BREZOI

MONOGRAFIE FIZICO-GEOGRAFICĂ

Foto : http://www.turismland.ro

Conf. univ. dr. Marian ENE

STUDENT: ENESCU MĂDĂLIN ANDREI

1

CUPRINS

1.Introducere…………………………………………3Aşezare………………………………………..3Limite şi vecini…..............................................3

2.Geologia şi evoluţia paleogeografică………………43.Relieful……………………………………………. 7 Subunităţile geomorfologice………………………7

Tipuri de relief………………………………...8Relief petrografic……………………………...8Relief structural…………………………….....9Relief fluviatil…………………………………9Relief sculptural……………………………….9

4.Clima…………………………………………….105.Hidrografia………………………………………....11 Apele curgătoare………………………………11

Lacurile si bălţile……………………………...12Apele subterane……………………………….12

6.Vegetaţia…………………………………………...12Vegetaţia zonală………………………………13Vegetaţia azonală……………………………..14

7.Fauna………………………………………………14Fauna terestră…………………………………15Fauna acvatică………………………………...15

8.Solurile…………………………………………….169.Ariile protejate…………………………………….16

Rezervaţia Pădurea Călineşti-Brezoi…………16Parcul Naţional Cozia………………………...17

2

1.Introducere

Aşezare

Oraşul Brezoi este situat în partea centrală a României, în nordul

Judeţului Vâlcea, în Depresiunea Loviştei sau Brezoi-Titeşti, în apropiere de

confluenţa Lotrului cu Oltul, la o altitudine de 320 m, fiind străjuit la N de Munţii

Lotrului, la S de Munţii Căpăţânii şi la E de Masivul Cozia.(Viorel Ilinca şi

Gheorghe Mosor 2008).

www.OpenGis.UniBuc.ro

3

Limite şi vecini

Brezoiul are un număr de 8 vecini, dintre care doi au statut de aşezare

urbană. Astfel, la N se învecinează cu Judeţul Sibiu, la NE cu comunele Câineni

şi Racoviţa, la E comuna Perişani, la SE comuna Sălătrucel, la S oraşul

Călimăneşti, la SV Băile Olăneşti, iar la V comuna Mălaia. Totalul tuturor limitelor

este de 226 km pătraţi. Din punct de vedere al suprafeţei administrative Brezoiul

este cel mai mare oraş din judeţul Vâlcea. .(Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor

2008).

http://pe-harta.ro/valcea/

2.Elemente de geologie

4

Din punct de vedere geologic, teritoriul care aparţine de oraşul Brezoi este

alcătuit din roci sedimentare, roci metamorfice şi într-o măsură foarte mică din

roci magmatice.

-Rocile sedimentare: conglomerate, gresii, brecii şi marne, răspândite mai ales la

N de Brezoi, de la Vasilatu în V până la Călineşti în E. În masa conglomeratelor

se găsesc în unele locuri şi blocuri mari de calcar, aşa cum sunt cele de pe

stânga Lotrului, chiar în apropiere de confluenţa cu Oltul. Tot aici intră şi

depozitele de albie şi de terasă care sunt alcătuite în cea mai mare parte din

nisipuri şi pietrişuri necimentate.

- Rocile metamorfice: şisturi cristaline (în Munţii Lotrului), gnaise şi paragnaise

(în Munţii Cozia – Narăţu).

- Rocile magmatice: pegmatitele de pe Valea Vasilatu de unde se şi exploatează

pentru extragerea muscovitului (micei albe) şi feldspatului.(

http://mosorgheorghe.webgarden.ro)

