MONITORUL CULTURAL - uniuneascriitorilorarad.ro · Astăzi, auzim mai mult din povestiri despre oamenii Mureşului, pentru care apa era un mijloc de subzistenţă dar şi de aventură

MONITORUL CULTURALLunar arădean de informaţie culturală Noiembrie 2016

Lunar arădean de informaţie culturalăSupliment al revistei de cultură ARCA

Anul X, nr. 8 (78) – noiembrie 2016

Director: Doru SinaciRedactor-şef: Ioan Ma uţ

Colaborează: Rodica Colta, Ovidiu Pecican, Adelina Stoenescu, Sorin Sabău, Aurora Tătar, Corina Huţan,

Eugen Rogojan, Horia Truţă, Gheorghe Mocuţa.Prezentare ar s că: Laurian Popa

Design: Filip CenadeDTP: Călin Chendea

Corectură: Petre DonTipar: Tipografi a TRINOM Arad

Editor: Centrul Cultural Judeţean Aradwww.ccja.ro

Responsabilitatea pentru conţinutul textelor revine autorilor.Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modifi cările survenite în

programul ins tuţiilor.

uralculturalcultculturalnoiembrie 2016 3

ED

ITOR

IAL

Port Arthur

Dintre multele localităţi mai mari sau mai mici pe care le întâlneşte Mureşul în curgerea sa, Aradul se

identifi că atât de mult cu râul, încât sintagma „Oraşul de pe Mureş” este de mult consacrată. Istoria Aradului s-a îm-pletit cu cea a Mureşului, care a îmbrăţişat cetatea într-un stra-tegic Omega ocrotitor, în jurul căruia s-a construit oraşul vechi cu perlele sale arhitecturale care îi dau o personali-tate aparte. Râul nu s-a supărat nici când i-au fost amputate mai multe braţe pentru a face loc dezvoltării oraşului, deşi a avut câteva izbucniri de orgoliu care i-au costat scump pe locuitori. Curgerea lui domoală şi nivelul scăzut din verile secetoase, când pe alocuri poate fi trecut în picioare, sunt înşelătoare. Memo-ria apelor, care se spune că există, încearcă din când în când să repună râul în drepturile sale. Abia atunci locuitorii Aradului îşi aduc aminte de pericolele râului învolburat şi realizează că digul de pe faleză cu acele centuri din beton, nu are doar rol de promenadă. Iar plăcuţele de pe clădirile vechi ale cluburilor de canotaj, care marchează nivelul crescut al apelor din anii `70, nu sunt doar decorative.

În trecut, locuitorii Aradului erau mult mai legaţi de râu. În-cepând cu rolul său de apărare a cetăţii, apoi de transport a sării şi a lemnului cu plutele, de pescuit sau de agrement. Să nu uităm că primele ştranduri au fost situate chiar pe apă, bazinele de înot fi ind delimitate prin pontoane pe care se afl au cabine. Apoi, din puţurile săpate în albia Mureşului, s-a alimentat oraşul cu apă până prin anii `80 când au fost făcute alte foraje în Câmpia Aradului.

Astăzi, auzim mai mult din povestiri despre oamenii Mureşului, pentru care apa era un mijloc de subzistenţă dar şi de aventură.

Există însă un loc pe malul stâng al Mureşului, o adevărată rezervaţie de spirit autentic al riveranilor, o oază de linişte care se numeşte PORT ARTHUR. Acolo se întâlnesc aproape zilnic, la localul cu debarcader, cei câţiva împătimiţi care încearcă să ducă mai departe spiritul şi tradiţia unor generaţii de barcagii celebri. Sunt oameni aspri, duri în faţa agresivităţii naturii şi pro vocărilor râului, dar şi sufl ete deschise, generoase şi prietenoase. Am avut ocazia să mă conving de abilitatea lor de barcagii, de felul în care cunosc tainele râului şi de simbioza dintre ei şi Mureş.

La Port Athur, respectul pentru Mureş, pentru natură, este o lege nescrisă. Cel pentru arthurienii generaţiilor trecute cu întâmplările, obiceiurile, ocupaţiile şi tradiţiile lor, este de acuma scris într-o carte. „Port Arthur – povestiri şi legende”, apărută de curând la Editura Mirador, este o adevărată carte de identitate a acestui faimos loc.

Ioan Matiuţ

Acest număr este ilustrat cu lucrările artistului plastic

Mirela-Mădălina Cerbu

Născută la 5 aprilie 1997 în Arad. Absolventă a Liceului de Arte „Sabin Drăgoi”, Secţia Grafi că şi a Facultăţii de Arte şi Design, Timişoara, Secţia Grafi că.Participă la mai multe expoziţii şi concursuri unde câştigă premii şi diplome de participare.Mirela-Mădălina Cerbu, Fenomene improbabile 1

noiembrie 2016 5uralcultural

4 noiembrie 2016

cultcultural

PR

OIE

CTE

C

ULT

UR

ALE

Salonul Internaţional „ARS FOTOGRAFICA”

Cea de-a XVI-a ediţie a acestei manifestări artistice din zona artelor vizuale ne aduce în prim-plan arta foto-

grafi ei şi a tehnicii fotografi ce, fi ind totodată şi un prilej de a aniversa 110 ani de la înfi inţarea primului club foto din Arad.

Salonul este organizat sub patronajul Asociaţiei Artiş-tilor Fotografi din România şi Federaţia Internaţională de Artă Fotografi că, cu sprijinul Foto Club Arad, Consiliului Judeţean Arad şi a Centrului Cultural Judeţean Arad.

