de Ńară. Este uşor să cercetezi, săpui mâna pe colbul istoriei, mai ales dacă n-ai obligaŃia ca, dinrăstălmăcirea trecutului, să tragi poveŃe pentru ziua de mâine.

Toate aşezările şi toŃi oamenii au o poveste. Desigur, nu suntmulte referiri la această localitate, dar de la bun început se cuvine săprecizăm că data primei atestări documentare nu poate fi luată dreptreper de vechime a aşezării respective. Precizăm că satul nu s-aîntemeiat atunci, la 1717. Pe de altă parte, prin „întemeiere”, înBanat se înŃelege, de obicei, momentul de sistematizare a satelor,atunci când s-au adunat gospodăriile la un loc pe marginea drumului(de unde şi expresia „s-au pus la rând“). Deci nu oamenii au venit, cisatele s-au mutat, de pe o vatră pe alta.

Printre primele acŃiuni iniŃiate de Mercy, în calitate deguvernator al Banatului, se numără conscripŃia din 1717, cu comple-tările din 1720, ridicarea hărŃii Banatului din 1723-1725 şi orga-

4

nizarea administrativă a Ńinutului, care a fost împărŃit în 11 districte.Planul de organizare şi dezvoltare a Banatului, întocmit în 1717 şicompletat în nenumărate rânduri, n-a putut fi însă îndeplinit înîntregime, din pricina unui nou război cu turcii, a răscoalei din 1737-1739. A fost schimbată administraŃia militară cu una civilă în anul1751, care a durat până în anul 1778, când Banatul a fost încorporatadministraŃiei Ungariei. La începutul celei de a doua jumătăŃi asecolului al XVIII-lea, Curtea de la Viena a ordonat întocmirea uneihărŃi topografice militare, dublată parŃial de una cadastrală,conscrierea populaŃiei, precum şi conscrierea şi descriereaterenurilor comunelor, mănăstirilor şi prediilor din graniŃa militară.(Arhivele Statului Timişoara, fond nr. 1- 29/22). S-a trecut la o nouăîmpărŃire administrativ-teritorială şi au început ample acŃiuni desistematizare a satelor şi oraşelor din Banat. În acelaşi an are locîmpărŃirea pământurilor fiecărei familii şi începe o colonizare masivăîn zona de câmpie a Banatului. De altfel, administraŃia austriacăimpusese de mai multă vreme satelor, chinezilor, preoŃilor, învăŃă-torilor, întocmirea a fel şi fel de situaŃii statistice.

Un studiu asupra acestui fenomen care, între altele, a dus laconvingerea acestei lumi în tăria „hârtiilor“, trebuie realizat cât maigrabnic. Circularele bisericeşti, ca şi circularele şcolare sunt pline deordonanŃe la diferite niveluri de autoritate, toate cerând date statis-tice, furnizând şi modelul, folmularul-tip. În satele Banatului, astfel, s-a determinat şi obişnuinŃa de a lucra cu cifre şi o acumulare de infor-maŃie utilă, ambele fiind, la urma urmei, premise monografice.

Mutarea satelor în locuri accesibile a preocupat mult timpautorităŃile austriece, dar abia la RezoluŃia Imperială din 1 mai 1784s-a aprobat, de pildă, ca în judeŃul Caraş, nemilitarizat, să seînceapă regularizarea satelor. A fost necesară o conscripŃie (recen-sământ) a populaŃiei, pentru a se cunoaşte numărul familiilor, almembrilor acestora ce trebuiau mutaŃi în noua vatră a satului, să seatribuie plaŃul. În 1792, când a venit porunca, toate satele s-au spartşi au ieşit la drum. Izolarea populaŃiei faŃă de locurile deschise sedatora deselor campanii de prădare a turcilor. Monografia uneilocalităŃi consemnează tot ce este istorie a unui spaŃiu, oricât demodest, şi credem că e bine să ne protejăm trecutul, să ştim cine amfost şi ce a fost înaintea noastră, să avem grijă de trecut, să nu-llăsăm să se risipească. Monografiile sunt pietricelele care compunmozaicul istoriei – zice un mare istoriograf. Noi spunem că acestepagini, scrise din amintirile generaŃiilor trecute, trebuie citite,memorate şi transmise urmaşilor, aceasta fiind o atestare a

5

comunităŃii noastre pe aceste locuri, şi nu numai.

Oamenii din Moniom

Privit de pe oricare din înălŃimile ce domină satul din toatepărŃile, cu o largă perspectivă de pe dealul „Cioacă“, şi oricare dinînălŃimile dealurilor ce-l străjuiesc, satul s-a folosit din plin de toateformele de relief ce i-au fost prielnice amenajării terenurilor pentrucase şi ocolind formele restrictive din ansamblul acestui culoar alBârzavei. Şi, spre disperarea iubitorilor de natură, apele Bârzaveiaduc cu ele nenumărate mizerii, limpezimea râului de odinioară arămas doar în amintirea slovelor, şi poate a câte unui bunic maiîndărătnic în viaŃă. După anul 1990, au apărut vile cu parter şi etaj,compuse din 4-6 camere, din cărămidă sau ciment şi cu instalaŃiisanitare.

Noile construcŃii, moderne, suple, funcŃionale şi cu mai multecamere, revitalizează astăzi imaginea arhitecturală a satului, suntexpresia raporturilor fecundate de oraş, nu numai în orizonturilemateriale, ci şi spirituale. Transformări corespunzătoare în planulnivelului de viaŃă aduc şi mass-media, pe tot mai multe case se vădantene parabolice sau clasice, iar în curŃi şi-au făcut apariŃiaautoturismele şi tractoarele proprietate personală, eliminândimaginea satului arhaic, a Moniomului de odinioară. În viaŃa socială,ca şi în cea de familie, până nu demult au acŃionat normele bazatepe obiceiul pământului, în virtutea căruia viaŃa îşi avea limitele ei deexpresie, respectate şi păzite cu stricteŃe, dar formele acestormanifestări păstrau şi ele pecetea străvechilor obiceiuri.

Sub aspect edilitar-gospodăresc, economic sau spiritual, atâtprin casele şi dotările acestora, cât şi prin şcoală, biserică sauunităŃile din apropierea satului, acestea alcătuiesc o paletă expresivăa dezvoltării zonei. Prin eforturi proprii, au fost construite saureamenajate căminul cultural, şcoala, grădiniŃa, dispensarul uman,casa parohială şi străzile. Ca în orice aşezare umană de facturărurală, neajunsurile şi împlinirile nu decurg numai dintr-o finalitateeconomică mai mult sau mai puŃin optimală a efortului social. Ceeace se întâmplă astăzi, când copiii sunt toată ziua pe stradă, nu ajutăpărinŃii în gospodărie, de unde şi lipsa de respect pentru valorilemateriale şi morale, faŃă de vârstnici şi părinŃi, sau cu expresii pecare dicŃionarul le aruncă la coşul de gunoi al limbii române, şi înfinal faŃă de muncă şi rezultatul ei, nu ne face tocmai cinste. Laaceastă situaŃie au contribuit atitudinea unor părinŃi care au adoptat

6

ideea „să nu lucreze copilul ca mine“. În aceste condiŃii, nu va lucraca părinŃii, dar de trăit ar dori să o facă mai bine.

PriviŃi din altă perspectivă, oamenii din Moniom se depăşescunul pe altul ca înzestrare biologică sau psiho-socială, ca dotareintelectuală, pun mare preŃ pe valorile familiale şi respectă foartemult bătrânii, pentru că, oricum ar fi ei, au în faŃa lor o impresionantăexperienŃă de viaŃă. ToŃi au, însă, ca factori majori comuni, dorinŃade a izbândi, de a se afirma prin muncă şi pentru muncă, şisolidaritatea comunităŃii sociale.

Gândul este cel mai bun prieten; asta semănăm, gânduri pemarea Ńarină a lumii, seminŃe-gânduri. Roadele lor se numesc fapte.Faptele sunt bune numai dacă seminŃele sunt bune. Dacă semănămapoi fapte bune, ce vom culege va fi un bun obicei. SeminŃele unorobiceiuri bune vor naşte, la rândul lor, caractere alese. Ei au odemnitate a lor şi ştiu că prin obârşia lor, prin truda, prin isteŃimeaminŃii, prin credinŃa lor, nu sunt supuşi nimănui, nu datorează ni-mănui nimic, afară de Bunul Dumnezeu, a cărui îndurare lestrăjuieşte destinul şi în faŃa căruia se apleacă în fiecare zi, cerându-ibinecuvântarea. Să ne ducem cu gândul la vremurile de acum treisute de ani, de când există atestarea documentară a satului. S-auscurs de atunci cam vreo zece rânduri de oameni. Adică trăiau, peatunci, străbunicii străbunicilor noştri, loviŃi, dar nestriviŃi de năvăliriletrecătoare, sau, mai târziu, de stăpâniri asupritoare. Ei au rămasînfipŃi şi neclintiŃi în măreŃia locurilor, pentru a duce mai departe şi acultiva peste timpuri virtutea muncii şi nobleŃea umană ce teîntâmpină în poarta fiecărei gospodării.

7

Moniom în date şi cifre

Istoria satului Moniom

În lucrarea Contribu Ńii la Istoria Banatului, p. 138 - Vasile.V. Muntean, se spune: „La Moniom exista o mină abandonată deotomani“. Pornind de la această informaŃie sumară, am căutat şi amreuşit să descopăr atât locul de intrare în acea mină, cât şi dragosteapentru istoria locală.

Preotul Ioan Milotin a încercat să se documenteze cu dateprivitoare la sat, fiind impulsionat de primirea unei scurte monografiitrimise de Cornel Marcu, avocat în Timişoara, prin anul 1977, acestafiind originar tot din acest sat, el luând, la rândul său, spredocumentare, o serie de acte aparŃinând bisericii, şi pe care,trecând în nefiinŃă, nu a mai apucat să le înapoieze. Odată cutrecerea la cele veşnice a preotului Ioan Milotin, părinŃii acestuia auaruncat la gunoi tot ceea ce fiul lor a adunat cu migală în timp; amîncercat să mai adun ce se mai putea de la copiii care au luat cărŃiiaruncate, dar nu am mai putut aduna mare lucru... Păcat, fiindcă niciscurtei monografii trimise, cum am menŃionat mai înainte, de cătreCornel Marcu, nu i s-a mai dat de urmă.

Un nume sonor acum, Sabin PăuŃza, fiind student la Iaşi, aîncercat de asemenea punerea în practică a unei astfel de idei,procurând diferite acte aparŃinând bisericii şi satului, în speranŃa dea închega şi el o monografie a satului în care s-a născut şi a urmatşcoala primară mama sa. Dar, aşa cum relatează Nicolae PăuŃa, învârstă de 84 de ani, odată cu plecarea acestuia în America actele aurămas la Iaşi, în cele din urmă pierzându-li-se urma. O altă persoanăcare mi-a impulsionat pornirea întru dezlegarea trecutului acesteilocalităŃi a fost GhiorghiŃă Stângu, de la nr. 37, însă doar atât, şinimic mai mult.

O încercare de realizare a unei monografii a avut în anul1937 şi învăŃătorul Emil Florescu şi Ioan Bontilă, elev al LiceuluiMilitar Târgu Mureş, dar nici aceasta nu s-a putut finaliza. După cumrelatează Moise Vida, de la nr. 64a (85 ani), în anul 1950 s-a realizatMonografia Raionului ReşiŃa, unde au fost consemnate dateinteresante despre sat la chestionarul completat de oamenii locului,dar nici în posesia acestor informaŃii nu am putut intra.

Un legitim interes prezintă cunoaşterea evoluŃiei satelor şi alocuitorilor acestora. După cum se ştie, în trecutul istoric îndepărtat,satele erau mici, dar destul de numeroase. „În actualul teritoriu al

8

satului Moniom, aşa după cum s-a menŃionat, au existat două sateMaichio, în hotarul cărora curgea pârâul Malamaychio, care se vărsaîn Berzava.“, A. Mihalik - Trecut şi prezent în istoricul ReşiŃei.

Cele mai vechi mărturii documentare despre aşezările dinbazinul superior al Văii Bîrzavei nu coboară mai jos de secolul alXIV-lea. Doman, amintit la 1370; łerova – 1433 (Cherova), 1597(duc Czerova), 1717 (Zerob), 1716-1723 (Zernova), 1779(Zerchova); Câlnic – 1597 (Kalnic), Moniom – 1587 (Manihom);Secu-Cuptoare – 1673, 1690-1700 (Kuptoare), 1717 (Kuptora),1851(Kuptore). ConscripŃia din 1717 menŃionează ReşiŃa, cu numelede Retzisa, având 62 gospodării impuse la contribuŃie de cătrestăpânirea austriacă nou instalată aici.

După unele ştiri, în sec. XV, ReşiŃa (Recsiza, Recycha) afăcut parte din Comitatul Caraş. În 1673, este menŃionată cu numelede Reszintza, ai cărei locuitori plăteau impozite către PaşalâculTimişoarei, iar în 1690-1700, izvoarele o amintesc ca depinzând deDistrictul Bocşei împreună cu alte localităŃi din Valea Bârzavei. Întreanii 1682-1690, Marsigli călătoreşte prin aceste Ńinuturi şi întocmeşteconscripŃia de la 1690, care este unul dintre puŃinele documenterămase de pe vremea turcească privind toponimia Banatului. Înaceastă conscripŃie, Moniomul este trecut sub tăcere (nu apare peaceastă hartă).

La 1717, anul atestării localităŃii Moniom, în Banat trăiauaproximativ 80.000 de oameni, în 663 de sate şi cătune şi în câtevalocalităŃi mai mari. În regiunea muntoasă de mijloc, cea mai marelocalitate este Caraşova, cu 400 de case, Bocşa avea 83 de coşuri,Câlnic 82, Târnova 76, ReşiŃa 62, Vasiova (la Bocşa) 36 case, Do-man 27, łărova 23, Moniom 18, iar Cuptoare 14 (după Grissellini).

Referitor la istoria acestei localităŃi, doresc să las docu-mentele să vorbească, şi doar în mică măsură să intervin cu unelelămuriri. Cum cei mai mulŃi cercetători şi istorici menŃionează anul1717 ca primă documentare scrisă a localităŃii Moniom, considerămcă putem urma această primă documentare până în perioadasimbiozei româno-slave din secolele VII-IX, pe consi-derentul originiislave a numelui Muniovo. N. Cornean, în Monografia scrisă la 1940,înregistrează următoarele date despre satul Moniom, bazate,desigur, pe răspunsul local la chestionarul monografic: „După unelepăreri istorice, românii de aici ar fi venit din Muntenia, în secolul alXIV-lea, alŃi istorici resping asemenea păreri, pe motiv că Moniomulabia la începutul secolului al XVIII-lea apare la orizontul istoriei“.

În lucrarea JudeŃul Caraş şi Oraşul OraviŃa, autorul, Simeon

9

Samson Moldovan, nota în 1933, la pag. 39-41: „CetăŃile şicomunele acestea au fost pustiite în decursurile veacurilor derăzboaie năprasnice cu turcii, iar unele au pierit cu totul. Comunelenoastre actuale sunt amintite în documentele vechi mai întâi, dupăcum urmează: Moniom, din anul 1350, cu 18 case, dar nu se indicănici o sursă“. Iată ce scrie istoricul maghiar Pesty Frigyes, în secolulXIV: „După unii, nişte români Olahi (munteni) au ocupat locul, dar nueste atestat în nici un document“. Csanadegyhazmegeyei Adattar II,p. 144, lap. szinten magaeva teszi ez allitast. Tot acelaşi istoric scrie:„Monio, distanŃa de la localitatea-mamă, se afla 6 km spre sud. Estefără dubiu fostul Monyoros, despre care ştim doar că la 1418existase deja“. Csa'nki Dezso“:id. m. II. 105 pag.

Denumirea actuală este o formă prescurtată Monyo-ros.Faptul că localităŃile apar aşa de rar în documentele turceşti seexplică prin durata scurtă a acestei stăpâniri şi puŃin efectivă, lucrudovedit şi de menŃiunea călătorului turc Evila Celebi. Pentru ca şi înperioada stăpânirii turceşti,1552-1716 (164 de ani), populaŃia miculuicătun să se poată apăra mai bine, a părăsit zona înaltă şi s-a aşezatîntre dealuri împădurite care-i ascundeau pe oameni vederii, aceştiacontinuând să-şi ducă viaŃa de zi cu zi. În vremea războaielor cu tur-cii, unele ciocniri mai mici s-au produs în apropierea satului(Szenclaray Jeno). În unele documente turceşti, satul apare subnumele Monyoros, Monyeros, Mogyoros 1391, 1399, 1416, 1446,1453, 1468, 1477, 1507, iar între anii 1554-1579 sub numele de:Manihava, Maniha, Maniho („Manihom 1597: Krasso“, IV. p. 193.),Engel Pa“Temesva'ri es Moldovai Szandzsak Torokkori Telepulesei-1544-1597. Del Alfoldi Evszazadok 8-p. 88.

În monografia dedicată Banatului, Ion Lotreanu scrie că satule amintit din 1418, în apropierea łerovei. Se pare că Manihom, laanul 1587 localitate dispărută şi localizată de C. Suciu pe lângăApadia şi łerova, este aceeaşi cu localitatea actuală. ConteleClaudiu Flormind Mercy, primul guvernator al Provinciei ImperialeBanat, a purces la primul recensământ sau conscripŃie agospodăriilor în scopul fixării dărilor şi a robotei. Conform acesteiconscripŃii, la acel an existau 18 case, sub numele de Muniovo; satultrece apoi sub tutela CurŃii Imperiale (era proprietate erarială,proprietatea regelui) până la 1855, apoi a fost vândută cătresocietatea de căi ferate austro-ungare.

La 1 octombrie 1777, Moniomul face parte din DistrictulVârşeŃ,care a fost fondat în anul 1775, la propunerea guvernatoruluiIosif de Brigido, alături de alte districte - Cetad (Cetate), Timişoara şi

10

Lugoj. La acea dată, Moniomul avea 52 de case. Tot la 1777, sedispune ca toate satele să iasă la drumul mare, părăsind săliştele şicătunele, formând baza noilor vetre. Muniovo, la 1723, după harta luiMercy, apare sub denumirea de Manio şi este locuit. După harta luiMuller, apare sub numele Mania, între 1828-1851 este numit Monio,la anul 1913 - Manyo, iar Moniom după anul 1921.

Cele mai vechi mărturii documentare despre aşezările dinbazinul superior al văii Bîrzavei nu coboară mai jos de secolul al XIV-lea. În documentele vechi găsim Bocşa pentru prima dată amintită întabloul de zeciuială papală, ca aparŃinând la anul 1333 Protopo-piatului catolic din Caraşova. Domanul este amintit la 1370, łerovala 1433, iar celelalte, Târnova, Moniom, Câlnic, ReşiŃa, Secu,Cuptoare, Văliug sunt menŃionate documentar în secolele următoare.Câteva din localităŃile de pe Valea Bârzavei au nume slavon.ReşiŃa,Târnova de la Trn spin, Moniom, Lupac, łerova, Dognecea,Doman - acas, la casă, Câlnic-colnic-deal şi altele.

Iată ce scrie istoricul maghiar Pesty Frigyes: „În secolul XIV,după unii, nişte români Olahi (munteni) au ocupat locul, dar nu esteatestat în nici un document”. Dr. Szentklaray Jeno, în IstoriaParohiilor Diecezei de Cenad , Timişoara 1898, afirmă următoarele:„Mică comună, cu doar 69 de case, în plasa ReşiŃa din judeŃul Caraş,deasupra Bârzavei Mici, pe un deal, distanŃa de la localitatea-mamă6 km spre sud. Locuitori: 2 romano-catolici, 506 greco-orientalineuniŃi, 2 greco-romani. Hotarul - 2399 lanŃuri cadastrale. Este fărădubiu fostul Monyoros despre care ştim că la 1418 exista deja.Denumirea actuală este o formă valahă prescurtată: Monyo-ros.Valahii au putut-o lua în stăpânire în secolul XVI-lea, iar de atuncilocuiesc aici neîntrerupt.

În inventarierea camerală a localităŃilor din 1717, dupăretragerea turcilor, este trecut ca sat cu 18 case, locuit de valahi, subdenumirea de Muniovo. Notările lui Marsigli (1690-1700) îl trec subtăcere. Pe harta lui Mercy apare Manio, şi este, la fel, locuit. Pe hartalui Muller este numit Mania. În vremea războaielor cu turcii, uneleciocniri mai mici s-au produs în apropierea localităŃii. Numărullocuitorilor în secolul trecut abia a trecut de 150, ca după numai unsecol să fie peste 500“. La începutul secolului al XVIII-lea, ca urmarea cuceririi Banatului de către austrieci, în 1718, Moniomul a intrat înproprietatea CurŃii habsburgice, el figurând pe hărŃile întocmite deaceştia. Rezultă că la acea dată, satul Moniom, locuit de români,constituia o singură unitate administrativă, alcătuită din 18 familii.Trebuie amintit aici şi faptul că, după cum reiese din povestirile

11

bătrânilor, pe valea Satului, la N-E de vechea aşezare de la loculnumit Selişte (Buza Selişti), a existat o altă vatră de sat, despre carenu se ştie însă când şi de ce a a dispărut.

„Satul actual se află la 6 kilometri faŃă de localitatea-mamă“,aşa cum scria Dr. Szenclaray Jeno. „N-ar fi exclus ca la un momentdat, poate între plecarea turcilor şi venirea austriecilor, satul să-şi fimutat vatra într-un loc mai ferit, pe locul numit Juroni, abandonând-ope cea veche, fapt pe care memoria colectivă nu-l mai păstrează.Localitatea a fost cumpărată de la Trezoreria regală în 1855, decătre Societatea de Stat Austro-Ungară de Căi Ferate. Bisericagreco-orientalilor neuniŃi (ortodocşi) s-a construit la 1800. Un parohŃine slujbă în ea. Şcoala lor de o clasă este confesională”.

Ion Lotreanu, în Monografia Banatului, 1935, pag. 283,notează următoarele: „Moniom, în judeŃul Caraş, plasa ReşiŃa, cu473 locuitori, 113 case şi hotar de 2256 jugăre. Locuitorii sunt românide confesiune ortodoxă. Biserica s-a zidit la 1800. Preot: Ioan Simu.Şcoala primară funcŃionează cu un învăŃător. În comună este corbărbătesc înfiinŃat la 1910, bibliotecă şcolară şi o moară proprietatealui Ioan Bontilă şi consoŃii. Se aminteşte la 1418 sub numele deMonyoros”. C. Suciu, DLT I, p. 406: „Se pare că Manihom, la anul1587, localitate dispărută şi localizată de C. Suciu pe lângă Apadia şiłerova, este aceeaşi cu Moniom, localitate actuală. EvidenŃele din1717 o arată cu 18 case, sub numele de Muniovo, harta lui Mercy onumeşte Manio,cea a lui Muller însă o aminteşte sub numele deMania. A fost proprietate erarială (proprietatea regelui) până la 1855,când trece în proprietatea SocietăŃii Căilor Ferate Austro-Ungare“.

Două moşii cneziale cu numele Maicho au fost consemnatedocumentar în anii 1418 şi 1433. Conflictul pentru stăpânirea acestormoşii a fost judecat în 1418, în Adunarea cnezilor din districtulBârzava. Petru, Filip şi Mailatdragamer, fiii lui Iuga, se judecă cu alŃi16 cnezi din zonă (Pesty, Krasso', III, p. 284-286). Aflăm din actul dehotărnicire că delimitarea hotarelor începe de lângă pârâul MailatMaycho, într-o zonă cu dealuri (ad cacuminem montis Naghmo-gylicza), şi străbate o zonă cu văi şi bălŃi (descendit per guendamrivulum situm ad flumen. Borza in magnum voraginem vulgo Eremvocatum... in transit super riulum Lespathaka... ad guendampaludem fertes... in valacho Baltha... ad guendam Borz apa takaiuxta dictum rivulum Mailath Maicho..., ibidem, p. 285-286). Culmeadealului numit Hat (MoghiliŃa Mare, Cioacă - n. a.) se afla în mijloculcelor două moşii numite MAICHO (montis verticem volgo Hathvocatum... in medio possessionum utrague Maycho vocatarum...,

12

ibidem, p. 285).O parte a toponimiei hotarului sudic şi sud-vestic al

Câlnicului oferă repere pentru identificarea, în acest spaŃiu al VăiiBârzavei, a celor două moşii cneziale. Hotarele acestora se potidentifica între Valea BârzăviŃa, Tâlva Mogului la est şi sud-est,Valea Luca spre vest şi Lunca Bârzavei în nord. Celor 16 cnezinominalizaŃi în documentul din 1418 - Mihai, Gruban, Luca, Ladislau,Andrei, Brancu, Dan, Ştefan, Mica, Ioan, George, Roman, Ioan,Ştefan, Gruban şi Mihai - le-a revenit partea răsăriteană a moşiilor,iar fiilor lui Iuga, Petru, Filip şi Mailatdragamer, partea vestică(ibidem, p. 286). Dionisie şi Luca, fiii lui Roman, cnezi din DistrictulBârzava, s-au aflat în conflict, în anul 1433, pentru mai multepământuri aflate în hotarele moşiilor Maichio, cu Petru şi Filip, cnezidin acelaşi district (ibidem, p. 344). Pesty, Krasso. II, p. 17-18.Milleker, DKF, p. 112, identifică moşiile cneziale în zona Câlnicului.Csanki, MH, II, p. 19, a propus identificarea acestora în aceiaşi zonăla Moniom. Engel, TMTT, p. 88.

În procesul de proprietate pe care cnezii din łerova l-aupurtat între anii 1459-1464 cu banii Severinului, a fost amintit şiCâlnicul, actul din 1460 menŃionându-l pe Luca de Câlnic, om deîncredere la punerea în stăpânire asupra moşiilor din DistrictulBârzava (C. Feneşan, în st. CIEC, 1979, p. 299). Câlnicul, în cursulveacului al XV-lea, se afla pe hotar cu domeniul cnezilor de łerovaşi Mailat Maicho.

Aşezare

Localitatea este aşezată pe Valea Bârzavei, la 10 km deReşiŃa, şi aparŃine de municipiu, situaŃie statornicită prin Legea 2 din1968, privind organizarea administrativă a teritoriului R. S. R.Teritoriul satului este deluros, cu o altitudine medie faŃă de nivelulmării de 201 metri, cu dealuri cu versanŃi abrupŃi, ogaşe, văi, tâlve,dar şi cu dealuri domoale.

Traseul sinuos al Bîrzavei, odată cu intrarea în hotarulsatului, se încătuşează într-un defileu tăiat iniŃial într-o zonă cuconglomerate, filite şi gnesiuni micacee, apoi printr-un defileu săpatîn Munceii Arinişului, şoseaua, linia ferată şi râul care încătuşeazăsatul în partea estică, pe o lungime de doi kilometri, ajungând laBocşa (6 km). Prima linie ferată care trece prin Moniom a fostinaugurată în anul 1873, la 3 septembrie, aceasta fiind unicalegătură între ReşiŃa şi Bocşa Română-Ocna de Fier. Avea lungimea

13

de 31,3 kilometri, cu ecartament îngust, de 984 mm, fiind echipată cuşine de tip Vignole, laminate la ReşiŃa. În anul 1908, la 28 noiembrie,a fost dată în exploatare linia ferată cu ecartament normal pe rutaOraviŃa-Berzovia-Bocşa -ReşiŃa.

Satul Moniom era aşezat în trecut cu 1,5 km mai spre est, peValea Moniomului, pe locul numit Juroni. De-a lungul timpului,pădurea a invadat acel loc. Cei mai în vârstă îşi amintesc acel loc, şipot arăta chiar cu precizie unde a fost vechea biserică. În acel loc segăseşte acum o salcie bătrână, scorburoasă, în apropierea acesteiaaflându-se un izvor. Mutarea satului în vatra actuală a însemnat oacŃiune bine gândită, organizată şi condusă de autorităŃile austriece,ea purtând numele „Scoaterea la drum a satelor“. Prin aceasta, seobŃinea o mai bună organizare a aşezărilor, se micşora aria derăspândire a caselor, se dădea o mai frumoasă înfăŃişare acestoraşi astfel administrarea devenea mai eficientă, mai economică. Înteritoriul vechi al satului, oamenii au locuit din cele mai vechi timpuri,lucru dovedit de numeroase obiecte care au fost descoperite cu totulşi cu totul întâmplător,şi nu prin cercetări sistematice.

Satul are o lungime de 1 km, şi de la apus începe cu casa nr.19, şi se termină spre răsărit cu casa cu nr. 52. În Strada Principală,în partea de nord, se află 28 de numere de casă, având fiecare olungime de 24 metri front stradal. În partea de nord începe cu casanr. 71 şi se termină cu casa nr. 111; pe partea dreaptă începe cucasa nr. 72 şi se termină cu casa nr. 105.

Privind localitatea frumoasă de astăzi, gândul mă poartăcătre neguri de vreme, încercând să-mi imaginez cum o fi arătatstrăvechea localitate aşezată pe locul numit Juroni, şi apoi pe vatraactuală, odată cu reaşezarea satelor la anul 1793, săvârşită deaustro-ungari. Moniomul actual se află la 6 kilometri faŃă de loca-litatea-mamă (aşa cum scrie istoricul maghiar Pesty Frigies), în zonaBuza Selişti. Locul este între Tâlva Faur şi Tâlva Micului, mai precisîntre Vâna RăchiŃi şi Ogaşul Micului, în imediata apropiere aflându-se pârâul Vâna Satului; apoi, drumul cobora pe Valea Satului şi,urmând cursul pârâului Burău, se ajungea înlocul numit Gura Satului.

A doua aşezare a satului a fost pe locul numit Juroni, laaproximativ 1,5 kilometri faŃă de aşezarea actuală. Denumirea loculuivine de la proprietarii acelui loc, care a aparŃinut familiei Jurca.Bătrânii satului povestesc însă că denumirea vine de la obiceiul con-form căruia cei ce se căsătoreau îşi jurau (juroniau) credinŃă veşnicăîn acea biserică din vechiul amplasament al satului. Aceasta se afladeasupra pârâului Vâna Moniomului; ca punct de reper, pe locul

14

unde se afla vechiul „Grajd“, sau, până în anul 1999, ferma U.C.M.R.De menŃionat că au existat doar 18 case şi o biserică de

piatră, zidită la anul 1800; cimitirul satului se afla la o distanŃă de 500metri spre actuala aşezare, locul numindu-se, de altfel, „MorminŃ“, şi,chiar şi acum, după aproape 200 de ani, se mai pot observa„zneamăne“ de piatră care erau cândva aşezate la căpătâiul moşilorşi strămoşilor uitaŃi pe nedrept, fără să fi fost ridicată măcar o cruceîntru amintirea lor. Spre viitor mă poartă gândul, cum va arătaactuala localitate peste 200-300 de ani... Totul depinde de harniciisăi gospodari, care, din generaŃie în generaŃie, vor da o nouă faŃălocurilor şi localităŃii...

Toponimie

În general, afirmă avizat lingvistul Iorgu Iordan, „toponomiapoate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevăratăarhivă unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări şifapte, mai mult sau mai puŃin vechi sau importante, care s-aupetrecut de-a lungul timpului şi au impresionat într-un chip oarecaresufletul popular“. Dispar obiceiuri, nume, dar altele apar, se uităîntâmplări din trecut şi altele se impun atenŃiei. Se înnoieşte limba,portul. E un proces natural al evoluŃiei şi progresului social. Multetoponime sunt scoase firesc din circulaŃie, dar ele nu merită să fiedate uitării, pentru valoarea pe care o reprezintă. Vechile denumiri,cu legendele lor, au fost, după cum se ştie, create pentru nevoileacelor vremi, dar ele trăiesc şi trebuie să dăinuiască, prin vibraŃiile loretnico-sociale, aşteptând descifrarea şi confirmarea acelui „sâmbure“pe care-l conŃin viaŃa, istoria.

Prin organizarea glosarului toponimic, am dorit să se poatăcunoaşte, mai ales de către tineri şi de urmaşi, cam pe unde se aflaori s-au aflat locurile ce poartă acele nume. Studierea temeinică atoponomiei satului va rămâne o îndatorire a urmaşilor. În dorinŃa de auşura înfăptuirea unui asemenea studiu, cu ajutorul unor consătenideplin ştiutori ai pământului pe care l-au lucrat şi bătut cu picioareleo viaŃă, au fost strânse şi consemnate, într-o listă, denumirile dinhotarul satului. Întocmirea acestui glosar a devenit deosebit denecesară şi din motivul că scăderea în mare măsură faŃă de trecut aactivităŃilor pastorale a avut ca rezultat, între altele, şi pe acela căgeneraŃiile tinere nu mai cunosc toate numele locurilor, aşa cum aufost moştenite din bătrâni. În cele ce urmează, am încercat a descrieacele părŃi şi locuri din hotarul satului, cu credinŃele şi interpretările,

15

legendele, uneori riscant păstrate în memoria sătenilor, transmisedin generaŃie în generaŃie şi care au păstrat, cu sfinŃenie înnăscută,obiceiurile, denumirile locurilor unde au sălăşluit, lăsând posterităŃiiîndemnul de a păstra pe mai departe obârşia noastră seculară, cuurme nepieritoare, legate strâns de glie, şi care dovedesc vechimeanoastră pe aceste meleaguri.

Redăm, în continuare, câteva nume de locuri şi interpretareaacestora, apărute în lucrările „Studii şi Cercetări de Istorie şiToponimie“, ReşiŃa – 1976, autori Octavian RăuŃ şi Vasile IoniŃă, şi„Glosarul toponimic Caraş-Severin“, Vasile. C. IoniŃă, ReşiŃa 1972.

Nume de locuri:Ariceaua: Deal acoperit cu pădure.Buză: Capăt al unei coame de deal; Buza Seliştii, Buza

Lucai, Buza Racilor, Buza Brânze, Buza Stupini, Buza Râpii.Obârşie (obârşă): Loc de unde porneşte un râu; capătul văii,

începutul fiecărui ogaş.Obârşia: Locul unde se crede că ar fi fost aşezaŃi primii

întemeietori ai Moniomului; se zice şi numai „obârşie“, iar cuvântulînseamnă de unde se trage (derivă, descinde) ceva sau cineva.Astfel de denumiri în hotarul satului sunt: Obârşia Moniomului,Obârşia Olaru, Obârşia RoŃii, Obârşia Stupini, Obârşia CăruŃă,Obârşia RăchiŃi, Obârşia Măguri, Obârşia Măguricii, Obârşia Meilor,Obârşia Viezurini, Obârşia Popii.

Sălişte: În locurile care poartă acest nume, în marea majo-ritate a cazurilor, s-a dovedit că au existat cândva aşezări umane.

Ogaş: Loc strâmt între dealuri, cu drum amenajat pentrutrecere. În teritoriul satului avem următoarele ogaşe: Lukăiel, Mare,Mic, Căliman, Stupini, Vini, Rugilor, Faur, Micului, Vâlcele, RoŃii,Sebelean, Capri, Fiilor, Crâşmar, SpineŃi, Cerătului, Popi, Olaru,CăruŃă, Corcan, Sâmu, Lupilor, Afund.

Cioacă, Cioaca Mare: În nord-estul satului este un dealcăruia i se spune „cioacă“, acoperit cu arboret de mesteacăn şi micitufe de fag, care nu se dezvoltă datorită vânturilor care bat aici tottimpul. Numirea o are de la trunchiul pomilor tăiaŃi, care au rămasafară din pământ (cioată). La est, vest şi sud-vest avem: ValeaMoniomului, Valea Satului, Valea Lucai, Valea Meilor, Valea Lungă.Toate apele din aceste văi se varsă în râul Bârzava.

Dealul Olaru: La estul satului este un teritoriu numit „olariu“,cu o poiană şi un izvor. După credinŃa poporului, sau a fostproprietatea unei familii Olaru, ori aici s-au găsit resturi de oale.

16

Dealurile din jurul satului sunt: Racilor, Cliomb(u), Moacă, MoacaMică, Cacova, Vinii, Popii, Vâlcele, Sebelean, Satului, Colnic,VracniŃă, Crâşmar, Meilor, Românului, Corcan, Tresta, Bâha, Cailor.

Priscurile Blidariului: Coastele lui sunt sterile, peste prisc afost odată colnic de mers cu carul. În limba poporului, priscînseamnă coastă de deal acoperită cu piatră. Revenind la numeletopic Priscurile Blidarului, acestea se pot interpreta „mai multegrăunŃe la un loc“.

Padina (păgină): Aşa se numeşte şesul de pe coasta unuideal. În hotarul satului, la poala dealului Clomb, este o păgină numităPăgina Iancului. Aceasta, din timpuri uitate, a fost şi esteproprietatea familiei Iancu.

Poian ă: Locul numit poiană are, pe lângă sensul menŃionatde ikin („loc în pădure, fără copaci şi acoperit cu iarbă“) şi „curătură“,căci orice poiană este o creaŃie artificială a oamenilor. În hotarulsatului sunt următoarele poieni: lui Trifu, de la Fag, Crâşmar, Ştirban,Tresta, Corcan, Vâlcale, Căliman, Brânze, Gruni.

Gruniu (grunieŃ): Gruniu Sâmului, Carului, Fiului, Cierătului,Rugilor, Între Stupini, CăruŃă.

Ostru Morii (de la Ostrov, insulă): este între cimitirul satuluişi Logodeanu, ieruga (canalul) morii. Acest loc încă se numeşte„Ostru“ şi este înconjurat din toate părŃile de apă.

Tâlvă: deal cu coamă (culme) lungăreaŃă şi rotundă.Tâlva Găitinului (găicinului): Este dealul vestic (cel mai

mare) şi are o înălŃime de 512 metri. Toate dealurile şi munŃii cucoamă (culme) lungăreaŃă, rotundă, se numesc „tâlvă“. În hotarulsatului sunt tâlvele: Mare, Mică, Meilor, Măgurii, Măguricii,Românului, łiganului, Coşului, Fagului, Tresti, cu Piatră (DuŃu), luiSavu, GăuleŃului, Micului, Faul, Stupini, Cerăt.

Vad: Aşa se numeşte trecătoarea peste o vale sau pârâu(ogaş).

Vână: Aşa se numeşte un pârâu. Vâna Satului, RăchiŃi,Olaru.

Vracni Ńă: Poarta de lângă marginea satului, care se închidesă nu se poată ieşi în izlaz, se numeşte „vracniŃă“. La noi, numireavracniŃă a rămas la capătul estic al satului, unde se zice că, odată, arfi fost o VracniŃă (poartă). Sau VracniŃa de vale, deci, pe hotarulsatului existau mai multe locuri de Ńarină, cum indică de faptexistenŃa mai multor vracniŃe „porŃi de Ńarină“. La Moniom, vracniŃaîncepea de la locul numit Rogoz şi continua pe coastele DealuluiMoacă, Cacova, Ariceaua, Dealul Satului, unde era o vracniŃă de

17

deal în dreptul sălaşului familiei Petrica, la numărul 40, apoi coborape Ogaşu Capri la sălaşul lui Adam Mihai pe Valea Moniomului,unde era vracniŃa de vale, urca apoi până la Cioaca Mare, unde erahotarul cu Câlnicul. Pe toată lungimea vracniŃei era gard pentru a nuintra animalele (marvele) din izlaz în Ńarină. Fiecare număr de casăaveau repartizaŃi 5-7 metri de vracniŃă, care trebuiau întreŃinuŃi.

Valea Racilor, Dealul Racilor: Dealul care desparte hotarulsatului de al Bocşei se numeşte aşa. Se crede că pe valea aceastaau fost mulŃi raci, dar ce ne facem cu denumirea dealului? Sepovesteşte din bătrâni că, în urmă cu 200 de ani, după o ploaietorenŃială, a plouat cu raci peste acest deal şi această vale. DemenŃionat că vecinii noştri, câlnicenii, ne batjocoreau „racu“, pe ceide la Soceni „lingură“, iar noi pe câlniceni „broască“.

Colnic: Aşa se numesc toate drumurile care trec peste undeal, şi un deal mai mic, sau un loc lipsit de arbori.

Coasta Barna: Aceasta este sterilă şi stâncoasă.Barna: Înseamnă loc înalt, sterp, cu multă ferigă, sau deal

maro (în ungureşte).Viezurin ă: Este o coastă numită La Vizurină (în pământ, o

gaură de intrare strâmtă, găuri de viezuri).Cucă: În limba poporului, Cucă se numeşte un deal care stă

singur între dealuri, despărŃit de o vale.Crac: Picior de deal. Cracul Brânze, lui Vida, lui Zâcă.Clean Ńul Mare: CleanŃ se mai spune la o stâncă pe care

omul nu se poate urca.Dealul Mieilor, Valea Meilor: Spre est, aproape de hotarul

cu Ezeriş, sunt un deal şi o vale cu acest nume. Teritoriul este bunpentru arat, cu fâneŃe (livezi), parte cu pădure. Probabil că, în trecut,acest deal şi această vale să fi fost primăvara pline cu turme de miei,datorită creşterii intensive a oilor şi a densităŃii sălaşelor care eraulocuite cândva.

Dos: Aşa se numesc toate coastele nordice ale dealurilor, cenu au alte numiri; Dosul Cerătului, Vinii, Bărnii.

FaŃă: Toate coastele estice ale dealurilor; FaŃa Măgurii, FaŃaRacilor.

Tâlva Vederoas ă: Tâlva peste care se ivesc soarele şi luna,când răsar. În partea sud-vestică a satului, în hotar cu Ocna de Fier -ColŃan, avem acest toponim.

Moşandă: Movilă de hotar; asemenea movile de hotar suntLa Rogoz, în Valea Moniomului, în Cioaca Mare, în Tâlva Găitinului.

Burău: Pâriaş format după ploaie; se află pe Valea Satului.

18

Ogaşu Cheii: Vale îngustă, trecătoare; aceasta este întreCleanŃul Mare şi FaŃa Mocii.

Ostru Morii: Nume derivat din apelativul comun moară.Buza Turcului: Marginea unui deal, a unei văi.Cârşie: Stâncă, colŃ de piatră.La Buciume: Bucium, trunchi, buştean de copac.Coasta Cârh ălii: Coastă.Corcan, corhan: Coastă de deal râpoasă, prăpăstioasă. Cei

bătrâni spuneau că, înainte vreme, erau nişte păsări răpitoare, ca unfel de ulii, care se numeau corcani; aceştia, dacă vedeau vreun omîn pădure, sau vreun hoit, se roteau deasupra lor şi croncăneau(poate să fi fost corbi). Poate că de la aceşti corcani îşi trage numeleCorcanul, acest crac şi ogaş.

Cot: Cotitură a râului, meandră. Acest toponim a dispărutodată cu reamenajarea râului Bârzava, în anul 1973, când s-aexecutat îndiguirea acestuia, cotul fiind pe locul unde se aflăactualmente depozitul de lemne Berdacicu.

Cucă: Deal înalt, izolat.Cârhal ă: Cărările Cârhălii; cârhală este numită partea estică

a dealului Clomb, pe această coastă fiind mai multe ridicături stân-coase, acoperite cu tufe de carpen (cărpiniŃe). Se zice că la poalacârhălii, sau la locul numit Gropan, ar fi fost cândva o mină aban-donată de otomani.

Curm ătură: Vale care curmă continuitatea unor munŃi,dealuri, formând o trecere.

Măgură: Deal înalt, rotund.Obra Ń: Drum de care peste ogoare, drumul la marginea

ogorului.Obârşie, obâr şă: Loc unde porneşte un râu, capătul văii.Ogaş: Vale îngustă, pârâu.PiaŃ: UliŃă.În Zăvoi: UliŃele, şi dimpreună cu ele întreaga parte de sat,

mai sunt numite după numele locului din Ńarină sau din izlaz sprecare duc acestea; PiaŃu de la Pod, Comandă, PiaŃu de la Deal, VadulCuzniŃei, În Zăvoi, Pe Vână, Pe Dâmb. UliŃele şi părŃile de sat s-aupăstrat aproape în totalitate în ultimele două secole cu denumirileactuale.

Comand ă: A fost numită după numele instituŃiilor care seaflau pe vatra satului.

La Ştan Ń: Loc de pândă sau capcane pentru vânareaanimalelor; ŞtanŃu lui Crina.

19

Purc ăreaŃa de la Urcai: Loc de şedere a vânatului.Pârloag ă: Teren necultivat, înŃelinit.Prinsoare: Loc îngrădit pentru livadă sau culturi în izlaz.Stupini: Coastă stâncoasă, râpoasă.Selişte: Ruinele sau aşezarea unui fost sat.Valea Satului: Nume dat atât întregului teritoriu în care a

fost aşezată vechea vatră a satului, cât şi unui pârâu cu un debitmai mic de apă (vâna satului), care curge pe această vale şi sevarsă în Burău. În trecutul îndepărtat, pe vatra veche a satului nu auexistat decât mici ogăşăle, cu puŃină apă care, vara, în timp desecetă, secau adeseori şi deci nu asigurau nevoile oamenilor şi aleanimalelor. Se simŃea mult lipsa unei ape curgătoare. De aceea,micul nucleu al vechiului sat s-a mutat pe locul numit Juroni, peValea Moniomului, după care s-a mutat pe actuala vatră. De reŃinutcă vechea vatră a satului se afla la 6 kilometri faŃă localitateaactuală.

Valea Lucaiului, Dealul Lucai: Deşi numele topic ValeaLucaiului, lucăielul derivat diminutival din (Valea)Lucaiului, nu are olegătură cu numele de cal, le evidenŃiem totuşi aici, întrucât ele suntrezultatul unei etimologii populare. Evident, este vorba de numele depersoană Luca, locul numindu-se într-o fază mai veche Valea Lucăi.

Faur: Loc făcut propriu culturii, defrişat, târşit.Numele terenurilor s-au schimbat adeseori în decursul

vremurilor, cum se schimbă şi în vremile noastre, şi, fără îndoială, sevor modifica şi în viitor, pierzându-se astfel cele vechi. Fireşte, numevechi s-au pierdut şi în teritoriul satului Moniom, dintre acesteaputând fi amintite „Gropan“, nume ce desemna o adâncitură, groapăîn deal; aceasta a existat în coasta Dealului Cliombu în partea denord vest a satului, aici, pe vremea turcilor, fiinŃând o mină, dar îndecursul a 300 de ani s-a surpat, rămânând doar un dâmb depământ, de la gura minei, acestuia spunându-i-se „La scamn“, undeactualmente se află Cabana U. F. E. T.

Aceste numiri locale le-am descris aşa cum se regăsesc pehărŃile realizate de către Forster Seymann (1890) şi I. Pohl (1895),avizate de autorităŃile ungureşti prin Tırster Főlop şi aflate laArhivele Statului Caransebeş. Totuşi, trebuie menŃionat faptul că, îndecursul ultimului secol, au apărut numiri topice care nu sunt cuprin-se pe hărŃi, dar care au fost transmise din generaŃie în generaŃie,aceste numiri locale ale dealurilor, văilor sau altor locuri fiindcunoscute de cei mai bătrâni sau de vânătorii care colindau pădurile.

Am găsit de cuviinŃă a le enumera. Acestea sunt: Craia,

20

Chiişoara, Gropan, Ivaşcu, Logodeanu, Jiuroni, Leoruşca, Ursăi,Margina Faul, Rogoz, Stanca, Ştirban, ŞârniŃî, La Spini (SpineŃ),Grindu Înalt, Podurile Docleanului (sunt 3 poduri), Groapa Oii, TăulLupului, Valea Hotarului, Lucai Buchin, Harca, La Firiz, La PoieŃi, LaSighed, La Crumpei, La Tei, La Remiză, La Guran, La Scamn, LaCioarsa, La Spânzurat, La Fagu Puşcat, MochiŃa, La Fagi (Trei fraŃi)şi Urcaiul.

Toponimic Moniom

Localit ăŃile cu nume slavon din jurul ReşiŃei sunt: Târnova,Lupac, łerova, Doman, Câlnic. Moniom (în pronunŃia locală Mînom,menŃionat la diferite date Maicho, Majco, Monyoros, Manehava,Maniho, Manihom, Muniovo, Mania, Monyo, Mâniomu, Mâniom.(Coriolan Suciu, Vol. I, p. 67; Fenies, Vol. I, p. 183).

Redăm în continuare câteva încercări de clarificareetimologică. Vasile C. IoniŃă – Toponime Slave în Valea Bârzavei. p.381 – „..formele menŃionate mai sus ne sugerează un antroponim(Manea, conform bulgărescului Manjo), nume de persoană“.Etimologic, „Moniom” (mîn'o'm) este probabil un antroponim Moniu(conform bulgărescului Monjo la ILCEV 343) sau Mîniu, cum arsugera pronunŃia populară (conform Mînea, la Iordan, DNFR, 311).

Rămâne neexplicată prezenŃa lui „m“ la final. Moniomel(mîn'ome'l) înseamnă teren în pantă cu pădure. Etimologic, se obŃinedin toponimul Moniom şi sufixul diminutiv „el“. Muniovo 1777 (Suciu.I, 406) = Manio – 1723-1725, Mercy, 1738 carte originală. Monio,Mo'nio 1828, 1851; Monyo 1913 (Suciu.I, 406). A făcut parte dincomuna Câlnic (IND, 1950, 1956, 1965). A făcut parte din districtulVârşeŃ, cercul Caraşovei (1774: Monio – Ehler, 151), din plasaReşiŃa (IND, 1888, 1908 şi 1921, notariat la Câlnic, 1919, 1926).Până în 1921 apare cu denumirea de Monio. Pesty Frigies - NumelelocalităŃii este folosit ca Manjo, din două silabe, sau în trei silabe,diferenŃă de exprimare.

ÎnălŃimile satului

Moniom, 201 metri de la nivelul m ării.Tâlva Lucai (Găitinului), 517 m.Moacă (Moacă), 340 m.Tâlva Mare (Cioacă), 403 m.Măgura, 432 m.Clomb, 226 m.

21

Valea Hotarului, 302 m.Valea Lucai, 234 m.Tâlva cu Piatră (Tâlva lui DuŃu), 243 m.Harca, 320 m.

Teritoriul satului

Moniom este un sat mic, cu teritoriul actual de 2256 lanŃuricadastrale. De menŃionat este faptul că, la 1884, satul avea 2368lanŃe cadastrale, la 1898 avea 2399, la anul 1900 avea 2345 jugăre,iar în anul 1935 avea 2256 lanŃuri cadastrale, şi 114 numere decasă. La anul 1884 avea 2368 jugăre, la anul 1898 ajunsese să aibă2399 jugăre, un plus de 31 jugăre, iar la 1900 să aibă mai puŃin cu45 de jugăre, 2345, apoi să scadă în anul 1935 cu încă 89 jugăre.Din diferenŃa de jugăre dintre anul 1898, când avea 2399 jugăre, şianul 1935, rezultă un minus de 143 jugăre. Minusul de suprafaŃăpoate să provină fie prin ocuparea de păduri, fie din constituireapădurilor „comunale“, inexistente sub această formă de proprietate învremea administrării de către autorităŃile austriece.

Până în anul 1920, pădurile unui număr de 51 comuneurbariale au aparŃinut STEG, după această dată trecând înposesiunea Uzinelor şi Domeniilor ReşiŃa. Acestea au rămas înposesia U. D. R. până în 11 iunie 1948, când au fost naŃionalizate şitrecute în posesia statului.

Într-un memoriu trimis către M. S. Ferdinand de către locui-torii satului, în anul 1917, se arăta nemulŃumirea de acaparare apădurilor, livezilor şi a poienilor de către străini (StEG), lor rămânân-du-le puŃin teren pentru păşunarea animalelor şi pentru agricultură,având în vedere că la acea dată satul număra 550 persoane şi 123(fumuri) case.

Străzile

Satul are o stradă principală, pornind din dreptul podului pecare se face intrarea în sat, singura cale de comunicare cu şoseaua(DN 58b, ReşiŃa – Timişoara), pentru ca în centrul satului strada săfie în formă de cruce. LăŃimea străzii principale este de 22 m, de lacasă la casă, de la şanŃ la şanŃ de 16 m, iar trotuarele măsoară 1,5m lăŃime. Din strada principală se desprind trei străzi secundare.Acestea poartă următoarele denumiri: PiaŃu de La Deal, la vest;PiaŃul de la Vale, la est; Vadu CuzniŃei, la nord; Vână, spre nord-

22

vest, spre sud, pe Dâmb şi Zăvoi. LăŃimea străzilor secundare estede 16 m. În centrul satului, chiar în locul în care strada principalăface întretăierea cu celelalte două străzi secundare, este amplasatăşcoala primară, primăria de odinioară (actualmente CăminulCultural), biserica (locul fostei biserici a fost pe locul unde a fostvechea Comandă) ceea ce corespunde cu instrucŃiunile desistematizare a localităŃilor săvârşite de austro-ungari. Extindereasatului după sistematizare s-a făcut conform aceloraşi norme şiprincipii, astfel încât atât casele, cât şi parcelele pe care au fost eleconstruite, au păstrat formatul dreptunghiular.

AutorităŃile acelor vremuri s-au străduit ca fiecare familiemutată din vechea vatră să primească câte 24 metri de front stradal,iar familiile rezultate prin diviziune trebuiau să împartă lotul existentîn două, uneori în trei părŃi; aşa au rezultat numerele a,b, c (ex., nr.27), şi s-a făcut ca ele să primească acelaşi lot de teren în jurulcasei, de aceeaşi mărime cu lotul de pe lângă gospodăriile existentedeja. Astfel, s-a început numerotarea caselor, începând cu şcoala,care are numărul 1, apoi casele sunt numerotate până la casa cu nr.9, după care s-a lăsat loc de trecere spre „Ogaş“ numărului 10, caretrebuia să aibă acel loc de trecere, şi i s-a artibuit loc în izlaz, peVână. Celelalte numere de casă s-au atribuit în ordinea construiriiacestora, sau în plaŃurile în care nu s-a construit. Mai târziu, datorităspaŃiului construibil insuficient pentru construirea de noi case,imigranŃilor li se oferă lot pentru construirea casei la locul numitZăvoi. Străzile se întretaie în centrul satului, la Comandă sau laCrucea Satului. Vatra satului are suprafaŃa de teren construibil de32,92 hectare şi se întinde pe o lungime de 1 km.

Teritoriul localităŃii se întinde pe suprafaŃa de 610 hectare şiare ca vecini: la Nord localitatea Câlnic, la Sud localitatea Bocşa(ColŃan), la Nord- Vest localitatea Lupac, la Sud-Vest localitateaOcna de Fier, la Est localitatea Ezeriş, la Sud-Est localitatea Bocşa.

Relieful

Teritoriul satului Moniom, făcând parte din Valea Bârzavei,se încadrează în structura geologică a depresiunii formate din roci şignesiuni micacee, cuarŃite. Relieful satului este format din culmi între220 metri şi 517 metri altitudine. Cea mai mare parte a dealurilor dinjurul satului sunt calcaroase şi de un pitoresc deosebit. Şi acum,după 60 de ani, se mai pot vedea, pe coastele dealurilor din parteavestică a satului, urmele tranşeelor săpate în timpul celui de-al doilearăzboi mondial. Trebuie amintit că, la locul numit Rogoz, atunci au

23

fost îngropaŃi în pământ arbori ascuŃiŃi, pe o porŃiune de 20 de metri,pentru a nu se putea trece spre ReşiŃa în caz de atac. Înspre nord-est este Tâlva Mare (Cioacă) a cărei cotă este de 304 metri, ea dândo privelişte panoramică asupra întregii văi a Bârzavei, a MunŃilor Se-menic, a MunŃilor łarcu spre Caransebeş sau până către Pusta Bă-năŃeană. În Tâlva Mare a existat Exploatarea de CuarŃită până în1958.

Subsolul

Subsolul este format din roci, gnesiuni micacee, filite şicuarŃite. În subsolul din împrejurimi, şi în partea de NV a masivuluiSemenic, se dezvoltă aşa-numita „serie de roci verzi“, formată dinroci eruptive (gabrouri, diorite, granite, profire).

În cadrul Complexului rocilor verzi, sau separat, există maimulte zone, în funcŃie de regiunea petrografică a rocilor. UrmărindformaŃiunile pe care le taie Valea Bârzavei, de la vest la est, întreOgaşul Mare şi Dealul Cârşa (Moniom), aceste zone se succed înfelul următor:

Zona metagabrourilor cuprinde roci de origine dioritgabroidăşi hornolentidă peridotitică, transformate în roci amfibolice cu epidotşi clorit, având texturi masive lenticulare sau laminate.

Zona rocilor verzi tufogene şi porofirogene, reprezentată înşisturi verzi de diferite nuanŃe de granulaŃie fină.

Zona metagranitelor şi metadioritelor cuprinde gneisice deculoare verde, uneori mai laminate, alteori mai grăunŃoase, cealternează cu şisturi tufogene. Aceste roci reprezintă granite şidiorite metamorfozate în facies de şisturi verzi.

Zona conglomeratelor verzi bariolate este constituită din rocicu aspectul unor conglomerate de culoare verde, în care galeŃii suntconstituiŃi din metagranite şi metadiorite foarte laminate, translormaŃiîn fâşii discontinue paralele, prinse într-un ciment compact deculoare verde-închis tufaceu.

Zona rocilor tectonice constituite din conglomerate careconŃin galeŃi mari, de formă elipsoidală, dispuşi în mod orientat defaŃa planului de şistuozitate, formaŃi din gnesie cu muscovite,metagranite, cuarŃite, filite, sericitocloritoase cu intercalaŃii de filitesatinate. Aceste roci provin din metamorfozarea sub influenŃapresiunii orientate (stress) a unor roci mult mai vechi şi de care aufost transformate în milonite şi în ultramilonite. Tot de această zonăsunt legate şi zone mari de cuarŃite „cuarŃ de Tâlva Mare“, în general

24

de culoare alb-cenuşie, gălbui, ruginiu-violet, mai rar verzi.Rezervele de cuarŃite sunt imense, şi se întâlnesc aproape continuuîntre Tâlva Mare şi Ogaşul PravăŃului de la Dognecea.

Hidrografia

Din punct de vedere hidrografic, localitatea Moniom aparŃinebazinului hidrografic al Bârzavei, care ocoleşte satul ca un brâu, pe odistanŃă de 2 kilometri. În ceea ce priveşte densitatea reŃeleihidrografice, se constată pe cursul superior şi mijlociu al Bârzavei undebit destul de bogat, deoarece majoritatea văilor sunt scurte şi puŃinramificate, după care, printr-un defileu săpat în Munceii Arinişului,ajunge la Bocşa. Acesta are o lungime de 158,31 km (dintre care111,100 km în Ńara noastră), izvorând de sub poalele MunteluiCracul Roşu. De la izvoare are direcŃia Nord-Sud până la confluenŃacu Timişul, apoi intră pe teritoriul Iugoslaviei, după care se varsă înDunăre. Pe teritoriul satului râul primeşte câŃiva afluenŃi, pâraie:Moniomel, Burău, din partea estică, şi Lucăiel şi Lucăielul Sec dinpartea vestică, acestea vărsându-se în Bârzava. Aceste pâraie audebit mic, mai ales în perioada sezonului cald. Pe tot parcursul ce-lstrăbate prin Moniom, râul este încătuşat de dealurile ce înconjoarăsatul din toate părŃile. Debitul acestor pâraie este destul de scăzut,având valori mari doar în lunile ploioase.

Între Câlnic şi Bocşa, Valea Bârzavei se îngustează laminimum de 200 metri. Astfel, ploile torenŃiale şi topirea bruscă azăpezii ameninŃă şoseaua sau grădinile din partea estică a satuluimoniomenilor, culturile de pe aceste terenuri fiind compromise şidatorită reziduurilor aduse de apă din amonte. Calea ferată nu esteexpusă revărsărilor Bârzavei. Durata acestor revărsări nu depăşeştedecât rar 48 de ore. Acele grădini de altădată au dispărut, locul lorfiind luat de S. C. Comat. S. A. În anul 1973, a fost îndiguită Bârzavape toată lungimea traseului, cât aceasta înconjoară satul, digul fiindînălŃat cu 2,5-3 metri.

Podul ce se află la intrarea în sat a fost construit între 1911-1913, de meşteri italieni, având o lungime de 50 metri, o lăŃime de 5metri şi o înălŃime de 4 metri de la luciul apei. Acest pod a avut partede înfruntarea apelor. Astfel, iată câteva din principalele inundaŃiiinregistrate în diferite documente: 1750 – mai, 1751 - 15 mai, 1752 –toamna, 1766, 1775 – iulie, 1758 – primăvara, 1813 – toamna, 1903au fost de asemenea inundaŃii ale Bârzavei; în 1912 a plouat excesivşi a pus la grea încercare cei doi piloni ai podului ce se construia înacea perioadă, în anul 1926 ploile abundente au rupt Barajul de la

25

Văliug, fapt care a provocat inundaŃii în Valea Bârzavei; în 1932, înmartie, prin topirea bruscă a zăpezii, au avut loc inundaŃii; în 1956, înmai, în urma ploilor abundente, apele învolburate au trecut pestenivelul podului, inundând şi casa pădurarilor (Cantonul Lucai).

După ultima inundaŃie, s-a luat măsura ridicării niveluluişoselei naŃionale cu 2 metri, în perimetrul podului, al cantonuluipădurarilor şi până la fostul cimitir al animalelor (actualmente, peacel amplasament se află firma Petrimex). În timpul inundaŃieiamintite, apele învolburate au inghiŃit o căruŃă, cu cai şi cugospodarul acesteia, Drăgoi, care era din Câlnic.

În aprilie 1966, ploile au pus la grea încercare pilonii desprijin ai podului. În anul 2005, în luna aprilie, a plouat 5 zileneîntrerupt, apele Bârzavei au depăşit cota de inundaŃie, punând înpericol podul C. O. M. A. T. şi o porŃiune de şosea, două zile fiindoprită circulaŃia pe relaŃia ReşiŃa-Timişoara. Debitul mediu anual,calculat la Moniom, este de 3,98 mc/sec. Cota punctului 0 este de201 metri faŃă de nivelul Mării Negre. Apa subterană se găseşte la oadâncime minimă de 2-3 metri şi maximă de 18 metri, înspre vestulsatului. Pe lângă aceste ape sunt o mulŃime de ogaşe care aufragmentat dealurile din jurul satului, acestea având însă oimportanŃă nulă la debitul râului. Aproape nu există casă care să nuaibă fântână în curte, totalul fântânilor fiind de 76 în gospodăriilesătenilor, şi 12 stradale.

În perioada interbelică, la Moniom existau 45 de izvoare.Numărul lor, însă, s-a redus considerabil, ca o consecinŃă aîmpăduririi terenurilor. Unele şi-au schimbat înfăŃişarea, dar poziŃia şidenumirea lor au rămas aceleaşi. Aletele, nu mai există, fiind ruinate,dar se ştie locul unde au fost cândva. Acestea sunt: Izvorul dinStânca, Roata I-II, lui Cinca, Izvorul din Corcan, din CăruŃă, dinMăguricea, Izvorul lui Marcu din Stupini, din Ogaşu Popii, din Ivaşcu,din Păgina Iancului, din Burău, din Ursăi, din Dosu Vinii, din GuraSatului, din Coasta Barna, Izvorul Gura Lucai, lui Ocea, din Mijoni alui Pătru Gazda. Apoi, izvorul din Valea Mieilor, din Ogaşu Căliman,din Leoruşca, al lui Gimoc din Moacă, din Popa, din ValeaMoniomului, din Olaru, din Tresta şi izvorul din Zăvoi.

Vegeta Ńia

Teritoriul localităŃii Moniom are o vegetaŃie caracteristicăclimei de dealuri. Ea este formată din păduri de foioase, pajişti şi,prin acŃiunea omului (defrişări), păşuni şi teren agricol. Aici seîntâlnesc specii ca: gorun, fag, ulm, carpen şi alte specii în amestec

26

cu acestea. Mai găsim cireş de pădure, paltin, tei, frasin, mesteacăn,anin, salcâm. MenŃionăm că la marginea satului, către Bocşa, existăun platan (Platanus Acerifolia), dar cum lemnul acestuia e destul degreu, dar puŃin durabil, este cultivat ca arbore ornamental. Poateajunge la înălŃimea de 40 de metri, sau mai mult, cu longevitate între500-2000 ani, actualmente având circumferinŃa de 1,20 m. Maiîntâlnim o mulŃime de arbuşti cum ar fi: alun, corn, păducel,mesteacăn, frasinul, chiar şi pinul.

Au fost făcute plantaŃii de brad şi molid, pe arcade restrânse,dar fără rezultate spectaculoase. De asemenea, mai întâlnim arboride esenŃă moale: salcia, răchita, arinul şi plopul. Mai găsim diferiŃi ar-buşti sau tufe: murul sau rugul, păducelul, nalba şi altele. Dintreplantele agăŃătoare, amintim iedera. Dintre pomii fructiferi cultivaŃi,pomenim caisul, cireşul, gutuiul, mărul, nucul, piersicul, părul, prunul,vişinul, scoruşul etc.

Flora

Aceasta este specifică zonei de deal, prin plantele mici carese găsesc: muşeŃelul, urzica mare, coada şoricelului, menta sauizma broaştei, cicoarea, brusturele sau măzărica. Prin fâneŃeîntâlnim: busuiocul de câmp, brebenelul, o specie de ciuboŃica-cucului, clopoŃeii, coacăzul roşu, garofiŃe, ghiocelul, fragii de pădure,măceşul, măcrişul, macul sălbatic, pirul, porumbarul, scaietele, socul,sunătoarea, troscul, urzica mare, viorelele, toporaşii şi altele. Maiîntâlnim mai multe specii de muşchi, licheni, ferigă, şi mai multespecii de ciuperci comestibile.În special prin grădini, se cultivă oserie de plante ornamentale: busuiocul, crinul alb, gherghinele,laleaua, lăcrămioarele, liliacul, narcisele, petunia, rosmarinul,zambila (viorelele). Dintre leguminoase: cartoful castravetele, ceapa,cimbrul, mărarul, pătrunjelul, roşiile, usturoiul, spanacul, leuşteanul,hreanul. Dintre plantele furajere, enumerăm: lucerna, trifoiul şi altele.

Fauna

Ca şi vegetaŃia, fauna este variată, prezentând un deosebitinteres cinegetic. Vom încerca, în continuare, să enumerăm speciilemai importante care populează acest teritoriu. Dintre mamiferelemari, întâlnim aici: căprioara, lupul, mistreŃul, iar din cele mijlocii şimici menŃionăm: ariciul, cârtiŃa, dihorul de casă şi de pădure, pisicasălbatică (rar), viezurele, bursucul, vulpea şi altele. Existănumeroase rozătoare, dintre care amintim: şoarecii de casă şi de

27

câmp, şobolanii, apoi hârciogul, iepurele, popândăul şi veveriŃa.Dintre reptile, enumerăm: şarpele de casă, năpârca de apă, şopârlade ziduri, guşterul. Dintre amfibieni, sunt câteva specii de broaşte şisalamandra. Mai întâlnim o mare varietate de păsări răpitoare, de zisau de noapte, cum sunt: şoimul rândunelelor, ulii, uliul păsărilor sauuliul porumbeilor, uliul păsărar sau uliul mic, uliul şorecar.

Din rândul păsărilor răpitoare, de noapte, amintim: bufniŃa,buha, huhurezul, cucuveaua, striga, ciuful de câmp. În afară deacestea, mai există şi alte păsări (unele din ele tot răpitoare). Astfel,întâlnim câteva specii de ciori, ciocănitori, ciocârlia (mai rar), corbul,coŃofana (Ńarca), graurul, mai multe specii de vrăbii, vrabia de casă,de câmp, potârnichea, o specie de turturea (guguştiucul), fazanul,gaiŃa, pupăza, rândunica, mai multe specii de privighetori,codobatura (slujnica cucului), codobatura galbenă, mierle, sturzi, dincare amintim mierla neagră, ciocârlia de câmp (rar). În iernilegeroase, pe cursul Bârzavei se pot vedea raŃe sălbatice. Alte păsări:cucul, mai multe specii de porumbei sălbatici, barza albă (mai rar). Înapele Bârzavei şi ale pârâurilor din hotarul satului există o marevarietate de specii de peşti.

Clima

Localitatea Moniom se află sub influenŃa anticiclonului şi amaselor de aer venite din regiunea Mării Adriatice, care fac ca iernilesă fie moderate, primăverile timpurii, iar verile temperate. O altăcaracteristică a climei este dubla periodicitate a precipitaŃiilor subformă de ploaie (primăvara şi vara). PrecipitaŃiile ating media de 700mm, iar temperatura medie anuală oscilează între 9 şi 11 gradeCelsius, cu minima de 2-3 grade şi cu maxima de 31-32.

După T. Morariu, A. Savu, M. Călinescu, „ContribuŃii lahidrografia regiunii ReşiŃa“, microregiunea ReşiŃa se încadrează înregiunea climatică C. f. b. x. (clasificarea lui Köppen). Temperaturamedie anuală este de 10,07 grade Celsius.

Orientarea reliefului împiedică deplasarea normală a maselorde aer, canalizându-le în lungul văilor. Vânturile se caracterizeazăprintr-o slabă intensificare, datorită culmilor ce străjuiesc din toatepărŃile satul. Rareori vântul ce vine dinspre Sud intră pe CuloarulBârzavei, afectând descoperirea caselor, aşa cum s-a întâmplat înanul 2004. Caracteristica acestor vânturi constă în faptul că suntcalde şi uscate. Primăvara şi vara sunt anotimpurile cele mai bogateîn precipitaŃii, iar iarna este anotimpul cel mai secetos. Cele maimulte precipitaŃii cad în lunile mai şi iunie, sub formă de ploi

28

torenŃiale, iar cele mai puŃine în lunile ianuarie şi februarie. Dintrelunile de toamnă, cea mai ploioasă este octombrie.

Teritoriul satului Moniom se află într-o zonă ferită de viituri.Vânturile, puternice fiind, cu mici excepŃii, trec pe deasupra satului,fiind estompate de altitudinea dealurilor din acest culoar al Bârzavei,care înconjoară satul din toate părŃile. În concluzie, putem spune căîn microregiune temperatura medie anuală este mai ridicată decât înrestul Ńării, temperatura medie lunară nu coboară niciodată subminus 3 grade, iar trecerea de la iarnă la vară se face brusc. Dintimpuri străvechi, se păstrează anumite cunoştinŃe de meteorologiepopulară. Oamenii şi animalele presimt schimbarea timpului. Depildă, când este zăpuşeală şi aerul parcă stă pe loc, atunci va bategrindina, iar când serile sunt senine şi friguroase, iar cerul nopŃii esteacoperit cu stele ce strălucesc, va cădea bruma.

29

Moniomenii şi casele lor

Popula Ńia

În urma războiului austro-turc din 1717-1717, Banatul, caprovincie care a devenit a Austriei, administraŃia habsburgică vaîntreprinde o serie de acŃiuni menite să-i furnizeze date cât maiconcrete cu privire la populaŃia şi numărul acesteia, pentruimpunerea şi perceperea dărilor, deci din punct de vedere fiscal, darşi la bogăŃiile noii provincii cucerite.

Au fost numeroase „conscripŃii“ (recensăminte), dar, dinpăcate, multe din datele consemnate atunci nu au mai ajuns până înzilele noastre. Din cele cunoscute, prima, care datează de la 1717,deci imediat după cucerirea Banatului, a constatat că Moniomul avea18 case. Nu se cunoaşte ce număr de locuitori a avut satul, dar dacăla anul 1717 aşezarea a avut 18 case, deci 18 familii, în medie cucâte 5 membri fiecare, deci în total 90 de locuitori, aşa cum se apre-ciază de către demografia istorică (Ştefan Pascu, Demografiaistorică - PopulaŃie şi Societate, p. 356).

AutorităŃile austriece au mai făcut şi alte recensăminte, ca depildă acela din 1 ianuarie 1751, când Moniomul apare cu 38 case, la1 octombrie 1776 satul are 52 case, la 1880 erau 89 case, sau celdin 1885, când satul are 78 case. łinând seama tot de criteriul că ocasă să fi fost locuită de o familie formată din 5 membri, dămexemplu anul 1880, cu 98 case: înmulŃind 89X5 = 445 locuitori,recensământul redat mai sus consemnează la acea dată 457 suflete,în plus faŃă de aceste calcule rezultând doar 12 persoane. Înclinămsă credem că, în medie, într-o casă, în anul 1717, nu au fost numai 5membri, ci mult mai mulŃi.

Aşa după cum scrie istoricul maghiar Pesty Frigies, la 1800,anul construcŃiei Bisericii de piatră din vechea vatră a satului,populaŃia trecea binişor peste 150 suflete, ca peste un secol săajungă la peste 500. Odată cu încetarea conflictelor armate şi aexpediŃiilor de jaf ale turcilor, sau a mobilizărilor făcute de austrieci,în Banat se constată o dezvoltare treptată a aşezărilor şi creştereanumerică a populaŃiei. După încheierea păcii dintre turci şi austrieci,siguranŃa vremurilor va determina creşterea numărului de locuitori,care încep să se reorganizeze; ei şi-au înjghebat gospodării maibune, mai trainice, familiile s-au refăcut, au devenit mai puternice şicu mai mulŃi membri.

Începând cu cel de al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea,

30

menŃiunile referitoare la Moniom, ca şi cele privind majoritatealocalităŃilor bănăŃene, sunt tot mai frecvente. Redăm în continuaretabelul care cuprinde date referitoare la numărul de case şi numărulde locuitori ai Moniomului în secolele al XVIII-lea şi XXI-lea, culesedin diferite izvoare, date care ne permit să urmărim evoluŃiademografică a localităŃii, evoluŃie care furnizează date importanteprivind cadrul în care s-a format, cu unele comentarii pe margineadatelor din tabel.

În continuare vom reda cele mai pertinente recensăminte,aşa cum au fost înscrise în: lucrări de specialitate, protocoale biseri-ceşti, Arhivele Statului, la primărie, arhiva Căminului cultural, înpublicaŃii.