Gresii. Foto: www.wikipedia.ro

5

Şisturi cristaline. Foto: http://www.2rism.ro

Pegmatită: Foto: http://www.ecomunitate.ro

Teritoriul din împrejurimile oraşului constituit din roci sedimentare era

acum peste 65 milioane de ani un imens lac. Astfel, după schiţarea tectonică a

Carpaţilor, masa cristalină din această arie a suportat o coborâre, fapt ce a

permis apelor mării să invadeze acest teritoriu. În aceste ape râurile şi pâraiele

transportau sedimente (bolovani, pietrişuri, nisipuri, mâluri) care cu timpul au

colmatat acest lac, obligându-l să se retragă către E, spre locul unde se află azi

lacul de acumulare Vidraru de pe Argeş. Cu timpul toate aceste sedimente

menţionate mai sus, prin procese specifice (tasare, cimentare) au fost

6

transformate în roci sedimentare. Din bolovănişuri şi pietrişuri au rezultat

conglomeratele şi breciile, din nisipuri gresiile, iar din mâluri au luat naştere roci

mai moi denumite marne prezente la Vasilatu şi Valea lui Stan. (Viorel Ilinca şi

Gheorghe Mosor 2008).

Ceva mai târziu, în Paleogen, are loc înălţarea crestei montane a Coziei –

Narăţu de-a lungul unei mari linii se ruptură denumită falia Brezoiului, care a

separat acest areal de cel situat azi la N de Băile Olăneşti (identic din punct de

vedere al compoziţiei petrografice), şi care prin presiunile exercitate asupra

rocilor sedimentare a dus la comprimarea acestora şi cutarea sub forma unui

sinclinal larg.(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

În Valea lui Stan s-au exploatat roci cu mineralizaţii de aur până la

sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, dupa care minele au fost închise. În

prezent, în conglomeratele de la N de Brezoi se găsesc fosile care datează de

acum 65-70 de milioane de ani. (Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008).

3.Relieful

Oraşul Brezoi este prin excelenţă un oraş montan. El a luat naştere şi s-a

dezvoltat la poalele a trei munţi: Lotrului, Căpăţânii şi Coziei, pe culoarele văilor

Lotrului şi Oltului. Fiecare dintre aceste subunităţi se distinge prin caracteristici

geologice, geomorfologice şi biopedoclimatice distincte.

Subunităţile geomorfologice:

Munţii Lotrului: Sunt situaţi la N, iar pe teritoriul administrativ al oraşului Brezoi ţin

de la Valea Păscoaia (în V) până la Valea Oltului (în E) şi de la limita cu Judeţul

Sibiu (în N), până la Valea Lotrului (în S).

Cele mai înalte vârfuri se regăsesc în culma principală: Vârful Fărcaşu sau

Sfărcaşu (2054 m), Gârcu (1966 m), Pârcălabul (1960 m), Robu (1899 m)

Munţii Căpăţânii: Sunt situaţi la S, iar pe teritoriul Brezoiului ţin din dreptul Văii

Păscoaia (în V) până la Valea Oltului (în E) şi din culmea principală (în S) până

în Valea Lotrului (în N).

7

Masivul Cozia: Masivul Cozia este un horst cristalin foarte bine delimitat şi pus în

evidenţă de Depresiunea Loviştei (graben) care-l limitează la N, De¬presiunea

Călimăneşti care îl mărgineşte la S şi de Defileul Oltului la V.

Doar partea de NV aparţine de Brezoi. Relieful este asemănător cu cel din

Masivul Naruţu (din Munţii Căpăţânii), versanţii foarte abrupţi şi stâncoşi

coborând spre fundul văii Oltului. Acest tip de relief a fost denumit de către unii

cercetători „relief de tip Cozia” şi a luat naştere ca urmare a acţiunii factorilor

externi care au creat un relief ruiniform, cu multe vârfuri ascuţite, hornuri, ţancuri,

ace, abrupturi impresionante, surplombe şi văi cu aspect de chei. (Viorel Ilinca şi

Gheorghe Mosor 2008).