Proiectul îşi propune promovarea mobilităţii artiştilor a -matori şi profesionişti din diferite zone geografi ce ale Europei, stimularea dialogului şi a schimbului intercultural, creşterea nivelului artei fotografi ce şi accentuarea componentei edu-caţionale.

Conţinutul proiectului include etape de pregătire a Salonului: lansarea Regulamentului de înscriere, precizarea secţiunilor „liber color şi liber monocrom”, condiţii obligatorii pentru ac-ceptarea lucrărilor, selectarea acestora de către un juriu de specialitate, vernisaj, premierea celor mai valoroase creaţii…

O expoziţie de tehnică şi fotografi e veche arădeană va întregi programul manifestării alături de tipărirea albumului foto al Salonului „Ars Fotografi ca – 2016”.

Aşadar, arădenii şi toţi cei interesaţi de acest eveniment sunt invitaţi pe 15 noiembrie, la Sala Cleo la vernisajul expoziţiei

unde se vor putea lăsa în voia imaginaţiei şi a simţului artistic pentru a descoperi povestea din spatele fotografi ei, căci aşa cum se spune „o imagine face cât o mie de cuvinte”…

AT / Cultura 2016

Mirela-Mădălina Cerbu, Fenomene improbabile 2

Dubla funcţie a Sf. Andrei cel Întâi Chemat

Luna noiembrie se încheie cu Sărbătoarea Sf. Andrei (30

noiembrie), un sfânt care, la fel ca ceilalţi prezentaţi până acum, are o dublă funcţie în tradiţia românească. Mai întâi vorbim despre Sf. Apostol Andrei cel Întâi Chemat, fratele lui Simon Petru, care, potrivit Bisericii Ortodoxe Române, a răspândit învăţătura lui Isus „la toate neamurile până în partea Mării Negre... la toate câte se afl au între Tracia şi Mace-donia până la Istru (Dunăre).1

Ca încreştinător al daco-roma-nilor el a fost declarat de biserică

ocrotitorul României, ziua în care este celebrat fi ind trecută în rândul sărbătorilor mari, ţinute prin nelucrare.

Din perspectiva ţăranului român, ziua Sf. Andrei este ziua care marchează începutul iernii. Numit popular Indrei, el des-chide luna decembrie, căreia oamenii îi spuneau în vechime indrea, undrea fi ind considerată luna Sf. Andrei. Sărbătoarea, plasată la capăt de an, când timpul era tot mai bătrân, face ca şi Sânandreiu, după această logică, să fi e imaginat ca un Moş Andrei.

Rămânând în acest palier mitico-magic, dacă ziua este în-chinată sfântului, noaptea dinainte, este una terifi antă, în viziu-nea tradiţională fi ind noaptea strigoilor, un timp în care spiritele morţilor ies din morminte şi, împreună cu strigoii vii, se iau la bătaie pe la hotare, răspântii de drumuri şi prin alte locuri necu-rate.2 Din acest punct de vedere în calendarul popular Sf. Andrei împarte cu Sf. Gheorghe anul în două, Sf. Gheorghe fi ind un pandant (începutul iernii/ începutul primăverii), cu o noapte la fel de bântuită de spiritele malefi ce.

În noaptea de Sf. Andrei, odinioară oamenii stăteau în casă şi se protejau, mâncând turtă sau alte mâncăruri cu usturoi. În unele sate din Zărand puneau la intrările în casă sau în grajduri spini, ca moroii, strigoii să se înţepe şi să nu intre.

Pe de altă parte, încărcătura magică a nopţii justifi ca o serie de practici rituale premaritale. Apelând la puterile acestei nopţi, fetele îşi făceau în trecut de mărit, încercau să-şi cunoască „data” (ursitul).

„La Sf. Andrei sara te duceai şi puneai mâna pe un par şi atunci numărai invers şi la unu puneai o cârpă şi dimineaţa merei să vezi.” 3 În funcţie de aspectul acestuia fata ştia dacă se va mărita cu un om scund, înalt, negricios etc.4

În sfârşit, ziua Sf. Andrei apare în calendarul popu-lar şi ca Ziua Lupului, Andrei fi ind învestit de ţărani şi cu funcţia de patron al lupilor. Ziua nu este singulară, ea făcând parte dintr-o serie de zile, ce cad toamna şi iarna şi care marchează un „calendar al lupului”. În Moldova, se zicea că lupul, care are gâtul ţeapăn, în această zi şi-l poate îndoi. Ziua Sf. Andrei se ţinea prin nelucrare, ca să nu strice lu-pii vitele, ca drumeţii să nu fi e atacaţi de lupi etc. În seria tabuu-rilor, găsim şi interdicţia de a rosti cuvântul lup, ca nu cumva acesta să apară.

Azi, accentul cade pe semnifi caţia creştină a zilei. Se fac sluj-be la biserică şi preoţii se roagă pentru poporul român. Doar bătrânii de prin satele izolate de munte se mai tulbură la gândul că noaptea este bântuită de strigoi sau că lupoaicele vin în sat să fure cărbuni ca să nu rămână sterpe.