1880 - 89 case, populaŃie: 457, dintre care români 438, germani 4 şi15 de naŃionalitate necunoscută.

Popula Ńia pe vârst ă, la anul 1900 :0-5 ani 74 pers.6-11 ani 60 pers.12-14 ani 36 pers.15-19 ani 47 pers.20-39 ani 169 pers.40-59 ani 139 pers.Peste 60 ani 44 pers.

Tot în 1900 erau 542 persoane de cetăŃenie română şi 3maghiari, un german, trei slovaci, şi 14 de alte limbi. Scriu şi citesc305 persoane, ştiu ungureşte 16.1953 - 124 familii, 199 bărbaŃi, 255 femei, total 454 suflete.

Casele acestora, cu rare excepŃii, vor rămâne pustii, căciurmaşii (dacă există) sunt stabiliŃi la oraş şi nu vor reveni să continueactivitatea agricolă a înaintaşilor. Se remarcă mentalitatea populaŃiei,înrădăcinată demult în toate satele Banatului, de a limita numărulmoştenitorilor la 1-2 copii, ca răspuns de preîntâmpinare a fărâmiŃăriiproprietăŃii funciare. Cea mai importantă cauză a natalităŃii negativeo constituie mentalitatea femeilor, care nu vor să nască şi să creascădecât unul sau cel mult doi copii; limitarea numărului moştenitorilor aînceput în familiile intelectualilor şi ale celor mai înstăriŃi, ca treptat săconstituie o atitudine de viaŃă generalizată.

Între 1898 şi 1919, populaŃia satului este de peste 500 su-flete, între 1932-1937, populaŃia scade la 462 săteni. În deceniile ur-

31

mătoare anului 1948, respectiv perioada de reconstrucŃie, creştereapopulaŃiei a avut până în 1971 un ritm ascendent, 1948 - 512locuitori, anul 1971 fiind vârful maxim al creşterii populaŃiei - 641locuitori. După anii 90, populaŃia în vatră scade îngrijorător, astfel: în1992-2002, populaŃia scade sub 400 locuitori, respectiv 1992 - 338locuitori, iar în anul 2002 sunt 376 locuitori, dintre care 256 au vârstacuprinsă între 18 şi 85 ani. Ne aflăm deci în plin proces de îmbă-trânire a populaŃiei din Moniom. Revenind asupra număruluipopulaŃiei din anul 1971, când a fost vârful ascendent de 641locuitori, de menŃionat că acest spor s-a realizat nu atât pe seamaexcedentului natural, cât mai ales pe seama sporului de imigraŃie(ansamblul intrărilor), fapt reflectat, de altfel, de creşterea demogra-fică rapidă, care nu putea fi rezultatul unui spor natural al populaŃiei.

Cauze de deces

Începând cu anul 1828, protocoalele bisericii menŃionează şibolile care au cauzat moartea, aşa cum au fost înscrise ele de preoŃi.Desigur că aceştia nu aveau cunoştinŃe medicale, care să prezintegaranŃia că cele scrise constituie, cu precizie, cauza morŃii. Este binede ştiut că preoŃii nu înscriau în protocoale drept cauză a decesului oconstatare personală ci, adesea, relatări ale membrilor de familie şiale rudelor, când acestea veneau să declare moartea. Un faptdeosebit de interesant trecut în protocol îl reprezintă datele privindgradul de rudenie: fiică, noră, socru, de unde au venit (localitateasau familia). Cu tot gradul de incertitudine a diagnosticelor trecute înprotocoale, acestea prezintă totuşi interes, fiindcă pot da o imaginede ansamblu şi pot ilustra într-o anumită măsură situaŃia economico-socială şi starea de sănătate a populaŃiei din acei ani. Astfel, redămdecesele, pe ani: 1905 - cu 25 decedaŃi, 1907 - 14 decedaŃi şi 1918 -31 decedaŃi, din care se poate observa că doar două persoane audecedat din cauze naturale din totalul de 70. De remarcat că lalocuitorii bătrâni, începând de pe la 60 de ani, s-a trecut în proto-coale, la cauza deceselor, bătrâneŃe, slăbeŃea bătrâneŃelor.

Boli: umflătură la grumaji, friguri, rană la piept, reumă,astupală, cădere de stomac, tusă (oftică), cozace, tusă măgărească,durere şi batere de inimă, slăbeŃea bătrâneŃelor, tuberculoză,arsoare, diaree (rur), tifos, aprindere de plămâni, bubă, sgârciuri,scarlatină, încuiat, şuiu, lungoare, aprindere de intestine, slog, jun-ghiuri, urdinat (rac), fras (sifilis), aprindere de creier, apa rea în maŃă,vărsătură, gălbinare, gâlci din răceală, morb spaniol, dezinterie, gută.Unora dintre bolile trecute în protocoale nu li se mai cunoaşte astăzi

32

semnificaŃia, dar au rămas în folosinŃa unora drept înjurături oriblesteme, ca de pildă: „lua-te-ar boala ră“ (epilepsie), „mânca-te-arfrasu“ (sifilis), sau „mâncate-ar buba ră“. În intervalul 1899-1999 aufost înscrise în protocol 27 de decese provocate „de moarte silnică“,la acestea fiind înscrisă cauza reală a morŃii. Aceste aspecte intere-sante ale realităŃilor sociale din acele vremuri le redăm în continuare.

Moarte silnic ă: împuşcat de jandarmeria ungurească,spânzurat, împuşcat la vânatoare, rană la piept, cădere din cireş,asasinat de cuŃit, împuns de taurul comunei, găsit mort, ucis, tăiat detren, călcat de boi şi car, intoxicaŃie cu alcool, moarte din ciuperci,accident de maşină, înecat, amputarea traumatică a membrelor,accident de uzină. Încercând să redăm în continuare câteva dinaceste întâmplări tragice petrecute între 1899-1999 în aceastămodestă localitate, şi care au rămas în memoria celor vârstnici caîntâmplări dramatice de neuitat, le consemnăm pe următoarele:

Ana Stângu, fata lui Iosif Stângu, nr. 47 - decedată la 18 ani,cauza rană la piept (decedată la 2 martie 1899).

Anuica, soŃia lui Petru Vuc, nr. 51 - decedată la 34 ani, cauzacădere din cireş (decedată la 28 iunie 1908).

Filip Ciuclea, nr. 11 - decedat la 33 ani, asasinat de cuŃit lanunta lui Petru Crâsta (Brânduşa) la 16 octombrie 1922.

Ioan PăuŃa, nr. 4 - decedat la 66 ani, împuns de taurulcomunei (decedat la 21 aprilie).

Ioan Stângu, nr. 12 - servitor economic, decedat la 4-8 mai1915. Înmormântat fără preot. În morminŃ nu este înmormântat ci înLucai, la Tâlva cu Piatră; unde a fost aflat la 5 zile în stare de totalăputreziciune (de atunci, acel loc, în memoria localnicilor, a rămasTâlva lui DuŃu).

Ioan Ivăniş, nr. 10 - decedat la 21 ani - împuşcat dejandarmeria ungurească în Ńarina Moniomului, la 4 august 1918.

Grigorie Jivan – învăŃător, decedat la 35 ani - cauzadecesului fiind amputarea piciorului stâng în timpul războiului; moarela 4 martie 1920.

Tulbure Adam, nr. 2 - ucis de cei doi cumnaŃi, Crâsta Filip(Cinca) şi Filip Ciuclea, nr.11, cu o bilă de fier, la 7 noiembrie 1905.

Ioan, fiul lui George Stângu, nr. 63 - decedat la 11 ani, cauza- moarte silnică provocată în urma deraierii trenului la Câlnic, la 16aprilie 1915.

Pavel Crâsta, nr. 23 - decedat la 52 ani, cauza decesului -împuşcat la vânătoare, în 18 decembrie 1925. (puşcat involuntar deAlexa Adam, nr. 18).

33

Ioan Adam, nr. 85, în etate de 32 ani, cauza decesului, spar-gerea pietrei de polizor (accidentat în zona capului), la 9 iulie 1939.

Moise Ivăniş, nr.10 - decedat la 43 ani, cauza decesului,mort din cauza consumului de prea mult alcool, la 16 aprilie 1944.

Moise Dubovan, nr. 48 - decedat la 52 ani, a fost călcat deboi şi car, la 24 august 1949.

Ruja Crina, nr. 99 - decedată la 29 ani, cauza, a căzut dincireş, la 1 iunie 1949.

Petru Meilă, nr. 17, în etate de 29 ani, cauza - intoxicarea cualcool metilic, la 30 mai 1955.

Ion, fiul lui Teodor Dubovan, nr. 86, decedat prin spânzurare,la 27 iunie 1964.

Ion Stângu, nr. 69, în etate de 34 ani, cauza morŃii,amputarea traumatică a membrelor de către un tren cu marfă înzona Triaj, la data de 21 octombrie 1968.

Trăilă Crina, nr. 8, în etate de 60 ani, decedat subit la nuntalui DrăguŃ Wilian cu Mimi, la 16 octombrie 1972.

Ruja Peia, nr. 33, în etate de 68 ani, decedată prin înec înrâul Bârzava, la data de 31 martie 1973.

Nicolae Adam, nr. 8, în etate de 47 ani, găsit mort la 26decembrie 1974.

Aurelia Drăgan, nr. 25, în etate de 32 ani, cauza decesului -intoxicaŃie cu ciuperci, la 12 iulie 1975.

Iulian Negru, nr. 105, în etate de 8-9 ani, cauza decesului,accident de maşină, desprinzându-se de mâna bunicii la vedereatatălui său care era de partea cealaltă a şoselei (tatăl fiind despărŃitde mama copilului).

Ion Meilă, nr. 13, în etate de 55 ani, cauza decesului,accident de maşină la Mociur, cu două săptămâni înainte de a fipensionat, la 26 iulie 1990.

Alexandru Opronescu, nr. 103, în etate de 41 ani, cauza - s-a aruncat în gol de pe geamul spitalului, la 21 mai 1986.

Pinter Francisc, nr. 104, în etate de 42 ani, decedat în urmaaccidentului de tren în zona Mociur, accident produs la 25 iulie 1995.

Ion Truică, nr. 66, 43 ani, decedat din cauza otrăvirii cuciuperci, la 25 septembrie 1993.

Ioan Stan, nr. 28, în etate de 53 ani, decedat prin înec înfântâna casei cu nr. 8, la data de 30 octombrie 1998.

Aceste realităŃi dureroase, care au dăinuit mult timp şi aurămas în memoria oamenilor locului transmise prin viu grai, prezintăo mare importanŃă, mai ales prin cunoaşterea vârstei celor decedaŃi

34

în perioada de analiză a anilor 1899-1999. Moartea infantilă aacestor ani se prezintă în aceleaşi forme şi au aceleaşi cauze,medicale şi sociale.

Anul 1905număr decese Cauza decesului

6 tusă măgărească1 aprindere de plămâni3 astupală1 cozace1 scarlatină1 împuns de taurul comunei1 tuberculoză7 diaree (rur)1 slăbeŃea bătrâneŃelor1 slab din naştere1 lungoare1 ucisDe la primul deces trecut în protocolul decedaŃilor, la anul

1899, 13 februarie, în care figurează Paulina Stancu (nr.15), de 11ani, urmată la 13 zile de sora sa Ruja, de 3 ani, care au avut ca şicauză a morŃii acelaşi diagnostic - „friguri, umflătură la grumaj dinafară“, şi până la ultimul deces, în decembrie 1999, al numitei EvaDimitru (născută Simu), au trecut la cele veşnice 966 persoane,dintre care bărbaŃi 505 şi 461 femei. De la 1899, an de când sepăstrează protocolul decedaŃilor Ńinut în biserică (chiar şi acum, în2005, se foloseşte în continuare acelaşi protocol), au fost locuitoricare au trăit 80 de ani şi peste. Se poate afirma că între 1899-1950durata de viaŃă a fost mai scăzută.

Merită să fie amintit Matei PăuŃa, de la nr. 10A, care în anul1925 a decedat la vârsta de 96 ani, până în prezent nici un localnicneegalând această vârstă. De menŃionat este faptul că şi alte per-soane au trecut pragul de 80-90 ani, dar nu au fost cuprinse în tabe-le, aceştia fiind localnici care au avut altă credinŃă decât cea orto-doxă şi, din lipsă de documente şi informaŃii, nu au fost enumeraŃi.

Eroii R ăzboiului cel Mare

„Chiar ajunsese, venind de la ReşiŃa, un tren lung de marfă,cu vagoane deschise, plin cu cătane(...) reşiŃeni, văliugeni, Ńeroveni,câlniceni, mâniomeni, Ńărani. La trei ore după masă, 14/27 iulie 1914,a plecat din Văsiova. Unde? La moarte“. - scria Petru Encovei Oance(Tata Oancea) în revista Vasiova. La 26 iulie 1914, Austro Ungaria

35

declară război Serbiei. Pleacă primii feciori, din Moniom, pe front. Pelângă durerea pentru fiii lor plecaŃi, populaŃia are de suferit de peurma rechiziŃiilor de tot felul.

În 1916, în februarie, au fost mobilizaŃi bărbaŃii între 45-50ani, iar în martie se recrutează tinerii de 18 ani.

Sacrificiile omeneşti din satul nostru în anii primului războimondial au fost în număr de 13, aceştia murind din cauza şi întimpul acestuia. Lista Eroilor se află la loc de cinste în altarul bisericii.

În memoria acestora se intenŃionează a se ridica unmonument de către sculptorul Duşan Basista, care să eternizezenumele lor. În cimitirul de obşte a fost amenajat un loc specialdedicat acestora, în perioada interbelică, împrejmuit cu gard de fier,unde se omagia Ziua Eroilor (de Ispas). ÎnălŃarea Domnului are unsens pentru noi: acela că cinstim şi pomenim în această zi pe eroii şipe martirii neamului, care şi-au dat viaŃa pentru apărarea şiîntregirea Ńării, pentru dreptate şi adevăr. În fiecare an, îi sărbătorimpe cei 13 eroi care s-au sacrificat pentru acest neam, eroii noştricare au luptat până în ultima clipă pentru apărarea gliei strămoşeşti.Astfel, de ziua lor îi cinstim şi îi purtăm cu mândrie în suflet. LaÎnălŃare, Biserica săvârşeşte parastas şi slujba de pomenire,rugându-se pentru iertarea păcatelor şi pentru veşnica odihnă asufletelor celor care, din dragostea de neam şi Biserică, şi-au datviaŃa. Ani la rând, aceştia au fost omagiaŃi de către şcolari, prinîngrijirea locului de veci. Din păcate, cu trecerea timpului, gardul defier care înconjura acest loc a dispărut, iar acum nu mai există.

Redăm lista Eroilor Neamului: Grigorie Jivan, Ioan Ivan,Partenie Dubovan, Toma Bontilă, Nicolae Burulean, Filip Meilă,Moise PăuŃa, George LăeŃiu, Traian Stângu, Moise Adam, Ion Crina,Traian Stângu, Simion Stângu

Nume de familii

În decursul timpului, multe nume de familie au dispărut, darau apărut altele noi, pe care memoria documentelor le mai pastreazăîncă. Numele acestea se pot cunoaşte din protocoalele bisericii, careau fost Ńinute începând cu anul 1828, fiind păstrate până astăzi laArhivele Statului Caransebeş. Dar sursa cea mai sigură o reprezintădocumentele de înscriere în cartea funciară, care datează din 1894şi în care sunt înscrise numele celor ce au primit loturi de casă.

Nume de familie dispărute înainte de anul 1899: Bengu -1884, Duca -1822, Duda -1895, Giurgia -1889, Isac -1895, Lucaci -1878, Opra -1895, Orăşian -1885, Pantici - 1883, Stanciu -1879,

36

Stancu -1880, Ursu -1890, Vucu -1890.Nume de familii noi stabilite: Vida, Ienciu, Mareş, Silion,

Jioiardt, Goian, Voin, Zgriba, Drăgan, Sima, Stancu, Creangă, Păun,Tismonariu, Coca, Toderici, Olaru, Simu, Grosu, Basista, Burlacu,Bercea, Chircu, Munteanu, Makai, Pavel, Pavlovici, Purea, Randiş,RăsmeliŃă, Sava, Simion, Ştiuj, Stoican.

Familii vechi din Moniom, care se regăsesc după 150 ani:Adam, Bontilă, Crâsta, Cristea, Dubovan, FranŃ, GheŃa, Iancu, Ivan,Jurca, Lepa, Marcu, Meilă, Mustăcilă, PăuŃa, Petrica, Sâmu, Stângu.

În decursul timpului, multe nume au disparut, dar au apărutaltele noi, pe care memoria documentelor le mai păstrează încă. Nefacem o datorie din a le prezenta, precum şi localităŃile deprovenienŃă ale acestora, în măsura în care am putut face acestlucru, sau cum rezultă din protocoalele bisericii şi din alte acte, oridin informaŃiile unor persoane. PăuŃă - Cîlnic, Conac - Şoşdea, Laieş- Valea Boului, Stanciu -Câlnic, Ienciu - Câlnic, FranŃ - nr. 29,VerseŃiu (VârşeŃ - Iugoslavia), Gâscă - Câlnic, Lucaci - Câlnic, Pârvu- Deta, Crina - Câlnic, Ciuclea - Câlnic, MâŃu - Câlnic, Iancu - SacoşuUnguresc, Visăgău - nr. 68, Sacoşu Unguresc, Dolca - SacoşuUnguresc, Iancu - Sacoşu Unguresc, LăieŃiu –Sacoşu Unguresc.

Apelative

Am găsit de cuviinŃă să las urmaşilor o mică însemnare, sprea nu fi uitate în timp apelativele numirilor familiale şi de rudenie. Suntsemnificative numirile ce le dau sătenii noştri membrilor din familie şineamurilor (rudelor) acestora: Taică, Maică, Tata Mare, Mama Mare,Tată Mic, Mamă Mică, Uică, Mătuşă,Taica Moş şi Babă, Nepot,Strănepot, Văr, Neamule, Ginerele, Noră, Cumnat, Cumnată,Cuscru, Cuscră, Tată Vitreg, Frate Vitreg, Naş, Naşă, Fin, Fină,Moaşă, Moşoniu, FraŃi de cruce. În continuare, vom detalia acesteapelative pentru viitorime. Rudele de gradul I şi II. (Gradul derudenie): tata, mama, fiu, fiică, frate, soră, nepot fiu, nepot fiică,bunic, bunică (soŃ), bunică (soŃie). Afini de gradul I şi II. Gradul derudenie: socru, soacră, ginere, noră, cumnat, cumnată, bunic (soŃ),bunic (soŃie), bunică (soŃ), bunică (soŃie).

Taică (la tata părinŃilor mei), maică (la mama părinŃilor mei),tata mare (chiŃu - la fratele mai bătrân al tatălui meu), mamă mare(la soŃia fratelui mai mare al tatălui meu), tată mic, mamă mică(fratele mai mic al părinŃilor şi soŃia lui), Uică şi unchi la fraŃii şi veriipărinŃilor şi la toŃi cei ce ne-ar putea fi părinŃi, dar cu deosebire că laaceştia din urmă, când îi strigăm sau vorbim cu ei, le spunem şi

37

numele, pe când la rudenii nu, ci numai când vorbim despre ei lapersoana a III-a.

Mătuşă la sora părinŃilor mei, la verişoarele primare şi celede al doilea grad de rudenie, Taica moş, străbun şi strămoş, la taicapărinŃilor mei. Moş şi babă la oameni bătrâni, când vorbim despre ei.Nepot, nepoată, la copiii fiilor, fraŃilor şi verilor mei. Strănepot şistrănepoată, la fiii nepoŃilor mei. Văr (văruŃ) , vară (văruică,verişoară) primari, la fiii fraŃilor părinŃilor. Veri, verişori de al II-lea,sunt nepoŃii fraŃilor părinŃilor mei. Verişori de al III-lea suntstrănepoŃii fraŃilor. De aici încolo, se zice „neamule“. Ginerele estebărbatul fiicei mele, ginere de nepoată. Nora este soŃia copiluluimeu; noră de nepot, de nepot de frate de soră.

Cumnat este fratele soŃiei mele şi bărbatul surorii mele.Cumnată este sora soŃiei mele şi soŃia fratelui meu. Cuscru, cuscră,cuscrii sunt cei care şi-au căsătorit fiii, nepoŃii laolaltă. Tată vitreg(măşcioni), mamă vitregă (măşcioane) sunt ai doilea părinŃi ai mei,care m-au crescut, dar nu mi-au dat naştere (părinŃi sufleteşti). Fratevitreg şi soră vitregă sunt fraŃii, ce au una şi aceeaşi mamă şi doi taŃi,sau unul şi acelaşi tată şi două mame. Naş sau naşă sunt cei ce m-au botezat (încreştinat ). Fin şi fină spunem celor ce ne-au cununatşi ne-au botezat, Moaşă (baică) îmi este cea care mi-a tăiat buricul.Moşoniu este bărbatul moaşei mele. Dinăr este de aceeaşigeneraŃie, „ leat“ cu mine.

Afară de aceştia mai sunt: FraŃii de cruce (cei doi fraŃi decruce au trăit de mici într-o înŃelegere perfectă şi, jurându-şi credinŃăpe viaŃă, ajutându-se la bine şi la rău, de obicei pentru a pecetluiaceastă credinŃă vitală, cei doi îşi făceau pe antebraŃ, pe parteaanterioară, o crestătură, una longitudinală, cealăltă orizontală, iarapoi îşi aşezau antebraŃele în formă de cruce, crestăturileînsângerate erau unite, acest ritual fiind făcut în prezenŃa a doi fraŃisau a unui frate şi soră, care se numeau „naşi fraticizi“).

ÎnfrăŃirea presupune din partea fraŃilor de cruce respectareaanumitor precepte morale nescrise, în sensul că din acel momentpână la moarte fraŃii aveau datoria să se ajute la nevoie, să fiesolidari între ei şi să se apere reciproc în situaŃii periculoase, săîmpartă în mod egal ce aveau, să întreŃină relaŃii de prietenie şiînŃelegere.

Acest obicei era foarte răspândit cu câteva decenii în urmă,şi înfrăŃirile se făceau nu numai între copii, ci şi între adulŃi, pe cândastăzi acest obicei este aproape necunoscut. Aceste înfrăŃiri sepracticau de regulă în a doua zi a Paştelui Mic, luni după amiază,

38

înainte de apusul soarelui. (Inf. Vasile Adam - nr. 85). Sătenii sesalută unii pe alŃii cu „bună dimineaŃa, bună ziua”, după masă -„bună vremea“, bună seara, sănătate bună să dea Dumnezeu, iarcopiii - cu sărut mâna. Am consemnat aceasta deoarece în zilelenoastre nu se mai respectă această străveche tradiŃie.

Nume de batgiocur ă

Aproape toate familiile mai vechi din sat au şi al doilea nume,„porecla“, după care sunt chiar mai bine cunoscute de consăteni. Nuprea au asemenea nume familiile mai nou venite în sat, pentru cătimpul relativ scurt în care au locuit aici nu a dat răgazul să li segăsească vreunul. Au fost culese peste 60 de porecle cu ajutorulunor consăteni mai în vârstă şi mai buni cunoscători ai satului.Aceştia sunt: Moise Vida, Traian Dubovan, Vasile Adam, Ioan FranŃşi Cornel Tismănaru. Sigur că nu toate au fost inventariate, mai alescele atribuite de tineri. Cunoaşterea originii acestor nume ar putea sădezlege multe din faptele, obiceiurile, moravurile din trecut, uneleatitudini sau deprinderi nepotrivite care au generat aceste porecle;de asemenea, originea ginerilor sau a nurorilor, veniŃi din alte sate, astat la baza celui de al doilea nume, de exemplu: łărovanu –łărovana - łerova, SocineanŃa - Soceni, Girişana - Ezeriş, Vana -Vasiova, RămneanŃu - Ramna, DomăneanŃu - Doman etc. Mai suntmulte astfel de porecle, dar împrejurările care le-au dat naştere nune sunt cunoscute. Şi aceste nume dispar odată cu familiile cărorale-au aparŃinut; unele se mai menŃin doar ca nume de locuri, deci auprimit caracter toponimic, de exemplu: Poiana lui Savu, Dealul Bâha,Tâlva lui Trifu, Calea lui Dănilă, Izvorul lui Cinca, Izvorul lui Gimoc.

Ca pretutindeni în satele bănăŃene, şi în Moniom era otradiŃie a poreclelor oamenilor locului. Acestea se folosesc pentru anumi o persoană la care se referă numele de botez (prenume ) şisupranume (nume de batgiocură, „prolecă“), precizând şi numele defamilie atunci când se impune, sistemul popular fiind folosit în paralelcu cel oficial, ba chiar cu preponderenŃă. Aceasta nu constituienumai o caracteristică a Moniomului, ci a mediului rural, în general.

Ne facem o datorie din a le consemna, căci unele sunt pecale de a fi uitate sau de a dispărea. Le vom consemna doar pe celemai semnificative: Adărău, Băloş, Băgiuleşă, Bârcoşea, Bengu,Bergea, BibarŃ, BoanŃă, BodronŃ, Bogatu, Brânduşa, Broscoi,Burcea, BriptuŃa, Butău, Cârşioabă, Cărâmbu, CăŃălu, Chera,Ciarda, Cinca, Circioc, CocârŃău, Corăi, Cucu, Dicăranu, Donăca,Duca, Dârnău, Fornea, Gin, Gimoc, Grecu, Gruia, Glavă, Giura,

39

Ianăş, Iacobel, Jiurjioni, Jidanu, Lupu, Laieş, MâŃuică, Meiloni,Micloane, Mihoc, Mitălău, Mitru, Mucea, Murariu, Mura, Bibi, Mutu,Oceai, OŃăt, Pârvu, PârŃoni, Pârlogea, Picioane, Piele, Pleşu,Poneavă, PuşchiŃă, RămneanŃu, Şciric, Şondoane, Ion Suru, Sârbu,Surei, Tocilă, Todor, łărovanu, Vanu, Vichenză, Zâcă. De menŃionatese faptul că i se atribuiau porecle şi numai unei persoane, chiardacă întreaga familie avea altă poreclă, cum ar fi: Başta, Bibanu,Bâca, Brusture, Budulă, Cacome, Cănitu, Calu, Cocoşăl, Fata Popii,Ginaica, Gioca, Hermun, Honău, Lobelo, Măndel, Mihai Orbu,Mânzu, Pac, Pătru Fauru, Pătru Gazda, Piciu, Pişa, Poacăr, Praunu,Raisăr, Şerifu, ŞocăŃăl, Spic, Străieriu, Tata Oilor, Ticu, łuŃuluşu.

Nume de botez

Se mai păstrează în mare măsură obiceiul de a boteza copiiicu numele părinŃilor, al bunicilor sau al naşilor. În lipsa unor copii desex masculin, a început să se dea fetelor nume derivate din cele alebărbaŃilor familiei: Giorgiana, Georgeta, Mihaela, Nicoleta. Au apărutşi nume „moderne“: Abel, Alex, Alin, Doru, Marian, Mirel, Paul;Cristina, Gianina, Hanelore, Jiana, Liliana, Loredana, Ramona,Simona, Steliana, Tatiana, Violeta.

De dată recentă e atribuitea mai multor nume de botez,practică necunoscută în trecut. Între 1960-1986 au existat 70 delocuitori tineri care aveau câte două prenume. Privind botezul copiilorde sex masculin, s-a recurs la doar 37 de nume, iar la fete la 33 denume duble. Exemplu pentru bărbaŃi: Gheorghe-Petru, Adrian-Ion,Moise-Petru, Traian-Florin, Romulus-Petru, Andrei-Nicolae, Abel-Petru, Flavius-Ionel, Ion-Crăciunel, Mirel-Sorin, Sorin-Ilie, Dan-Constantin etc. Exemplu pentru femei: Andreea-Claudia, Ionela-Maria, CodruŃa-Violeta, Ghiorghina-Florica, Loredana-Gianina,Petronela-Liliana, Ramona-Tatiana, Emilia-Jiana, Raluca-Camelia,Livia-Giorgiana, Sorina-Florina, Vasilica-Livia etc.

Nume de botez ale femeilor, în 1915 : Ana, Anuica,Anastasia, AnuŃa, Aurora, Aurelia, Brânduşa, Carolina, Cornelia,Cristina, Domnica, Dorina, Draga, Elena, Elisabeta, Eva, Floarea,Iconia, Ioana, Iuliana, Livia, LucreŃia, Magdalena, Maria, Mărgăria,Mura, Natalia, Niculina, Octavia, Paraschiva, Paulina, Petra, Petria,PetruŃa, Raveca, Rozalia, Ruja, Sabina, Semenica, Sânziana, Sofia,Solomia, Stanca, SteluŃa, Talia, Trăia, Valeria, Văsâlca, Versavia,Viola.

Nume botez ale b ărba Ńilor, în 1915 : Constantin, Coriolan,Dimitrie, Gheorghe, Iacob, Ioan, Ioanichie, Iosif, Iulius, Ilie, Moise,

40

Matei, Mihai, Nicolae, Petru, Pavel, Partenie, Romolus,Simion,Teodor,Toma, Traian, Tulbure, Trăilă, Vasilie, Vichentie.

Casa şi construc Ńia ei

Încă de la începuturi, casele de locuit au fost construite dinlemn, material la îndemâna locuitorilor datorită pădurilor existente înapropiere. În construcŃia locuinŃei s-a folosit cel mai mult lemnul degorun, dintre materialele necesare construcŃiei nelipsind piatrapentru temelie, care se găsea din abundenŃă atât pe cursul pâraielor,cât şi în cariera de piatră aflată în hotarul cu localitatea Câlnic, apoipaiele sau stuful pentru acoperiş - la casele vechi, şindrila mai târziu,şi apoi Ńigla. Ca atare, şi casele de locuit din satul Moniom purtauamprenta unor adaptări funcŃionale la condiŃiile istorice, social-economice şi de mediu. Arhitectura casei Ńărăneşti este redarea înelementele constructive a felului de a gândi, de a trăi, de a activa încontinuitatea umană. Tipul de casă din Moniom nu se deosebeşteprea mult de tipul de casă din localităŃile de pe cursul Bârzavei, atâtîn ceea ce priveşte structura şi mărimea casei, cât şi modul deconstrucŃie şi materialul utilizat.

Accesul în gospodărie se face printr-o poartă mare, zidită,din piatră sau cărămidă, şi cu acoperişul în pantă, acoperită cu Ńiglă.Poarta este alcătuită din două spaŃii: una pentru accesul omului şi aldoilea pentru animale şi căruŃă (nr. 33, 49, 50, 64a, 67, 75), mareamajoritate având doar poarta mare, care face legătura cu gospodăriaurmătoare. În continuare, vom detalia modul de construcŃie aacestora în trecut. Casa, ca loc central al gospodăriei, era bicelularăsau tricelulară. În cea bicelulară se găseşte întotdeauna o încăperecu vatră şi coş deschis, numită cuină, constituind prima încăpere laintrarea în locuinŃă. Aceasta este fără ferestre, se aeriseşte numaiprin uşă şi curenŃi de aer antrenaŃi pe coşul larg de 1/1 metru, făcutdin nuiele împletite şi lipit cu pământ. Tot în cuină se găseşte şihocna la pod (uşa mică în tavan), cu scara alături; în podul casei sepăstrează alte alimente: porumb, grâu, legume uscate; lateral cuintrarea în cuină se găseşte camera de locuit, soba. Cuptorul careîncălzeşte camera de locuit este în legătură cu vatra şi coşul dincuină. Acest tip de casă bicelulură denotă un nivel de trai scăzut, iarmodelul s-a conservat într-un număr redus de gospodării.

Alt tip vechi este casa tricelulară, care păstrează întrutotulforma şi funcŃiile celei bicelulare, dar are încă o încăpere. Aceastăîncăpere a preluat la început o parte din funcŃiile de cameră alecuinii, şi apoi a devenit o cameră de locuit, pentru ca cealaltă cameră

41

să poată deŃine roluri ocazionale festive. La această casă seîntâlneşte şi tinda cu stâlpi de lemn (nr. 74). În genere, casa vechebicelulară sau tricelulară are o singură intrare, prin „cuină“, de undese deschid, în dreapta şi în stânga, uşi spre camerele laterale.

Referitor la casele de locuit din perioada ocupaŃiei otomane,este foarte dificil, aproape imposibil, de făcut precizări referitoare laaspectul lor, deoarece acestea au dispărut după venirea austriecilorîn Banat, tocmai datorită măsurilor de sistematizare luate, dar şi amaterialului fragil din care au fost construite, încât nu s-a păstratnimic din ele. Despre casele din această perioadă avem unelemărturii scrise, iar unele detalii se pot deduce din studierea colibelorpăstorilor sau a unor clădiri auxiliare mai mici şi mai primitive dingospodăriile Ńărăneşti. Poate fi uşor urmărit modul în care a evoluatcasa începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, întrucâtaustriecii au ordonat sistematizarea tuturor localităŃilor, iar tipul decasă ce urma să fie construită era dinainte stabilit.

Dorim să precizăm că după ce Banatul a revenit Austriei,construirea clădirilor de locuit se făcea numai cu aprobareaautorităŃilor habsburgice, care impuseseră respectarea unor reguli,cum ar fi, de exemplu, obligativitatea construirii caselor numai dinmateriale solide, nefiind neglijată nici estetica exterioară. Fiecarefamilie putea să aibă şi un sălaş pe „moşie“ (extravilan), cu condiŃiaca acesta să nu fie locuit tot anul. Totodată, se prevedea ca pentruacoperişul caselor de locuit să fie folosită şindrilă sau Ńiglă, apoi,între case, trebuia lăsată o distanŃă corespunzătoare pentru cazulizbucnirii unui incendiu. Astfel, planurile trasate de topografi urmă-resc ca uliŃele să păstreze o anumită proporŃie şi simetrie raportat lacentrul comunei, care era socotit locul pe care se afla biserica.

Pentru o concentrare cât mai mare a gospodăriilor,autorităŃile au impus şi o anumită orientare a casei în funcŃie de uliŃă.Dreptunghiul gospodăriei era închis spre stradă de poartă, iar lateralde zidul gospodăriei următoare. CadenŃa impusă era facilitată deîmpărŃirea egală a loturilor de casă. Se trece la organizarea gospo-dăriilor pe familii, în funcŃie de puterea economică a fiecăreia. Nouafamilie îşi va ridica gospodăria acolo unde îi va permite proprietatea.

Primele case care au fost construite din piatră au fost cele cunr. 64 şi 4; ca un simbol peste timp, se mai păstrează casa cu nr.40, aparŃinând familiei Petrica. Aceasta are frontul stradal de 5 metrişi este în întregime din piatră de râu, restul casei fiind din lemn degorun şi păstrând în întregime arhitectura veche; chiar şi geamulstradal se păstrează aşa cum erau ele înainte vreme, având

42

dimensiunea de 40/50 centimetri. Să nu mai vorbim de uşa arhaică,de la intrarea în casă, care păstrează caracteristicile vechilor uşi, oasemenea uşă de intrare putând fi văzută şi la casa cu nr. 64.

Prima casă de lemn care a fost ridicată pe actuala vatră asatului a fost casa lui Suru, pe amplasamentul actualei case afamiliei Crina Pavel, la nr. 16, chiar în capătul satului, în partea deNV a străzii principale. Aceasta a rezistat până prin anii 60 aisecolului trecut,când s-a prăbuşit. Altă casă păstrată până prin anul1950 a fost casa cu numărul 41, aparŃinând familiei Trifu, apoifamiliei Ion (Aflătoane, sau unde a stat, aşa cum se spunea prin sat,Cica de la Căvăran). Aceasta era acoperită cu şindrilă, într-ofotografie în care apare fiind surprins un grup de şcolari. Ea se aflachiar în faŃa actualei biserici, iar noi vom reda această imagine pestetimp, ca o piedică în calea uitării a ceea ce a fost cândva.

Redăm în continuare situaŃia caselor în anul 1910, precum şistarea acestora:- 51 case din piatră sau cărămidă- o casă chirpici sau pământ- 63 lemn sau altceva- 93 acoperite cu Ńiglă- 22 acoperite cu şindrilă

Revenind la construcŃia casei din temelie, să consemnăm că,atunci când se zidea o casă, mai întâi se săpa un şanŃ de 2-3 urmede afund, în care vine zidit fundamentul (temelia) făcut din piatră, decare mai tot hotarul satului este plin. Când era gata şanŃul pentrufundament, se chema preotul pentru a sfinŃi locul casei.

În timp ce preotul citea rugăciunile pentru o asemenealucrare, se aprindeau patru lumânări, în toate cele patru colŃuri aleşanŃului. În colŃul de către răsărit, pe piatra care se punea mai întâiîn fundament, se aşezau monede de argint sau aramă, cum erau înacele vremuri, şi se reteza capul unui cocoş cu tesla sau ciocanulmaistorului care zidea casa, existând credinŃa că prin moarteaacestuia să fie răscumpărat un membru al familiei, destinat să moarăla edificarea noii case. La un asemenea ritual am asistat personalcând s-a zidit casa de la nr. 29, aparŃinând familiei GheŃa, aceastădatină mai păstrându-se, după cum se poate vedea, şi azi.

Şi astăzi se mai crede că zidindu-se sau adăugându-se noianexe vechii clădiri, cineva din casă trebuie să moară, dar se maicrede că, zidindu-se în fundament umbra unui om, acela negreşit seva face muroni într-un an; umbra acelui mort, în tot anul (în fiecarean în care s-a zidit umbra), se va arăta, ocolind casa la miezul nopŃii.

43

Apoi se zideşte fundamentul, care de regulă se ridică la o înălŃime deun metru de la suprafaŃa pământului, sau are alte dimensiuni, înfuncŃie de înclinaŃia terenului.

Pe fundament se aşezau lemne de gorun groase de 20-30centimetri şi de lungimea fundamentului, care avea dimensiunea de8-10 metri. În aceste lemne, „bulvanii sau tălpoane“, se scobeauatâtea „pilugi“ sau „Ńopuri“ câte era nevoie, iar în ele se băgau căŃeii,care erau aşezaŃi perpendicular; de ambele părŃi ale căŃeilor sescobeau „vălăile“, în care se băgau „bârnele“ şi „uşciorii uşilor şiferestrelor”, care aveau înălŃimea de 2-2,5 metri. Între aceştia sepuneau bârne. Încheietura (pusul bârnelor una peste alta) launghiurile casei se numeşte „cheptoare“.

Deasupra căŃeilor se pun în lungime şi lăŃime 4 corzi, care Ńinobada casei (căŃei aşezaŃi perpendicular, în a căror vălăie suntînşirate bârnele), ca să nu se desfacă. Pentru corzi se pun grinzile lao distanŃă de 1 metru una faŃă de cealaltă. În capătul fiecărei grinzivin scobite Ńopuri (găuri) în care se bagă cornii. Cornii se prindeauunii de alŃii cu cuie de lemn, având o grosime de 10-12 centimetri;aceştia se aşezau piramidal şi aveau o lungime de 5-6 metri. Corniidin lăŃimea casei se numesc căpriori. Pe corni erau bătuŃi lăteŃi pestecare se bătea şindrila, iar mai târziu se aşeza Ńigla.

Dacă casa era mai mare de 5 metri, se făcea sub acoperiş(sub corni, în pod) şi scaun de grinzi. Dacă aceasta se acoperea cuŃiglă, părŃile de jos ale acoperişului se numeau streşină, iar cele dinlăŃimea casei - chible. CăŃeii în care vin uşa sau geamurile secăptuşeau cu scânduri în funcŃie de grosimea grinzilor.

După ce s-a montat şarpanta casei, în capătul camereidinspre stradă, meşterii înalŃă o creangă de mesteacăn pe caregazda aşează o legătură cu diferite seminŃe şi o sticlă de Ńuicăîmpodobită cu un ştergar sau cu o cârpă. SeminŃele simbolizeazăbelşugul şi norocul de care noul cămin urmează să aibă parte dinplin. Cârpa sau ştergarul oferite în dar meşterului lemnar, precum şiŃuica cu care gazda omeneşte lucrătorii, se referă la dărnicia şiospitalitatea casei. Fără să se fi păstrat informaŃii asupra vreuneipractici rituale, la ridicarea casei se pun pe acoperiş sticla cu Ńuică şiştergarul, sau „cârpa de legat muierea la cap“, pe o creangă demesteacăn. La terminarea acoperişului, Ńuica o beau lucrătorii casei,iar cârpa o ia primul muncitor, „maistorul lucrării“.

Uşile au de obicei înălŃimea de 2 metri, iar lăŃimea e de 90centimetri. Uşile erau cu „brăvi“ - broască cu încuietori, sau cu„clenŃaică“ de fier ori din lemn, pentru a le Ńine închise. Ferestrele

44

sunt de la 70 la 90 centimetri înălŃime, iar lăŃimea - proporŃională. Lacasele mai vechi, ferestrele sunt şi mai mici, 40 x 40 centimetri, lacare în loc de „uiagă” (sticlă) era boşică de porc sau pănuş (piele depe târbanul de bou), prin care de abia străbătea lumina.

Obada casei se lipea cu „imală“ - lut amestecat cu paie;înainte de a se usca, se fac mici adâncituri cu degetele, apoi sespoieşte cu (mortar) nisip amestecat cu var. Plafonul se acoperea cuscânduri de lemn peste care se prindeau nuiele de alun, scoarŃe detei sau trestie, care la rândul lor se spoiau. Partea de deasupraplafonului se numeşte pod. Înăuntrul casei se fac „primezuri“ (ziduridespărŃitoare) camerele având dimensiuni reduse - 3/4 metri.

Casele mai vechi, înaintea uşii de intrarea de către curte,aveau „tindă“ sprijinită pe stâlpi, între care erau bătuŃi lăteŃi de lemn,iar în „fundoane“ era „şpaisul“; asemenea casă poate fi văzută la nr.75, la familia Adam (Vichentă). Un sălaş care păstrează aceleaşipărŃi componente ca ale casei, fiind bine păstrat şi putând servi caetalon de casă veche, aparŃine aceluiaşi localnic de la nr. 40, PascuPetrica. Cinste lui! Deasupra tindei şi uşii de la intrare era ştreşina,ca să nu plouă sau să bată soarele în casă.

Coşurile caselor erau făcute din piatră, lemn sau nuieleîmpletite, spoite cu lut. Lemnele din coş se pun orizontal, pe ele fiindpuse „slasta “ (clisa) şi carnea spre a se afuma, şi se numeau„civiguri“. Sub multe case se găseşte „podrumul” (pivniŃa) cu„copileaŃă“ (găuri păstrate în zid) pentru unele lucruri mărunte careerau depozitate acolo. În vremuri demult apuse, oamenii săpau înpâmânt locaşuri care erau acoperite cu lemne peste care se puneapământ, care era acoperit la rândul lui cu „glie“ (bucăŃi de pământ cuiarbă), şi locuinŃa era gata. Acestea erau bordeiele. Vatra se făceadin pământ bătut cu „maiul“ şi se spoia cu balegă de cal amestecată,de asemenea, cu lut.

Casa bicelulară sau tricelulară este construită frecvent dincărămidă, crudă sau arsă, iar acoperişul din Ńiglă; tinda casei - custâlpi de lemn sau cărămidă. Casele cu tindă sunt ridicate pefundaŃie; sub tindă şi uneori din tindă este intrarea în (podrum)pivniŃă, aflată la demisol, de obicei sub una din camere. Aici sedepozitau butoaiele cu Ńuică, de mari dimensiuni, cuprinse între 300-500 sau chiar 1000 de litri. Asemenea butoaie se mai găsesc şiacum la familiile Marcu, nr. 50, şi Flisc, nr. 47. Pomicultura în declinşi faptul că livezile erau îmbătrânite şi slab productive, au dus treptatla demolarea acestora şi folosirea spaŃiului rămas, pentrudepozitarea cartofilor şi fructelor peste iarnă, sau a butoaielor cu

45

murături şi brânză. În ultimii 30 de ani, pe linia transformărilor adusecasei vechi, trebuie menŃionat că tinda cu stâlpi de lemn saucărămidă, prin forma şi dimensiunile variabile, a fost transformată înspaŃiu de locuit, tinda fiind închisă cu geamuri; în noua sa formă, afost denumită coridor.

Cuina s-a transformat astfel în camere de locuit, cu ferestre,maşină de gătit, deseori cu pat, o masă, scaune. În noua sa formă, afost numită bucătărie. La camerele de locuit (soba mare şi mică),transformările au vizat înlocuirea uşilor şi ferestrelor cu altele maimari şi mai moderne. Tot pe linia transformărilor aduse casei vechi,trebuie menŃionată şi ridicarea tavanului.

În camere, pardoseala era din pământ bătut; după anul1960, tot mai multe case sunt prevăzute cu podele. Uneori s-aschimbat total înfăŃişarea casei, dintr-o casă cu frontul la drum,ajungându-se la o casă cu acoperişul paralel cu drumul. În acest fela luat naştere un alt tip de locuinŃă, de astă dată cu două camere ladrum şi alte două spre curte, menŃinând tinda deschisă spre curte. ÎnMoniom întâlnim frecvent casa în formă de L sau U, ori „ocol închis“.FaŃă de aceste dispuneri extrem de simple, organizarea gospo-dăriilor din Moniom înregistrează soluŃii variate, care trec prin formulaocupării în două volume paralele a laturilor lungi ale curŃii, prinvarianta ocupării suprafeŃei ocolului pe trei laturi, în volum compact,sau în construcŃii independente, până la închiderea pe toate laturile,cu plasarea clădirilor după modelul gospodăriei cu ocol închis.

Fântâna „cu roată“ ocupă în acest spaŃiu un loc central binedelimitat în spaŃiul curŃii, departe de grajd sau cocină. Observămorganizarea compactă a construcŃiilor pe trei laturi ale curŃii, uneoricu închiderea incintei spre stradă sau spre vecini printr-un zid celasă imaginea unei construcŃii propriu-zise (nr. 2, 32, 91, 97, 64a).

Grajdul şi anexele

Grajdul, prezent în aproape fiecare gospodărie, este plasatîn continuarea casei, fie în curte, separat, în funcŃie de spaŃiu. Con-strucŃia grajdului are dimensiunea casei, incluzând şi şofrul în caresunt adăpostite carul şi uneltele agricole. RenunŃând la creştereaanimalelor, mulŃi săteni şi-au transformat grajdurile în anexe locui-bile, neavând ce să mai Ńină în ele. Tot în curte se găsesc şi cocina,coteŃul de păsări şi, frecvent, fântâna săpată în pământ şi ridicată dinpiatră sau cărămidă. MenŃionăm că în localitate sunt 12 fântâni stra-dale şi 76 în curŃile cetăŃenilor. Pânza freatică se găseşte la mini-mum 1,5-3 metri şi maximum la 18 metri, în partea vestică a satului.

46

Mobilierul

Mobilierul, asemenea casei, rezultă din necesităŃile de viaŃăale celor care-l foloseau. Principalele componente ale locuinŃei aufost: patul, masa, scaunele, dulapul scund cu trei sertare, dulap cudouă uşi, Ńesături. Lemnul şi-a găsit o largă întrebuinŃare şi înconfecŃionarea pieselor de mobilier din locuinŃa Ńărănească. Încameră, sobă, paturile sunt în număr de două, aşezate pe lângă ceidoi pereŃi longitudinali. Tipul de pat răspândit este patul cu tăbliisimple şi lipsite de elemente decorative. În faŃa fiecărui pat se afla„scamnul“ cu sau fără spătar (răstaniŃă). Mesele, nelipsite din nici olocuinŃă, erau de formă şi dimensiuni diferite: masă înaltă pătrată saudreptunghiulară cu sertar, şi masă joasă rotundă, cu trei picioare,pătrată sau dreptunghiulară, cu patru picioare. Mutarea acestora erauşoară datorită dimensiunilor reduse. Ea era Ńinută în cuină,rezemată de perete. Masa înaltă cu sertar avea un loc precis îninterior, era aşezată în „sobă“ lângă perete, între cele două paturi.

Scaunul a atins cea mai mare varietate din punct de vedereal formei: scaune joase dreptunghiulare sau care aveau spătaruldecorat prin sculptare, sau perforată tăblia spătarului sub formă deinimă. Prăjina nu prezenta elemente decorative, în schimb, prin inte-grarea ei în ansamblul interiorului şi mai ales prin faptul că serveştela expunerea unor haine sau Ńesături, cu deosebire în zilele desărbătoare, era situată deasupra patului, fixată în grinda tavanuluiprin două inele de fier şi ajungea la o lungime de doi metri. PoliŃa areo importanŃă mai mică, fiind des întâlnită nu atât prin frecvenŃă, câtprin funcŃiune. E formată dintr-o scândură prinsă cu cuie (de lemn, lacasele vechi) de perete şi servea la aşezarea obiectelor mici.

Lada de zestre, „lăgiŃa“, are în interiorul Ńărănesc o funcŃieasemănătoare dulapului orăşenesc. În ea se Ńin hainele bune.Dulapul cu trei sertare (fiocul) şi „lăgiŃa” erau folosite pentrupăstrarea hainelor de pat, a îmbrăcămintei şi a altor Ńesături. Pedulapul cu trei sertare erau etalate Ńesăturile din lână, ponevile,chilimurile, straiŃele şi altele. Alături de acest dulap, care se maipăstrează în unele case, a apărut dulapul cu două uşi. Amenajareainteriorului locuinŃei cu aceste piese era, de obicei, aceeaşi la toatefamiliile. Cu vremea, aceste elemente au evoluat, au căpătat formenoi sau au fost înlocuite cu mobilă produsă de fabrică.

Oglinda de perete este caracteristică pentru casele mai noi.Se afla aşezată în sobă, pe peretele din faŃă, deasupra mesei. Rarse foloseau scergătoare (prosoape) puse pe perete. Dintre obiectelede cult, icoana era prezentă în fiecare locuinŃă, reprezentând, de

47

regulă, sfântul care este patronul casei respective. Acestea erauicoane pe sticlă sau pe hârtie, iar pe pereŃii laterali erau agăŃatefotografii ale membrilor familiei.

Deasupra mesei sau la mijlocul camerei de locuit era agăŃatăde un cârlig fixat de plafon lampa cu petrol, locul ei fiind luat în zilelenoastre de bec electric ori de un candelabru (în unele case lampa depetrol încă mai este Ńinută la locul ei, dar numai pentru decor). Însecolele trecute, pentru iluminat se foloseau lumânări de seu şi vasede lut cu ulei şi seu topit, sau se folosea opaiŃul cu seu sau grăsimianimale.

łesăturile

În crearea unui spaŃiu ambiant cât mai primitor, un roldeosebit de important îl au Ńesăturile de interior. Categoriile deŃesături pentru interior erau destul de limitate. În toate interioarele seputeau întâlni ponevele (Ńesături din cânepă sau de bumbac),executate în două sau patru iŃe şi ornamentate cu vergi colorate.Gama culorilor era redusă şi s-au folosit coloranŃi organici. Ponevileaveau o lungime de 2 metri şi o lăŃime de 1,5 metri. Sunt formate dindouă foi şi unite între ele printr-o dantelă ce prezenta pe o margineciucuri înnodaŃi, executaŃi din acelaşi material ca şi Ńesătura.

Măsaiul era faŃa de masă Ńesută din cânepă sau bumbac,executată din două sau patru iŃe, ornamentate cu vergi colorate.

ProciviŃa este o Ńesătură mai bogată, ornamentată dinurzeală de bumbac şi beteală de lâna, lucrată în alesătură.ProciviŃele se foloseau pentru acoperit patul. Fastul ştergarelor şi alfeŃelor de masă, „măsaie“, se realizează prin aplicaŃiile bogate dedantelă dispusă atât la îmbinarea foilor, cât şi la extremităŃi. Înperioada interbelică, ştergarele şi feŃele de masă se împodobeau cubroderie de mână. Ştergarele erau aşezate pe suporturi speciale,aşezate pe perete, în jurul oglinzii, icoanei sau ferestrei.

Strujacul era o Ńesătură în patru iŃe, din urzeală de cânepă şibăteală din câlŃi, şi era umplută cu paie sau ghije de cucuruz. Pesteacesta se aşternea un cearşaf alb din fuior sau bumbac, Ńesut îndouă sau mai multe iŃe, care cădea peste stinghia patului.Extremitatea vizibilă era împodobită cu dantelă.

Pernele erau din acelaşi material ca şi ponevile.Am trecut în revistă câteva din Ńesăturile folosite în interiorul

locuinŃei. Obiectele de artă populară îmbogăŃesc imaginea noastrăasupra culturii şi artei, pe cât de variată în formele de expresie, peatât de unitară în conŃinutul şi sensurile ei.

48

Oalele

Produsele ceramice necesare păstrării lichidelor sau serviriihranei zilnice, erau cumpărate de la olarii din Biniş, la târgul ce seorganiza la Bocşa, acestea erau cumpărate fie pe bani fie se făceatroc. La rândul lor, modificările în modul de alimentaŃie au dus laînlocuirea multor obiecte tradiŃionale de menaj, folosite până atuncila prepararea hranei. În încercarea de a nu se uita rolul şi locul pecare-l aveau în gospodăria Ńărănească produsele ceramice, voiîncerca a reda succint tipurile de vase şi rolul acestora, pentru că odată cu pătrunderea produselor de fabrică, locul acestora a trecut peplan secundar şi totodată scoaterea acestora din uz.

Tipuri de vase:- Blid de cotoroage (piftii) blid de moşi ,aceste blide (blidăşele) sefoloseau primăvara la Moşi cu o săptămână înainte de „zăpostit“(postul Paştilor), când se mânca numai cotoroage.- Blid mare de ,,sprijonit".- Cinerele pentru cotoroage .- Cipsâile pentru „crumpei“ se folosesc la prăjit cartofi sub Ńest.- Cigănile cu feldeu, erau vase pentru pregătirea mâncării.- Frigările se foloseau la prăjitul crumpeilor cu carne.- Oalele - olcuŃele de 0,5 litri până la cele de 20-30 litri pentrupregătit hrana sau pentru păstrat.- Oalele de dus mâncare la câmp, acestea aveau o mănuşă înpartea superioară.- OlcuŃele erau de dimensiuni mai mici de la 1 litru -la 0,4 litri se folo-seau pentru păstrat vinul ,pentru băut apă din ele.- Ciupul, pentru păstratul peste iarnă a cărnurilor, a murăturilor.- Cârceagul (ulciorul) se folosea la păstratul apei în casă ,de dus apala câmp.- CârceguŃul (de 0,5l) era folosit de copii şi de dat de pomană la ,,cei44 de mucenici".- Bârdacul era asemănător cu cârceagul, cu deosebirea că are gurarotondă, avea „ŃâŃă“ dar fixată pe umărul vasului, era folosit pentrupăstrarea oloiului de oloiniŃă (de floarea soarelui) şi de aceea sedădea la „cei 44 de mucenici“.- Bădâniul (untarul) avea două mănuşi dispuse pe diametru în parteacentrală, avea capac cu butonul găurit, pentru introducerea lemnuluide făcut untul.

Hrana

49

Ca mâncare preferată era: laptele cu mămăligă, papară cumămăligă, brânză cu mămăligă, mălai cu poame (de fructe uscate),magiun cu pâine. Carnea o foloseau de maximum două ori pe săp-tămână, laptele zilnic, ouăle de 3 ori pe săptămână, şi atunci înpapară, brânza - în fiecare zi. DimineaŃa, Ńăranul mânca „coleşă cubrândză“ şi „coleşă cu piecmez” (dulceaŃă de prune) sau „mălai cuceapă”, iar prânzul consta din „zamă de păsulă“ (fasole) fiartă numaicu zarzavaturi, „crumpei“ (cartofi) gătiŃi cu „amprem“ şi clisă (slăni-nă); se mai mânca „mălai fript“ (cocârŃău), mămăligă subŃire - „pri-pişcă“, ciobanii mâncau „balmăş“ ce se prepara din caş dulce fiert înlapte dulce, în care se adăuga făină de porumb pentru a se îngroşa.

Mălaiul se prepara astfel: făina de porumb se înmoaie de cuseară în apă caldă, într-o „troacă“ de lemn. Se opăreşte şi sefrământă cu apă şi sare şi se lasă timp de două ore la căldură. Serăstoarnă apoi pe frunze de varză şi se coace direct pe vatră, în Ńestde metal. Se mai prepara într-o „ciganie“ ceapă tăiată mărunt, clisă,şuncă ori carne, apoi se adăugau brânză de oaie şi ouă; acesta seservea mai ales seara, când se reunea întreaga familie. Ciorba semânca fie cu mămăligă, fie cu mălai. Cina consta din mămăligă culapte. Meniul se schimba în funcŃie de anotimp. Iarna se mai gătea„zamă de poame“ (fructe uscate). Masa din zilele festive eracompusă din friptură de miel, porc, pasăre, cu garnitură de cartofi,varză sau fasole, supă de carne. Odinioară, făina de grâu se foloseadoar la sărbători mari, când se cocea pâine, se făceau colaci oriplăcintă cu brânză dulce de vacă, cu brânză sărată sau cu dulceaŃă„păturată“, sucituri „ştrul“, sau din ouă se prepara pentru copiinumitul „lapte de pasăre“ ca desert. Astăzi se prepară tot felul deprăjituri.

50

ViaŃa religioas ă

Hramul bisericii

Biserica este centrul localităŃii şi simbolul virtuŃii colectivedintr-o anumită aşezare. Liturgia duminicală, sărbătorile şi posturile,ca şi o seamă de acte religioase privind viaŃa omului în diferitele eiînfăŃişări (de la naştere până la moarte), consacră biserica dreptinterferenŃa între lumea pământeană şi cea veşnică. Un momentsemnificativ, Ńinând de cultul sfinŃilor patroni, îl reprezintă HramulBisericii sau „ruga“, cuvânt de origine latină care subliniază ideeacreştină a rugăciunii mai deosebite, mai intensive şi mai călduroasecare trebuie să-şi imprime pecetea şi asupra acestei zile în care secomemorează sfinŃii protectori nu numai al bisericii din localitate, ci şiai localităŃii însăşi.

Hramul Bisericii din Moniom este închinat SfinŃilor IerarhiMihail şi Gavril, şi se sărbătoreşte în data de 8 noiembrie. Existămulte asemănări în modul de sărbătorire a sfântului casei şi hramulbisericii. Sărbătoarea sfinŃilor de hram îmbină, de regulă, ritualulbisericesc sau liturgic cu unul laic. Comunitatea participă la slujbaoficiată şi totodată la „ruga satului“, cândva deschisă de preot. Este osărbătoare a comunităŃii, de regulă cea mai importantă a localităŃii,prilej de etalare a tuturor realizărilor gospodăreşti şi culturale, deprimire a musafirilor, cu acest prilej având loc întruniri ale fiilorsatului, ale localnicilor cu rudele şi prietenii. Sărbătoarea hramului bi-sericii e considerată ca unul din praznicele cele mai mari în fiecaresat, cum preciza un cercetător, că rânduiala liturgică proprie hra-mului sau rugii era aceea că în acea zi se înconjura biserica cuprocesiune şi se stropea cu aghiasmă, ca o aducere aminte de actultârnosirii ei.

Ruga Ńine două zile, a doua zi făcându-se procesiune lacimitir, pentru pomenirea morŃilor. În după masa zilei se face hora,de obicei, în curtea bisericii. La acea horă participă nu numai satulîntreg, ci şi oaspeŃii (goştii), veniŃi din satele vecine ca invitaŃi sau şialŃii, veniŃi din proprie iniŃiativă, îndeosebi tineret, toŃi fiind îmbrăcaŃiîn cele mai frumoase costume. Schimbările din deceniile din urmă aupierdut mult din rosturile iniŃiale, sămânŃa ancestrală laică. Laaceastă rugă se mai poate rar vedea portul tradiŃional, şi acesta doarla câte o nuntă sau la organizarea tradiŃională a jocului de căluşar,care se Ńine a doua zi de rugă, când se prindeau în horă fetele de jocale căluşarilor, îmbrăcate în frumoasele costume populare locale,

51

dar şi această tradiŃie a căluşarilor se Ńine sporadic. Organizareahorei era o atribuŃie a epitropiei parohiale şi banii încasaŃi cu aceastăocazie reveneau bisericii.

Acum, ruga satului nu se mai Ńine în ocolul bisericii şi nici numai este o atribuŃie a bisericii. Ruga este organizată de două sau treipersoane cu dare de mână, şi care mai doresc a se păstra pe cât sepoate această tradiŃie. De menŃionat că tot aceştia aduc şi muzica şiunul sau doi solişti pentru a desfăta auditoriul aflat la aceastămanifestare. Totodată, este trist că hramul şi ruga se Ńineau de ziuaSf. Arhangheli Mihail şi Gavril, în 8 noiembrie. Din anii 1950 nu semai păstrează această tradiŃie şi se Ńine de Rusalii, dar se păstreazăaceleaşi ritualuri enumerate mai sus. Hramul Bisericii SfinŃiiArhangheli Mihail şi Gavril datează de peste 200 de ani, când satulavea biserică zidită din piatră la 1800, la locul numit Juroni, unde eravatra satului, înainte de a se muta pe actuala vatră. Primul preotcare a fost la acea dată a fost Ioan Simu, aşa după cum aratădocumentele vremii.

Revenind la SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavril al cărui hrampoartă biserica din Moniom şi ai cărei ocrotitori sunt, reliefăm faptulcă: Gavril semnifică în limba ebraică „Dumnezeu este războinic“;Mihail semnifică „Cine este El?“. Sunt arhanghelii, primii între sfinŃi şiprimii între îngeri. Îi venerăm încă din vremea Vechiului Testament.Cel dintâi aduce solii despre misterul vieŃii, fiind tălmăcitorul viselor şial vedeniilor - vestitorul întâmplărilor celor mari. Al doilea, salvatorulsufletelor, vorbeşte despre misterul eternităŃii, fiind în frunteasoborului de mesageri ai divinităŃii. Pe amândoi, dimpreună cuîntreaga oştire îngerească, creştinii îi sărbătoresc la început denoiembrie, când comemorează şi Ziua MorŃilor. Ziua în care tradiŃiane învaŃă că e bine să aprindem o luminiŃă şi pentru sufletelenoastre, odată cu cele gândite pentru cei deja trecuŃi dincolo, înlumea în care taina vieŃii şi a morŃii nu mai e taină şi unde se vede şiceea ce ochii nu pot vedea. La ei voiam să ajung. La cei ridicaŃi andupă an, veac după veac, în stele. La cei care s-au dus şi pe carenoi îi continuăm, datori să păstrăm flacăra nestinsă. Nu stăm săcalculăm câte sute de suflete au trecut numai prin locul acesta în cei100 de ani de rugăciune, de când un vis a prins aici contur, de aavea un lăcaş de închinăciune. Oameni ca şi noi, cu sentimente caale noastre, cu dureri şi bucurii... cam ca ale noastre... Oameni careau gândit, ca şi noi, în clipele de răgaz, la pilda trecutului şi la datoriacătre viitorime. Zidind zidire trainică, în care stropii de sudoare s-auprins, germinând ca sufletul Anei sub mistria meşterului Manole.

52

MulŃime de destine s-au împletit aici în timp. Respectul faŃă debiserică, de preot şi de bătrâni se datorează şirului de preoŃi care te-au binecuvântat de mic, Ńi-au dat sfat, te-au întâmpinat la rugăciuneîn biserică şi te-au introdus în viaŃa căsnicească.

Centenarul bisericii din Moniom

În şiragul zilelor care împletesc cununa anului, creştinultrebuie să-şi oprească, în smerenie, mintea cugetătoare şi să-şiînchine inima şi gândul în pragul acestei sărbători a bisericii noastrestrăbune, la cei care în urmă cu 100 de ani au zidit biserică nouă.Aniversarea va fi înscrisă cu litere de aur pe răbojul vremii,reprezentând data târnosirii Sf. lăcaşului de închinare şi aşezat subocrotirea Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril. E un moment de bilanŃ înexistenŃa bisericii străbune, o vârstă a maturităŃii depline. Timpul aavut răbdare. A avut răbdare şi ne-a ajutat, atât cât l-am ajutat şi noi,să amplificăm şi să valorificăm zestrea noastră spirituală.

În anul 1935, preotul Cornel łânŃariu intenŃiona să pictezebiserica. Iată că după 70 de ani acest vis a fost realizat. În semn deapreciere a strădaniilor depuse de întreaga comunitate parohialăpentru împodobirea acestui Sfânt Lăcaş de închinare, meritedeosebite a avut Prea Cucernicul Părinte Paroh Ioan Paşca şiparohienii care au contribuit cu bani şi donaŃii, numele acestoraurmând să intre în memoria generaŃiilor viitoare. E adevărat cătrecem azi prin greutăŃi mari, pe toate planurile vieŃii noastre. Dar, sănu uităm, strămoşii noştri au trecut prin încercări şi necazuri mult maimari decât ale noastre. Însă, ei au biruit.

În urmă cu 100 de ani, a fost împlinit un vis, un gând, undestin, pe acela de a avea Biserică nouă. În anul Domnului, 2005,sărbătorim un veac de când înaintaşii noştri ne-au lăsat cea maigrăitoare dovadă despre spiritul de sacrificiu, care a animat spiritulctitorilor, credinŃa, sentimentele şi concepŃiile superioare de viaŃăspirituală Ortodoxă a dreptmăritorilor creştini. În această sfântă zi, eaaminteşte cinstitorilor şi închinătorilor ei datoria de a o înconjura cudragoste şi a o sprijini efectiv.

Nu cer să trăim în trecut, dar cred că e bine ca, din când încând, şi mai ales acum, la ceas aniversar, să ne întoarcem cu faŃaspre trecut, spre acei oameni care au fost „sufletul la întreaga zidire“.Aceştia sunt: Pr. Alexie Groza, Pr. Petru Ieremia, judele comunal(primar) Ioan Ştefan, nr. 36, „un bărbat încărunŃit în cinste şiomenie“, epitropii Ioan Ştefan şi Moise Meilă, precum şi membrii dincomitet: Ion Ciul ă, Nicolae Meil ă, Nicolae Petrica şi Ion PăuŃa,

53

care a cumpărat cel de al treilea clopot, şi nu în ultimul rând trebuiepomenit şi primul preot care a luat în primire parohia Moniom, acestafiind Pr. George Costescu, originar din Sârbova. Numele lor rămânescris cu litere de aur în cartea bisericii noastre străbune şi înconştiinŃa multor generaŃii de acum înainte. Doresc a reaminticuvintele memorabile rămase de la cel care s-a semnat subpseudonimul Moniomanul, la anul 1905, şi a scris următoareledespre sfinŃirea bisericii, la 8 noiembrie 1905: „Fie ca monumentulnou rădicat pe colina din mijlocul satului să vestească peste veacurică în comuna aceasta mică a trăit o mâna de oameni plini de însu-fleŃire pentru biserica şi dumnezeeştile ei aşezăminte, şi astfel să în-demne şi pe alŃii mai mari şi mai tari să încerce ceea ce au făcut ei“.

Redăm în continuare două ample reportaje de cores-pondenŃă a ierodiaconului Macarie Guşcă şi a celui ce a semnat cupseudonimul Moniomanul, despre SfinŃirea Bisericii din Moniom,apărute în Foaia Diecezană, Anul XX, nr. 1, 2 ianuarie 1905, p. 6-7,şi Foaia Diecezană nr. 48/27 noiembrie - 1905, p. 4-5. MenŃionăm căierodiaconul Macarie Guşcă este originar din Câlnic, localitateavecină.

SânŃirea bisericii din Moniom – 1904

Comuna bisericească gr. or. rom. din Moniom,protopresbiteratul Bocşa Montană, constatatoare din abia 500suflete, de multă vreme s-a pregătit a zidi o biserică nouă. Pregătirileau început a se face încă sub decedatul Alexie Groza, iar cutrecerea din viaŃă a acestuia, devenind administrator parohial alacestei comune preotul Petru Ieremia din Câlnic, lucrurile au luat oaltă faŃă şi au mers mai repede. Fiindu-i SânŃiei Sale dată putinŃa adelătura neînŃelegerile, ce le-a aflat în comună, a stabili încredereaîmprumutată şi a însufleŃi comuna bisericească, ca pe lângă capitalulde 6000 coroane ce-l avea disponibil să mai jertfească încă mai4000 coroane, imediat s-a pus pe lucru şi a concrezut facerea unuiplan şi specificaŃiuni de spese d-lui arhitect Demetriu Boitor dinOraviŃa, care plan primindu-se de comitetul şi sinodul parohial, aobŃinut şi aprobarea Ven Consistor, şi aşa lucrarea s-a putut începe.

Biserica e zidită din material solid şi trainic, fiind acoperită cuŃiglă, iar turnul cu tinichea zincuită. łi-e mai mare dragul a te uita laaceastă biserică aşezată pe o colină şi la care d-l arhitect DemetriuBoitor şi-a arătat talentele sale. E un tiner brav şi de multă speranŃă,creştin şi român bun, care însuşiri l-au făcut să se bucure de stimacelor ce-l cunosc, îndeosebi însă credincioşii din comuna Moniom nu

54

ştiu cum să-i mulŃămească, că pentru suma de 10.000 coroane le-afăcut biserică despre a cărei frumuseŃe se va duce departe vestea.ÎmpărŃirea bisericii e foarte potrivită, nelipsindu-i lumina.DespărŃământul de la naie e în forma de cruce. Templa e făcută detemplarul sculptor Cotârlă, asemenea şi corul. D-l arhitect a lucrattoate foarte frumos şi ne bucurăm că biserica noastră are astfel de afii. Duminecă, 19 Decemvrie 1904, a avut loc sânŃirea bisericii. Actuls-au savârşit prin Prea On. Domn protopresbiter tractual MaximPopoviciu, ca trimis al Prea SânŃiei Sale Domnului Episcop diecezan,asistat de preoŃii Iosif şi Petru Ieremia din Câlnic, precum şi deMacarie Guşcă, ierodiacon.

La intrarea în comună a fost întâmpinat Prea On. Domnprotopresbiter de vrednicul jude comunal Ioan Ştefan (nr. 36), iar lauşa bisericii de părintele Petru Ieremia şi de ierodiacon MacarieGuşcă. Părintele Petru Ieremia prezentând crucea şi evanghelia prinscurte şi alese cuvinte, adânc emoŃionat, îi mulŃămeşte d-luiprotopop pentru venirea în numele Prea S. Sale D-lui Episcop spreîndeplinirea actului religios al sânŃirei bisericii. S-a purces la însuşiactul sfinŃirei. La pricesnă, Prea On. Domn protopresbiter M.Popoviciu, adânc emoŃionat, rosteşte o cuvântare acomodată,vorbind despre însemnătatea bisericii, şi încheie cu rugăciunea, caDumnezeu să caute spre poporul său, plinindu-i cererile, ce le vacere, mulŃămind totodată şi părintelui Petru Ieremia pentru ostenealamare, ce şi-a dat-o la zidirea bisericii, precum şi credincioşilor.Preotul Petru Ieremia mulŃămeşte Prea On. Domn protopresbiterpentru sfaturile adevărat părinteşti adresate poporului credincios,rădică deosebitele merite, ce şi le-a câştigat faŃă de s. biserică judeleIoan Ştefan, codreanul Ioan Ştefan (nr. 66), şi creştinii Ion Ciulă (nr.54) şi Nicolaie Meilă (nr. 44), precum şi epitropul Moise Meilă, şiaduce mulŃămita şi evlaviosului creştin Ion PauŃa (nr. 56) pentrusuma de 140 coroane ce a jertfit cumpărând pentru s. biserică altreilea clopot.

Corul copiilor din Câlnic, condus cu multă pricepere dezelosul învăŃător din Câlnic, Sofronie AndriŃoiu, a cântat foartefrumos cântările liturgice. Publicul asistent a fost foarte număros,între cari şi mulŃi bărbaŃi şi femei din Câlnic. Astfel s-a terminat actulsfinŃirei bisericii din Moniom, ducându-să toŃi la ale sale, mângâiaŃi şiîncântaŃi de frumuseŃea serviciului dumnezeesc. În fine, observ cămeritul cel mai mare la această biserică i se atribuie SânŃiei Salepărintelui Petru Ieremia, carele în timp de numai de un an, de cândadministrează această comună, a făcut aşa de mult. SânŃia Sa a fost

55

călăuzit de memorabilele cuvinte ale fericitului metropolit VeniaminNistor: „Dacă fie-carele din noi va face ceea-ce poate spre binelebisericii, al patriei şi al omenirei, nu va peri cetatea noastră“. Aibădară mângăierea duhovnicească, ca şi SânŃia Sa poate zice cufericitul apostol Pavel: „Luptă bună am luptat, etc.“.

Macarie Guşcă, ierodiacon, Valea-Godinova în 22 Decem-vrie 1904.

Sfin Ńirea bisericii din Moniom 1905

În zilele de azi grele, îi pică fiecărui om de bine şi cu iubirede neam şi biserică ca o mângâiere sufletească şi nădejde în unviitor mai bun, când aude vreo veste îmbucurătoare despre vreopornire religioasă sau culturală, ce se constată în cutare oraş saucomună. Această bucurie potenŃează cu atât mai mult, când vedemcă oameni din o comună de tot neînsemnată au fost în stare sărealizeze lucruri care ar face onoare oricărui oraş sau comună mare.

O astfel de dovadă de iubire, de jertfă pentru legeastrămoşească au dat şi locuitorii micii comune Moniom din tractulBocşei, cari deşi numără ceva peste 500 suflete, în scurt timp de doiani şi jumătate şi-au zidit biserică din material trainic în preŃ de10.000 coroane, şi-au împodobit-o cu pictură, sculptură, strane,tronuri, scaune şi altar, recusite trăbuincioase, în valoare de preste2.000 de coroane. Întreprinderea a fost grea, dispunând bisericanumai de un capital de 6.000 coroane, dar încrederea împrumutată,însufleŃirea pentru cauza şi iubirea de jertfă au dus la bun sfârşit celepropuse, încât azi bucuria e generală, că pot lăsa urmaşilor ca demoştenire şi pomenire un frumos lăcaş dumnezeesc.