Valea Lotrului se desfăşoară între confluenţa cu Păscoaia şi pâna la Gura

Lotrului, pe o lungime de circa 14 km. Având lăţimi de aproape 1 km, valea

capătă aspect de culoar depresionar, în cadrul căruia se dezvoltă şi forme

fluviatile netede cum sunt terasele, albia majoră şi albia minoră, dar şi forme de

acumulare de record între versanţi şi luncă, uşor înclinate, cunoscute sub numele

de glacisuri. Pe aceste forme (terase, glacisuri şi lunca înaltă) suspendate

deasupra râului, se dezvoltă cea mai mare parte a oraşului.

(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Valea Oltului

Se dezvoltă între Călineşti şi Pasul Cozia (309 m) şi cuprinde două sectoare

geomorfologice distincte. Primul sector, cuprins între Călineşti şi Gura Lotrului

este sectorul de culoar de vale (depresionar), care a fost sculptat în formaţiuni

sedimentare ceva mai moi. Cel de-al doilea sector, cuprins între Gura Lotrului şi

Pasul Cozia reprezintă primul segment al sectorului de defileu, foarte îngust şi

prăpăstios, săpat în formaţiuni cristaline foarte dure.

(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Tipurile de relief

Relieful petrografic este relieful format ca urmare a acţiunii de eroziune a apei şi

vântului asupra rocilor cu duritate diferită. În acest fel, pe rocile mai dure iau

naştere forme mai semeţe, mai zvelte, pe când pe cele moi iau naştere forme

mai domoale şi mai rotunjite.(Vârful Ţuţudan-593 m).

8

Vârful Ţuţudan. Foto: www. ecoturtudan.ro

Relieful structural

Acest tip de relief a luat naştere ca urmare a influenţei pe care a exercitat-o

structura geologică în decursul modelării subaeriene. Forma principală de relief

care i-a naştere pe acest tip de structură este cuesta, care este o formă de relief

asimetrică, partea mai domoală corespunzând înclinării stratelor pe care s-a

format, iar partea cu pante mai accentuate şi de obicei în trepte corespunde

capetelor de strat, care au durităţi diferite. (Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor

2008).

Relieful fluviatil

Cunoscut şi sub numele de relieful creat de apele curgătoare permanente,

cuprinde forme de relief precum: terasele, albia majoră, albia minoră,

reniile,ostroavele, grindurile etc.

Albiile minore foarte late în cadrul Oltului şi Lotrului şi mai reduse la nivelul

afluenţilor, sunt tapisate cu bolovănişuri, pietrişuri, nisipuri şi mâluri, cunoscute

împreună sub numele de depozite de albie.

Relieful sculptural

Suprafeţe de nivelare 

Sunt forme de relief cvasiorizontale, suspendate, care formează sistemul de

interfluvii. În funcţie de altitudinea la care se găsesc, ele au fost denumite de

către geograful francez Emmanuel de Martonne, astfel:

- prima suprafaţă, cea mai veche şi cea mi înaltă care se regăseşte la altitudini

de 1800-2200 m a fost denumită suprafaţa Borăscu, după numele unui munte din

9

Munţii Godeanu, unde aceasta este foarte bine pusă în evidenţă. În arealul

oaşului Brezoi ea se regăseşte doar în Munţii Lotrului, în culmea înaltă dintre

vârfurile Sfărcaşul (2054 m) şi Robu (1899). Se prezintă sub forma unei culmi

domoale, pe alocuri netede, acoperite de vegetaţie subalpină.

- cea de-a doua, situată mai jos şi în continuarea celei anterioare, se dezvoltă la

altitudini de 1300-1700 m şi poartă numele de suprafaţa Râu Şes. Se extinde

atât în Munţii Lotrului, la nivelul celor trei culmi secundare ce se deprind din

vârful Robu, cât şi în Masivul Naruţu (culmea înaltă pe care sunt axate vârfurile

Naruţu, Olăneştilor şi Sturii) şi în Masivul Cozia (culmile şi vârfurile înalte).

- a treia, cea mai scundă şi cea mai tânără, cu altitudini de 900-1200 m a fost

denumită suprafaţa Gornoviţa. Cea mai reprezentativă astfel de suprafaţă este

Poiana Suliţei, care abia trece de altitudinea de 1000 m. (Viorel Ilinca şi

Gheorghe Mosor 2008).