Dr. Rodica ColtaNOTE:1 Vezi http://www.crestinortodox.ro/sfi nti/sfantul-apostol-andrei/sfantul-andrei-

72879.html2 Otilia Hedeşan, Lecţii despre calendar, Editura Universităţii de Vest, Timişoara,

2005, p.3463 Inf. Lena Lăzărescu (n.1929-m.2014), din satul Birchiş4 Inf. Lena Lăzărescu (n.1929-m.2014), din satul Birchiş

noiembrie 2016 76 noiembrie 2016

uralculturalcultcultural

TRA

DIŢII




Importanţa construcţiei căilor ferate pentru Ţara Zărandului (I)

O serie de industrii se dezvoltă deosebit de rapid după punerea în exploatare a celor două linii de cale ferată

care încadrează Ţinutul Zărandului: calea ferată Arad – Brad care urmează în mare măsură cursul Crişului Alb, la nord şi calea ferată Arad – Deva – Alba Iulia însoţind cursul Mureşului, la sud.

Prima dintre ele, calea ferată Arad – Deva – Alba Iulia a fost inaugurată la 22 decembrie 1868 (după ce tronsonul Arad – Deva în lungime de 149 km, fusese deja terminat la 22 august 1868)1. Construirea acestei linii a stârnit mari discuţii în Transilvania deoarece, în regiune se confruntau interesele a două tabere: pe de o parte, gruparea marii moşierimi maghiare care dorea construcţia traseului Oradea – Cluj – Teiuş – Valea Târnavelor – Braşov – Pasul Buzău, iar pe de altă parte saşii care vroiau o cale ferată pe traseul Arad – Deva – Vinţul de Jos – Sibiu – Turnu Roşu. Competiţia a fost câştigată de aceştia din urmă (calea ferată Arad – Deva – Alba Iulia fi ind inaugurată în anul 1868, în timp ce traseul Oradea – Cluj mai avea de aşteptat până la 7 septembrie 1870)2.

Celălalt tronson, Arad – Brad, avea să fi e inaugurat abia la 6 decembrie 1895. Dar şi această linie avea o foarte mare importanţă din punct de vedere economic. În anul 1875 marii proprietari de moşii din zona Munţilor Zărand: Boroş Beniamin

(inginer de profesie), Wenkheim, Potoszky, Hollaky Anton, Almasy Oliver pun bazele Societăţii Căilor ferate Arad – Valea Crişului cu sediul la Arad. Linia era destinată exploatării pădurilor şi a bogăţiilor subsolului din Valea Crişului Alb, la realizarea acesteia fi ind cointeresate prin contribuţii şi comunele Pâncota, Ineu, Sebiş şi Gurahonţ conştiente de benefi ciile economice pe care o asemenea lucrare le va aduce în viitorul apropiat3.

Interesant a fost cazul comunei Buteni, care deşi bo-gată, nu a contribuit la construcţia căii ferate, aceasta fi ind proiectată să treacă la 5-6 km de localitate. Buteniul a fost, în urma acestei „afaceri păguboase” ţinta ironiilor localităţilor învecinate care aveau acces direct la calea ferată. Circula în zonă gluma conform căreia se spunea că butincenii nu şi-au dorit să treacă linia ferată pe pământurile lor de frică să nu le calce trenul vitele.

Între anii 1876 – 1881, Societatea de Căi Ferate Arad – Valea Crişului a construit 91 de km din calea ferată Arad – Brad. Au existat trei etape: 1) tronsonul Arad – Seleuş (45 km), inaugurat la 8 februarie 1877; 2) tronsonul Seleuş – Ineu (18 km), inaugurat la 10 mai 1877; 3) tronsonul Ineu – Sebiş (28 km), inaugurat la 25 septembrie 18814.

După 1881, pentru o perioadă, din cauza problemelor fi nan-ciare cu care s-a confruntat Societatea Căii Ferate Arad – Valea Crişului, lucrările au stagnat. Soluţia a venit în anul 1884, când această societate a fuzionat cu Societatea Căii ferate Arad – Cenad, cu sediul în Arad. Ultimii 76 de km au fost construiţi între anii 1888 –1895 tot în trei etape: 1) linia Sebiş – Romaniţa, inaugurată la 18 decembrie 1889; 2) linia Romaniţa – Ocişor, inaugurată la 7 noiembrie 1895; 3) linia Ocişor – Brad inaugurată la 6 decembrie 1895. În fi nal calea ferată Arad – Brad s-a întins pe o lungime de 167 km şi a avut 38 de staţii.5

Sorin Sabău

NOTE:1 Radu Bellu, Staţíile C.F.R. Lipova şi Radna, lucrare realizată cu sprijinul

oraşului Lipova, primar domnul Mircea Jichici, Editat şi tipărit la S.C. Magic Print S.R.L. Oneşti (Bacău)

2 Hilde Mureşan, „Proiecte privind construirea primelor căi ferate în Transil-vania”, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj-Napoca., nr. XVII, Cluj, Editura Academiei R.S.R., 1974, p. 273 şi passim

3 Radu Bellu, Mică monografi e a căilor ferate din România, Vol. III Regionala de Căi Ferate Timişoara, Editura Filaret, 1997, p. 143-144

4 Ibidem, p. 1445 Ibidem

ETN

OG

RA

FIEE

TNO

GR

AFI

E


Aron Cotruş (1891 – 1961)

