im n x m - KO. 37, 1 Seu exemplarul Оншшіба 24 Septembrie І Ш

— PREŢUI ABONAMENTULUI In tară: pe un an 60 lei. in străinătate pe an an 120 lei.

Naufragiul vaporului „Hammonia"

( t a l explicaţia ta pag. 7-aX

9 . — Nr. 37. UNIVERSUL LITERAR Duminică 24 Septembrie 1922.

Cronica Săpiămânei Premiile Aca&aiei Rsmâae. — AJeşerei lor. — Exploatarea autorilor. — Autori meritoşî şî tineri scriitori. — Roiul Aca­demiei si al Casei Şcoalelor. — Coraisiunea de îacoroaare

Ziarele au publicat ( zi­lele acestea lista premiilor [Academiei, destinate a se decerne în sesiunea ge­nerală a anului viitor- Din acestea sânt 3 premii ge­nerale, cu diferite des-jtinaţiuni, 4 premii ale sec­ţiunii literare, 2 ale sec­ţiunii isterice şi 2 ale

'secţiunii ştiinţifice, adică, în total, 11 premii, numai pentru lucrările publicate, sau tipărite până îa 31 Decembrie 1922, cu li­nele excepţiuni pentru c u i Jermenul e prelaagit p i n i la 31 Decembrie 1923, şi anume рея&га lucrări spe­ciale în geraaî Cimra a» ş'au presn^taî pvnficaţrâ» în sesiunile precedeoîe.

Afară de aceste 11 {ge­mu, mai s u t iacă 32 pentru diferite lucrări ca subiecte date de Acade­mie, şi pesaîra cari—deşi unele se piebâîei de mai mulţi ani de-a rMduî—ш

au presϕat amatori de concura, anele subiecte

fiind prea .aride, pteaae-lămuiit еашфМедоа prea pretenţios f . w a y t r îi tg, faţa cu modi ~ t i na t e munca, оввйвеіеіе, pierde­rea de- -piuat fi «Mar cheltuelife ш ar cmta pe autor, c u b ar U de pas» Monocraßa muţi sei, «te 5.000 de iei, sau Ы pen­tru Шогіш Oasmätoretor romăneşt, de&JÖO lei îa care se caproiue atât «premiul aat&afai» cât şt «cheltueliSe «le орйгігеа scrierii (de mmmmm Ш coaie de Щшт gmwimä) ín 1.000 етеешріаге», ce-ar costa asiăscipe auíör, numai zeţaftal, жргоаре 30.000 de iei, afasft de hârtie, tirania, copertă, broşat, etc.

In aceste ш Е р ^ e uşor de friteies că Aca­demia nu va găsi nid aa concurent, Jcacrc ^ cfatí-tuească peste 50.000 de lei, numai ca să capete un premia âe &5QQ.

Dar ce «sie d e n t a r - ' vat, e că вдтігаі ргеяё-lor pentra аэраепйв publi­cate e prea neînsemnat faţă de al c e l o r desti­nate pentru subiecte date, §i anume : 11 contra 32! Apoi, mai e de observat :ă tutulor concurenţilor

cu lucrări pubicate, li se cere să specifice anume premiul p e n t r u c a r e concurează, ceea ce ni se pare chiar o absurditate, această lucrare de clasi­ficare incumbând Acade­miei, iar nu autorului, a cărui modestie de multe ori îî pune îti cumpănă d e a putea face o ase­menea alegere, i n t r ' Ä d e -văr, ce s'ar întâmpla c u <o lucrare al cărei cuprins isteric-literar ar desem­na-o deopotrivă pentra două din premiik pabli-cate, sau c â n d , îatr'un an, top coucurenţu ar opta

pentru идаи" fi a-celaş premia, sau ciàd s'ar p r e s t a nai malte opere deopotrivă шежШкй pen­tru asclaş premia, Mm cât ргетШе, ы generai, sânt nedarnibile?

N ar fi oare œo& шаі ruţsoaal ca iasaşi cmă-tetad de ketar i al Aca­demici s t facă această cjasafieare ş i s t t rân t i el îasaşi йе-звге lucrare, l a premia peatracarese va & găsa аваі aeœeritt?

Apei, ce ie întâmplă oare cu © <>í>etl de-ealeare, ai cărei saüiect гая «ste dat de Academie ş i al c a ­

sau dispune de

s ^ p a M c e , spre a o prestata ia coociirsurifc Academia ? C i d e destaî de caaoscut modal în care au fost m ШЁшаш щ saratsi astăzi speorfap ізіе-Щ scriitori, de cătreediam, toţi îmbogăţiţi — ba ajunşi ciliar milionari! — pe spi-шгеа autorilor, dm cari îasâ •— râ, cari au îmbo­găţit pe t€ţi libraris-edi-Ші — nici unu! n'a ajuns

nu să se îmbogăţească, dar nici măcar să poată trăi de pe urma scrierilor sale, fie el ori cât de fe­cund ? Căci se ştie spe­cula neomenoasă ce se face astăzi сп орвгеіе li­terare, sau de altfel, ce se publică zilnic! Intr'a-devăr, editorii noştrii sau le iau pe nimic, sau, dacă plătesc, apoi flu ofer au­torului nici măcar atâta cât dau unui revânzător, adică nici,25%. sau, când se 'ntâmplâ să plătească ce nu curge pe apă, apoi o fac numai acelora cari, introduci în ziaristică sau ia vrt-o administraţiune posblică, s lut In măsură si-ş i facă oare-care re­clami, de multe ori, de altmintrelea, întru nimic jjastafîcăti, nici de meritul autorului, nici de valoarea operei.

Astfel se şi explică e-daarea аШог lucrări ca ШМ slabe şî dâar lipsite de ori-ce valoare, şi ш s'a іпШарЗаі chiar aouă» ca editori cunoscuţi s i se vază иеѵЫ&ія a m a vm-mamsekx critice ce s'aa adus ca drept curant шюг astfel de pabiîcaţium in­digeste, s i ae plătească îndoit, iar iu ul t imul tîmp catar la^ecit de c i t ie plătise оШші^скЕШ

cet г*а£я s t

lăzi p r e t e n ţ i o s

Jar Ctad vr'ua afitor al îi o a e f e d£ «aloare ne-

«ontestatt, meritul lucrării presintă vr 'ußBi edîtifr, a-ceşta găsesc Ш f d a l d e pretesete: Ш c i ssatprea

fte că rra Ея^мш de ват-tfe —când în aceiaş timp tipăresc töt Ыи\ de msa-B a i ă t i .şi ekrcubraţiuni, — п а - я ш і spre a nu se vedea aewiţi să plătească in mod puţiîi mai conştimţios mun-

ГЕ-АМ Te-wn vuz®t, emi frum&asă ta lutta Ы Лфзй : Ochii mari şi plini ds ătruti, cu sarlsal ée covil, Cu pur medie ca mătasea, resßmi p e ţrmte®-ţi âalbă, Pâr tai înger faré атірі^ îmbrăcata 'n mehia-ţi albă.

• Ш а ж / , Wm m ne сШм cântece triste de dor, Corş de nimfa сг răsare dintr'un val tretuuruier, Ibmţii, şir de pietre scaawe, cap fmmos pe corp de zet, O fîiinţă de departe erai, înger nu femee !

Te-am iubit... In noaptea aibă, când pe ceruri duna trece, Te visam, dar vai! aevea, chip frumos cu suflet rece... Şi-am fugit de lângă tine, m'am pierdut în lumea largă; Dar mă'ntorc mai trist c'atuncea, căci şi astăzi îmi eşti dragă.

D . D l a c o n e s c u - D ă e s t l

ca bietului autor, care şi-a pierdut zile şi nopţi şi şi-a istovit vlaga vieţii scriindu-şi opera.

Ce se întâmplă iarăşi când autorul este un tânăr încă necfimoscut, dar ope­ra sa totuşi poartă pecetea talentului şi poate chiar a geniului ? Ori e nevoit sa­şi dea opera — în care el şî-a pus tot sufletul şi tot focul tinereţii — pe nimic,' ori — cum se întâmplă mai des — să şi-o ţină închisă în sertar, pentra viaţa de apoi!

Căci nici Academia Ro­mâna, nici ministerul In* stituţiunii publice, nici A-teneul Român, şi nici o altă Instituţie culturală si­milară-, nu-i dau nici cel mai mic ajutor spre a pu­tea să easă la iveală şi sä~si întindă aripele în a-vântuî inspiraţiei.

De aceea ss şî întâm­plă c i , la noi, o mulţime de tineri de talent, cari ar fi putut produce opere nemuritoare, s i moară fă­ră ca coatimporanii mă* car s i bănuiască ce ta­lent s'a pierdut prin moa­rtea tori De aceea o mul-ţăae de oameni de talent s'an stins f i r i ca opera 1er s i fie csoBDscută... Da piîdi, avem noi oare a-dauaate fi şnâficate ia <>-

би^яосеаэті, poesiiäe J e -licaţiiw poet» C D. Vu-caa, D. Pesîcu, Ç. Hogaş, :taarikrJlr'asaâaBalster poet ş icn t ic V.. D.JPÄea, chiar айесеаапіеіе s d d p ale tut B /Te leor si aflător al-p ? . . Căci, ca* ttGBp au trăn. abia luptând spre a оігш greută ţ i i trajuiui. şi deci nedispu-nând de mij­loace îndestulătoare spre a-şi putea s ö t n g e şi t i ; pari lucrările laolaltă, ele s'au risipit şi pierdut o dată cu dânşii!

iată un caz recent: Cu­nosc de aproape pe un scriitor de merit necon­testat, întru ci t , premiat îafcr'un concurs public, a fast mai târxîu premiat şi ele Аіииаешіа Română. Ei bine, sunt patru ani de când are gata o operă caie, pe lângă că este de o valoare reală, dar e şi unică în felul ei. E vorba de viaţa la Bucureşti în timpul celor doi ani de o-cupaţie duşmană (1916-1918). Opera .formează o serie de tablouri înfăţi­şând 'diferitele momente

Duminică, 24 Septembiie 1922, UNIVERSUL LITERAR Kr 17 Ч

ale apăsării şi întrunind c-nergia violentă a lui Victor Hugo din L'Année terrible, cuironialui Th.deBinviib din Idylles prussiennes, cu sarcasmul lui Heine în contra Prusacilor, cu pa­triotismul Iui AL Russo şi Nicolae Bălcescu ş\ cu sentimentalismul lui Alex­andri şi Boüntineanu. Ei bine, spre ruşinea noastră, autorul până azi n'a putut găsi un editor care, hotă-rându-se s ă i răsplătească, în mod cinstit ostenelele şi suferinţele — căci cu adevărat autorul a suferit iCete ce a descris! — să i-o editeze.

Iar Academia Română şi Casa Şcoalelor, din Mi­nisterul Instrucţiunii pu­blice, n'au găsit fonduri, când a fost vorba să spri-jinească, fără nici-o pagu­bă, publicaţia unei ase­meni opere nationale -cul­turale, care este o inte­resantă pagină de istorie şi o prea frumoasă lecţie de patriotism! Cura apli­că atunci Academia Ro­mână «conştiinţa înaltelor datorii morale » pe care anteraergătorii ei au a-vut şi despre C a r i secreta­rul general ne asigura, în raportu-i presintat în sesiunea generală din a-nul acesta, că stăpânesc şi pe actualii academi­cieni «iată cu marea mi­siune culturală ce sunt chemaţi a îndeplini pen­tru neamul nostru în si­tuaţia ce el ocupă între po poarele lumii» ?

Cred oare, atât Aca­demia Română, Cât şi Mi­nisterul Instrucţiunii şi celelalte instituţiuni cub turale, că aşa s'ar fi pe­trecut lucrurile în străi­

nătate?... Că o operă, tra­tând despre viaţa şi su­ferinţele Parisului în tim­pul ocupaţiei străine, ar fi aşteptat patru ani fără ca să viză lumina zi ei ?

N'ar fi oare mai ne-merit ca Academia să re­nunţe la unele din subi­ectele^ date, pentru cari de atâta amar de vreme de când se publică, nu s'a prezintat încă nici un concurent, şi să destine o parte din aceste fon­duri pentru tipărirea lu­crărilor prezintănd o va­loare literară istorică de felul aceleia de care ne o-cupăm ? Ori, când i se prezintă o asemenea lu­crare, să-şi însuşească su­biectul tratat şi să-l pu­blice pentru concurs, în­lesnind astfel publicarea unei lucrări meritorii ? A-poi, Casa Şcoalelor, în loc să publice unele în­cercări de ale primilor veniţi, n'ar trebui să pre­fere asemeni lucrări cu caracter istoric-literar, în­făţişând o icoană a vie­ţii româneşti, într'un mo­ment dat, ce formează clipa cea mai însemnată a vieţii noastre ca neam şi naţiune, fiind premergă­toare întregirii şi înteme­ierii României Mari ?