4.Clima

Ca urmare a poziţiei pe Glob, dar şi în cadrul ţării, clima este temperat

continentală moderată de tranziţie. Fiind amplasat în cadrul zonei montane, clima

este ceva mai rece, dar în acelaşi timp mai blân¬dă în comparaţie cu alte arii

montane din România, aceasta ca urmare a influenţelor submediteraneene

prezente aici în zona joasă a oraşului, precum şi a altitudinii destul de reduse

(300 – 330 m pe fundul văii).

În general temperaturile medii oscilează în jurul valorii de 7,5 - 9ºC pe

fundul depresiunii, ajungând până la circa 4-5 ºC în Masivul Naruţu şi Cozia şi la

0-2 ºC pe culmile înalte ale Munţilor Lotrului; izoterma de 0 ºC se regăseşte la

aproximativ 2000 m altitudine.

Explicarea climatului blând este pusă pe seama atât a influenţelor

submediteranee, cât şi prezenţei celor două culoare largi de vale (ale Lotrului şi

Oltului), care facilitează circulaţia aerului şi care de altfel nu permit stagnarea

maselor de aer mai rece aşa cum se întâmplă de exemplu în depresiunile din

Carpaţii Orientali (Giurgeu, Ciuc). (Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008). Pentru

un oraş de munte , clima Brezoilui este mai blândă, faţa de alte oraşe de munte.

10

Dacă temperatura aerului scade odată cu creşterea altitudinii, în cazul

precipitaţiilor situaţia se inversează. În spaţiul limitrof confluenţei Lotrului cu Oltul

precipitaţiile însumează circa 700-800 mm/an, trecând de 1000 mm/an în

Masivul Naruţu şi atingând valori de 1200-1400 mm/an în Munţii Lotrului în zona

vârfurilor Fărcaşu, Gârcu, Pârcălabul şi Robu care trec de 1850 m altitudine. Pe

versantul NV al Masivului Cozia media anuală este de circa 800-1000 mm. Se

remarcă aşadar o creştere a cantităţii de precipitaţii dinspre nucleul oraşului către

toate direcţiile (către culmile montane înalte).

Arealul limitrof oraşului Brezoi se remarcă prin cea mai mare frecvenţă

medie a calmului atmosferic: Voineasa (70-80%) şi Titeşti (71%). Dată fiind

poziţia oraşului pe fundul culoarelor de vale ale Lotrului şi Oltului, masele de aer

se canalizează de-a lungul acestora, calmul atmosferic fiind ceva mai redus în

comparaţie cu cel înregistrat la cele două staţii meteorologice amintite. În acest

fel, dacă se reduce frecvenţa calmului atmosferic, creşte frecvenţa vântului. La

staţia Voineasa cea mai mare frecvenţă o au vânturile care bat dinspre SE

(5,7%), urmate de cele din E (5,4%) iar calmul atmosferic având valori de circa

80%.(Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008).

5.Hidrografia

Fiind o arie exclusiv montană reţeaua de râuri şi pâraie este foarte bine

dezvoltată, aceasta fiind alimentată atât din apa căzută din precipitaţii (regim

pluvial), cât şi din cea rezultată în urma topirii zăpezilor (regim nival).

Oltul este cel mai mare râu care străbate oraşul (de la N la S), lungimea totală a

lui în România fiind de peste 700 km. La Brezoi, lăţimea Oltului depăşeşte în

unele locuri 100 m, înregistrând un debit de 130 m³/s. Pe Olt se află de altfel şi

singurul lac de acumulare construit în scop hidroenergetic din oraş.

Lotrul traversează Brezoiul de la V la E între Păscoaia şi confluenţa cu Oltul.

Izvorăşte din Masivul Parâng, din complexul glaciar Gâlcescu, totalizând o

lungime de 77 km şi un debit care în regim natural era de 20 m³/s, iar în prezent

este de circa 2 m³/s. Lăţimea râului variază între 10-30 m, iar suprafaţa bazinului

hidrografic este de circa de 1024 km².