Viitorul diplomat şi scriitor, s-a năs-cut în 1891, la Haşag (Târnava

Mare), din familia preotului Aron Cotruş şi a Anei Isăilă. A studiat clasele gimnaziale la Blaj, liceul la Braşov, ab-solvind Facultatea de litere din Viena. În timpul Primului Război Mondial, Aron Cotruş, a lucrat în Legaţia Română din Roma. În 1919, s-a stabilit la Arad, ca redactor la ziarul Românul, preluând şi conducerea Bibliotecii Semănătorul. Colaborarea lui publicistică cu Aradul, după cum însuşi a mărturisit, a început însă din 1913, aici tipărindu-şi în 1915 şi primul volum de versuri, Sărbătoarea

morţii. În perioada sa arădeană, fi ind şi administratorul Tea-trului a locuit în clădirea instituţiei, din Piaţa Avram Iancu nr. 22. Într-una din zile, directorul Mihai Fekete, l-a admonestat, publicând la avizierul instituţiei următoarele: „Văzând zi de zi murdăria din localul teatrului, invităm pe domnul Aron Cotruş să binevoiască a controla curăţenia şi a raporta”. În 1923, s-a căsătorit cu Elisabeta Szanto, o remarcabilă pianistă. Împreună au deţinut pe strada Eminescu, nr. 36, fi rma de comerţ cu vin denumită Vino, activitate sistată în 1926. La editurile din Arad, a mai publicat două volume: Versuri la Biblioteca Semănătorul (1925) şi În robia lor (1926), primind din fondul cultural al Primăriei, o subvenţie de 30.000 lei. Suma a fost stabilită de un comitet alcătuit din N. Mihulin, înv. Iosif Moldovan (Ins-pector şcolar), A.G. Nicoleanu (reprezentantul Ministerului de Finanţe) şi Victor Munteanu (reprezentantul Primăriei). În 1928 a fost ales preşedinte al Sindicatului Presei din Ardeal şi Banat, iar din 1930 a fost timp de mai mulţi ani secretar de presă pe lângă Legaţia României de la Varşovia. Numit în 1940 con-silier de presă la Madrid şi în Portugalia n-a mai revenit la Arad, decât în 1942, pentru câteva zile. În această perioadă a fost şi directorul publicaţiei Frăţia de Cruce.

După prăbuşirea regimului antonescian (23 august 1944), s-a refugiat ca exilat politic în Spania, unde a devenit preşedintele Comunităţii Românilor şi director al revistei prolegionare Carpaţii, cu sediul la Madrid. În 1957, a emigrat în SUA, la Long Beach (California) unde a trăit până la sfârşitul vieţii în 1961. Rămăşiţele sale pământeşti, se afl ă în cimitirul Crucea Sfântă din Mirada (California – SUA). În timpul exilului, s-a bucurat de o mare popularitate şi respect, fi ind recunoscut ca un talentat

poet al suferinţei şi un mare luptător împotriva împilării.În semn de omagiere a poetului şi a marcării perioadei sale arădene, pe faţada dinspre Piaţa Avram Iancu a Tea-trului Clasic „Ioan Slavici” (intrarea actorilor), a fost fi xată o placă comemorativă, din bronz, cu efi gia în relief a lui Aron Cotruş. Sub portretul poetului, modelat din faţă, a fost incizată informaţia: AICI A LOCUIT / POETUL / ARON COTRUŞ / 1891 – 1961. Sub text, ca element deco-rativ au fost marcate, două ramuri decorative de măslin. De asemenea, în Arad, o stradă îi poartă numele.

Poet mistic şi vizionar, cu un fi zic uriaş de dac neînfrânt, Aron Cotruş face parte din familia gigantului apocaliptic. În ope-ra sa se întâlnesc temperamentul vulcanic, frământarea epocii şi gustul neoromantic al expresionismului, adeseori cu aere de revoltă, ce merge până la instigare.

Ioane, ia seama bine/ ţara aceasta se reazemă pe tine...// Ioane/ eşti unul/ poţi fi milioane/ vrerile tale nenfrânte/ să nu le înspăimânte/ nici temniţa nici tunul...// Ioane/ tu eşti uriaşul/ ce poţi osândi la pierzare oraşul/ de trântori semeţi şi mişei/ numai să vrei...

Horia Truţă


PO

RTR

ET



12 noiembrie 2016

cultcultural

Istoria Aradului în oglinzi mişcătoare

Drumul pe Mureş al sării

Deşi născut în Boemia, Hans Derschwam (născut în 1494, la Brux, în Boemia şi decedat în 1568 sau 1569, la Častá

sau Schattmannsdorf, în Slovacia) a ţinut să sublinieze originea moravă a familiei lui, adăugându-şi la nume specifi carea „de Hradeczin”. A studiat la Leipzig, la Viena şi poate şi la Roma. După ce l-a slujit o vreme pe Tamás Bákocz, primatul Ungariei, Dernschwam i s-a alăturat lui Hieronim Balbi, tutorele regelui maghiar minor Ludovic al II-lea (1516 – 1526).

Prin anul 1518, tânărul Dernschwam devine angajat al unei întreprinderi preocupată de extracţia şi de prelucrarea minereului de cupru şi de argint, în spatele căreia se ascund însă marile interese fi nanciare ale casei Jacob Fugger.

Zece ani mai târziu, Hans Dernschwam a fost printre cei trimişi să inspecteze modul în care se lucra în minele de sare din Transilvania, pentru a putea apoi face activitatea lor mai spornică. Raportul lui din august 1528 către reprezentantul Fuggerilor de la Buda este un izvor valoros pentru cunoaşterea condiţiilor de muncă din ocnele medievale.