Ar fi fost de dorit ca cel puţin Comisiunea de încoronare să se fi inte­resat de asemeni lucrări şi să'nîesnească apariţia lor, ele constituind titlu­rile noastre în dreptul pe care-1 avem la viaţă, ca Stat şi Naţiune.

Dar vor înţelege oare toţi aceştia frumuseţea a-cestui gest ?

Aşteptăm ! D o n R e m i

* S E R E N A D A * Aur, stors din asfinţirea strălucirilor de soare, Horbotează cu màùse măndm-ţi haină vişinie, Când pe braple spumoase îrgep falduri să coboare Din odaia ta pudrată de-o lumină argintie. Dantelatele perdele, cu panglici la mijloc prinse, Blând se leagănă 'n bătaia răcorosului zefir. Când frumoasa ta făptura, sub îndemnurile-aprinse, In tăcerea sihastralâ toarcc-ql dragostelor fir. Cât n'aş da să-mi pun sqrutyl рг şiragul de mărgele Mărginind ca-o dungă fină sinii-fi dalbi şi rumemfi, Şi-un ecou uşor să-ţi lase trilul cântecelor mei?, Ca să-ţi ţeasă drag surâsul tainic, cehii tăi cuminţi.. Cât n'aş da să văz amurgul din adânca ta privire Să cobowe păn' la pnnzû umezitu'ui pământ, Unde plâng neînţelese game, stoarse'n putrezire, Trimiţând dinîr'o iubire cţl dintâiu desnoââmănt ! Dar puhoiul nopţii goale şi qe suflet, şi de doruri, Nâzueşle să-mi îngroape fieqmutul de oarbi struríe, Pe când chipul tău se pierde glorios printre decoruri, Neşiiind cá'a preajma, cajei "vraja unui cânt apune.

G e o r g e N u t z e s c u

ŞEFUL STATULUI POLON —

•

I n L i t u a n i a , î n t r ' o m o d e s t ă local j ta te din a p r o p i e r e a o r a ş u ­lui W i ' n a , — ZUIQW ,—s'a n ă s ­cut , în 1867, ac tua lu l şef a l s t a lu lu i l iber po lonez , Ios i f P i l s u d s k i . I n epoca aceea — t r ecuse p a t r u an i delà *sbucni-r e a revo lu ţ ie i p o l o n e z e — d o m ­nea t e r o a r e a în ţ i n u t u r i l e V i s -tulei . T r i b u n a l e l e i n s t i t u i e d e ter ib j lu l M u r a v l e w , po rec l i t S p â n z u r ă t o r u l , n u p r o n u n ţ a u decâ t v e r d i c t e de m o a r t e , s a u d e e x i l . î n t r e a g a fami l ie P i l ­sudsk i luase p a r t e a c t i v ă la m i ş c a r e a r e v o l u ţ i o n a r ă n a ţ i o ­na lă .

Ios i f P i l s u d s k i şi-a pe t recu t copi lăr ia în ţ i n u t u l d e o r i g i n e al lu i K o s c i u s k o şi M'ck'evicz,-în od ioasa a t m o s f e r ă c r e a t ă de r e g i m u l t e r o r i s t a lui M u -r a v i c w , d a r şi în s ă n ă t o a s a a t ­m o s f e r ă a case i p ă r i n t e ş t i , u n d e s a u p ă s t r a t f rumcP-sek şi nobilele t r a d i ţ i i po loneze ş i cul tul m a r i l o r s t r ă m o ş i ; u n d e s'a cu l t i va t p a t r i o t i s m u l cel m a i a r z ă t o r şi u n d e s 'a tra-ns- • m''s din g e n e r a ţ i e în g e n e r a ţ i e m a g i c u l c u v â n t de o rd ine :

„ N u p ie rde ţ i î nc rede rea , fü ai Po lon ie i n e n o r o c i t e ! Poloni 'a y a r e î n v i a !"

Ios i f P i l s u d s k i a s i m ţ i t şi a în ţe les djn cea m a i f r a g e d ă t i n e r e ţ e s u f e r i n ţ e l e p a t r i e i sa­le, şi de aceea s 'a a g i t a t de t i m p u r i u p e a r e n a pol i t ică , l u â n d p a r l e la mi şcă r i l e s t u -d e n ţ i m e i d in C h a r k o w şi a p o i a f i l i ându- se ] a g r u p u l „ T i n e ­r i m e i r e v o l u ţ i o n a r e p o l o n e z e " . E r a în 1 8 8 7 .