11

Păscoaia (bazinul hidrografic = 118 km²; lungimea cursului = 20 km) este cel mai

mare afluent al Lotrului din acest perimetru şi al doilea din tot bazinul hidrografic

al Lotrului, după Latoriţa. Izvorăşte de sub vârfurile Sfărcaşu (2054 m) şi Vârful

Negru (1965 m). Afluenţi: Pârcălabul, Mândra, Neteda, Pleşoaia, Pietroşiţa,

Pârâul Cloambelor, Purcăreţul (pe stânga), Cheia Păscoaia, Valea Ursului,

Pietrosul, Pârâul Arsurilor, Pădureţul, Priboioasa şi Plăieşul (pe dreapta). 

Vasilatu (bazinul hidrografic = 44 km²; lungimea cursului = 15 km) este al doilea

afluent ca mărime al Lotrului de pe arealul oraşului Brezoi. Izvorăşte de sub cele

două culmi care se desprind la S de vârful Robu. Afluenţi: Pârâul cu Lespezi,

Valea Socilor, Valea Cârpătoarelor, Valea Boului, Şchioapa, Valea Glodului,

Valea Greşurilor (pe stânga), Izvorul Frumos, Ciortea, Valea Largă, Valea

Cocinilor şi Secăreaua (pe dreapta).

Călineşti (bazinul hidrografic = 40 km²; lungimea cursului = 16 km) îşi are obârşia

sub vârful Robu (1899 m). Afluenţi: Murgaşul Mare, Lupul, Lotriorul (pe stânga),

Pârâul Socilor, Izvorul Şasa, Aninoasa şi Pârâul Siliţei (pe dreapta).

Valea lui Stan (bazinul hidrografic = 15 km²; lungimea cursului = 9 km) îşi are

izvoarele în Masivul Naruţu, sub vârful Olăneştilor (1416 m), cel mai important

afluent al său fiind Muntişorul (pe stânga), cu obârşia sub vârful Cândoaia (1450

m).

Alte pâraie mai importante sunt: Doabra (afluent de stânga al Lotrului; bazinul

hidrografic = 2,7 km²; lungimea cursului = 2,9 km), Mesteacănul, Vultureasa,

Valea Satului, Şindrila, Dăneasa (afluenţi de dreapta ai Lotrului), Beţel (afluent

de dreapta al Oltului), Lotrişorul, Văratica (afluenţi de stânga ai Oltului).

Lacurile şi bălţile

Lacul de acumulare Gura Lotrului este singurul lac de pe teritoriul oraşului. Lacul

are o lungime de circa 7,5 km, o suprafaţă de 166 ha şi un volum de aproximativ

8,2 milioane m³ de apă. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Apele subterane

Apele subterane sunt cantonate în depozitele aluvionare din lungul principalelor

văi, în depozitele de terasă (pietrişuri şi nisipuri permeabile) ale Oltului şi Lotrului,

precum şi în glacisurile şi conurile de dejecţie ale torenţilor. Adâncimea la care

12

sunt cantonate variază de la câteva zeci de centimetri în lungul luncilor până la

câţiva metri sau câteva zeci de metri în arealele situate mai sus faţă de luncă.

Adâncimea lor este strâns legată de oscilaţia nivelurilor apelor de suprafaţă

(apelor curgătoare), precum şi de regimul pluvial.

(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

6.Vegetaţia

Ca urmare a amplitudinii hipsometrice foarte mari, de circa 1700 m, de pe

culoarul Oltului şi Lotrului şi până sus pe culmile înalte ale munţilor se succed

mai multe etaje de vegetaţie, aceasta ca urmare a schimbării condiţiilor climatice

odată cu creşterea altitudinii. Această succesiune poartă numele de etajare

verticală şi cuprinde de jos în sus următoarele etaje de vegetaţie: etajul pădurilor

de foioase, etajul pădurilor de amestec, etajul pădurilor de conifere şi etajul

subalpin. Vegetaţia care se supune legilor etajării verticale poartă numele de

vegetaţie zonală.

Etajul pădurilor de foioase 

Pădurile de foioase (nemorale) sunt păduri care se dezvoltă atât în arealele

deluroase din ţara noastră, cât şi în cea a munţilor joşi, acolo unde condiţiile

climatice permit acest lucru.

Astfel, la poalele munţilor Coziei, Lotrului şi Căpăţânii, unde climatul este mai

dulce, se dezvoltă specii de foioase cum sunt gorunul (Quercus petraea), fagul

(Fagus sylvatica), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), teiul (Tilia cordata),

carpenul (Carpinus betulus), mesteacănul (Betula pendula), frasinul (Fraxinus

excelsior) etc. Interesant este faptul că la E de vârful Ţurţudanu şi până în Valea

Oltului apar numeroase pâlcuri de pin (Pinus sylvestris), specie de altfel

răşinoasă. Apariţia lui aici are probabil legătură cu activitatea omului din trecut,

aceştia fiind probabil plantaţi. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Aceste păduri ocupă versanţii mai joşi (sub 800 – 1000 m), mai ales pe cei dintre

sectorul cuprins între Păscoaia şi Olt, dar şi la poalele Masivului Narăţu.

Etajul pădurilor de amestec

Pădurile de amestec fac tranziţia între pădurile de foioase şi cele de conifere,

13

prezentând caracteristici de la ambele etaje . Aici, pe lângă speciile menţionate

mai sus la pădurile de amestec (mai ales fagul), se regăsesc specii de conifere,

unde ponderea cea mai mare o deţine molidul, la care se adaugă bradul etc.

(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Etajul pădurilor de conifere

Pădurile de conifere se dezvoltă la altitudini ridicate, de peste 1200 m. Datorită

expoziţiei versanţilor, care poate să favorizeze sau nu urcarea în altitudine a

acestui etaj, pădurile de conifere încep să se dezvolte la altitudini mai joase pe

versantul N al Masivului Narăţu, unde climatul este mai rece, în comparaţie cu

versantul S al Munţilor Lotrului sau cel V al Masivului Cozia, care au un climat

mai cald.

Speciile care intră în compoziţia pădurilor de conifere sunt molidul (Picea abies)

şi bradul (Abies alba). Ca repartiţie spaţială, pădurile de conifere se regăsesc în

Masivul Narăţu, pe versantul N şi NV al Masivului Cozia, dar mai ales în zona

mai înaltă a Munţilor Lotrului, pe interfluviile dintre Păscoaia şi Olt. Prin aceste

păduri se pot remarca şi unele exemplare de tisă (Taxus bacata) pe Valea

Păscoaia sau de larice (Larix decidua), acesta din urmă fiind un conifer care îşi

pierde acele în sezonul rece. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Etajul subalpin

În general în ţara noastră etajul subalpin se dezvoltă la peste 1700-1800 m,

dincolo de limita superioară a pădurii, acolo unde condiţiile climatice sunt aspre,

iar perioada biologică activă este mai scurtă.

Acest etaj este constituit din două tipuri de asociaţii: una de tufişuri şi una

ierbacee. Tufişurile în compoziţia cărora intră specii precum jneapănul sau jepul

(Pinus mugo) şi ienupărul (Juniperus communis) ajung în general până la 2,5-3

m, pe când cele compuse din smârdar sau bujor de munte (Rhododendron

kotschyi), merişor (Vaccinium vitis-idea) şi afin (Vaccinium myrtillus) nu depăşesc

30-50 cm în înălţime.