În cuprinsul textului respectiv apar şi unele ştiri despre Arad. Refăcând itinerariul sării transilvane spre Tisa şi urmărind etapele transportului sării pe râul Mureş spre vărsarea sa, Dernschwam notează: „...Apoi urmează drumul mai departe pe apele Mureşului, ieşind de la Lipova pe lângă un târguşor numit Arad, unde sunt «franciscani zocolanţi şi canonici»” (textul şi principalele date despre autor provin din Călători străini despre ţările române, ed. de Maria Holban, I, Bucureşti, pp. 256-295).

Aşadar, pentru funcţionarul din Boemia, Aradul – numit de el Aradot – este un târguşor, şi aceasta într-o enumerare incluzând

„castelul” Deva, „castelul” Vărădia, „castelul” şi „târgul” Lipova, „castelul” Pecica şi „castelul, târgul şi episcopia” Cenad. Astfel privite, Cenadul în primul rând, iar apoi Lipova, sunt superioare Aradului prin importanţă – strategică, economică, religioasă.

Din acest târguşor al Aradului, atenţia selectivă a func-ţionarului catolic reţine prezenţa călugărilor misionari (zo-colanţi) afl aţi aici pentru a-şi exercita misiunea în zona Mureşului inferior. (Să nu se uite că Aradul despre care vorbeşte Hans Dernschwam este, de fapt, Orodul de la Glogovăţ alias Tudor Vladimirescu, unde în evul mediu exista un convent monastic.) Alături de zocolanţi se găsesc însă, desigur, şi canonicii obişnuiţi, asigurând continuitatea vieţii religioase catolice de zi cu zi.

Inclus pe traseul sării, târguşorul Arad survenea după for-tifi caţiile de la Deva, Vărădia şi Lipova, înainte de cea de la Pecica şi de centrul de la Cenad. Imaginea sintetică şi fugitivă pe care o lasă despre zona arădeană raportul omului Függer-ilor este aceea a unei geografi i economice şi politice în curs de modifi care, căci Cenadul – care încă mai domina, din punct de vedere religios şi juridic, partea de câmpie bănăţeană a cursului Mureşului inferior, urma curând să îşi reducă semnifi caţia politică, lăsând locul unei dezvoltări superioare pentru alte aşezări. Faptul s-a datorat nu numai cauzelor politoco-militare, precum dominaţia otomană, ci şi concurării comerţului cu sare de succesul altor resurse specifi ce zonei. Se ştie că în sec. al XIX-lea deja zona arădeană se remarca printr-o prosperitate datorată comerţului cu grâne şi cu animale.

Ovidiu Pecican



Adelina StoenescuComplexul Muzeal Arad

14 noiembrie 2016

cultcultural

Expoziţia de fotografi e şi video

Un drum cât o sută de vieţiArtist vizual Renée Renard (Curator programul cultural Timişoara 2021)

Sala Ovidiu Maitec Muzeul de artă/Complexul Muzeal Arad Str. Gh. Popa 2-4, etaj 2 Vernisaj: miercuri, 2 noiembrie, orele 17.00 Ateliere interactive pentru elevi: 7-11 noiembrie

Lucrările expoziţiei sunt cu -prin se în următoarele sub ti -

tluri: Rădăcini, până la cer; Cap-cană pentru vise; Rămas bun. Pentru totdeauna; Din Rusia, cu dragoste şi Notre Père, Vater-unser, Miatyánk, Tatăl Nostru, Pai Nosso.

O componentă importantă a acestui proiect a fost trimiterea lucrărilor în toate colţurile lu-mii, dând astfel posibilitatea per sonajelor şi poveştilor lor să călătorească pentru întâia oară, liber. Lucrări din acest proiect

au fost prezentate, până în prezent, în cadrul unor expoziţii în ţară (Timişoara, Iaşi, Jimbolia, Sibiu) sau selectate în competiţii şi manifestări internaţionale (Rignac/ Franţa, Evora/ Portugalia, Madrid şi Insulele Canare/ Spania, Klai-pedia/ Lituania, Lousã şi Candal/ Portugalia, Denton (Tx)/ SUA, Lahti/ Finlanda).

„Este povestea familiei mele franceze din Tomnatic, cu rădăcini în Lorena secolului XVIII. O istorie reconstituită din fotografi ile, documentele şi scrisorile dintr-o cutie veche pe care ani de-a rândul nu am avut puterea să o deschid. O târzie dar absolut răvăşitoare înţelegere a ceea ce înseamnă cu adevărat „plecare”, „despărţire”, „dezrădăcinare”. Deportările bunicilor în Rusia, ale străbunicilor în Bărăgan, ale tatălui la Canal. Dedublarea la care eşti în permanenţă supus, atunci când eşti nevoit să trăieşti după

cum vrea ISTORIA. Dar o la fel de profundă înţelegere a fap-tului că te poţi întoarce „acasă” chiar dacă acolo nu te mai aşteaptă nicio casă; că puterea credinţei şi supravieţuirea Spiritului te salvează chiar şi atunci când Istoria pare să nu-ţi mai dea nicio şansă.”, declară Renée Renard.