Acest lăcaş dumnezeesc a fost sfinŃit în mod provizor anultrecut în luna lui Decemvrie, iar anul acesta, fiind biserica pe deplinterminată, a fost din nou sfinŃită din nou în ziua hramului, la sfinŃiiArh. Mihail şi Gavril, prin Prea On. Domn protopresbiter tractualMaxim Popoviciu ca delegat al Prea SfinŃiei Sale Domnului Episcopdiecezan. Despre această sfinŃire voiesc a scrie: Încă în presara zilei- conform prescriselor tipicului - s-a servit prin preotul administratoral Moniomului, părintele Petru Ieremia din Câlnic, vecernia,împreună cu lithie şi priveghiere, iar mâne zi Prea On. Domnprotopresbiter a descins în faŃa locului, fiind întâmpinat la hotarulcomunei de un banderiu de călăreŃi, iar la intrarea în comună a fostbineventat în cuvinte binesimŃite de nou numitul administratorparohial pentru Moniom George Costescu, cărui salut a răspunsPrea On. Domn protopresbiter în cuvinte avântate, străbătute de

56

adevărată dragoste părintească.Cortegiul s-a pus în mişcare fiind Prea On. Domn

protopresbiter întâmpinat în decursul drumului cu urale din parteapublicului şi cu buchete de flori de către tinerimea şcolară. Ajungândla biserică este din nou bineventat din partea preotului adm. PetruIeremia şi veneratul jude comunal Ioan Ştefan (nr. 36), cărorarăspunzându-le Prea On. Domn protopresbiter şi sărutând crucea şievanghelia intră în nou zidita biserică, se purcede îndată la celeprescrise prin tipicul pentru sfinŃirea bisericilor.

Se face sfinŃirea apei, stropindu-se şi ungându-se cu s. mirîntreg edificiul bisericii şi publicul; apoi ieşind cu lithia, înconjoară s.biserică în sunetul mângâioasei stihuiri: „ÎncunjuraŃi popoarelorSiodul“ şi a troparului hramului. După a treia înconjurare se citeşteapostolul şi evanghelia şi Prea On Domn protopresbiter păşindînnaintea uşilor închise rosteşte cu glas tare: „DeschideŃi boieriporŃile raiului etc.“.

După a treia strigare se deschid uşile, şi în sunetul troparuluihramului cântat cu glas puternic de dl. cleric G. Costescu intrăpublicul în biserică şi se începe liturgia. A produs multă mângâere înpublic, când s-a pomenit de la altar numele tuturor preoŃilor, caripreste vremi au slujit la s. biserică din Moniom. Cântarea a purtat-oÎnvăŃătorul Ioan Ivan cu şcolarii săi, iar heruvicul, irmosul şipriceasna le-a cântat cu multă evlavie şi frumuseŃe d-l G. Costescu.După priceasnă, Prea On. Domn protopresbiter rosteşte o frumoasăpredică, în care vorbindu-se despre însămnătatea praznicului şiîndemnându-ne a Ńinea la credinŃa strămoşască şi a cerceta desbiserica, care e izvor de mângăere pentru toate împrejurările vieŃii,laudă simŃul de jertfă, ce l-au dovedit Moniomenii la rădicareabiserici, îndemnându-i a asculta şi pe viitor şi a sprijini în toate celebune pe viitorul lor pastor sufletesc, cum au făcut-o faŃă de actualuladministrator,cu sprijinul carea au ajuns ei la atâta bucurie şi cinste.

În cuvinte calde şi pline de recunoştinŃă mulŃămeşte preotulPetru Ieremia Prea On. Domn protopresbiter, căci ca sol al PreaBunului nostru arhiereu ne-a adus cel mai preŃios dar, ce lipseştefiecărui creştin şi deosebi unei comune bisericeşti - binecuvântareapărintească, care să întărească temeliile nou ziditului lacaşdumnezeesc. Apoi asigurând pe Prea On. Domn protopresbiterdespre supunerea şi devotamentul întregii comuni bisericeşti faŃă demarii noştri, trece a înşira pe toŃi aceia, care au jertfit la împodobireas. biserici cu diferite obiecte, din care reese, că unii creştini au jertfitsute de coroane la înfrumuseŃarea bisericii. MulŃămeşte întregii

57

comuni pentru sprijinul şi ascultarea, ce i-a dat-o la rădicarea acesteis. biserici şi în decursul administrării de 2 ani şi jumătate, rugându-i,ca tot cu aceiaş încredere şi iubire, să se apropie şi de a Ńinea cuscumpătate la biserica lor, şi să afle şi ei alergând la ea în vreme debucurie şi năcaz aceiaş mângăiere sufletească, care au aflat-opărinŃii şi strămoşii lor.

Poporul era însufleŃit la culme şi cu drag ar mai fi ascultat,deşi era timpul foarte înaintat. Finindu-se s. liturgie, Prea On. Domnprotopresbiter în societatea nou numitului administrator parohial acercetat fruntaşii comunei, iar prânzul s-a dat în casa vrednicului şiospitalului jude comunal Ioan Ştefan, un bărbat încărunŃit în cinste şiomenie. Acest jude comunal, împreună cu epitropul Ioan Ştefancodrean şi membrii de comitet Ion Ciulă, Nicolae Meilă, NicolaePetrica şi Moise Meilă, au fost sufletul la întreaga zidire, sprijinind pepreot, pe arhitectul întreprinzător şi îndemnând oamenii a jertfi debună voe şi cu inima curată. Dumnezeu bunul să le dăruiască încămulŃi ani cu sănătate ca să se bucure de fructul ostănelelor lor.

Întreg edificiul, atât ca stil, cât şi ca executare, face multăonoare d-lui arhitect întreprinzător Demetriu Boitor din OraviŃa, încâtîi poate servi drept reclam pentru toate acele comune, care voiesc azidi biserici. Ca bucuria să fie deplină şi să se imprime şi mai bine înmemoria tinerei generaŃiuni ziua sfinŃirii bisericii, Prea On. Domnprotopresbiter, cedând dorinŃei generale, a jucat o horă în jurulbisericii, în care s-au prins toŃi tinerii, batrânii. După horă Prea On.Domn protopresbiter s-a depărtat de comună însoŃit de cele maientusiaste ovaŃiuni. Moniomenii sunt cu toate în plin.

Au biserică nouă, casă parohială nouă, şcoală cores-punzătoare, preot nou numit şi oameni harnici. Fie ca monumentulnou rădicat pe colina din mijlocul satului să vestească peste veacuri,că în comuna aceasta mică, a trăit o mână de oameni plini deînsufleŃire pentru biserică şi dumnezeeştile ei aşezăminte, şi astfelsă îndemne şi pe alŃii mai mari şi mai tari să încerce ceea -ce aufacut ei. Moniomanul

Biserici, în secolele anterioare

Având în vedere faptul că satul Moniom a fost atestat docu-mentar în anul 1717, este foarte probabil ca în mica localitate de nu-mai 18 case să fi existat biserică. După unele surse, în 1786, Monio-mul primeşte în dar biserica de lemn de la Ticvaniul Mare. ExistenŃaunei biserici de lemn indică, fără tăgadă, modestia locuitorilor.

Despre existenŃa sigură a unei biserici în Moniom putem

58

vorbi din primul deceniu al secolului XIX. Astfel, conform unordocumente, în 1800 a fost construită biserica greco-estică(ortodoxă), la care a oficiat preotul Ioan Simu . „În anul 1831 bisericadeŃinea 18 registre bisericeşti şi 1 carte rituală cu însemnări“.(Grigore PopiŃi - Conspectul Arhivelor din Banat -1950, pag 49).Biserica din Moniom era construită dintr-un material solid (piatră).

După toate probabilităŃile, biserica a fost ridicată prin muncamoniomenilor. Ea era amplasată în centrul localităŃii, în mijlocul uneiramificaŃii de străzi, pe locul unde se află actualmente CăminulCultural, dar terenul fiind mlăştinos s-a ales cel mai înalt loc din sat.Biserica este o construcŃie consfinŃită de Dumnezeu şi menităserviciului divin public. Lăcaşul de închinare rămâne un loc deîmpăcare cu Cel de sus, un spaŃiu unde, abandonând lumeapământească, omul aspiră la cealaltă lume, cea veşnică, în careîntâlnirea cu Dumnezeu aduce „marea bucurie“. Gândirea şi simŃireareligioasă sunt implicate în toate manifestările omeneşti, lăcaşul deînchinare este locul central, este locul cel mai înalt din mijlocul uneicomunităŃi, al unui sat.

Biserica este învestită de sus cu datoria de a menŃine treazăatenŃia către Dumnezeu, de a primi harul şi îndrumarea luiDumnezeu, spre a păstra conştiinŃa sacrului în mediul credincioşilor,al poporului nostru. ConstrucŃia ei urmează un model impus şipăstrat în linii mari încă din primele secole creştine, chiar dacă astăziunele elemente au forme şi chiar semnificaŃii diferite, însă acum nueste cazul detalierii acestora. Amintim doar structura tripică aedificiului interior: altarul, naosul şi pronaosul - între altar şi naos fiindaşezat acum iconostasul, împodobit cu icoane. Altarul are trei uşi,cea din mijloc fiind uşa împărătească, cele mici fiind numite uşidiaconeşti. În mijlocul altarului, orientată spre răsărit, este aşezatăsfânta masă, pe care se află Chivotul. Bisericile ortodoxe aleromânilor din Banat au fost construite întâi din lemn. Apoi, când aparzidurile de piatră, vechile biserici de lemn sunt dăruite sau vândutealtor comunităŃi, călătoriile acestora constituind veritabile pagini deistorie. Cităm, numai din perimetrul Protopopiatului ReşiŃa, exemplelebisericilor din Câlnic sau ZorlenŃu Mare, acestea alăturându-se altorabinecunoscute din zona OraviŃei. (Istorie şi artă bisericească - VasilePetrica, Gh. Jurma, pag. 88-89. . .)

În statistica bisericilor din eparhia Caransebeşului, din 15ianuarie 1757, se menŃionează satul Moniom, dar fără nici un fel dedate privind biserica sau preoŃii. În această statistică, unde sunttrecute 32 localităŃi aparŃinătoare Districtului VârşeŃ, apare şi

59

Moniomul, dar fără a se specifica nici un preot, ci doar numărul decase, 38. (Selo Manium 38 p. 215, I. D. Suciu - RaduConstantinescu). Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului(p. 192) arată că biserica a aparŃinut de Protopopiatul OraviŃa între1865-1891, de Protopopiatul Bocşa Montană 1892-1948, iar din1949 aparŃine de Protopopiatul ReşiŃa.

Preo Ńi deserven Ńi ai parohiei Moniom, în timp

Una din îndatoririle noastre importante este cinstirea celorcare ne-au precedat cu fapta şi cuvântul pe dreptul drum al slujiriiBisericii. Respectul faŃă de biserică, de preot, se datoreşte acestui şirde preoŃi care te-au întâmpinat la rugăciune în biserică şi te-auintrodus cu cunună în viaŃa căsnicească. Preotul trebuie să fie aşaca el însuşi să se arate pe sine ca model în toate faptele bune, înînvăŃătură, ca şi în caracterul său cinstit şi aşezat, pentru ca să fiecuvântul lui vindecător şi nepătat, sfatul lui folositor, viaŃa onestă,părerea sa binevenită. PreoŃii au fost priviŃi şi cinstiŃi întotdeauna camijlocitori indispensabili între creatură şi divinitate, intermediari sauverigi de legătură între cer şi pământ, reprezentanŃi ai cerului înmijlocul credincioşilor.

Registrele matricole şi protocoalele încep să apară dinaintede 1831 (1828). Prin acestea putem să urmărim evoluŃia în timp afamiliilor din Moniom (întocmirea arborelui genealogic al celor maivechi familii) sau să exceptăm direct de la sursă numele preoŃilorcare au slujit în Moniom din 1828 încoace. Cu toate acestea, ne-amstrăduit şi am reuşit în parte să reconstituim succesiunea preoŃilorcare au slujit în parohia Moniom.

Cronologic, au păstorit următorii preoŃi:Ioan Simu – 1800Vichentie Balea - 1861-1862Zaharia Capetan -1862-1863Alexie Kapetan -1863Toma Popovici -1863-1876Pavel Adam - 1876-1885Iosif Ieremia -1886 - 1890Petru Popovici - 1890-1891Alexie Groza - 1898-1903Petru Ieremia - 1903-1906George Costescu - 1906-1911Alexandru Dobrescu - 1912-1925Petru Vuc - 1915-1916

60

Petru Albeanu - 1925-1926George Ogârlaciu - 1926-1927Trăilă Bogdan - 1927-1930Victor Sciopoane - 1930-1931Ioan Simu - 1931-1932Petru Ieremia - 1932-1934Cornel łânŃariu - 1935-1940Petru Albeanu - 1940-1941Coriolan Drăghici - 1941-1947Ioan Meilă - 1948-1950Ioan łurcanu - 1950-1964Gheorghe Paleanu - 1965Ioan Simu - 1965-1977Ioan Milotin - 1977-1994Ioan Paşca - 1995 - până în prezent.Despre unii din preoŃii enumeraŃi mai sus vom face unele

precizări care au drept scop să arunce mai multă lumină asupra unorperioade din istoria bisericii.

Dimensiunile actualei biserici

Biserica e construită în stil neobaroc şi este împrejmuită cugard de piatră, în mijlocul căruia se află poarta de fier forjat.

Biserica are formă de arcă, are o lungime de 25 de metri,lăŃimea de 12 metri, iar turnul construit deasupra pronaosului înpartea de apus are înălŃimea de 15 metri. ÎnălŃimea totală a bisericiieste de 35 metri. ClopotniŃa are, pe cele patru feŃe, patru geamuri(şolocaturi), având înălŃimea de 2 metri şi lăŃimea de 80 centimetri.Grosimea pereŃilor Bisericii este de 78 centimetri, înălŃimea gea-murilor este 2,20 centimetri şi lăŃimea de 1,10 metri.

Iconostasul

Iconostasul (tâmpla) a fost realizat în anul 1904 de cătretâmplarul şi sculptorul Cotârl ă. Iconostasul are o lăŃime de 7 metri şiînălŃimea de 5,50 metri. Este realizat în stil baroc vienez târziu, dinlemn de tei alcătuit din trei registre în care sunt încastrate icoanepictate de George Marişescu, originar din Bocşa (vezi mai jos schiŃaiconostasului). În partea din mijloc a iconostasului, deasupra uşiiîmpărăteşti centrale, într-un medalion semioval, este pictată Învierealui Iisus Hristos, iar în stânga şi în dreapta picturii, în câte şase

61

medalioane ovale, dar de dimensiuni mai mici (68/25 cm), suntpictaŃi cei 12 apostoli.

În registrul de jos al iconostasului, între uşa împărătească şicele două diaconeşti, în patru medalioane semiovale, sunt pictatepatru icoane pe lemn, în ulei, reprezentând, de la nord spre sud, în

62

ordine: Sfântul Nicolae (1,12m/45cm), Maica Domnului cu pruncul înbraŃe (1,12m/45 cm), Iisus Hristos binecuvântând (1,12m/45cm) şi peSfântul Ioan Botezătorul (1,12m/45cm). Uşa împărătească centralăeste realizată din lemn de tei (2m/80 cm), cu un motiv floral aurit,împărŃită în două câmpuri, scena Bunavestire cu Maica Domnuluiprimind vestea de la Arh. Gavril (98/32 cm). Cele două uşi diaconeştiau încastrate două picturi pe lemn reprezentând, cea dinspre nordpe Sf. Arh. Mihail (98/45 cm), iar cea dinspre sud pe Sf. ArhidiaconŞtefan (98/45 cm).

Deasupra iconostasului se află o cruce reprezentândrăstignirea, încadrată de două molenii ovale de dimensiuni mai mici,reprezentând pe Maica Domnului şi Apostolul Ioan. Pe cata-peteasmă, în registrul de deasura iconostasului, pe arcadă, suntreprezentaŃi cei 12 prooroci: Avahum, Naum, Iezechiel, Isaia, Moise,David, Solomon, Aaron, Ieremia, Daniel, Iona, Zaharia.

Redăm mai jos dezvoltarea schiŃei iconostasului,reprezentând prin numere picturile care sunt încadrate în iconostasşi donatorii acestora, care rămân înscrise cu litere de aur în carteadonatorilor şi binefăcătorilor acestui lăcaş de cult şi închinare depeste un veac; ne facem o datorie creştinească din a le prezenta, şiun îndemn pentru înaintaşi de a le urma exemplul.

1-2 - Bunavestire Mihail şi Gavril - Uşa Împărătească3 - Sf. Nicolae4 - Sf. Arh. Mihail, Uşa diaconească donat de fam. Adam5 - Preacurata Maria6 - Iisus Hristos7 - Sf. Arhidiacon Ştefan, donat de fam. Adam, nr. 958 - Sf. Ioan Botezătorul9 - Învierea Domnului - donat de Ioan Ciulă, tânăr, cu soŃia

Maria şi fiul Ion Mihai10 - Sf. Ap. Matei - donat de Traian Mustăcilă, nr. 9011 - Sf. Ap. Bartolomei - donat de PetruŃa Jurca, nr. 71, şi

Ruja Vuc, nr. 5012 - Sf. Ap. Toma - donat de Ioan Ştefan, nr. 4213 - Sf. Ap. Petru - donat de Petru Stângu, nr. 4714 - Sf. Ap. Pavel15 - Sf. Ap. Iacob, fratele Domnului16 - Sf. Ap Iacob, Min17 - Sf. Ap. Varnava19 - Sf. Ap. Matia - donat de Ilie Crâsta cu soŃia Eva, nr. 2520 - Sf. Ap. Filip

63

21 - Sf. Ap. Ioan22 - Maica Domnului, donată de Raveca Ciulă23 - Sf. Ap. Ioan, donat de Ioan Ciulă, nr. 5424 - Cruce de lemn (80/35) reprezentând Răstignirea lui Iisus

Hristos25 - Proorocul Avahun26 Haum27 Iezechiel28 Isaia29 Moise30 David31 Solomon32 Aaron33 Ieremia34 Daniel35 Iona36 Zaharia.Cei 12 prooroci pictaŃi de George Marişescu din ReşiŃa în

anul 1905, în semicerc deasupra iconostasului şi numerotaŃi în schiŃaacestuia de la numerele 25-36 sunt: Avahum, Naum, Iezechiel, Isaia,Moise, David, Solomon, Aaron, Ieremia, Daniel, Iona, Zaharia.

Aceste medalioane au dimensiunea de 0,45 centimetri şi aufost restaurate de către pictorul bisericesc Rita Aldea în anul 2004. Înjurul acestor medalioane au fost pictate elemente florale deosebite.

În anul 2005, Icoanele Împărăteşti au fost repictate înîntregime prin implicarea personală a următorilor credincioşi:Dr. Doina Stângu - Icoana - Iisus HristosMaria PuichiŃă - Icoana - Maica Domnului cu PrunculNicoleta Liliana Burneci - Icoana Sf. NicolaeIon Dalea - Icoana - Sf. Ioan.

Restul Iconostasului se va restaura şi polei cu foiŃe de aur.De altfel, tot mobilierul, nu numai iconostasul din lemn se

păstrează de la zidirea bisericii şi este într-o stare de deteriorareaccentuată, lemnăria fiind atacată de carii datorită condiŃiilorclimaterice. Într-un timp nu prea îndepărtat, cu ajutorul bunuluiDumnezeu şi prin implicarea preotului şi a enoriaşilor, atât ico-nostasul, cât şi chivotul, scaunele şi stranele vor fi schimbate. Scenacorului (cafasul) este realizată de sculptorul Duşan Basista, nr. 97,prin donarea materialului necesar de către Cornel FranŃi, de la nr.35a, spre pomenirea celor ce vor fi trupul şi sufletul sfintei Biserici.

64

Pictura

Pictorul bisericesc Rita Aldea s-a impus în arta religioasădin Banat. A urmat cursurile şcolii de pictură de pe lângă patriarhie şia urcat, în sens real şi simbolic, scara meseriei (fiind acum iconarcategoria II-a) şi a iniŃierii întru cele netrecătoare.

Iată, în anul 2005, la ceas aniversar, şi biserica din Moniompoartă acum amprenta inconfundabilă a măiestriei acesteia. Moniom,o parohie de Dumnezeu dăruită cu un Preot harnic şi prevăzatorîntru folosul general al credincioşilor din această parohie, înzestratăprin strădania Preotului Ioan Paşca şi a credincioşilor, în aniiDomnului 2004-2005, prin realizarea, pentru prima dată de la zidireabisericii, a picturii acesteia. Lăcaşul de închinăciune aşezat subocrotirea „SfinŃilor Arhangheli Mihail şi Gavril“ a fost dotat recent cu onouă haină picturală.

Venerarea serviciului divin în lăcaşe sfinte, unde enoriaşiiintră cu frică, credinŃă şi evlavie spre a se închina Tatălui, Fiului şiDuhului Sfânt, trebuie neapărat să servească, prin aspectul exteriorşi interior, acestui scop propus. Din acest motiv s-a recurs ladecorarea necesară care, la rândul ei, trebuie să inspire sentimentedivine. În sensul acesta s-a şi întreprins restaurarea iconostasuluiprin poleire cu foiŃe de aur, repictarea unor icoane şi restaurareauşilor diaconeşti şi a celei împărăteşti, dându-i-se o nouă înfăŃişareprin poleirea cu foiŃă de aur a sculpturii florale a uşilor, pictareaîntregului altar şi împodobirea picturală a pereŃilor Sf. lăcaş,chemând şi îndemnând astfel sufletele creştinilor la închinăciune.Plecând de la această constatare, este clar că decoraŃiunea devaloare artistică apreciabilă e sprijinul sentimentului pios de care epătruns fiecare creştin când trece pragul bisericii. În anul 1935,preotul Cornel łânŃariu intenŃiona să picteze biserica, dar iată că,după 70 de ani, această dorinŃă a comunităŃii şi a enoriaşilor s-atranspus în faptă, sub preotul Ioan Paşca.

Bolta şi pere Ńii laterali din altar

O serie de icoane sunt pictate în bolta din altar; în mijloc:Maica Domnului cu pruncul în braŃe înconjurată de îngeri. În jurulacestei scene sunt pictaŃi în semicerc în 8 medalioane, începând cupartea sudică, SfinŃii Ierarhi: Metodie, Proclu, Antinogen, Ignatie,Policarp, Sofronie, Vavila şi Antim. În altar, pe peretele oval dinsprerăsărit, sunt pictaŃi în mărime naturală cei 9 SfinŃi Ierarhi: Anastasie,Iacob, Antim, Grigorie, Vasilie, Ioan Gură de Aur, Ioachim, Nicolae şi

65

Sf. Ierarh Ignatie.În nişa dinspre sud sunt Ńinute obiecte de cult, iar cea

dinspre nord este folosită pentru depozitarea cădelniŃelor. Înimediata apropiere a altarului, în partea stângă şi dreaptă, în celedouă nişe laterale se află stranele cantorilor, dotate fiecare cu câte 4scaune şi câte un pupitru.

Trebuie menŃionat că cei 12 prooroci, pictaŃi în anul 1905 însemicerc deasupra iconostasului de către pictorul George Marişescudin ReşiŃa, au fost restauraŃi de pictorul bisericesc Rita Aldea în anul2004, aceste medalioane având dimensiunea de 45 centimetri.Aceştia sunt proorocii: Avahum, Naum, Iezechiel, Isaia, Moise,David, Solomon, Aaron, Ieremia, Daniel, Iona, Zaharia.

PereŃii laterali din naos şi pronaos

Pe partea sudică şi nordică a bolŃii dintre naos şi pronaossunt pictate 10 scene (dimensiunea acestor scene este de 2 metrilăŃime şi 9,70 metri lungime). Pe partea sudică: Naşterea Domnului,Întâmpinarea Domnului, Botezul Domnului, Schimbarea la FaŃă, şiIntrarea în Ierusalim, iar pe partea nordică se continuă cu celelalte 5scene reprezentând: Cina cea de Taină, Răstignirea Domnului,Pogorârea la Iad, ÎnălŃarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh.

Bolta central ă

Pe bolta centrală a bisericii sunt pictate o serie de icoane înmedalion, şi scene reprezentând diferite momente din viaŃaDomnului Nostru Iisus Hristos. Astfel, în medalionul central (1,70metri) este pictată Sfânta Treime, apoi pe bolta dinspre Iconostas(est) este pictat Domnul Iisus Hristos Pantocrator (AtotŃiitorul), iarspre (vest) către scena corului (cafas) este pictat Sfântul IoanBotezătorul, tot în medalion.

Pictura ferestrelor

În glafurile ferestrelor sunt frize ornamentale, inspirate dinmotivele florale existente pe un chimir de sărbătoare purtat chiar laprima sfinŃire a bisericii în anul 1905 de însuşi judele (primarul) IoanŞtefan, cel care „a fost sufletul la întreaga zidire, un om încărunŃit încinste şi omenie“, aşa cum scria Foaia Diecezană la anul 1905;acest chimir face parte din colecŃia autorului.

66

Bolta cafasului

Pe bolta cafasului (scena corului) şi peretele vestic suntpictate în medalion: Maica Domnului cu Pruncul, Scena BunaVestire, scena Adormirea Maicii Domnului, Maica Domnuluiînconjurată de îngeri, Maica Domnului în slavă. Deasupra cafasuluiîn medalion este pictată Maica Domnului cu pruncul, orantă(rugătoare). De-a dreapta şi de-a stânga acesteia se află scena dinviaŃa sa, Buna Vestire, Maica Domnului în Slavă. De asemenea, peperetele vestic (în cafas) avem două scene: Adormirea MaiciiDomnului şi Maica Domnului înconjurată de îngeri.

Sub cafas sunt pictate în medalioane, pe partea dreaptă: Sf.cuv. Iosif cel Nou de la Partoş, Sf. cuv. Ioan Hozevitul.

Pe bolta de sub cafas este pictat Sf. cuv. Metodie, IisusHristos Emanuel, Sf. cuv. Gherman, la uşă, în picioare, este pictatSf. Arh. Gavril. Pe partea stângă sub cafas este pictat în medalionSf. cuv. Ioan Damaschinul, Portret P. S. S. LaurenŃiu Streza, şi lauşă, în picioare, Sf. Arh. Mihail.

Pictura dintre ferestre

Pe peretele din stânga între ferestre sunt pictaŃi în mărimenaturală câte 9 SfinŃi. Sunt reprezentaŃi: Maica Domnului cu Pruncul,Sf. muc. Dimitrie, Sf. muc. Procopie, Sf. Constantin, Sf. Elena, Sf.muc. Mina, Sf. muc. Andrei Stratilat, Sf. cuv. Elisaveta, Sf. cuv.Antonie cel Mare.

Peretele din dreapta altarului reprezintă, de asemenea, 9sfinŃi: Iisus Hristos, Sf. muc. Gheorghe, Sf. muc. Mercurie, Sf. muc.Teodor Tiron, Sf. muc.Teodor Stratilat, Sf. muc. Pantelimon, Sf. muc.Sebastian, Sf. cuv. Parascheva, Sf. cuv. Eftimie cel Mare. În toatăbiserica, SfinŃii sunt înconjuraŃi de ornamente şi stele din aur.

Pictura Frizelor

De la altar, spre uşă, sunt pictate în frize ornamentale 24medalioane reprezentând, pe partea sudică: Sf. Ioachim, Sf. muc.Victor, Sf. muc. Vichentie, Sf. muc. Mercurie, Sf. muc. Nechita, Sf.Cosma, Sf. Damian, Sf. muc. Filofteia, Sf. cuv. Veronica, Sf. cuv.Pahonie, Sf. muc. Ecaterina, Sf. cuv. Lazăr.

De la altar, pe partea nordică, sunt pictaŃi: Sf. Ana, Sf. muc.Adrian, Sf. muc. Ioan, Sf. muc. Artemie, Sf. muc. Iacob Persul, Sf.Teodora, Sf. Marina, Sf. Pavel, Sf. muc. Irina, Sf. muc. Valerie, Sf.muc. Macrina, Sf. muc. Evtinie.

67

Tehnica folosită este Alseco (pe uscat), cu tempera grasăîntr-o tehnică veche neschimbată de-a lungul veacurilor şi transmisăde la maeştri la ucenici.

Clopotele

Clopotele au rosturi diferite; marchează ajunul unei sărbătorireligioase sau începutul şi fazele slujbei, anunŃă sonor în viaŃasatului un botez, o cununie sau înmormântare, marchează în memo-ria oamenilor timpul scurs de la dispariŃia unui localnic; anunŃă ofurtună, băteau într-o dungă, anunŃând un incendiu la casa cuiva şialte situaŃii ivite în mediul rural.

Clopotele simbolizează însăşi existenŃa universală. „Vivosvoco mortus plango fulgura frango“, adică „Pe cei vii îi chem, pe ceimorŃi îi plâng, fulgerele ne frâng“, este dictonul care, din vremuristrăvechi, a stat încrustat pe vechile clopote. Aşa cum spunea VasilePetrica, Protopopul ReşiŃei, într-un articol, „Vom detalia în linii marisemnalele sonore: când se trage clopotul mare, anunŃă că estesărbătoare, clopotul mijlociu şi mic anunŃă pregătirea şi pornirea sprebiserică a credincioşilor, când bat toate trei anunŃă începerea slujbei.Pentru a anunŃa decesul unui localnic, clopotul mare este tras de 48de ori, după care se trag toate cele trei clopote şi acest lucru serepetă timp de trei zile, dimineaŃa, la prânz şi seara, de câte trei ori”.

Cele trei clopote sunt turnate la ReşiŃa (Recsiza, aşa cum stăînscris pe acestea) în anii: 1917-1918-1938. De menŃionat că celetrei clopote existente de la vechea biserică zidită la 1800 au fost datela topitorie pentru a fi turnate; cele două clopote au fost montate lanoua biserică sfinŃită la 1905, iar cel de al treilea clopot a fost cum-părat de credinciosul Ioan PăuŃa în 1904, cu suma de 140 coroane.

În timp, cele 3 clopote au suferit transformări, la capetelearborilor susŃinători fiind montaŃi rulmenŃi care au uşurat manevrareaacestora cu uşurinŃă.

Corul bisericii

În majoritatea parohiilor au funcŃionat coruri mixte care auîntreŃinut atmosfera de sărbătoare, bucurie şi unitate bisericească.Ele au împodobit liturghiile din biserici şi sărbători, cântând şi laoficierea de cununii, înmormântări, la serbări şcolare şi zilenaŃionale. Până la mijlocul secolului XIX în bisericile ortodoxeromâne nu se întâlnea decât vechea cântare „de strană“. Abia în ceade a doua jumătate a veacului trecut începe să apară şi cântarea

68

corală, la început ceva mai timid, cu timpul luând o dezvoltare din ceîn ce mai puternică.

Biserica este frumos împodobită şi frecventată în fiecareduminică şi la sărbători de credincioşi statornici. La toate acestea seadaugă, la sfintele slujbe, şi răspunsurile liturgice date de cătrecorala care produce în sufletele creştinilor înalte momente de trăireşi armonie, atât la ceas de bucurie, cât şi de tristeŃe. Cântărilereligioase îl fac pe credincios să mediteze, îl îndeamnă la smerenie,pioşenie, uşurare, totodată îl ajută pe ascultător să aleagă caleaîmpăcării cu Dumnezeu şi cu sine însuşi, îi aduce liniştea interioarăatât de mult căutată. Pregătirile şi înfiinŃarea propriu-zisă a coruluidin Moniom s-au contopit cu acŃiunile premergătoare actului UniriiCelei Mari din anul 1918.

Momentele cruciale din viaŃa acestei entităŃi muzicalecorespund anilor: Grigore Jivan 1911-1918, Emil Florescu 1935-1945, Petru Vuc, preot -1944, Ioan Rus, economist - 1933, Chico şAlin, cântăreŃ - 2004. Corul a luat fiinŃă în anul 1911, prin strădaniapreotului George Costescu (din Sârbova) şi a învăŃătorului GrigorieJivan din OpatiŃa. Dar, înaintea acestora, Corul copiilor condus deînvăŃătorul Ioan Ivan, originar din Moniom nr. 71, a dat răspunsurileliturgice cu ocazia sfinŃirii Bisericii la 8 noembrie 1905, secondat deCorul copiilor din Câlnic, condus cu multă pricepere de zelosulînvăŃător Sofronie AndriŃoiu, care a cântat foarte frumos cântărileliturgice. Un nou suflu al corului şcolii şi Bisericii se înregistrează înanul 1937, atunci Corul Mixt nou înfiinŃat apare pentru prima dată înpublic, cântând răspunsurile liturgiei (ectenia mică şi mare) înBiserică şi la sfinŃirea apei la râu. Cele două coruri, Corul Căminuluişi Corul Plugarilor, interpretează melodiile „Limba Românească” şi„Sus Opincă”; tot în acelaşi an, la 7 februarie, după liturgie, în curteabisericii a avut loc înfiinŃarea Jurnalului Vorbit pe şedinŃe, de cătreînvăŃătorul Emil Florescu. În timp, corul bisericii a mai fost dirijat decătre Petru Miler, învăŃător, şi Petru Vuc, funcŃionar U. D. R.

Aşezarea credincio şilor în biseric ă

În ceea ce priveşte locul din care credinciosul poate ascultaslujbele, s-a creat tradiŃia ca bărbaŃii să stea în naos, iar femeile înpronaos. Este ştiut că biserica are două uşi, cea principală şi cealaterală. Pe cea principală intră femeile, iar bărbaŃii pe cea laterală,direct în naos. Până în anul 1997, pronaosul era despărŃit de naosprintr-un zid. În pronaos era locul femeilor, dar şi locul unde sebotezau nou-născuŃii, până la demolarea acestuia şi crearea unui

69

spaŃiu mai mare. În această situaŃie, femeile treceau în naos numaicând se împărtăşeau, când luau anaforă şi când se împărtăşeau.Mentalitatea şi optica veacului nostru s-au schimbat, acum şi femeileputând sta în naos, dar se păstrează tradiŃia de a sta pe parteastângă. În spaŃiul larg şi luminos al bisericii, lipsit de acel peretedespărŃitor, credincioşi de ambele sexe au posibilitatea să-şi aducăcontribuŃia activă la viaŃa cultică a bisericii.

În imediata vecinătate a altarului, în cele două nişe laterale,se află stranele cantorilor, dotate fiecare cu câte 4 scaune şi câte unpupitru, în naos, pe partea sudică, sunt 10 scaune, în cea nordică 7scaune, iar în partea vestică (între naos şi pronaos) se găsesc 5(înspre sud), respectiv 5 înspre nord. În naos sunt 10 scaune în total,în balconul corului sunt, de asemenea, 3 scaune. Totalul scaunelorîn biserică este de 37; din acest total, 27 persoane plătesc anualcâte 100.000 lei, bani care intră în fondul bisericii.

Din anul 1942, când a venit parohul Coriolan Drăghici dinparohia ZorlenŃu Mare, au început a se Ńine licitaŃii pentru scaunelerămase libere prin trecerea în nefiinŃă a posesorilor acestora.Acestea se cumpărau de către urmaşi sau de către alte persoanecare ofereau mai mulŃi bani pentru acel scaun; de menŃionat că noulposesor pierdea dreptul de scaun dacă nu plătea taxa impusă anualsau lunar. PreŃul scaunului la moştenitori în anul 1942 s-a fixat la2.000 lei, ca după reconversia monetară să fie de 200 lei pentrubărbaŃi şi 100 lei pentru femei, taxă anuală. În anul 1953, taxa era de10 lei pentru bărbaŃi şi 5 lei pentru femei.

Poarta bisericii

În anul 1923 s-a ridicat o poartă cu grile de fier la intrarea încurtea bisericii. Iată ce stă scris pe o plăcuŃă de alamă. „Poartaaceasta s-a făcut pe spesele muncitorilor de la UDR din comunaMoniom la iniŃiativa preotului ortodox român din localitate,Alexandru Dobrescu, în anul 1923. Ioan Truică, epitrop prim, nr. 66,Petru Mustăcilă, nr. 36, Petru Vida, nr. 64a, Ion Dubovan, nr. 80, IonAdam II, nr. 10, Ion Adam III, nr.11, Moise Adam I, nr. 95, Moise Ion,nr. 57, Moise Crâsta, nr. 77, Moise Adam II, nr. 87, Petru Dubovan,nr. 33. Rând II: Petru Jurca, nr. 3, Filip Adam, nr. 90, TraianMustăcilă, nr. 90, Moise AvrămuŃi, nr. 10a, Moise Dubovan, nr. 9,Moise Ienci, nr. 39, Ion PăuŃa, nr. 56a, Ion Peia, nr. 61, George Pau,nr. 15. Fiecare membru a solvit suma de 100 lei, iară preotul de maisus a contribuit cu colecta de 1.140 lei“.

Biserica este împrejmuită cu un zid de piatră, cu grosimea de

70

50 cm şi o înălŃime de 2 m. Pe acest zid sunt montate douăreflectoare, care dau un aspect deosebit pe timp de noapte. Aceastăpanoramă nocturnă deosebită a lăcaşului de cult o datorăm domnilorDoru Constantin Cosma, nr. 88, şi Mircea Stiuj, nr. 42, care s-auimplicat personal, nu numai în cadrul bisericii, ci şi al comunităŃii.

Sesia bisericii

La începutul secolului al XX-lea, comunitatea religioasă dinMoniom deŃinea 29 jugăre. În perioada interbelică, înainte şi dupăreforma agrară din România, mai precis la anul 1930, aceastăcomunitate religioasă deŃinea 29 jugăre. Conform extrasului de cartefunciară emis de Notariatul de Stat ReşiŃa (nr. C. F.), parohia dinMoniom deŃinea teren arabil la locul numit Obârşia Moniomului, 8jugăre = 46.040 mp, Obârşia Moniomului, 6 jugăre = 34.530 mp,Obârşia Moniomului, 8 jugăre = 46.040 mp, FâneŃe-Măgura - 8jugăre = 46.040 mp. Terenul Bisericii era de 8 jugăre, grădinaacesteia avea 1.727 mp, iar terenul Casei Parohiale şi grădinaacesteia măsurau 1.227 mp. Din datele inserate mai sus, rezultă căaverea comunităŃii din Moniom însuma un total de 30 jugăre.

Parohia Moniom are în patrimoniu 29 jugăre de pământ lalocul numit Măgura -Stupini.

Rămâne neexplicată diferenŃa până la 32 jugăre de pământexistent la 14.XII.1943, când sesia bisericii era în extensie până la32 jugăre (vezi Pr. Ioan Meilă).

În cartea funciară sunt cuprinse următoarele: suprafaŃă de 22jugăre, şi anume: Obârşia M C. F. Top - 83, nr. topo - 110 = 10 jugăre

Nr. topo - 189 = 6 jugăreNr. topo - 208 = 8 jugăreNr. topo - 469 = 8 jugăre, livadă în Stupini (livadă în

Măgura)Pământ de livadă = 2 jugăre 1.000 st. (1901)

Casa Parohial ă

Terenul Casei Parohiale şi grădina acesteia măsoară 1.227mp. Casa parohială s-a construit odată cu zidirea Bisericii, între anii1901-1905, şi a fost sfinŃită, de asemenea, odată cu lăcaşul Bisericii,la 8 noiembrie, dată care a fost înscrisă cu litere de aur pe răbojulvremii, reprezentând data târnosirii lăcaşului de închinăciune înălŃatşi aşezat sub ocrotirea SfinŃilor Arhangheli Mihail şi Gavril.

71

O preocupare constantă a credincioşilor şi preoŃilor care aupăstorit în Moniom a fost aceea de a avea o casă parohială cores-punzătoare. Nu mai miră pe nimeni, date fiind hărnicia, ospitalitatea,spiritul gospodăresc şi evlavia enoriaşilor locali, ca în anul 1999 casaparohială şi-a schimbat aspectul exterior şi interior sub Preotul ParohIoan Paşca şi cu ajutorul de netăgăduit al domnului Nicolae Pleşa,patronul firmei Banatul, înfiinŃată în anul 1991. Să reŃinem aceastădată, chiar dacă, şi cu atât mai mult, cu cât este vorba de o locuinŃămodestă, dar cu dotările strict necesare unui trai decent. În anul2000 s-a săpat fântâna adâncă de 18 metri în curtea interioară acasei parohiale, fiind racordată o instalaŃie de apă pentru baie şinecesităŃi zilnice.

Crucea din centrul satului

La răscrucea celor patru străzi s-a ridicat o sfântă cruce ceare înălŃimea de 2,5 m, iar baza acesteia este de 80 centimetri şieste din marmură. Crucea s-a ridicat în data de 6 ianuarie 1898 şi s-a sfinŃit la 24 mai pe spesele următorilor locuitori din Moniom:Nicolaie Ion, învăŃător, nr. 41, Ion Ciulă, primar, nr. 54, Ion Ştefan,pădurariu, nr. 66, Trăilă Crina, v. Primar, nr. 8, Moise Ion, nr. 57,Traian Ion, nr. 59, Simion Ion, nr. 57a, Traian Truică, nr. 38, MoiseIancu, nr. 39, Traian Mustăcilă, nr. 90. Economi spre pomenire. Înanul 1980 s-a renovat această cruce de marmură şi se aplicau pecele patru faŃete ale acesteia icoane pictate pe pânză, avânddimensiunea de 32/50 cm şi reprezentând pe partea de est:Coborârea Sf. Duh, pe partea de sud Botezul lui Iisus Hristos, pepartea de vest Învierea Domnului; în partea de nord: ArhangheliiMihail şi Gavril. Acestea au fost pictate de Rascov Gioca, din Lugoj,preot fiind la acea dată Ioan Milotin.

Cimitirul parohial

Înaintea formării cimitirului parohial actual, a fost un altuldincolo de şoseaua ce trece spre Bocşa, deasupra Cantonului silvicLocai. Şi acum, după 100 ani, se mai văd câteva zneamăne de pia-tră de la căpătâiul morŃilor, moşii şi strămoşii noştri, cu care ne mân-drim fiecare în parte, şi uitaŃi pe nedrept, dovadă în acest sens stândfaptul că nici o cruce nu e ridicată ca semn de respect sau loc decimitir. Nutrim totuşi credinŃa că se va găsi un creştin care va aveainiŃiativa ridicării unei cruci, şi aceasta cât mai repede cu putinŃă.

Cimitirul aflat în vatra satului dăinuie de la 1786, când sătenii

72

au primit în dar biserica de lemn de la Ticvaniul Mic, care a fostaşezată în centrul actualei vetre a satului, unde este acum CăminulCultural.

Cimitirul este la o distanŃă relativ mică faŃă de sat, 200m dela casa cu nr. 72. Are o suprafaŃă de 11.510 m pătraŃi; acesta s-aîmprejmuit cu plasă de sârmă în anul 1980, preot fiind Ioan Milotin,intrarea făcându-se printr-o poartă confecŃionată din Ńeavă şi plasăde sârmă zincată. În cimitir, mormintele sunt străjuite de cruci, mareamajoritate din lemn, o mică parte din fier, mai sunt însă şi cruci demarmură şi 8 cripte. Două cruci de marmură împrejmuite cu gard defier forjat atrag atenŃia; acestea aparŃin preotului Alexie Groza, trecutla cele veşnice la 20 aprilie 1903, şi fiului acestuia, student. PreotulmenŃionat a început zidirea actualei bisericii în anul 1901, dar cutrecerea acestuia, lucrarea a fost terminată în doi ani şi jumătate dePetru Ieremia din Câlnic. Locul de veci al fostului preot, întemeietoral bisericii noastre sfinte, a fost reamenajat, gardul vopsit, cruceareşlefuită, sădindu-se flori prin grija d-lui Duşan Basista.

Tot aici, în mijlocul cimitirului, prin grija celui menŃionat maisus, s-au ridicat două troiŃe, prima în anul 1987, sub bradul cedăinuie de la formarea cimitirului, cea de a doua fiind închinată ca unultim omagiu şi recunoştinŃă pentru jertfa supremă a celor 13 tinericare nu s-au mai întors de pe câmpul de luptă. De menŃionat estefaptul că de 6 iunie (Ispas), în cimitirul actual era amenajat un cimitiral eroilor împrejmuit cu gard, dar cu trecerea timpului acesta adispărut, acel loc de cinstire a fost reamenajat ca loc de veci al fami-liei Dubovan, nr. 65. În cimitir, locurile de veci sunt gratuite şi fie-carefamilie are locul său unde îşi înmormântează decedaŃii. În şedinŃaordinară din 1 februarie 1959, de faŃă fiind şi Prea Onoratul PărinteProtopop Dr. Iosif Ieremia din ReşiŃa, s-a discutat şi aprobat „ca toŃisectanŃii să fie înmormântaŃi la cimitirul sectanŃilor şi se interzicecategoric, fără nici o excepŃie, îngroparea lor în cimitirul ortodox”.

Cultul baptist în Moniom

Cea care a adus credinŃa baptistă în Moniom a fost soraAna, de la numărul 19. Aceasta a cunoscut prima dată Evangheliapredicată de baptişti în anul 1919. Biserica Baptistă ia fiinŃă în casalui Gheorghe Hândea, la nr. 55. Aceasta avea dimensiunea de 4x4metri, într-o cameră amenajată separat de cele de locuit cu intraredin stradă, şi a funcŃionat până în anul 1998, când Cultul Baptistavea 8 credincioşi. Credincioşii baptişti, ajutaŃi de ComunitateaBaptistă ReşiŃa, cumpără casa cu nr. 86a, aparŃinând lui Mihai

73

Dobârcău, care este redimensionată şi transformată aproape înîntregime, fiind dotată corespunzător cu toate cele necesaredesfăşurării în bune condiŃii a adunărilor, care au fost conduse de-alungul timpului de fraŃii păstori: Gheorghe Hândea, Pavel Crina, IonDragomir şi Gigi Negrea, având un spaŃiu de 8/4 metri. Inaugurareaacesteia a avut loc în ziua de 30 IX 1990. La acest eveniment aparticipat Corul Baptist din ReşiŃa şi Fanfara de la Bocşa Vasiova.

Comunitatea numără în prezent 16 credincioşi, de câŃiva aninumărul acestora fiind constant. Care au fost motivele care i-audeterminat pe unii moniomeni, adevărat, puŃini la număr, să treacă labaptişti, nu am reuşit să aflăm cu certitudine, în primul rând datorităfaptului că nu prea doresc să vorbească despre aceasta. 1940 - 11baptişti (Monografia, N. Corneanu, pag. 421)

Preotul Ioan Meil ă

S-a născut la 15 aprilie 1914, în satul Moniom, nr. 44. PărinŃiiau fost Ion şi Ana Meilă, oameni simpli, Ńărani agricultori, cu doar 4hectare de pământ. A avut şi un frate Pavel, care poseda 3 -1/2hectare pământ în zona de deal, la locul numit Măgura. A fostcăsătorit cu Sofia Meilă, născută Loga, din Bocşa Română. A avut ofiică, Sârbu Ana, născută Meilă. Şcoala primară a urmat-o în satulnatal între anii 1921-1925, apoi a urmat Gimnaziul de băieŃi dinReşiŃa; în perioada 1925-1928, a continuat studiile la Timişoara, laLiceul de băieŃi C. Diaconovici Loga, pe care le-a terminat în anul1932. Urmează Academia Teologică din Caransebeş între anii 1932-1936, cu diploma nr. 253/1936.

Din 1936 până în anul 1940 a funcŃionat ca profesor lagimnaziile de băieŃi şi fete din ReşiŃa. Din octombrie 1940, afuncŃionat ca preot ortodox în localitatea Soceni, până în anul 1948.La 9 mai 1948, are loc şedinŃa extraordinară cu ocazia instalării capreot. La această şedinŃă au fost prezenŃi: Dr. Nicolae Iorgovan,protopop - Bocşa, preot Ioan Meilă, Ioan Albeanu (fost preot), şiconsiliul parohial format din: Petru Vuc - secretar, Ştefan Mustăcilă,Ion Zimbran, Trăilă Dubovan, Ioan Simu, Gheorghe Iancu, MoiseGâscă, Nicolae Ion, Trăilă AvrămuŃ – membri, şi epitropii: MoiseStângu, Ştefan Mustăcilă şi Pavel Crina.

A funcŃionat ca preot în satul natal până la data de 1.II.1950,apoi s-a transferat la Bocşa Română unde a funcŃionat ca preot pânăla 30 septembrie 1951. De aici se transferă din nou în localitateaMacovişte, care era pe atunci zonă de frontieră şi cu restricŃie destabilire, fapt ce l-a determinat să renunŃe la preoŃie. Din data de 1

74

octombrie 1951, funcŃionează ca şi contabil la Banca de Stat AgenŃiaBocşa, până în februarie 1953, când a fost ridicat de organeleSecurităŃii, pentru informaŃii şi cercetări în legătură cu un fugarpolitic, Câlniceanu Mihai, nepot al socrului, sub pretextul că acestaar fi stat ascuns de el şi de socrul său. În luna mai a anului 1953, afost condamnat sub acuzarea de favorizare a infractorului şi dus înlagărul de muncă Oneşti.

În luna februarie 1954, după clarificarea cazului Câlniceanu,a fost eliberat. Reabilitarea s-a făcut după 15 ani, în 1970. A fost,apoi, planificator financiar şi şef serviciu contabilitate până la 1octombrie 1958, la Industria Locală Bocşa, mai apoi impegat demişcare la Industria Locală ReşiŃa până la 30 septembrie 1959, deunde s-a transferat la Întreprinderea Minieră Bocşa, având funcŃia decontabil SecŃie Transport. A locuit în Bocşa Română până în anul1967, după care a vândut casa şi s-a stabilit la Timişoara, undefuncŃionează ca şi cântăreŃ la Catedrala Metropolitană. Trece la celeveşnice în anul 1986. A funcŃionat ca preot 15 ani.

Redăm în continuare date extrase din protocolul de şedinŃeal parohiei Moniom.

La 2 noiembrie 1947, are loc şedinŃa unită a consiliului şiadunării parohiale, convocată în cauză fiind completarea parohieirămase vacante prin trecerea preotului Coriolan Drăghici în parohiaValeapai. Adunarea parohială era formată din 62 membri. PărinteleProtopop Nicolae Iorgovan arată scopul venirii sale. În numeleconsiliului şi adunării parohiale, ia cuvântul Petru Vuc, nr. 51, care îşiexprimă dorinŃa şi rugămintea ca P.S.S. Par Episcop şi ven. cons.eparhial să-l numească ca preot al parohiei rămase vacante dinMoniom pe părintele Ioan Meilă, actual adm. paroh din Soceni. Sf.Sa este fiul comunei, apreciat şi iubit de toŃi şi este astfel calificatîncât parohia Moniom se bucură dacă îl poate avea de preot al său.

În 14 decembrie 1947, se aduce la cunoştinŃă că în bazaDeciziei Venerabilului Consiliu Eparhial Nr. 5031/ B din 4.XII.1947se publica concurs cu termen redus în „Foaia Diecezană“ pentruocuparea prin numire a postului de preot la parohia vacantă de clasaIII din comuna Moniom, protopopiatul Bocşa Montană.

Beneficii:Sesiunea Parohială în extensiune de 32 jugăreCasă parohială şi grajdVeniturile stolare uzitateBirul parohial de una măsură de porumb sfărâmat de fiecare numărde casă sau echivalentul valorii.

75

Îndatoriri:Preotul numit este obligat a-şi îndeplini toate datorinŃele preoŃeşti şiparohiale, a predica regulat şi a catehiza la Şcoala Primară fără nicio remuneraŃie. Toate impozitele după beneficiile de mai sus cad însarcina preotului numit. Cei ce doresc să ocupe acest post să-şiînainteze cererile. Vener. Cons. Eparhial.

Preotul Ioan Simu

S-a născut in 24 aprilie 1911 în localitatea Ticvaniul Mic -Raionul OraviŃa. Numele de botez a fost Simu Ianoş, în condiŃiile încare Banatul aparŃinea Imperiului Austro-Ungar. PărinŃii Iustinian şiRoxanda erau oameni simpli, care se ocupau cu munca câmpului şicreşterea animalelor. A crescut în sistemul de valori simplu, darsolid, pe care Ńăranii l-au dat copiilor lor. Din copilărie a fost atras debiserică, fiind prezent cu regularitate la slujbele care se oficiau înbiserica greco-catolică din Ticvaniul Mic. PrezenŃa sa în acel mediu adeterminat pregătirea şi instruirea sa ulterioară în viaŃă.

Urmează cursurile Liceului „General Dragalina“, pe care lefinalizează în anul 1933. DorinŃa de a se dedica studiului religiei şi dea servi pe Dumnezeu îl îndreaptă spre Academia de Studii Teologicede la Blaj, urmând cursurile instituŃiei sus amintite în perioada 1936-1939, specialitatea „student ordinar la Academia de Teologie gr.catolică“. La finalizarea studiilor teologice, în 1939, este repartizat laparohia Câmpul lui Neag, din judeŃul Hunedoara, unde este numitpreot-paroh. Trăieşte, munceşte împreună cu soŃia sa, Ana, înaceastă localitate în perioada grea a războiului.

În perioada ulterioară celui de-al doilea război mondial,cursul vieŃii este marcat de evenimente dramatice, care au schimbatdestinul într-un mod nedorit, atît pentru el, cât şi pentru familia sa. În1949 este ridicat de Serviciul de Securitate şi întemniŃat în beciurileSiguranŃei de la Timişoara. După o săptămână de detenŃie estetransportat într-o dubă, împreună cu alŃi deŃinuŃi, la închisoarea dedeŃinuŃi politici şi de drept comun de la Ocnele Mari şi, ulterior, laAiud. Fără judecată, fără justificări prealabile, fără sentinŃă decondamnare. Vina invocată de şeful închisorii „Ocnele Mari“ a fost:„Popa este greco-catolic şi este duşmanul clasei muncitoare”.

Perioada grea a detenŃiei a fost amplificată şi de faptul căexecuta pedeapsa fără a fi vinovat şi de faptul că nu ştia până cândva sta în detenŃie, neexistând o sentinŃă sau o decizie de condam-nare. În anul 1952 este eliberat din temniŃă şi este obligat de auto-rităŃi să aleagă un domiciliu „forŃat“ în comuna Coştei, jud. Timiş.

76

Săptămânal, se prezenta la şeful de post al miliŃiei din zonă pentruraport în legătură cu ceea ce face, fără a putea părăsi domiciliul. Lu-crează în agricultură, legumicultură şi, ulterior, este angajat îngrijitorla creşterea porcilor la gospodăria agricolă colectivă din Lugoj.

Anul 1965 aduce o schimbare în bine în viaŃa sa şi a familieilui, în condiŃiile în care are posibilitatea să aleagă reluarea profesieide preot, dar în condiŃiile impuse de religia de rit ortodox, singuraacceptată în acea perioadă de regimul comunist. Era o posibilitatede a-l sluji pe Dumnezeu şi a se dedica profesiunii sale de credinŃă.Alege parohia Moniom, judeŃul Caraş-Severin. Este numit de Sf.Arhipesopie prin actul Nr. 3641 B/33 – 1965, şi activează în cadrulacestei parohii până în 1977. Se înscrie în categoria preoŃilor care auslujit biserica şi a celor care au încercat restaurarea ei în condiŃiilevremurilor de atunci. A iubit biserica şi pe Dumnezeu şi s-a dedicatactivităŃii care i-a călăuzit întreaga viaŃă. Una din pasiunile vieŃii sale,dincolo de credinŃa în Dumnezeu, a fost dragostea faŃă de animale,păsări şi insecte. De altfel, creşterea albinelor, dezvoltarea stupilor, aocupat un loc important în viaŃa sa.

Preotul Ioan Simu a ieşit la pensie în anul 1977, s-a stabilit înMoniom, sat în care trăieşte până în 13 iunie 1994, dată la careîncetează din viaŃă. SoŃia, preoteasa Ana, moare în 2 mai 1996.Amândoi au fost înmormântaŃi în cimitirul din Moniom, unul lângăcelălalt, precum au fost şi în timpul vieŃii. Urmaşii lor, fiicele şi nepoŃii,le poartă un respect profund, comemorarea acestora cu ocaziapraznicului casei, de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, fiind prilej deomagiu şi nu numai, în sensul că se retrăiesc şi evenimente demultapuse, care au marcat viaŃa lor şi a urmaşilor lor. Aceştia vor păstraaceste sentimente în suflet cât timp vor trăi şi vor încerca sătransmită mai departe, urmaşilor lor, locul şi rolul pe care preotulIoan şi preoteasa Ana le-au avut în originile lor genealogice.

Preotul Ioan Milotin

Ioan Milotin s-a născut la Moniom,într-o familie modestă, dinpărinŃii Maria şi Nicolae. Şcoala a urmat-o în satul natal, studiilegimnaziale şi liceul le-a făcut la ReşiŃa. După terminarea liceului,lucrează ca strungar la U. C. M. ReşiŃa, până la vârsta de 21 ani,când a îmbrăŃişat credinŃa în Dumnezeu, urmând cursurile teologicela Curtea de Argeş. În 1977 a fost hirotonit diacon în localitateaAgadici. Formarea sa spirituală şi dragostea de pământul străbun îlvor face ca, tânăr preot, să se transfere în acelaşi an în satul natal.Este instalat ca preot în parohia Moniom la 24 iunie 1977. Rosturile

77

în viaŃă l-au purtat, prin ani, la şcoli.Legat prin toată fiinŃa sa de satul natal Moniom, se poate

spune că s-a născut de două ori: o dată trupeşte, ca fiu al unei familiimodeste, dar cu credinŃă în Dumnezeu, iar a doua oară sufleteşte,spre slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor prin implicarea sa în viaŃapreoŃească. În perioada 1977-1994, a fost preot în parohia Moniom,pe care a păstorit-o cu multă vrednicie timp de 17 ani, până la 1 fe-bruarie 1994, când pleacă în parohia łerova, unde a funcŃionat pânăîn anul 1994, când trece prematur, secerat de boală, la cele veşnice.

Astfel, din iniŃiativa Domniei sale, cu acordul şi sprijinulenoriaşilor din sat, s-a renovat, reamenajat, întregul lăcaş de cult,prin redimensionarea interiorului, prin desfacerea zidului despărŃitorîntre pronaos şi antreu; de asemenea, s-a zugrăvit lăcaşul de cult, s-a împrejmuit cimitirul sătesc cu plasă de sârmă, s-a ridicat o troiŃăsub bradul ce dăinuie de la înfiinŃarea actualului cimitir în suprafaŃade 6000 metri pătraŃi.

Monumentului ridicat la 1898 la întretăierea celor patru străzii s-a dat o nouă înfăŃişare prin reamenajarea sa, aplicându-se pecele 4 faŃete ale crucii unele picturi pe pânză ce reprezintă: Sf.Arhangheli Mihail şi Gavril, Învierea Domnului, Botezul lui IisusHristos şi Coborârea Sf. Duh. Acestea au dimensiunea de 50/30centimetri şi sunt pictate de Rascov Gioca din Lugoj. De menŃionatcă pe partea de sud a Sf. Cruci realizate din marmură, pe o plachetăde inox, sunt trecuŃi cu numele şi numărul de casă toŃi cei 63credincioşi care au contribuit alături de preot la aceste realizări. Deasemenea, a fost zugrăvit şi edificiul bisericii şi a faŃadei, de cătrezugravul Ioan Sârbu din RacoviŃa (Lugoj).

În cei 17 ani în care s-a aflat în fruntea bisericii din Moniom,preotul Ioan Milotin a depus eforturi considerabile pentruconservarea şi înfrumuseŃarea Sf. lăcaş. Mergând din casă în casă,în contact direct cu oamenii din parohie, preotul Milotin a reuşit săfacă din credincioşi profunzi trăitori ai credinŃei creştine. Făcând unsuccint bilanŃ al realizărilor neobositului preot, putem spune căîntreaga sa activitate în această parohie poartă amprentaexemplarităŃii în slujirea bisericii. Iar călătorul care va trece pragulbisericii sau pe care îl poartă paşii prin împrejurimi, chiar dacănimicnicia oamenilor va tăcea, îi vor vorbi atunci realizările care seobservă la tot pasul. Aceasta este marea recunoştinŃă, aceasta esteslova nepieritoare cu care Dumnezeu i-a înscris numele în CarteaVieŃii, iar noi, în cea a inimilor noastre.

78

Preotul Ioan Pa şca

S-a născut sub zefirul sărbătorii Crăciunului, în 23 decembrie1957, în pitorescul localităŃii Valeapai, în casa unor buni creştini,păstrători cu evlavie ai tradiŃiilor noastre strămoşeşti, cu frică deDumnezeu şi cu dragoste de oameni, părinŃii Dumitru şi Elisabeta,originari din satul Duleu. După terminarea claselor primare în Duleu,urmează cursurile gimnaziale în Valeapai (Caraş-Severin). Atras desfinŃenia misiunii preoŃeşti, frecventează cursurile SeminaruluiTeologic din Caransebeş, între anii 1975-1980. În anul 1982, secăsătoreşte cu Paraschiva Jurca. În acelaşi an este hirotonit de I. P.S. Mitropolitul Nicolae şi introdus pentru prima oară în parohiaLăŃunaş (jud. Timiş) 1987-1989, apoi transferat în parohia VrăniuŃ(Caraş-Severin), unde a păstorit până în 1995. După cei 6 ani depreoŃie la VrăniuŃ, se transferă în parohia Moniom în anul 1995.

Dornic să-şi întregească studiile, la îndemnul P. S. Dr.LaurenŃiu Streza, episcopul Caransebeşului, a urmat Facultatea deTeologie-Istorie, având bucuria morală şi intelectuală de a realiza unlucru ce corespunde cerinŃelor impuse de responsabilitatea preo-Ńească. Între roadele sale destoinice amintim: repararea casei paro-hiale prin redimensionarea acesteia şi dotarea cu cele strictenecesare traiului chiar în anul venirii, 1995, prin implicarea d-lui Nico-lae Pleşa. Repararea şi zugrăvirea bisericii, atât a interiorului aces-teia, cât şi a exteriorului, în anul 1997, precum şi vopsirea turnului bi-sericii. Prin calităŃile sale sufleteşti deosebite, în zelul neobosit, areuşit să creeze în parohie o puternică sudură spirituală întrecredincioşi.

Un moment însemnat din viaŃa lui, care i-a rămas imprimat îninimă, a fost acela că a fost părtaş, împreună cu parohienii, la picta-rea pentru prima dată de la zidirea bisericii, în urmă cu 100 de ani, aîntregului lăcaş de închinăciune. Cu aceste realizări a intrat în me-moria oamenilor locului şi a istoriei locale a bisericii, se bucură depreŃuire şi de aprecierea tuturor. Parohia are 285 enoriaşi.

Al Ńi preo Ńi

1950, 1 septembrie – 1965, preot Ioan łurcanu – Bucovina.LicenŃiat în teologie, cu 42 de ani de serviciu efectiv. În

perioada 1950-1965 a păstorit parohia unul dintre cei mai vrednici şigospodari preoŃi ai acestei localităŃi.

Un alt preot care a făcut „echipă“ a fost preotul GeorgeCostescu, din Sârbova, care împreună cu învăŃătorul Grigorie

79

Jivan, originar din OpatiŃa, au organizat primul cor bărbătesc pe 4voci în anul 1911, aşa cum stă scris pe Sf. Chivot. De menŃionat căpr. Costescu a fost primul preot care a slujit în biserica nou construităsub Pr. Petru Ieremia.

Un alt preot care s-a implicat atât în activitatea bisericească,ca preot, cât şi în cea a şcolii unde îl găsim ca director în anii 1920-1921, cât şi în iniŃiativa de a se face poarta de la intrarea în curteabisericii în anul 1923 a fost Alexandru Dobrescu .

Vizite canonice

Acum: „acta non verba!”. Prea SfinŃia Sa LaurenŃiu Strezapune un accent deosebit pe activitatea duhovnicească la parohiipentru menŃinerea credincioşilor în albia Bisericii, având în vederenecesitatea activizării preoŃilor într-o Ńinută liturgică demnă de adevă-raŃi păstori, stăruinŃele pastorale orientându-le pe linia îndrumăriienoriaşilor spre o activitate administrativă şi gospodăreascăeficientă. Pentru că contactul direct cu credincioşii devine un mijlocdeosebit de mobilizator, Prea SfinŃia Sa răspunde chemărilorcredincioşilor şi se îndreaptă acolo unde simte că îi este necesarăprezenŃa, în scopul revitalizării vieŃii duhovniceşti a parohiilor.

În februarie 1931, Episcopul Iosif Traian Badescu a sfinŃitpentru parohia Moniom pe tânărul absolvent în teologie, Ioan Simu.Fiind una din cele mai apropiate de sediul protopopiatului (Bocşa),şi-a primit îndătinatul slujit de la altar, în 1925, în persoana tânăruluiabsolvent al Institutului Teologic din Caransebeş, Gheorghe Ogâr-laci, fiind hirotonit diacon la biserica din Sculea, şi în 11 aprilie 1925este trimis preot la Broşteni.

Cu prilejul vizitei canonice a Episcopului Iosif Traian Ba-descu. „VizitaŃiunea canonică din vara anului 1939 a preasfinŃituluiEpiscop Vasile a înrourat sufletele abătute de la lumina creştinăînvăŃăturii“ stă scris în Monografia Eparhiei Caransebeşului 1940, p.421:

„Episcopul Caransebeşului, On. Vasile Lăzărescu, a făcut ovizită în parohia Moniom pe 21 mai 1939. A ajuns la orele 5 (17),fiind întâmpinat de preotul Cornel TânŃariu, şi s-a oficiat vecernia lacare a asistat Adm. protopopesc Iosif Ieremia - ReşiŃa.

Răspunsurile au fost date de corul local condus de învăŃă-torul Emil Florescu.

5 iulie 1942. Sub Preot Petru Albeanu şi cu participareaPrea. On. Părinte Dr. Nicolae Iorgovan, Protopopul tractului Bocşa,se instalează noul paroh, Coriolan Drăghici - ZorlenŃul Mare.

80

Conform Ordinului Ven. Cons. Eparhial Nr. 01 B71942.“26 octombrie 1945. Găsim însemnate pe Protocolul de

şedinŃe următoarele: „Semnez cu ocaziunea sfinŃirii bisericii Moniom,la 8 noiembrie 1945, Episcop Veniamin Nistor.“

La 16 octombrie 1952 are loc vizita Dr. Iosif IeremiaProtopop – ReşiŃa. Cu acest prilej se consemnează următoarele:„Prea Onoratul Părinte Protopop Dr. Iosif Ieremia din ReşiŃa a acor-dat un ajutor parohiei Moniom pentru parohul Ioan łurcanu în sumade lei 1000 de la Fondul Central Misionar Bisericesc Bucureşti.“- Azi 6 mai, am vizitat Biserica din Moniom şi am constatat că estecurată. Binecuvântez pe părintele şi pe credincioşi. Episcop EmilianBirdaş.

În cursul anului 1996, Prea SfinŃia Sa a consemnaturmătoarele: Cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârşit, azi, 24noiembrie 1996, slujba Vecerniei în biserica „Sf. Arhangheli Mihail şiGavril “ din parohia Moniom, păstorită de Prea Cucernicul Pr. IoanPaşca. Dumnezeu să binecuvânteze ostenelile şi colaborarea dintrepreot, credincioşi şi oamenii de bine din această parohie.P. S. Dr. LaurenŃiu Streza, Episcop“

Cantorii

Cantorii (cântăreŃii) au fost susŃinătorii bisericii. A cânta înstrana bisericii, în trecut era o mare cinste, o mândrie pentru fiecaretânăr. Numele cantorilor de altădată şi de acum trebuie să fiemenŃionate spre aducere aminte şi pentru a le urma zelul în slujireabisericii străbune. Trebuie amintiŃi aici: Petru Ştefan,Traian Lucaci,Petru Vuc, Petru Miller, Petru Gruia, Pavel Crina, Iulius Conac, PetruRus, Ioan Rus, Ioan GheŃa, Nicolae Milotin,Traian Gâscă, AlinChicoş.

Cantorii erau plătiŃi pentru serviciile divine. Consiliul Parohialhotărăşte pe anul 1954 sesia parohială la Măgura-Stupini de 4 ha 60ari. Sesia este compusă din 2 ha fânaŃ permanent şi 2 ha 60 ari tufiş(izlaz) neproductiv. Din aceasta, 2 ha pentru folosinŃa preotului Ioanłurcanu, o suprafaŃă de 1 ha 35 ari şi restul de 65 ari pentrufolosinŃa cantorilor: Moise Stângu, Pavel Crina, Trăilă AvrămuŃ, PetruVuc şi Moise Gâscă, în schimbul serviciilor divine prestate.

Epitropii

Epitropii, care s-au îngrijit de bunurile materiale ale bisericiiau fost aleşi dintre cei mai de frunte locuitori ai satului, dar şi mulŃi

81

alŃii cărora trecerea anilor le-a adus uitarea. Din evidenŃele bisericiireiese că au fost următorii:

Ion Ştefan, Ion Ciulă, Nicolae Meilă, Nicolae Petrica, MoiseMeilă, Petru Vuc, Traian TruŃan, Traian Lucaci, Ioan Stângu,Gheorghe Iancu, Ştefan Mustăcilă, Iulius Conac, Ioan Zimbran,Moise Stângu, Pavel Crina, Petru Crâsta, Iulius Conac, TrăilăAvrămuŃ, Moise Gâscă, Petru Dalea, Ion Lupşa.

Clopotarii

Clopotarii (crâsnicii) şi-au adus şi ei aportul vestind:sărbătorile, decesele, ajunul unei sărbători religioase sau începutul şifazele slujbei, anunŃau sonor în viaŃa satului un botez, o cununie sauunele evenimente nedorite (un incendiu, o furtună sau o inundaŃie).Aceştia au fost: Achim Bandu, Pascu Petrica, Gheorghe Iancu, TrăilăAvrămuŃ, Bebe Cernăianu, Alexandru UŃiu, Constantin Petru Lepa,Petru Lepa.

Cartea şi destinul ei

„Mai bine de trei secole, cartea bisericească a răspândit întoate Ńinuturile româneşti idei, sentimente şi îndemnuri care auconsolidat unitatea neamului, încrederea şi împlinirea aceloraşi vreri.Prin dăruirea cărturarilor, mesajul ei s-a transformat în factor demobilizare a maselor din care a crescut mereu lupta pentru dreptateasocială şi pentru fireasca unificare sub un singur stindard“ (CarteaVeche Bisericească din Banat, I. B. Mureşianu, pag. 31- Timişoara,1985).

Românii au păstrat alfabetul chirilic pâna la 1863. Istoriasatului şi a bisericii poate fi întocmită astăzi numai din însemnărilepreoŃilor şi dascălilor pe cărŃile vechi de slujbă. De aceea, ele trebuiepăstrate. Din însemnările făcute pe cărŃile vechi păstrate cu sfinŃenieîn bisericile noastre citez fapte folosindu-mă de volumul „CarteaVeche Românească din Bisericile Eparhiei Caransebeşului“,publicată de Valeriu Leu la Editura Banatica, în 1996. „Adesea revineca un laitmotiv, formula - am scris cu mâna de Ńărână - mâna vaputrezi, iar scrisoarea în veac va rămânea“.

Omul este trecător, dar scrisul eternizează. Este oconvingere care a trecut în diplomatica însemnărilor manuscrise pecărŃi: „Spre aducerea aminte de mine am scris cu mâna de Ńărână şicu pană de găina, mâna va putrezi, iară scrisoarea în veac varămânea''. „Nicolaie Laioş iaşte înveŃătoriu în Valea BolvaşniŃa fiind

82

în Mâniom înveŃători, 1849”. Un exemplu din zecile care ne stau laîndemână! Astfel, satul începe să-şi transmită în scris opiniile, să-şiconserve atitudinile din împrejurări istorice excepŃionale, nu numaipentru a le face publice, dar şi pentru a le transmite urmaşilor.Mărturie în acest sens stă însuşi faptul că „simplii Ńărani“ au simŃitnevoia de a scrie. Redăm, în continuare, înscrisurile pe cărŃile decult, protocoale, registre de stare civilă şi protocoale de şedinŃeaparŃinând bisericii din Moniom şi altor instituŃii.

Strastnic, Blaj, 1773. Nr inv. 312.

Fila 236:„Acest Triodion s-au predat s. b. a Moniomului în casa

pădurariului Trăilă Udra în faŃia subscrişilor prin parocu(l) RusoveiVechi, Vichentie Balea, Moniom în 22 faur 1868. T. IacobescuînveŃetor I. I. Kru“scher“.

„Acestu Triodion voindu subsemnatulu a-lu jertfi cu ale melespese de la santa biserica din Rusova Veche la sf. biserica aMoniomului fiindu că am fostu şi eu administratore de parochu înMoniom în Rusova Veche în 21 fauru 1868, Vichentie Baleaparochu ia Rusova Veche “.Antologhion, Râmnic,1745. Nr. inv. 210.„Creştinilor şi tuturor ce v-aŃi învrednicit...“(prima jumătate a sec. al. XIX-lea).Triod, Bucure şti, 1746 . Nr. inv. 46.

Însemn ări

Redăm, în continuare, însemnările de pe câteva din registre,evanghelii, cărŃi şi protocoale bisericeşti.

„. . . iastă această carte ce se numeşte Strastnic a besăreciBinişului iastă. Scriu (eu) Rusalin I... vici di satul Biniş iar eu scriu cumâna de Ńărână, dar cine va udi în urma me să mă pomienească iarăsă mă pomienească Dumnezeu întru împărăŃia lui. Mâna aşa este cao floare ce înfloreşte primăvara şi când o loveşte soarele pică cacând n-ar mai fi fost, aşa şi mâna mea va putrezi dar cine va udi sămă pomenească întru împărăŃia lui D-zeu, întru împărăŃia lui D-zeu.Să se ştie cînd am scris eu Rusalin Iancovici învăŃători în Biniş şi amscris în ziua lui aprilie 8 zile, anul 1789…“

„Eu, Rusalin Iancovici (am) scris cu mâna de Ńărână că mânane iastă ca o floare ce înfloreşte primăvara, martie, 2 zile 1789“.