Natural, acest etaj se găseşte doar în Munţii Lotrului la altitudini de peste 1700-

1800 m, dar datorită activităţilor umane (exploatarea lemnului şi păstoritul) acest

etaj a fost coborât în unele locuri cu peste 100 m altitudine. Pe vârfurile şi culmile

14

înalte din Masivul Cozia (de peste 1300-1400 m) pădurea a fost îndepărtată de

către activitatea omului, în prezent locul lor fiind luate de pajişti secunde în

compoziţia cărora intră smârdarul (Rhododendron kotschyi).

(http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

Vegetaţia azonală

Vegetaţia azonală este vegetaţia care nu se supune legilor etajării verticale, ea

apărând ca urmare a unor condiţii locale. De exemplu, umiditatea din lungul

albiilor minore şi majore duce la instalare unor specii higrofite (plante iubitoare de

umiditate), precum salcia (Salix alba), salcia căprească (Salix caprea), arinul

(Alnus glutinosa) şi plopul (Populus tremula), vegetaţie cunoscută generic sub

numele de vegetaţie de luncă. (http://mosorgheorghe.webgarden.ro).

7.Fauna

Din punct de vedere zoogeografic teritoriul oraşului Brezoi se suprapune

peste două provincii: dacică şi moesică, cea de-a doua având răspândire doar la

nivelul culoarului Oltului şi sectorul terminal al culoarului Lotrului.

Fauna este caracteristică pădurilor de foioase şi conifere, dar şi pajiştilor şi

tufărişurilor subalpine, majoritatea animalelor fiind comune.

Fauna terestră

Etajul faunistic al foioaselor (gorunetelor şi făgetelor) oferă condiţii de viaţă foarte

bune pentru vieţuitoare, aici întâlnindu-se mamifere precum veveriţa (Sciurus

vulgaris), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), lupul (Lupus canis),

vulpea (Vulpes vulpes), căpriorul (Capreolus capreolus), mistreţul (Suscrofa

suscrofa), reptile: vipera comună (Vipera berus), şopârla de câmp (Lacerta

vivipara), salamandra (Salamandra salamandra), guşterul (Lacerta viridis).

Păsările sunt reprezentate de uliu (Accipiter gentilis), huhurezul (Strix

aluco), rândunica (Hirundo rustica), vrabia (Passer domesticus), sticletele

(Carduelis carduelis). Se întâlnesc de asemenea şi păsări a căror existenţă este

strict legată de lacuri sau mlaştini, cum este egreta, gâsca sălbatică, raţa

sălbatică (Anas plathyrhyncos), acestea fiind întâlnite pe malurile pline de

vegetaţie ale Oltului, dar mai ales pe malul lacului de acumulare Gura Lotrului. 

15

Tot în acest etaj a fost zărită şi capră neagră (Rupicapra rupicapra), în locuri

numeroase din defileul Coziei, pe crestele Coziei şi Naruţului, dar şi pe văile

Păscoaia, Vasilatu, Doabra, Beţel şi Călineşti. Se pare că aceste areale sunt cele

mai joase din punct de vedere altitudinal unde au fost observate caprele negre,

în general acestea vieţuind pe culmile înalte din etajul subalpin şi alpin.

Fauna acvatică

Este alcătuită din foarte multe specii de peşti printre care se numără cleanul

(Leuciscus idus), scobarul (Chondrostoma nasus), mreana vânătă (Barbus

meridionalis), nisiparniţa (Sabanejewia romanica) - în apele Lotrului şi a

afluenţilor mai mari, dar şi carasul (Carassius gibelio), crapul (Cyprinus carpio),

bibanul (Perca fluviatilis) în apele Oltului; cel mai vânat peşte din apele Lotrului şi

al afluenţilor lui este desigur păstrăvul (Salmo trutta fario). În ultimul timp tot mai

des a fost semnalată prezenţa ştiucii (Esox lucius) în apele Oltului.

În ultimii ani a fost semnalat într-o măsură mai mică şi racul de munte

(Austropotamobius torrentium), foarte larg răspândit până acum 15-20 de ani în

apele Lotrului şi ale afluenţilor lui.