Notre Pere, Vaterunser, Miatyank, Tatăl nostru, Pai NossoLa Tomnatic Tatăl Nostru se mai spunea în franceză, în

urmă cu ceva vreme. Se spunea şi în germană, şi în maghiară, şi în română… dar cei care îşi simţeau încă vii rădăcinile din Lorena secolului XVIII îl aveau ancestral impregnat în limba franceză. Plecaseră în 1770 din Lorena cu speranţa unei vieţi mai bune în Banat. Au marcat defi nitiv un loc pe hartă şi au fost cu atât mai mult marcaţi de Istorie. Au parcurs un drum cât o sută de vieţi… Iar gândul la acel „acasă” la care într-un fi nal, te vei întoarce, te ajută să te desprinzi de trupul care locuieşte într-o groapă în pământ, împinge vagoane într-o mină de cărbune, sapă la Canal, moare în fi ecare zi de dorul de casă, sau moare, pur şi simplu. Te ajută să te desprinzi de trup şi te afunzi în fi inţa ta şi spui Tatăl Nostru în franceză, în germană, în română, dar de fapt nici nu are importanta în ce limbă îl spui… Important e că te salvează. Oriunde ai fi .

Lucrările în limba română au fost expuse în octombrie 2013 în cadrul expoziţiei Crucea de la Mănăstirea Golia din Iaşi. Cele în limba franceză au fost selectate şi expuse în septembrie 2013 la International Project of Callygraphy & Art of Penmanship – Callygraphy & New Medias din Klaipeda/ Lituania. Iar cele în portugheză au fost făcute cu gândul la tatăl meu care şi-a dorit foarte mult să vadă Portugalia, dar a murit cu puţin timp înainte de călătorie. Lucrările au fost expuse pe străzile din Candal şi distribuite locuitorilor din Lousã în septembrie 2013 prin pro-iectul Papergirl Portugalia.

MU

ZEU

MU

ZEU


CA

RTE

Gheorghe Schwartz: refugiul ca miză literară*

Gheorghe Schwartz este poate cel mai productiv prozator al generaţiei sale

şi autorul unei epopei, unică în literatura noastră, Cei O Sută. O suită de cărţi de povestiri şi romane au pregătit această viziune a omului universal, văzut într-o sută de personaje ale istoriei. După în-cheierea acestei serii de romane, proza-torul arădean nu s-a oprit, cum s-ar fi aşteptat unii cititori şi critici, ci continuă să scrie în acelaşi ritm infernal, al uce-nicului neascultător, al „martorului” re bel, al creatorului de fi cţiuni, după o strategie a jucătorului (care a avut de

câştigat şi de pierdut în cariera sa literară), un fi n psiholog care încearcă să stăpânească maşinăria inventată. Miza jucătorului a fost în primul rând fi cţiunea pură, total desprinsă de biografi e) şi vocaţia constructivă a naraţiunii bazată pe joc, pe enigmă, pe un anumit cifru. O formulă inspirată, poate, din pasiunea au-torului pentru jocul de şah şi din studiul practicilor oculte şi al fi losofi ei comportamentale.

Romanul recent, Insula Zu, scris după trei volume de po-vestiri („vocalize”, cum le numeşte autorul), dezbate problema trăirii experienţei fundamentale a individului, în copilărie, când personajul principal, Radu V. Pop, devenit ulterior Robin Roby Boy, a trăit momentul decisiv al vieţii sale, la 3-4 ani şi a vizionat, din întâmplare un fi lm a cărui acţiune se petrece într-un ostrov:

„Unii oameni trăiesc în adolescenţă experienţa vieţii lor, în tâmplarea le colorează întregul destin, alţii la vârsta deplinei maturităţi, mulţi niciodată. Robin Roby Boy, cunoscut drept Radu – Radu V. Pop –, şi-a trăit momentul decisiv deja în copilărie, chiar la „vîrsta mică” (...) Într-o zi, Robin, pe atunci încă doar Radu, a fost la cinematograf cu clasa fratelui mai mare şi a văzut un fi lm a cărui acţiune se petrecea într-un ostrov. Un ostrov acoperit de verdeaţa cea mai verde oglindindu-se în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut.”

Psihologul Gheorghe Schwartz vrea să speculeze asupra predestinării individuale şi transformă momentul esenţial al vieţii în miză literară. „Insula Zu” nu este altceva decât refugiul misterios al protagonistului şi teritoriul său exclusiv care îi

16 noiembrie 2016

cultcultural

pecetluieşte soarta. Acolo, într-un imaginar determinat de subconştient îşi construieşte un palat misterios, conceput după reguli ciudate. Acolo el se simte un fel de genius loci şi are totul sub control. Acolo unde savantul câştigă în speculaţii şi tururi de magie, prozatorul pierde în articularea personajului real. Proiecţie a locului ideal, al numărului de aur, insula nu oferă fericire decât lui Radu-Robin, fi gură a spiritului creator divizat, schizofrenic. Toţi prietenii şi iubitele pe care îi iniţiază în acest spaţiu matricial, corespondenţă a timpului de „ACUM”, nu re uşesc să se adapteze şi eşuează în tentativa lor. Experienţa refugiului pe ostrov îi ordonează viaţa şi relaţiile cu ceilalţi şi îl face să descopere câteva principii ale vieţii trăite ca o regulă de aur: „fi ecare individ să se învârtă în cercul lui, să nu pătrundă niciodată în cercul altuia”... Învăluită în schemele savante ale principiilor şi sclava unui cifru, fi inţa îşi pierde profi lul precar şi trăsăturile omeneşti şi devine o piesă dintr-un angrenaj, o piesă pe tabla de şah. Insula Zu e cercul iniţiatic unde nu există certuri, duşmănii, rivalităţi sau idealuri de nerealizat. Romanul are în formula sa o teză pe care o ilustrează în stilul povestirilor fi losofi ce ale lui Voltaire.