„Flavius Speriosu paroh“. (Mijlocul sec. al XIX-lea).

83

„Acest Strastnic bisericesc s-au cumpărat în anul 1843 înpreŃi de 17 fl. cr. Zaharie CapeŃan paroh adm. în Moniom“.

„Spre aducere aminte de mine am scris cu mâna de Ńărână şicu pana de găină, mâna va putrezi, iară scrisoarea în veac varămânea. Nicolae Laioş iaste înveŃătoriu în Valia BolvaşniŃa fiind înMâniom înveŃători, 1849“.

„Iată această carte de o chiamă Strastie a bisărici (i) (din)Biniş. În luna lui martie anul 1759, eu, Rusalin Iancovici“.

Ohtoih datat 1845 scris cu litere chirilice aparŃinând familieiPăun Pavel, nr. 47.

Pe diferite pagini ale acestuia şi-au scris numele:ConopanZanfir, căruia îi aparŃine însemnările de la fila 266-267 şi 276-277,Teodor Nicolin, Ianoş Ignat, Păun Savu -1929, Orbu Anghelin şiPăun Pavel.

Fila 266-267: „Iată am scris eu Conopan Zanfir în cartea astacă a venit împăratul în 4-lea iunie 1852 în cetatea Aradului şi eu amfost acolo de l-am văzut. Şi atunci am venit până la Brad şi m-ambăgat în... şi s-au băgat mulŃi oameni. Şi atuncea ne-am dus o Ńârăşi s-a iscat ... cu noi şi m-am ... “

Fila 276-277: „Aducerea aminte când a fost împăratul laArad, am umblat eu Conopan Zanfir în I - clasă şi m-am dus în cetatesă-l văd şi eu când am trecut înapoi s-o înecat cu noi şi eu am vrutsă mă înec în anu 1852 în 4 iunie şi în 5 - lea iunie o venit în oraş şiîn 6 iunie s-o dus“.

„Acest protocol s-au procurat prin epitropul Ioan PăuŃia (nr.56), fiind adm. paroh Petru Popovici şi ÎnveŃător Sava Molin şi s-auînscris primul botezat în anul 1891, fiul lui Dănilă Stângu dinMoniom, Tata - Cornelius, Mama – Talia”.

„Am îmbrăcat această Evanghelie, eu, Pr. Ioan Milotin, cusoŃia Maria, fiica Loredana Paraschiva Corina şi Cătălin Mihai la careau contribuit Epitropul, Moise Gâsca, Cantorii: Conac Iulius, CrinaPavel şi Nicolae Milotin“. „Aceasta Sfânta Evanghelie s-a cumpăratde bunul credincios Trailă AvramuŃ şi soŃia Maria AvramuŃ de la nr 82din Moniom,fiind crîsnicul, cantorul şi epitropul Bisericii din Mai 1952.Sf Evanghelie a costat 650 lei si a fost cumparata la 14 Aprilie 1965“.

„Scrisam eu Pr. paroh Ioan Milotin la 24 Iunie 1977 când amfost instalat ca preot paroh în Moniom, cu Pr. Coriolan Drăghici şiIoan Meilă, iar de la Protopopiatul ReşiŃa, Pr. Toldi“. Am venit laMoniom, la 24 iunie 1977 şi m-am transferat la łerova la 1 febru-arie1994, cu ajutorul Preotului Protopop Dr. Vasile Petrica, Proto-popul ReşiŃei şi Înalt Prea SfinŃia Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitro-

84

politul Banatului. Moniom, la 20 februarie“ (semnat Pr. Ioan Milotin)„Această Sfântă Evanghelie s-a cumpărat de familia Rus

Petru din Moniom, nr. 37 în anul 1992, de Sf. Nicolaie pentrupomenirea şi sănătatea familiei noastre IconiŃa şi fiica Gheorghina,iar de naşterea Domnului Sfânt Evanghelia să fie pusă în Altar.Scris-am eu, Preotul paroh Ioan Milotin - 6 decembrie 1992.“

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârşit, azi, 24 noiembrie1996 slujba vecerniei în biserică „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril“ dinParohia Moniom, păstorită de P. C. Pr. Ioan Paşca. Dumnezeu săbinecuvânteze ostenelile şi colaborarea dintre preot, credincioşi şioamenii de bine din această parohie. Dr. Laurentiu Streza - Episcopde Caransebeş, Pr. Dr. V. Petrica - Protopop ReşiŃa, Pr. Paşca Ioan,Pr. Milotin Ioan-łerova.“

„Azi, 6 mai, am vizitat Biserica din Moniom şi am constatatcă este curată. Binecuvântez pe părinte şi pe credincioşi. EmilianBirdaş, Episcop de Caransebeş.“

Obiecte de valoare

S-au păstrat de-a lungul anilor o serie de obiecte de cult şirugăciune, unele provenind din secolul al XVIII-lea, cărŃi religioasevechi şi de valoare istorică sau documentară. O parte, cele maivaloroase, au fost date în custodie de preotul Ioan Milotin pe termennelimitat Muzeului Protopopiatului ReşiŃa, în anul 1975. ArhiveleStatului Caransebeş deŃin în arhiva lor: Registre CasătoriŃi, BotezaŃi,DecedaŃi din: 1828-1830, 1834-1836, 1838-1852, 1861-1864, 1866-1873, 1876, 1878-1866, 1890-1895, 1831-1889, 1891-1950.

CărŃi vechi apar Ńinând bisericii Moniom

Penticostar, Ceaslov, Minee şi Adunarea Cazaniilor -1815,1849,1852.Octoih cu Catarasier - 1826 - Buda.Antologhion sec. XVIII-lea - Muntenia.Evanghelie -1806 - Sibiu.Penticostar - 1805 - Sibiu.Triod - 1746 - Bucureşti.Triod sec. XIX-lea - Ardeal.CărŃi după 1830.Molitfelnic - 1849 - Sibiu.Molitfelnic - 1874 - Sibiu.Cuvinte folositoare - 1859.

85

Antologhion, Râmnic, 1745.Triod cu Strastnic, Blaj, 1773.Strastnic, Blaj, 1773.

CărŃi de rug ăciune şi donatorii acestora

Cantorul Bisericesc, 1906, donat de Petru Adam, nr. 10aAntologhion, 1984, don. Conac IuliusCazanii, nr. inventar 320, 1961, donat de Pr. Ioan łurcanuTriodul, nr. inv. 5/1964, 1930, don. Pr. Cornel łânŃariu -14 oct. 1940Ohtoih Mare, 1975Apostol, 1999Ceaslov, nr. inv. 8/1964, 1922, donat de Trăilă AvrămuŃOctoih Bogat, 1945, cumpărat de AvrămuŃ Trăilă la 1 aug. 1943, cu420 lei.Antologhion, nr. inv 4/1964, 1936Cântări Bisericeşti, nr. inv. 120, 1980Manual de Tipic, nr. inv. 12/1934, 1933Antologhion, 1999, donat de Dalea Ioan şi familiaOctoihul Mic,nr. inv. 20/1972, 1970Catavasier, 1943, donat de AvrămuŃ TrăilăAntologhion, nr. inv. 9039, 1967, donat de AvrămuŃ TrăilăPenticostarul, nr. inv. 6/1964, legat din nou de Ioan MilotinEvanghelie, 1991Molitfelnic, 1998Aghiasmatar, 1976Liturgier, nr. inv. 177, 1956Culegere de Predici, nr. inv. 109, 1974Culegere de Predici, 1984Antologhion, 1984, donat de Gâscă Traian şi PetruŃaLiturgier, 1982Cruce Argint, 1904, donată de Mihai - Ştefan - MariaCruce Argint – anul 1904 (15/8,5cm)Cruce Inox - anul 1975, (20/10 cm) - donată de Ion AvrămuŃCruce Inox - anul 1950 (27/16 cm) - donată de Gâscă Moise cufamilia pentru pomenirea răposatului TruŃan Traian.

Prapuri (steaguri)

- Steag - donat de fam. Stiuj şi UŃiu, în amintirea fiului, nepotuluiCristian.- Steag - donat de fam. Lazăr Ioan şi ChivuŃa.

86

- Steag - donat gr. fam. Petru Dalea şi Mărioara şi copiii Ion şiMărioara.- Steag - donat de Cocoş Nicolae şi Stângu Ana; pe acesta suntaplicate pe cele două faŃete două icoane pictate: Pogorârea SfântuluiDuh şi Schimbarea la FaŃă, pe care stau scrise următoarele: Donatde Ioan Mustăcilă şi soŃia Ruja, Nicolae Lăeşu, cu soŃia PetruŃa,Todor Crâsta, cu soŃia Maria, Traian M., cu soŃia Maria, Ion Sârbu,cu soŃia Maria, 1904.- Steag - donat de fam. Mustăcilă Marinela şi Petronela (IisusPăstorul).- Steag - donat de fam. Natalia Paşcanu, 1965 (nora Pr. łurcanu);de menŃionat că are înscrisuri cu litere chirilice.- Steag-Prapore, donat de fam. Bontilă Ioan, cu soŃia Elena şi copiiiConstantin şi Draga, 1914, acela prapure este renovat de GiulvezanDraga cu copiii, în anul 1972, praporul complet. Tot pe acest praporestau scrise următoarele: Acest prapore s-a reînnoit în anul 1955.Preoteasa Emilia łurcanu şi familia. Pe cele două faŃete sunt pictatela 1914: Învierea Domnului, respectiv Botezul Domnului.

Importante sume de bani, ca şi diferite obiecte necesarebisericii (covoare persiene, odăjdii preoŃeşti, prapuri, icoane, steagurietc.) au fost donate de Ioan Jura, Cosma Elena - Doru Constantin,Stiuj Mircea şi Viviana, Jicărean Tiberiu, Gâscă Traian - PetruŃa,AvrămuŃ Ana - Ion, Rus Petru -Iconia, Adam GoguŃa, Dalea Petru -Marioara.

Tablouri

- Maica Domnului cu pruncul, donat de Raveca Ion - 1911 -pictor G. Marişescu.- Tăierea Împrejur - donat de Ioan Bontilă.- Adormirea Născătoarei de Dumnezeu - donat de Pr. Ioan Simu- 1932.- Sfântul Nicolae - donat de Nicolae Ion.- Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul - donat de Ioan Dubovan,nr. 46, Ioan PăuŃa, nr. 57, Iosim Voilă, nr. 76, Nicolae Milotin, nr.12, Petru Adam, nr. 87.- Schimbarea la FaŃă - donat de Cornel Ştefan, nr. 42.- Constantin cu Mama Lui Elena - donate de către- ÎnălŃarea Domnului Isus Hristos – 1915, credincioasa familie- Sf. Vasile, Grigorie şi Ioan – 1917, Ioan Bontilă cu soŃia,- Întâmpinarea Domnului –1917, Floriile –1917, Sf. IoanBotezătorul, donate de Constantin şi Draga

87

- Naşterea Sf. Ioan Botezătorul - donat de Ioan Truică- Tablou argint (20/15 cm) s-a donat în sănătatea lui Sabin,Iconia, Petru, Ghiorghina şi Virgil, la 13 oct. 1996 (MaicaDomnului cu pruncul în braŃe).- Tablou (suport hârtie), donat de Lepa Constantin pentrunepoatele Mariana şi Hanelore (Cuvioasa Paraschiva de la Iaşi).- Tablou (goblen), Maica Domnului rugându-se – donat de IacobSilvia.- Tablou (suport hârtie) - donat de Crina Sînziana - anul 2000- Tablou luminiscent - Iisus Hristos - don. Cuculeana Hurbea -anul 2000, nr. 97.- Tablou sticlă Sf. Gheorghe omorând balaurul - donat de DuşanBasista, în sănătatea fiicei Giorgiana, nepotului Gheorghe Alex şitatălui George -1999.-Icoană lemn - Sf. Nicolae - donată de Pr. Ioan Milotin - 1980 -pictor Rascov Gioca.

AlŃi donatori care au participat în nume personal pentrupictarea diferitelor icoane în biserică în anii 2004-2005 sunt: TiberiuJicărean, Cristian Crâsta, nr. 21, fam. PuichiŃă, nr. 78, Dalea Petru,nr. 78, Nicoleta Liliana Burneci - Costică Burneci, nr. 65, Dalea Ion,nr. 78, Dr. Doina Stângu, nr. 38.

Inventarul bisericii

- Potire din argint, cizelat artistic.- Felon, epistrabil, mânecari şi brâu; două acoperământe şi un aer.- Cruce cu piedestal din inox gravat.- Chivot de lemn sculptat şi aurit.- Cutie pentru sfintele daruri.- Cutie pentru cuminicarea bolnavilor.- Cruce de lemn la ripizi, vopsită şi pictată, în mărime de 2 metri -1buc.- Ripizi de ulm, vopsite şi aurite, lungi de 2 metri - 6 bucăŃi.- Cunună din alamă.- Masă pentru litier.- Tetrapod pentru icoana sărbătorilor şi Sf. Evanghelie.- Antologhion pentru citirea Sf. Evangheliei.- Căldăruşă de alamă.- ClopoŃel din oŃel nichelat.- Cutie pentru Sf. Botez, prevăzută cu recipiente pentru mir, oleu,burete.- Foarfeci şi un miruitor.

88

- Litier (prihobelniŃă) din argint.- CuŃitaş pentru miruit.- LinguriŃă din argint.- Candelabru cu lanŃ din fier.- Miruitor cu tavă.- Sfeşnic stativ din metal cu 3 lumânări.- Sfeşnic cu 3 braŃe.- Candelă cu lanŃ din alamă.- CădelniŃe din alamă argintate - 5 buc.- Sfeşnice, stative din lemn.- Analog, donat de Adam GheorghiŃa, nr. 95, în sănătatea nepotuluiMarius.- Analog, donat de AvrămuŃ Ana, în sănătatea nepotului AlexandruAcea.- Mormântul Domnului, donat de fam. Jicărean, nr. 45, Treaia şiPetruŃa Gâscă.- Tron sculptat, donat de Nicolae Meilă cu soŃia sa Maria şi fiii lorIoan şi Petru – 1905.

Dona Ńii si donatori

După 1989, mulŃi moniomeni şi nu numai, cu dare de mână,chiar şi din alte localităŃi, au făcut importante donaŃii bisericii. DatorităcontribuŃiei lor şi a altor donatori, biserica din Moniom se prezintăastăzi într-o stare foarte bună, reprezentând un exemplu demn deurmat de multe localităŃi bănăŃene chiar mai prospere.

Cele mai multe şi substanŃiale donaŃii le-a făcut NicolaePleşa, care a dat mulŃi bani, a făcut reparaŃia capitală a caseiparohiale, a executat cu manoperă proprie placarea cu gresie aaltarului, a donat o uşă pe partea de sud a lăcaşului de cult şi multealtele. Sume de bani şi diferite obiecte (covoare persiene, odăjdiipreoŃeşti, prapuri, icoane, steaguri, etc.) au fost donate de Ioan Jura,Cosma Elena, Doru Cons-tantin, Stiuj Mircea - Viviana, JicăreanTiberiu, Gâscă Traian - PetruŃa, AvrămuŃ Ana - Ion, Rus Petru -Iconia, Adam GoguŃa, Crina Sânziana, GheŃa Adrian-Luciana, DaleaPetru-Marioara, Basista Giorgiana, Uture Elena, Cladni Elena,Burneci Costel şi Nicoleta, dr. Doina Stângu.

Veniturile bisericii

Realizarea veniturilor se face din colecterea tasului,vânzarea lumânărilor, din taxe încasate pentru scaune, taxe la

89

botezuri, cununii şi înmormântări, scoaterea steagurilor, ripizilor,folosirea clopotelor, din încasarea contribuŃiei benevole de laparohieni, vânzarea ierbii din cimitir şi vânzarea fructelor din cimitir.

Redăm în continuare câteva decizii ale vremurilor trecuteprivind taxele ce au fost percepute sau licitaŃii pentru unele bunuriaparŃinând bisericii.

Taxele pentru folosirea clopotelor şi praporilor laînmormântări în anul 1953 sunt următoarele :- 1 prapor mare cu trei braŃe - 10 lei.- 1 prapor mijlociu - 5 lei.- 1 prapor mic - 2 lei.- 1 ripidă - 1 leu.- Folosirea clopotelor la înmormântare - 25 lei.- Folosirea clopotelor pentru străini - 30 lei.- Taxa crâsnicului pentru tragerea clopotelor la înmormântare sestabileşte la 25 lei.

Beneficii:Vizita cu Sf. Cruce - 1963. - 93 lei şi 13,600 kilograme fasole- 1964 - donaŃia pentru fructe şi iarbă de la cimitir de la cetăŃeanulTrăilă Lepa, 100 lei.- Fasolea provenită cu ocazia Sf. Cruci se vinde la doritori cu sumade 3,50 lei, obŃinându-se suma de 118 lei. La data de 1 ianuarie1961 se hotărăsc de preotul Ioan łurcanu şi consiliu următoarele:pentru fiecare serviciu religios prestat de preot, următoarele sume:oficierea Sf. botez - 20 lei, Sf. cununii -50 lei, înmormântări - 100 lei(inclusiv clopotele), taxa pentru scaune: bărbaŃi - 20 lei, femei -10 lei,contribuŃii pentru cult - 5 lei lunar de fiecare familie. Serviciul prestatde cantorul şi crâsnicul parohiei este onorific.

Repara Ńii, investi Ńii

Redăm câteva date extrase din protocolul de şedinŃe albisericii privind investiŃiile făcute în timp la Casa parohială şi lalăcaşul bisericii.

1942 - Se repară bucătăria de vară a casei parohiale, deasemenea se repară partea frontală a casei parohiale şi se pungeamuri de sticlă în rame de cornier la biserică.

1943 - Se cumpără un cuptor pentru casa parohială. La 5septembrie 1943 se aduc la cunoştinŃă următoarele: „partea frontalăa casei parohiale, precum şi zidurile dintre camere s-au crăpat aşa

90

de tare, încât necesită luarea de măsuri urgente, căci, la un momentdat, se poate dărâma şi aşa nu se mai poate locui în ea mai ales căvine iarna şi până la primăvară va fi prea mult; a fost chemat unmaistru pentru a-şi da părerea dacă casa va trebui dărâmată înîntregime sau numai partea frontală şi zidurile dintre camere“.

La 27 februarie 1944 se cumpără un dulap pentru arhivă şise hotărăşte alocarea sumei de 52. 296 lei pentru reparaŃii labiserică de către preotul Coriolan Drăghici.

La 29 iulie 1945 se hotărăşte zugrăvirea bisericii cu ofertaînaintată de zugravul Gheorghe Perian din Bocşa, cu observaŃia căîn locul mâncării să se dea 30.000 lei. Comitetul care conducelucrarea era format din: Petru Vuc, Ştefan Mustăcilă, Traian TruŃan,Moise Stângu şi Traian Vuc. Comitetul hotărăşte ca „fiecare folositoral neamului să suporte cheltuiala“ şi să se facă colectă în sat. Tot înacelaşi an, la 26 octombrie, se hotărăşte pardosirea cu mozaic, preotfiind Coriolan Drăghici.

Se cumpără două sfori (frânghii) pentru clopote, la 30decembrie 1945.

ReparaŃia casei parohiale se ridică la suma de 563. 491 lei,la 10 februarie 1946.Se face podul către cimitir în anul 1946.La 2 februarie 1947 se ia hotărârea să se zidească o nouă casăparohială.

În 1949 se mai plătesc 31.955 lei pentru reparaŃii la bisericăşi casa parohială.

La 1 septembrie 1950 se termină pardosirea naosului cumozaic pe suprafaŃa de 5,50/7 metri şi 21 metri pătraŃi dinainteaiconostasului, valoarea lucrării fiind de 4.000 lei.

Se repară, în 1953, acoperişul la casa parohială şi ferestrele(şolocaturile) la clopotniŃa bisericii, valoarea fiind de 250 lei.

Se repară, în anul 1955, un perete la casa parohială care stăsă se prăbuşească şi se fac reparaŃii la zidul bisericii, preŃul 250 lei.

Se împrejmuieşte cimitirul satului (1956), fiecare număr decasă avea obligaŃia de a întreŃine o cotă parte de gard în dreptullocului de veci. Totodată s-a petrecut un fapt îngrijorător, ajungându-se la a fi deferiŃi Sfatului Popular Câlnic pentru urmărire penală uniilocalnici-chiriaşi care au sustras crucile de lemn de pe mormintepentru foc.

Se repară şi se consolidează zidul din curtea bisericii, 1956În şedinŃa din 13 decembrie 1961, sub preot paroh Ioan

łurcanu, secretar Pavel Crina, verificatori - Filip Adam şi Petru

91

Adam, se anunŃă că din donaŃii benevole ale credincioşilor, s-ainstalat în anul 1961 curent electric în biserică şi casa parohială.

1963 - se plătesc unui maistru 1.000 lei pentru mici reparaŃiila turnul bisericii.

1964 - se investesc 3.000 lei pentru văruitul turnului bisericiişi al pereŃilor, şi mici reparaŃii.

1965 - se cheltuiesc încă 3.200 lei pentru reparaŃii labiserică.

La 3 octombrie 1950, preotul Ioan łurcanu şi ConsiliulParohial, în prezenŃa maistrului mozaicar Sassony din Bocşa-Montană, acceptă oferta de lucru referitoare la pardosirea naosuluiîn decurs de 20 de zile. Acesta a primit arvună 4.000 lei şi s-ahotărât punerea la dispoziŃie a materialului necesar şi plata a 400 leipe metru pătrat, dimensiunea fiind de 5,50X7 metri.S-a redimensionat structural prin demolarea zidului despărŃitor întrepronaos şi locul unde se botezau copiii, sub preot Ioan Milotin.

O preocupare constantă a credincioşilor şi preoŃilor care aupăstorit în Moniom a fost aceea de a avea o casă parohialăcorespunzătoare. Nu mai miră pe nimeni că, date fiind hărnicia,ospitalitatea, spiritul gospodăresc şi evlavia enoriaşilor locali, în anul1995 casa parohială şi-a schimbat aspectul exterior şi interior cuajutorul de netăgăduit al d-nului Nicolae Pleşa, patronul firmeiBanatul, înfiinŃată în anul 1991.

ReparaŃii şi investiŃii la biserică s-au mai făcut şi în următoriiani, când s-au reparat şi zugrăvit exteriorul bisericii şi turnul acesteia,s-a zugrăvit interiorul şi redimensionat structural capacitatea şi dota-rea cu o teracotă pentru încălzit pe lemne. Printre alte lucrări dereparaŃii şi întreŃinere efectuate enumerăm: vopsirea turlei bisericii,montarea a două uşi pe partea vestică şi nordică a bisericii, înlocu-irea tuturor geamurilor cu structură metalică, cu altele din termopan,donaŃia fiind făcută de d-nul Nicolae Pleşa, zugrăvirea interioruluibisericii şi pictarea completă a acesteia de către pictorul Rita Aldea,recondiŃionarea altarului prin revopsire şi poleirea cu foiŃă de aur astâlpilor şi capitelurilor acestora, repictarea mai multor icoane, dota-rea cu două analoage sculptate, schimbarea lemnăriei cafasului şidecorarea artistică a acestuia de către sculptorul Duşan Basista,montarea a două reflectoare care dau o panoramă nocturnă deose-bită, prin implicarea d-nilor Doru Cosma şi Mircea Stiuj, iar acesteasunt doar o parte din multitudinea lucrărilor şi donaŃiilor.

92

ViaŃa social ă şi cultural ă

Administra Ńia localit ăŃii

Şi înainte ca Banatul să revină Austriei, bănăŃenii aveauanumite forme de organizare politico-administrativă şi socială.Obştile săteşti, în frunte cu un cnez, au constituit elementeleadministrativ-teritoriale de bază şi norme de drept după care s-acondus societatea bănăŃeană. Diferite izvoare menŃionează că însate populaŃia îşi alegea cnezi şi obercnezi, situaŃie ce se vaperpetua şi după instalarea administraŃiei habsburgice în Banat.

După ce Banatul a fost cucerit şi supus de maghiari, româniirămaşi aici şi-au menŃinut organizaŃiile lor vechi, ale cnezatelor,având un „comes“ al lor şi judecătorii lor speciali, care judecau dupădreptul volachic (jus vilachium) sau după obiceiul cnezilor (morecnezatu), având în schimb îndatoriri faŃă de rege. Cum spuneam maisus, românii aveau „comes“-ul lor, putând face apel direct la rege.Iobagii cnezilor erau judecaŃi de cnezi, cu drept de apel la „comes“.Erau scutiŃi de dări şi orice sechestre (auorumlibet arreslatione) şiscoşi din judecata altora ( a judicioaliorum). CeilalŃi locuitori aiteritoriilor care nu se bucurau de privilegiile dreptului volachic senumeau „comprovinciales“.

Pentru a micşora autoritatea cnejilor şi a iobagilor, atât regii,cât şi magnaŃii maghiari, s-au folosit de toate uneltirile, până cândnumirea de cnez s-a redus la noŃiunea primarului comunei, numit şiazi de românii bănăŃeni cnez (în dialect: chinez), iar iobagii laservitori legaŃi de pământ (glabae adherentes), care erau vânduŃi şicumpăraŃi deodată cu pământul pe care locuiau. În secolul al XVIII-lea, cum am făcut referire mai sus, în fruntea fiecărui sat se afla câteun cnez, ale cărui atribuŃii nu se deosebeau mult de cele ale unuiprimar din zilele noastre. El avea obligaŃia de a urmări ca populaŃiasă se achite de obligaŃiile în muncă (robotă) datorate statului,obligaŃiile în bani şi produse. Acesta avea sarcina de a urmăriîndeplinirea ordinelor date de autorităŃi şi era învestit cu o serie deatribuŃii, printre care şi aceea de a judeca unele neînŃelegeri apăruteîn obşte, dar şi acestea erau limitate. În toată perioada cât înde-plinea funcŃia de cnez, acesta era scutit de la plata contribuŃiei decorvoadă şi alte obligaŃii.

După 1918, din punct de vedere administrativ, aparŃineajudeŃului Caraş, plasa OraviŃa, iar judecătoria de plasă se afla tot laOraviŃa. După ultima regrupare a comunelor, aprobată în Monitorul

93

Oficial Nr. 349 din 22 octombrie 1932, judeŃul Caraş este împărŃit în6 preturi, 54 notariate, 126 comune rurale şi 2 camere urbane:OraviŃa şi ReşiŃa, cea dintâi fiind OraviŃa. După 1948, prin Legea 5din 1950 pentru împărŃirea administrativ-teritorială a RepubliciiPopulare Române şi prin Decretul Nr. 231 din 1950, în locul judeŃelor(58), au fost înfiinŃate regiuni (28). În fiecare regiune erau incluseteritoriile a două sau mai multe judeŃe. Astfel, satul Moniom făceaparte atunci din regiunea Banat, raionul ReşiŃa, localitate dereşedinŃă. Prin Decretul Nr. 331 din 1952, numărul regiunilor a fostredus la 18, iar în anul 1956, prin Decretul Nr. 12, s-au redus la 16.

În 1950 are loc reforma administrativă. Se înfiinŃeazăraioanele (în locul plaselor) şi regiunile (în locul judeŃelor), aducândşi modificări privind întinderea teritorială. La bază erau comuneleformate din mai multe sate, cu un singur primar, cu un secretar (cufuncŃiuni similare fostului notar) şi cu un consiliu comunal (sfat). Deci,satul nu mai avea propriul primar şi au fost numiŃi reprezentanŃi.

Conform acestei organizări, sediul de comună devineComuna Câlnic, în componenŃa acesteia intrând satele Moniom şiłerova. În 1949 au fost înfiinŃate raioanele, compuse din mai multecomune, ce făceau parte din alte sedii de plase. Astfel, în raionulReşiŃa a fost cooptată şi fosta plasă Bocşa, raionul având încomponenŃa sa un număr mai mare de comune în teritoriuadministrativ. Se revine însă în anul 1956, când în urma unei altereforme teritorial-administrative (micşorarea regiunilor şi a raioanelor,în esenŃă), sediul se mută la ReşiŃa. Credem nimerit să menŃionămcă până în 1949 primarul era salariatul statului, după acea dată,devenind un activist al puterii politice comuniste.

O dată cu noile reorganizări administrative, primăria dinMoniom a fost desfiinŃată. Conform Legii Nr. 2 din 1968 privindorganizarea administrativă a teritoriului, oraşul ReşiŃa a fost declaratmunicipiu. În perioada interbelică a fost comună urbană, capitalaplasei ReşiŃa (23 sate); în perioada postbelică a devenit oraş -capitală de raion. Municipiul are în componenŃă localităŃile: ReşiŃa,Câlnic, Cuptoare, Moniom, Secu, Doman şi łerova. Consiliul Local alMunicipiului ReşiŃa îşi exercită autoritatea faŃă de teritoriul şipopulaŃia municipiului şi a localităŃilor componente. Nu ştim exactcând a fost construită clădirea fostei primării, zidită din cărămidă, dardupă toate probabilităŃile aceasta s-a întâmplat în a doua jumătate asecolului XIX-lea, deoarece în anul 1900 exista deja.

MenŃionăm că în graiul moniomenilor fosta primărie (clădireaunde este actualmente Căminul Cultural) şi astăzi este numită „La

94

Comandă“. Acest arhaism lexical conservat până în zilele noastrereflectă realitatea din această localitate, respectiv atunci cândprimăriile se aflau în aceeaşi clădire cu comenduirea militară locală.Trebuie menŃionat că primăria mai avea şi un localnic care băteatoba (guart comunal-străjan). Acesta anunŃa toate ordinele,obligaŃiile, „robote“, îndatoririle, dările către stat, impozite pe terenurisau case, se anunŃa când vine „preceptorul“ sau avea cineva deprimit o scrisoare, ordine sau dispoziŃii date de primarul comunei. ÎnMoniom erau: Nicolae Puiu, Ruja Pau, Vasile Peptenar, NataliaPeptenar (orig. Ramna), Gheorghe Pau, Ilie GheŃa-Borduz, MicliCurtu (orig. Valeapai). IniŃial, sediul (localul) primăriei din Moniom afost cel al vechii „comande“ (a avut 2 camere) şi a fost transformatăîn Dispensar Uman în 1980.

În aceeaşi structură s-a construit Căminul Cultural în 1937,ca mai apoi acesta să fie modernizat în 1978. De menŃionat că înfosta primărie a mai funcŃionat, într-o sală, şcoala de 7 clase primarepână în anul 1966, când s-a terminat reconstrucŃia şcolii. Extindereaşcolii generale s-a făcut în continuarea vechii şcoli zidită la 1877.Este deosebit de important să fie cunoscuŃi cei care, mai bine ori maipuŃin bine, au condus colectivitatea satului. Deşi am depus multătrudă, informaŃiile despre aceşti conducători sunt sumare. Nu avemacte doveditoare cu numele primarilor în ordine cronologică, dar cuajutorul bătrânilor satului şi în special al lui Moise Vida, nr. 64a, înetate de 85 ani, putem reconstitui lista foştilor primari, cu anii în careau funcŃionat, din anul 1923. Înaintea acestei date se cunoaşte doarprimarul (judele comunal) Ioan Ştefan, nr. 36, care se află scris peun tablou donat bisericii şi dintr-un articol apărut în Foaia Diecezianădin anul 1905. Cel de al doilea primar îl găsim notat pe Crucea demarmură din centrul satului, acesta fiind Ioan Ciulă şi viceprimar -Trăilă Crina, la anul 1898.

Lista primarilor cunoscuŃi este următoarea:- 1898-1901 - Ioan Ciulă, nr. 54- 1898-1901 - Trăilă Crina – viceprimar, nr. 8- 1901 - Nicolae Ion - notar comunal, nr. 59- 1902-1905 - Ioan Ştefan, nr. 36- 1923-1926 - Simu Traian, nr. 43- 1926-1929 - Rus Petru, nr. 37- 1929-1931 - Gheorghe Stângu, nr. 57- 1931-1932 - Moise Rus, nr. 64- 1932-1934 - Gheorghe Bontilă, nr. 25a- 1935-1936 - Petru Crâsta, nr. 23

95

- 1936-1940 - Ion Stângu, nr. 19- 1940-1941 - Filip Stângu, nr. 68 (legionar)- 1941-1947 - Ştefan Mustăcilă, nr. 47- 1947-1949 - Moise Vida, nr. 64a

Până după ultimul război, cu excepŃia perioadei 1937-1941,în alegerea primarilor au fost decisive calităŃile personale şi, în micămăsură, apartenenŃa politică. A îndeplinit această demnitate(primar), cel mai mult timp, Ştefan Mustăcilă, nr. 47.

În perioada 1936-1945,odată cu venirea ca învăŃător a luiEmil Florescu în acest sat şi implicarea acestuia în activitateaCăminului Cultural, a luat o mare amploare modernizarea şipietruirea străzilor pe o porŃiune de 500 metri, şi lărgirea acestora lalăŃimea de 22 metri, aşa cum stă scris într-un raport de activitate alCăminului în anul 1938. Acesta, împreună cu sătenii, în cadrul zilelorde muncă obligatorii (robotă), şi cu primarii Ioan Stângu, nr. 19, FilipStângu, nr. 68, şi Ştefan Mustăcilă, nr. 47, au dat o nouă înfăŃişarestrăzilor, fântânilor şi drumurilor din izlaz. După anii 60 ai secoluluitrecut s-au efectuat o serie de modernizări ale străzilor, s-au refăcuttrotuare din dale de ciment pe o porŃiune de 1,5 km.

Realizări edilitare:- 1960 - Electrificarea satului- 1961 - Electrificarea bisericii.- 1966 - ReconstrucŃia şcolii.- 1973 - Îndiguirea râului Bârzava pe o porŃiune de 1,2 km.- 1973 - ConstrucŃia B. J. A. T. M. (actual C. O. M. A. T.).- 1978 - Modernizarea Căminului Cultural (de către dir. EdgardtBlasius, B. J. A. T. M.).- 1979 - ConstrucŃia abatorului.- 1980 - Darea în folosinŃă a Dispensarului Uman.- 1980 - ConstrucŃia I. T. S. A. I. A. (actualmente R. A. R.).- 1980 - Împrejmuirea cu plasă de sârmă zincată a cimitirului.- 1991 - ÎnfiinŃarea primei firme private pe teritoriul satului - „Banatul“(Nicolae Pleşa).- 1992 - ConstrucŃia firmei de transport internaŃional Mercur(actualmente Petrimex).- 1992 - Remodernizarea Casei parohiale.- 1995 - ÎnfiinŃarea firmei Meidert, Pleşa & Partenerii (M. P. P.)- 1995 - Octombrie - introducerea telefoniei digitale (100 numerealocate).- 2004-2005 - Realizarea picturii bisericii.

96

Şcoala

Înainte de a trece la organizarea propriu-zisă aînvăŃământului, trebuie reliefat rolul pe care l-a avut învăŃământuloral, folcloric, de care cu siguranŃă s-au bucurat şi strămoşii noştri,învăŃământ realizat în „şcoala “ vetrei pământeşti, continuat în şcoalavieŃii şi a muncii, îmbogăŃit apoi doar pentru un număr foarte redus înşcolile propriu-zise. Despre un învăŃământ organizat se poate vorbidoar din cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În perioadapremergătoare înfiinŃării de şcoli propriu-zise, sunt demne demenŃionat măsurile luate de Curtea Imperială, menite să conducă lapropăşirea Ńinuturilor bănăŃene după ce, în 1751, o parte a Banatuluia trecut sub administraŃia civilă, economia Banatului fiind împinsă pecalea dezvoltării capitaliste prin intervenŃia capitalului de stat austriac(łîrcovnicu 1970, 32).

Din preocupările statului austriac nu a lipsit grija de a-i învăŃape Ńărani să cultive cât mai bine pământul, să folosească metode demuncă raŃionale, urmărindu-se crearea unei agriculturi diversificate,în care scop sunt editate broşuri cu sfaturi agricole (łîrcovnicu 1970,34, 39). În 1768, dintr-o propunere anonimă, reiese dorinŃa comu-nităŃii româneşti de a se introduce învăŃământul primar românesc înBanat. Autorul spunea că trebuie ridicate şcoli şi numiŃi învăŃători;acolo unde se putea ridica şcoala, supuşii să fie îndrumaŃi să-şi trimi-tă copiii la învăŃătură, în acele locuri unde este şcoala şi atâta vremesă-i Ńină acolo, până învaŃă să citească, să scrie şi să afle care suntîndatoririle lor faŃă de Dumnezeu şi înalta Majestate (DIMB, 321).

ÎnfiinŃarea şcolilor româneşti şi sârbeşti a fost susŃinută cuinsistenŃă de DeputăŃia Ilirică, din 14 iulie 1773. Cu puŃin timp îna-inte, la 6 februarie 1773, a fost numit director al şcolilor româneşti şisârbeşti din Banat, Teodor Iancovici de Mirievo, un înflăcărat luptătorpentru cultura poporului (łîrcovnicu 1970, 43). Obiectele de învăŃă-mânt propuse erau: religia şi cântarea, cititul, scrierea şi socotitul.

Documentul, denumit Memoriu asupra rechizitelor şcolarecare sunt necesare pentru toate şcolile Trivale Ilirice Neunite dincircumscripŃiile provinciale ale Banatului Timişan, conform ÎnalteiOrdonanŃe emise la 1 octombrie 1776, la capitolul IX (DistrictulVârşeŃ) prevede că pentru şcoala din Câlnic, care era frecventată de72 şcolari, avea 261 case şi căreia i se alătura şi Moniomul cu 52case, erau necesare:- ustensile de scris: 24;- tabele de calcul: 24;- foarfeci pentru hârtie:12;

97

- bricege: 12;- creioane: 72;- suluri de hârtie: 2.

Documentul care atestă existenŃa şcolii din Câlnic, căruia ise alătură şi Moniomul, se află în Arhiv Voivodine U SremskimKarlovicima (A. V.) Ilirska Dvorska Kancelarija (I. D. K.), documentnr. 334/1776, şi este semnat de cărturarul pedagog Teodor Iancovicide Mirievo. Documentul este publicat în lucrarea: ContribuŃii la IstoriaDezvoltării ÎnvăŃământului din Banat. Autori: P. Radu, D. Onciulescu– Timişoara, 1976. Documentul de atestare a mai multor şcolibănăŃene; la pagina 22 a lucrării (ce este prezentată mai jos), lapoziŃia 28-28, apare Kolnik şi Monio. Fotocopia a fost înmânatăînvăŃătoarei Modoran Ana-Niculescu în anul 1976, cu ocaziaaniversării a 200 de ani de învăŃământ în Banat.

Vechimea şcolii organizate la Moniom nu poate fi stabilită cuprecizie, din lipsa documentelor ori necunoaşterea acestora. Se potface doar presupuneri, plecând de la unele documente şi de ladeducŃii logice. Cert este că satul nu a avut şcoală organizată la1776, când la Moniom existau 52 de case, copiii de aici frecventândşcoala la Câlnic, aşa cum atestă documentul din 1 octombrie 1776.Documentul existent în: Arhiva Voievodine U Sremskim (A. V.),Ilirska Dvorska Kancelaria (I. D. K.), centralizator pe districte şisemnătura lui Teodor Iancovici, director şcolar naŃional al şcolilorilirice din Banat.

La baza organizării învăŃământului românesc din Moniom, lafel ca şi în majoritatea satelor din Banat, stă Decretul Şcolar(Patentenwurf), aprobat de Maria Tereza la 20 septembrie 1776,publicat în Banat în limbile română, sârbă şi germană. Astfel, seprevedea ca, în fiecare localitate cu locuitori ortodocşi, să se ridice şio şcoală pentru învăŃământul tineretului, iar acolo unde nu existăşcoală şi până la construcŃia sa, învăŃământul se va face într-o salăînchiriată, la învăŃător acasă, la popă sau la orice alt locuitor. Acolounde nu există şcoală, ea trebuie să fie construită în mijlocul satuluişi să fie înzestrată cu materialele necesare. Cu privire la salariulînvăŃătorului, se aplica dispoziŃia generală de a se plăti 2/3 în natură,1/3 în bani şi aceasta în funcŃie de numărul locuitorilor din sat.

Un Decret Imperial semnat de Împărăteasa Maria Tereza, în2 noiembrie 1776, prevedea că „unde şcolile se ridică din temelieabia acum, trebuie să se bage de seamă ca să se aleagă un locpotrivit, aşa ca şcoala să fie în mijlocul satului, ori în apropiereabisericii“. Întrucât şcoala nu are local propriu, în 1877 se zideşte

98

clădirea propriu-zisă a şcolii, la un loc cu primăria, prin contribuŃiamaterială şi în muncă a locuitorilor din satul Moniom. Prima atestarea învăŃământului din Moniom datează din anul 1791, iar primulînvăŃător a fost Ioan Pârvul, aşa cum rezultă din conscripŃia anului1791, în care se prezintă Tabelul primei documentări a localităŃii,şcolii şi a celor mai vechi învăŃători amintiŃi. Ca încheiere, dupăprezentarea situaŃiei şcolare din anii 1778/1789 - 1791/1792 -1795/1796 -1801/1802, Darium-ul directorului şcolar Vasile Nicolicidin anul 1789 e un omagiu adus miilor de dascăli bănăŃeni anonimi,dar prezenŃi la datorie.

În cataloagele anilor şcolari 1862/1863 se scrie în alfabetulchirilic; în anii următori se scrie cu alfabetul latin. Înfăptuireadualismului austro-ungar din anul 1867 aduce schimbări importanteîn legislaŃie. Prin legea învăŃământului din 1868, se înteŃesctendinŃele de maghiarizare a populaŃiei româneşti, care totuşi rezistăcu succes, deşi din 1882 învăŃătorii nu pot funcŃiona dacă nu ştiulimba maghiară. Din 1871, aşadar, până în 1896, învăŃământul era înlimba română. Din 1872, şcolile naŃionale se transformă în şcolicomunale, sub controlul inspectoratului şcolar regesc. Din anulşcolar 1889-1890 apar cataloagele tipărite în limba română. Din1896 până în 1918 se introduce obligativitatea învăŃământului înlimba maghiară (cu scopul de deznaŃionalizare a românilor, cum, dealtfel, se urmărea şi în cazul celorlalte naŃiuni din cadrul fostuluiImperiu austro-ungar), iar învăŃătorii erau plătiŃi de stat.

Legea 27/1907, cea mai reacŃionară, cunoscută sub numelede „Legea Apponyi“, prevedea 13 ore/săpt. pentru predarea limbiimaghiare. Legea Apponyi reprezintă, de fapt, o încercare aautorităŃilor maghiare de a desfiinŃa în totalitate şcolile confesionaleşi înlocuirea lor cu şcoli de stat cu limba de predare maghiară. Prinlegea contelui Apponyi, la 1908, se maghiarizează numele depersoane, iar în 1910 toate imprimatele apar numai în maghiară.AcŃiunea de maghiarizare a populaŃiei se înteŃeşte la începutulsecolului al XX-lea.

Brutala politică a autorităŃilor maghiare a creat o situaŃie greaa şcolilor româneşti, în perioada 1900-1918, căreia dascălii românitrebuiau să-i facă faŃă, să asigure educaŃia patriotică a şcolarilor şisă menŃină trează conştiinŃa naŃională. Trebuie menŃionat căregistrele şcolare sunt scrise nu numai cu ortografie ungurească, darşi cu numele transpuse în limba maghiară, cu deosebire cele debotez; din Nicolae - Micloş, din Ioan - Ianoş, din Moise - Mozes, dinPavel-Pau. În această perioadă, deşi obligatoriu, învăŃământul nu

99

era gratuit. Toate cheltuielile necesare întreŃinerii şcolii, cât şi plataînvăŃătorului, erau suportate de locuitorii satului.

În anul 1918, după destrămarea Austro-Ungariei, şcolilecomunale din fostul imperiu au fost transformate în şcoli de stat, culimba de predare română. ConstituŃia din 1923 garanta dreptul laînvăŃătură al tuturor cetăŃenilor, iar minorităŃilor, învăŃământ în limbamaternă. Durata şcolarizării a crescut treptat de la 4 la 7 ani, şi acrescut şi numărul şcolilor. Legea învăŃământului primar (1924),Legea învăŃământului particular (1925) şi Legea învăŃământuluisecundar (1928) au dat un nou impuls şcolii româneşti, prin aceastălege introducându-se învăŃământul obligatoriu de 7 ani.

După al doilea război mondial, învăŃământul din România vasuferi importante transformări. De la şcoala primară cu 4 claseexistentă în întreaga Ńară înainte de 1945, în mediul rural, s-a trecutîn anul 1945 la şcoala de 7 ani, cu predare pe specialităŃi. Prin legeaînvăŃământului din 1948, învăŃământul primar de 4 ani devineobligatoriu, după care devine obligatoriu învăŃământul de 7 ani, iar înanul şcolar 1964-65, devine obligatoriu învăŃământul de 8 ani. În 15septembrie 1969 se trece la şcoala generală de 10 ani. Începând cuşcoala de 7-8 ani, continuând cu treapta I de liceu în şcolile dinmediul rural, cu organizarea învăŃământului liceal pe profile şi aînvăŃământului superior, întreg învăŃământul românesc a renăscut.

ÎnvăŃătoarea Acea Livia întocmeşte lista neştiutorilor de carteexistenŃi la 11 octombrie 1953, din care rezultă că în sat existau 5astfel de persoane: 2 analfabeŃi, între 14-20 ani; 1 analfabet între 41-50 ani; 1 analfabet între 56-60 ani; 1 analfabet peste 60 ani, la 3dintre aceştia limba maternă fiind româna, iar 2 lucrau în intreprinderisau şantiere, şi erau de altă naŃionalitate.

ÎnvăŃători ai şcolii din Moniom

Salarizarea învăŃătorului a fost reglementată prin Legea nr.26/1893, care stabilea un salariu minim de 300 florini (cam 600coroane), cu trepte de salariu de 5 ani şi alte drepturi asigurate decomunităŃi: locuinŃă şi grădină de legume de cel puŃin un sfert dejugăr. Această lege asigura învăŃătorilor o mai bună situaŃiematerială şi încerca atragerea acestora de partea satului. O situaŃiemai bună a fost creată prin apariŃia Legii nr. 27, care socoteaînvăŃătorii ca fiind funcŃionari publici cu un salariu minim de 1000coroane. Dar această lege evidenŃia un pronunŃat caracter reac-Ńionar, şovinist prin locul însemnat pe care îl acorda limbii maghiareîn planul de învăŃământ al şcolilor româneşti. În aceste condiŃii, la

100

Moniom, învăŃătorii au pregătirea necesară pentru a face faŃăcerinŃelor impuse de autorităŃi şi de programele şcolare. În arhivaşcolii se găsesc cataloage (anuare) din anii şcolari 1907-1908 -învăŃător Nicolae Lighezan, localitatea OraviŃa, director fiind Pr.George Costescu - localitatea Sârbova, 1908-1910 - Grigorie Jivan -localitatea OpatiŃa, 1911-1912 - Trăilă Rogovan, 1915-1916 -Grigorie Jivan (întors de pe front, fiind numit director al şcolii), 1920-1921 - Solomon Modor, originar din Târnova, director fiind preotulAlexandru Dobrescu.

EvidenŃa anuarelor există până în 1918, era bilingvă(maghiară şi română), iar catalogul este împărŃit în 8 capitole.Redăm mai jos anuarul din anul 1918/19 (de menŃionat că acestanuar s-a folosit şi pentru anul şcolar 1920/21, în care se află oînsemnare a învăŃătorului Solomon Modor, care nota următoarele:„Ziarul acesta e bine ca să se păstreze pentru că aici se află noteleşcolarilor din şcoala de toate zilele din anul şcolar 1920-1921”) - „Anuarul Şcoalei elementare cotidiane de repetiŃiune gener. gr. or.română din Monyo'. “E'vkonyve az 1917/18 iskolai e'vre.

„Anuarul folosit în şcoalele noastre şi până aici, făcândservicii eminente, compus din nou, în conformitate cu ss. 33 alarticolului de lege XXVII din anul 1907 şi cu dispoziŃiunile ordonanŃeide executare a ministrului de culte şi instrucŃiune publică reg.maghiar Nr. 76000/907, îl punem în folosinŃa şcoalelor noastre cuacel ordin hotărât, să fie purtat exact în ambele texte deopotrivă“ -Editura şi tiparul Tipografiei şi librăriei diecezane din Arad. AnuarulconŃine :

I. Ziar de primire - care cuprindea evidenŃa elevilor cuprincipalele date de identificare: numele, locul naşterii, comuna,comitatul, timpul (data), religiunea, limba maternă, cunoştinŃa delimbi. Fiecare elev are rezervate două pagini în catalog: cea dinstânga - în limba maghiară, iar cea din dreapta - în limba română.Toate numele elevilor şi părintele (tutorul şi dacă e servitor stăpânulşcolarului) erau maghiarizate, însă limba maternă era cea română,iar la cunoştinŃa de limbi nu era consemnat nimic.

II. Ziar de frecventa Ńiune şi de progres - în care era înscrisşi programul de trei termene: de Crăciun, Paşti şi la finele anului.

III. Ziarul materialului de înv ăŃământ - în care seconsemna subiectul lecŃiilor predate conform orarului şi programulzilnic.

IV. Ziarul vizita Ńiunilor - pentru înscrierea discuŃiilor şiobservaŃiilor asupra familiilor.

101

V. Ziarul evenimentelor - inspecŃii, examene, altemanifestări şi activităŃi extraşcolare.

VI. Ziarul ordina Ńiunilor - venite de la organele ierarhice pelinie de stat şi biserică.

VII. Consemnarea manualelor întrebuin Ńate - pe clase, cuprecizarea autorilor, anul editării şi locul tipăririi.

VIII. Date statistice - despre şcolari, învăŃător şi şcoală.Disciplinele şcolare prevăzute în anuar (catalog) erau:

Purtarea morală, cetirea, dirigenŃia, limba română, ortografia,religiunea şi morala, gramatica, aritmetica, geometria, geografia,istoria, drepturi şi cerinŃe cetăŃeneşti, naturala, fizica-chemia, cali-grafia, cântarea, desenul şi gimnastica

La şcoala din Moniom funcŃionează numai clasele I-IV, iardin clasa a V-a, elevii urmează cursurile la şcolile din Câlnic sauReşiŃa. De-a lungul timpului, şcoala din Moniom a dat un număr sufi-cient de absolvenŃi, mulŃi dintre ei urmând cursurile învăŃământuluisuperior, devenind specialişti în numeroase domenii de activitate.

În anul 1971, când populaŃia satului atingea cifra de 641locuitori, şcoala era frecventată doar de 25 elevi. După această datănumărul cetăŃenilor scade, ca urmare a îmbătrânirii populaŃiei dinlocalitate. Aceasta se reflectă în numărul redus al şcolarilor, care nudepăşeşte 26 elevi pe o perioadă de 8 ani, respectiv 1974-1981.După 1990, majoritatea elevilor urmează cursurile şcolii şi chiar alegrădiniŃei la ReşiŃa. În cadrul şcolii, la finele anului şcolar 1999, eraudoar 7 elevi - clasele I-IV şi 10 preşcolari - la grădiniŃă.

În ultimele decenii s-a înregistrat o scădere rapidă a elevilorîn clasele primare. Să amintim că la începutul secolului al XX-lea, laMoniom au trăit în 1900 - 562 locuitori, dintre care 96 copii între 6-14ani, că în anul 1937 erau înscrişi 75 elevi (31 băieŃi şi 44 fete) dintotalul populaŃiei de 462, iar că în anul 1950 numărul elevilor era de58 (27 băieŃi şi 31 fete) din totalul de 495 persoane. În ultimii ani,numărul elevilor care frecventează şcoala s-a micşorat, situaŃia fiindurmătoarea:

În anul 1953 - 31 martie, învăŃătoarea Acea Livia notează căîn sat nu mai există nici un analfabet.

Lista cu numărul de elevi şi învăŃători începând cu anul1908:

1908-1909 – Înv. Ilie Trăilă Rogovan, a fost urmat de 60 elevi1917-1918 – Înv. Solomon Modor, urmat de 44 elevi1923: 18 elevi1924: 16 elevi

102

1947-1948: 57 elevi1999-2000: 7 elevi2000/2001: închisă din lipsă de elevi.2004/2005: 8 eleviCauza numărului redus de copii: după cel de-al doilea război

mondial, natalitatea scade rapid. Cei mai înstăriŃi îşi schimbămentalitatea şi reduc numărul naşterilor la cel mult doi copii, dar laaceasta contribuie şi condiŃiile sociale ale acestor timpuri, mai alesdupă 1989, când şomajul şi incertitudinea zilei de mâine impun catinerii să nu aibă siguranŃa creşterii şi întreŃinerii noii generaŃii.

Şcoala, dar şi cei care s-au dedicat cu însufleŃită dăruireacestei nobile misiuni - dascălii -, care au depus eforturi pentrudezvoltarea acestei instituŃii şi a rolului în viaŃa comunităŃii, merită oaplecare şi o studiere mai amănunŃită, iar culegerea datelor dinpuŃinele documente existente, alături de declaraŃii şi fotografii de lapersoane, foşti elevi, sunt totuşi de luat în seamă. MulŃumim, în modspecial, învăŃătoarei Marioara PuichiŃă, născută Dalea, nr. 78, carene-a dat un ajutor de nepreŃuit în aflarea dascălilor şi educatorilor,atât cât s-a putut. Redăm mai jos lista acestora :

ÎnvăŃători:1791: Ioan Pârvul1797-03: Pavel Trăilovici1849: Nicolae Laioş1868: T. Iacobescu1891-94: Sava Molin1895-03: Ioan Ivan - Moniom1903-05: Nicolae Laieş1906-07: Nicolae Lighezan1908-10: Grigore Jivan1911-12: Ilie Trăilă Rogovan1915-20: Grigore Jivan1920-21: Solomon Modor1921-24: Alexandru Dobrescu1924-25: Ecaterina Loga1925-26: Olga Munteanu1926-27: Traian Stăiculescu1929-30: Ioan Cărăşan1930-32: Ioan Roşiu1932-33: M. Băleanu1933-34: Pavel Munteanu

1934-41: Emil Florescu1941-42: Sabin Dumitrescu1942-43: George Dima1943-44: Eugenia Borgea1944-45: Petru Moldovanu1945-46: Ion Silvia1946-49: Miller Petru1950-52: Horincaş Maria1952-53: Acia Livia1954-59: Bojincă Gheorghe1959-61: Ioan Diaconescu1961-69: Stoichină Tatiana1962-74: Dicu Petru1969-70: Dobrin Sânziana1971-72: Popov Maria1974-76: Modoran Ana1976-79: Crâsta Elena1987-90: Olteanu Valerica -Târziu Claudia1990-96: PuichiŃă Marioara1997-99: Iuga Claudia

103

1999-00: Stoichină Ionela2000-01: elevi puŃini2002-05: PuichiŃă Marioara

Educatori:1975: Oprea Lucia1976: Bena Marioara1977: Oprea Lucia1978: RăduŃ Maria, Pau Maria1979: Răduca Rodica1980: Răducă Rodica, Milotin Maria1980-1982: Neda Adriana1982-1989: grădiniŃă închisă1989-1990: Costea Afrodita1990-1993: Peia Liliana1993-1994: Băcleşanu Florica1994-1997: Maneff Adriana1998-2001: Ogârlaci Monica, Alca Aretia2001-2003: Cebuc Catrinel2003: Cimponeriu Rodica2004: Jura Ionela Adin

Ioan Pârvul este primul învăŃător care a predat la şcoala dinMoniom, aşa cum rezultă din conscripŃia din 1791.

Pavel Trăilovici este următorul dascăl care a predat înaceastă localitate, care a primit slujba învăŃătorească la data de 13noiembrie a anului 1797, aşa cum scrie: Dintru pomenire şi zililepreluminatului şi stăpunitoriului împăratului nostru FrancŃişcu, prinrăposatul domnul Vasilie Nicolici, directorul, am primit slujbaînvăŃătorească la 13 zi a lui noemvrie a anului 797. Dintru carii ani încămăralnicul sat Mâniom 6 ani şi 16 în Cacova, cu totul 22 de aniputut-am iubire de oameni şi blândeŃele prăcum celor de înalte stăridomni aşa şi cacovenilor. Însemnat în Cacova, aprilie 819. Încă lasfârşitul secolului al XVIII-lea, învăŃătorul Pavel Trăilovici culegeacreaŃiile populare, şi, după propriile mărturisiri, şi-a purtat „iubirea deoameni şi blândeŃe în Moniom” (Doina Grecu - Manuscris BănăŃeande la începutul secolului XIX, pag. 325-333).

Sava Molin, învăŃătorul care-şi începe cariera didactică lasfârşitul secolului al XIX-lea, tatăl unor cunoscuŃi cărturari bănăŃeni,originar din Măidan - OraviŃa. Acesta a găsit în pădure 12 coarne de

104

cerb legate sub formă de centură. Nu se ştie ce semnificaŃie au avutacestea, dar se pare că au fost folosite la un ritual vânătoresc sausemnificau cele 12 luni din an, ele fiind găsite în anul 1892.

Grigorie Jivan , un bun dascăl şi patriot, născut în localitateaOpatiŃa - Timiş, a absolvit şcoala de învăŃător în anul 1907, dupăcare este numit la Moniom în această funcŃie. Aici funcŃionează caînvăŃător între anii 1908-1918, fiind plătit cu 980 coroane.

În anul 1910 înfiinŃează corul bisericii ortodoxe cu preotulGeorge Costescu, formaŃie ce cânta pe 4 voci. Vâltoarea primuluirăzboi mondial îl găseşte în această localitate, pleacă pe front în1915, şi, după numai un an de război, se întoarce mutilat; îşicontinuă activitatea didactică până în anul 1917. Din cauza rănilorvechi, nevindecate, trece la cele veşnice în data de 4 martie 1920,cauza decesului fiind amputarea piciorului stâng (rănit pe câmpul deluptă); este înmormântat în cimitirul de obşte ca Erou al Neamuluicare a murit din cauza războiului. Numele lui Grigorie Jivan este,între ceilalŃi 12 eroi ai satului, pe o plachetă care se află în altarulbisericii, aceştia fiind pomeniŃi în fiecare an cu cinste la 6 Iunie(ÎnălŃarea Domnului - Ispas). De altfel, în cimitirul sătesc aceştia suntomagiaŃi de către şcolari prin îngrijirea locului de veci împrejmuit cugard de fier.

Solomon Modor , originar din Târnova, născut la 24noiembrie 1892, a terminat şcoala de învăŃători la Timişoara în anul1914, după care este numit învăŃător în localitatea Clopotiva – Timiş.După 5 ani, este repartizat la Moniom, unde funcŃionează între anii1920 -1924, fiind plătit cu suma de 492 lei, lunar, la acea dată. Arămas în conştiinŃa foştilor elevi şi a sătenilor ca un om şi dascăl bunla suflet şi care a ridicat moralul sătenilor imediat după primul războimondial prin îndemnuri de bine şi speranŃă într-un viitor mai bun,deşi nu a predat decât 4 ani în acest sat, după care a fost transferatla Câlnic, unde se şi stabileşte.

Solomon Modor a făcut parte din rândul dascălilor care auonorat învăŃământul şi profesiunea de dascăl. Astfel, la datestatistice, în anuarul 1920-1921, capitolul VIII notează următoarele:„Şcoala s-a zidit din temelie în anul 1877 din cărămidă arsă şi crudăacoperită cu Ńiglă. Lungimea şcoalei 7,5 metri, lăŃimea 7,5 metri,înălŃimea 3 metri, şcoala avea 4 geamuri şi era luminată de soare dela răsărit şi miază-noapte“. Ca dotare avea 15 bănci, 1 dulap, unagăleată, 10 table pentru limba română, 1 tablă neagră, 1 bucatănumărătoare, hartă judeŃ - 1 bucată, hartă Europa - 1 bucată, glob

105

pământesc - 1 bucată, material didactic despre natură, cărŃi,manuale şi mobile în bună stare. La calificativ găsim următoarele:„Din totalul de 42 elevi, 26 erau băieŃi, 16 fete, 6 elevi au terminat cucalificativ excelent, 3 - foarte bun, 11 - bun, 7 - insuficient, 4 elevinu au dat examen“. Referitor la vârsta şcolarilor aflăm următoarele:„8 elevi aveau 7 ani, 7 aveau 8 ani, 1 avea 9 ani, 6 aveau 10 ani, 11aveau 11 ani şi 9 aveau 12 ani. Ore amânate (cursuri) 197, 29 eleviştiau şi să socotească (69%), 4 repetenŃi (9%), 8 elevi au absolvitclasa a VI (19%)”. ÎnvăŃătorul era plătit cu 492 lei. Nici un altînvăŃător nu a lăsat scrise asemenea date care să ateste vechimeaşcolii sau o descriere amănunŃită a bunurilor acesteia.

Emil Florescu , care, ca o baghetă magică a condus şiluminat sătenii prin ştiinŃa de a citi, a socoti, a se comporta însocietate. Excelent pedagog, s-a ocupat cu bune rezultate deinstruirea elevilor, gospodărirea şcolii, de viaŃa culturală a satului,precum şi de alfabetizarea Ńăranilor neştiutori de carte din sat. AfuncŃionat ca învăŃător între anii 1934-1941, experimentator al unornoi sisteme de predare şi animator cultural, editor al unei interesantereviste şcolare „Revista Copiilor“, pe care a scos-o la Şoşdea în1933, şi, apoi, la Moniom, publicaŃia bucurându-se de aprecierilespecialiştilor. ÎnvăŃător cu multiple preocupări, un talentat publicist,dar în acelaşi timp şi un admirabil pedagog, colaborator permanental ziarului „Cuvântul Satelor“ din 1929, unde, în numeroase articole,abordează o multitudine de probleme, fie cu caracter educativ, fie deculturalizare a maselor.

ÎnvăŃătorul Emil Florescu, cu sacrificii deosebite şi după omuncă plină de migală, dar şi de satisfacŃie, a reuşit în 1933 săscoată, împreună cu elevii săi de la Soşdea, şi mai apoi, Moniom, orevistă şcolară şapirografiată, care apoi, pentru calitatea ei, avea săfie citată în ziarul „Calendarul“ din Bucureşti. Revista se numea „ŞtieMulte“. Pentru a avea şi un aspect mai atrăgător, revista era scrisă înmai multe culori, roşu, verde, albastru, ea cuprinzând poezii şidesene ale elevilor. Pentru calităŃile sale a fost recomandată tuturorînvăŃătorilor care doreau să dezvolte gustul cititului la micii şcolari.

Dicu Petru este originar din oraşul Videle. Datorităconvingerilor politice este mutat disciplinar cu domiciliul în acest sat.După o perioadă de mari privaŃiuni materiale, în care şcoala nu aavut un local corespunzător, în anul 1964 se ia, de către repre-zentanŃii săteşti (deputaŃi), hotărârea de a edifica un local nou,potrivit pentru necesităŃile procesului de învăŃământ; aceasta s-a

106

construit prin contribuŃia tuturor sătenilor în cadrul zilelor de muncă(robotă). Petru Dicu activează din anul 1962 la această şcoală, pânăla ieşirea la pensie, în anul 1977. Prin pricepere şi pasiune,devotament pentru profesia aleasă, timp de 12 ani a contribuit lamenŃinerea prestigiului şcolii.

În toŃi aceşti ani cât a fost învăŃător, iar mai apoi director,clădirea şcolii construită în 1877 s-a reparat şi a suferit transformăriimportante, una efectuându-se în anul 1966, când a căpătatînfăŃişarea pe care o are şi acum, alcătuită din două săli de clasă de4/5 metri, o cancelarie, holul pentru accesul la clase şi pod. Dinvechea şcoală nu au mai rămas decât două încăperi, care a fosttransformate în locuinŃa învăŃătorului. În timp, această locuinŃă deserviciu s-a transformat în grădiniŃă.

Grădini Ńa

ÎnfiinŃată în anul 1975, instituŃia specifică activităŃii cupreşcolari de la 3 până la 7 ani a funcŃionat în cadrul şcolii dinMoniom. ÎnvăŃământul a fost organizat în conformitate cu LegeaînvăŃământului şi coordonat de acelaşi minister. Cu toate că spaŃiulde care dispune GrădiniŃa în cadrul Şcolii (o sală cu dimensiunea de4X4 m) este destul de restrâns, au fost cuprinşi un număr de 10-15preşcolari în fiecare an. De la începutul activităŃii a funcŃionat cu ogrupă combinată, ceea ce înseamnă că o singură educatoareorganiza şi desfăşura activităŃi cu toŃi copiii, indiferent de vârstă.

Calitatea programului organizat, concretizat în activităŃizilnice, a depins în mod direct de calitatea educatoarei. Unele dintreacestea, fără o calificare de specialitate, au abordat ca activitateexclusivă jocul, dar şi acesta nesusŃinut de o dotare materialăcorespunzătoare. Inventarul nu depăşeşte 5-7 păpuşi, câtevamaşinuŃe, un aparat de proiecŃie diapozitive (şi acesta donat), câtevadiapozitive, figurine de cauciuc, un dulap şi câteva rafturi, toate aces-tea într-o încăpere alăturată de 2x3m. Localul unde se află actualagrădiniŃă este în fosta şcoală ridicată la 1877 şi care nu demult, pânăprin 1979, era locuinŃa de serviciu a învăŃătorului, dotată doar cu osobă pe lemne.

În ultimul timp baza materială a fost îmbogăŃită cu măsuŃe şiscaune, mochetă, dar şi acestea obŃinute prin donaŃii şi sponsorizări,în mod special de către dl Nicolae Pleşa.

Biblioteca

107

În cadrul şcolii a funcŃionat prima bibliotecă sătească.Aceasta a luat fiinŃă în anul 1936, în cadrul Căminului Mihail Gaşpar,odată cu darea în folosinŃă a Căminului. Răspunsul la chestionarulreferitor la biblioteca nou înfiinŃată este următorul: PopulaŃia satuluieste de 466 suflete, dintre care 437 plugari, 6 meseriaşi, 1 negustorşi 22 intelectuali. Totalul cărŃilor din bibliotecă este de 162,cumpărate - 16, donate - 146 (de către Echipa Regală Târnova - 97,FundaŃia Regală - 1, D-şoara Minerva Blajovan, învăŃătoare - 27, d-na Livia Gaşpar,casnică - 10, elev Bontilă Ioan, Lic. Mil. Tg. Mureş –11). În cursul anului s-au cumpărat 16 bucăŃi. Localul unde esteinstalată biblioteca este împrumutat, mobilierul propriu. Bibliotecaeste aşezată în sala de învăŃământ a şcolii primare. Bibliotecari sunt:Moise Dalea cu 4 clase, şcoala normală, funcŃionar la U. D. R.,căsătorit fără copii, Alexa FranŃ, 7 clase primare, ucenic U. D. R.,PăuŃa Nicolae, 7 clase primare, ucenic U. D. R. Aceştia nu primeaunici o remuneraŃie în acest scop. În sala şcolii se citeau cărŃile sau seîmprumutau acasă. În 1936 au fost împrumutate 130 cărŃi, dintrecare: 25 de către şcolari, 20 băieŃi şi 5 fete, dintre plugari au fost 60bărbaŃi şi 10 femei, 20 meseriaşi, iar dintre elevii şcolii secundare, 9băieŃi şi 6 fete. Biblioteca primea ziare şi reviste ca: Tribuna GraniŃei,Drum Nou, ziare, revistele Albina şi Căminul Cultural. Bibliotecaşcolii avea 110 volume, toate în limba românească, acestea fiinddistribuite de învăŃător. Această bibliotecă a funcŃionat până în anul1975. Dintre bibliotecarii care şi-au desfăşurat munca cu cartea maiamintim pe: Gheorghe Bojincă, Lia Albeanu şi Elena PăuŃa.

Redăm, în continuare, Registrul inventar al biblotecii la datade 27. III.1936. Pe parcursul anilor, inventarul bibliotecii s-a îmbo-găŃit continuu.

Titlul c ărŃii / Autorul / Numele donatoruluiFlamuri / Elevii Liceului Militar / I. BontilăAtheneum / Elevii Liceului Militar / I. BontilăDrumul nou / C. U. C. Agricol / Echipa Regală TârnovaLegile Agrare / Prof. Alexiu / Lib DeutschLegea Administrativă / Prof. Alexiu / Lib DeutschCodul Penal / Edit. Eminescu / FundaŃia Regală BucureştiÎndrumător la sate / Cămin Cultural / FundaŃia RegalăÎngrijirea pomilor / U. C. Agricultură / Echipa Regală TârnovaPorumbul murat / Dr. Strilciuc / Echipa Regală TârnovaCartea apelor / A. D. Culea / Echipa Regală Târnova

108

Calendarul plugarilor / Soc. ing. Agron / Echipa RegalăTârnova

Uneltele şi maşinile agricole / I. Bungescu Echipa RegalăTârnova

Mălura şi tăciunele / Mihalescu Sorin / Echipa RegalăTârnova

Creşterea calului / I. Nicolescu / Echipa Regală TârnovaÎn vraja timpului / M. Gaşpar / Livia GaşparPetru şi Ion / Eugen de Mamp / Livia GaşparPoezii în proză / Turgheniev / Livia GaşparOpere complete. Teatru / V. Alecsandri / Livia GaşparCiocoii vechi şi noi / N. Filimon / Livia GaşparNatura / A. Nicolescu / Livia GaşparViaŃa Părintelui Fivischi / L. Andreev / Minerva BlajovanCu ce trăiesc oamenii / L. Tolstoi / Minerva BlajovanAlbina / D. Ciurezu / Echipa Regală TârnovaFruncea / N. Ivan / Minerva Blajovan

Vizionarea filmelor

Primele filme au fost aduse de caravanele cinematografice,la început pe casa cu nr. 59, aparŃinând familiei Lucaci (Glavă), maiapoi pe casa cu nr. 64, aparŃinând familiei Rus (OŃăt), şi în cele dinurmă în sala Căminului Cultural. Caravana Cinematografică a rulat laMoniom în halta gării C. F. R., fiind aduse două vagoane specialamenajate în acest sens. În activitatea de culturalizare, în cadrulCăminului Cultural se poate aminti existenŃa cinematografului sătesccare a fost deservit, începând cu anul 1965, de către operatorulMoise Adam, nr. 95 (Şerifu), apoi Joiart Iosif (Ioşca) până în anul1988, după această dată filmele rulând sporadic, aparatura fiindpreluată de Întreprinderea Cinematografică ReşiŃa, sistându-se astfeldifuzarea filmelor în localitate.

Căminul Cultural

Căminul cultural a fost zidit pe vechea structură a fosteiprimării (La Comandă), în centrul satului. Acel loc a aparŃinut de faptBisericii, solul fiind însă mlăştinos s-a ales alt loc pentru construcŃiaacesteia, pe un teren mai înalt. La data de 2 august 1936 seînfiinŃează Căminul Cultural cu 88 de membri şi se afiliază laFundaŃia Culturală Regală Principele Carol II. Iată ce se consem-

109

nează pe câteva file îngălbenite de vreme, găsite în mapaaparŃinând Căminului, care prin grija domnului Meilă Gheorghe, nr.76, a ajuns în posesia autorului. Aceasta a fost dată spre păstrare decătre Petru Vuc, nr. 51, de frica autorităŃilor comuniste ale acelorvremuri, deoarece Căminul funcŃiona sub auspiciile FundaŃieiCulturale Regale Principele Carol II. Aceste însemnări, prin grijacelor enumeraŃi mai sus, au adus un crâmpei de lumină asupraactivităŃilor culturale şi obşteşti desfăşurate în acele vremuri de gloriea culturii naŃionale şi săteşti de oamenii locului, aşa cum au fostgândite de ei. Acesta se vrea un modest omagiu adus muncii plinede abnegaŃie, de dăruire pentru cultura satelor, a oamenilor deatunci şi pentru a fi pomenite numele şi faptele lor pilduitoare, pentrua fi un punct de reper pentru generaŃiile prezente sau viitoare, caregăsindu-şi moşii şi strămoşii enumeraŃi în lucrarea de faŃă vor fimândri de înaintaşii lor trecuŃi în mare parte „în lumea celor de lut“.

Redăm în continuare conŃinutul scrisorii:„ÎnfiinŃătorului Căminului Cultural „Mihail Gaşpar“ - Moniom

Nr. 1 /1936 - Domnului Inspector al Căminelor Culturale din Banat-Crişana, Părintelui Stavrofor Econom Maior - Coriolan BuracuTârnova (Echipa Regală)

Alăturat, am onoarea a vă înainta dosarul lucrărilor cu ocaziaînfiinŃării şi organizării Căminului Cultural „Mihail Gaşpar“ din comunaMoniom, jud. Caraş.

- S-au înscris 87 membri, între care şi câteva femei.- I s-a dat căminului numele de „Mihail Gaşpar“ la dorinŃa

unanimă a membrilor, cunoscând de aproape faptele româneşti aleacestuia, chiar cunoscându-l personal. L-am îndrăgit cât era în viaŃăşi acum voiesc să-i perpetuez numele, ca recunoştinŃă pentru celefăcute în trecutul său de scriitor, protopop şi deputat.

- S-a fixat la 40 lei cotizaŃia anuală, accesibilă oricărei pungi.- Organizarea s-a făcut pe secŃiuni. Despre activitatea lor se

va raporta la timp.- Sfatul Căminului s-a ales dintre coordonatorii secŃiunilor.- Programul este cel fixat, vom căuta să-l îndeplinim dacă nu

vom întâmpina piedici de ordin bănesc.- La 15 august majoritatea membrilor vor participa la

manifestaŃia de la Târnova.- Ne străduim să primim Echipa Regală Târnova, cu ocazia

vizitei în Moniom, cu oarecari realizări.- Ca să putem să amenajăm din timp sala căminului, vă

110

rugăm stăruitor să interveniŃi la locul în drept, de a ni se pune ladispoziŃie sala neterminată a primăriei, destinată în câteva şedinŃeale Consiliului, scopurile culturale şi adunările generale, cudimensiunile 9/6/3 metri.

