Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821,

în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider

politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al

XIX-lea.

Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit

cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a

Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul;

cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus

armatele Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o

serie de victorii militare. A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin

numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state

clientelare franceze.

Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a

suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea

Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a

exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia

de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula

Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvudși alți oameni de

știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic.