Monografia satului transilvănean oglindită in romanul “Ion” de

Liviu Rebreanu

1. Definiţia cuvântului monografie 2. Satul Pripas3. Nunta 4. Naşterea5. Botezul6. Înmormântarea

Cuprins :

1. Monografia - studiu ştiinţific amplu asupra unui anumit subiect, tratat detaliat şi multilateral. Monografia satului Pripas se referă la momentele fundamentale ale vietii: nunta, naşterea, botezul şi înmormântarea, prezentarea obiceiurilor si a tradiţiilor.

2. Satul Pripas – incipitul şi finalul sunt realizate pe motivul drumului şi al Cristului , ceea ce releva aspectul unei sfere a romanului, care conţine un amplu univers rural format din doua clase sociale : săraci şi bogaţi.

“ Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul[…] se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece peste podul bătrân de lemn, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa[…].

La marginea satului te întâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignit un Hristos cu faţa spălacită de ploi […].”

“Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu faţa poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia […].

Drumul trece prin Jidoviţa, pe podul de lemn, acoperit de peste Someş, şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fară început...”

Specific satului Pripas sunt horele de duminică care se fac la Todosia, văduva lui Maxim Oprea.

Hora era jocul tradiţional de unde nu lipsea lăuta ţiganilor care încânta flăcăii şi fetele,astfel ei jucau “Ardeleana” pâna tălpile scăpărau scântei .

“ Sub tropotele jucatorilor se hurducă pământul. Zecile de perechi bat “Ardeleana”cu atâta pasiune că potcoavele flăcailor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltoreşte, se aşază în straturi groase pe feţele brăzdate de sudoare,luminate de oboseală si mulţumire.”

Un lucru ce se poate remarca în cadrul horei de duminică este acela că femeile stăteau la un loc toate, însa bărbaţii erau separaţi şi stăteau mai departe de acestea.

“ Mai la o parte mamele şi babele,grămadă, forfotesc de necazuri şi-şi admiră odraslele.”

“Bărbaţii se ţin mai pe departe, pe lângă casă, pe la poartă grupuri-grupuri, vorbind de treburile obşteşti ,aruncând rareori câte o privire spre tineretul dimprejurul lăutarilor.”

În privinţa relaţiei personajului cu mediul, în cadrul scenei cu hora , prezenţa primarului satului şi a chiaburilor, a ţăranilor mijlocaşi, care erau aşezaţi pe prispă , a sărăntocilor, a preotului si a familiei învăţătorului Herdelea reprezintă ierarhizarea oamenilor.

“Primarul […]caută să-şi păstreze demnitatea apăsând vorbele si însotindu-le cu gesturi energice, în mijlocul unui pâlc de bătrâni fruntaşi.”

“ Pe prispă stăpâneşte Simion Butunoiu care acum vreo douazeci de ani a fost învătător în sat, iar azi mănâncă o pensie de cinci zloţi pe lună[…].”

3. Nunta. “Glasul pământului” îl atrage încă de la început pe Ion de aceea el, deşi o iubeşte pe Florica, doreşte să se căsătorească cu Ana fiica lui Vasile Baciu, un ţăran înstărit,astfel dobândind averea fetei. După conflictul ce a avut loc la hora de la casa Todosiei , Ion s-a ambiţionat să o facă de râs pe Ana în sat, astfel a lăsat-o însărcinată , iar mai apoi nu a vrut să se căsătorească cu aceasta.

“ Zvonul şi apoi ştirea că Ion nu vrea să ia de nevastă pe Ana, deşi nu tăgăduieşte că cu dânsul a rămas însărcinată, se răspândi,mai ales cu ajutorul Zenobiei, în tot satul.”

După o lungă negociere între fiul Glanetaşului şi Vasile Baciu se hotăraşte nunta Anei cu Ion, în urma căreia acesta devine posesorul pământurilor Anei.

“ În sfârşit, Vasile Baciu consimţi să dea cinci locuri şi o pereche de boi, dar pământurile să fie scrise pe numele Anei. Ion însa ţinea morţiş că-i trebuie toată moşia, deoarece Baciu nu mai e in stare să o muncească, fiind cam bătrân ,şi încredintându-l că, drept recunoştinţă, îi va purta de grijă şi nu-i va ieşi niciodată din cuvânt.”

Nunta a avut loc a doua duminică dupa Paşte. Deşi Ion nu se înţelege cu familia profesorului Herdelea, le promite că se va îndrepta şi va plăti pentru ceea ce a făcut, iar în final doreşte sa îl cunune cu Ana, ceea ce au acceptat. Nunta a ţinut trei zile.

“ – Apoi, uite de ce-am venit acu,domnule învăţător şi doamnă!... Am venit să vă spun că nu mă mişc de-aici până nu-mi făgăduiţi că mă cununaţi dumneavoastră!...”

4. Naşterea. În timp ce familia lui Ion se afla pe câmp la secerat, la un moment dat, Anei i-au apărut durerile naşterii.

“Cand se plecă însă să rezime coşul de trunchiul scorburos, o sfredeli un junghi atât de dureros parca o secure i-ar fi despicat burta. Se prăvali fară putere pe pământul dogorât şi crăpat, srângând dinţii de pârâiau ca nişte oase sfărâmate, căutând să-şi ascundă suferinţa. Dar, cu toate încordările ei, un ţipăt sfâşietor, prelung şi jalnic i se smulse din plămâni, urmat de gemete grele care-i uscau cerul gurii.”

Cu ajutorul soacrei sale, Zenobia, Ana a reuşit să nască “un dolofan” de băiat.

“- Ce-i, mamă!... Ce-i?, întrebă Ion întinzând numai gâtul intr-un gest instintiv spre copilaşul care plângea în mâinile bătrânei, scuturând nervos din picioruşele-i de păpuşa.

-Băieţel,băieţel!, răspunse Zenobia dispărând printre porumbişti, spre Gârla Popii ce curgea aproape, la poalele coastei... “

5. Botezul. Copilul a fost un prinos de bucurie pentru familia lui Ion, iar la botezul acestuia, care a avut loc în ziua de Sf. Petru, nume pe care l-a primit şi băieţelul, s-a facut “mare veselie” .

“ În ziua de Sf. Petru au botezat copilul şi l-au numit Petre. Şi au facut veselie mare de s-au îmbătat până şi Dumitru Moarcăş...”

6. Înmormântarea. În cadrul romanului s-au identificat trei

înmormântări: a Anei, a copilului şi a lui Ion .

Ana a murit spânzurându-se, copilul a murit din cauza Zenobiei, care nu-l mai hrănea, iar Ion a fost omorât de George cu o sapă, fiind lovit în trei părţi ale corpului (în cap, în stomac şi în picior) .

Bibliografie:1. Manual de Limba şi Literatura Română

pentru clasa a X-a, ed. Art2. Portofoliul elevului, ed. Art3. Romanul “Ion” de Liviu Rebreanu4. www.google.img.ro