- Rugăm a propune aprobarea listei de trei membri în sfatulcăminului.

- Călduros vă rugăm, Domnule Inspector, a ne da sprijinul D-voastră preŃios pentru ca noua celulă de viaŃă a marii instituŃii„FundaŃia Culturală Regală Principele Carol“ să prospere sprefericirea membrilor şi bucuria înaltului protector M. S. Regele Carol II.

Moniom, 3 august 1936; Sănătate!FundaŃia Culturală Regală „Principele Carol“Căminul Cultural „Mihail Gaşpar“ - MoniomNr. 2/1936

Stimată Doamnă,Avem plăcuta misiune de a vă încunoştiinŃa că locuitorii

comunei Moniom, judeŃul Caraş, în ziua de 2 august 1936, orele 6 p.m., s-au constituit în cămin cultural, sub auspiciul înaltei societăŃi„FundaŃia Culturală Regală „Principele Carol“ şi au împrumutatpentru gruparea lor numele marelui român bănăŃean, şi al Domnieivoastre soŃ, Mihail Gaşpar, în semn de adâncă recunoştinŃă pentruactivitatea sa în problemele săteşti şi eternizarea faptelor trecutuluisău.Secretar Cu profund respectIoan Bontilă Director

Emil Florescu

Redăm în continuare răspunsul Liviei Gaşpar la scrisoareade mai sus:

Sunt adânc impresionată de înŃelegerea ce-o dovediŃi pentruinteresele şi binele poporului şi de sentimentul de recunoştinŃă ce-larătaŃi faŃă de memoria decedatului meu soŃ.

Trebuie să vă mărturisesc cu această ocazie că întreaga saviaŃă şi în toate acŃiunile sale a fost totdeauna animat şi continuucălăuzit de dragostea pentru biserică şi credinŃă în ziua de mâinemai bună a neamului nostru. Eu, domnule Director, cu îndoială şiprofundă mulŃumire sufletească, vă asigur de cea mai desăvârşităconsideraŃiune şi, totodată, vă rog să binevoiŃi a transmitemulŃumirile mele şi acelora care v-au ajutat în acest scop atât de

111

înălŃător.PrimiŃi asigurarea stimei pe care v-o port, Livia Gaşpar,

Bocşa Montană, 24 august 1936.P.S. Cu acest prilej v-am rezervat şi un număr de cărŃi pentrubiblioteca „Căminului Cultural“, înfiinŃat de dumneavoastră.

ComponenŃa Căminului era formată din:- Director - Emil Florescu.- Secretar - Ioan Bontilă, nr. 4.- Bibliotecar - Moise Dalea, nr. 78.- Preşedintele Corului - Gh. Bontilă, nr. 25a.- Şeful Fanfarei - Gh. Stângu, nr. 68.- Şeful Cercului Teatral - Constantin Bontilă, nr.72.- Primar Sătesc - Gheorghe Stângu, nr. 57.Într-un raport de activitate din 28 martie 1937 aflăm componenŃaSfatului Căminului:- Preşedinte activ - înv. Emil Florescu.- Secretar - Ioan Bontilă - plugar.- Cenzori: Pr. Cornel łânŃariu, Moise Rus - plugar.- Casier - Ioan Bontilă - cojocar.- Bibliotecar - Moise Dalea - funcŃionar U. D. R.- Dirijor Cor - Emil Florescu - învăŃător.

Redăm, în continuare, activitatea desfăşurată în cadrulcăminului nou înfiinŃat, evenimentele şi activităŃile desfăşurate înperioada 2 august 1936 - 7 februarie 1937, aşa cum stă scris înregistrul Căminului.

Eveniment Istoric- 2 august 1936 - se înfiinŃează Căminul Cultural cu 88 membri.- 19 august 1936 - cu nr. 6399, FundaŃia Culturală Regală „PrincipeleCarol“ aprobă procesul verbal de înfiinŃare şi afiliere a căminului.- 13 septembrie 1936 - o delegaŃie a căminului vizitează EchipaRegală Târnova. Constată rezultatul activităŃii echipierilor: dispensar,drumuri, străzi pietruite, poduri, reparaŃii la biserică, locuinŃaparohială, construcŃia unei fântâni la şcoală, ridicarea unei troiŃepentru eroi. Cu aceasta, căminul primeşte un dar de 500 lei înnumerar, scânduri în valoare de 500 lei, bibliotecă în valoare de 560lei, de la Echipa Regală prin dl. Coriolan Buracu, inspector.- 14 septembrie 1936 - o delegaŃie a Corului Căminului merge laConcursul de Coruri şi Fanfare la Timişoara.

112

- 23 septembrie 1936 - ne vizitează Echipa Regală Târnova în fruntecu dl. Coriolan Buracu, inspector.Programul executat al vizitei a fost:1 - primirea oaspeŃilor la gară, la ora 18.2 - defilarea Căminului, corului şi a străjerilor în faŃa Echipei Regale.3 - cina la orele 20 şi vizitarea Bisericii şi Şcolii.4 - şezătoare în jurul focului la orele 20, unde vorbeşte dl. Inspector,făcând un istoric al muncii din Târnova şi încheie pentru căminulnostru cu îndemnuri. În cadrul şezătorii se intercalează diferiteproducŃii din partea echipelor cu mult umor ce produce hazul celorde faŃă şi cântecele populare ale Corului Bărbătesc. Au fost reuşitereplicele galeriei. Şezătoarea şi întregul program al vizitei, precum şicomportarea Echipei regale au lăsat o frumoasă amintire şi a fost uneveniment însemnat în viaŃa căminului nostru.- 1 decembrie 1937 - pentru a protesta împotriva revizuirei tratatului,în cadrul unei şezători, Căminul a Ńinut să manifesteze împreună custrăjerii, comitetele culturale, şcolilor şi parohiei şi consiliul comunal.Program:1 - dl. Cornel łânŃariu (preot) explică însemnătatea zilei de 1Decembrie.2 - dl. Emil Florescu, preşedintele căminului, după ce a scrisprogramul străjerilor şi al Corului Bărbătesc, aduce mărturii plasticedespre trecutul locuitorilor români ai Ardealului.3 - se împart exemplare gratuite din revista „Ştie Multe“, unde suntcâteva scene din trecutul Ardealului, şi Albumul Corului şi Fanfarelorîn cost.4 - se redactează o telegramă M. S. Regelui.5 - se face o fotografie a manifestaŃiei.- 6 ianuarie 1937 - Corul Mixt, din nou înfiinŃat, al căminului, pentruprima oară a apărut în public cântând răspunsurile liturgiei (ecteniamică şi mare) în biserica şi la sfinŃirea apei la râu.- 10 ianuarie 1937 - dl. Eugen Bihari, prim medic veterinar alconscripŃiei ReşiŃa, la invitaŃia căminului, a Ńinut o conferinŃă desprecooperaŃii, amintind şi despre avantajele rasei Karahul (oi), stăruindsă se răspândească şi în comuna Moniom, fiind un izvor foartefrumos de câştig.- 27 ianuarie - Serbarea Unirii. Program:1 - Limba Românească (Corul Căminului)2 - Evenimentul Unirei sub aspectul actualităŃii, conferinŃat de dl Emil

113

Florescu3 - Programul Străjerilor4 - „Sus opincă” - Corul Plugarilor- 30-31 ianuarie 1937 - Horă łărănească în sala Căminului- 6 februarie 1937Program:1 - Comunicarea activităŃii căminului2 - Programul minimal până la 1 iunie.3 - ÎnfiinŃarea Jurnalului Vorbit4 - Fixarea datei consfătuirei generale- 7 februarie 1937 - după liturgie, în curtea bisericii, a avut loc pentruprima oară „Jurnalul Vorbit“, inaugurat de dl. Florescu pe şedinŃe.

De menŃionat că localul căminului, provizoriu, se află în salade clasă a şcolii primare, localul căminului nefiind pe deplin terminat.În acest sens se face un apel către revizorul judeŃului Caraş care seaflă la OraviŃa în data de 18 decembrie 1936 pentru a încuviinŃaaranjarea de şezători, serbări şi hore Ńărăneşti, pe timp de iarnă însala şcoalei, unde e adăpostit deocamdată căminul, fiindcă altă salănu este pentru acest scop, până când căminul va dispune de unlocal propriu. În acest scop se face apel şi la Primpretorul plaseiReşiŃa (decembrie 1936).

Statutul C ăminului Cultural

Scopul Căminului Cultural este să ajute la: întărirea sănătăŃiitrupeşti, îndrumarea muncii către o mai bună prestaŃie şi înălŃareasufletului în obştea satului. Căminul cultural îşi împlineşte menireaprin următoarele mijloace:

- Organizează mica farmacie a Căminului şi ajutorul medical;o baie; dă îndrumări practice pentru apărarea sănătăŃii; sporturi şiîncercări potrivite cu localitatea; jocuri naŃionale.

- Organizează lecŃii cu pilduiri practice de muncă agricolă şide meşteşuguri practice bărbăteşti; lecŃii cu înfăptuiri de muncăgospodărească femeiască; munca împreună de interes obştesc-gospodăresc; ateliere de lucru, plantări, reparaŃii sau construcŃii declădiri publice, poduri, şanŃuri, fântâni, scurgeri, diguri; ajută laridicarea cooperaŃiei locale.

- Organizează şezători religioase, cântări religioase, fapte demilostenie creştină; ajută la organizarea praznicelor (sărbătorilor)religioase, naŃionale şi cetăŃeneşti; organizează cântări vocale şiinstrumentale, radio, teatru sătesc; sfaturi de împăciuire pentru

114

înlăturarea proceselor şi dă îndrumări gratuite pentru descurcareadaravelelor de judecată între oameni.

- Îndrumează cetitul şi îndrumează răspândirea cărŃilor; lecŃiipentru neştiutorii de carte; şcoli Ńărăneşti, conferinŃe şi lecŃii din toateramurile ştiinŃei, potrivite cu nevoile culturale ale locului, organizeazăexpoziŃii şi muzeul satului.

Căminul Cultural primeşte între membri lui pe orice locuitor alsatului, bărbătesc sau femeiesc, care declară în scris că doreşte săfacă parte din Cămin şi să plătească cotizaŃia anuală hotărâtă deconsfătuire. Şcolarii, începând cu cei din clasa a IV-a primară, pot fiînscrişi între membri fără drept de vot. Pot fi membri de drept toŃifuncŃionarii publici locali cari iscălesc tabloul membrilor de drept alCăminului. Fiecare membru al Căminului primeşte de la FundaŃie ocarte de membru, care se retragă odată cu ştergerea lui din rândurilemembrilor. Membrii folosesc gratuit cărŃile, revistele şi jurnaleleCăminului; au drept de reduceri sau gratuităŃi la şezători şi serbări cuintrare, la şedinŃe de radio, cinematograf, la excursii, la orice fel deinformaŃii ce s-ar cere prin Cămin, pentru ei şi copiii lor. Membrulcare n-a luat parte la lucrările Căminului şi n-a plătit cotizaŃia pe anulîncheiat se şterge din lista membrilor Căminului. În împrejurărineobişnuite, pot fi înlăturaŃi chiar în timpul anului toŃi aceia care puncu voie piedici şi lucrează din rea credinŃă împotriva Căminului, careau în sarcină nereguli băneşti şi de administraŃie, care pun la caleaŃâŃări politice de partid în lăuntrul Căminului, ori se fac vinovaŃi depurtări nevrednice ca om şi cetăŃean. Drept de vot în Cămin au toŃiimembrii care au împlinit vârsta de 18 ani ce şi-au plătit cotizaŃiile.

Averea Căminului

Veniturile Căminului se strâng din cotizaŃiile membrilor, dinsubvenŃii, danii; din produsul serbărilor; din câştigurile produse deterenuri agricole, din întreprinderi proprii (cooperaŃie, lăptărie,desfacere de ouă etc.) şi orice alte venituri întâmplătoare. În caz dedizolvare, FundaŃia Regală organizează păstrarea şi administrareaaverii Căminului în înŃelegere cu comitetul şcolar sau parohial sau cuprimăria comunei până în cazul când reîncepe iar lucrul.

În data de 14 ianuarie 1937, învăŃătorul Emil Florescueditează prima Foaie Volantă (Ziarul C ăminului) de InformaŃie, aCăminului nou înfiinŃat. Redăm în continuare conŃinutul acestuia.

Buletinul nr. 1,13 ianuarie 1937„Fiincă în diferitele consfătuiri ce au avut loc nu s-a putut să

115

fim todeauna toŃi membrii laolaltă, recurgem la mijlocul acesta deinformaŃie.ConferinŃe.

Conducerea Căminului s-a pus în concret cu diferitepersonalităŃi din plasa noastră, cari, în zilele de duminici şi sărbători,în sala Căminului, vor conferenŃia din problemele cari ne vorinteresa.Cooperativ ă de lapte .

În ziua de 10 ianuarie, cu ocazia conferinŃei d-lui prim medicveterinar Bihary, s-a anunŃat că la ReşiŃa se va întemeia oCooperaŃie, încă din luna martie. Două sau trei camioane vor adunalaptele din satele învecinate. La noi, doritorii de a vinde lapte acesteicooperaŃii de lapte se vor prezenta în biroul Căminului şi vor anunŃa:a) cantităŃile de lapte; b) felul (de vacă, oaie) şi c) preŃul. Data ultimă:17 ianuarie.Cooperativ ă de aprovizionare.

Sub controlul Căminului şi sub auspiciile FundaŃiei Regale,se va înfiinŃa o cooperativă de aprovizionare, valorificare şidesfacere a produselor în comun în satul nostru. PărŃile sociale(acŃiile) sunt de câte 100 lei. Întreaga sumă subscrisă se plăteşte în2 ani, iar în momentul înfiinŃării se achită cel puŃin o parte socială,plus taxa de înscriere de 10 lei (odată pentru todeauna, careserveşte pentru acoperirea speselor ce vor obveni în primul an:registre, călătorii, ştampile etc). Însă o condiŃie esenŃială, atât pentrucei ce vor vinde laptele prin noi, cât şi cei ce vor intra la cooperativă,este să-şi achite la zi cotizaŃia la Cămin. Nu lucrăm decât cu membriiconştiincioşi.Nedumeriri penale

Pentru nedumeriri în ce privesc legile penale, agrare,administrative etc., membrii pot cere desluşiri conducerii Căminuluisau pot să consulte manualele cu legi, ce le avem procurate înbibliotecă. Nu se iau însă acasă.Biblioteca

Biblioteca stă la dispoziŃie în fiecare duminică şi Sărbătoare,de la 2-5 p. m. De asemenea, ziare: CredinŃa, Cuvântul Satelor,Drum Nou, ReşiŃa, Glasul Muncitorului, NaŃiunea, Fruncea; Reviste:Albina, Lumina Copiilor etc.Achitarea cotiza Ńiei

Până la 1 martie a. c. membrii sunt rugaŃi să-şi achitecotizaŃia de 40 lei (de altfel o mare parte şi-au achitat şi le

116

mulŃumim). La adunarea generală ce va avea loc în luna martie,drept de vot nu au decât acei care şi-au achitat întreaga cotizaŃie.Cei care, la 1 aprilie, sunt cu plata în restanŃă nu se mai înscriu înregistrele Căminului.Cartea de aur

Toate actele de sprijin faŃă de Cămin se înscriu în „Cartea deaur“. Astfel, ne permitem să dăm în vileag următoarele fapte înscrisepână acum:

DonaŃii:1) Echipa Regală Târnova, prin dl. insp. Coriolan Buracu, numerar -

500 lei, scânduri, în valoare de 500 lei;2) Doamna Livia Gaşpar, Bocşa-Montană, cărŃi în valoare de 270

lei; D-na Minerva Blajovan, înv. Bocşa-Montană, cărŃi şi reviste, învaloare de 89 lei;

3) Elevul Bontilă Ioan, Lic. Milit. Tg-Mureş, cărŃi în valoare de 315lei.

Servicii aduse C ăminului1) Doamna Marioara łânŃariu, cu ocazia vizitei Echipei

Regale din Târnova, a pregătit şi servit masă fărăremuneraŃie materială;

2) 41 persoane, care vor fi citaŃi în adunarea generală, aucontribuit băneşte pentru cumpărarea alimentelor necesareîntreŃinerii echipierilor, cu ocazia vizitei Echipei Regale;

3) Tinerii: FranŃ Alexa, PăuŃa Nicolae, Ion Nicolae şi MoiseDalea, fără remuneraŃie materială, au lucrat la facerea uneimese de lectură şi două laviŃi de şezut;

4) Elevul Ioan Bontilă şi dl. Ioan Stângu, învăŃător în Doman,au lucrat cu mult sârg la întocmirea şi copierea acteloradunării de constituire a Căminului.

Tuturor de mai sus Căminul le aduce mulŃumiri.Premii

Conform indicaŃiilor primite de la FundaŃie, membriisârguincioşi, acasă şi la Cămin, şi cu purtare vrednică, vor fi premiaŃiastfel: celor ce sprijinesc biserica prin diferite mijloace li se vor punepe faŃada casei o cruce de lemn sculptată; oamenilor gospodari - unplug, sprijinitorilor şcoalei - o carte etc.Corul C ăminului

Acum două săptămâni, pe lângă corul bărbătesc alCăminului s-a înfiinŃat şi unul mixt. S-au înscris aproape 20 de femei,vreo 7 băieŃi de şcoală şi încă vreo 4-5 bărbaŃi, formându-se un cor

117

de 60 de persoane. Noi cântăreŃi şi cântăreŃe se mai primesc, cuplăcere, chiar dacă nu sunt deocamdată înscrişi ca membri.Înscrierea se va face în adunarea generală din martie.Comisia de judecat ă

Pentru aplanarea diferitelor conflicte de orice fel întremembrii noştri şi pentru pedepsirea abaterilor: absenŃe nemotivate,purtare necuvincioasă, insulte, nerespecterea vreunui angajamentluat, sau altele, Comisia aleasă de adunarea generală va întocmi unregulament de judecată, conform căruia (după ce se va aproba deadunare) va da sancŃiuni. Nici un membru nu va avea dreptul săpredea cazul judecătorului sau vreunui avocat, contra altui membru,până nu s-a judecat de comisia Căminului. Afară de chestiuni penalecare privesc parchetul.În 17 ianuarie a. c.

La orele 3, după masă, se face adunarea de constituire acooperativei, de înscriere a producătorilor de lapte şi a noilor corişti.Recens ământul

Pentru a cunoaşte mai bine situaŃia, din toate punctele devedere, a tuturor gospodăriilor, s-a început, încă de la Crăciun,facerea recensământului fiindcă se cere mult timp la facerea lui şinu-i decât o persoană care s-a angajat la acest lucru, merge încet.Membrii să aibe răbdare că şi acesta se va termina.

Activitatea C ăminului

În raportul de activitate din data de 28 martie 1937, după ces-a trecut în revistă administraŃia Căminului, tabloul cu toŃicomponenŃii înfiinŃători ai căminului şi numărului acestuia pe sexe şiprofesii în partea a doua este înscrisă Activitatea Căminului, redămîn continuare conŃinutul acesteia.

1) - S-a început în vacanŃa Crăciunului recensământul şiculegerea datelor pentru monografia satelor. Nu s-a terminat. Se vacontinua în viitoarele vacanŃe. Au lucrat: Emil Florescu, înv. IoanBontilă, elev militar Tg. Mureş.

2) - S-a înfiinŃat farmacia şcolară în cadrul străjeriei. EducaŃiafizică (în legătură cu G. E. T. R. -ul: Străjeria - Stolul şcoalei primaredin Moniom, sub conducerea învăŃătorului comandant EmilFlorescu).

Premilitari. Centrul e la ReşiŃa, la 10 km de Moniom, cu 6premilitari, cu o şedinŃă pe săptămână.

118

Străjeri: 4 şi 50 elevi străjeri.Cultura muncii.

Se face grădinărie cu străjerii. S-a Ńinut o conferinŃă de circumscripŃiepentru îndemn spre o cooperativă, de medicul veterinar BiharyEugen.

Edilitar.La stăruinŃa Căminului s-au reparat două străzi în comună de 250metri lungime şi 22 lăŃime, de 5000 metri pătraŃi, cu ajutorul primăriei.

3) - Cultura minŃii.Cetiri 130, bibliotecar este Moise Dalea, funcŃ. U. D. R. S-a înfiinŃatîn acest an şi are 162 exemplare. Se primesc la Cămin: Albina,Căminul cultural, Drum Nou, Tribuna GraniŃei.Serbări Culturale.NaŃionale = 2.Şezători în jurul focului: 2 - gratuite.Cor.Conducătorul Corului: Emil Florescu - învăŃător, corişti - 2intelectuali, 50 săteni, total 52. Corul ştie cânta răspunsurile liturgiceşi 15 cântece bărbăteşti şi patru cântări pentru coruri mixte. În public,corul bărbătesc a luat parte şi la emulări, evidenŃiindu-se printre celemai bune şi primind laude, iar corul mixt, nu de mult înfiinŃat, aparticipat de 3 ori la sărbători naŃionale.

4) - Cultura sufletului.Căminul are cor religios, mixt şi bărbătesc.Moral.În consfătuirea generală din 28 martie s-a ales sfatul deîmpăcăciune, care să lucreze pe bază de regulament la aplanareadiferitelor conflicte dintre membri.

Într-o scrisoare adresată Directorului General - Prof. DimitrieGusti şi Directorului Căminelor Culturale, Ap. D. Culea, privindîntârzierea depunerii actelor de activitate pe anul 1936 a Căminului,conform Circularei Nr. 10824/937 din care spicuim următoarele: „Văatragem atenŃiunea că, în caz de neconformare a prezentului ordin,ne vom vedea nevoiŃi să luăm măsuri, ridicând îndrituirile legaleCăminului D-Voastră şi întregul patrimoniu. Credem că nu ne veŃipune în această neplăcută situaŃie de a lua măsuri represive, cândrostul Căminului Cultural este de adânc idealism şi de înaltă atitudinemorală în stat. Vă rugăm a vă strădui să răspundeŃi întru totul acesteimisiuni“.

119

În urma acestui ultim apel, conducerea Căminului trimiteactele necesare cerute: Cont de gestiune, Proiect de buget, Procesverbal de verificare a censorilor, Proces verbal al Consfătuiriigenerale, Raport de activitate, Borderoul actelor justificative,Registru chitanŃier, Registru bonier, Statistica bibliotecii, Chestionarulbibliotecii, Tabloul membrilor Sfatului Căminului, Copia registruluiistoric, Copia Registrului inventar al Căminului, Albumul Căminului. Redăm în continuare un pasaj din scuzele invocate deconducerea Căminului, privind motivele întârzierii trimiterii actelornecesare, dar şi un semnal negativ referitor la moralul sătenilor şimetehnele acestora.

„În decursul anului am avut mari greutăŃi de întâmpinat, detoate soiurile. N-am scăpat nici de uneltiri politice de tarabă. GreutăŃiîntâmpinăm şi în prezent, e lipsă de omogenitate între membri, căcis-au încadrat în sânul căminului toate nuanŃele politice şi cu diferitementalităŃi. Mai trăiesc sub influenŃa a diferite curente subversive,fiind, majoritatea locuitorilor, muncitori în fabricile din ReşiŃa. Dupăcum se poate vedea din fotografiile albumului, satul e sărăcăcios,drumurile rele, fântânile dărăpănate.

Toate, din lipsă de bună administrare a organeloradministratoare. Când am încercat să reparăm străzile, am pututconstata încă un mare păcat: lenea şi neobişnuinŃa de a munci debună voie pentru binele obştesc. Străzile sunt atât de rele, încât,chiar dacă în timp de câŃiva ani Căminul nu va reuşi decât acesteasă le pună în ordine şi tot a făcut mult, în împrejurările de aici. Satular deveni foarte drăguŃ, căci altcum casele sunt aranjate în ordine.Teren arabil e foarte puŃin, fiind o regiune deluroasă. Strămoşii deaici s-au ocupat cu pomicultura în mare parte. Actualii, din cauzafabricii, au neglijat această ramură.

Subsemnatul, în diferite ocazii şi prin grădina şcolară ammizuit să reînviu acest obicei de a planta pomi. Au început să seintereseze din nou de moşiile lor, mai cu seamă că văd la sătenii dinCâlnic, în apropiere, un bun exemplu în această privinŃă. E strictnecesară înfiinŃarea Cooperativei de Aprovizionare de Cereale şivalorificarea produselor lor. Am încercat s-o înfiinŃez. Am ajuns lapunctul de a trece „hopul”, dar prin faptul că n-am fost înŃeles şi dincauza anumitor ambiŃii, au stricat tot ce am reuşit eu a face. Greu-tăŃile sunt mari şi din cauză că nu dau cota lor şi nu pricep. Suntsingur, învăŃător la 7 clase, şi sunt nevoit să le duc la bun sfârşit petoate fără nici un sprijin material măcar. Sărăcia e mare. După greu-

120

tăŃile sau neplăcerile multe ce le-am avut, nu mai încrederea marece o am în mizarea Căminelor mi-a încălzit entuziasmul şi mi-a forti-ficat voinŃa. PrimiŃi, vă rog, Domnule Director General, asigurareadeosebitei mele stime şi consideraŃiuni. Sănătate!, Înv. EmilFlorescu“

Echipa Regală funcŃiona sub auspiciile savantului DimitrieGusti şi făcea cercetări sociologice, folclorice şi etnografice. Ea s-amenŃinut până la începutul războiului. Seară de seară, se adunau încentrul satului şi organizau manifestaŃii culturale. PopulaŃia asistapână târziu în noapte, era plăcut şi educativ pentru tineret. Dupămarea conflagraŃie, viaŃa culturală şi-a reluat cursul, se reiau horelede duminică şi şezătorile. Acum se declanşează desfăşurarea a oserie de activităŃi spirituale în cadrul şcolii, bisericii şi comunităŃiisociale. Un reviriment în viaŃa culturală a satului a avut loc odată cuînfiinŃarea Căminului Cultural în anul 1932, 2 august, şi crearea unuicomitet de iniŃiativă prin înfăptuirea unui cerc de teatru popular, subîndrumarea învăŃătorului Emil Florescu. Tot în această perioadă serevigorează echipa de căluşari.

Căminul cultural, odinioară, găzduia o bogată activitateculturală; mă gândesc în treacăt la formaŃia de teatru, la zecile deşezători şi hore Ńărăneşti, la Corul Căminului, Corul Plugarilor, CorulMixt, Corul Bisericii. Revăd imagini cu vechile formaŃii de căluşari ca-re au dus, din generaŃie în generaŃie, faima acestui joc arhaic, parti-cipând la concursuri regionale şi spectacole folclorice şi mai apoi laRuga satului. Din imagini îngălbenite de vreme mă privesc tinerii şitinerele fete în frumoase costume populare, deosebit de frumoase,purtate odinioară la horele din sat şi şezătorile culturale sau îmbră-cate zi de zi. Acele fotografii i-au salvat de la neuitare pe tinerii dealtădată, mai apoi bătrâni dispăruŃi, trecuŃi la cele veşnice în decursulanilor, moşii şi strămoşii noştri, cu care ne mândrim fiecare în parte.

Emula Ńii culturale

Astfel, în Căminul cultural înfiinŃat la 2 august 1936, au avutloc zeci de şezători, baluri, spectacole de teatru, o mulŃime de coruridin afara localităŃii desfătând auditoriul, şi nu trebuie uitată o tradiŃiea anilor 50, „Joia Tineretului“, unde cântau şi dansau soliştii vocalilocali şi instrumentiştii. Dintre aceştia amintim pe solistul vocalCornel Tismonariu, care a participat la nenumărate concursuri întreCăminele Culturale luând binemeritatul loc I, merită amintit solistulinstrumentist Cornel Marcu, şi nu în ultimul rând, Ioan FranŃi, care din

121

pasiunea pentru acordeon a făcut o profesie, participând la festivaluriinternaŃionale. Nu trebuie uitaŃi nici cei ce au participat la BrigăzileArtistice, cântând în duet sau solo: Doina GheŃa, Vasile Adam.

Activit ăŃi culturale

Manifestările culturale din care n-au lipsit niciodată poezia cuputernic accent naŃional, piesa de teatru, cântecul, precum şi„Căluşeriul“, au intrat în tradiŃia satului, îndeplinind chemarea istorieişi pregătind sufleteşte o întreagă generaŃie. În organizareaCăminului Cultural Mihail Gaşpar din Moniom au loc „EmulaŃiiCulturale” deosebite, cu participarea unor formaŃii de teatru orifanfare din localităŃile învecinate ReşiŃa, Câlnic, Gherteniş, Doclin,dar şi din Rusova Nouă sau VrăniuŃ. Redăm în continuare prezenŃaacestora aşa cum au fost extrase din lucrarea: Coruri şi Fanfare dinCaraş Severin – 2003, autor Drd. Dumitru Jompan - pag. 91, 105,148, 197, 201, 225.- Fanfara din ReşiŃa a concertat la Moniom în anul 1943, dirijor fiindEduard Pavelka.- Localitatea Doclin participă în 1948 cu piesele lui Vasile Alecsandri:Arvinte şi Pepelea, HarŃă, Răzeşul, Mama Angheluşa.- Fanfara din VrăniuŃ a cântat la Moniom în 1948, dirijorul acesteiafiind Martin Cioloca.- Fanfara supranumită Societatea Muzicală „Lira“ din Rusova Nouă -Vasile Baldovină, dirijor - a ştiut să combine activitatea de pregătire afanfariştilor cu manifestări artistice din satul Moniom, în 1948.Toate aceste manifestări au atras un număr de artişti cuprins între30-50 de interpreŃi.

Şezători

De câteva decenii nu se mai fac şezători în Moniom, însăamintirea lor este încă vie printre bătrânii din sat. Ele se făceau doariarna. Acestea se organizau în preajma sărbătorilor numai noaptea,de 2-3 ori în cursul unei săptămâni, în casele oamenilor. De obicei,lunea şi joia seara, pentru că în zilele de marŃi şi vineri nu se torcea.Unele femei torceau sau scărmănau lâna, altele torceau saucroşetau „ştrimfi sau mănuşi de lână “. La şezători veneau şi flăcăi„juni“, fiind un bun prilej de a discuta şi a se cunoaşte mai bine cufetele din sat. În timp ce lucrau, femeile şi fetele râdeau, glumeau,unele cîntau, era o atmosferă destinsă. Cu aceste prilejuri erau

122

dezbătute ultimele noutăŃi şi se exprima opinia asupra unor fapte şiîntâmplări petrecute în sat.

BărbaŃii se întâlneau duminica la biserică, înainte de prânz,sau de sărbători îşi făceau vizite reciproce şi discutau mai peîndelete la „un pahar de vorbă“, pentru că în restul anului, datoritămuncilor agricole, nu aveau răgaz, fiind mai mult pe la sălaşe şicoborau în sat doar cu ocazia sărbătorilor. În perioada primăvară-toamnă, astfel de întâlniri erau mai rare şi de scurtă durată. Femeilese întâlneau duminica sau în zilele de sărbătoare pe stradă şistăteau de vorbă pe băncile din faŃa caselor. În perioada interbelicăia fiinŃă, la Moniom, Căminul Cultural, condus de inimosul învăŃătorEmil Florescu (între 1936-1945), de care se leagă amintirea anenumărate şezători organizate în jurul focului, nu numai cu şcolariici şi cu adulŃii. Acestea aveau menirea de a ridica gradul deculturalizare, de păstrare a tradiŃiilor şi obiceiurilor străbune, însă caurmare a schimbărilor survenite în societate, tineretului i s-au oferitmultiple alte moduri de a petrece timpul liber şi a se distra.

Căluşerii

Desigur că românii dansau din cele mai vechi timpuri, darcronicarii locali nu ne oferă date precise despre faza incipientă aevoluŃiei dansului popular. Totuşi, în această zonă a fost consem-nată prima prezentare, la o serbare, a unui vechi dans. Este vorbade cunoscutul joc „Căluşarii“, care se pronunŃă în grai popular„Căluşieriu“, fiind prezentat pe la 1936. Conform informaŃiilor scrise,la Moniom ceremonialul dansului „Căluşarii“ a început cu o horă pecare cronicarul o numeşte „Hora căluş'ierilor“. Dansul acesta, într-operioadă când la conducerea regiunii era administraŃia maghiară, afost interzis, fiind după părerea puterii prea „revoluŃionar “. De altfel,în localitatea Moniom, atât în trecut, cât şi în prezent, dansul„Căluşarii“ a fost prezentat la Rusalii, dar nu ca un ritual specific, cidoar ca spectacol la „Hora satului“, care se organiza cu prilejulNedeii sau Rugii localităŃii. De Rusalii, în etapa premergătoarerecoltării grânelor, se juca de obicei căluşeriul, al cărui sens iniŃialeste legat de cultul fecundităŃii, al rodirii. Jocul căluşerilor începea cujocul Banu Mărăcine, apoi Căluşeriu mare care cuprinde 12 figuri(ciocăniŃa), încheindu-se cu Hora Căluşerilor (Marş).

După cele afirmate de persoanele pe care le-am chestionat,dansul „Căluşarii“ n-a avut un caracter magic ca în alte părŃi aleRomâniei. Acest joc, cu timpul, şi-a pierdut rostul tradiŃional şi a

123

devenit un joc de virtuozitate, intrând în programul Căminuluicultural. Oamenii vârstnici povestesc cu nostalgie desprenenumăratele jocuri bătrâneşti şi momente de sărbătoare sau cândjucau pe la Rugă sau pe la diferite spectacole regionale saujudeŃene. Amintim câteva nume de vătafi din această localitate, careau dus pe mai departe acest joc arhaic: Gheorghe Stângu, PascuDubovan, Petru Dubovan-senior, Petru Dubovan-junior, AndreiGheŃa, Moise Dubovan, Crâsta Ioan.

Hora Satului

Un obicei colectiv neformal, care a contribuit la păstrareaidentităŃii românilor, este „Hora satului“, denumită „Joc“ (de Rusalii,de Sf. Mihail şi Gavril etc). Hora a fost organizată de obicei în curteabisericii până prin 1950, apoi în curtea şcolii sau la Cruce în centrulsatului, mai nou ea fiind organizată pe platoul Căminului Cultural. Nuexistă nici o îndoială, tradiŃionala horă avea şi o importanŃă socio-logică, fiindcă aici cei din acest mediu rural şi-au demonstrat stareasocială, prin bogăŃia portului popular românesc de sărbătoare cucare, mai cu seamă, s-au împodobit femeile. De altfel, în toatelocalităŃile din zonă, „Hora satului “ a început cu o horă pe care oconducea întotdeauna preotul satului; acest obicei s-a pierdut, horafiind condusă de fiul sau fiica organizatorului, cu fata sau băiatul dejoc. În horă, perechile se Ńin de mână, în formă de şir orientat spredreapta. „Hora mare“ este mânată de băiat, iar „hora mică“ estemânată de fată. În coada „horii“ trebuie să fie întodeauna un băiat.BăieŃii care aveau pereche „fată de joc“ intrau în joc şi cereau voiecelorlalŃi băieŃi să joace cu perechea lor. Băiatul avea obligaŃia săjoace, cel puŃin primul joc, cu fata care-i era pereche. La următoarelejocuri se făceau schimburi între perechi, hotărâte de băieŃi. Perechilese constituiau fie între rude, fie în funcŃie de sentimentele tinerilor,acestea din urmă ducând uneori chiar la încheierea unei căsătorii.„Jiunii“ mergeau şi cereau fetele să joace cu ei, acestea aşteptândpe margine în grupuri sau lângă mamele lor.

Spre sfârşitul „Jocului“, se dansau ardelene (în grai„argiliene“), când se evidenŃiau dansatorii mai talentaŃi; bineînŃeleseste vorba de bărbaŃii tineri, căci femeile, din cauza portului maigreoi, dansau, cum se spune, „pe loc“. După horă, jocul continuapână târziu în noapte şi se termina cu „marşul“. În zona Moniom, caşi în alte părŃi, folclorul coregrafic într-un mod susŃinut se cultivă lanunŃi, serbări, baluri şi alte veselii populare. Aici întâlnim un nesfârşit

124

şir de jocuri cu melodii diferite şi foarte variate ca formă, ritm şi cu-prins melodic, cu numirile: De doi, Pe loc sau pe picior, Ardeleana,Brâul, Hora, De întors sau de învârtit, Măzărica, apoi Iedera,CiocăniŃa, Piperiu, łandăra, Poşovaica, sau „Jocul miresei“ (cel carepreferă să danseze cu mireasa trebuie să plătească, se pun baniiîntr-o farfurie, „givărul“ jucând primul mireasa, dans „de doi“).Dansurile acestea, în general, s-au dansat în spaŃiu închis, în noc-turnă, cu menirea de a crea celor prezenŃi o mai bună dispoziŃie. Deprin anii 60 ai secolului trecut portul şi-a pierdut din însemnătate, iarde prin anul 1985 nu se mai Ńin nunŃi de câte două zile, cum era tra-diŃia, când a doua zi se mergea la râu şi nuntaşii se mascau. „HoraIonilor“ este formată din bărbaŃi sau „juni“ care purtau acest numeîmpreună cu soŃiile sau fetele de joc ale acestora, sau existau chiarfemei care purtau numele de: Ioana, Ionela. La miezul nopŃii dintreBobotează şi ziua Sf. Ion, aceştia se ridicau pe braŃe şi erau felicitaŃi(grătulaŃi) la rândul lor, aceştia ofereau Ńuică sau alte băuturi spir-toase celor prezenŃi în sala căminului cultural. Ne întrebăm, dacă şidin acest tezaur de melodii populare, jocuri bătrâneşti şi tradiŃii careîncep să dispară, ne-a mai rămas ceva păstrat pentru posteritate?

Coruri

ViaŃa culturală s-a desfăşurat pe două planuri. Pe de o parte,în mod spontan, în viaŃa de zi cu zi, iar pe de altă parte în modorganizat, prin biserică şi şcoală (atunci când s-a putut), subîndrumarea preotului şi a dascălului. Luând diferite forme demanifestare de-a lungul vremii, activităŃile culturale s-au desfăşuratîn cadrul şezătorilor, petrecerilor cu diferite prilejuri, la botezuri şinunŃi, la rugă. Se cânta, dansa şi povestea, era veselie şi multă voiebună. Se cultivau marile virtuŃi ale spiritului: curajul, dreptatea,înŃelepciunea. S-a format bunul simŃ al Ńăranului român.

Şezătorile se organizau atât în mod organizat, la CăminulCultural, cât şi în nopŃile de iarnă, în sat, ori pe la sălaşele undebătrânii locuiau iarna, acestea fiind grupate mai multe la un loc. Aicise transmiteau valorile spirituale prin viu grai, de la om la om, înainteca cei implicaŃi să ştie să scrie şi să citească. Se transmit dingeneraŃie în generaŃie istoria şi viaŃa localnicilor, tradiŃiile şi limba. Înplan organizat, activităŃile culturale s-au desfăşurat în cadrul bisericiiortodoxe şi al şcolii. În anul 1905, la sfinŃirea Bisericii, corul copiilorera condus de învăŃătorul Ioan Ivan – localnic (învăŃător la Doman),apoi la 1911, cor pe 4 voci (bărbătesc), a fost dirijat de învăŃătorul

125

Grigorie Jivan, originar din OpatiŃa şi preotul George Costescu,originar din Sârbova. Pentru răspândirea culturii s-a înfiinŃat în anul1911 corul, format din Ńărani dornici de cultură, purtând numele„Societatea Culturală de Cântări”.

Izbucnirea războiului mondial a oprit mişcarea corală de la1911 până în 1918, după care şi-a reluat activitatea. După război,văzând înplinit visul milenar, au început a depune o muncă îndoită,contribuind atât moral, cât şi material, la toate apelurile făcute înamintirea membrilor căzuŃi eroi, făcându-li-se un parastas,amintindu-i pe fiecare şi editând o listă a acestora, care va sta la locde cinste în altarul bisericii. Pe Sf. Chivot stau scrise la loc de cinsteurmătoarele: „Acest Sf. Chivot s-a făcut pe spesele CoruluiBisericesc Greco Ortodox Român din Moniom la anul 1911. GeorgeCostescu, Preot

Tenor I: Nicolae Petrica, nr. 40, Traian Simu, nr. 43, TraianStângu, nr. 6, George Meilă, nr. 18, George Locaci, nr. 56, FloreaJurca, nr. 58, Petru Peia, nr. 61, Moise Rus, nr. 37, Moise Dubovan,nr. 73.

Bariton: Romolus Ştefan, nr. 42, Alexa Adam, nr. 60, IonAdam, nr. 11, Filip Meilă, nr. 39, George LăeŃiu, nr. 22, NicolaeLăeŃiu, nr. 22, Ioan Cristea, nr. 49, Traian Dubovan, nr. 38,

Tenor II: Ioan Ciulă, nr. 54, Ion Ştefan nr. 3, Traian Ştefan,nr. 3, George Bontilă, nr. 68, Filip Vuc, nr. 51, Valeriu Dalea, nr. 78,Pavel Rus, nr. 37,

Başi: Ioan Meilă, nr. 44, Petru Vuc, nr. 70, Petru Adam, nr.60, Petru Rus, nr. 37, Ioan Truică, nr. 66, Iolios Stângu, nr. 71, IonIancu, nr. 37.

Spre pomenire, Pictor G. Mareşescu.“După cum se ştie din diferite însemnări demne de luat în

seamă, la sfinŃirea Bisericii la 1905, învăŃătorul Ioan Ivan, originar dinacest sat, de la casa cu nr. 71, a condus corul copiilor şcolari, a datrăspunsurile liturgice. SituaŃia economică a Ńăranilor din întregBanatul era, la apariŃia primelor coruri, deosebit de grea.

O altă dificultate o prezenta învăŃământul. Toate şcolile destat funcŃionau în limba de predare maghiară, iar întrebuinŃarea limbiimaterne era considerată drept delict. Într-o asemenea conjunctură,românii căutau să-şi păstreze fiinŃa de neam în cadrul instituŃiilorcare se bucurau de oarecare libertate - biserica şi şcolileconfesionale. Acestea sunt cauzele pentru care în prima parte asecolului al XX-lea aveam coruri bisericeşti în majoritatea localităŃilor,

126

printre care corul bisericii ortodoxe, înfiinŃat în 1911, din iniŃiativaînvăŃătorului Grigorie Jivan, originar din OpatiŃa, şi a preotuluiGeorge Costescu, originar din Sârbova. Iscusitul învăŃător şiconducător de cor, Jivan, a adunat săteni credincioşi, organizând încadrul bisericii acest cor.

Activitatea corului se reduce numai pe teren bisericesc. Încontinuare, vom enumera cronologic apariŃia corurilor, fie că acesteaaparŃineau Bisericii sau satului. În 1936 ia fiinŃă Corul Bărbătesccondus de învăŃătorul Emil Florescu, ce are în componenŃa sa 29corişti; în 1937 ia fiinŃă Corul Mixt condus de acelaşi dirijor, cu41corişti (18 femei şi 23 bărbaŃi). În scurt timp corul a înregistrat maimulte succese, bucurându-se de simpatia tuturor. În 1944, dininiŃiativa preotului Petru Vuc, originar din Bocşa, şi a mai multorsăteni, corul se reînfiinŃează. La Sf. Paşti ale aceluiaşi an, corul a datrăspunsurile liturgice în biserică.

Având în vedere că formaŃiile corale din acea perioadă eraubisericeşti, reiese că şi repertoriul acestora era alcătuit cu precăderedin muzică corală bisericească. Pregătirile şi înfiinŃarea propriu-zisăa Corului din Moniom s-au contopit cu acŃiunile premergătoareactului Unirii din 1918. Momentele de vârf din viaŃa acestei entităŃimuzicale corespund anilor 1918, 1950 şi 1993. Acestea au apărut înurma unor acumulări de forŃe spirituale menite să revigoreze, săreînnoiască o mişcare muzicală slăbită de o seamă de evenimentepolitice şi sociale.

Corul s-a numit „al plugarilor“, apoi al Căminului Cultural„Mihail Gaşpar”. Dintre cei mai iluştri dirijori ai formaŃiei se cuvine săamintim pe învaŃătorii Ioan Ivan 1904-1905, Grigorie Jivan care l-acondus între anii 1911-1918, Emil Florescu (1934-1945) şieconomistul Ioan Rus în 1993. De remarcat că în anul 1911, subpreotul George Costescu, biserica avea cor bărbătesc pe patru voci.

Iscusitul învăŃător şi conducător de cor Emil Florescu, care aadunat sătenii credincioşi, având în vedere că teatrul şi cântareasunt mijloacele cele mai eficace pentru răspândirea culturii la sate,căci ele, prin influenŃa subjugătoare ce se exercită în mod irezistibilasupra sentimentelor, au darul de a înnobila şi înălŃa, pune bazelesocietăŃii corale pe care a instruit-o între anii 1934-1945. La început,corul era bărbătesc -1936, apoi a înfiinŃat Corul Mixt -1937, carepentru prima dată a apărut în public cântând răspunsurile liturgiei(ectenia mică şi mare) în biserică şi la sfinŃirea apei la râu, şi maiapoi Corul Plugarilor - 1938.

127

Nu ne sunt cunoscute motivele pentru care societatea muzi-cală din Moniomul anului 1938, compusă pe atunci din 50 demembri, n-a aprobat deplasarea corului la Bucureşti, unde ar fi urmatsă susŃină un spectacol.

Acum, în vremea noastră, răsfoind printre materialele corului,putem să deducem un repertoriu sumar al acestuia:

- „Sus opinca“ de Constantin I. Naciu- „Trandafir de pe răzoare“ de Sabin V. Drăgoi- „Imnul regal“ - Eduard Hubsch- „Cărăşan“ - Emil Florescu- „Doina“, „Eu mă duc, codrul rămâne“, “Iancu la Turda“ şi

“La oglindă“ - Tiberiu Popovici- „Pe-al nostru steag“ şi “Tatăl nostru“ - Ciprian Porumbescu- „Limba românească“ - G. Sion- „Pupi de flori“ - Iosif Velceanu- „Motto“ - Ion Vidu- „Cu noi este Dumnezeu“, „De-ar fi mândra-n deal la cruce“,

„Marş“, „Marşul echipierilor“, „Noi suntem cei chemaŃi“ - toate deautori necunoscuŃi.

Suntem în posesia listei coriştilor din 1938. Corul Mixt eraformat din următoarele persoane:

Soprani Tenori:Ana Stângu Pavel CrinaMaria Crina Alexa FranŃIconie Burulean Ion CrâstaRaveca Stângu Petru DubovanMaria Bontilă Petru VucMaria Crâsta Petru MustăcilăViorica Vuc BaşiPetruŃa Adam Pavel IvanAna Iancu Moise StânguSofia Dubovan Alexa AdamPărtuŃa PăuŃa Ioan SimuMaria Simu Nicolae PăuŃaViorica Meilă Ioan BuruleanAna Ivan Gheorghe BontilăElena Crâsta Petru AdamPetruŃa Vuc Ion BontilăRozalia Bontilă Petru PăuŃaMaria Vuc Petru Crâsta

128

Filip Stângu, Filip Bontilă, Iosif Voilă, Gheorghe Stângu, Ion.I. Bontilă

Emil Florescu - dirijor

Este important de reŃinut că la oficierea Liturghiei de sfinŃirea bisericii din 19 decembrie 1904, a participat Corul şcolar. Acesta adat răspunsurile la oficierea Liturghiei de sfinŃire a bisericii, subconducerea învăŃătorului Ioan Ivan copiii interpretând cu aleasăsimŃire cântările liturgice. Revenind la manifestările anilor 1935,menŃionăm participarea corului din Moniom la a treia emularăcercuală din judeŃul Caraş, care s-a Ńinut în ziua de 23 iunie 1935, laBocşa Montană. Aici au participat şapte coruri din Vasiova, BocşaRomână, Bocşa Montană şi Ramna, lor alăturându-li-se şi Corulbărbătesc din Moniom, sub bagheta lui Emil Florescu. Emularea afost Ńinută în Grădina „Cerbul de aur“, corurile evoluând pe o scenăridicată într-un cadru natural de flori şi verdeaŃă. Toate cele 7 coruriparticipante s-au prezentat cu un repertoriu bine pregătit. O altăparticipare a corului din Moniom, condus de acelaşi dirijor, a avut locla data de 8 august 1937, tot la Bocşa Montană. Iată ce stă scris îninvitaŃia trimisă Corului din Moniom:

AsociaŃia Corurilor şi Fanfarelor din CaraşDomnule Dirijor,După cum am anunŃat în ediŃia din 1 iulie 1937, ziarul nostru,

cu concursul „Ligii Antirevizioniste Române“ şi „AsociaŃia Corurilor şiFanfarelor din Caraş“, va organiza un Mare Concurs de Cânt, Port şiJoc Românesc, a cărui dată s-a fixat pentru 8 august a. c., Ńinându-se sub patronajul d-lui General Silviu Bordan, preşedintele L. A.Rom. Regionala Banat, Timişoara. În vederea acestui mareeveniment naŃional, binevoiŃi a primi invitaŃiunea noastră, rugându-văsă ne onoraŃi cu prezenŃa, participând la concurs cu două cântece(cor mixt sau bărbătesc), ai căror autori, la fel, rugăm a ni-icomunica. Fanfarele sunt rugate a se pregăti cu un repertoriu bogat,deoarece pe lângă programul zilei vor participa la primirea în gară aoaspeŃilor şi alte ocaziuni unde se vor putea produce.

Premierea concurenŃilor cântăreŃi şi instrumentişti se va facede către un juriu special. Pentru premierea celor mai frumoasecostume naŃionale se va alege un comitet de doamne, iar pentru ceimai buni dansatori, unul compus din personalităŃile cele mai indicateîntr-ale dansului românesc. Se vor acorda concurenŃilor premii în

129

bani şi diplome cu menŃiuni. Programul detaliat al acestei serbăriurmează să vi se trimită ulterior. În convingerea că veŃi înŃelege rolulcovârşitor al cântului, dansului şi portului naŃional, rămânem înaşteptarea răspunsului Dv. ,

Cu cele mai distinse sentimente româneşti

Mihai Velceleanu; Directorul ziarului „Curentul Nou“, la datade 1 septembrie 1936, prin semnătura preşedintelui Nicolae Lighe-zan din OraviŃa, se trimite următoarea invitaŃie:

Domnule Preşedinte, Domnule Dirijor,Marea Serbare a Cântecului Românesc, proiectată pe zilele

de 13-14 septembrie, se Ńine. Transportul va fi absolut gratuit şi va fisuportat de către prefectura judeŃului Timiş-Torontal. Fiecare cor saufanfară, care se vor prezenta la concurs, pe lângă piesa obligatorieva interpreta încă una. În cel mai scurt timp posibil, chiar prin telefonsau prin curier special, ni se va trimite care este a doua cântare şiautorul ei. Totodată sunteŃi invitaŃi a răspunde la circulara noastrăNo. 86/1936, în care s-au cerut unele date, în vederea întocmiriiprogramului serbării. Piesele, ce au a se cânta în massă, trebuiescbine studiate şi de cătră toŃi participanŃii. În fine, toată lumea să sepregătească bine şi să aibe în vedere că toŃi sunt curioşi pecărăşeni. Deci, să arătăm că, dacă „Banatu-i fruncea Ńării, apoiCaraşu-i fruncea Banatului.

Marea serbare a cântului românesc s-a Ńinut în zilele deduminică, 13 septembrie, şi luni, 14 septembrie 1936, la Timişoara.Corurile şi fanfarele au fost împărŃite în mai multe secŃii şi categorii,şi anume:- SecŃia I: Corurile urbane, mixte şi bărbăteşti, cele rurale mixte, însala cinematografului „Capitol “ din Cetate.- SecŃia a II-a: Coruri bărbăteşti, în sala Teatrului Comunal.- SecŃia a III-a: fanfare urbane şi rurale, în grădina cinematografului„Capitol“ din Cetate.

„AsociaŃia Corurilor şi Fanfarelor din Banat - spune IosifVelceanu în „Autobiografia“ sa, în legătură cu această serbare -îndeplineşte în afară de misiunea culturală şi de artă muzicală, unprea frumos şi preŃios apostolat de înfrăŃire şi afirmare românească“.

În 1936 se împlineau 30 de ani de când corurile bănăŃene auparticipat la Serbările jubiliare de la Bucureşti, Ńinute în anul 1906, la

130

Arenele romane. Sărbătoarea cântecului bănăŃean din 1936 voia săfie şi o simbolică comemorare a unuia dintre cele mai însemnateevenimente din istoria corurilor bănăŃene.

De asemenea, tuturor corurilor şi fanfarelor participante laserbare, precum şi tuturor dirijorilor li s-au decernat diplomecomemorative. S-a editat cu acest prilej Albumul Corurilor şi Fanfa-relor din Banat 1840-1936, în amintirea serbării jubiliare a CânteculuiRomânesc, Ńinută sub Înaltul Patronaj al M. S. Regelui Carol II înMetropola Banatului la 13 şi 14 septembrie 1936, sub semnătura luiIosif Velceanu.

În 13 şi 14 septembrie 1936, are loc la Timişoara „Mareaserbare a cântecului românesc“, eveniment la care a participat şi ungrup de corişti din Moniom, dirijaŃi de învăŃătorul Emil Florescu. OdelegaŃie a Corului Căminului merge la concursul de coruri şi fanfaredin Timişoara, tuturor participanŃilor la manifestarea bănăŃeanăfiindu-le înmânate diplome comemorative. De altfel, corul bărbătescdin Moniom se găseşte la pagina 23 într-o fotografie, împreună cudirijorul Florescu, având şi o pancartă pe care se poate observascris: “Corul din Moniom”, acesta fiind format din 29 corişti. Pentrunoi este o datorie de onoare să-i pomenim aici pe cei care auparticipat la această manifestare:

ÎnvăŃător Emil Florescu - Dirijor corMoise Dalea, nr. 78 Ion Simu, nr. 43Ion Crâsta, nr. 11 Alexa Adam, nr.19Trăilă AvrămuŃ, nr. 82 Ion Adam, nr. 85Petru Vuc, nr. 51 Nicolae PăuŃa, nr. 56aPavel Crina, nr. 102 Petru PăuŃa, nr. 21Alexa FranŃ, nr. 49 Constantin Petrica, nr. 21Petru Ştefan, nr. 26 Ion Bontilă, nr. 4Moise Adam, nr. 95 Filip Stângu, nr. 68Trăilă Crina, nr. 8 Gheorghe Bontilă, nr. 25Nicolae Ion, nr. 57 Petrică Pascu, nr. 40Constantin Bontilă, nr. 72 Petru Vuc, nr. 70Gheorghe Stângu, nr. 3 Petru Adam, nr. 60Ion PăuŃa, nr. 56 Ştefan Mustăcilă, nr. 36Moise Stângu, nr. 57

Poşta şi dispensarul

Moniomenii nu au avut niciodată poştă în sat, ci la Câlnic, iarîn prezent la Reşita, oraş de care aparŃine ca parte componentă. În

131

prezent, în Moniom funcŃionează un suboficiu poştal la casa cu nr.90, aparŃinând factorului poştal Ana Pavlovici, care face doardistribuŃia presei şi a pensiilor.

Dispensarul uman datează din anul 1990, funcŃionând în in-cinta căminului cultural, unde a fost amenajat un cabinet medical. Înanumite zile ale săptămânii, conform unui orar, personalul medicaldin Câlnic îşi desfăşoară activitatea (consultaŃii, tratamente) în acestminidispensar, medic fiind Mărioara Miloş şi, prin rotaŃie, câte oasistentă.

Întov ărăşiri

În luna octombrie 1937, la insistenŃa Căminului s-a înfiinŃatcooperativa de aprovizionare, producŃie şi desfacere agricolă„Moniomana“. Medicul veterinar de circumscripŃie Eugen Bihary -ReşiŃa s-a ocupat de propaganda înfiinŃării cooperativei. Acesta, fiind„adânc înŃelegător“ al nevoilor comunei noastre sărace, s-a oferit sătrimită aceste statute Centralei Bucureşti cu raport favorabil. După ces-a depus cota legală din subscrieri la CEC, s-au trimis „plăturatele“(exemplare, statute), spre aprobare Federalei CooperativelorTimişoara.

Redăm conŃinutul unui avertisment trimis de Cămin la adresaacelora care nu şi-au achitat îndatoririle faŃă de cooperativă, prinacesta se vrea a reda un clişeu din lungul şi anevoiosul drum alînnoirilor săteşti, de a arunca o privire retrospectivă asupra gândirii şimentalităŃii acelor timpuri:

„Deoarece mulŃi din cei ce s-au înscris ca membri încooperativa Moniomana n-au plătit, încă, suma de cel puŃin 100 leiplus taxa de înscriere de 10 lei, ce era vorba să se facă în duminecace a trecut (24 ianuarie 1937), ultima dată pentru acest scop, dacăpână în 31 ianuarie, orele 3 p. m., toŃi cei 46 membri nu şi-au achitatsumele de cel puŃin 100+10 lei, cooperativa se desfiinŃează şi înaceeaşi zi, cu numărul reglementar, se reînfiinŃează, însă cu aceioameni care văd serios trebuinŃa acestei cooperative. În momentuldesfiinŃării, cei care au depus sumele pot să şi le ridice la ora 3 p. m.de la casierul Truică Ioan, dacă nu se vor învoi să se reînscrie. Nuse vor primi membri decât acei care depun imediat cel puŃin 10% dinsuma înscrisă, şi nu mai puŃin de o acŃie, plus taxa de înscriere.

Preşedintele Căminului Cultural Mihail Gaşpar.“

132

Ocupa Ńiile moniomenilor

Creşterea animalelor

Ponderea mare a fâneŃelor, 247 hectare, şi a păşunilor, 250hectare din aria localităŃii, a favorizat creşterea animalelor înMoniom. Între animalele crescute, cu precădere, în gospodăriaŃărănească din localitate, amintim: boii, oile, vacile, caprele şi, înlimita strictă a necesităŃilor, porcii. Derivat din creşterea vitelor, ca oocupaŃie tradiŃională, complementară agriculturii, s-a practicatpăstoritul agricol local sub forma stânelor stabile pe păşunile dinzona satului pe timp de vară. În încheiere, se poate spune cădezvoltarea şeptelului nu şi-a atins încă deplinătatea pe care i-ooferea potenŃialul zootehnic al dealurilor şi văilor din perimetrulsatului Moniom.

O semnificaŃie economică au produsele ovine cu 3 kg delână şi 1,2-1,5 litri de lapte pe cap de oaie şi de bovină, cu 2920 litripe an. Economia sa poate conta însă pe această dimensiune deperspectivă. Redăm în continuare recensământul animalelor din1985 şi cel din 2005, de unde se poate trage o concluzie care trebuiesă dea de gândit. În decursul a 20 de ani, creşterea animalelor, apăsărilor pe lângă casă a scăzut în mod dramatic. Creştereaacestora nu mai este pe primul plan, ca de altfel nici cultivareapăioaselor sau a altor culturi ceraliere.

1985 2005Vaci 47 20Juninci 3 2Ovine 559 280Ovine cu lapte 226 180Caprine 22 42Caprine cu lapte 12 25Porcine 93 52Păsări 1521 735Albine, familii 46 60Cabaline 33 22

Aproape toate muncile agricole se executau în trecut cuatelajele trase de boi. În regiunea de deal în care ne aflăm, boul eracel mai indicat, fiind puternic, rezistent şi ascultător. Tot boii au fostfolosiŃi şi pentru transportul cuarŃitei din cariera care a existat, pentru

133

aducerea lemnului exploatat, a diferitelor mărfuri sau a carelor plinecu roadele pomilor fructiferi. După cum îşi amintesc bătrânii careerau copii sau flăcăi în timpul şi după războiul din 1914-1918, în peri-oada interbelică aproape că nu exista familie care să nu aibă doitrăgători - boi, şi foarte puŃini cai. Boii s-au menŃinut aproape până lasfârşitul celui de al doilea război mondial, cu tendinŃa unei reduceripermanente în favoarea cailor, a căror dominaŃie este marcată pânăîn anii 80.

Din punctul de vedere al zilelor noastre este foarte greu deimaginat cum au lucrat Ńăranii pământul cu boii care, ce e drept, erautari, dar inerŃi şi leneşi. Aproape în totalitate pământul sătenilor seafla în partea estică a satului, în hotarele localităŃilor vecine sau peculmi de dealuri. Numai pentru a ajunge la holdele acestea eranevoie de una sau două ore, iar pentru a ara un jugăr era nevoie deo zi de muncă, dacă nu mai mult

Plugarii plecau de acasă „cu noaptea-n cap“, înapoindu-setot noaptea, obosiŃi şi istoviŃi şi ei şi boii, iar a doua zi îi aşteptaacelaşi orar. Grav era faptul că după atâta muncă grea şi sudoarevărsată, Ńăranul de multe ori nu s-a ales cu nimic. Probabil că de pevremurile acelea datează maxima: „Grea e viaŃa de Ńăran, fără pităfără ban“. Nu trebuie uitate vremurile când Ńăranul nu avea bani să-şiplătească impozitul pe pământ şi-i erau sechestrate bunuri din casăşi duse la primărie (comandă) pentru a se recupera banii caretrebuiau plăŃiŃi la „preceptor“, lucrurile fiind reŃinute până se achitaplata către stat. Atunci când caii au înlocuit boii la muncile câmpuluis-a făcut un pas, în primul rând în ce priveşte scurtarea timpului launele munci, dar şi spre uşurarea lor

Este cunoscut că moniomenilor le plăcea să Ńină boi şi caibuni. În perioada interbelică existau 40 de perechi de boi. Daracestea erau în trecut, căci acum există doar 8 familii care mai Ńincai, totalul acestora fiind de 22. Cel mai radical pas în agricultură s-afăcut prin folosirea tractorului ca mijloc de tracŃiune, prin cele 6tractoare existente. De asemenea, şi vaca era folosită uneori latracŃiune; printre ultimii şi puŃinii locuitori care au practicat acest modse numără Gheorghe Bontilă (Pac), nr. 25a, până prin anul 1986.Vaca era nelipsită din multe gospodării, unde, dacă nu existau oi îngospodărie, exista măcar o vacă. Acum, în 2005, locuitorii mai deŃin20 vaci, 22 cai, 200 oi şi 60 capre.

În ceaa ce priveşte oile, majoritatea familiilor deŃineau între20-30 de oi, dar erau destule cu 40, chiar peste 50 de capete. În

134

aprecierea acestei perioade trebuie avut în vedere că laptele, brânzaconstituiau hrana de toate zilele, iar lâna se folosea pentruîmbrăcăminte, care era portul popular, singurul utilizat de Ńărănime,cu hainele făcute de femei în casă şi de meşteri locali. În privinŃacreşterii animalelor şi în special a oilor, neavând la îndemânăstatistici, voi încerca să dau o imagine folosindu-mă de alte izvoare,şi în primul rând de discuŃiile avute cu cei care au trăit timpuri cândaceasta era o ocupaŃie importantă în gospodăria individuală.

Potrivit specificului zonei de deal, au predominat caprele şioile cu lână aspră (Ńurcană); puŃine familii nu aveau între 5-10 oi ceasigurau gospodăriei brânza şi lâna necesară, precum şi mielul de laprăznuirea Paştilor. Gospodarii cu putere economică mijlociecreşteau între 20-50 oi, iar crescătorii specializaŃi ajungeau la 100-150 oi. Pot fi enumerate aici familiile: Mustăcilă Petru (Tocilă) - 120oi, Petru Bontilă (Gazda) - 120 oi, Pascu Dubovan (Ciuclea ) - 100oi, Filip Marcu - 120 oi, Gheorghe Stângu (CocârŃău) - 80 oi. Stăpâniide oi cu un număr mai mare, le păstoreau singuri, iar cu mai puŃinese întovărăşeau şi organizau stâna colectivă. Dacă se vor găsi dateoficiale cu numărul oilor existente între cele două războaie mondiale,şi chiar până în deceniul şapte al secolului trecut, ele nu trebuieconsiderate conforme cu realitatea.

Bătrânii îşi amintesc că în perioada anilor 1936-1940 în satexistau 3000 de oi. Se obişnuia să nu se declare la primărie, învederea impunerii la taxa de păşunat, numărul exact de oi. Din 30-40de oi, un locuitor nu declara decât cel mult 25 de capete. Pentrupăscut se plăteau taxe stabilite pe cap de animal. Surplusul de lapte,caş, brânză, urdă şi animale, bovine, cai, oi, miei se valorificau latârgul ce se Ńinea la Bocşa (Newerc), acesta fiind cel mai important şiapropiat de localitate. În afară de produsele lactate, creşterea anima-lelor asigura carnea pentru hrana locuitorilor. Astăzi, ca şi odinioară,carnea se consumă proaspătă sau se păstrează în saramură ori înuntură. De asemenea, produsele animaliere mai erau valorificateprin contracte cu statul, iar astăzi la piaŃa liberă (porci, viŃei, miei).Laptele era colectat de Milotin Ioan sau Simu Maria. Dispensarveterinar nu a fost în sat niciodată, ci la Câlnic, unde se află şi unspecialist în monta artificială.

În ceea ce priveşte păstoritul, acesta era unul local,sedentar, practicat pe hotarul satului. Islazul nu putea fi călcat detoate animalele în lung şi lat, ci era împărŃit pentru diferite animale.Pentru oi, pe partea de est a satului, iar pentru cornute mari, partea

135

de vest. Toamna, după desfacerea turmei, acestea erau duse pe lasălaşe sau acasă şi păşteau fie prin livezi sau grădini, fie pe Ńarinilerămase în urma recoltării porumbului. În timpul iernii, oile erauhrănite cu nutreŃul adunat vara sau toamna; se socotea căgospodarul trebuie să asigure o claie de fân pentru 5 capete de oi.

Stânile

Stânile sunt aşezări temporare cu funcŃii păstoreşti şi cuprindatât stâna propriu-zisă (locuinŃa ciobanului şi locul unde se preparăhrana), cât şi staulul oilor. Stânile sunt transmisibile şi sunt locuitenumai pe perioada verii. Acestea se ridicau la marginea satului,unde un păcurar păzea oile peste noapte. Păstoritul oilor se făcealocal, fără a depăşi hotarul satului. În stână focul se face într-un colŃ,direct pe pământ (fumul iese liber prin acoperiş). De o parte şi dealta a vetrei erau înfipte două crăcane peste care se trecea un lemnde care se prindea căldarea.

Din inventarul rudimentar şi strict necesar face parte:mobilierul primitiv şi strict utilitar, pat simplu aşezat pe butuci delemn, o masă joasă şi unul sau două „scămnele“ care se împing subpat. Pe grinda de deasupra patului se bat cuie pentru haine, ciubărulpentru păstrarea şi preparatul laptelui, căldarea de aramă pentrufiertul laptelui, căldarea pentru mămăligă, găleata şi cupa pentrumulsul oilor, strecurătoarea confecŃionată din Ńesătură de cânepămai rară (sau tifon), „străcătoarea“ (strecurătoarea cu margine decorn îndoit şi grătar din coji de tei), fâşii împletite; făcălitoarea pentrumestecatul laptelui sau urdei, cuŃit de lemn pentru tăiat caş, „bârjob“pentru sprijinit măsaiul cu caş.

Centrul stânei este ocupat de vatra care polarizează întreagaactivitate a omului. Analizând interiorul, constatăm că o jumătateeste destinată preparării şi depozitării produselor lactate, iar cealaltăjumătate este destinată hranei şi odihnei. Întregul inventar pastoralse spală la râu sau la izvor. Stânile se ridică întotdeauna înapropierea unei surse de apă. Strunga oilor este un ocol confecŃionatdin „tărgi de lemn“, funcŃie de numărul oilor, iar la un capăt al strungiise lasă o „stănoagă“, portiŃă pe care iasă oile la muls. Stâna şistrunga, pentru a putea fi măturată cu uşurinŃă în fiecare dimineaŃă,se aşeza pe un loc puŃin înclinat. Făina şi sarea, atât de necesareoilor, se puneau în „vălaie“ de lemn, iar bulgărele de sare - „drobul “mai poate fi pus pe locurile de păscut ale oilor şi mutat de câte orieste nevoie. Produsele se preparau la stână. După ce laptele era

136

strecurat, în ciubăr se pune cheagul făcut din „rânza“ de miel, selasă până se întăreşte, se taie „străghiaŃă“, apoi este lăsată încăpuŃin, se frământă bine cu mâinile, apoi se strânge pentru a sesepara de zăr. Caşul strâns se taie în patru bucăŃi şi se „zdrumică“într-o strecurătoare pusă deasupra ciubărului pe un „bârzob“. Dupăce zerul s-a stors şi caşul s-a întărit, este tăiat „crişcă“ şi pus cu sarela ciubăr (butoi).

Derivatele din laptele de oaie erau: străghiaŃă, caş, brânză şiurdă. Caşul se prepară la stână pentru fiecare proprietar din laptelecare-i revine potrivit cantităŃii ce o avusese la măsurat. Redăm, încontinuare, informaŃiile date de Crăciunel Crâsta de la numărul 27,unul dintre puŃinii săteni care are turma sa proprie şi se ocupă cuaceastă îndeletnicire. Aceia care păzesc oile se numesc ciobani. Unnumăr mai mare de oi se numesc „ciopor”, iar mai multe ciopoareîmpreunate se numesc turmă.

Sistemul de întovărăşire prin ortăcie a fost organizat în douămoduri. Măsuratul laptelui asigura rândul familiilor la preparareabrânzei şi concomitent la paza turmei de oi. În funcŃie de cantitateade lapte sau de numărul oilor, se stabilea şi „rândul“ ortacilor lapăşunat. După cantitatea de lapte la măsurat, o familie ajungea într-o vară să păzească oile de patru-cinci ori. Dacă era cioban angajatpe o perioadă de 6 luni, era remunerat în bani şi produse şi aveaanumite drepturi şi obligaŃii faŃă de stăpânul oilor. Important pentrucioban era să ocolească terenurile cu bălŃi, pentru a evitaîmbolnăvirea oilor de gălbează, boală incurabilă până acum câtevadecenii.

Agricultura

Începuturile vieŃii presupun, alături de alte îndeletniciritradiŃionale, şi practicarea agriculturii în zonă. Dar terenul puŃin şisărac nu a favorizat o agricultură intensivă, datorită şi configuraŃieiterenului, zona fiind deluroasă. În situaŃia dată, agricultura în Monioms-a practicat în forme rudimentare, cu uneltele specifice: aratul cuplugul tras cu boi, întreŃinerea culturii cu sapa. După arătură,sfărâmarea şi netezirea brazdelor se realizau cu ajutorul grapelor delemn şi al celor de fier. Pentru căratul recoltelor agricole, al mate-rialelor de construcŃii şi pentru alte cerinŃe gospodăreşti, aproape fie-care familie îşi avea carul cu osii şi roate de lemn, întărite cu cercurimetalice.

Fertilizarea solului se făcea prin împrăştierea pe suprafeŃele

137

de cultivat a bălegarului adus cu carul, în capul locului, sauîmprăştiat direct pe teren, operaŃie ce se executa înainte de arătură.Aratul suprafeŃelor se făcea cu plugul tras de boi, iar semănatul, „dintraistă“, seminŃele fiind aruncate cu mâna în arătură. În aprilie sesemănau porumbul şi celelalte culturi, în iunie şi iulie se săpauporumbul, cartofii şi celelalte legume, iar în luna august începeaseceratul. În paralel cu aceste munci, se efectua cositul fânului,principalul furaj pentru animale.

Treieratul cerealelor (grâu, secară, orz, ovăz), la început sefăcea în arie, prin călcarea spicelor de către animale, care mergeauîn cerc. Asemenea locuri se mai pot vedea şi astăzi, poate unicate,la locul numit GăuleŃ, aparŃinând familiei FranŃ, nr. 49, şi pe loculnumit Dealul Popii, aparŃinând în trecut familiei Lucaciu (Glavă), nr.59. Actualul proprietar, Ioan Jurca, nr. 58, îl păstrează în continuareîn aria sa ca o amintire a trecutului acestor locuri. Diametrul este de12 metri, iar adâncimea de 60 centimetri. GrăunŃele erau separatecu ajutorul vântului („vânturătorul). Un asemenea vînturător arhaic semai putea vedea la familia Vuc, nr. 7, în urmă cu aproape 25 de ani.

Mai târziu au apărut maşinile de treierat (locomobil), numitelebatoze. Acestea treierau grâul, orzul sau secara la locurile numiteGura Moniomului sau la locul numit Gura Satului. În prezent, loculacestora a fost luat de modernele combine „Gloria“ sau alte tipuri dinOccident. În ultimele două decenii nu s-a mai cultivat grâu sau orz,datorită neimplicării generaŃiei tinere în muncile agrare şi îmbătrâniriipopulaŃiei. Zona deluroasă în care se află satul, cu terenuri impropriicerealelor păioase, precum şi neimplicarea gospodarilor au făcut caîntr-un viitor nu prea îndepărtat să se uite cu desăvârşire acestetradiŃii seculare. Şi cum această modalitate de existenŃă, unică întrecut, se transformă odată cu mersul vremurilor, se cer regânditeviaŃa, activitatea şi funcŃionalitatea acestor străvechi vetre purtătoarede trăire strămoşească dinspre trecut către o lume modernă, vetre cetrebuie să-şi caute reaşezarea şi în sensul devenirii, neuitândrădăcinile înfipte adânc în aceste moşteniri încărcate de o inesti-mabilă experienŃă socială şi o profundă reflecŃie creştină asupradestinului nostru pe aceste tărâmuri româneşti.