Şarpele de apă dulce găseşte de asemenea condiţii bune de viaţă mai ales pe

râul Olt, dar şi pe Lotru, acolo unde malurile sunt flancate de vegetaţie alcătuită

din tufărişuri de arin şi salcie sau stuf şi papură.

8.Solurile

Solurile brune acide îmbracă toţi versanţii (exceptând pe cei cu pante

foarte accentuate sau abrupturile) acoperiţi de păduri de foioase şi de amestec.

Ca distribuţie spaţială ocupă peste 80% din suprafaţa oraşului.

Sunt soluri care au textură mijlocie-grosieră şi o culoare brun deschisă. Ca

urmare a climatului în care s-au format, cu temperaturi medii anuale de circa 6-

8ºC şi precipitaţii de circa 800-1000 mm, evapotranspiraţia este mai mică.

9.Ariile Protejate

16

La nivelul oraşului Brezoi există două areale protejate, una având statut

de rezervaţie naturală(Pădurea Călineşti-Brezoi) şi alta de parc naţional(Parcul

Naţional Cozia).

Rezervaţia Pădurea Călineşti-Brezoi

Este o rezervaţie complexă(botanică, geomorfologică, geologică), având o

suprafaţă totală de 200 ha, din care cea mai mare parte aparţine Brezoiului, iar o

alta, foarte redusă, de comuna Racoviţa. La aceasta se adaugă o suprafaţa de

1500 ha care reprezintă zona de tampon. A fost declarată rezervaţie încă din

anul 1983, iar în anul 2000 i s-au stabilit limitele exacte şi suprafaţa. (Viorel Ilinca

si Gheorghe Mosor 2008).

Se desfaşoară de la Valea Vasilatului în V până la Gura Lotrului în E, iar

de aici spre N până în dreptul satului Tuţuleşti(comuna Racoviţa). Sunt cuprinse

în cadrul ei stâncăriile de pe Valea Doabrei(Melcii Doabrei şi Piatra cu Găuri),

Valea Beţelului şi Valea Călineştilor. (Viorel Ilinca si Gheorghe Mosor 2008).

Melcii Doabrei. Foto: Radu Elena Diana

Parcul Naţional Cozia

Este cel de-al doilea parc naţional din ţara noastra(1990), după

Parcul Naţional Retezat. Administrativ se suprapune peste teritoriul oraşului

Brezoi, Călimăneşti şi comunelor Sălătrucel, Berislăveşti şi Perişani. În cadrul

17

oraşuluiBrezoiintră o mare parte din Masivul Narăţu(sectorul cuprins între Valea

lui Stan, Lotru, Olt şi culmea principală), precum şi sectorul din Masivul Cozia

care aparţine de Brezoi, până în N la Valea Băiaşului. Cel mai important aspect,

în opinia mea, este că partea centrală a oraşului este încadrată în ariile protejate

(Viorel Ilinca si Gheorghe Mosor 2008).

Foto: http://www.turismland.ro

Monumente ale naturii:

• Floarea de colţ- Valea Doabrei, Valea Beţelului, Valea Călineştilor, Masivul

Narăţu şi Cozia.

• Dediţel- Vârful Ţurţudan

• Bujorul de munte- Masivul Cozia, Vârful Robu

• Capra neagră- Masivul Narăţu-Cozia, Valea Păscoaia, Stâncăriile Călineştiului

şi Beţelului (Viorel Ilinca si Gheorghe Mosor 2008).

Dediţei de Ţurţudan. http://scoala.taraluiandrei.ro

18

Bibliografie

1. www.turismland.ro

2. Viorel Ilinca şi Gheorghe Mosor 2008

3. www.OpenGis.UniBuc.ro

4. http://pe-harta.ro/valcea/ 5. http://mosorgheorghe.webgarden.ro 6. www.wikipedia.ro 7. http://www.2rism.ro 8. www.ecomunitate.ro 9. www. ecoturtudan.ro 10.Radu Elena Diana11.http://scoala.taraluiandrei.ro

19