Palatul misterios de pe insula Zu ne aduce aminte de po-vestirea Castelul albastru din volumul omonim, apărut în urmă cu 30 de ani. Organizarea bibliotecii ideale îi prilejuieşte lui Robin o adevărată incursiune prin istoria civilizaţiei şi dezvoltă complexul borgesian. După cum, discuţiile şi dezbaterile cu prietenii atacă temele recurente ale cărţii: timpul, boala şi moartea.

Gheorghe Mocuţa

* Gheorghe Schwartz, Insula Zu, (roman), Ed. Tracus Arte, 2016 Mirela-Mădălina Cerbu, Fenomene improbabile 6

noiembrie 2016 19

Dmitri Nikolaevici Bogo-slavski (n. 1985) este absol-vent al Academiei Naţionale de Arte din Minsk, este re-gizor, actor (Teatrul Bielorus de Stat pentru Tineret) şi dra-maturg (debut în 2007 cu pie-sa Pionul). Piesele sale sunt montate la Centrul Bielorus de Dramaturgie şi Regie (2008-2009), Teatrul „Evgheni Mironov” (2010), Teatrul Bielorus de Stat pentru Tineret (2011). În 2010 primeşte premiul special al juriului în cadrul concursului de dramaturgie „Premiera.txt 2010”. Piesele sale sunt selectate în concursul „Eurasia-2010” şi fac parte din repertoriul laboratorului de spectacole lectură al Centrului V.S.Meyerhold din Moscova.

Regia spectacolului din Arad îi aparţine lui Vlad Massaci, traducerea Ralucăi Rădulescu, scenografi a, light design – ul şi sound design-ul lui Andu Dumitrescu. Pe scenă îi vom regăsi pe Zoltan Lovas, Vlaga Carmen, Oltea Blaga, Andrei Elek, Liliana Balica, Mariana Tofan, Alex Margineanu, Cecilia Donat, Rob Pavicsits şi Roxana Sabău-Nica.

Festivalul Internaţional de Teatru Clasic Arad, ediţia a XXII - aEveniment cultural de mare amploare, devenit deja tradiţie în judeţul Arad, Festivalul In-ternaţional de Teatru Clasic se va desfăşura în luna noiem-brie. Astfel, în perioada 12 - 20 noiem brie, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” va deveni locul unde se vor reuni personalităţi culturale de marcă, regizori, actori din întreaga ţară dar şi din străinătate dar şi locul unde se vor juca spectacole de excepţie care vor face deliciul publicului iubitor de artă şi, în special, de teatru de calitate.

Teatre de renume din Ungaria dar şi din România promit spectacole de anvergură pentru ediţia din acest an a Festivalu-lui Internaţional de Teatru Clasic. Vor veni la festival: Teatrul de Comedie Bucureşti,Teatrul Naţional Iaşi, Teatrul Naţional Pecs (Ungaria), Teatrul Odeon Bucuresti, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, Teatrul Naţional Timişoara, Teatrul Regina Maria Oradea, Teatrul Metropolis Bucureşti şi Teatrul Bulandra Bucureşti.

uralcultural18 noiembrie 2016

Expoziţia naţională de pictură naivăExpoziţia „40 de ani de la primul salon de pictură naivă” urmăreşte să marcheze 40 de ani de la deschiderea la Arad în 1976 a primului Salon de artă de acest fel, activitate la acea dată în premieră pentru România, şi să readucă în atenţia consumatorilor de artă un gen de pictură aparte, mai puţin familiar. De asemenea se urmăreşte mediatiza-rea şi repunerea în valoare naţională a pictorilor naivi din judeţul Arad, cunoscuţi în critica de specialitate drept

„Şcoala de pictură naivă de la Brusturi”.

Expoziţia de pictură naivă, care va fi deschisă publicului arădean în perioada 4-14 no-iembrie, întruneşte pe simeză lucrările a 17 artişti din toate colţurile ţării, care practică acest gen de pictură. O parte

din ei au expus la Arad şi în urmă cu 40 de ani, ceea ce oferă o perspectivă asupra modului în care a evoluat în timp această mişcare plastică, puternic mediatizată şi în vogă în trecut în România. La vernisaj vor participa şi o parte din expozanţi. Invitatul special al manifestării este pictorul Petru Mihuţ, care în acest an împlineşte 89 de ani. Cu ocazia vernisajului a fost invitat să vorbească, alături de organizatori şi Ovidiu Cornea, iniţiatorul manifestării din 1976. În partea a doua a vernisaju-lui va fi proiectat fi lmul documentar „Petru Mihuţ şi Şcoala de pictură naivă de la Brusturi”, rea lizat de CCJA.„Scopul acestui eveniment este acela de a reînvia o manifestare care s-a bu-curat de prestigiu vreme de 7 ediţii (1976, 1978, 1980, 1982, 1984, 1986, 1988), cu atât mai mult cu cât expoziţii similare sunt organizate din doi în doi ani în Moldova (Bacău) şi în Muntenia (Piteşti). Din această perspectivă un Salon la Arad, pentru partea de vest a României, organizat de Centrul Cul-tural Judeţean Arad, în continuarea celor din trecut, se impune ca o necesitate” – spune etnologul Rodica Colta.