ViaŃa, activitatea productivă şi funcŃionalitatea social-culturală a comunităŃii umane Moniom s-au consolidat în spaŃiu şitimp purtând amprenta dimensiunilor mixte şi restrânse ale posibi-lităŃilor şi factorilor de mediu specifice regiunii submontane, sărace înresurse şi bogăŃii legate de subsol. ExistenŃa socială s-a adresat di-

138

rect pădurii,de sub învelişul căreia oamenii pământului au scosterenuri pentru puŃinele semănături, pentru pajişti de fâneaŃă şi pă-şuni necesare creşterii animalelor. Timp îndelungat în trecut, cu o viedesfăşurare în prezent, având posibilităŃi de a fi proiectată pentru ovreme previzibilă şi în perspectivă, agricultura s-a definit drept com-ponenta economică fundamentală, dar nu suficientă în existenŃasatului Moniom.

Fără a greşi sau exagera prea mult, această imagine agrarăa satului Moniom poate fi proiectată peste veacuri înapoi, în istorie,după cum tot cu o asemenea fizionomie ea s-a prelungit, timp desecole, cu puŃine schimbări, până în vremurile noastre. Comunitateasătească şi familială au respectat rigorile obiceiului pământului.Succesiunea anotimpurilor a determinat-o pe cea a muncilor.Primăvara, bărbaŃii tineri se îndeletniceau cu aratul, îngrăşatulterenului şi semănatul acestuia, vara cu seceratul, cositul şi toamnacu depozitarea recoltei. Iarna bărbaŃii repară acareturile, în timp cefemeile trec la războiul de Ńesut. BărbaŃii vârstnici urcau la sălaş,unde îngrijeau vitele. Femeia rămânea în sat, îngrijindu-se degospodărie, de hrana adulŃilor şi de copii. Într-o perfectă relaŃie cunatura, ciclul vieŃii şi al muncii se repetă anual.

PuŃinătatea terenurilor direct productive plasează satul încategoria a V-a, respectiv puŃin teren pretabil la producŃia bunuriloralimentare. Acest fapt este cu atât mai de înŃeles cu cât, timp de treisecole, înainte de relaŃia strânsă cu oraşul, rezultată ca o necesitateobiectivă, comunitatea Moniom şi-a cantonat existenŃa pe o poziŃiestabilă de populaŃie agricolă. Terenul satului, cu o configuraŃiedeluroasă, are doar 80 hectare pământ arabil de slabă calitate, şiacesta aflat în hotarul cu localitatea Ezeriş, la circa 6 kilometri faŃăde sat, în locul numit Măgura. Terenul este însă bogat în fâneŃe -247 hectare, păşuni - 250 hectare, şi ca urmare există largiposibilităŃi pentru creşterea animalelor şi pentru pomicultură.SuprafaŃa mare de pădure de pe teritoriul satului a oferit dinabundenŃă material lemnos pentru nevoile locale, construireacaselor, a uneltelor şi mobilier, fiind într-o anumită perioadă oimportantă sursă de venituri.

Locuitorii satului au fost avantajaŃi de situaŃia unui loc demuncă apropiat, la ReşiŃa. Erau muncitori şi, în acelaşi timp, lucrau şipământul, atât cât se putea. Dacă mai adăugăm şi faptul călocalitatea nu a fost colectivizată, că proprietatea particulară a rămasneatinsă, înŃelegem că toate acestea le-au dat posibilitatea să

139

prospere, să-şi modernizeze locuinŃele. Astăzi, însă, agricultura estedin păcate pe un plan secundar, preocupările extraprofesionalerăpindu-le o bună parte din timpul pe care înainte îl petreceau îngospodărie. Fenomenul ne poate apărea ca justificat.

E firească dorinŃa de a trăi mai comod, dar există şi aspectemai puŃin acceptabile. Treptat, au dispărut livezile, vitele... Cine maiştie astăzi de sălaşele moniomenilor care în mare parte suntpărăsite, demolate sau vândute altor persoane? CâŃiva bătrâni îşimai amintesc cu nostalgie de satisfacŃiile şi belşugul pe care leaducea viaŃa din vechiul Moniom. Am scris toate acestea din dorinŃade a înfăŃişa generaŃiilor actuale o parte din ce a fost în trecut şi de ada de gândit asupra posibilităŃilor de rezolvare a problemelor arătate,pentru ca munca profesională să se îmbine cu cea din gospodăriapersonală. Firesc, s-a produs o dureroasă consecinŃă, aceea apărăsirii sau demolării sălaşelor din bârne, piatră sau cărămidă, cubucătărie, cameră de locuit, staul pentru oi, grajd pentru bovine,aproape toate acoperite cu Ńiglă.

Există resurse pentru creşterea mai multor animale, căcinumeroase fâneŃe acum nu se mai cosesc; le-au umplut spinii şi altarboret, iar alte terenuri, pe vremuri cultivate cu cereale chiar şi pedealuri, au fost lăsate ca fâneŃe ori pentru păşunat, ori, pur şi simplu,în paragină...

Lucr ări agricole

Semănatul . Moniomenii semănau şi seamănă şi azi maimult porumbul. Grâul de toamnă sau primăvară se semăna maipuŃin, sau chiar deloc, pentru că terenurile din hotarul localităŃii nusunt tocmai prielnice pentru această cultură. Atât grâul, cât şi trifoiulerau semănate, în trecut, manual, după care semănătura eraacoperită cu pământ cu ajutorul unei grape improvizate care nu eraaltceva decât o creangă obişnuită de copac sau un snop de mărăcinicu mulŃi spini. Mai târziu, încep să fie folosite grapele confecŃionatedin lemn prevăzute cu cuie de lemn, iar începând cu a doua jumătatea secolului al XIX-lea, cu cuie de fier.

Semănatul porumbului se făcea în trei moduri. Unul dinacestea, practicat până la începutul primului război mondial, sefăcea cu „călcâiul“; semănătorul trecea prin fiecare a treia brazdă, lafiecare pas făcea câte o adâncitură cu călcâiul, în care puneasămânŃa acoperind-o apoi cu pământ. La sfârşit, terenul era nivelatprin grăpare. Conform altui procedeu, după ce întreg terenul era

140

arat, începând de la capătul în care s-a terminat arătura şi mergândspre capătul în care a început aratul, fiecare a treia brazdă „sebrăzda“ în aşa fel încât şi în ea se aruncau 1-2 seminŃe, acoperiteapoi cu sapa sau cu grapa. Cel de-al treilea procedeu, cunoscut subdenumirea „semănătura sub brazdă”, consta în următoarele: întimpul executării arăturii, în fiecare brazdă se puneau seminŃe ladistanŃa de un pas între ele, care erau apoi acoperite de următoareabrazdă. În final, terenul era nivelat prin grăpare.

După arat şi semănat urmau săpatul, prăşitul şi îngropatul(acesta se făcea când porumbul avea 5 frunze, şi era de fapt aldoilea prăşit, practicat pentru că nu se foloseau erbicidele) şi, înfinal, recoltarea porumbului. În lanurile semănate cu porumb, foartemulŃi mai semănau dovleac şi fasole. Şi grâul se semăna fie manual,fie cu semănători. Parcela ce urma să fie însămânŃată este mai întâiarată şi grăpată, iar sămânŃa este selectată prin vânturare şi apoitratată cu o soluŃie de piatră vânătă şi var. Atât porumbul, cât şi grâulsemănat, după ce răsăreau, trebuiau protejate de diferite buruieni,printre care: muştarul, pălămida pentru lanurile de grâu, respectivtăciunele în lanurile de porumb. De asemenea, pagube provocauciorile şi mai apoi mistreŃii. Pentru a le speria şi îndepărta din lanurilede porumb, oamenii păzeau culturile şi făceau tot felul deimprovizaŃii, îmbrăcând doi-trei pari cu haine, care în bătaia vântuluise mişcau, sau pocneau cu carbid, pentru a îndepărta porcii mistreŃii.Astăzi, tot mai rar se seamănă porumb, dar grâu nu se mai seamănăde prin anul 1985; loturile sunt părăsite, ca de altfel şi sălaşele, caresunt prădate de bande de Ńigani care fură tot ce le cade la mână sau,şi mai rău, sunt incendiate.

Porumbul, fasolea, dovleacul se seamănă în cuiburi depământ, cu sapa, iar unde pământul este mai pietros, cu „arşăul“(cazmaua). „Tuleii“ (cocenii) porumbului se taie cu secera. Fânul se„cosăşce“ cu coasa, apoi, după ce se uscă, se adună cu grebla şi cufurca. Se grămădeşte în „poşori“, apoi „clănii“, cu furca şi cu„furconiul“ - o furcă mai lungă, la capăt cu două coarne. Până seîncărca carul, boii erau desprinşi din jug şi se legau de un proŃap saude un par bătut în pământ.

Treieratul cerealelor (grâu, secară, orz, ovăz), la început sefăcea în arie prin călcarea spicelor de către animale, care mergeauîn cerc. Se foloseau caii sau boii. La început trebuia pregătit locul încare urma să fie treierat grâul (aria). În mijloc se bătea un par -„ştiump“, de care se legau funiile (lungimea funiei era egală cu raza

141

ariei), de care erau legaŃi caii sau boii, care erau mânaŃi în cerc,pentru a bătători bine pământul. După această operaŃie, în jurulparului se puneau trei snopi de grâu, iar în jurul acestora erauaşezaŃi de jur împrejur alŃi snopi, nelegaŃi. După ce aria a fostumplută astfel, de par este legat de funie un cal, ceilalŃi fiind legaŃiunii de alŃii, tot cu funia, după care sunt mânaŃi în cerc, într-oanumită direcŃie. Învârtindu-se în jurul parului, funia se încolăcea deacesta, până ce primul cal ajungea la par, după care aceeaşioperaŃie se repeta în sens invers. OperaŃia se repeta până ce spiceleerau zdrobite, adică până boabele de grâu erau separate de spic.

Urmează, după aceea, întoarcerea grâului astfel bătătorit cufurca, operaŃie repetată de mai multe ori, cu scopul ca spicele şigrăunŃele să se aşeze în partea de jos, pe pământ. Apoi, după ce aufost luate paiele şi depozitate în altă parte, pleava şi grăunŃelerămase sunt adunate cu lopeŃi de lemn şi puse la grămadă, lângăpar, urmând să fie efectuată vânturarea. Apoi se urmărea direcŃia debătaie a vântului, grâul era aruncat cu lopeŃile în sus, fiind astfelseparate boabele de grâu de pleavă. După anii 1940, moniomenii auînceput să folosească la separarea grâului de pleavă ”vânturătorile”,confecŃionate din lemn, prevăzute cu patru palete mari de scândură,acŃionate printr-o manivelă. Un asemenea aparat arhaic se maiputea vedea la casa familiei Vuc, nr. 7, în urmă cu 25 de ani. Deasemeni, după al doilea război mondial au apărut batozele, acŃionatede tractoare. Mai târziu au apărut maşinile de treierat (locomobil)numite batoze, care, la rândul lor, au fost înlocuite de modernelecombine „Gloria“ sau alte tipuri din Occident.

Recoltatul porumbului se făcea manual de către proprietarisau cu ajutorul altor săteni, care participau la aşa-numita clacăpentru recoltatul porumbului. Porumbul cules era dus acasă cucarele sau căruŃele, imediat ce acestea se umpleau. Acesta eracules cu tot cu pănuşi, „ghiji“, iar acasă se organiza o nouă clacăpentru depănuşarea acestuia, după care era urcat în podul casei.Aici este Ńinut, de obicei, până la primăvară, când treptat membriifamiliei începeau să cureŃe ştiuleŃii pentru moară, fie cu „ghiara“, fiefrecând doi ştiuleŃi între ei. A doua zi după ce porumbul a fost cules,dis de dimineaŃă, când frunzele sunt încă umede, astfel încât să nu-itaie pe lucrători, se tăiau cu secera cocenii şi se făceau snopi, careerau legaŃi, de obicei cu nuiele de răchită, dar şi cu frânghiiconfecŃionate din coajă de tei sau cu sârmă de aluminiu.

Snopii de tulei se puneau la grămadă, un fel de claie (stog),

142

fiind lăsaŃi câteva zile pe câmp, ca să se usuce puŃin, după care erauaduşi acasă sau depozitaŃi la sălaş şi folosiŃi ca furaj peste iarnă.Deşi aceste munci necesitau un efort sporit, secerişului grâului saurecoltatul porumbului erau cele mai vesele, cântecele, voia bună,glumele şi veselia umplând locurile de desfăşurare a acestora.Porumbul constituia alimentul de bază al omului. Din făina deporumb („fănină de cucurudz “) se preparau „coleşa, mălaiul şipripişca“.

Unelte agricole

Carul are două dricuri, cel din faŃă şi cel din spate. Dricul dinfaŃă are o „osie“. Capetele osiei, în care intră roŃile, se numesc„pixuri“; apoi vine fixat „leuca la loitră” şi după aceea „cărămbăŃu“(cui). Deasupra osiei se pune o „policioară“, care se prinde de osiecu verigi, numite „Ńecărăie“. Între osie şi masă vin „cracii din faŃă“care se strâng cu „bride “, iar la capătul acestora vine prins proŃapulcu un „toldău“. ProŃapul este jucător (jos, sus) datorită cracilor carenu au „brăcinar“. Între cătuşă şi proŃap vine băgat jugul care se Ńinede ele printr-un „toldău“ (un cui gros de fier). Partea de sus a jugului,care vine peste grumazul boilor, se numeşte „jug“, iar cea din jos„policioară“. Acestea se Ńin de „fiulare“, care sunt sprijinite deasupra,iar la capătul jugului şi policioarei sunt găuri, în care se bagă răstăul,când se înjugă boii. Deasupra policioarei de pe osie, care senumeşte şi „policioară“, se pune un „felchegeu“ la ale cărui capete sepun „stulpăzi“ ca să Ńină „lada“ sau „loitrele“. În ferchegeu, policioarăşi inima carului se bagă un toldău, ca să Ńină dricul din spate.

Dricul din spate constă din osie cu „cărămbăŃ“ pe care seprind cracii de la dricul din spate, peste craci vine montată„mescioara“, care are două urechi laterale care se numesc „răncuri“.Când se cară fân, se pun în car loitre, care constau din doi „fuşi“care se Ńin laolaltă prin „carfe“, la capetele cărora sunt „cercei defier“, în care sunt băgate „leucile“. Când se cară tulei (coceni),deasupra loitrelor se pun prăjini, ca să se poată încărca mai mult încar şi acelea se numesc „Ńăpe“, iar când se cară cereale se pune încar lada, care constă din loitre mai scurte şi pe care sunt prinsescânduri. PărŃile roŃilor se numesc „buciumul“, în care vin băgate„spiŃele“, iar în capătul acestora vin „năplazii“, care se Ńin în cerc prin„cuie”, împrejurul cărora se prinde cercul de fier. Fierul de roată senumeşte „cerc“, iar buciumul se ferecă cu două verigi, ca să nu sespargă. Din inima carului sunt prinse lanŃe pentru împiedicat, legat.

143

LanŃul este compus din „ zăle“. La un capăt are o za mare, care senumeşte „belciug“, iar la cealaltă un „cârlig“.

Plugul este alcătuit dintr-un gringeu lung din lemn. În parteadin spate a grindeiului sunt fixate coarnele din lemn sau fier, iar înpartea din faŃă sunt făcute trei găuri, ce folosesc pentru prindereagrindeiului pe rotile cu ajutorul căruŃului. De grindei este fixat capulplugului, care este de fier; pe cap este fixat cormanul, iar de acesta,jos, un fier lat. Înaintea fierului lat este aşezat fierul lung, care taiebrazda. O brazdă mai adâncă sau mai puŃin adâncă se realizează cuajutorul celor trei găuri de pe grindei, precum şi cu un fier rotund cufilet, ce apasă pe „corman“, astfel încât capul plugului se ridică sause coboară. Plugurile sunt de trei feluri: plugul pentru arat, plugul deşiruit şi plugul de îngropat. Plugul de şiruit este alcătuit din grindei,coarne, trei sape: două laterale şi una în faŃă. La capătul din faŃă algrindeiului se află o roată şi un cârlig pentru prins „ trictorul “ la carese înhamă caii. Plugul de îngropat este asemănător cu cel de şiruit,doar că în loc de trei sape, are o sapă în faŃă şi două cormănelaterale pentru fixarea plantei în pământ. Se foloseşte la îngropatulporumbului.

Grapele. Grapele folosite de localnici sunt din lemn cu colŃi(cuie) de fier, apoi în întregime din fier. Aceste grape aveau formădreptunghiulară. Înaintea grapelor cu colŃi de fier s-a folosit o singurăgrapă, tot din lemn cu colŃi de fier, dar de dimensiuni mai mari. Pelângă aceste grape s-au utilizat şi grapele cu spini, care se foloseaula grăpatul fânului.

Coasa avea următoarele părŃi componente: lama, care erafixată pe „dârjală“ prin brăŃara sa şi pene, şi un picioruş fixat înmijlocul dârjalei pentru prinderea cu mâna dreaptă. Anexe ale coaseierau „ciocul“ din corn de vacă, lemn sau tablă, în care se Ńinea ocuce, precum şi nicovala pentru bătutul coasei. Coasa se bate penicovală, care este fixată într-un picior de lemn încătuşat de douăinele de fier, pentru a nu se crăpa, apoi se ascute cu cutea

Sălaşele

Gospodăria Ńărănească s-a desfăşurat pe două planuri -locuinŃa cu anexele gospodăreşti în vatra satului, şi sălaşul, ridicat înhotarul satului şi destinat creşterii animalelor.

Sălaşele sunt complexe economice ale gospodăriilor din sat,ridicate de obicei în mijlocul unei proprietăŃi cu scopul de a exploatamai bine proprietatea extravilană. La sălaşe se adunau furajele ce

144

urmau să fie consumate de animale iarna. De obicei, sunt construitemai multe sălaşe apropiate, încât pe timp de iarnă o singurăpersoană le putea supraveghea pe toate. Dintre construcŃiilesălaşului, cele mai importante sunt grajdul şi şura, ceea cesubliniază funcŃia sa economică. La sălaşe se păstreazăcaracteristicile gospodăriei, în sensul că se menŃin atât trăsăturilegospodăriei şi construcŃiilor, cât şi funcŃionalitatea acestora.

De multe ori sălaşele au forma unor complexe de construcŃiigospodăreşti: casa bicelulară, şura, grajd, cocina, pătule sau clăi.Tot aici, sau în imediata apropiere, se află grădina de legume, via,livada de pomi, stupii, culturile de câmp, păşunea, fâneŃele etc.Fânurile pentru iernat se păstrau odinioară în „clăi“ suple, clădite cumăiestrie în aer liber la sălaşele ce umpleau poienile din ochiurile depădure sau în fânarele acoperite, şurile pentru oi sau frunzare pentruiernile grele. Fânul mai era depozitat şi pe copacii aflaŃi în apropiereasălaşelor, prin retezarea crengilor înalte şi formarea unui suportsuspendat. Când familia sau o parte a ei stau permanent la sălaşe(membrii familiei se schimbau prin rotaŃie, la intervale diferite),sălaşul nu se închide niciodată.

Când membrii familiei locuiesc în sat, sălaşul îşi pierde dinimportanŃă; el rămâne numai o locuinŃă cu caracter temporar. Uneorieste folosit sezonier, în timpul iernii, pentru îngrijirea animalelor(consumul pe loc al furajelor şi gunoirea pe loc). ViaŃa la sălaşe era ofrântură şi o prelungire, în acelaşi timp, a vieŃii trăite în sat, care nuse putea dispensa de valoarea umană. Sălaşele integrate în circuitulbunurilor materiale prin aceste forme sezoniere de locuire, evocăcaracterul ubicuu al înstăpânirii săteşti asupra întregului fond funciarînscris din istorie în hotarele satului, stabile şi imobile. În ultimii 20 deani, populaŃia îmbătrânită şi mai ales tinerii, trecând pe locul secundpracticarea muncilor agricole şi creşterea animalelor, construcŃiile dinjurul sălaşelor se reduc; cu timpul, sălaşul este părăsit, demolat sauvândut. Ne facem o datorie din a aminti, generaŃiilor viitoare, locurileun-de au fost sălaşe în timp: Gura Satului, Buza Lucai, Moacă,Dealul Satului, Stupini, Valea Satului, FaŃa Popii, Dealul Popii,GăuleŃ, Craia, Tâlva łiganului, Tâlva Românului, Măgura, CăruŃă,Jebeleanu, Dealul Meilor, Rogoaza, Corcanu, Valea Moniomului.

Apicultura

Apicultura, atât de valoroasă economic şi preŃioasă prinproduse alimentare şi farmaceutice, figurează în evidenŃele statistice

145

cu numai 60 familii de albine în gospodăriile individuale, în ciudafaptului că atât pădurea cât şi pajiştile naturale oferă o puternicăbază naturală meliferică. Stupăritul n-a constituit o îndeletnicire decăpetenie a locuitorilor din Moniom. Odinioară, se practica în lunileaugust-septembrie vânătoarea de albine care roiau şi care erau puseîn „coşniŃe“ - stupi din împletitură de nuiele, dar locul acestora l-auluat stupii sistematici din lemn. Totuşi, ca o curiozitate, se mai păs-trează după 50 de ani o stupărie construită din cărămidă, în grădinacasei cu nr. 54, aparŃinând familiei Ciulă. Actualmente, este acompozitorului şi dirijorului Sabin Păutza, a cărui mamă s-a născutchiar în acea casă care a fost renovată, dându-i-se altă înfăŃişare,stupăria fiind însă lăsată cum este, ca o piedică în calea uitării, şi seintenŃionează să i se dea aceeaşi înfăŃişare de altădată.

Pomicultura

Putem spune că a avut un rol predominant în economialocuitorilor, strămoşii de aici ocupându-se cu pomicultura (pomăritul).„Actualii, din cauza fabricii, au neglijat această ramură, în diferiteocazii şi prin grădina şcolii am căutat să reînviu această practică dea planta pomi şi am mizuit de a lua exemplul vecinilor din Câlnic”,scria, într-o însemnare, învăŃătorul Emil Florescu, în anul 1937.

Nucul, cireşul, prunul, părul, caisul, piersicul, mărul n-au lipsitdin aproape nici o gospodărie, ca să nu mai spunem de sălaşe, livezisau prinsori; peste tot, erau numai pomi fructiferi, primăvara era oadevărată feerie florală să vezi dealurile şi livezile înflorite şizumzetul harnicelor albine, iar toamna să vezi carele trase de boi depe toate coastele de dealuri...

Astăzi se mai văd vechile drumuri, dar, doar atât... Astăzi semai văd, unde şi unde, câŃiva pruni de toamnă şi ceva mai mulŃi devară. Te întrebi ce s-a petrecut cu ei. S-a schimbat clima ori s-auschimbat oamenii? Cliombu, Mijoniul, Barna, Vinia, Păgina Iancului,Ivaşcu, Cacova, Moacă şi Tâlvele, şi multe alte locuri s-au împădurit.Dar faptul cel mai descurajator a fost jaful unor indivizi, lipsiŃi desimŃul unei minime moralităŃi, care au devastat an de an livezi deprun şi cireş, practicând jaful şi furtul din livezi, de pe ogoare şigrădini. Schimbările produse în anul 1990 au determinat o impor-tantă modificare în modul de a gândi.

Fostele plantaŃii de pruni şi cireşi sunt îmbătrânite, degradatedin lipsa îngrijirii (curăŃatul, poloştitul). Predominante erau pruneleroşii de vară, negre băşinoase, albe şi bistriŃe. Din soiul bistriŃe se

146

prepara pecmezul (magiunul), şi tot din acest soi se făceau poame,adică se uscau şi se consumau în zilele de post. Pomii fructiferi fiindla loc de cinste, fiecare gospodărie aproape dispunea în trecut deprocedee simple de a usca prune, mere, tăiate felii. În uscătoare sefăcea foc potolit, iar deasupra se pune o „targă“ - grătar din nuieletinere de alun, pe care se puneau poamele.

Cireşele erau şi ele o sursă pentru Ńuică, aşa cum sunt:gălbioare, pietroase, ochiul boului, timpuri de Ispas, albuiche, breze,pârgăniŃe. Mărul, soiurile tradiŃionale: măşanche, săltiŃe, ionatane şiŃâgane. Părul: de sânpetru, Ńucurpere, trăgunioare, cu miez roşu, d-ale mari (de o litră). Toamna se prepara deliciosul magiun (pecmez)din prunele bistriŃe de toamnă, ce nu are nevoie de a i se maiadăuga zahăr. Un miros ademenitor emana din căldările de aramă încare se prepara magiunul, după cum ademenitoare este atmosferadimprejurul cazanelor unde pruna se transforma în Ńuică. Licoare ceînviorează după oboseală, înveseleşte la petreceri şi tămăduieşte. OfrecŃie sau o compresă cu Ńuică este adesea mai eficace decât unmedicament, aşa cum spuneau bătrânii locului.

Cazanele de fript Ńuică

Distilarea rachiurilor s-a practicat ca rezultat al dezvoltăriiintense a pomiculturii, în special a livezilor cu pruni şi cireşi careofereau materia primă. Erau două tipuri de cazane, cu răcitor cilindricşi spiral.

Asemenea instalaŃii erau montate şi funcŃionau fărăîntrerupere în lunile octombrie şi noiembrie, frecvenŃa lor fiind strictlegată de cantitatea de fructe. Cazanul propriu-zis, adâncit în „vatră“,în care se pune borhotul - „comina“ pentru fiert, are în interior douăpalete fixate pe o tijă care se învârte permanent, pentru ca borhotul -„comina“ să nu se afume sau să se lipească de pereŃii cazanului, întimpul fierberii. De cazan se prinde o Ńeavă de cupru, estedesfăşurată în spirală, care intră în vasul răcitor. Vaporii trec prinspiralele alambicului şi se condensează prin răcirea permanentă abazinului cu apă, aceasta curgând printr-o „slăvină“ (Ńeavă), şi suntconduşi în vase în care se adună Ńuica.

Gustul „răchiei“ este dat de calitatea prunelor şi de timpul câtfermentează borhotul. łuica este păstrată în butoaie de dud, care-idau culoarea uşor gălbuie. Tăria minimă admisă era de 30 de grade.Se făcea Ńuică atât de prune, cât şi de mere şi pere. łuica de prunese fierbea o singură dată, iar cea de mere şi pere de două ori, şi în

147

acest caz se numea „răchie prefriptă“, distilată. Până nu demult,căzănăriile, deşi erau proprietate individuală, erau folosite în comunde mai multe familii, fie înrudite, fie după vecinătăŃi.

Uneori, multe familii nu aveau vase suficiente pentru depozi-tarea prunelor sau cireşelor, fiind nevoite să le vândă la preŃuriscăzute. Pe de altă parte, statul majora continuu impozitul pe „avere“şi aplica taxe tot mai mari. Cauzele de mai sus au făcut ca tot maipuŃini să aibă cazane.

Legumicultura

Cultivarea legumelor, aici, s-a făcut şi se face doar atât câtsă fie satisfăcute necesităŃile minime de alimentaŃie ale fiecărei gos-podării, fiind cultivate în spatele casei, în straturi mici, sau pe lasălaşele unde mai stă vreun bătrân pentru a le supraveghea spre anu fi prădate.

Sunt cultivate următoarele legume: ceapa, usturoiul, mărarul,roşiile, ardeiul, castraveŃii, guliile, varza, fasolea, cartoful. Produselerecoltate se depozitează şi astăzi în „podrum“ (pivniŃă) sau în podulcasei. În pivniŃă se puneau zarzavaturile sănătoase în lădiŃe cu nisip;tot acolo se depozitau borcanele sau butoaiele cu varză, castraveŃiisau gogonelele. CastraveŃii şi gogonelele se murează (în apă cusare, frunze de stejar, vişin, mărar uscat, bucăŃi de hrean sau frunze,ardei iuŃi, boabe de piper, frunze de Ńelină, foi de dafin sau seminŃede muştar) în butoaie. Varza se murează şi ea în apă cu sare (pefundul butoiului se pun boabe de porumb, care dau o culoare uşorgălbuie), iar moarea se pritoceşte de trei ori, pentru ca varza să nuse strice.

ViŃa de vie

Deşi condiŃiile pedoclimatice erau favorabile viŃei de vie,viticultura nu a cunoscut în Moniom o dezvoltare deosebită niciodată,ea rămânând, în general, într-un stadiu destul de primitiv. Uneletoponime din hotarul satului, cum sunt: Vinia, Dosul Vinii, pledeazăîn favoarea cultivării viŃei de vie, dar nu-şi aminteşte nimeni să fiexistat vreodată acolo viŃă de vie.

Fierăritul

Fierăritul - Covăcitul a fost unul din meşteşugurile de bazăale mediului sătesc. Fiecare sat îşi avea „covaciul“ său, care cercuia

148

roŃile de car, repara plugurile şi potcovea animalele de tracŃiune. Înacest scop se folosea de numeroase unelte: ciocane, baroase, dălŃi,dornuri, nicovală, menghină. Modelarea la cald se realiza pe vatraconstruită din cărămidă. Foalele sunt acŃionate cu mâna, printr-opârghie. În Moniom erau covaci „faur“ şi rotari: Ioan Karulicsek, IoanCiulă, Petru PârŃoni, Pătru Crâsta.

Cojoc ăritul

Cojocăritul era, de asemenea, un meşteşug străvechi,practicat de câŃiva meşteri cojocari din Moniom. Datorită extinderiicreşterii ovinelor, aceştia aveau la îndemână piei din belşug, pentruexecutarea cojoacelor. Ca execuŃie, în prima fază se proceda lapregătirea materialului, în cea de a doua trecându-se la croitul şidecorarea cojocului. Din pielea astfel pregătită, se trecea la confec-Ńionarea cojocului sau a pieptarului. Tot cojocarii confecŃionau şi„curelele“ (chimirele), precum şi încălŃămintea pentru zilele desărbătoare. Astăzi nu mai există nici un cojocar. TradiŃia a dispărutcu desăvârşire, şi este doar... în lumea celor de lut.

Covăciile

Înainte de război erau în sat 3 covăcii şi 2 rotării. Datoritănumărului mare de boi şi, ceva mai târziu, de cai, s-a impusdezvoltarea covăciilor şi a rotăriilor în localitate. Azi nu mai există nicio covăcie, mai sunt doar 22 de cai, iar de boi nici nu mai poate fivorba de prin anii 60.

Morăritul

Morăritul, ca industrie Ńărănească, a avut la origine râşnitul,efectuat cu râşniŃa, pentru măcinarea produselor cerealiere. Aproapefiecare familie a avut în trecut râşniŃa proprie. ÎnmulŃirea produseloragricole, necesitatea asigurării unei cantităŃi mai mari de cerealemăcinate au făcut necesară asocierea mai multor săteni şiconstruirea morii în anul 1880. Nu trebuie uitat, însă, faptul căînaintea acestei mori exista altă moară mai jos pe Bârzava, la circa50 metri după tunelul C. F. R., şi acum fiind vizibile, ca o curiozitate,bolta semirotundă şi zidurile dărâmate aproape în întregime aleacesteia. ConstrucŃiei i se spunea Moara Codreanu, aceasta apar-Ńinând unei persoane DomăneanŃu, probabil din localitatea Doman(deoarece era a oamenilor de codru, cum eram numiŃi, căci, după

149

Moniom, pădurea începe să scadă şi de la Bocşa încolo începecâmpia - „pusta“).

La 1848 găsim în Protocoalele decedaŃilor pe Trăilă Dudariu,morar la Moniom, bineînŃeles la acea moară de care aminteam şicare nu era a satului, dar, fiind distanŃa prea mare de vatra satului, s-a decis a se construi moară pe locul actual. La construcŃia acesteiaau participat 29 de familii din sat, care au avut un anumit procent dintutela morii. De la formele primitive de măcinat, o formă maidezvoltată este râşniŃa de mână, formată din două pietre rotunde, dedimensiuni mici, învârtite cu mâna, care însă nu putea servi decâtnevoilor unei singure gospodării. Este cunoscut faptul că, că pe firulapelor, se construiau mori prin asocierea mai multor familii, la carese rânduiau la măcinat toŃi membrii comunităŃii morii respective. Apadeviată din albia râului Bârzava printr-o ierugă în pantă uşor înclinatăavea o lăŃime de 3 metri, lăŃimea acesteia reducându-se la 2 metri lapod, de unde este dirijată printr-un jgheab de lemn către roata morii.

La moara care aparŃinea satului, apa scăpată din stăvilarloveşte în paletele unei roŃi aşezate orizontal. Un fus vertical mergeîn sus, având la capătul superior o piatră de moară, ce se învârteşte,aşezată deasupra altei pietre imobile, nelegată de fus (una statică şia doua mişcătoare). Între cele două pietre curg grăunŃele, care suntastfel măcinate. ForŃa lor este însă redusă, cantitatea de produsemăcinate fiind minimă şi ea, în baza unei programări stabilite încă dela început. Fiecare ortac la moară, în funcŃie de contribuŃia avută laconstruirea morii, avea un anumit timp când era programat pentrumăcinat, numit „rând la moară“. Un „rând întreg“ era de 48 de ore,alŃii însă aveau o „jumătate de rând“ sau un „sfert de rând“.ContribuŃia fiecărui membru al comunităŃii la întreŃinerea şi reparaŃiileunei astfel de mori se făcea diferenŃiat, cota de reparaŃie era înfuncŃie de „cât rând“ aveai la moară. De menŃionat că „rândul“ lamoară se moştenea din generaŃie în generaŃie, el putând fi dat cazestre (sau o parte din el) fetei ori băiatului (când pleca ginere în altăcasă), sau putea fi vândut. Este interesant de semnalat faptul că„legile nescrise“ conform cărora funcŃionau aceste mori s-au păstratpână în zilele noastre.

La construcŃia morii care se află pe vatra satului auparticipat, aşa cum am mai spus, 29 de familii, care au avut unanumit procent din tutela morii. Aceasta era acŃionată de forŃahidraulică, pentru măcinat porumb pe piatră. Moara are numărulconscripŃional 101, cu 160 metri pătraŃi, şi nu este intabulată,

150

deoarece nu s-a dat „ uium“ - vama la stat. Moara funcŃionat pânăprin anul 1970, dar şi aceasta sporadic, după care a fost lăsată înpărăsire.

Claca

Din cele mai vechi timpuri oameni se asociau, îşi uneauforŃele pentru a reuşi să efectueze la timp anumite munci sau lucrări:construcŃia caselor, pregătirea unui mare eveniment în familie,precum şi o serie de lucrări, în special agricole. De clacă sau depomană, se zice cum vrei să îŃi fac, aşa sau aşa. Claca - lucrul seface cu mâinile sau cu carul, atunci când cineva îŃi cere ajutor. Sezice: am făcut o clacă, am făcut aceluia care mi-a făcut şi el mie,când am avut nevoie. E un ajutor reciproc - iar dacă acel care eajutat uită, e de pomană. Moniomenii mai în vârstă îşi mai amintescde unele dintre aceste forme.

Orice asociere a două sau mai multe familii este cunoscutăsub numele de „clacă“. Claca care se mai practică încă, adevărat,foarte rar, este la construcŃia casei. Când un sătean se hotăra să-şiconstruiască o casă, majoritatea sătenilor, rudenii, vecini, bărbaŃi şifemei, veneau să-l ajute, fără plată, până la terminarea construcŃiei,când se punea „gragea“ sau „se astruca casa cu Ńiglă“. Ajutorul eraîn principiu: de aducerea lemnelor necesare pentru acoperiş,procurarea pietrei pentru fundaŃie ori realizarea cărămizilor dinpământ. De asemenea, şi pe tot parcursul lucrărilor, începând de lafundaŃie şi până la acoperiş, inclusiv.

Pe toată întinderea zilei, cel ce construia casa dădea o masăla care mâncau şi beau toŃi aceia care au lucrat în ziua respectivă;aici se povestea, se glumea, se depănau tot felul de povestiri sauîntâmplări hazlii. Cel ce-şi construia casa Ńinea cont de câte zilelucrătoare a efectuat fiecare participant, pentru că, potrivit unei leginescrise, cel ajutat să-şi construiască casa trebuia, la rândul său, săexecute acelaşi număr de zile de muncă la cei ce l-au ajutat, atuncicând aceştia îşi vor construi o casă.

Clacă se mai organiza la culesul porumbului saudepănuşatul acestuia, ori la seceratul cerealelor din arie şi treierareaacestora. Clacă se mai organiza la efectuarea muncilor agricole:arat, cosit, semănat ori prin asocierea a doi gospodari cu animalelede tracŃiune, când cei mai puŃin înstăriŃi aveau câte un cal sau unbou, aceştia arau cu rândul şi se ajutau reciproc. Au fost rare acesteasocieri, dar au existat. Având în vedere, pe de-o parte, faptul că

151

spre deosebire de alte sate moniomenii deŃineau suprafeŃe mici deteren agricol, iar, pe de altă parte, că înainte vreme erau mai mulŃi fiiînsuraŃi în casă, aceştia terminau muncile agricole fără acesteasocieri colective.

La dispariŃia acestor forme de clacă au contribuit şi apariŃiaunor maşini şi unelte agricole (motocositoare, tractoare), dar şiabandonarea muncilor agricole de către tineri şi trecerea acestora peplan secundar. Dar şi trecerea a mai bine de jumătate de veac pesteaceste obiceiuri de întrajutorare colectivă a fost suficientă ca săşteargă din memoria localnicilor urmele unor astfel de asocieri.

Un alt exemplu de asociere a fost moara din sat, ridicată prinparticiparea a 29 de familii, pe la 1880. Până în 1956, moara maiaparŃinea lui Constantin Bontilă şi consoŃii, actualmente ea fiind înproprietatea lui Păun Pavel şi PetruŃa şi a 5 familii din sat, dar se aflăîntr-o stare de degradare accentuată, fiind părăsită din 1975, iar deatunci nu se mai macină nici măcar un bob de porumb sau grâu, cidoar timpul şi amintirile strămoşilor de odinioară.

łesătoria şi războaiele de Ńesut

Micii meşteşugari au ocupat un loc de seamă în industriacasnică. Gospodăria Ńărănească avea, după cum se ştie, o puterescăzută de cumpărare. Astăzi, foarte rar războiul de Ńesut a fost pusîn funcŃiune, şi atunci numai pentru ponevi şi chilimuri.

Materiile de bază folosite în confecŃionarea de piese deîmbrăcăminte şi pentru interiorul locuinŃei au fost: lâna, cânepa şibumbacul; acestea se vopseau cu culori naturale. În trecut, în nopŃilelungi de iarnă şi nu numai, femeile din sat s-au îndeletnicit cu Ńesutul,cu torsul, cu împletiturile de lână de tot felul, pentru îmbrăcăminte.Cele mai multe femei din sat ştiau să Ńeasă la război.

Cinstea casei şi a femeii o forma războiul. Nu era casă undesă nu se găsească război, şi nu era femeie care să nu fi ştiut săŃeasă la război. Războiul era realizat din lemn şi avea următoarelepărŃi componente: două „natre“ cioplite pătrat, care sunt sprijinite depatru picioare care la capăt sunt prinse prin două scânduri, mijlocullor fiind prins printr-o vergea de fier. La capete au opritoare pentru„suluri“. La mijlocul natrelor sunt două „cocăi“ pe care se sprijină„arŃarul“, care Ńine „iŃele“ şi „brâglele“ (jugul); în aceasta esteintrodusă „spata“, care constă din dinŃi de lemn prinşi cu aŃă între„procilă“ (marginile spatei) şi din „băbiŃele“ la capăt, care susŃin spatasă nu se desfacă. Brâglele constau din „jug“ (brâgle) şi policioară,

152

care se Ńin la o laolaltă prin două „fiulare“ şi capete.La partea războiului lângă scaun şi opritoare se află

„cincizaica“, care constă dintr-un lătete cu găuri multe şi altul ascuŃit,ca să intre în gaura din sul, iar în celălalt capăt cu jug se introducelătetele cel cu găuri. De partea stângă este un băŃ, de asemeneabăgat în sulul dindărăt; opritorul sulului din spate, pe care esteurzeala, se numeşte „zatcă“, cu care se întinde coarda de Ńesut. Subbrâgle sunt „tălpiŃele“ băgate într-o vergea şi prinse cu aŃă groasă de„funceii“ iŃelor. Locul de la sulul dinainte până la brigle se numeşte„spat“, iar „suveica“, în care se află un „sfârcel“ (o vergea din fier saubâticel subŃire de alun) pe care se pune Ńeava cu băteala, trece prin„rost“; apoi locul de la iŃe până la sulul dindărăt se numeşte „natră“.Natre sunt cele două cioplite, în care se sprijină „crucernicul“ şi„brâglele“. Locului de la sulul pe care se învârteşte pânza Ńesutăpână la „rostul“ printre care trece suveica dintre spată şi pânză i sezice „spaŃ“, iar de la iŃe până la sulul din spate se zice „natră”. IŃelese fac din aŃă sau pănură răsucită pe „spetează“ (o şindră ca opiramidă). Sucala cu Ńevile (sfârcel) pe care se adună aŃa (băteala)dau forma şi culoarea materialului de lucru.

Cânepa şi prelucrarea ei

În trecut, pe o parcelă din terenul arabil sau în capătulgrădinii se cultiva cânepă; aceasta se semăna manual, numai dupăploaie. Până la recoltare, cânepa nu mai cere nici o muncă deîntreŃinere. Aceasta se recoltează în august. Firele de cânepă sestrâng într-un mănunchi, atât cât poate fi cuprins cu mâna, care seleagă tot cu un fir de cânepă, sub inflorescenŃă.

După ce cânepa este recoltată prin smulgere, se leagă înmănunchi şi se introduce într-o groapă cu apă adâncă de 60centimetri şi cu lăŃime variabilă, în funcŃie de cantitatea de cânepă cese recoltează. Pe fundul gropii se pune nămol, absolut necesarpentru topitul cânepii, unde este Ńinută 10-14 zile, ca să se topească;pe deasupra se pun pietre sau pământ pentru a sta sub apă. Dupăscoaterea acestora se spală bine în râu, până îi cade „pozdarea“, seusucă şi apoi se bate în „proŃap“ (un lemn crăpat până la mijloc îndouă) cu un răbonic (o sabie de lemn). Din această bătaie,„pozdările“ cad jos, iar fuiorul rămâne în mână.

Aceasta se „driglează“ cu „driglul“ (un piaptăn cu dinŃi defier). Din acest driglat rămâne fuiorul bun, iar în piaptăn - „stupa“,care iar se mai driglează şi din stupă rămân „câlŃi“ care se mai

153

driglează încă o dată, până ce în piaptăn rămân firele cele maigroase. Fuiorul şi stupa se perie cu o perie făcută din păr de porcpână ce rămân fine. Fuiorul şi stupa se torc subŃire pentru „urzeală“şi „beteală“ în pânză, ponevi sau covoare, şi mai groase, pentru saci.Din tors se fac „motche“ pe răşchitori (un băŃ cu geamănă la cap, iarla celălalt cu cruce). La răşchiat (facerea motchelor) se observă aşa-numitele „numărături” şi „căŃei“. Într-o numărătură trebuie să fie 30 defire. Trei numere din numărătură fac o „voarbă“, iar un căŃel are 20de verbe, adică 60 de fire de motcă. Trebuie avut grijă a nu se greşinumărătoarea, pentru a şti câte răşchitoare de pânză s-au pus.Lungimea unui răşchitor este de 3 coŃi şi o palmă.

Când s-a terminat cu răşchiratul (răşchiatul), se-nălbesc (sefierb ca să se albească), se usucă şi apoi se pun pe o vârtelniŃă (ocruce din lăteŃi), care este aşezată pe un suport din lemn (un căpriorformat dintr-un lemn adus din pădure, cu trei crăcane gremene) şi seadună fuiorul şi stupa pe mosoare (Ńevi mari) care sunt puse în„lietcă” (un fusciel din fier, cu mâner de lemn care arată ca o suliŃă).Mosoarele, la rândul lor, se pun pe „alergătoare“, în vergele (un lemnîncheiat pătrat).

Urzitul pânzei şi al cioarecilor se execută în felul următor: sepun două mosoare cu torsul pe alergătoare, la patru mosoare fiindnecesare două femei, la şase mosoare - trei femei. Într-o grădină cupomi, se leagă la un pom o furcă cu două coarne, din care se facerostul (adică se pun firele cruciş) şi se întind firele după pomi (sauscaune cu spătar, dacă nu există pomi), de câte răşchitoare se ştiecă are să vină de lungă „coarda“. La urzit femeile merg una dupăalta, mutând şi alergătoarele şi firele din mână în mână, la întors.

Credin Ńă: Se credea că pânza nu era bine a se urzi înfiecare zi, ci numai lunea, miercurea şi vinerea, şi de aceea femeilenumai în aceste zile urzesc. Când se adună coarda de pe pomi sauscaunele cu spătar, se pun pe doi „fuscei“ peste care firele suntaşezate cruciş şi sulul împrejurul căruia „învăleşcie“ coarda. Laînvăluit se bat doi pari în pământ, după care se pune sulul, pe carese înveleşte coarda şi se numeşte „război de învăluit“. La capătulcelălalt este un „vălău“ în al cărui capăt se găseşte un cui de lemn încare este pus capătul corzii. În vălău se aşează pietre, ca coarda săstea întinsă.

Exista credin Ńa că acei copii care sufereau de dureri destomac trebuie să fie aşezaŃi în vălău, până se termina cu învălitul.Capătul corzii de la vălău se pune pe barburele securii şi o femeie

154

loveşte cu un răstău până se retează, căci exista credin Ńa de a nuse reteza cu cuŃitul sau foarfecele. După terminarea învălitului,urmează „năvăditul”. A năvădi, se numeşte trasul firelor (cu acul) dela capătul tăiat, prin iŃe şi spată, şi aceasta se face în războiul deŃesut; când este gata năvăditul, trebuie a se Ńine numărăturile derăşchiat, apoi se înnoadă firele după o vergea de fier, care se leagăcu „bârne“ (aŃe groase) de „vijluitura“ (scobitura) sulului, apoi seîncepe Ńesutul.

Băteala (firele care se bat în urzeală) se adună în motche cu„sucala“ sau cu „ciocarcul“ - o roată care se întoarce mai repede casucala şi întoarce fusul pe care se găseşte Ńeava (o tijă de socsubŃire, goală pe interior). Firele care rămân la capătul corzii după ceeste Ńesută întreaga coardă se retează.

Prelucrarea lânii

Procesul de prelucrare a lânii este asemănător cu cel deprelucrare a cânepii. Lâna se tunde în luna mai. Oile erau tunse cufoarfeca de fiecare gospodar, apoi era spălată de trei ori cu leşie(mai întâi caldă, apoi fiartă), pentru a scoate grăsimile existente,după care se limpezea cu apă rece, apoi se usca la soare, pe gardsau întinsă pe prăjini. Lâna se „scarmănă“cu mâna, apoi sedriglează. Din driglă se smulg firele mai lungi de lână, din care setorc fire subŃiri, iar celelalte fire mai groase - „pănura“ se torc şi serealizează: obiele, cioareci, şube. Urzitul, învălitul, năvăditul seexecută tot ca la fuioare, cu deosebire că motchele toarse din părpentru urzeală se „scrobesc“ (se fierb în tărâŃe de grâu), iarbumbacul se scrobeşte cu făină de grâu. În industria casnică nu s-arisipit nici un fir de lână, indiferent de calitatea acesteia. Pănura sefolosea pentru Ńesutul dimiei şi al procoviŃelor, iar părul de lână seutiliza pentru Ńesutul opregelor, covoarelor, chilimurilor, obielelor şitraistelor.

Torsul este executat de femei, de obicei iarna. Ca unelte detors erau folosite furca de tors şi fusul. Caierul de lână se leagă defurcă cu o aŃă. Această aŃă este împletită din fire de lână groasă, dediferite culori. Furca este fixată în brâu. Furca de tors aveadimensiune mai mică dacă era folosită în timp ce femeia păzea oileprimăvara sau pentru a se putea deplasa mai uşor prin casă.

Vopsitul Ńesăturilor

155

InstalaŃiile pentru prelucrarea materialelor textile (in, cânepăşi lână) sunt cunoscute din timpuri străvechi. Războiul de Ńesut seperfecŃionează continuu, se trece de la războiul vertical la celorizontal. InformaŃii preŃioase despre meşteşugul prelucrării fibrelortextile în satele bănăŃene ne oferă Francisc Grisselini: „Cânepa pecare bărbatul o semăna în câmp se prelucrează de către femeie, setoarce şi se Ńese din ele, obŃinându-se pânza necesară nevoilorcasnice. De asemenea, ele ştiu cum să întrebuinŃeze lâna, pe care ospălă, o scărmănă şi o pieptănă, dându-i diferite culori din vegetaŃii“.Vopselele vegetale se foloseau îndeosebi pentru vopsitul lânii şi alŃesăturilor din lână, încă înainte de venirea austriecilor în Banat.

Pentru obŃinerea vopselelor vegetale se foloseau mai multeplante, din care amintim: coaja de arin, din care se obŃinea culoareaneagră, coaja de frasin, pentru obŃinerea unei palete de culori de laalbastru închis până la negru, roiba, din rădăcina căreia se obŃine,prin fierbere, culoarea galbenă, scumpia, pentru culoarea galbenă, şilaptele câinelui sau aliorul. Pe vremuri, bătrânele nu ştiau dechimicale pentru vopsitul ouălor, ci de boielile naturale extrase dinfoile de ceapă roşie (pentru culoarea roşie), ceapă albă, flori de tei,ori frunze de mesteacăn (pentru galben), ori din boabele coapte aleflorii de soc (pentru nuanŃe de albastru-vânăt), iar în amestec cucoaja de nuc sau de arin şi din învelişul de ceapă, se obŃine culoareaneagră; din frunza sau coaja de nuc se obŃine culoarea cafenie saumaro. Culoarea verde se poate obŃine din frunza de gutui şi dinfrunza de ardei, sau scoarŃa de pe crengile de arin şi frunze de nuc-coajă de măr domestic, iar culoarea roşu închis - din coajă de cireş.

Se mai vopsea cu: scoarŃă de prun, pentru obŃinerea culoriiroşu palid, arin pentru cărămiziu,ceapă pentru portocaliu, drobiŃă şişovârf pentru culoarea galbenă, săpunel şi sunătoare-galbenă,păpădie-galbenă, flori de tei - pentru culoarea galbenă, brânduşepentru crem, crem pal luminos, laptele cucului pentru ruginiu,rădăcină de ştevie pentru culoarea ruginie; pentru vopsirea înalbastru se foloseau petale de toporaşi sau petale de viorele, iar prinfierberea fructelor de boz se obŃinea culoarea violet. Pentru vopsirealânii în negru se mai foloseau: fructele de corn, găoace de nuci verzi,flori de şovârf şi scoarŃă de măr domestic sau pădureŃ; deasemenea, se mai introducea un cui de fier şi scoarŃă de zarzăr şifructe de arin, şi se obŃinea culoarea neagră. De menŃionat că se maiadăugau în timpul fierberii sau după răcirea apei, pentru a sestabiliza culorile: piatră acră, apă cu oŃet, zeamă de varză (moare),

156

apă îndoită cu borş, oŃet sau calaican. Din materialele astfel coloratese făceau tot felul de Ńesături, panglici şi postavuri care servesc laconfecŃionarea îmbrăcămintei bărbaŃilor şi femeilor, şi la multe altele.

Astăzi nimeni nu mai posedă război de Ńesut, ci doar părŃicomponente ale acestuia. Prin implicarea personală am reuşit aaduna şi a reface un război de Ńesut cu toate anexele acestuia, şi ale expune în micro-muzeul personal, unde copiii şcolari, şi nu numai,îl vor admira. Acestea şi altele vor dăinui peste ani ca o amintirepentru generaŃiile viitoare.

157

Portul Popularłesutul, croitul şi vopsitul Ńesăturilor era o ocupaŃie exclusiv

feminină. O întreagă gamă de operaŃiuni, la a căror tehnică seacumulează experienŃe de veacuri, permitea femeilor să facă pentrufamilia lor tot ceea ce era îmbrăcăminte textilă. Începând de lacultivarea locului de cânepă şi in, uneori şi de la tunsul oilor, pentru aobŃine lâna, trecând prin diferite faze de preparare a firelor, apoi laŃesutul propriu-zis în război, la vopsirea firelor, apoi la croireamaterialelor şi în cele din urmă la împodobirea lor, împodobire cepresupune şi ea cunoaşterea unui număr mare de motivetradiŃionale, fiecare cu aspectul şi semnificaŃia lui, toate constituiauzestrea de deprinderi obligatorii ale fiecărei gospodine, la vremeacăsătoriei.

Îmbrăcămintea comună a bănăŃenilor, cu toate deosebiriledupă sat şi loc, e numai românească, adică cojoc ori şubă, cămăşi,izmene, iarna - pantaloni „şioareşi“ şi opinci. Într-o climă cu trecerirepezi de la iarnă la vară, îmbrăcămintea trebuia să joace un rol deseamă, rostul ei fiind, în primul rând, să apere trupul oamenilor.Îmbrăcămintea variază, deci, după anotimpuri: groasă în timpul iernii,cât mai uşoară în timpul verii. Dar bănăŃenii au reuşit să facă dinîmbrăcămintea lor adevărate opere de artă. Hainele sunt deci şi opodoabă, astfel că cel care le poartă nu stă în cumpănă când trebuiesă jertfească multe ore de muncă pentru a se putea arăta lumiiîmbrăcat „ca oamenii“; totodată acestea dovedeau bunăstarea celorcare le purtau Pentru o fată de măritat, a fi bine îmbrăcată eradovada că ştie să Ńeasă, să coasă şi adesea are şi mijloacele să ofacă. Deşi încălŃămintea comună era opinca, totuşi foarte mult s-aurăspândit cizmele, bocancii şi ghetele orăşeneşti, mai cu seamădupă război încoace.

Costumul popular de pe aceste meleaguri este înainte detoate o mărturie de frumuseŃe şi personalitate spirituală, păstrat viupână în zilele noastre. Atât costumul bărbătesc, cât şi cel femeiescse înscriu prin structura lor în tipologia generală a portului popularromânesc dar, la prima vedere, suntem surprinşi de anumite aspectelegate de port şi colorit şi care îi conferă originalitate de la sat la sat.Costumul femeiesc din zona noastră aparŃine categoriei costumelorcu două atribute: diferenŃiat în funcŃie de vârstă, stare socială şi civilăa purtătoarei, precum şi de ocazia purtării (la lucru, la sărbători sauîmprejurări ceremoniale), şi care a suferit cele mai multetransformări, fiind, desigur, mai supus modei şi influenŃei alogene.

158

Cel bărbătesc păstrează elementele generalizate în îmbrăcăminteaŃăranilor de pretutindeni. Elementele care comportă particularităŃilelocale, izvodite din străvechi tradiŃii, apar atât în forma pieselor deport, cât şi în sistemul de ornamentare al acestora.

În privinŃa componenŃei, portul acestei localităŃi şi-aconservat structura până în pragul celui de-al doilea război mondial,când procesul de adaptare la îmbrăcămintea de tip urban a atrasdupă sine modificări rapide, mai întâi la nivelul materialului deconfecŃionare a unor piese, apoi la croiuri şi decor, până când, înfinal, costumul tradiŃional a fost înlocuit în întregime, atât în portul delucru, cît şi cel festiv, cu haine de pânză şi stofă, cumpărate dinmagazine. Începând din deceniul al şaselea al secolului trecut, dinportul tradiŃional al moniomenilor nu a mai rămas, practic, nimic. Aufost uitate tradiŃiile lucrării cu migală, până târziu în noapte, la luminade lampă, a hainelor de sărbătoare.

Ceea ce deosebeşte, cu siguranŃă, Moniomul de azi, de celde ieri, este lipsa atmosferei de sat; oamenii nu mai umblă îmbrăcaŃiîn straie Ńărăneşti, doar foarte rar unii tineri petrec, dansând jocuripopulare îmbrăcaŃi în portul drag al părinŃilor, al consătenilor, port alcopilăriei.

În trecut, îmbrăcămintea se confecŃiona în exclusivitate îngospodăria proprie. Fiecare gospodină se preocupa deconfecŃionarea pieselor de îmbrăcăminte. Astăzi, însă, piesele deport sunt împrumutate de la diverse persoane păstrătoare ale unorasemenea comori, pentru a fi purtate cu ocazia unor zile festive,ceremoniale sau cu ocazia unor spectacole. După anii 50, locuitoriiau părăsit portul popular românesc, adoptând costumul orăşenesc. Aexistat o adevărată întrecere între fete şi nevestele tinere care săapară, mai ales de Paşti şi de Rusalii, cu costumul cel mai frumos,care era lucrat pe ascuns, pentru a nu se cunoaşte cum arăta, pânăce costumul împodobea fata sau nevasta. Din cele mai vechi timpuri,acul şi aŃa au fost prietenii dragi, în serile lungi de iarnă, ai bunicelor,mamelor şi nepoatelor, care pe albul imaculat al pânzei au creatopere de o rară frumuseŃe, transmise din generaŃie în generaŃie.Redau, în continuare, un fragment dintr-o poezie în grai, scrisă deregretatul Nichifor MihuŃa de la Zerveşti, care reflectă cele afirmatemai sus:

„Fecile, care de careSă uita, şine areFormă

159

Măi frumoasă,Ca până la urmăS-o şiară, s-o coasă,Să nu fie pântre-ale mulceSă fie „în frunce!“.

Portul popular din Moniom a fost considerat deosebit defrumos, afirmaŃie dovedită de nenumăratele fotografii în care sunttinerele şi tinerii de altădată, în costume populare deosebit defrumoase, purtate odinioară la horele din sat şi şezătorile culturale,sau purtate zi de zi; acele fotografii i-au salvat de la neuitare petinerii de altădată, mai apoi pe bătrânii dispăruŃi, trecuŃi la celeveşnice în decursul anilor, pe moşii şi strămoşii noştri cu care nemândrim fiecare în parte. Toate acele fotografii se află în colecŃiaautorului, pe lângă multe părŃi componente ale costumelor vechi depeste 80 de ani.

Portul femeilor

Portul popular femeiesc este compus din: cămaşă, poale,brâu, brăciră, pieptar şi catrinŃă, opregul cu ciucuri şi acoperătoarelecapului.

Capul se acoperea cu „cârpe“, baticuri din material decumpărat, de diferite culori. Cârpa mare este de dimensiuni mai maridecât baticul (cârpa) de cap, şi se poartă de femeile mai în vârstă,peste cămaşă, încrucişată în faŃă şi legată la spate. Cârpa esteconfecŃionată din lână neagră cu ciucuri pe margine. Femeiacăsătorită poartă întotdeauna capul acoperit. Atât pieptănătura, cât şiîmbrăcămintea capului, se diferenŃiază după starea civilă şi vârstă.Fetele poartă, în general, capul descoperit, cu părul împletit în douăcozi. Deosebirea între femeile bătrâne şi cele tinere apare în felulcum se lasă vizibil sau nu părul din faŃă.

Femeia bănăŃeană, cu gustul ei rafinat, a căutat să-şiîntregească costumul cu ornamente de valoare. PreferinŃa era pentruportul salbelor de către femei, cu monede, şi purtarea diferitelorpodoabe sau bijuterii: mărgele, cercei, inele etc. Deosebit defastuoasă, salba din bani consta dintr-o montură compactă amonedelor pe o căptuşeală din pânză, de care atârnau monedele(bani de argint sau galbeni - monede de aur) legate la gât.Asemenea podoabe aveau, desigur, şi o funcŃie socială, evidenŃiindbunăstarea celor care le purtau. Fetele necăsătorite purtau pe cap,

160

în zilele de sărbătoare, o partă din bani, în forma unei panglici pecare erau, de asemenea, dispuse monede, acestea fiind purtatedinaintea baticului. Astăzi, această salbă este o piesă rară. Salbelecu bani nu au specific local, asemenea ornamente putând fi întâlniteşi în alte localităŃi.

BărbaŃii purtau pe degete inele de aur, argint sau bronz. Unasemenea inel de bronz, aparŃinând epocii medievale, este înposesia Muzeului Banatului Montan din Reşita, fiind găsit în hotarulsatului. Acesta a fost donat în anul 1970, are încrustat un motivfloral, copia lui aflându-se în posesia autorului. Vezi foto sfârşit carte.

Ciupagul avea croiala obişnuită: mâneci pornind de la guler,drepte sau strâmte, fără pumnaşi sau cu fodori, strânse cubrăcinăriŃa. Ciupagurile erau lucrate din pânză de cânepă, pe lamijlocul secolului al XIX-lea cânepa fiind înlocuită cu bumbac.

Cojocul este lucrat din piele de oaie cu ornamentaŃie maisimplă şi cu ornamentaŃie mai bogată pentru cel de sărbătoare, lacare marginile erau tivite cu blană de miel. Cojocul era deschis înfaŃă şi este lung până mai jos de şolduri. În zilele de lucru se purtalaibărul.

Mijlocul; Brâul care incingea mijlocul era lat şi Ńesut din lânăşi împodobit frumos; peste brâu se înfăşurau cu brăcinăriŃa îngustă.

Poalele erau Ńesute din pânză de cânepă sau de bumbac.OrnamentaŃia se reducea la o şicmă în marginea de jos, făcută cumâna sau realizată în tehnica ornamentaŃiei perforate. Poalele sepurtau, fie încreŃite la brâu, fie făcute pături pe şolduri. Poalele seconfecŃionează din aceeaşi pânză ca şi cămaşa. În talie, tivul esteîngust, prin el introducându-se un şiret „brăcinar“ care este strâns înjurul taliei.

Cotrân Ńele; Prin alcătuirea sa, costumul femeiesc aparŃinetipului de costum cu două cotrânŃe: una în faŃă, alta în spate. Cea dinfaŃă era din catifea şi era ornamentată cu flori sau cu fir metalic.CotrânŃa din spate este identică cu cea din faŃă, dar mai îngustă.CotrânŃele sunt din lână, somot (catifea), în diferite culori, sau suntŃesute din fire fine de lână, Ńesute în război, sau, lucrându-le cu acul,se împistresc figuri (zvastici) sau flori şi frunze cărora li se zic „pui“.

Opregul; o piesă de port întâlnită doar în Banat, acesta fiindcompus din două părŃi: o parte dintr-o bucată dreptunghiulară deŃesătură numită petec de opreg, şi una din fire lungi de diferite culoricare atîrna. Peticul de opreg este un dreptunghi de Ńesătură, lung dela un brâu la altul şi lat de aproximativ 25 centimetri. Se purta în faŃă

161

şi în spate. Opregul constă dintr-un petec, Ńesut din urzeală debumbac şi beteală din fir aurit sau argintat, pe care se împistresc cuacul diferite flori sau frunze sau se Ńese în război împistrind cu mânaprintre fire diferite figuri; dacă opregul este din somot negru, seîmpistresc (brodează) pe el diferite flori de mătase, cu fir de aur, iarîmprejurul acestuia se prinde o Ńesătură încreŃită din fir sau o partăŃesută cu mărgele. Dacă petecul ce vine împistrit este numai pejumătate de lung, de el se prind ciucuri lungi făcuŃi din fir de lânănumite „chiŃăle“. Ciucurii sunt amestecaŃi (învrâstaŃi) în trei culori; deambele margini ale petecului sunt prinse lanŃuri de ciucuri scurŃi, deo singură culoare, sau în trei culori, iar între lanŃuri şi petec se prindeo partă ca să nu se vadă tivitura acestora. Ciucurii sunt prinşi departea de jos a petecului şi sunt lungi de ajung până jos, asemeneacu poalele. Peste chimeşă, opreg şi cătrinŃă, femeile se încing cubrăciri sau „bârne“ late, Ńesute din lână şi lucrate în diferite culori.

Pieptarul este din lână şi este fără mâneci; pe margini, încolŃuri şi în spate este înfrumuseŃat cu flori din postav, înconjurat cuşnur negru sau albastru. Vara se poartă numai peste cămaşă.

Şuba , care se mai numeşte „suman“, este o haină din lânăalbă cu mâneci, care se poartă doar până la genunchi în portulfemeiesc, peste pieptar. Aceasta se îmbracă primăvara şi toamna,iar iarna se încinge peste ea cu brăcir sau curea.

ÎncălŃămintea , atât a femeilor, cât şi a bărbaŃilor, a fostopinca purtată cu obiele. Opincile erau prinse cu „nojiŃe“ de picior.Opincile au fost înlocuite cu cizme, apoi cu ghete şi pantofi.

Obielele erau fâşii dreptunghiulare de dimie Ńesută, albă,sau Ńesătură specială, în „coŃche“ (pătrate) roşu şi negru. Obielele seŃeseau la război în patru iŃe (fire), pentru a fi mai rezistente şi maicălduroase. Obielele aveau o lungime de aproximativ un metru.Folosite în loc de ciorapi, se înfăşurau de două ori în jurul piciorului,până aproape de genunchi, şi se legau strâns cu nojiŃele de laopinci, capătul curelei fiind prins într-o găurice a opincii.

Ciorapii. Pe la sfârşitul secolului trecut au început să fiepurtaŃi ciorapi, înlocuind treptat obielele de lână. Ciorapii (ştrimfii)erau mai practici şi necesitau mai puŃină lână pentru confecŃionare,decât obielele. Ciorapii de iarnă erau mai groşi şi, uneori, erauornamentaŃi; aceştia se purtau deopotrivă de femei şi de bărbaŃi.

Opincile. În trecut, opincile erau singura încălŃăminte folositădeopotrivă de femei şi de bărbaŃi. Acestea erau din piele de bovinesau din cauciuc. Opincile din piele (opincile de bou) erau

162

confecŃionate din piele tăbăcită de bovine, pe care Ńăranii ocumpărau de la târg, din care apoi aceştia îşi croiau opincile, ce erauprevăzute cu găuri pentru introducerea nojiŃelor şi având vârfulascuŃit. Opincile de gumă erau confecŃionate din cauciuc. După aldoilea război mondial au început să fie purtate cizme de piele,bocanci, pantofi sau altă încălŃăminte din comerŃ.

Portul b ărbaŃilor

Portul bărbătesc cuprinde: chimeşa, izmene, cioareci, brâu,pieptare din piele, şube (sumane), cojoace şi clăbăŃ.

Cămaşa (chimeşa) se încadrează în grupa cămăşilorbănăŃene şi era confecŃionată din fuior de in sau bumbac. Cămaşafemeiască, ca şi cea bărbătească, este ornamentată prin cusătură.Motivele ornamentale sunt dispuse în jurul gulerului, gâtului şi lavolanul mânecii. O notă generală a sistemului de ornare estedispoziŃia liniară a decorului, în forma unor benzi înguste fie la guler,la piept sau la pumnaşi. PărŃile componente: foaia din faŃă şi cea dindos. Chimeşa spre poală se lărgeşte de la şolduri, iar între foi sebagă de ambele părŃi o bucată triunghiulară ce se numeşte „clini“.Lungimea cămăşii trecea de genunchi. În partea superioară, la umăr,mânecile sunt încreŃite. Pe piept cămaşa avea nasturi albi (bumbi)sau cheutori (peceici) făcute din pânză; gulerul cămăşii este lat şiîmpistrit cu mătase, tot aşa fiind lucraŃi şi „pumnaşii“. Poalele cămăşiiaveau ornamentaŃie destul de simplă, perforată, cusăturile fiindrealizate cu arămiz alb. Gulerul era dublu şi se încheia cu doi nasturi.

Izmenele erau simple, fără ornamente. La brâu se legau cuaŃa trecută prin brăcinăriŃă (tivitură). Se purtau, uneori, băgate înobielele înalte care se ridicau până sub genunchi. Iarna se purtaucioareci din lână. Vara se purtau izmene largi din acelaşi material caşi cămaşa.

Pieptarul (ciurc) avea ornamentaŃie foarte bogată. PesuprafaŃa sa se aplicau şireturi de lână vopsite în negru, roşu şiviolet, care la capete se terminau cu găitane de culoare albastră. Întimpul rece se mai purta un laibăr scurt din piele de miel sau oaie, cese închidea pe umărul stâng şi sub braŃ. În zilele de lucru se purtalaibăr din stofă sau şubă. BărbaŃii mai în vârstă aveau mijlocul prinsîntr-o preşchie de piele. Tinerii purtau brăciră tricoloră. Pe cap iarnase purta căciulă (clăbăŃ) din blană de miel sau oaie, neagră, cu vârfulturtit. Vara se purta pălărie obişnuită, procurată din comerŃ, cele mairăspândite fiind cele negre şi maro. Pentru ocazii deosebite se purta

163

o pălărie fină (pliş).Obielele erau Ńesute în patru iŃe şi aveau forma

dreptunghiulară. Culorile folosite erau roşu cu verde, negru cu alb.Obielele se purtau înfăşurate pe pulpa piciorului până sub genunchi.În afară de obiele se purtau şi ciorapi (ştrimfi) de lână. Peste obielese purtau înfăşurate nojiŃele (curele) opincilor. Când se rupeauopincile, acestea (se cârpeau) se reparau cu tălpoane în interior(bucăŃi de opinci), iar când şi acestea se rupeau se puneau bucăŃi depiele numite „sfârloage“. Când se rupeau curelele, acestea erauprinse cu copcii de cupru (aramă). Cu timpul, locul opincilor a fostluat de către bocanci şi cizme.

Cojoacele purtate de moniomeni erau de mai multe feluri,fiind piese vestimentare utilizate atât de bărbaŃi, cât şi de femei.Cojocul de box a început să fie purtat în perioada interbelică, şi înspecial după cel de-al doilea război mondial. Acesta era confecŃionatdin piele tăbăcită de oaie, miel, ied sau capră, şi era purtat mai alesîn zilele de sărbătoare.

Şuba, sau căbăniŃa, este din pănură de lână albă saualbastră, şi este lungă până la glezne. Aceasta are un guler (oglugă), un petec pătrat care, pe vreme rea, se leagă la capete cudouă şnururi groase şi apoi, trăgându-se peste cap, apare ca o„straiŃă“ de formă triunghiulară.

Cuşma este o haină lungă fără mâneci, cu glugă, ce seîncheie sub bărbie cu o cataramă de aramă, prinsă de o curea.Gluga este făcută dintr-o bucată de pânză din lână. Cuş(j)ma, laintemperii, serveşte ca haină de scutire sau de aşternut; aceasta sepoartă numai de călători şi, mai ales, de păcurari, pentru a protejacelelalte haine spre a nu se murdări.

Ciorecii sunt din pănură de lână albă şi se strâng cu o cureape lângă corp, aceştia purtându-se iarna.

Cing ătoarea; Ca încingători sunt folosite brăcirile, brâul,cureaua şi praşche. Brăcirile sunt de diferite feluri, de asemenea şibrâurile, pe care sunt făcute flori realizate cu acul (împistrituri,broderii); brâul este 15-20 centimetri de lat. Ca şi închepturătoaresunt prinse catarame şi curele, cu Ńinte pe margini sau împistrite cufir de aur sau argint, vrâstă sau mătase. Brâul se poartă la sărbători,când săteanul este îmbrăcat - „chicit” frumos.

Praştia (praşchia) este o curea lată din piele de vită, făcutăla comandă de meşteri şelari, adeseori ornamentată cu diferite formemetalice (catarame, capse metalice) şi prevăzută cu mai multe

164

buzunare ce serveau pentru purtarea diferitelor obiecte necesare(cuŃit cu teacă, amnar, cremene sau iască, mai nou, chibrite, Ńigări,bani etc.). Cei înstăriŃi aveau două chimiruri, unul pentru uzul zilnic şiunul pentru sărbători, bogat ornamentat cu flori.

Autorul este în posesia unor asemenea obiecte care rar semai poartă sau se mai pot vedea, acestea aparŃinând familieiMustăcilă, nr. 36. MulŃumesc pe această cale doamnei ParaschivaMustăcilă pentru tot ce a oferit din zestrea familiei, pentru scoaterea„ la vedere“ a acestor nepieritoare frumuseŃi.

Traista (straiŃa). Aceasta se Ńesea la război, motivulornamental fiind executat cu fir de lână colorată; baierele suntrealizate din fire groase de lână răsucite în patru. Traista se foloseala transportul cumpărăturilor făcute la oraş sau transportul diferiteloralimente la sălaşe. Se mai păstrează obiceiul de a merge cu traistala „nănaş sau la baică“ de Paşti, prima şi a doua zi, şi de Crăciun, adoua zi.

Toba şi Cantul de lapte erau recipiente din tablă zincatăcare se foloseau la transportul laptelui care era dus la târg sprevânzare. Toba se transporta în spate, baierele acesteia fiind dincurele de piele. Cantul se transporta manual. Doresc a aminti călaptele se transporta la târgul de la Bocşa Montană, existând undrum pe care-l străbăteau pe jos, zilnic, oamenii care locuiau mai tottimpul pe la sălaşe. Acest drum pornea din Dealul Popii, Stupini,PărŃele, Cărări, şi se ajungea în Valea Măgurii şi de acolo se treceaPodul Măgurii şi se ajungea la târg, cale de 5 kilometri.

Acoper ământul capului. Pe cap se purta pălărie obişnuită,procurată din comerŃ. Cea mai răspândită era pălăria neagră, dar sepurta şi maro. În zilele de sărbătoare şi la ocazii speciale se purtapălărie „de pliş“. Iarna, locul pălăriei îl lua căciula de blană neagră demiel (laiu), numită în graiul locului „clăbăŃ“. Căciulile scunde sepoartă cu fundul rotunjit, mai ales de către copii şi bărbaŃi. Căciulilede sărbătoare erau mai frumos şi mai îngrijit lucrate, cu lână mai fină,numai de culoare neagră; cei mai înstăriŃi purtau căciuli de astrahan.

În final, să menŃionăm că portul tradiŃional era în mare măsu-ră identic cu portul din zonă. Dar şi această sumară trecere în revistăa caracteristicilor portului oferă suficiente indicii care să dea o ima-gine a frumosului port din trecutul nu prea îndepărtat, din toateacestea rămânând doar câteva piese disparate, scăpate ca prinminune de la pieire, prin colŃurile neumblate peste care s-a aşezatpraful nepăsării multora şi pe care am reuşit a le aduna în micro-

165

muzeul personal. Poate a fost un fel de chemare prin care să-mi arătpreŃuirea faŃă de trecut, nutrind speranŃa că preŃuirea trecutului şipasiunea de a colecŃiona mărturii ale trecutului pentru prezent şi aleprezentului pentru viitor va încolŃi şi în sufletele generaŃiilor tinere.

166

Obiceiuri, s ărbători şi credin Ńe

Naşterea şi botezul

Înainte de naştere, viitoarele mame sunt scutite de lamuncile grele şi li se îndeplinesc toate voile, ca să „nu li se lase“ şisă piardă copilul. Sunt unele femei „greoane“, cărora, văzând cevabun şi gustos de mâncare, îndată „li se lasă“ (poftesc) a mânca.Femeile mai în vârstă, ştiute şi păŃite, dau din cele ce au femeiigravide, zicând: „na, că ştiu că Ńi s-a lăsat şi să nu pierzi băiatul“. Iarcele nepricepute şi neştiutoare nu-i dau, şi apoi femeia, ce a văzut şin-a căpătat să guste, fiindu-i gândul tot acolo şi dacă-i este ruşine,nu cere, nu mult după aceea ajunge „să lepede băiatul“.

În tot timpul sarcinii, trebuie să se ferească, să nu fure, apoisă ducă mâna la faŃă, în credinŃa ca nu cumva acel obiect să se facăla cel nou născut şi să zică: „nu iau unul, ci iau doi“, pentru că, fiindprinsă, în ruşinea ei, copilul ce-l naşte se iveşte cu semnul lucruluifurat pe corp, mai cu seamă poame, pe care nu le pot avea îndată,să nu pună mâna pe corpul lor, de teamă ca copilul să nu poarteaidoma, însemnat în acel loc, obiectul ce au voit să-l aibă. Nu estebine ca văzând ceva urât (un om şchiop, orb, olog, oameni sluŃi), prinvedere şi mirare să atragă unele însuşiri nefireşti, care după naştereşi până într-o lună de zile se cunosc foarte bine; spre a nu fi noulnăscut asemenea, zice „nu văd unul, ci văd doi“.

Dacă femeia a simŃit simptomele naşterii şi nu poate naşte înrăstimp de o oră, ia tămâie rămasă de la sărbătorile mari, precumCrăciunul, Boboteaza şi Paştele, despre care credea că-i maifolositoare, o pune pe cărbuni aprinşi, îşi face cruce şi, afumându-secu ea, se roagă la Dumnezeu, şi mai cu seamă la PreacurataFecioară Maria, în speranŃa că aceasta, ca protectoarea femeilor cenasc fii, cunoscând durerile şi greutăŃile naşterii, se va pune pe lângăfiul său, şi acesta, ca Dumnezeu atotputernic, îl va ajuta şi uşuragreutăŃile naşterii.

Dacă interdicŃiile din timpul sarcinii aveau drept scopanularea forŃelor răului, după naştere, părinŃii practicau tot felul deacŃiuni menite să influenŃeze în bine viaŃa copilului. Naştereacopilului este considerată drept unul din cele mai fericite şi veselemomente din viaŃa oricărei familii. Dacă este băiat, bucuria este cuatât mai mare, deoarece acesta asigură continuitatea numeluifamiliei. În Moniom şi nu numai există obiceiuri, credinŃe şi superstiŃii

167

legate de naşterea copilului, referitoare la protejarea noului născutde diferite fiinŃe malefice (făcături). La unele din acestea ne vomreferi în continuare. Între cei ce vizitează femeia ce a născut, saunou născutul, se poate întâmpla ca unul sau altul să aibă ochi răi şisă-i deoache. Moaşa, ca să prevină asemenea întâmplări, maiînainte de a veni cineva în vizită, îi descântă de deochi. În caz deboală, deochi, copilului i se descânta şi i se stingeau câŃiva cărbuniaprinşi, sau beŃe de chibrite, iar cu apa se ungea pe frunte şi la buric.

Nunta

Nunta e precedată de logodnă; înainte de binecuvântare,preotul oficiant cere mirilor să declare că, liber, se însoŃesc şi-şi vorîndeplini datoriile ce le revin. În cadrul logodnei se schimbă inelele(simboluri ale fidelităŃii şi iubirii nesfârşite). Se poartă două lumânăriaprinse, închipuind „lumina“ lui Hristos ce călăuzeşte pe tinerii „fii ailuminii“.

Toate ceremoniile (obiceiurile) îndătinate la căsătorii, poporulle cunoaşte cu un singur termen - „nuntă“. La căsătorie participămulŃimea toată a sătenilor, care iau în felul acesta act de faptul cănoii membri maturi au fost primiŃi în obşte, că s-a născut o nouăfamilie, căreia trebuie să i se asigure traiul bun în mijlocul lor. Scopulcăsătoriei este de a avea o consoartă spre ajutorare şi petrecere,spre mângâiere şi alinarea durerilor în caz de nefericire şi suferinŃă,mai pe scurt - spre împărtăşirea binelui şi a răului, a bucuriei şiîntristării în decursul întregii vieŃii, apoi de a avea urmaşi legitimi,care să păstreze numele de familie, ca sângele şi seminŃia lor să nuse stingă niciodată, şi nu în ultimul rând ca să aibă cine moşteniaverea părintească, ca aceasta să nu treacă în mâini străine. Şi, nuîn ultimul rând, să aibă cine să-i îngrijească şi sprijini la bătrâneŃe,iar după moarte să aibă cine-i jeli şi înmormânta creştineşte, a-ipomeni şi a le da de pomană şi a se ruga pentru iertarea păcatelor,şi să nu li se strige că degeaba au trăit în lumea aceasta, după cumprea adesea se întâmplă celor ce rămân necăsătoriŃi.

Iată de ce, încă din cele mai vechi timpuri, ceremonialulnunŃii fondatoare captează interesul maxim al celor implicaŃi direct:mirele şi mireasa, care astfel „intră în rândul oamenilor“, părinŃii,nănaşii - părinŃii lor spirituali - întregul familiei, neamurile, satul. Nueste întâmplător că, dată fiind însemnătatea personală şi socială acăsătoriei, oamenii au căutat să-i confere un aspect cât mai festiv. Înmare, nunta tradiŃională a moniomenilor, aşa cum au apucat-o

168

bătrânii satului, concretizează aceeaşi structură şi obiceiuri asemă-nătoare ceremonialului nupŃial caracteristic tuturor românilor. Încursul zilei de joi, dinaintea nunŃii, părinŃii sau chiar tinerii merg prinsat chemând la nuntă neamurile, vecinii, cunoştinŃele, sau trimitinvitaŃii rudeniilor din alte localităŃi.

Nunta se începe în ajunul zilei de duminică, de regulăsâmbătă seara, când naşul şi giverii aşteaptă muzicanŃii tocmiŃidinainte, la intrarea în sat. De acolo până la casa naşului, pe totparcursul traseului, cântă muzica. Naşul, împreună cu neamurile dinpartea sa, aşteaptă viitori miri, care vin cu giverii şi câteva neamuri„din scurt“. Mirii aduc naşului: capul de porc, răchie, brânză, pâine şisare, şi un cocoş. Dacă cocoşul adus cântă la miezul nopŃii,înseamnă că la nuntă va fi numai voie bună, iar dacă nu, trebuie săfie foarte atenŃi să nu se întâmple ceva rău. În acest cadru restrânsse serveşte masa, se bea, se cântă şi se joacă până cătredimineaŃă, se adună aceia care au participat sau participă laprepararea sau pregătirea bucatelor pentru invitaŃi. În seara desâmbătă, se pregăteşte „steagul“.

Căsătoria timpurie era un obicei vechi pe care îl relatează şiFr. Grisselini în Istoria Banatului Timişan 1774 -1777. La pagina161, acesta scria: „Valahii se căsătoresc foarte tineri, aşa că dacă ofată a împlinit vârsta de 12 ani, era cerută în căsătorie. Totuşi, maiales în trecut, adesea căsătoriile erau aranjate de părinŃi sau rude,punându-se accentul pe interesele de familie, în special averea, îndauna sentimentelor“. Când cei doi tineri se hotărăsc să se căsă-torească şi familiile celor doi sunt de acord, urma peŃitul fetei, cuparticiparea junelui (tânărului) şi a părinŃilor săi, spre a stabili datalogodnei, ocazie cu care părinŃii discutau numai între ei zestrea feteişi dreptul de proprietate al fetei asupra unei părŃi din averea junelui,după care urma logodna (căpara) care în ultimii ani a mai pierdut dinfastul de altă dată.

Logodna se mai numea şi „nunta mică“, deoarece sedesfăşura într-un cadru mai restrâns. La loc de frunte era nănaşul,care purta toate tratativele cu părinŃii fetei în vederea viitoareicăsătorii. Până la nuntă se fac toate pregătirile din partea ambelorfamilii. La câteva săptămâni de la căpară avea loc nunta, care, îngeneral, se sărbătoreşte cu mult fast, în prezenŃa unui mare numărde rudenii şi prieteni. Ziua principală a desfăşurării nunŃii, cu momen-tele principale de practici rituale, este duminica.

De la casa mirelui, în dimineaŃa nunŃii, giverii şi invitaŃii care

169

doresc merg după naş. Aceştia se reîntorc cu naşul, însoŃiŃi demuzicanŃi până la casa mirelui, după care alaiul se îndreaptă sprecasa miresei. La casa acesteia are loc „gătitul miresei“, care esteajutată de femeile casei. Ajungând la poarta miresei, aceştiaconstată că poarta casei este încuiată, se bate în poartă şi se strigăsă deschidă poarta, zicând: „Oameni buni, deschideŃi poarta, căci noisuntem un grup de vânători şi am văzut o căprioară intrând aici.După multe discuŃii contradictorii se deschide poarta, se schimbă şise ciocnesc sticlele cu băutură. După un timp li se aduce o fată mică,spunând că aceasta este căprioara căutată; vânătorii spun că altatrebuie să fie, li se aduc încă două fetiŃe, iar până la urmă este adusăadevărata mireasă.

Se joacă hora şi întreg alaiul se îndreaptă spre biserică. Însunetul muzicii şi al zgomotelor de armă trase de posesorii de arme(pentru a alunga duhurile rele), alaiul se îndreaptă spre biserică înfrunte cu mirele, mireasa, nănaşul, nănaşa, giveri „domnişoare deonoare“, urmaŃi de neamurile mai apropiate, de stăghiş, de invitaŃi,de curioşi. Întotdeauna, mirele este acela care se duce dupămireasă, indiferent unde are loc nunta. Stăghişul este o rudăapropiată a mirilor, care poartă steagul - simbol al nunŃii, şi însoŃeştepeste tot pe nănaş, cu alaiul sau nuntaşii, şi are obligaŃia să „ureze“(chiuie) şi să joace steagul.

Steagul este făcut de femei sâmbătă seara. Acesta are înpartea de jos o prăjină înfăşurată cu brâu tricolor, iar partea de suseste frumos ornamentată cu ştergar, catrinŃe, batistă colorată floral,verdeaŃă şi un clopoŃel în vârful steagului. Stăghişul conduce hora şimireasa la cununie, după care se pune pe casa unde are loc nunta şise păzeşte cu străşnicie pentru a nu fi „furat“ şi a nu se cere răscum-părarea de către cei ce l-au luat. La orice nuntă se întâlnesc şigiverii, care erau de asemenea rude apropiate şi sunt consideraŃi camartori la cununie, fiecare având şi o givăriŃă (fată de joc).

Semnul distinctiv al giverilor sunt frumoasele ştergare degivăr pe care le poartă în diagonală; totodată au şi o ploscă cu Ńuicăcu care servesc participanŃii la nuntă pe tot traseul de la casa undese petrece evenimentul (aceasta este o sticlă cu o formă bombatăsau plată, care este frumos ornamentată în curea de piele şi sepoartă pe umărul drept). Cununia bisericească se desfăşoară con-form tipicului. În timpul slujbei, cei doi tineri sunt legaŃi de mână cu obatistă albă sau un ştergar, înainte de punerea cununilor. Cununilesau coroanele ce se aşează pe capetele mirilor semnifică bine-

170

cuvântarea Tatălui Ceresc, înseamnă puterea de a întemeia şiconduce o familie ce se doreşte a fi trainică. De partea văzută atainei cununiei Ńin cuvintele preotului: „cunună-se robul lui Dumnezeu(N) cu”... şi rugăciunea „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire”. Nueste lipsit de semnificaŃie că, spre sfârşitul slujbei cununiei, tinerii vorjura pe Sf. Evanghelie şi pe Sf. Cruce, că vor păstra „legăturadragostei“ până la mormânt.

Din paharul comun, mirii gustă de trei ori vinul sfinŃit, ceînseamnă soarta comună a vieŃii lor conjugale. De menŃionat estefaptul că tinerii nu aveau voie să mănânce nimic în acea zi până nuerau cununaŃi. Se aruncă bani înainte sau peste miri în timp ceocolesc masa cununiei. Ca datină superstiŃioasă poate fi menŃionatăîncercarea miresei de a-l călca pe picior pe mire în timpul slujbei,pentru a-i fi supus toată viaŃa. După cununie, tinerii cununaŃi ies peuşa dinspre nord în ocolul bisericii; la ieşire se aruncă cu grâu pesteaceştia, existând credinŃa că astfel vor avea o viaŃă îmbelşugată, iarmireasa se întoarce cu spatele către rândul unde stau „domnişoarelede onoare“ şi aruncă buchetul de flori. Există credinŃa că aceea careprinde buchetul se va căsători cât de curând.

După cununie se joacă hora în ocolul bisericii. La ieşirea dincurtea bisericii şi pe o bună distanŃă de drum se joacă hora, la careiau parte mirii, nănaşii, giverii, socru-mare şi alŃi nuntaşi, după carealaiul joacă hora şi celelalte jocuri la Crucea din centrul satului (lacomandă), apoi se îndreaptă spre casa unde are loc nunta. Lapoartă este pus „un vătrai“ cu jar şi tămâie, peste care trec mirii şi toŃinuntaşii care sunt de asemenea stropiŃi cu un busuioc cu „molidvă“.Soacra mare îi leagă cu ştergarul pe miri peste mijloc, urându-lemulŃi ani fericiŃi, invitaŃii se aşează la mese frumos pregătite şi decoradecvat unui asemenea eveniment. După servirea bucatelor alese,pregătite pentru acest eveniment, invitaŃii joacă în faŃa casei unde seŃine nunta, acompaniaŃi de muzicanŃi şi solistul invitat special, şi sejoacă hora.

Cele trei hore la nuntă sunt: Hora de mână, urmată de Horade la OraviŃa, Hora Bisericii (Hora Popii), urmată De Doi, apoi deArdeleana - Sârba (sucita), De Doi (brâu). Seara târziu, urmează„cinsta“, strigarea acesteia dând un farmec aparte nunŃii. ToŃinuntaşii care participă la nuntă, în frunte cu nănaşul, aduc tinerilorcăsătoriŃi daruri în obiecte şi bani, care reprezintă ajutorul solidar pecare-l acordă comunitatea sătească tinerei familii. Pe tot parcursuldesfăşurării nunŃii se fac o serie de glume care sporesc veselia, se

171

fură pantoful miresei, la care, bineînŃeles, îşi dă şi ea concursul, sause fură steagul de pe casă; toate acestea trebuie răscumpărate decătre giveri, socru-mare sau stăghiş.

După masa de noapte are loc strigarea cinstei. Cu acestprilej se aleg 1-2 oameni care fac strigarea cinstei (numiŃi cinstaşi).Ei trebuie să fie buni de gură, înzestraŃi cu simŃul umorului şi alobservaŃiei, deoarece rolul acestora este de a satiriza fărămenajamente pe toŃi cei ce aduc daruri, după defectele fiecăruia,zgârcenie, necinste, înfumurare. Cel satirizat nu trebuie să se su-pere. Strigarea începe astfel: „Cine a fost om de omenie X (i sespune numele de batjocură) s-o arătat cu suma de bani “ ... pluscadourile aduse de persoana care a fost strigată, şi încep satirizărilela adresa acestuia; după aceasta se strigă: „Hai la moară, hai lamoară. Pică piatra şi-l omoară“, şi continuă cu următoarea persoanăacelaşi procedeu. Dacă cel ce oferea banii noilor căsătoriŃi aveacopii de însurat i se spunea: „Să-i ardă casa“, adică să fie şi la el încasă nuntă şi zarvă mare. Se mai punea încă o dată masa, se cântaşi se dansa până către dimineaŃă, nuntaşii plecând acasă să seodihnească.

Nunta reîncepe luni spre prânz şi se Ńine până seara. LunidimineaŃa se înveleşte mireasa de către femei, punându-i-se batic pecap, moment care marchează intrarea fetei în rândul femeilor. Mireleşi mireasa erau îmbrăcaŃi în costum popular local, mireasa avea unvoal mai scurt pe cap şi o cununiŃă realizată din flori naturale sauartificiale. Naşul şi naşa purtau, ca şi mirii, costum popular, la reverpurtau „flori de nuntă“ artificiale, deosebite de ale celorlalŃi nuntaşi,care purtau doar o floare de nuntă simplă; aceasta se întâmpla pânăprin anii 50 ai secolului trecut.

Luni, înainte de a se merge la râu (la spălăcanie), stăghişul,giverii, naşul şi muzicanŃii merg la casa mirilor. Aceştia găsescpoarta încuiată, bat în poartă cerând ca mirii să iasă afară ca să-iducă la spălăcanie la râu; atunci li se prezintă doi oameni travestiŃi înbărbat şi femeie, pretinzând că aceştia sunt mirii, sau în locul mireseise arată o bătrână sau o fetiŃă îmbrăcată în mireasă. Pe rând,aceştia refuză pe cei prezentaŃi, creând momente pline de haz, caresă stârnească veselia nuntaşilor. După care sunt aduşi noii miri,care, împreună cu nuntaşii, părinŃii ambilor tineri, giverii, stăghişul şinaşii, se îndreaptă spre râu.

Pe tot traseul se joacă hora şi se distrează de glumele celordoi travestiŃi mascaŃi „măimuci“, care aruncă în apa pârâului pe

172

părinŃii mirilor sau pe alte persoane. Mersul la râu, la udat,îndeplineşte ritualul magic de curăŃire cu ajutorul apei curgătoare.Cei doi tineri căsătoriŃi duc un „şofei“ legat cu un ştergar, avândînăuntru un polonic. Ajunşi la râu, se umple vasul cu apă, iar tânăraia apă cu polonicul şi stropeşte pe cei din jur. În interiorul şofeiului semai găseşte un ou în care se aruncă cu monede de către cei doitineri nou căsătoriŃi, până este spart. Dacă este spart de mire existăcredinŃa că primul născut va fi băiat, dacă este spart de mireasă, vafi fată. După acest ritual, alaiul se îndreaptă din nou spre sat, undese joacă hora în centru, la Cruce. După aceasta, nuntaşii şi miriimerg la casa naşului, unde sunt serviŃi cu băutură şi prăjituri, sejoacă în curtea naşului, cei rămaşi în stradă fiind şi ei serviŃi cubăutură şi prăjituri, deoarece nu poate intra tot alaiul nunŃii în curte.După aceea, alaiul se deplasează împreună cu nănaşii şi mirii lacasa unde se Ńine nunta, după care se intră la masă; aici, pe totparcursul cât se servesc bucatele pregătite, muzica şi solistuldelectează auditoriul prezent.

Seara se organizează aşa-zisul „joc al miresei“: cel carepreferă să danseze cu mireasa trebuie să plătească. Se pun baniiîntr-o farfurie, „givărul“ joacă primul mireasa dansul „de doi “, apoiceilalŃi plătitori. Se dansează apoi până spre marŃi dimineaŃă, dupăcare fiecare merge spre casa lui, luând sfârşit toată aceastăpetrecere. MarŃi şi miercuri vin neamurile mai apropiate să pună lapunct curtea unde a avut loc evenimentul, să desfacă cortul, să ducăînapoi vesela împrumutată, scaunele şi mesele, iar după aceea sebea, se mănâncă şi se chefuiesc toŃi. Într-o expresie existentă laMoniom, „torinesc toŃi“. De prin anii 60 ai secolului trecut, portul şi-apierdut din însemnătate, iar de prin anii 90 nu se mai Ńin nunŃi decâte două zile, după cum era tradiŃia, de a merge a doua zi la râu şide a se masca. În zilele noastre, în conŃinutul obiceiurilor de nuntăau loc schimbări, în sensul păstrării celor mai frumoase tradiŃii. Sepoate afirma că astăzi are loc un proces de schimbare a mentalităŃiiasupra riturilor cu caracter magico-religios. Ne întrebăm: dacă şiaceste obiceiuri încep să dispară, ne-a mai rămas ceva păstratpentru posteritate?

Moartea

Legea firii ne aminteşte că orice om născut trebuie să şimoară. ViaŃa şi moartea sunt nedespărŃite una de alta, ca cele douăfaŃete ale unei monede. Moartea în creştinism nu înseamnă un

173

sfârşit al existenŃei, ci o trecere spre veşnicie, a cărei pregătire seface în viaŃa pământească, indiferent de efemeritatea ei. Creştiniisocotesc moartea o „adormire“ pentru viaŃa de aici, nu însă şi pentruviaŃa de dincolo. Cei adormiŃi trăiesc în veşnicie prin sufletulnemuritor. Orice om ştie că trebuie să moară, dar, desigur, nucunoaşte clipa. De starea în care se află sufletul în momentul morŃiidepinde ca omul să fie fericit sau nefericit în veci. Mai trebuie săreŃinem şi adevărul că omul moare, de obicei, la fel cum a trăit: dacătrăieşte în păcat, în păcat moare, iar dacă îşi petrece viaŃa în frică deDumnezeu, în frică de Dumnezeu îşi va da sufletul.

Dintre toate practicile şi obiceiurile care s-au transmis printradiŃie din generaŃie în generaŃie, nici una nu are rădăcini maiadânci în sufletul poporului şi nici nu s-a menŃinut cu atâta tenacitateca rânduielile ce privesc înmormântarea şi soarta sufletelor dupămoarte.

AgoniaCând omul este grav bolnav şi nu mai are mult de trăit sau

este adus de la spital în ultima fază a morŃii, pe la casa acestuia vinrudele, vecinii mai apropiaŃi şi nu în ultimul rând este chemat preotulpentru Împărtăşanie (spovedanie). Ei îşi cer iertare pentru unelefapte, vorbe aruncate la mânie sau alte neînŃelegeri avute. Cei dinfamilie, când observă că bolnavul este în pragul decesului (trage sămoară) aprind lumânările sau îi Ńin lumânările, cum de altfel se facela toŃi românii. Aceasta se face şi pentru ca să se ştie că mortul estecreştin şi, mai ales, că o să vadă pe lumea cealaltă, unde domneşteîntunericul deplin. Dar, înainte de a muri, este chemat preotul.

SpovedaniaÎn Moniom există obiceiul ca muribundul să se spovedească

şi să se împărtăşească înainte de a muri; mai ales în situaŃiile în carese chinuie, (trage să moară), adică nu-şi poate da duhul uşor, estechemat preotul (părintele) care-i citeşte din cărŃile sfinte. În afară depreot, la spovedanie nu asistă nimeni, pentru că atunci semărturisesc cele mai ascunse taine pe care muribundul nu le-a spusnimănui în timpul vieŃii. În protocoalele bisericii sunt puŃine cazuri încare s-a refuzat împărtăşania de către muribund.

Vestirea mor ŃiiCând se moare, cineva din casă merge la crâsnic ca să

tragă clopotele. Dacă se moare seara, clopotele sunt trase a doua zidimineaŃă. În cele trei zile cât este Ńinut mortul în casă, clopotele sunttrase de trei ori - dimineaŃa, la prânz şi seara, iar în ziua

174

înmormântării de mai multe ori. Auzind clopotele, oamenii ies pe laporŃi, în stradă, şi încearcă să afle cine a murit. ToŃi membrii familieişi neamurile mai apropiate respectă doliul. În afară de trasulclopotelor la biserică, se îmbracă haine negre, capul se poartădescoperit, se lasă bărbă.

Îmbrăcatul mortuluiÎnainte de a fi pus pe masă, mortul se îmbracă cu haine care

de obicei sunt noi, sau după dorinŃa exprimată încă în viaŃă. Pânăprin anii 50 mortul era îmbrăcat în costumul popular local care eracompus, pentru femei, din: batic, de obicei negru, ciupag, poale,catrinŃă, opreg, pieptar, iar în picioare ghete. La bărbaŃi costumulpopular era compus din: cămaşă, izmene, clăbăŃ sau pălărie,pantaloni, laibăr, iar în picioare bocanci, alături fiind aşezată o cârjăcu care s-a sprijinit în ultimii ani ai vieŃii.

Pregătirea mortuluiDacă moare o persoană de sex masculin, este chemat un

om mai în vârstă pentru a bărbieri, tunde, îmbăia şi îmbrăca mortul.Acesta este pus într-un recipient de lemn sau tablă şi este spălat. Înapă, mortul este Ńinut în funcŃie de anotimp; dacă este vară mortul seŃine o oră în apă cu sare, ca trupul să se răcească şi să nu se stricepe parcursul celor trei zile. Recipientul în care a fost spălat mortul nueste bine a se folosi şi la altceva. După ce a fost îmbrăcat în hainelede moarte, acesta este aşezat pe o masă, de obicei între ferestre, cucapul spre răsărit, cu picioarele spre uşă. Mâinile se aşează pepiept, dreapta peste stânga, ceea ce înseamnă că răposatul cereiertare de la toŃi şi îi roagă să solicite îndurarea lui Dumnezeu pentrudânsul. Mortului i se închid ochii şi gura, indicându-se prin aceastacă odată cu moartea pier toate vorbele ce se rosteau cu gura şi toatepoftele ce se stârneau prin mijlocirea ochilor. Mortul se pune pe oscândură, până ce sicriul va fi gata.

La căpătâiul mortului se aprind lumânări; de asemenea, suntaprinse toate luminile din casă şi curte. Oglinda este acoperită cu uncearşaf sau prosop, iar ceasul de perete este oprit. După ce mortul afost spălat, îmbrăcat şi pus pe masă, se trag clopotele, apoi estechemat preotul pentru a face serviciul cunoscut sub numele de„ieşirea sufletului“, precum şi pe cel cunoscut sub numele de „stâlpi“.Pe pieptul mortului se pune o lumânare deosebită de celelalte, înforma unui colac, numită „stat“ pe care, după credinŃele generaleromâneşti, se reazimă mortul când trece peste puntea raiului. Tot pepiept se pune şi o cruce. Scândura va fi aşezată după înmormântare

175

peste şanŃul din faŃa casei, peste o apă curgătoare, după ce a fostscoasă pe fereastră. CredinŃa este că sufletul mortului să aibătrecătoare pe lumea cealaltă.

PriveghiulTot timpul mortul este „priveghiat“ de către rude, prieteni,

vecini, ca nu cumva duhul rău să-i stea prin preajmă. Cei ce vin săvadă mortul intră în camera în care acesta zace, îşi fac cruce şi zicun „Dumnezeu să-l ierte“, apoi transmit condoleanŃe familiei îndo-liate. Apoi se aşează lângă mort, pe scaunele puse de o parte şi dealta a sicriului, sau în altă cameră, bând pentru sufletul mortului.Decedatul se Ńine 3 zile, interval în care se organizează priveghiul.La anumite ore - la 12 din zi sau din noapte, se înconjoară mortul cujar peste care s-a presărat tămâie de trei ori, ca nu cumva să seapropie necuratul. Noaptea, mortul se acoperă cu o pânză albă(pânza de deasupra), iar ziua această pânză se aşează la picioare.

Numărul celor care stau la priveghi depinde de vârsta celuidecedat, renumele de care s-a bucurat în cadrul colectivităŃii,cumnaŃi, fraŃi sau copii. Se face lista cu cei ce vor participa lasăparea gropii, a celor ce vor duce crucea, steagurile (prapori) saumortul. În tot timpul cât mortul este în casă, femeile aduc lumânărisau flori şi descriu faptele bune pe care le cunosc. Dacă persoanadecedată este de vârstă înaintată, nu se jeleşte exagerat. Unele maibătrâne, foarte pricepute în bocit, descriu în poezie viaŃa acestuia.Bocetele rezumă împrejurările morŃii, aducând ritmat pe genericmomente din viaŃa defunctului şi relaŃia acestuia cu membrii defamilie şi cu prietenii. Melodia, structura textului şi conŃinutul loramplifică durerea, fiind cel mai dramatic moment al ceremonialului.Textele evocă în general plecarea pe un drum lung, fără întoarcere,dar gândul lui rămâne la cei dragi, pe care îi roagă să se gândeascăla el mereu, să-i ierte eventualele greşeli. În alte texte se arată şigreutăŃile pe care le va întâmpina familia prin pierderea celui drag.Se cântă zorile în dimineaŃa înmormântării (pe la ora 5).

Când moare cineva în sat, ca datină bisericească dupătrecerea din această viaŃă, este aceea a tragerii clopotelor de labiserică, după cel mort, „prerupt“, adică cu întrerupere. Dacă mortule bărbat - se trage cu întrerupere de trei ori, dacă e femeie - de douăori, după care urmează o tragere a clopotelor de mai lungă durată. Îndecurs de trei zile, cât mortul stă pe masă, se trag clopotele înfiecare zi, dimineaŃa, la amiază şi seara, ca să vestească pe cei viică un sătean a trecut în lumea cealaltă şi să-i cheme la rugăciune

176

pentru sufletul lui.Săparea gropiiÎnainte de a junge oamenii care trebuie să sape groapa, o

femeie sau rudă apropiată merge la cimitir cu o olcuŃă cu jar şitămâie pentru a ocoli locul unde va fi groapa. Pe parcursul drumuluicătre cimitir acea persoană nu trebuie să vorbească cu nimeni.Groapa este săpată în dimineaŃa zilei înmormântării, de către 3-5persoane, pentru că altfel, se crede, va muri cineva din casarespectivă. Dintre persoanele participante la săparea gropii, doar celcare a dat prima oară cu sapa în locul unde s-a făcut groapaprimeşte o găleată în semn de răscumpărare pentru sufletul mortului.Unul din ei rămâne să păzească groapa până la venirea cortegiuluifunerar, în vreme ce ceilalŃi se întorc la casa decedatului. Se dau 24de colăcei cu 24 monede, ca să fie de pomană şi pentru a avea banide trecere pentru lumea cealaltă.

SicriulSicriul era confecŃionat din scândură de meşterul tâmplar

sau este cumpărat de la pompe funebre. Sicriul cu corpul neînsufleŃiteste Ńinut tot timpul deschis. Măsura sicriului mortului era luată cu unbăŃ de alun, după care se sapă groapa, iar acesta este îngropatodată cu sicriul şi cu lemnul de susŃinere de la mijlocul sicriului.

Împiedicarea mortuluiExistă credinŃa că oamenii răi se pot transforma în strigoi, la

scurt timp după ce omul a decedat; înainte de a-l aşeza în sicriu, casă nu se transforme în strigoi, o femeie ştiutoare punea o crenguŃăde rug (trandafir sălbatic, măceş) şi o sfoară cu care-l împiedicau pemort, ca „să nu vină muroni“. Se punea în sicriu: mac, usturoi şitămâie, iar între picioare o crenguŃă de rug, credinŃa fiind că mortulnu putea veni acasă până nu număra toate boabele de mac, ca maiapoi să se împiedice în rugi, să nu mai poată veni acasă. Într-obatistă se pun boabe de porumb, boabe de fasole, seminŃe dedovleac, pene de găină şi alte păsări de curte, păr de vacă, cal, lânăde oaie, şi se legau toate acestea de o mână a mortului, învelite cuun prosop, şi se spunea de trei ori: Să rămână tot norocul tău. încasa noastră

Această legătură este Ńinută 3 zile, cât mortul este în casă.Mai era credinŃa că oamenii răi la suflet şi care au obrajii exagerat deroşii se pot face strigoi.

Cele trebuincioase mortului pentru ultimul drum sunt: înbuzunarul mortului se pun nouă bănuŃi pentru plata celor nouă „vămi“

177

pe care urmează să le treacă, oglindă şi piaptăn, dacă este femeie, obatistă nouă nefolosită şi 24 de monede. Dacă este bărbat: 24monede, batistă, piaptăn, oglindă, Ńigări dacă a fost fumător, şi cârjaîn care s-a sprijinit în timpul vieŃii. În buzunar se mai pune tămâie.Dacă cel mort este copil sau fată, se pun şi dulciuri alături de celenecesare adulŃilor şi enumerate mai sus.

Slobozirea izvoruluiSlobozirea izvorului se face înainte ca mortul să fie scos din

casă. Se pune „izvorul de mână“, care constă în: o cană mare desticlă (bocală), un pahar şi o farfurie cu 5 colăcei şi 5 lumânări. Dacăeste de post: rahat, napolitane sau biscuiŃi, iar de slastă: salam tăiatîn felii şi brânză. Acestea se dau de pomană înpreună cu o găleatăşi o cană. TradiŃia este de a se bea din găleata primită 9 dimineŃi larând apa potabilă scoasă din fântână, câte o cană cu apă în fiecaredin cele nouă zile. TradiŃia spune că apa va ajunge la sufletulmortului. Tot acest ritual se Ńine în faŃa fântânii de unde se scoate şiapa pentru slobozirea izvorului.

PrânzişorulDin momentul morŃii şi după ce este îmbrăcat şi aşezat pe

masă, se deschide „prânzişorul“, care constă în: o cană mare cuapă, o farfurie cu mâncare, lingură şi prosop ce se dă celor ce suntla priveghi sau ajută la pregătirile premergătoare înmormântării;toate acestea se aşează pe un prosop. Dacă a murit de dimineaŃă„prânzişorul“ se face seara, iar dacă a murit seara, se facedimineaŃa. Acest ritual se Ńine 9 zile, folosind acelaşi prosop, cană,pahar şi lingură. După aceasta se scoate prânzişorul din casă şi sedă de pomană, 9 colaci şi 9 lumânări.

ZorileZorile sunt cântate în ultima dimineaŃă a zilei, când mortul se

mai află în casă, între noapte şi zori, dimineaŃa pe la ora 5, lafereastra la care doreşte familia. Zorile sunt cântate de femeiîndoliate, întotdeauna trei, cinci sau şapte; cea care ştie versurileîncepe să cânte, iar celelalte repetă fiecare vers de două ori. Textulredă gradat greutatea şi importanŃa opŃiunii drumeŃului în mareatrecere. Redăm în întregime acest ritual.

Scoală mi-ce scoală,Vremea-i de sculat,Cocoşii or cântat,Golâmbii or zburat.Zorii mi s-or vărsat,

Soare s-o înălŃat,Mi s-o apropiat,Vremea-i de plecat.Auzi Ioane, auzi!Nu mi ce grăbi

178

De aici de-i porni,Până or auzi,Neamurile de or veni,Şi vi-Ńi întâlni,Dă vi-Ńi givăni!Trăndăfire fire,Ce-ai slăbit din fire?Ce te-ai zăbovit,De n-ai înflorit?Eu m-am zăbovitDe n-am înflorit.Că eu am privitPân s-o despărŃit.Sufletul de case,De lumea frumoasă,De lumea cu soare,De vânt cu răcoare,Şi de pomi cu floare.Trăndăfire fire,Rău eşci şi la fire.De ce te-ai grăbit,Tu de-ai înflorit,Mai de gimineaŃăCa ieri gimineaŃă?Dar eu m-am grăbit,Vremea m-o venit,Mie de-nflorit.Ca Ńie de pornit,Jos cătră apus,Unge-i soarele ascuns.Unge-s toate flori,Cu toace surori,Floarea Soarelui,În poarta raiului.Întreabă florile,Unge li-s miroasele?Sara o plouat,Noapcea o-nsăninat,În zori bruma o căzut,Mirosu o pierdut.

Suflet gespărŃâtDe lume mâhnit,De cale găcitPleacă şi se duce.La mare ajunge.Vine marea mare,Mare tulburare.Vine greu urlând,Lumea-nspăimând,Unde ei aduce.Ca lumea s-o îmbuce,Tot molini coliniBrazi din rădăcini.La vadu mărilorÎi bradu zânelor,Sufletu-i ajungea,Frumos se ruga.Brage să-mi fii frace,Inima Ńi-o abace!Ia-ncingeŃi tu încinge,Să le pot cuprinde,Vârfurile tale!Să trec păste eleMarea daia parce,Ea lumea desparce.Eu nu le-oi încinge,Să le poŃi cupringe,Vârfurile mele,Să treci păste ele.Că-n mine o-ncuibatŞi o şi-npuiat,Roşu şoimuleŃCu ochii semeŃi.În ele să nu ce-ncrezi,Nici nu vii gângi,Puii ce-or simŃi.Ei or şuiera,Tu ci-nspăimânta,În mare vii căgea,Şi te vei îneca.

179

În vadul mărilor,În bradul zânelor,Sufletul stăcea,Şi iar se ruga.Brage să-mi fii frace,Ia-ncingeŃi tu-ncinge,Să le pot cupringe,Tulpinile tale!Să trec păste ele,Marea daia parceEa lumea să desparce.Eu nu le-oi încinge,Să le poŃi cupringe,Tulpinile mele,Să treci păste ele.Că-n mine o-ncuibat,Şi s-onpuiat,Vidra lătrătoare,De oameni pângitoare.Eu nici n-oi gângi,Puii ce-or sâmŃi.Şi mi ce-or lătra,Tu cii înspăima,În mare vii căgea,Şi cii-neca.Treci-mă şi-aşa,Doar nu mă-neca!La vadul mărilor,Bradu zânilor,Sufletu aştepta.Iar să mai ruga,Brage să-mi fii frace,Inima-Ńi-o bate.Ia-ncingeŃi tu-ncinge,Să le pot cupringe,Rădăcini a tăle,Să trec păste ele!Marea daia parce,Ea lumea o desparce.Ba eu n-oi încinnge,

Să le poŃi cupringe,Rădăcini a mele,Să treci păstă ele.Că-n mine o-ncuibat,Şi s-o împuiat,Galbăna şărpoane.Şi-mi piere de foame.Eu nici n-oi gângi,Puii ce-or sâmŃi,Ei or şuirea,Tu cii înspăima,În mare vei căgea.Şi te vei îneca.Hai bradule, hai,Că mult mă rugai!O rugare mare,Cu multă răbdare.Măi brade brade,Eu mai am un frate,Şi îi păcurărel.Şi are un toporel,Şi-o veni cu el.Şi-am doi verişori,Doi voinici feciori.Ei s-or givăni,La cine or veni,Şi mi ce or tăia!Jos ce or doborâ,Maistorii or veni,Şi mi ce or ciopli.Ei dân cine or faceCa să fie pace!Punce păstă mare!Să aibă trecătoare,Suflete ostănite,De cale găcite,Către rai pornice.Bradul să-nspăimă,Jos mi se culcă,Marea o-ncălecă,

180

Punce să făcea.Sufletul trecea,Marea fără nume,Pră ailaltă lume.Paşi suflete, paşi,Făr nicicât necaz.Că doar, doar, vii trece,Cu multă răbdare,Şi-ale şapce vame.Auzi, Ioane auzi!Apoi să ce duci,Până dai s-ajungi.La cea salcă mare,Mare şi rotată,De vârf aplecată,Şi cu frunza lată.Unge drum să-nfrânge,Drumu-i jumătate.Calea-i să dăsparce,Acolo să stai,Şi sama să iai.În stânga să n-o iei,Că-n parcea stângă,Îi o cale strâmbă.Strâmbă şi urâtă,Cu lacrimi stropită.Strâmbă şi astupată,Cu lacrimi udată.

Tot în aia parceÎs câmpuri arace,Cu spini sămănace,Şi cu flori alese.Tu flori vii culegeCa la vii petrece,Şi îi Maica Mărie,La masă şi scrie.Roagăce dă ea,Intră şi ceo scria,Mă cem că nu vrea!Că coala i s-o umplut,Condeiu o pierdut,Şi tu ci vii întoarce,Când cerbii or ara,Tutche or sămăna.Pămânce, pămânce,De azi înaince,Tu să-mi fii părince.Să nu ce grăbeşci,Să mă putrăzeşci.Că eu Ńie-Ńi dau,Înapoi nu mai iau.Spate dale mele,În braŃele tele.FeŃişoara mea,Sub privinŃa ta.

ÎnmormântareaÎn ziua în care este fixată înmormântarea, se trag clopotele

pentru a se merge la biserică spre a fi aduse steagurile (praporii) înnumăr de 5 sau 7, targa (căloni) cu care este transportat sicriul, copii(giecii) între 7-12 ani, care se îmbracă cu hlamide albe şi care Ńin înmâini: primul crucea, ceilalŃi ripizii. Cu puŃin timp înainte de ora fixatăpentru începerea ceremoniei funerare, la casa unde este mortulîncep să se adune vecinii, rudele, colegii de serviciu, prietenii. Launele înmormântări, dacă cel decedat este tânăr, participă totsatul,în sensul că aproape din fiecare casă vine cineva să-lînsoŃească pe mort pe ultimul său drum, la cimitir.

181

Cei din casa defunctului agaŃă cu un ac de siguranŃă peumărul fiecărui bărbat care duce sicriul, steagurile, crucea,coroanele, iar la copiii care duc ripizile, câte o batistă; uneori toŃi ceice participă primesc câte un prosop în jurul braŃului. Se dau lumânăriînvelite în prosoape la preot şi cantori. La Moniom înmormântările sefac după-amiază, când soarele coboară, nedând şanse de reîntoar-cere celui plecat în lumea celor drepŃi. Mortul este scos din casă, cupicioarele în faŃă. După scoaterea acestuia din încăperea unde a fost„priveghiat“ 3 zile de către neamuri, vecini, prieteni, şi ducerea lui încurte, preotul citeşte parastasul, după care îi face semnul crucii pemâinile împreunate, cu vin, şi tămâiază mortul. Vinul rămas este dusde „făcătoare“ la cimitir, pentru că şi acolo preotul face acelaşi lucruînainte de a se acoperi cu pământ sicriul.

Preotul descrie viaŃa şi faptele bune din viaŃa celui trecut lacele veşnice. Sicriul este apoi închis cu capac (în ultimul timp, mortule dus la biserică şi la cimitir cu sicriul deschis). Şi în curte, picioarelemortului sunt îndreptate în direcŃia porŃii. Sicriul cu corpul defunctuluise scoate în stradă, unde se formează cortegiul funerar, după cumurmează: în faŃa cortegiului merge cel ce duce crucea, ce va fiaşezată la căpătâiul mortului după ce va fi îngropat; urmează cei ceduc coroanele de flori, copiii cu ripizi, cei ce duc steagurile -„praporii“ care au fost aduse de la biserică înainte de a se forma cor-tegiul. Urmează preotul, cantorii, sicriul purtat de patru bărbaŃi (maisunt însărcinaŃi cu aceasta încă doi, care sunt rezerve, şi-i schimbăpe cei care au obosit, sau sprijină sicriul pe mijloc cu un par de lemn,sau duc capacul sicriului); după sicriu, urmează, în cortegiu, mai întâifamilia, neamurile cele mai apropiate, apoi celelalte rude, vecinii,prietenii.

Şi în Moniom există obiceiul ca, în timp ce mortul este dusprin sat, înspre biserică sau spre cimitir, convoiul funerar să seoprească pentru „oginituri“ aproape la fiecare casă pe unde trecesau la răscruce de drum, unde rudele, prietenii, vecinii sau consă-tenii care doresc oprirea convoiului în faŃa casei lor plătesc o sumăde bani preotului, care va citi la fiecare oprire pomenirea pentrudefunct; totodată este amintit şi numele celor care au plătit odihna –„oginitura“. De obicei, datorită faptului că se făceau multe opriri,ceremonia dura mult timp. Mortul este băgat în biserică pe uşadinspre apus şi este aşezat în mijlocul bisericii tot cu picioarele sprerăsărit (de fapt tot timpul este purtat cu picioarele înainte). Pe sicriu,la colŃuri, se aşează patru lumânări, crucea, şi statul (lumânarea în

182

spirală) la mijloc.La biserică preotul oficiază prohodul - slujba mortului, toŃi cei

ce participă primind câte o lumânare care se aprinde şi apoi rămâneacestora; ea reprezintă „lumina sufletului“. După aceea, toŃi cei ceparticipă îşi iau rămas bun. După terminarea slujbei urmeazăsărutul. Se sărută crucea de pe sicriu, iar rudele sărută sicriul înpartea unde-i capul. Sărutul se face în coloană doi câte doi, mai întâipreotul şi cantorii, apoi bărbaŃii şi femeile. Spre cimitir iarăşi se facoginituri, în faŃa Crucii (ridicată la 6 ianuarie, anul 1898), ultimaoginitură făcându-se după casa cu numărul 72, apoi în faŃa porŃiicimitirului preotul oficiază slujba necredinciosului Toma, apoi se ia unultim rămas bun de către familie, după care este stropit cu vin trupulmortului şi se dă mortului „sărutarea de pe urmă“, se pune capaculsicriului şi se bat cuie. Tot drumul şi la mormânt, rudeniile maiapropiate se cântă şi plâng. Ajunşi la mormânt, sicriul se aşează înstânga gropii. În dreapta gropii s-a aruncat pământul scos. Lagroapă, după ce este lăsat sicriul, preotul ia o sapă şi cu un colŃ rupedin cei patru pereŃi câte o bucăŃică ce cade cu un sunet straniu pelemnul sicriului: „Al Domnului este pământul (căzând o bucată depământ) şi lumea (altă bucată) şi toate (alta) câte sunt într-însa(alta)”. Semnele sunt făcute în sensul punctelor cardinale.

Sicriul cu corpul neînsufleŃit este coborât apoi în groapă şistropit cu vin de preot în semnul crucii, după care aruncă sticla cuvinul ce a mai rămas în groapă, şi spune„Veşnică pomenire“. CeiprezenŃi aruncă în groapă bani sau câte un bulgăre de pământ,spunând: „Să-i fie Ńărâna uşoară”. După ce groapa a fost acoperităcu pământ, la căpătâiul decedatului se pune crucea care esteînfăşurată cu flori. Pe cruce este scris, de obicei, numele şi prenu-mele defunctului, precum şi data naşterii şi a morŃii. După aranjareagropii se aşează coroanele pe groapă. După aceea rămân 7-9 femeipentru ocolirea gropii; acestea se prind de mână mergând în jurulgropii şi ocolind-o de 3 ori.

PomanaDe la mormânt, însoŃitorii se întorc la casa mortului, la

pomană. Aici trebuie să se spele pe mâini într-un lighean cu apă.Obiceiul are o raŃiune practică, deoarece spălarea mâinilor aduceînviorare după oboseala drumului şi a emoŃiilor şi înlătură praful şimurdăria depuse pe drumul către cimitir, dar existau şi alte raŃiuni,anume că prin spălarea participanŃilor la înmormântare să se cureŃede duhurile cele necurate şi să nu se lipească de ei nimic de la cel

183

mort (vezi Ritualuri - tradiŃii). Cu acelaşi scop al curăŃeniei se face şisfeştania din casă de către preot şi binecuvântarea ei şi a celor celocuiesc în ea. Apoi se sfinŃeşte pomana. Când preotul citeşte (sfin-Ńeşte) pomana, se aprind lumânările şi se înconjoară cu acestea detrei ori toată mâncarea (pomana), apoi se ia farfuria cu grâu -„coliva“. La sfârşitul pomenii, când se pleacă acasă, fiecare primeştecâte o lumânare cu care s-a ocolit pomana şi câte un colăcel - „pup“şi spune: Dumnezeu să-i primească!

Pomenile se fac neîncetat în memoria celor dispăruŃi,oamenii fiind cu inima împăcată că morŃii nu vor suferi de foame pelumea cealaltă. Când se face pomană se evocă numele mortului, sedă de pomană hrană şi îmbrăcăminte, căci dispărutul este încă înmemoria colectivă a satului, de aceea urmează pomana, îmbelşu-gată uneori ca o nuntă. La „Pomana mare“ slujeşte preotul, şi atuncieste sigur că mortul va primi pomana.

Parastasul este tot o pomană, dar slujba de pomenire se Ńineîn biserică, pe care o oficiază preotul. Se spun rugăciuni şi se dă depomană unei rude apropiate, spre a-i fi de folos.

Dacă înmormântarea are loc într-o zi de post, mâncarea lapomană este: supă de roşii cu orez, fasole bătută „slăită“ cu ulei şiceapă friptă pe deasupra - „prăjeală“, varză fiartă - „curechi” ca acri-tură, gogoşi - „turte“, Ńuică sau bere ca băutură. Dacă este de slastă,mâncarea la pomană este: supă de oaie, papricaş de oaie cu cartofi,varză ca acritură, prăjituri - „sucituri“, Ńuică sau vin ca băutură.

În perioada următoare, 3 zile se merge la ocolit, la acestritual participând 3, 5, 7 sau 9 femei (număr fără soŃ). Acestea se Ńinde mână, formând un cerc în jurul gropii şi ocolesc de 3 ori. În primazi de ocolit se înfige lângă crucea mortului un cuŃit. Cu acesta şicana de lut (olcuŃa) cu jar şi tămâie se face semnul crucii pemarginile gropii şi se spune: „Crucea Sfântului Hristos să ne fie defolos“ (vezi Ritualuri).

La 6 săptămâni se face pomană cu participarea preotului,care Ńine o slujbă în memoria decedatului, se dau celor mai săracihaine sau unei rude apropiate, se mai dau de pomană 40 de colăcei(pupi) şi 40 de lumânări, iar bucatele sunt pregătite în funcŃie de postsau slastă. Este răspândită credinŃa că sufletul decedatului colindă şivizitează locurile copilăriei sau prin care a umblat în viaŃă şi i-au fostdragi în timpul vieŃii. La marile sărbători creştine, în Joia Mare, Paşti,Rusalii, ÎnălŃarea Domnului, de Sf. Mihail şi Gavril se merge în fieca-re an la cimitir şi se duce de pomană pentru sufletul morŃilor. Una din

184

cele mai importante pomeniri ale morŃilor are loc în a doua zi deRusalii, când tot satul merge la cimitir. Ce lucru adânc este să cin-steşti pe unul care nu-Ńi mai poate face nici bine, nici rău, căci viaŃalui s-a luat de pe pământ; îndrumarea şi slujbele preoŃilor au contri-buit mult la cinstirea celor duşi dintre noi. Se mai face pomană la unan după deces. Nu este bine ca pomenile să fie făcute după ce ter-menul prevăzut a trecut. Acestea se fac, fie exact când se împlineştesorocul, fie cu câteva zile înainte, de obicei sâmbăta sau duminica.

Praznicul casei este, de asemenea, o pomană. Acesta seface în zilele de sărbătoare, la comemorarea unor sfinŃi din calen-darul creştin. Sunt pregătite bucate şi masa este sfinŃită printr-oslujbă. La masă sunt chemaŃi vecinii, rudenii. Praznicul este sfârşitulsărbătorii celor vii din casă, o comemorare a celor dispăruŃi.

DoliulDoliul se Ńine în funcŃie de vârsta celui decedat. BărbaŃii ce

au avut un grad de rudenie apropiat nu se bărbieresc 6 săptămâni şiumblă cu capul descoperit, ca semn de respect pentru decedat.Femeile poartă batic negru. Familia Ńine doliu 6 luni sau mai mult.Doliul, un simbol al legăturii temporare între vii şi morŃi, se păstreazămult timp. În tot acest interval nu joacă la nunŃi, botezuri, baluri saurugă. În ultimul timp, în memoria celui decedat, balul de Sf. Ion sauRuga (nedeia) se Ńin în memoria acestuia, fiind plătită de fiul saunepotul celui decedat. Dacă totuşi se joacă, se aruncă bani pestecap, pentru răscumpărarea jocului.

ObiceiuriSub masa pe care este aşezat mortul se pun un scaun de

lemn (scămnel) şi o batistă; acestea se dau de pomană uneipersoane apropiate pentru ca mortul să aibă odihnă pe lumea cea-laltă. După ce mortul este scos din casă, pe masa pe care a fostaşezat se pune un scaun cu picioarele în sus, ca masa să nu mai fieliberă şi să nu se mai întoarcă înapoi, după care se sparge un paharsau o cană de lut. Dacă nu se sparge de prima dată, este bine, dacănu, mortului îi pare rău că a plecat. Apoi se pune un pahar cu apă înfereastra casei, existând credinŃa că sufletul mortului vine să beaapă în cele şase săptămâni cât sufletul lui colindă locurile copilărieişi ale vieŃii.

Dacă moare cineva în floarea tinereŃii (june), în cortegiulfunerar participă şi o tânără apropiată ca vârstă de cel decedat sauchiar prietena acestuia ori „fata de joc“, îmbrăcată în mireasă, alăturide 4-6 tineri care duc o prăjină lungă de brad de 5-6 metri (prapure).

185

Aceasta este împodobită cu flori care au fost aduse în timpulpriveghiului; praporele mai este împodobit cu batiste şi baticuri(cârpe) colorate, acestea simbolizând steagul nunŃii acestuia, iarmireasa - soaŃa acestuia. Acelei prăjini de brad i se lasă în vârfcâteva crenguŃe verzi, simbolizând tinereŃea celui dispărut în floareavieŃii. Aceasta va fi pusă la căpătâiul mortului lângă cruce, străjuindgroapa, putând fi observată din orice punct al cimitirului, chiar şi dinafara acestuia. Se obişnuia, de asemenea, ca 6, 8 sau12 copii săprimească câte un băŃ de alun de 1,20 metri, care avea încrustat lacapătul gros semnul crucii, sau primeau câte o monedă.

În perioada cât este în casă mortul, nu este voie să se arun-ce gunoiul din casă o săptămână, ci se adună într-un colŃ, laolaltă,ca nu cumva, lepădând gunoiul, să măture cineva din casă. După osăptămână se mătură în toată casa făcându-se curăŃenie generală.

După săvârşirea ceremonialului bisericesc, luându-se mortuldin casă, se sparge în locul unde a zăcut o oală, zicând: „Cum sesparge oala, aşa să se spargă toate relele din această casă”. Maiexistă obiceiul ca toate vasele, scaunele din camera mortului să fieîntoarse cu susul în jos, pentru ca păcatele celui răposat să nutreacă cu el în lumea cealaltă, ci să se întoarcă (cum s-au întorsobiectele de mai sus) şi să rămână pe pământ; acestea rămân aşapână la întoarcerea petrecătorilor de la groapă.

Nu este voie a se lăsa mortul singur în casă, existândcredinŃa că venind diavolul, intră în el şi apoi se face strigoi. Îngroapa mortului se aruncă bani, pentru ca să-i răscumpere locul deodihnă şi să-i fie uşor pământul (Ńărâna uşoară). Totodată seîngroapă şi măsura sicriului care a fost luată cu o bucată de prăjinăsubŃire, şi se aruncă în groapă şi lemnul cu care a fost sprijinit sicriulla mijloc în timp ce a fost dus la groapă. După ce mortul a fost aco-perit cu pământ, făcătoarea, care a adus de acasă traista cu colăceişi găleata cu apă, toarnă peste groapă apă săpătorilor, pentru a sespăla pe mâini, existând credinŃa că dacă nu se spală le vor amorŃimâinile, iar dacă cuiva îi transpiră mâinile în timp ce săpa groapa,spălându-se cu această apă, nu-i vor mai transpira mâinile. După ce-l hotărăşte pe cel mort, cu un cuŃit (stricat, care nu mai poate fi folositîn casă) se înconjoară mormântul şi cu vârful cuŃitului tras prinpământ se zice: „Crucea Sfântului Hristos, să ne fie de folos, amumblat, loc Ńi-am căutat, hotară-Ńi fac, să nu mai ieşi din acest loc!“

Spărgând apoi o oală, lăsând-o acolo, întorcându-se acasă,nu mai este voie a vorbi cu nimeni.

186

Când moare cineva în sat, sătenii se întrec în a-i da ajutorul,iar rudeniile, şi mai ales vecinii, consideră că este mare păcat amerge la lucru la câmp sau a lucra în casă când este un mort învecini sau le este înrudit. Pentru facerea sicriului, a crucii sau agropii mortului, s-ar considera ca fiind cel mai mare păcat dacă s-arlua plată pentru aceste lucruri. Acum însă mici meseriaşi nu maisunt, iar toate cele trebuincioase se cumpără de la oraş. TradiŃia maicere ca după înmormântare, a doua zi, 5-7 femei din sat să facăocolul gropii mortului.

Semnele recoltei

Dacă în februarie cade grindină şi tună, înseamnă că va venio toamnă bună, ce va aduce mult grâu în hambare. Dacă ninge multîn februarie, e semn că vara ce va veni va fi una deosebit decălduroasă, şi, de asemenea, dacă gerul se domoleşte după 2februarie (Ziua Ursului). Dacă în luna martie nu va ploua, iar în ziuaBunei Vestiri va fi de noapte luminoasă şi stelele vor străluci, va fipâine din belşug tot anul. De va ploua în Vinerea Mare şi la Rusalii,va fi belşug. Dacă în luna martie este ceaŃă şi vreme ploioasă, esemn că luna mai va fi una răcoroasă.

Dacă plouă în aprilie şi este rouă în mai, atunci căruŃele voravea o încărcătură bogată, iar dacă tună în aprilie va fi recoltă bunăde vie. Dacă viŃa de vie va înmuguri în aprilie, recolta va fi mică.Când plouă de Sfintele Paşti înseamnă că recolta de fructe va fi unasăracă. Noroi în mai, înseamnă praf în august. Dacă plouă în lunamai, recolta de grâu va fi foarte bogată. Dacă în iunie plouă, se ştiecă 40 de zile după aceea va ploua în fiecare zi. Până la Sânpetru (29iunie) nu era bine a se arunca în sus sau să se bată mere ori pere,ca să nu bată piatra. De asemenea, până în această zi nu era binesă se taie cu cuŃitul fructele.

Dacă sărbătoarea Sf. Mucenic Gheorghe cade în ziua demiercuri sau vineri, nu este an bun de lapte la oi şi capre, dacă însăcade în celelalte zile, este an bun. Există credinŃa, şi s-a doveditaceasta, aşa cum spuneau bătrânii satului, că, dacă se aduc pomifructiferi din partea estică a satului de pe Ńarină şi sunt plantaŃi în sat,aceştia nu se prind, doar cei care sunt aduşi din partea de către sat,se prind altoi şi le merg bine. Lemnele de foc sunt cu o puterecalorică mai mare din Ńarină decât din pădurea de către sat. Pentru ascăpa de păduchi (mişconi) se pun crenguŃe tinere de anin în coteŃulpăsărilor; acestea sunt asaltate dă păduchi, se aruncă în foc şi se

187

repetă operaŃia până la dispariŃia totală a acestora. Pentru a scăpade cârtiŃe, străbunii băteau în pământ bucăŃi subŃiri de lemn de soc,iar acestea vor dispărea din perimetrul respectiv. Pentru a nu intraşobolanii în casă sau sălaş, se ardea o copită de cal. Balega caldăde vacă vindecă înŃepăturile de albine.

Paparudele

Obiceiul paparudelor este unul foarte vechi. Rădăcinile saletrebuie căutate în timpurile când agricultura abia se constituia caramură economică. În anii secetoşi, în intervalul de timp de dupăPaşti şi până la mijlocul verii, prin sat apăreau paparudele. Acesteaerau, de obicei, Ńigănci din Bocşa sau Câlnic, şi erau înfăşurate curamuri de salcie. Astfel costumate, uneori însoŃite de 2-3 ŃigăncuşedesculŃe, paparudele plecau prin sat cântând. Sătenii care doreau aprimi paparudele ieşeau în faŃa casei cu o găleată plină cu apă înaşteptarea lor. În faŃa acestora dansau şi cântau un cântec prin carese invoca ploaia şi, implicit, fecunditatea câmpului şi a animalelor.

Textul era următorul:Paparudă, rudă,Ieşi de ne udăPloaie, Doamne, ploaie.Să meargă şiroaiePe toate pâraieUnde-ai dat cu sapa.Să meargă apa.Unde-ai dat cu plugu,Să meargă belşugu.Vântu-i vânturosGazda sănătosPe un blid de făină,Ploaie-o săptămânăDouă ouşoareTrei zile de ploaie,Vântu-i vânturosGazda sănătos.

După ce au turnat apă cu găleata dinainte pregătită pestepaparuda costumată au convingerea că tot aşa va „turna cu găleata“ploaia peste ogoare. După invocarea ploii, paparudele primeau îndar slănină, ouă, făină de porumb şi alte produse, mai puŃin bani.Întregul ritual are semnificaŃii mistico-magice. CrenguŃele verzi de

188

salcie cu care erau acoperite paparudele simbolizau vegetaŃia careurma să fie udată de ploaia obŃinută pe baza magiei imitative.Stropitul mimează, aşadar, ploaia ce trebuie stimulată. Deci, nuavem de-a face aici cu un stropit obişnuit, ci cu unul ritual. Trebuiesă menŃionăm, însă, că obiceiul nu se mai practică încă din anii 65-70 ai secolului trecut, de el amintindu-şi, astăzi, doar cei mai vârstnicilocalnici.

Credin Ńe de peste an

Descântecele sunt slab reprezentate, iar numărulinformatorilor care le deŃin este foarte redus. Nici rostul tradiŃional alacestora nu este resimŃit ca atare, iar semnificaŃia apotropică stră-veche a căzut în desuetudine. Pierzându-şi funcŃia, au început sădispară. Unii informatori care mai deŃin asemenea perle de incantaŃiiverbale, însoŃite de gesturi magice, se ascund dintr-o neîntemeiatăsfiiciune şi puŃinele lucruri pe care le-a moştenit memoria colectivăse pierd. Redăm, în continuare, câteva credinŃe şi descântece aşacum au fost culese ori auzite de la oamenii mai în vârstă ai satului.

Cei ce se căsătoresc în luna august nu agonisesc mai nimicîn viaŃă. O zicală bătrânească spune că din 13 decembrie ziua creştecât un salt de purice, iar din 21 decembrie cu un pas mare.

Cu apa sfinŃită de preot în ziua de Bobotează, se stropeşteprin casă în caz de furtună sau trăsnete. Totodată este folosită caparte componentă a unor amestecuri folosite în vrăji şi farmece.

În ziua de Crăciun se poate mătura în casă, dar nu trebuiearuncat gunoiul afară, pentru ca să nu fie pagubă la vite, în gospo-dărie, şi să nu iasă norocul din casă.

În Ajun de Crăciun, oamenii îşi strâng din sat tot ce au datîmprumut, să-i găsească sărbătoarea cu toate lucrurile acasă. Înprima cană cu apă băută în dimineaŃa de Crăciun se pun o nucă şiun ban de argint, pentru ca cel care bea să fie sănătos ca nuca şi săaibă noroc la bani. Pentru ca şi animalele din gospodărie să aibătăria fierului în anul care vine, gospodarii pun în găleŃile cu careadapă vitele câte o potcoavă. Din bătrâni, se spune că o potcoavă teapără de vrăjitorie şi de duhurile rele. Dacă găseşti o potcoavă,trebuie să urmezi un anumit ritual ca să atragi norocul asupra ta. Ieipotcoava cu mâna dreaptă, scuipi pe unul din capetele potcoavei şi-Ńipui o dorinŃă. Apoi trebuie să arunci potcoava peste umărul stâng,fără să te uiŃi înapoi, să nu vezi unde cade aceasta. Dacă pui opotcoavă deasupra uşii de la intrarea în casă, trebuie să ai grijă ca

189

aceasta să aibă capetele ridicate în sus, altfel aduce ghinion. În ziuade Crăciun, găinile nu sunt chemate la mâncare, pentru ca să nu lemănânce uliul.

Dacă visezi că îŃi scoŃi dinŃi sau dacă visezi că cineva dincasă întoarce brazdă de pământ cu plugul, dacă visezi bufniŃă sauauzi cucuveaua cântând, dacă Ńi se zbate ochiul, dacă se crapă sti-cla la geam, dacă o stea cade de pe cer, atunci cineva o să moară.

Cei ce doresc ca peste an să aibă noroc la vânătoare sau săgăsească cuiburi de păsări sau să prindă, trebuie neapărat săpostească în ziua de ajun. Pentru a prinde păsările se vor arunca înfaŃa lor seminŃe înmuiate în drojdie de vin şi în suc de cucută. Celece vor mânca nu vor mai zbura. Cenuşa de coarne de capră întă-reşte gingiile şi opreşte dizenteria. Funinginea de pe Ńevilecuptoarelor ori coşuri de fum, amestecată cu oŃet, este un leacîmpotriva degerăturilor. Se crede că din care parte va bate vântul înziua de Bobotează, în acea parte va cădea grâul în acel an.

Vineri, în fiecare săptămână de peste an, nu este bine a selucra la sapă sau coasă, iar femeile, cu atât mai mult, să nu coase,această zi declarând-o nenorocită; orice lucru început vinerea, nuare sfârşit bun.

În Ziua Ursului (ziua Întâmpinării Domnului) se crede că ursuliasă din vizuina sa; dacă este soare şi-şi vede umbra, se bagă dinnou în vizuină şi nu iasă 6 săptămâni, iar dacă nu-şi vede umbra,rămâne afară şi iarna se întrerupe.

Spălarea cu prima zăpadă căzută se crede că face fetelemai frumoase şi atrăgătoare.

Cine împrumută foc, îşi împrumută supărare şi pagubă. Îna-inte de a intra în casă, când se întorc de la biserică, gospodarii obiş-nuiesc să păşească peste o bucată de fier, să fie sănătoşi tot anul.

Pentru ca familiei să-i meargă bine tot anul şi să aibă spor încasă, trebuie ca în ziua de Anul Nou să fiarbă cap de porc, nupasăre, credinŃa fiind că porcul râmă tot înainte, şi, tot aşa, şi tre-burile din casă să meargă înainte, să nu meargă treburile tot înapoi,ca găina care scurmă tot în urmă.

Spălarea capului cu leşie de lemn (cenuşă) la Sf. Toadereste bună şi se crede că prin spălare se conservă şi creşte mai binepărul, şi tot în această zi fetele care-şi spală părul cu apă fiartă defloare de corn, tot pentru sănătatea părului o fac. În toată luna luimartie nu se zice „şarpe“ că te întâlneşti cu el în cale toată vara. DeFlorii şi Joia Mare, nu este permis a se descânta. În sâmbăta Floriilor

190

nu este bine de tors, pentru ca să nu aştepte morŃii în zadar la poartaraiului.

Cine se naşte de Paşti, în timpul cât se trag clopotele labiserică, este om norocos, întreaga viaŃă. Cine moare în ziua dePaşti, numită cea luminată, acela merge de-a dreptul în rai, de-ar fifăcut el orişicâte păcate, toate i se iartă, fiindcă se crede că estenorocos şi sufletu-i merge de-a dreptul în rai. Există credinŃa căpentru efectuarea vrăjilor, cea mai prielnică este ziua de vineri aRusaliilor.

Dacă femeia a rămas însărcinată şi se dorea a se şti ce vanaşte, băiat sau fată, se chema un copil, care era poftit să se aşezela o masă în jurul căreia erau două scaune acoperite fiecare cu câteun ştergar sub care erau puse un cuŃit şi o foarfecă. Dacă cel invitatse aşeza pe foarfecă exista credinŃa că femeia va naşte fetiŃă, iardacă se aşeza pe scaunul unde era cuŃitul femeia năştea băiat.

Ca cineva să nu fie vrăjit, este datina de a purta o haină sauorice pe dos, în credinŃa că atunci vrăjile nu au putere de a seprinde. Împotriva deochiului şi vrăjilor, pe la colŃurile mesei se punseminŃe de mac şi căŃei de usturoi. În noaptea de Ispas se recurgeala ritualuri de îmbunare a spiritelor morŃilor cu ofrande bogate,efectuarea unor vrăji şi descântece. Ziua de Ispas este hotar pentrudiferite activităŃi economice; acum se încheia semănatul plantelor, înspecial al porumbului. Tot în această zi se însemnează vitele, adicăli se taie păr din vârful cozii şi se îngroapă în muşuroaiele de furnici,rostindu-se: „Să fie atâŃia viŃei şi miei, câte furnici sunt în furnicare“;de asemenea, se însemnau mieii prin crestarea urechilor.

Sângiorjul, Ispasul, Sâmciliile, Sântămăria Mare, SântămăriaMică, Vinerea Mare, Aranjelu, Ziua Sfântului Nicolaie, toate suntsărbători cu nelucrare, fie pentru trăsnet, fie pentru grindină, furtunişi ferirea de foc, fie pentru vederea şi sănătatea ochilor, fie pentruapărarea de bube şi de vărsat, şi altele, cărora doar cei mai bătrânile mai ştiu rostul. Ziua de ÎnălŃare este şi zi de făcut farmece dedragoste cu buruiana numită frăsinel, culeasă cu o noapte înainte şisfinŃită la biserică. Farmece se mai fac şi cu flori de alun, despre carese spune că înfloresc şi se scutură în noaptea de dinaintea ÎnălŃării.

Alungarea r ăului

Pentru a te apăra de răul pe care Ńi l-ar dori un eventualduşman, ca şi de faptul că frica ta de el ar putea atrage acest rău,aruncă un pumn de sare într-o fântână sau într-un râu. Ritualul se

191

face vinerea, după apusul soarelui şi sfârşeşte sâmbătă. Nu trebuiesă fie de faŃă mai mult de patru persoane, doar una va rosti rugăciu-nea de mai jos. Dacă ritualul se petrece acasă, se face în următorulfel: se aruncă sarea în chiuvetă şi o amestecă în apa care curge, cumâna stângă dacă este necăsătorită, văduvă sau divorŃată, cudreapta dacă este căsătorită. Amestecând sarea cu apă, se spune:

„În numele Tatălui Ceresc şi al Sfintei Treimi, fie ca aşa cumse dizolvă această sare şi cum apa o duce departe, acolo unde îi elocul, aşa să se desfacă şi să dispară toate relele făcute şi nefăcute.

În numele lui Dumnezeu şi al lui Iisus Hristos, Fiul luiDumnezeu, să fiu apărat de cei ce-mi vor răul. Amin!“

Pentru ca rugăciunile să fie ascultate, acest ritual trebuiefăcut de trei ori la rând, atât vinerea, cât şi sâmbăta.

Descântec pentru deochi

PuŃine femei aveau acest dar de a descânta. Am intrat înposesia unui astfel de ritual prin bunăvoinŃa d-lui Traian GheŃa, auzitşi memorat în întregime de Florica Mustăcilă, nr. 36. L-am transcrisşi-l redăm în continuare.

Într-un pahar cu apă se pun: trei fire de mătură, trei căŃei deusturoi trei boabe de tămâie şi trei cărbuni aprinşi. Apoi, se rosteşte:

Ducie muroniuleDucie strâgoniuleDin creii capuluiDin faŃa obrazuluiDin ochi, din sprânceneDin urechi şi din geneDin mâini, din picioareDin tot locul unge-l doareSă nu întinzi, să nu cuprinziSă nu săgetezi, să nu înfioreziCă-i mic, nu te poate purta.Nu te poate adăpa, nu te poate slujiNu te poate îngriji.Să te duci în munŃii mari, în codri tariUnde nu-i iarbă crescută şi apă începutăUnde nu-i barbă de moş şi pană de cocoşDă unde nu se vede lunaUnge-i beznă întruna

192

Cine te-o diochiatSă fie criepatCine te-o pocitSă fie pocnitSă te duci să o (să-l ) laşiCurat(ă) luminat(ă)Cum îi de la Dumnezeu dat(ă)Sf. Fecioară Marie, dă-i leacuri să-i fieDurerile luate şi rălele alungateLeacuri să-i fie Sf. Fecioară MarieDucie spurcatule, ducie năcuratuleCu mătura te-am măturatCu puşca te-am puşcatCu apă te-am înecatCu cărbuni te-am cărbunatCu tămâie te-am tămâiatSă te duci peste mări şi ŃăriÎntre stânci să pieriSf. Fecioară MărieLeacuri să fieDoamne ajută-ne!

Apoi, se face semnul crucii şi se spune: „În numele Tatălui şiFiului şi al Sfântului Duh. Amin!“

După descântec se stropeşte respectivul cu apă şi nu estevoie să fie sărutat; se mai obişnuia a se lovi uşor cu capul de cuptor,pentru ca făcăturile să se ducă ca fumul pe Ńeava acestuia. Un altobicei era acela de a se arunca apa pe un câine, acesta scuturându-se de apa aruncată, aşa făcăturile să se scuture de pe cel deochiatsau vrăjit, sau se arunca apa într-un râu, ca făcăturile să se ducă peapă, să nu se prindă de cineva. Se obişnuia a se face vrăji la între-tăieri de drumuri; dacă cel vrăjit trecea prin acel loc exista credinŃa căse vor se prinde făcăturile de el.

Cei ce veneau să vadă noul născut - neamurile, vecinii,prietenii - scuipau, de obicei, în direcŃia patului copilului, jos; în ne-mijlocită apropiere a scuipatului, uneori şi peste scuipat, fac o cruceşi zic: „Cine s-o afla, să măsoare cerul de înalt, pământul de lat,acela să mai poată deochia pe Necuratul“.

După ce i s-a descântat de deochi i se leagă un fir roşu lamâna dreaptă (spunând să nu se deoache), deoarece se crede că înacest mod se puteau îndepărta duhurile necurate de noul născut.

193

ToŃi cei ce veneau în vizită la casa noului născut aduceau anumitecadouri sau bani, fiecare oaspete înainte de a pleca spre casă roagăde sănătate nou născutului, aducând daruri, cu care ocazie zic: „Eudau puŃin, Dumnezeu să-Ńi dea mai mult! Zile multe, noroc şi fericire“.Din banii rezultaŃi, dacă era fetiŃă, acesteia i se cumpărau cercei sauo cruciuliŃă de aur. De menŃionat că cerceii se puneau în urechi dupăun an de zile.