Premieră la teatruVineri, 11 noiembrie, de la ora 19.00, sala Studio a Teatrului Clasic Ioan Slavici va găzdui premiera spectacolului „Iubirea la oameni” de Dmitri Bogoslavski.

cultcultural

AVA

NC

RO

NICĂ

noiembrie 2016 21cultural

Alternosfera@ABCABC-ul s-a mutat din nou în clubul din Piața Avram Iancu, o -dată cu venirea toamnei. Un prim eveniment notabil din „bârlogul” în care se retrag la fi nal de an este concertul celor de la Alternosfera, trupă rock moldovenească. În noiembrie și decembrie, aceștia se afl ă într-un turneu de promovare a albumului Haosoleum și a tripticului Epizodia. În perioada asta, se vor plimba de la București, Brașov, Iași, până la Cluj Napoca, Arad sau Craiova, ultimul concert având loc la Chișinău, pe 17 decembrie.

În curând, fanii moldovenilor vor afl a și cât au de plătit pentru a-și vedea favoriții, asta dacă stau aproape de pagina de facebook a celor de la ABC.

Eugen Rogojan

20 noiembrie 2016

Rock și DnB@FLEXAvem o lună noiembrie plină de rock. Mai plină ca niciodată. O începem vineri, pe patru noiembrie, la ora 21, cu trupa Hteththemeth, care vine în club Flex să lanseze albumul Best Worst Case Scenario. Descris ca fi ind „coloana sonoră a unui fi lm imaginar” sau „scenariul unei vieţi pline de visare” va fi prezentat în întregime, într-un spectacol-concept care îmbină muzica „neumană” cu momente teatrale unice, cu sonorităţi care trec fără timiditate de la metal abundent în elemente avantgarde şi progressive, la elemente ambientale şi gothic, până la blues şi bossa nova, Hteththemeth pune în scenă un spectacol teatral unic şi reuşeşte de fi ecare dată să creioneze conceptual un peisaj plin de sentimente.

BASS CITy Bass Movement prezintă, pe 11 noiembrie, în același club de pe strada Unirii, începând cu ora 22:30, o seară de energie alături de dj precum Lazza (Spania), Schepsis (Spania), Sorenson sau Flow B (România). Arists fee-ul e de 10

lei până la miezul nopții, iar mai târziu de 15 lei.

Pe 26 noiembrie, tot pe Unirii, începând cu ora 22, va concerta trupa rock ungurească Omen. Fanii heavy metal care vor să-i vadă urlând în microfoane au de dat 20 de lei pe bilete.

AVA

NC

RO

NICĂ

UN

DE

RG

RO

UN

DManuela Hărăbor vine la AradÎntâlnirile cu personalităţi, orga-ni zate de Consiliul Judeţean Arad prin Centrul Cultural Judeţean, con-tinuă şi în luna noiembrie.

În data de 4 noiembrie, actriţa Manuela Hărăbor vine la Cinema Arta din Arad, pentru a prezinta fi lmul „Pădureanca”, capodopera cinematografi ei române.

Manuela Hărăbor este o actriţă de origine română, născută în 2 aprilie, 1968, la Bucureşti. A absolvit în 1991 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografi că Ion Luca Caragiale din Bucureşti şi a debutat la vârsta de patru ani, în fi lmul Veronica(1972). Manuela Hărăbor a devenit cunoscută în rolul Siminei, din fi lmul Pădureanca (1987).

Corina Huţan

AVA

NC

RO

NICĂ



Program manifestări:7 noiembrie – Conferinţa „Femeia în societate, cul-tură şi ştiinţă”, vernisaj expoziţie „Patria Marilor Fiice”8 noiembrie – proiecţie fi lm „Tricky Women”9 noiembrie – proiecţie fi lm „Pianista” – prezintă Irina Margareta Nistor

Salon Internaţional „Ars Fotografi ca”, ediţia a XVI-a Arad, 15 noiembrieOrganizatori: Foto Club Arad, Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

Arad – Urbanizare şi modernizare, 110 ani de la inau-gurarea căii ferate Arad – Podgoria, 70 de ani de la funcţionarea primelor tramvaie electriceOrganizatori: Societatea de Ştiinţe Istorice din România – Fi-liala Arad, Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Ju-deţean Arad

•

•

PR

OG

RA

M

CU

LTUR

AL

PR

OG

RA

M

CU

LTU

RA

L

22 noiembrie 2016

Agenda Centrului Cultural Judeţean Arad – noiembrie 2016

Expoziţie Naţională de Pictură Naivă – 40 de ani de la primul salon de pictură naivă la Arad Sala Clio, 4 noiembrieOrganizatori: Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

Intâlnire cu personalităţi – actriţa Manuela Hărăbor prezintă „Pădureanca”, capodopera cinematografi ei române Arad, Cinematograf „Arta”, 4 noiembrie; Organizatori: Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

Zilele Culturii Austriece la Arad, 7-9 noiembrie 2016Organizatori: Ambasada Austriei la Bucureşti, Consu-latul Austriei la Timişoara, Forumul Cultural Austriac, Musikforum Europa, Consiliul Judeţean Arad, Centrul Cultural Judeţean Arad

•

•

•

cultcultural Mirela-Mădălina Cerbu, Fenomene improbabile 9Mirela-Mădălina Cerbu, Fenomene improbabile 8

Documents

MONITORUL CULTURAL - uniuneascriitorilorarad.ro · Astăzi, auzim mai mult din povestiri despre oamenii Mureşului, pentru care apa era un mijloc de subzistenţă dar şi de aventură