Unul din cele mai interesante obiceiuri populare odată cuvenirea pe lume a nou născuŃilor este scăldatul. La puŃin timp dupănaştere se pregăteşte prima baie a copilului. Există un întreg ritual,pe care oamenii de la sat îl respectă cu sfinŃenie. Moaşa care asistăla naştere taie buricul copilului, după care-l scaldă. Se spune că oalaîn care se încălzeşte apa trebuie să fie nouă, pentru ca: „aşa decurată şi plăcută să fie vocea noului născut. Apa se va încălzi uşorpentru ca acel copil să aibă mai târziu o viaŃă desfrânată sauneliniştită, plină de nestâmpăr.

După ce nou-născutului i s-a legat buricul, moaşa trebuie săia albia pregătită din timp de părinŃi şi să toarne în ea apă din oalacea nouă. Ea va pune în scăldătoare o rămurică de busuioc luată dela Ziua Crucii, câŃiva bani de argint, o bucăŃică de fagure de miere,una de pâine şi alta de zahăr, puŃină aghiasmă sau apă sfinŃită, câte-va fire de grâu. Există credinŃa că busuiocul simbolizează iubirea şicurăŃenia şi se pune, mai ales dacă e fetiŃă, să fie atrăgătoare şi iubi-tă ca busuiocul; banii de argint - averea pe care el trebuie să oagonisească; mierea pentru ca acel om să aibă glasul dulce; pâineasă fie bun; zahăr ca să-i fie viaŃa dulce; apa sfinŃită sau aghiasma casă fie ca aceasta de curată şi ferit de duhurile necurate; firele degrâu, ca să aibă cinstea grâului; şi, precum e grâul cel mai ales şicăutat, aşa să fie şi copilul mai ales, mai căutat şi mai văzut dintretoŃi. Se mai obişnuieşte a se picura din lumânarea de botez înscăldătoarea copilului, în forma crucii, de trei ori în fiecare loc, şianume: întâi la cap, apoi la picioare, după aceea în partea dreaptă şipe urmă în cea stângă. Moaşa, după ce a pus în scăldătoare celeenumerate mai sus, obişnuieşte să spună: „Să fie sănăto şi norocosşi voios şi frumos şi drăgăstos şi-nvăŃat şi bogat. Om de treabă şiluat în seamă!“

Un obicei este ca, după naştere, copilul să se cântăreascăpentru ca astfel să fie ferit de deochi şi „să nu se lipească farmecelede el niciodată“. Dacă la acest ritual participă şi alte femei, acesteapun la capătul nou născutului diferite obiecte pentru ca acel copil să

194

fie în viaŃă priceput la toate. După ce l-a scăldat şi şters, îl scoate dinscăldătoare, prinzându-l cu ambele mâini de cap, ca să crească înaltşi drept, să-i fie gâtul lung, şi apoi punându-l pe scutece ca să fiesprinten, îl înfaşă, îl strânge de nas şi-i face de trei ori cruce pestecorp. Copilul este apoi înfăşurat într-o perină special confecŃionată şiculcat în leagănul sau pătuŃul din timp pregătit. Astfel acoperit, îl lasăsă stea până după scoaterea şi aruncarea scăldătoarei în care s-ascăldat. Apa în care a fost scăldat noul născut se aruncă la un pomverde, sănătos şi frumos (unde nu sunt pomi, în grădina cu flori, laun trandafir) şi acolo toarnă apa din scăldătoare la tulpina pomuluirespectiv sau rădăcina trandafirului, anume ca copilul să crească,să-nflorească şi să rodească, ca pomul. Iar când toarnă zice: Săcrească mare ca pomul şi să fie sănătos (sănătoasă) şi precumarborele-şi lăŃeşte ramurile sale, aşa să se lăŃească şi să seînmulŃească şi seminŃia nou născutului.

Copilul de botezat, după un timp oarecare, este dus labiserică de „moaşă“, care îl Ńine în braŃe, iar preotul îl întâmpină lauşa bisericii, după care intră în biserică (în pronaos), unde urmeazăslujba propriu zisă a botezului şi a ungerii cu Sf. Mir. Preotul citeşterugăciunea pentru binecuvântarea untdelemnului, din care toarnădupă aceea de trei ori în apa sfinŃită din cristelniŃă, în chipul crucii,zicând de fiecare dată: Să luăm aminte! Apoi preotul unge pe prunccu untdelemnul binecuvântat, îl botează şi îl pune în braŃele naşului,pe pânză albă, care înfăŃişează veşmântul curat al celor de curândbotezaŃi, zicând: Îmbracă-se robul (roaba) lui Dumnezeu (rostindnumele nou născutului) în haina dreptăŃii, în numele Tatălui... Iardupă ce îşi spală mâinile, binecuvântează lumânarea şi o dă naşului.Apoi ocolesc de trei ori masa (analogul) şi cristelniŃa, preotul citeşterugăciunile pentru apărarea şi pentru tunderea pruncului, făcând celescrise în rânduiala Molitfelnicului, şi cu aceasta se încheie botezul.Botezul cuprinde două aspecte diferite: botezul propriu zis, care areloc la biserică, şi petrecerea, care are loc mai târziu, la casa părinŃilorsau la Căminul Cultural, mai nou.

Moaşa duce copilul la biserică, iar naşa îl aduce acasă.Numele este un fapt hotărât din vreme, copilul primind în majoritateacazurilor pe cel al bunicului, bunicii sau al naşului, naşei. RelaŃia cese stabileşte între părinŃi, moaşă şi naşi este de natură socială şieste respectată ca şi relaŃiile de rudenie. Între naşi şi fini se stabilesclegături sprituale. Naşii de botez devin şi naşi de cununie. Ei boteazăapoi copiii noii familii. Naşii se păstrează din generaŃie în generaŃie,

195

pe linia soŃului. Obiceiurile de naştere sunt practicate numai de cătreoameni maturi, căsătoriŃi, aceasta constituind o taină pentru tineri.ToŃi invitaŃii sunt serviŃi cu bucate aduse şi puse pe masă, cinstesccât voiesc în sănătatea noului născut şi, fiindcă aşa-i datina dinmoşi-strămoşi, fiecare invitat oferă un dar pentru copil, şi anume maiîntâi nănaşii săi, apoi rudele şi vecinii. Cel ce strigă darurile care suntoferite trebuie să fie bun de glumă, pentru a satiriza fără a se supăranimeni de glumele făcute pe seama sa. După aceea este aduscopilul de către nănaşă şi i se spune numele în public. Se cântă încor „MulŃi ani trăiască“.

Copilul este alăptat de mamă şi doar după un an şi jumătateeste înŃărcat; unele femei însă alăptează mai mult, până aproape dedoi ani. Nu este bine a înŃărca niciodată copilul în zi de post, cinumai în una de frupt. Ca să-l înŃarce, mamele îşi ungeau sânul cuboia de ardei sau piper, să-i treacă pofta de a mai suge. Unelemame mai iubitoare obişnuiesc a-şi înŃărca copilul mai încet, dându-le în ziua dintâi numai de trei ori, într-a doua de două ori şi într-atreia o dată de supt, şi-n acest fel îl face să uite de piept. În timpulînŃărcării nu este bine să se depărteze pe mai multe zile de acasă,pentru că pe de o parte cei mai mulŃi copii tânjesc după ŃâŃă şi, dacăar întrerupe dintr-o dată a le da de supt, pot să se îmbolnăvească.

Tinerele mame erau instruite de mamele lor, de moaşă saufemei mai bătrâne care au mai crescut copii, că aceia care au fost odată înŃărcaŃi, iar după câteva zile sau săptămâni li s-a dat iarăşi ŃâŃăde supt, după ce cresc mai mari, sunt foarte răi de deochi, aşa cătoată viaŃa lor, ori la cine se vor uita, fie om sau vită, fie orice va fi,respectivul îndată se deoache şi se îmbolnăveşte, şi cu nimic nu sepoate vindeca, numai cu stingerea de cărbuni şi cu descântarea dedeochi. De aceea nu este bine niciodată a întoarce pe un copilînŃărcat, ci, dacă l-a înŃărcat o dată, înŃărcat să rămână pentrutotdeauna. La împlinirea vârstei de un an, şi anume după ce copilul aînceput a umbla, a pricepe şi a vorbi, este datina de a i se reteza sautunde părul în ziua onomastică a copilului şi aceasta să se întâmpleîntotdeauna într-o zi de luni, joi sau sâmbătă; nu e bine a-l retezaduminica sau în altă zi de sărbătoare, pentru că aceste zile suntlegate de biserici şi de aceea e păcat. Miercurea şi vinerea nu estebine de retezat, pentru că aceste zile sunt de sec, iar marŃea este cunăpaste, şi copilul căruia i se retează părul în această zi, toată viaŃalui ar trebui să tragă năpaste. Pentru a-i merge bine copilului, părinŃiitrebuie să-l reteze într-o zi de frupt, adică „de dulce“. În ajunul zilei

196

pentru tuns, tatăl sau mama copilului îşi poftesc nănaşul şi nănaşasă vie a doua zi să-i reteze părul finului (tăierea moŃului). În aceastăzi, părinŃii invită şi alte neamuri pe lângă nănaşi, baica (moaşa) şiunele dintre neamurile mai apropiate.

Părul se tunde cruciş, ca şi preotul, după ce l-a botezat şimiruit. După ce l-a retezat, strânge tot părul, şi-l dă finului sau finei.După aceasta, mama copilului, luând părul, îl pune într-un locanume, ca atunci când se va speria copilul sau i se va întîmpla ceva,„de făcătură“, să afume o parte din el, iar o parte să-l arate copilului,va, atunci când va fi mare şi va fi întrebat de la ce animal este părul,dacă va răspunde că este de vită - acesta este semn bun, căci vaavea noroc la vite; dacă va spune că este de altă vietate necurată,este semn rău, căci atunci nu va fi gospodar. Dacă spune că este deom, atunci în viaŃă va fi descurcăreŃ şi deştept. Naşul sau naşa careau tuns copilul dăruiesc la această ocazie un cadou. Se pun apoi cutoŃii la masă şi se ospătează, cinstesc şi se veselesc, căci părinŃii,ştiind că vor veni, s-au pregătit cum se cuvine. După tot acest ritual,părinŃii copilului şi cei prezenŃi petrec şi se veselesc.

Vrajă împotriva be Ńiei

Pentru a desface o „vrajă de beŃie“, făcută de un răuvoitor,ea are un efect mai mic în cazul persoanelor ce beau „din plăcere“,dar ajută. Procedura este următoarea: soŃia va introduce într-o cutiede metal o lingură de unt şi trei ouă. Se va duce apoi în cimitir, lamormântul unei persoane cunoscute, şi va îngropa cutia, rostindcuvintele de mai jos, de trei ori:

„Cum nu bea şi nu cere nimic (se spune numele mortului)Aşa să nu ceară rachiu sau vin soŃul meu (numele soŃului)Să-i piară pofta de beŃieCum i-a pierit pofta mortuluiSă i se stingă patima beŃieiCum se stinge omulSă nu-şi dorească rachiu sau vinCum nu-şi doreşte moarteaSă-i pută rachiul sau vinul.Cum pute mortul.Să fie liniştit, potolit şi nebăutAşa cum pe lume a venit“.

Aceasta se face timp de trei zile, după aceea trebuie să Ńinăpost. Ea se va duce la acel mormânt şi, dezgropând cutia respectivă,

197

va rosti descântecul. În timp ce va face omleta va spune din noudescântecul după care, fără a-l anunŃa în prealabil de ceea ce punela cale, îi va da soŃului beŃiv să mănânce omleta.

Obiceiuri cu na şi

În prima zi de Paşti se merge la baică (moaşă), cea de adoua la nănaş cu traista (straiŃa). De Paşti se duce făină, ouă roşii10, şi 20 de ouă nevopsite crude şi un colăcel împletit. A doua zi semerge la naş, tot cu aceleaşi produse cu care se duce la baică, doarcă la naş se mai ducea şi băutură.

De Crăciun se merge la baică şi la naş. La baică se ducefăină şi cârnaŃi afumaŃi, la naş se duce „spata din faŃă “ (lopăciŃă) şicârnaŃi afumaŃi şi făină. Naşul serveşte finii cu prăjituri, băutură şimâncăruri alese.

Curasta

După naşterea unui viŃel se Ńinea un obicei, aşa-numitul„botez“ al viŃelului. La trei zile după naşterea acestuia, se mulge vacaşi se fierbe laptele care, astfel, devine „curastă“; sunt chemaŃi copiiidin vecinătate să mănânce curasta. Aceştia stau aşezaŃi în jurulmesei pe care se află curasta pusă într-o farfurie, li se aşează opătură peste capete, iar femeia loveşte pătura cu o nuieluşă (joardă)spunând: „Cum este procoviŃa de groasă aşa să fie smântâna, cumcurge apa din izvor aşa să curgă laptele la vacă“, şi se stropeşte cumolidvă.

Vacilor li se dădea câte un nume în funcŃie de ziua în care s-au născut. Astfel cea care era născută - „fătată“ în ziua de luni i sepunea numele - Lunii, marŃi - MărŃuica, miercuri - Mierculina, Melca,joi - Joiana sau Joica, vineri - Vinioara, sâmbătă - Sâmba, dumineca– Domnica. Celor deschise la culoare li se spunea Băla, iar la celepătate Floarea, Florica, şi Rujana - celor roşu cu galben.

Măsuratul

Este sărbătoarea ciobanului, care cade întotdeauna cu o ziînainte de Sf. Gheorghe (23 aprilie). La măsurat se despart (răznesc)mieii de oi (se înŃarcă). La măsurat fiecare proprietar de oi îşi mulgepropriile animale. ”Sâmbraşul“ (aşa i se spune aceluia care dă oilespre pază), când îi vine rândul la aşa-zisul „luat de la oi”, duce

198

ciobanului mâncarea cea mai bună şi o sticlă cu „răchie“ - Ńuică.Cu ocazia acestui ceremonial, toate ciopoarele se adună în

strungă (un ocol realizat din crengi de lemn, „tărgi“). Atunci toŃiposesorii de oi îşi aleg un „şef de turmă“ care de regulă este cel maibătrân sau expert şi îl consideră mai marele lor. Acesta alege caredin ciobani va păstori oile cu lapte, „mătricele“, şi care va păstorimieii şi „stărpele“ (oile sterpe, fără lapte). Mieii de prăsilă până înprimăvara următoare se numesc „noatin (noacin, noacină), iar deatunci până fată, femela se numeşte „mioară“, iar parteabărbătească „berbecuŃ“, până când se lasă a se împreuna cu oile(mârli). Măsuratul se face în felul următor: fiecare proprietar îşimulge oile, iar laptele îl măsoară cu oca (1,2 litri, sau cum se maispune -12 deŃ). La măsuratul laptelui, şeful de stână îşi înseamnă câtlapte are fiecare sâmbraş pe o vergea făcută din lemn moale alunsau salcie (Ńanc) făŃuit pe patru laturi, pe care erau marcate, princrestături, unităŃile de măsură a laptelui: la fiecare oca se face semnpe jumătate, iar la 5 oca se face un semn întreg.

Proprietarul cu cele mai multe „oche“ avea primul rând labrânză. Cel care obŃinea cantitatea cea mai mare de lapte/oaie, ca şiurmătorii doi sau trei, erau foarte mândri, pentru că aceasta însemnacă ei erau buni gospodari, adică şi-au hrănit şi îngrijit foarte bine oilepe timpul iernii. Trebuie specificat aici că măsuratul laptelui se facede 3-4 ori pe an (3-4 cântare), deoarece oile, pe măsură ce trecetimpul, vor avea tot mai puŃin lapte. De aceea şi modul de măsurarediferă de la o „măsură“ la alta; cantitatea de lapte ce va revenifiecăruia va scădea constant pe măsură ce se apropie toamna.Ultimul rând se împărŃea egal între ortaci, fiindcă „toŃi egal lepăşunează“.

La stână laptele se încheagă în caş şi urdă prin încălzire,după care se adaugă chiag făcut din „rânză“de miel sugător, uscată,afumată, pisată mărunt şi macerată într-o sticlă cu apă şi sare; semai punea coajă de corn sau puŃină sare cu Ńuică pentru închegarealaptelui, 15 linguri la 70 litri. Laptele închegat se lua cu mâna, sepunea în strecurătoare şi se agăŃa să se scurgă zerul. Zerul sestrecoară printr-o pânză deasă sau tifon. Zerul rămas se fierbea lafoc încet, pentru a se extrage urda, care se săra şi se păstra în vasede lemn; pentru consumul imediat se lăsa urdă dulce. Caşul rezultatse taie felii, „crişcă“, se aşează în butoaie (ciubăr), se sărează, dupăcare se pun mai multe straturi suprapuse peste care se aşează obucată de scândură rotundă, aproximativ cu diametrul ciubărului,

199

peste care se aşează o piatră pentru a presa. Produsul obŃinut senumeşte brânză. Pe fundul ciubărului se presară zahăr pentru ocurăŃenie mai bună a acestuia.

Dacă oile au mai mult lapte, după ce fiecare şi-a luat porŃiade la stână, se repetă măsuratul. Atunci ciobanii fac „balmăş“, în felulurmător: într-o căldare de aramă se frământă caş, după care setoarnă lapte şi se lasă să fiarbă până se obŃine o pastă omogenă. Seadaugă ceapă tăiată mărunt şi făină de mălai. Balmăşul era fiertpână când untul ieşea deasupra, pe marginea căldării. Atunci seadăugau ouăle. Balmăşul este o mâncare delicioasă.

Denumirea oilor

Oilor li se dau nume după semnele particulare pe care lepoartă, sau culoarea acestora. Astfel, oaia care are împrejurulochilor un cerc negru se numeşte Oacheşa; Grişana are în jurulochilor un cerc galben; Pistra este cu pupi negri pe bot; Băla sauBăluŃa are botul băl (alb); Sârba are coarnele ridicate în sus,Cornutaeste cu coarnele îndărăt; Cârleba are coarnele sucite (rotunde);Bucălaia este cu botul negru, Coacina este cu botul galben sau roşu;Şuta este fără coarne; łigaia este cu lâna neagră, creaŃă şi aspră;

Birca e cu miŃele creŃe (cocori la vârf rotund). łapului i sespune „berbec“. Oile, pentru a fi recunoscute, fiecare familie avea unsemn; la urechi se înseamnă cu crestături (V) sau i se fac găuri cupotricala, ori i se fac cercei prin retezarea marginii urechii, ori teşireavârfului urechii. Fiecare ciopor are semnul său dinstinctiv. Se maipractică vopsirea (boirea) cu o culoare roşie sau altă culoarestridentă. Ciobanii mai purtau un „sbici” şi o boată. Toamna târziusau când cădea prima zăpadă şi timpul nu mai era favorabil păşu-natului şi înceta perioada de lactaŃie, se proceda la desfacereaturmei. Iernatul oilor se făcea acasă, în „şură“.

Medicin ă popular ă

Localnicii aveau cunoştinŃe de medicină populară. În tratareaanimalelor se foloseau atât de simple intervenŃii chirurgicale, cât şide efectele plantelor medicinale. Când se umflau de splină, cânderau răcite, se împungeau cu o sulă în a şaptea groapă dintrecoaste, de la coadă spre cap. Dacă splina era bolnavă, se mişca

200

sula, dacă nu, sula stătea dreaptă. Animalele umflate de trifoi, deasemenea erau străpunse cu un briceag între coaste, de la „coful”din spate, între cele două coaste, pentru a ieşi gazele produse defermentarea trifoiului; acest instrument avea o teacă care rămânea înîmpunsătură până ce gazele ieşeau afară. Caii şi vacile erau feritede musca columbacă folosindu-se untură cu ulei şi ouă clocite. Cuacest „unguient“ se ungeau pe burtă, picioare, gât şi cap. Boala degură era tratată cu untură şi puŃină piatră vânătă, pentru a spargebăşicile. Dacă marva avea vreo „glută“, „tragănă“ umflătură, seîncălzea la foc sucitoriul „ciganea” (cratiŃa) şi se plimbau pesteumflătură, pentru a da înapoi.

Când calul era trist, nările erau tăiate cu unghiile, pentru ascurge sânge, iar la oi, vârful urechilor. Rădăcina de spânz („iarbaoii“) se folosea atunci când animalele boleau şi nu mâncau. Dinspânz se tăia o bucată care se lega la un capăt cu aŃă şi seintroducea subcutanat în urechea animalului sau în coadă. Spânzulrămânea acolo până a doua zi, când locul se umfla uşor şi seînroşea. Atunci se trăgea capătul de aŃă rămas în exterior. Cândaveau urechile reci, se „slobozea“ sânge sau erau arse cu o sulăînroşită în foc. La vacile umflate de trifoi se punea un lemn în gură -„trocăŃ“.

Plantele medicinale erau folosite şi în cazul îmbolnăviriivacilor, cailor sau porcilor. Aceste plante erau: romaniŃa, sunătoarea,coada şoricelului etc. Ca mijloace de dezinfectare foloseau: varul, latăieturi; sarea şi o frunză ce o numeau Frunza voinicului, urina şiŃuica - la puroaie; pâine cu lapte cald, la durerea de ochi; apa rece,la vărsat; Ńuică caldă - la gât, frecŃiune cu Diană – gargară; lastomac: Ńuică tare şi ceaiuri, sare caldă pe burtă. La vite, când suferăde aprindere de piept se tratează cu „pastă“ de spânz, iar cândsuferă de junghi, cu arnică. Răceala cailor se tratează cu flori de fânfierte, la rinichi, caii se tratează cu zeamă din Spicul voinicului; ciumacailor se tratează cu coajă de frasin fiartă. Oile, când devin sterpe,se tratează cu frunze de steregoaie, iar când au gălbează, cu frunzede nuc în mâncare.

Sărbătorile de iarn ă

Obiceiurile din acest ciclu sunt cele mai numeroase. Eleîncep în Postul Crăciunului şi Ńin până în Postul Paştelui. În cadrulacestui ciclu, locul central îl ocupă obiceiurile de Crăciun şi de AnulNou, adică obiceiurile care debutează cu 24 decembrie - Ajunul

201

Crăciunului şi Ńin până pe 7 ianuarie - Sfântul Ion. De o importanŃămajoră sunt trei sărbători din această perioadă (24. XII - 7. I):Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, deoarece marcau încheierea şiînceputul unui an.

Sărbătorile puse de Biserică în viaŃa noastră au menirea nunumai de a ne aminti că condiŃia umană este legată de trup, că viaŃade aici este efemeră, ci ne îndeamnă a reînnoi relaŃiile noastre cusemenii, cu Dumnezeu. Măcar în timpul sărbătorilor, omul ar trebuisă cultive o preocupare de regăsire a sinelui, de a descoperi înintimitatea lumii sale lăuntrice acel „adânc, mai adânc decât noiînşine“, cum spunea Fericitul Augustin, germenul divin sălăşluit înfiinŃa noastră prin creaŃie. În această lume, îngreunaŃi de păcate,întunecaŃi de anumite doctrine materialiste, să ne atingem măcar cuun colŃ de suflet de viaŃa Bisericii, pentru a ne încărca de lumină,care vine de la Părintele Luminii.

„Doamne! Calea noastră trece printre pietre şi spini.Calea noastră se află în beznă. Tu, Lumină Neînserată.Luminează-ne pe noi!“

Sfântul Nicolae – 6 decembrieÎn seara de ajun (5 decembrie), părinŃii pun în încălŃămintea

copiilor, pe care aceştia şi-o pregătesc cu mare grijă, cadouri diver-se: bomboane, jucării, mici obiecte de îmbrăcăminte în unele cazuri,existând obiceiul de a se pune alături şi o nuieluşă cu efectmoralizator.

Slujbele Postului Cr ăciunuluiToate slujbele din post au ca tipic special Vecerniile,

Utreniile. În majoritatea bisericilor se rânduieşte în timpul PostuluiCrăciunului, Sfânta Liturghie, în fiecare joi, fiind vorba de SfântaLiturghie a Sfântului Ioan Gură De Aur. Toate zilele de post suntimportante, dar, în mod deosebit, cea care cuprinde atât din punct devedere al slujbelor, cât şi din punct de vedere al tipicului bisericesc,cea mai „aspră“ dintre acestea fiind totuşi Ajunul Crăciunului.

IgnatulDivinitatea solară care a preluat numele şi data de celebrare

a Sfântului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodoxeste numită în Calendarul popular Ignat, sau Ignatul Porcilor.Sacrificiul sângeros al porcului, substituit neolitic al spiritului grâului,în ziua de Ignat, este o practică preistorică, care supravieŃuieşte în

202

Ńinuturile româneşti extracarpatice. CredinŃele, obiceiurile şi practicilemagice referitoare la prevestirea morŃii violente, prinderea şiînjunghierea victimei, semnele făcute pe corp (pe frunte, pe ceafă,pe spate), jumulirea părului pentru bidinele şi jupuirea şoriculuipentru opinci, pârlirea (incinerarea simbolică a cadavrului), ciopâr-Ńirea corpului, grăsimea folosită la farmece, cântece şi prepararealeacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale aleanimalului, formule magice - sunt relicve ale sacrificiului, prin subs-tituŃie, ale unui mare zeu preistoric. În această zi se face sacrificareaporcului, în zorii zilei, care constituie hrana rituală de Crăciun pentrutoŃii românii.

Ajunul Cr ăciunului(unul din cele două mari ajunuri ale anului, al doilea fiind ajunulBobotezei.)

În seara acestei zile, cete de colindători (piŃărăi), între 5 şi 15ani, merg cu „Colinda“. Flăcăii satului sunt cei care îndătinează aumbla pe la case şi a ura belşug celor care-i primeau în casă, un textaugural scurt, rostit la fiecare casă şi care deschide seria de colindeşi practici uzitate în această perioadă. Copii se pregătesc intens, cuo săptămână înainte, pentru a reŃine textul colindei.

„Bună sara la Ajun, că-i măi bună la Crăciun. “Aceştia sunt bine primiŃi în casă şi sunt, de obicei, răsplătiŃi

cu bani, nuci, mere, dar flăcăilor li se mai oferă: bani, Ńuică fiartă, vin,cârnaŃi sau prăjituri, acestea fiind adunate de cel desemnat într-otraistă. Când termină colindatul, târziu în noapte, flăcăii şi fetele seduc la casa unuia dintre ei şi petrec toată noaptea, chiar organizândo masă copioasă, terminându-se, uneori, cu o petrecere până învărsatul zorilor.

DimineaŃa, în prima zi de Crăciun, primul străin care intra încasă era făcut „cloŃă “, ca să stea găinile pe ouă. Copiii abia aşteptausă fie primii pe la bunici sau rude apropiate. Ritualul consta înurmărirea bătrânului casei, care mergea înainte zicând „clonc, clonc,clonc“, iar copii după el, zicând „piu, piu, piu“. Bătrânul reprezentacloşca, iar copiii - puii, ei semnificând familia laolaltă pe tot parcursulanului, asemenea cloştii cu puii. Până acest ritual se petrecea afară,în casă s-au pregătit daruri pentru copii, de care aceştia se bucuraufoarte mult. Tot înainte de amiază, tinerele perechi se duceau la rudecu colacul, iar sătenii mergeau la biserică. În a doua zi de Crăciun,se mergea la naşul cu colacul, şuncă, o găină şi făină, şi petreceaunaşul cu finii.

203

A treia zi s-a sărbătorit Sfântul Ştefan. Se mergea pe lacasele sărbătoriŃilor, unde erau serviŃi cu Ńuică caldă şi mici gustări(prăjituri).

CrăciunulCrăciunul este asociat cu naşterea Domnului Isus Hristos.

Această tradiŃie s-a împământenit odată cu adoptarea religieicreştine pe meleagurile noastre. Dar această sărbătoare are originimult mai vechi. Vă prezentăm, în continuare, vechile obiceiuri aleCrăciunului, care au fost adaptate de religia creştină. Crăciun esteun zeu solar specific teritoriilor locuite de strămoşii autohtoni airomanilor - geto-dacii, identificat cu zeul roman Saturn şi cu zeuliranian Mithra. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit AnulNou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere asolstiŃiului de iarnă. La români, amintirea acelor vremuri este încăproaspătă, de vreme ce în unele sate bănăŃene, ziua de 1 ianuariese numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou. În spaŃiul sud-est-european,Crăciunul a fost o sărbătoare solstiŃială, când oamenii celebraudivinitatea solară cu acelaşi nume. Determinativul de „Moş“ (Crăciun)indică vârsta zeului adorat, ce trebuie să moară şi să renascăîmpreună cu timpul calendaristic la Anul Nou.

În calendarul popular, vârsta sfinŃilor creştini îmbrăcaŃi înhaine păgâne şi a zeităŃilor păgâne îmbrăcate în haine creştine esteapreciată prin numărarea zilelor începând cu Anul Nou. Obiceiurilede Crăciun, Anul Nou şi Bobotează formează laolaltă scenariul morŃiişi renaşterii divinităŃii: sacrificiul ritual al porcului la Ignat (20decembrie); prepararea alimentelor rituale, în special, colacii deCrăciun; abundenŃa obiceiurilor şi credinŃelor care ilustrau degra-darea timpului, dezordinea şi haosul dinaintea CreaŃiei; sfârşitulAnului Vechi, prin stingerea rituală a luminilor la cumpăna dintre ani,la miezul nopŃii de Crăciun sau de Anul Nou; naşterea Anului Nouprin aprinderea luminilor; explozia de bucurie, însoŃită de îmbrăŃişărişi felicitări, că lumea a fost salvată de la pieire; alungarea spiritelormalefice prin strigăte, pocnituri şi zgomote produse de bice, tulnice,buhaiuri, iluminaŃii nocturne, purificarea oamenilor prin stropirea cuapă şi prin scăldatul feciorilor în apa rece a râurilor, curăŃarea văz-duhului prin încuratul sau alergatul cailor; Colindatul, Pluguşorul,Sorcova, Semănatul, Vasilica etc. Sunt tradiŃii apărute cu multînaintea creştinismului, tradiŃii rămase de pe vremea dacilor. Fără săştie originea lor, oamenii le-au preluat şi le-au adaptat după nouareligie. Secole la rând, au fost păstrate cu sfinŃenie. Acum prea puŃini

204

oameni mai cunosc semnificaŃia lor şi un număr şi mai redus depersoane mai păstrează şi mai pun în practică aceste obiceiuripitoreşti şi străvechi. Prin aceasta ne-am făcut datoria de aconsemna că satele au rămas un bastion al obiceiurilor vechi, dar şiaici tradiŃia începe să apună.

Ajunul Anului NouEste ziua în care se umblă cu „Pluguşorul“ de către cete de

copii sau flăcăi; aceşti colindători sunt organizaŃi de către biserică,făcându-se repetiŃii speciale în cadrul acesteia, pentru învăŃareatextului. Textul urării este similar, el punând în evidenŃă un „manual “versificat al practicilor agricole, dovadă că odinioară Anul nou sesărbătorea şi la 1 martie. Din obiectele de recuzită face parte unclopoŃel sau un clopot mai mare, care produc zgomot de intensitatemare la diferite momente ale rostirii textului. În seara acestei zile, sepracticau o serie de obiceiuri, menite să interpreteze potenŃialulagricol al anului care începe, cel mai utilizat fiind „calendarul deceapă“. Se iau 12 foi din două jumătăŃi ale unei cepe şi se pune înfiecare aceeaşi cantitate de sare. A doua zi dimineaŃa, cel maivârstnic bărbat din familie interpretează, după cantitatea de apăadunată în fiecare foaie, care dintre lunile anului viitor va fi cea maiploioasă şi care cea mai secetoasă. Tot în această seară, pentruaflarea propriului destin, se practicau o serie de obiceiuri, similare cuacelea din noaptea spre ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie). Înorice caz, de la lăsarea întunericului şi până la ivirea zorilor, luminanu trebuie stinsă în nici o casă şi nimeni nu trebuie să doarmă, cidoar să petreacă, supărările şi grijile trebuind lăsate la o parte.

Sfântul Vasile cel Mare; 1 ianuarieEste primul Sfânt sărbătorit din noul an. În cursul dimineŃii

acestei zile, se merge cu „Sorcova “, confecŃionată din flori de hârtie,odinioară sorcova era un mănunchi de crenguŃe înverzite de spânzsau iederă; se rosteşte un text scurt, lovindu-se uşor cu sorcova peumărul celui căruia i se urează cu acel mănunchi de crenguŃeînverzite, aceasta fiind adevărata semnificaŃie a gestului (tinereŃe,vigoare, belşug).

Ajunul Bobotezei; 5 ianuarie (Botezul Domnului)În ziua de Botez se mergea la biserică cu o sticlă cu apă,

care se sfinŃea (molidvă). Molidva era Ńinută tot anul. Exista datina caopt zile după Botez să nu se spele rufele, fiincă apele sunt sfinŃite.Se zice că în acestă zi, odată cu sfinŃirea de către preot a apei(aghiazma) sunt sfinŃite toate apele pământului. AglomeraŃia umană

205

din această zi la biserică, întrecând în număr participareacredincioşilor la oricare slujbă de peste an şi unică în tot spaŃiulcreştin, se explică prin faptul că fiecare doreşte să-şi ducă acasămăcar o sticlă cu apă sfinŃită, care are numeroase întrebuinŃări: sestropesc cu ea vitele, se dă la cei bolnavi, se pune puŃin în primascaldă a copilului nou născut, este parte componentă a unoramestecuri folosite la vrăji şi farmece, se stropeşte cu ea prin casă încaz de furtună sau trăsnete.

Ziua Crucii - În ălŃarea Sf. CruciÎn Ziua Crucii, credincioşii aşteaptă venirea preotului „cu

crucea“, toŃi fac ordine şi curăŃenie în casă şi gospodărie. La venireaacestuia se cântă: „În Iordan botezându-te tu Doamne, ÎnchinareaTreimii mi s-a arătat.“ După cântarea praporului Bobotezei, stropireacu apă a fiecărei încăperi, se sărută crucea de către fiecare, preotuloferă un fir de busuioc, iar credinciosul pregăteşte dinainte o farfuriecu fasole sau câŃiva ştiuleŃi de porumb şi bani. Acestea sunt dăruitepreotului. Acesta toarnă din căldăruşă apă sfinŃită pe o farfurie carerămâne în casă. Mai este obiceiul a se pune câte un bănuŃ încăldăruşă, răsplată pentru copiii care însoŃeau părintele şi cântăreŃul.

Sărbătorile şi obiceiurile de peste an

Sărbătoarea bisericească a SfinŃilor Trei Ierarhi din 30ianuarie era numită populat Treieraşi, iar întâmpinarea Domnului dela 2 februarie –Strecenie sau Ziua Ursului, căci dacă în această zie soare şi ursul îşi vede umbra, şi, speriindu-se, se întoarce înbârlog, iarna mai dura şase săptămâni.

MoşiiE o sărbătoare Ńinută o dată pe an, căzând sâmbăta, în

ajunul Duminicii lăsatului de brânză, ce cade mai înainte cu osăptămână de lăsata de carne, lăsatul postului de Paşti, Zăpostitu.La Moşii cu cotoroage (piftii) se dau de pomană blide (farfurii) depământ cu „cotoroage“, care sunt făcute din carne de porc afumată,picioare, cap de porc şi slănină, fierte până ce lasă gelatină, adău-gându-se usturoi tocat. Aceste farfurii nu se mai returnează, cirămân de pomană celui ce i s-au oferit.

BabeleLuna martie începe cu cele nouă zile ale Babelor. Babele

cad de obicei la începutul primăverii (1-9 martie), în postul Paştelui.Acestea aduc vreme schimbătoare, frig, vânturi, zăpadă. Babele seschimbă ca vremea, vremea ca babele, şi aşa trece primăvara. În

206

această perioadă se oferă de pomană pe lângă piftii (cotoroage),boabe de grâu sau porumb fierte, sau poame uscate (prune, mere).

Sân-ToaderulÎn prima săptămână a Postului Paştelui, numită şi

Săptămâna Curată, este sărbătoarea numită Sân-Toaderul. Aceastăsărbătoare a fost denumită după Sf. Mucenic Teodor Tiron, care atrăit în secolul al IV-lea, după Hristos. În tinereŃea sa, Teodor s-aînrolat în armata împăratului Maximilian. Fiind un zelos adept şisusŃinător al creştinismului, în momentul când a început prigoanacreştinilor a fost judecat şi condamnat la ardere pe rug, în anul 306.Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe Sf. Teodor pe 17 februarie. Deaceastă sărbătoare sunt legate o serie de obiceiuri şi credinŃepopulare, întreaga săptămână stând sub semnul acestui sfânt şi alcailor săi. Există credinŃa că în sâmbăta lui Toader ar umbla caii luiSântoader, pedepsindu-i pe oamenii care nu respectă anumiteobiceiuri şi restricŃii legate de aceste zile. Aceşti cai sunt invizibili,umblă mai ales noaptea şi fac mult rău oamenilor şi animalelor. Nuam obŃinut informaŃii de la bătrânii satului, nici nu am auzit că i s-aîntâmplat cuiva vreo nenorocire cauzată de caii lui Sântoader. Întrecut, era tradiŃia de a se fierbe porumb şi a se mânca îndulcit cuzahăr; această semnificaŃie magico-rituală, ca şi grâul fiert (coliva),reprezintă una din cele mai importante şi caracteristice semnificaŃii încultul morŃilor, arătând că ziua este dedicată acestora, fiind evidentcă porumbul fiert este o mâncare rituală pentru pomenirea morŃilor.

SâmŃiiSărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia, cunoscută

de moniomeni sub numele de SâmŃ, este celebrată în a unsprezeceasăptămână după Crăciun. Această sărbătoare este dedicată celor 40de mucenici care erau soldaŃi romani, dar datorită credinŃei ferme înIisus Hristos, au fost condamnaŃi la moarte şi ucişi în mod barbar înanul 320. De această sărbătoare sunt legate câteva obiceiuri ştiutedoar de bătrânii din Moniom: dezlegarea la lapte, brânză şi ouă,întrucât de câteva decenii încoace ele nu mai sunt practicate. Înaceastă zi (9 martie), la SâmŃi, se făceau turtiŃe pe care se imprimaucu Ńeava de Ńesut patruzeci de găurele şi apoi se ungeau cu miere şise dădeau de pomană.

IspasulÎn ziua de Ispas (ÎnălŃarea Domnului) se serbează „Ziua

Eroilor“. Se spune, din bătrâni, că pentru cei căzuŃi eroic în slujbapatriei lor, în acea zi este deschis raiul. La Ispas, în toate familiile

207

care au avut un decedat din casă, se dă de pomană. La Moniomexista tradiŃia ca de Ispas, în cimitirul satului, să fie ridicat drapelulde către şcolari (străjeri), în memoria celor căzuŃi eroic în primulrăzboi mondial. Formula de salut din ziua de Ispas este creştină:„Hristos s-a ÎnălŃat!/ Adevărat s-a ÎnălŃat”.

La 40 de zile de la Înviere, creştinii ortodocşi prăznuiescÎnălŃarea lui Iisus la ceruri. TradiŃia populară aminteşte de Ispas şi dePaştele Cailor. O veche legendă spune că, în noaptea Naşterii luiIisus, Fecioara Maria a blestemat caii, care au răvăşit aşternutulPruncului Sfânt, să nu se sature decât într-o zi din an şi doar osingură oră. Acea zi este ziua de Ispas, denumirea populară a zileide ÎnălŃare. Ispas, personaj mitic care ar fi asistat la ÎnălŃareaDomnului şi la ridicarea sufletelor morŃilor la cer, este sărbătorit înziua de joi din săptămâna a şasea după Paşti. Ispasul are datămobilă de celebrare, care poate varia, de la un an la altul, cu unmumăr mare de zile. Astăzi, zicala „La Paştele cailor” înseamnă a nuînapoia ceea ce ai împrumutat, a amâna până la Sfântul-aşteaptă, anu te Ńine de cuvânt.

FloriileSăptămâna Floriilor - este a şasea săptămână din Postul

Paştelui, care a fost denumită astfel după sărbătoarea numită Florii,cu care se încheie această săptămână. Sâmbăta Floriilor esteserbată la români în amintirea a trei Lazăr (cel sărac, Lazăr deVitania pe care l-a înviat Domnul Iisus Hristos şi Lazăr numit şiLăzărică, mort de dorul plăcintei). În această zi, preotul se duce cucopiii într-un loc cu sălcii, unde adună crenguŃe de salcie pe care maiapoi le duc la biserică, unde urmează a fi sfinŃite în DuminicaFloriilor.

Duminica Floriilor, cea care precede pe cea a Paştilor, esteînceputul Săptămânii Mari şi ne aminteşte intrarea Mântuitorului înIerusalim, primirea triumfală şi întâmpinarea cu ramuri de finic. Lanoi, finicul a fost înlocuit cu mlădiŃe de salcie. De aceea, salcia e demare preŃ în această zi, şi fiecare se întoarce de la biserică curămurele, pe care le păstrează cu sfinŃenie lângă icoană, păzitoarede rele, sau se pun pe la ferestrele şi uşile casei sau pe la grajdurileunde sunt animale, fiind putere protectoare şi tămăduitoare.

Buna Vestire - Blagove şteanaUna din sărbătorile importante din luna martie pe care

poporul a legat-o de venirea primăverii, începutul anului nou agrar,este Buna Vestire sau Blagoveştenia (25 martie). Este tot aşa de

208

însemnată ca şi Paştele, serbându-se cu cea mai mare sfinŃenie, maiales de către femei, pentru vestea cea îmbucurătoare adusă PreaCuratei că va naşte pe Mântuitorul lumii; după cum va fi în aceastăzi, aşa va fi şi prima zi de Paşti. Tot în această zi, fiind şi dezlegarela peşte, fiecare român, fie şi cel mai sărac, trebuie să mănâncepeşte, ca să fie sănătos şi iute ca peştele, în tot timpul anului. Înaceastă perioadă se altoiesc pomii. Poporul i-a dedicat o sărbătoareşi Cucului, tot de Blagoveşteană. În această zi se dezleagă limbapăsărilor, cu deosebire a cucului, care toată iarna a fost uliu, iar laBuna Vestire se preface în cuc, cum relatează Pliniu. Cucul începesă fie auzit de Blagoveşteană sau Ziua Cucului şi încetează bruscdupă trei luni, la Sânziene. Acesta începe şi se sfârşeşte la douăfenomene astronomice stabile - echinocŃiul de primăvară şi solstiŃiulde vară. La Buna Vestire, în biserică se săvârşeşte Liturghia Sf. IoanGură de Aur.

Postul MarePaştele este sărbătoarea sărbătorilor, deoarece ne

aminteşte de Învierea Mântuitorului, cea mai mare minune înfăptuităpe Pământ. Pregătirea sărbătorii acestui „praznic al praznicelor“începe odată cu Lăsatul secului, cu şapte săptămâni înainte dePaşti, şi se continuă pe toată durata Postului Mare. Slujbele bise-riceşti săptămânale la care se participă duminical, ca şi seriledeniilor, a prohodului Domnului, sunt tot atâtea trepte de urcuşduhovnicesc în întâmpinarea zilei Învierii Domnului.

În Postul Mare, tot creştinul posteşte cele şapte săptămâni,în aşteptarea marii sărbători a Învierii Domnului.

Sâptămâna Mare sau S ăptămâna PatimilorEste cea de-a şaptea săptămână din Postul Paştelui. Se Ńin

denii în cele 6 zile din Săptămâna Patimilor. Toate zilele din aceastăsăptămână poartă atributul „Mare“. Joia Mare (a morŃilor), când l-avândut Iuda pe Domnul Iisus, şi când slujitorii lui Caiafa au făcut încurtea arhierească un foc, ca să se încălzească la el. În aceastănoapte, Apostolul Petru a fost oprit în jurul focului şi întrebat, acestafiind şi locul unde s-a lepădat de Iisus, înainte de a cânta cocoşul atreia oară. Focul MorŃilor se face în Joia Mare, când sufletele celormorŃi se încălzesc la el. DimineaŃa, se face Utrenia şi SfântaLiturghie, comemorându-se prin ele instituirea tainei sfintei împăr-tăşanii la Cina cea de taină. În această zi se împodobeşte mormântullui Iisus Hristos. Seara se Ńine marea denie, se citesc cele 12evanghelii. Clopotele nu mai sunt trase nici în cazul când moare

209

cineva, în schimb în faŃa bisericii este instalată toaca, bătută de copiicu ciocănele de lemn până în dimineaŃa Paştilor. În aceastăsăptămână se curăŃă mormintele în cimitir.

Vinerea MareVinerea este cea de pe urmă din Păresimi sau Postul Mare; i

se mai spune: Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Mare şiVinerea Seacă. DimineaŃa se săvârşesc Ceasurile Împărăteşti, fărăLiturghie, seara - Prohodul Domnului. În Vinerea Mare „în mijloculbisericii se punea mormântul lui Iisus Hristos”. Din acel moment şipână la Înviere, mormântul este păzit necontenit. În această zi, pânănu demult, nu era voie a se lucra nimic şi nu se gătea nimic, chiar sepostea. Se vopseau ouăle numai cu vopsele speciale (chimicale) îndiferite culori: roşu, galben, albastru, albastru închis şi verde. Unelegospodine vopseau ouăle prin lipirea unor frunze de ierburi pe ouă,astfel încât după ce ouăle au fost scoase din vopsea şi acele frunzese dau jos, locul în care se aflau rămânea alb. Cândva, ouăle sevopseau cu vopsele vegetale (obŃinute din plante sau din cojile orifructele pomilor).

Sâmbăta MareSâmbăta Paştilor este cea din urmă zi a postului. E singura

seară ce ne mai desparte de fapte mari, care pun în lumină vie şiridică deasupra tuturor credinŃa noastră creştină. Şi, lepădându-sede toate patimile şi intrigile lumeşti, toŃi aşteaptă acum, cu inimacurată, ceasul sfânt al Învierii.

În fiecare zi din Săptămâna Mare se desfăşurau obiceiuri,credinŃe şi ritualuri, multe din ele desfăşurându-se în biserică, însăcele mai multe, din păcate, nu se mai păstrează, fiind scoase din uz.Din aceste datini vom aminti câteva. În această săptămână sepregăteşte pasca pentru Înviere, de către o femeie bătrână, iertatăde cele lumeşti, pe care o sfinŃeşte preotul. Trebuie Ńinut minte că, înSăptămâna Mare, nu se mănâncă oŃet şi nici untdelemn, pentru căIisus Hristos a fost adăpat cu oŃet în tot timpul patimilor sale, iar cuuntelemn a fost uns la coborârea de pe cruce în mormânt. VinereaMare este, cu siguranŃă, cea mai importantă zi din Săptămâna Mare,pentru că în această zi, conform tradiŃiei, a fost răstignit Iisus Hristos.În această zi se Ńine post, în vinerea aceasta nu se coace şi nu sefierbe nimic, doar se vopsesc ouă.

În Sâmbăta Mare femeile pregătesc colăceii care vor fi daŃide pomană pentru morŃi în dimineaŃa primei zile de Paşti. În aceastăzi bărbaŃii sacrifică un miel sau ied. Încet, încet, se strecoară şi ziua

210

sâmbetei, iar soarele scăpătând dealul lasă să se coboare amurgulserii peste sat, acoperindu-l într-o tăcere şi linişte sfântă. E singuraseară ce ne mai desparte de fapte mari, care pun în lumină vie şiridică deasupra tuturor credinŃa noastră creştină. În această noapteasfântă, Biserica actualizează marele fapt al Învierii Domnului, careeste arvuna învierii noastre.

La miezul nopŃii, glasul tărăgănat al clopotelor străbate înunde metalice, convingătoare, întunericul nopŃii, chemândcredincioşii la slujba Învierii. Ca la poruncă cerească, tot satul e înpicioare şi se pregăteşte de plecare; trec apoi pe drum, din toatepărŃile, bărbaŃi, femei, bătrâni şi copii, îndreptându-se spre biserică.Se oficiază impunător sfânta Înviere a Domnului. Slujba începe lamiezul nopŃii, unde credincioşii ascultă cu evlavie frumoasele cântăriale slujbei Învierii. Se sting toate luminile şi preotul, îmbrăcat înodăjdii sfinte, iese din altar cu o făclie aprinsă, împărŃind tuturor„lumină din lumină“ şi vestindu-le că „Hristos a înviat“, la care, într-unglas, răspund cu toŃii: „Adevărat a înviat!“. Cu evanghelia şi crucea înmâna stângă, cu o lumânare mare în cea dreaptă, iese preotul dinbiserică însoŃit de cantor şi urmat de lume cu lumânări aprinse,înconjoară de trei ori biserica, după care intră în biserică, unde seserbează Învierea lui Hristos.

După slujba Învierii, preotul şi toŃi cei care au fost la slujbăformează o procesiune care porneşte pe uliŃele satului. Fiecarecredincios poartă în mână o lumânare aprinsă; în tot acest timp,clopotele bisericii nu încetează a bate, şi, pentru a crea o atmosferăde euforie, de bucurie se trăgea cu un fel de mortiere mici (pivă).Apoi se Ńine o slujbă la crucea din centrul satului, după care seîndreaptă spre biserică pentru a participa din nou la slujbă. SlujbaÎnvierii se termină de abia prin revărsatul zorilor, când lumea sepregăteşte de plecare. După ce sunt miruiŃi de preot şi primesc„paştile“, oamenii se întorc la casele lor spre a le da şi celor rămaşiacasă. De acum încolo, ori cu cine se întâlnesc, nu-şi mai dau „BunădimineaŃa“, ci „Hristos a înviat“ şi „Adevărat a înviat“, ca o mărturiede credinŃă a Învierii Mântuitorului.

Sfintele Pa ştiSărbătoarea Paştelui (Învierea Domnului), a biruinŃei vieŃii

asupra morŃii, este bucuria primăverilor fiecărui an. În toate bisericilese reaprind lumânările care au fost stinse. Prin Învierea Domnului,poporul nostru crede că raiul se deschide tuturor sufletelor reŃinute înprinsoarea iadului şi deschise rămân până la Duminica Tomii; după

211

alŃii, până la Ispas sau Rusalii. În dimineaŃa de Paşti se obişnuieşte ase da de pomană la vecini şi neamuri ouă roşii şi colăcei. Oul dePaşti este cel mai important dintre elementele rituale (pasca, mielul),el simbolizând renaşterea. Pe de altă parte, ouăle roşii şi colăceiisunt legate de cultul morŃilor, în care oul, ca izvor al vieŃii, avea un rolextrem de important, devenind simbolul acestei sărbători, oul fiind, înprimul rând, simbolul vieŃii, embrionul din care ia naştere viaŃa.

În ziua de Paşti, după terminarea liturghiei, la prânz toŃimembrii familiei se aşează la masă, prânzul fiind festiv, bogat înmâncăruri, se ciocnesc ouă roşii, se mănâncă pască, cozonac şifriptură de miel. După ce îşi pun stomacul bine la cale, după şaptesăptămâni de post, şi închină, unul în sănătatea altuia, câte un paharde băutură; după aceasta încep a ciocni ouă roşii. Regula este cădreptul de a lovi îl are bărbatul şi cel mai bătrân, pe când femeia şicel mai tânăr trebuie să Ńină oul, pentru a fi ciocnit. Nevasta Ńine oulşi bărbatul zice: „Hristos a înviat!”, ciocneşte, iar nevasta răspunde:„Adevărat a înviat!“. Ciocnesc apoi părinŃii cu copiii, părinŃii cucelelalte rude, prieteni sau cunoştinŃe care sunt la masă. Oul seciocneşte vârf cu vârf sau dos cu dos; a doua zi se ciocneşte cap cudos. Dacă spargi oul, vei fi voinic tot anul. Copiii Ńintesc ouăle cu unban metalic ascuŃit pe margini, pentru a intra în ou, încă din noapteaÎnvierii, şi mai apoi pe stradă, adunându-se mai mulŃi. Oul esteaşezat pe pământ, apoi se trage o linie, după care se măsoară oanumită distanŃă (10-12 tălpi sau la un pas), se postează la aceadistanŃă, după care Ńintesc oul cu moneda metalică. łintaşul, ca săobŃină oul, trebuie să înfigă moneda în el, altfel pierdea oul şi baniiplătiŃi celui ce dădea.

Se mai practica şi Ńinerea oului în mână de către un copil, iarcelălalt, după ce a plătit o taxă, Ńinteşte oul de la o anumită distanŃă;dacă nu nimerea oul pierdea banul. Sărbătoarea Ńinea trei zile. Tre-buie să subliniem, de asemenea, că ciclul pascal nu se reduce doarla cele trei zile, când se celebrează Sfintele Paşti, acesta constituind,de altfel, momentul central al întregului ciclu; el cuprinde, ca timp, uninterval de două săptămâni. Acest timp ritual de 14 zile debutează cuFloriile şi se încheie în prima duminică după Paşti (Paştele Mic).

Rusaliile (Pogorârea Duhului Sfânt asupra apostolilor; Sf.Treime)

Sfântul Duh este a treia persoană a Sf. Treimi, egal şiconsubstanŃial cu Tatăl şi cu Fiul, fiind încredinŃaŃi că, din ziuaCincizecimii, Sf. Duh este permanent în biserică, cu lucrarea lui

212

sfinŃitoare, pentru a ne putea împărtăşi din bogăŃia imensă a daru-rilor sale. De ce sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt poartă denu-mirea de Rusalii? Cronologic, aceasta sărbătoare coincidea cu săr-bătoarea păgână - Rosalia - când înfloreau trandafirii. Era sărbă-toarea rozelor, când cei vii se întâlneau cu cei morŃi în acel praznicŃinut pe iarbă în cimitire; atunci se aduceau la morminte multe roze.Creştinii au păstrat numele păgân al sărbătorii, dar i-au dat conŃinutulcreştin; i-au păstrat numele şi spre a nu fi prea bruscă trecerea de lavechea credinŃă la noua credinŃă creştină. În ziua Rusaliilor, ramurileverzi şi florile umplu bisericile. Ele dau mireasmă sarbătorii. În moddeosebit, creştinii se împodobesc în această zi cu darurile DuhuluiSfânt (duhul înŃelepciunii, înŃelegerii, sfatului, tăriei, cunoştinŃei,bunei credinŃe şi al fricii de Dumnezeu).

Rusaliile sunt o sărbătoare cu dată mobilă, care este fixatăîntotdeauna în a 50-a zi după Paşti. Fiind considerată de rangulCrăciunului şi Paştelui, sărbătoarea este celebrată timp de trei zile,în cinstea Pogorârii Duhului Sfânt şi dedicată Sfintei Treimi. Înaceastă sărbătoare se duc ramuri de tei şi se înşiră formând o aleede la poarta bisericii până la intrarea în biserică. Există obiceiul de ase face nedeie (rugă) în prima şi a doua zi de Rusalii. A doua zi deRusalii se face procesiunea religioasă care se îndreaptă către cimitir,aici fiind pomeniŃi toŃi morŃii fiecărei familii prezente. Gospodinelepoartă coşuri pline cu pomană şi există chiar o întrecere, caregospodină are cel mai deosebit coş în care se află diferite prăjituri,care de care mai frumos decorate. După pomenirea morŃilor şi dupăce preotul sfinŃeşte bucatele respective, fiecare familie merge lalocurile unde se află îngropaŃi înaintaşii lor şi aşteaptă ca preotul sătreacă pe la fiecare pentru a face câte o slujbă pentru pomenireamorŃilor. Se dă de pomană celor nevoiaşi sau celor din vecinătatecare sunt prezenŃi. Aici aprindem o lumânare, măcar o dată-n an,când calendarul creştin ne aminteşte că ne respectăm pe noi înşine,respectându-ne înaintaşii.

SânzieneleNaşterea Sf. Ioan Botezătorul este o sărbătoare ce se

celebrează în fiecare an la 24 iunie. În Moniom, în afară de faptul căSânzienele sunt încă percepute ca sărbătoare şi lumea mai merge labiserică şi nu lucrează în această zi, s-a mai păstrat doar obiceiulîmpletirii cununilor de flori de sânziană şi punerea (agăŃarea) lor pepoarta sau peretele dinspre stradă al casei. Există credinŃa căaceastă cunună are darul de a apăra gospodăria şi toŃi membri ei;

213

această cunună nu este sfinŃită.AranzeluSoborul Marilor Voievozi Mihail şi Gavril este o sărbătoare

mare, cunoscută la moniomeni sub numele Ara'nz'elu, prăznuită înfiecare an la 8 noiembrie. Sf. Arhanghel Mihail, considerat marelevoievod, conducător al celorlalŃi arhangheli (Gavril, Rafail, Salatil,Uril, Legudil, Varhail etc.) şi îngeri, este prăznuit ca protector al caseide multe familii din Moniom. Sfântul Arhanghel Mihail se bucură depopularitate, în primul rând pentru că este considerat învingătorulSatanei. Mai subliniem că acei care-l prăznuiesc pe Sf. ArhanghelMihail ca protector al casei nu fac colivă pentru praznic, întrucât,conform tradiŃiei creştine, Arhanghelul Mihail este viu, în ceruri, şinumai la nevoie coboară pe pământ. În această zi se roagă pentrutoŃi cei vii, pentru ziua praznicului, pentru invitaŃi, vite, păsări şi câmp,după care se amintesc şi morŃii.

Fiecare familie îşi are un patron al casei care se transmite pelinie ereditară bărbătească. Praznicul sau „sfântul“ este o sărbătoarerestrânsă la familie în casă, iar ruga sau nedeia are caracter colectiv,ca sărbătoare a întregului sat, a întregii colectivităŃi. În timpulpraznicul, stăpânul se roagă cu faŃa catre răsărit şi aprinde o lumâ-nare care arde cât durează masa, apoi se stinge. Dacă lumânareaplânge, aceasta va fi o prevestire rea pentru casă, iar dacă va ardebine şi fumul merge drept, totul va fi bine pentru membrii familiei.Este un păcat înstrăinarea luminii praznicului de casă şi nici să nuardă în întregime la un singur praznic, ci trebuie păstrată pentru ca lasărbătoarea din anul următor să fie aprinsă din nou, ca un fel de ga-ranŃie a continuităŃii vieŃii şi supravieŃuirii casei. Părăsirea nejus-tificată a sfântului casei (ca şi a naşului) echivalează cu un blestemşi se crede că în toate cazurile casa lovită de blestem se ruinează.

214

BibliografieVasile Ioni Ńă: Toponime slave în Valea Bârzavei, Studii de Limbă,Literatură şi FolclorIuliu Vuia: Şcoalele româneşti bănăŃene în secolul al XVIII-lea -Studiu IstoricVasile Ioni Ńă: Monografia localităŃii CâlnicStoichescu Nicolae: Bibliografia localităŃilor şi monumentelormedievale din BanatDr. Marius Bizerea: Ghid Turistic al jud. Caraş-SeverinA. Mihalik: Trecutul şi prezentul ReşiŃei;ReşiŃa - Istorie şiContemporaneitate; Buletinul U. D. R. - Anul -1933Coriolan Suciu: Indicatorul LocalităŃilor din RomâniaGheorghe Cimponeriu: Din istoricul ReşiŃei.Vasile Muntean: ContribuŃii la Istoria BanatuluiIorgu Iordan, Petre Gisteanu, D. I. Oancea: Indicatorul localităŃilordin RomâniaIorgu Iordan: DicŃionarul numelor de familie româneştiS. FL. Marian: Nunta la Români; Naşterea la RomâniHenri H. Stahl, Paul H. Stahl: CivilizaŃia vechilor sate româneştiN. A. Constantinescu: DicŃionar onomastic românescV. łârcovnicu: ContribuŃii la Istoria ÎnvăŃământului Românesc dinBanat (1870-1918)Coriolan Suciu: DicŃionar Istoric al LocalităŃilor din TransilvaniaPetre Niescu: NARL - Banat - Noul Atlas Lingvistic pe regiuniAurel łint ă: Colonizările Habsburgice în Banat 1716-1740;Regularizarea comunelor din Banat (jud. Caraş, 1748-1796); AnaleleBanatului, TimişoaraVasile Fr ăŃilă, Viorica Goicu, Rodica Sufle Ńel: DicŃionarulToponimic al Banatului; Almanahul Banatului – 1992Registru Parohial: Acte de Botez, Stare Civilă şi PreoŃie Socială,Ion Lotreanu: Monografia BanatuluiArhivele Statului Caransebe ş: Stare civilă şi preoŃie socială; Actede botez – Moniom; Registru ParohialTraian Rotariu, Maria Semeniuc, Cornelia Mure şan: PopulaŃia.Recensământ Transilvania, 1880Traian Rotariu, Maria Semeniuc, Mezei Elemer: PopulaŃia -Recensământ Transilvania, 1900-1910Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ion Scurtu :Enciclopedia de Istorie a RomânieiGrigore Popi Ńi: Conspectul Arhivelor din Banat -1950; Tipografia

215

ÎnvăŃătoruluiTeodor Vijdea: Şcoalele bănăŃene la graniŃa de vest.Lucia Apolzan: Studii şi comunicări de Etnografie-IstorieMaria Petrovszky: Meşteşugul olăritului la Biniş; Studii şi comunicăride Etnografie-IstorieAgneta Bâtc ă, Margareta Tomescu: Vopsitul tradiŃional şi modernîn gospodărieI. I. Iliescu: ProducŃii Populare şi CreaŃii IndividualeIosif Velceanu: Calendarul Banatului – 1936; Emularea de Coruridin Bocşa MontanăLiviu Groza: Studii şi comunicări de etnografie-istorieDumitru Jompan: Coruri şi fanfare din jud. Caraş-SeverinCsanki Dezs ı: Budapesta, 1913Emil Gr ădinaru, Ion Stoia Udrea: Anuarul învăŃătorului primarDumitru łeicu: Istoria Banatului MontanVasile Vărădean: Cântecul la el acasă; ContribuŃii la istoricul muziciiromâneşti din BanatSimeon Samson Moldovan: JudeŃul Caraş şi oraşul OraviŃaAlmanachiul Jude Ńului Cara ş pe anul 1932Coriolan Suciu: DicŃionar Istoric al LocalităŃilor din TransilvaniaC. Feneşan: Cnezi şi obercnezi în Banatul Imperial 1716-1778Valeriu Leu: Cartea veche românească din bisericile eparhieiCaransebeşului, 1648-1800I. D. Suciu, R. Constantinescu: Documente privitoare la IstoriaMitropoliei BanatuluiNicolae Cornean: Monografia eparhiei CaransebeşuluiGheorghe Jurma - Vasile Petrica: Biserici din ProtopopiatulOrtodox Român ReşitaGheorghe Jurma: Monografiile tinereŃii noastre; În căutareacântăreŃilor de strană din BanatV. Petrica - Gheorghe Jurma: Istorie şi Artă BisericeascăProt. Ion B. Mure şianu: Cartea Veche Bisericească din BanatPetru C ălin: Tiparul românesc diecezian din CaransebeşDr. Alexa Popovici: Istoria Baptiştilor din RomâniaSerghei Bulgakov: Lumină neînserată, ContemplaŃii şi reflecŃiimetafiziceIon Lotreanu: Monografia Banatului - 1935Nicolae Stoicescu: Bibliografia localităŃilor şi monumentelormedievale din Banat.Gh. Coto şman: InscripŃii şi însemnări din bisericile Mitropoliei

216

BanatuluiValeriu Leu, Carmen Albert: Banatul în memorialistica „Măruntă“sau Istoria ignorată (1914-1919)O. Densu şianu: Historie de la langue RoumaineVasile. V. Munteanu: ContribuŃii la istoria Banatului; Regularizareacomunelor din Banat (jud. Caraş, 1784-1796); Analele BanatuluiProtocol - Stare civil ă şi preo Ńie social ă; Acte de botez; Registruparohial,1891-1950; Matricole - 1899-2004Dr. Szenttclari Jeno: Istoria parohiilor diecezei de CenadAlmanachiul jud. Cara ş, 1935Octavian R ăuŃ: Amenajări teritoriale în Banat în secolul al XVIII-leaA. Mihalik: Trecutul şi prezentul ReşiŃeiGheorghe Cimponeriu: Din istoricul ReşiŃeiVasile. C. Ioni Ńă: Toponime slave în Valea BârzaveiOctavian R ăuŃ: pag. 76, 78, Banatica – 1978; Caiet de ştiinŃenaturale; Amenajări Teritoriale în Banat în secolul al XVIII-lea

217

Cuvânt de încheiere, despre autor…

Duşan Basista s-a născut, evident, la Moniom, în 26 iulie1956. A terminat Şcoala Profesională în 1975 şi Şcoala Populară deArtă în 1980, ambele la ReşiŃa. Este un participant constant alSaloanelor de artă din judeŃ sau din Ńară. Sculpturile lui se găsesc încolecŃii particulare româneşti sau din Europa. Scrie poezii, estemembru al câtorva cenacluri. Cam atât vrea să aflaŃi, despre el, dinaceste rânduri. Ah, să nu uit, mai vrea să se ştie că lucrează la UCMReşiŃa!

Când a început lucrul la această carte, Duşan Basistafolosea o maşină de scris. Aşezat la o masă, în grădină, printregăinile lui. Apoi, a învăŃat să folosească un computer. Dacă i-a fostgreu sau nu, ar fi mai bine să-l întrebaŃi pe el. Însă, ca unul ce l-amsupravegheat în această întreprindere, pot să spun că mi-a datenorm de furcă. A trecut, repede şi uşor, peste începutul când abiagăsea tastele, cu degetele lui obişnuite să mângâie şi săînsufleŃească lemnul.

După aproape doi ani de muncă a reuşit să scoată ceva ce,cred eu, arată altfel decât alte monografii. Misiunea mea, aceea de apune în pagină voinŃa lui Duşan, mi s-a părut o treabă extraordinarde dificilă. Apoi, parcurgându-i textul, după multe frământări, amajuns la concluzia că nu trebuie să-l corectez în nici un fel. Să-l lassă povestească, Ńărăneşte, liber, aşa cum e firea lui…

Ceea ce a scris Basista nu este o monografie adevărată, maidegrabă un studiu monografic, el nu prea respectă regulile pe care,să fim sinceri, puŃini le ştiu. Nu a colaborat cu echipe de cercetători,a făcut totul singur, scriind, în mod intuitiv, ceea ce crede el cătrebuie despre un sat aşa de grozav ca Moniomul.

Monografia lui Basista este altceva, în primul rând pentru căautorul ei este altfel, e atipic. Nu este lingvist sau cercetător. Este unŃăran autodidact, sculptor, poet în grai bănăŃean. Într-un cuvânt, unun artist. Este un om ce aparŃine, trup şi suflet, unui sat pe care l-amputea numi minuscul. Însă, prin ceea ce a scris Duşan despre satullui, prin dimensiunile pe care vrea să le inducă în mintea noastră,citindu-i cartea, ne dă senzaŃia că vedem în faŃa ochilor o aşezareimensă, încărcată de istorie, de cultură şi autenticitate. Fără îndoială,autorul îşi iubeşte satul, dar nu oricum, ci cu o dragoste ce a ieşitdintre dealurile ce-i înconjoară casa. Eu cred că, în mintea lui,Moniomul este centrul lumii. Pentru Duşan Basista, pe care îl cunosc

218

suficient de bine, satul în care s-a născut este la fel de important caViena pentru Imperiul Austro-Ungar.

De multe ori, călcându-i prin curte, arătându-mi cu mâiniledirecŃii înspre satul care îl înconjoară, el reuşea să-mi transmită oimpresie ciudată, aceea că în grădina lui se află Izvorul Universului.Iar puŃin mai încolo, unde este biserica, ale cărei turle le vede stândla fereastră, acolo este Izvorul cel Mare. Duşan Basista a reuşit săcapteze aceste ape şi, oricui trece pe la el, îi dă să bea. Apoi, dupăce ai golit cana, te întreabă dacă simŃi. Iar tu, dacă nu eşti nemilos, îivei spune neapărat că da, aşa este, simŃi! Chiar dacă, ai impresia,centrul lumii nu este la Moniom…

Basista e un lăudăros!

Matei Bîtea

219

INTRODUCERE ..............................................................5

Cuvântul autorului ......................................................................................5

Necesitatea unei Monografii .......................................................................6

Oamenii din Moniom...................................................................................8

MONIOM ÎN DATE ŞI CIFRE ........................................10

Istoria satului Moniom..............................................................................10

Aşezare........................................................................................................15

Toponimie...................................................................................................17

Toponimic Moniom ...................................................................................23

ÎnălŃimile satului ........................................................................................23

Teritoriul satului ........................................................................................24

Străzile ........................................................................................................24

Relieful........................................................................................................25

Subsolul.......................................................................................................26

Hidrografia.................................................................................................27

VegetaŃia .....................................................................................................28

Flora............................................................................................................29

Fauna ..........................................................................................................29

Clima...........................................................................................................30

220

MONIOMENII ŞI CASELE LOR ....................................32

PopulaŃia.....................................................................................................32

Cauze de deces............................................................................................34

Eroii Războiului cel Mare .........................................................................37

Nume de familii ..........................................................................................38

Apelative.....................................................................................................39

Nume de batgiocură...................................................................................41

Nume de botez............................................................................................42

Casa şi construcŃia ei .................................................................................43

Grajdul şi anexele ......................................................................................48

Mobilierul ...................................................................................................49

łesăturile....................................................................................................50

Oalele ..........................................................................................................51

Hrana ..........................................................................................................52

VIAłA RELIGIOASĂ.....................................................53

Hramul bisericii .........................................................................................53

Centenarul bisericii din Moniom..............................................................55

SânŃirea bisericii din Moniom – 1904.......................................................56

SfinŃirea bisericii din Moniom 1905 .........................................................58

Biserici, în secolele anterioare...................................................................60

221

PreoŃi deservenŃi ai parohiei Moniom, în timp........................................62

Dimensiunile actualei biserici ...................................................................63

Iconostasul..................................................................................................63

Pictura ........................................................................................................67

Bolta şi pereŃii laterali din altar................................................................67

PereŃii laterali din naos şi pronaos ..........................................................68

Bolta centrală .............................................................................................68

Pictura ferestrelor .....................................................................................68

Bolta cafasului ...........................................................................................69

Pictura dintre ferestre ..............................................................................69

Pictura Frizelor .........................................................................................69

Clopotele ....................................................................................................70

Corul bisericii ............................................................................................70

Aşezarea credincioşilor în biserică ...........................................................71

Poarta bisericii ...........................................................................................72

Sesia bisericii ..............................................................................................73

Casa Parohială ...........................................................................................73

Crucea din centrul satului.........................................................................74

Cimitirul parohial......................................................................................74

Cultul baptist în Moniom..........................................................................75

222

Preotul Ioan Meilă .....................................................................................76

Preotul Ioan Simu .....................................................................................78

Preotul Ioan Milotin ..................................................................................79

Preotul Ioan Paşca .....................................................................................81

Al Ńi preoŃi....................................................................................................81

Vizite canonice ...........................................................................................82

Cantorii.......................................................................................................83

Epitropii......................................................................................................83

Clopotarii ...................................................................................................84

Cartea şi destinul ei ...................................................................................84

Strastnic, Blaj, 1773. Nr inv. 312. ............................................................85

Însemnări....................................................................................................85

Obiecte de valoare .....................................................................................87

Căr Ńi vechi aparŃinând bisericii Moniom ................................................87

Căr Ńi de rugăciune şi donatorii acestora ................................................88

Prapuri (steaguri) .....................................................................................88

Tablouri .....................................................................................................89

Inventarul bisericii ....................................................................................90

DonaŃii si donatori ....................................................................................91

Veniturile bisericii .....................................................................................91

223

ReparaŃii, investiŃii ....................................................................................92

VIAłA SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ................................95

Administra Ńia localităŃii ............................................................................95

Şcoala .........................................................................................................99

ÎnvăŃători ai şcolii din Moniom .............................................................102

Grădini Ńa ..................................................................................................109

Biblioteca ..................................................................................................109

Vizionarea filmelor ..................................................................................111

Căminul Cultural.....................................................................................111

Statutul Căminului Cultural...................................................................116

Averea Căminului ...................................................................................117

Activitatea Căminului..............................................................................120

EmulaŃii culturale ....................................................................................123

Activit ăŃi culturale ...................................................................................123

Şezători ....................................................................................................124

Căluşerii....................................................................................................124

Hora Satului .............................................................................................125

Coruri ......................................................................................................126

Poşta şi dispensarul..................................................................................133

Întovărăşiri...............................................................................................133

224

OCUPAłIILE MONIOMENILOR .................................135

Creşterea animalelor ..............................................................................135

Stânile .......................................................................................................138

Agricultura ...............................................................................................139

Lucr ări agricole .......................................................................................142

Unelte agricole..........................................................................................144

Sălaşele......................................................................................................146

Apicultura ................................................................................................147

Pomicultura .............................................................................................148

Cazanele de fript Ńuică ............................................................................149

Legumicultura..........................................................................................149

Vi Ńa de vie .................................................................................................150

Fierăritul...................................................................................................150

Cojocăritul................................................................................................150

Covăciile .................................................................................................151

Mor ăritul ..................................................................................................151

Claca .........................................................................................................152

łesătoria şi războaiele de Ńesut ..............................................................153

Cânepa şi prelucrarea ei..........................................................................155

Prelucrarea lânii ......................................................................................156

225

Vopsitul Ńesăturilor ..................................................................................157

PORTUL POPULAR..................................... ...............159

Portul femeilor .........................................................................................161

Portul bărbaŃilor......................................................................................164

OBICEIURI, SĂRBĂTORI ŞI CREDINłE ...................167

Naşterea şi botezul ..................................................................................167

Nunta ........................................................................................................168

Moartea ....................................................................................................173

Semnele recoltei .......................................................................................186

Paparudele................................................................................................187

CredinŃe de peste an ................................................................................188

Alungarea răului......................................................................................191

Descântec pentru deochi..........................................................................191

Vraj ă împotriva beŃiei .............................................................................196

Obiceiuri cu naşi ......................................................................................197

Curasta .....................................................................................................197

Măsuratul .................................................................................................198

Denumirea oilor ......................................................................................199

Medicină populară ..................................................................................200

226

Sărbătorile de iarnă .................................................................................201

Sărbătorile şi obiceiurile de peste an......................................................205

BIBLIOGRAFIE ....................................... ....................214

FOTOGRAFII...............................................................217

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE, DESPRE AUTOR… .........224