T â n ă r u l P i l s u d s k i se g ă s e a a t u n c i la W i l n a ş i î m p ă r t ă ş e a idei le soc ia l i s te r e v o l u ţ i o n a r e , tíar în funcţ ie de in te rese le p o ­loneze . 4

C â n d u n r e v o l u ţ i o n a r r u s d in P e t e r s b u r g a fost t r i m i s Ja Wil.na, c a să p r o p u n ă g r u p u ­lui d i n ca re făcea p a r t e Ios i f P i l d u s k i , co labora rea l a un a-t e n t a t î m p o t r i v a Ţ a r i n i Ale -

. x a n d r u al I I I - l e a , a pr'-niit u r ­m ă t o r u l r ă s p u n s : „ D a t o r i a P o ­lonez i lo r e să l up te cu mi j loa ­ce leale, ch i a r î m p o t r i v a unu i r e g i m , r a r e î n t r e b u i n ţ e a z ă mi j loace neleale . N o i s u n t e m r e v o l u ţ i o n a r i , i a r nu complo ­

t i ş t i . N o i s u n t e m l io t ă r î ţ i să n e

j e r t f i m p e n t r u o c a u z ă m a r e ş i nobi lă , d a r nu să u c i d e m u a om, p e n t r u că el r e p r e z i n t ă un r e g i m odios !" .

R ă s p u n s u l aces ta f a d a t P i l s u d s k i . E l e r a socia t fs t -na-tiöBalist, i a r nu t e r o r i s t . P«( n e d r e p t i m p l i c a t î n t r ' u n a t e u * t a t , P iûsudsk i a fos t condaœ-* n a t la 5 an i d e p o r t a r e îni Sibe-I r i a , la v â r s t a de 20 an i .

R e î n t o r s d in ex i l , în 1 8 9 2 , P i l s u d s k i puse baze l e p a r t i d u ­lui social is t polonez, c a r e în p r o g r m u l său Poe t i c pre-I vedea cuce r i r ea i n d e p e n d e n ţ e i p o b n z e .

D u p ă 2 an i , P J s u d s k î a t i ­p ă r i t şi r e d a c t a t z i a r u l c lan­d e s t i n al p a r t i d u l u i , „ R a b o t -n i c " ( M u n c i t o r u l ) . I n aces t z i a r , t â n ă r u l r e d a c t o r a lansa* c u v â n t u l de o r d i n e p e n t r u t o t : c o m p a t r i o ţ i i s ă i : I n d e p e n d e n ­ţ a !

E l s'a a d r e s a t n a ţ i u n e ' în­t r e g i s p r e a o conv inge că Prin aces t c u v â n t de ord-'ne se în ţe lege p r e p a r a r e a lup te i pen t r u l i be r a r ea p a t r i e i .

I n epoca aceea , când P0I0-ijia gemea s u b t e r o a r e a r e g i ­m u l u i moscov i t , vo^ea lui P i l ­s u d s k i — d u p ă p u t e r n i c a e x -p r e s u n e a lui S i e r o s z e w s k i — a s u n a t ca un semna l de a l a r ­m ă î n t r ' o n o a p t e î n g r o z i t o a r e .

L a î n c e p u t u l a n u l u i l9°® P o r ţ i a r u s e a s c ă a năvă l i t în casa locui tă de P i l s u d s k i , t o c ­m a i în m o m e n t u l când u l t i m u l n u m ă r d in „ R a b o t n i k " e r a t i ­p ă r i t ş i d i r ec to ru l , r e d a c t o r u l Şt t i P 0 g r a f u l a ce s t e i g a z e ' e a fost a r e s t a t şi î n c a r c e r a t în f o r t ă r e , a ţ a d in Va r şov -a .

P e când e ra t r a n s p o r t a t de­là V a r ş o v i a la P e t e r s b u r g , Pijl-sudsk i a fost „ r ă p i t " de p r i e ­teni i săi .

R e v e n i t ; n Po lon ia , P i l s u d ­sk i şi-a re lua t a c t i v i t a t e a în­f i in ţând mici d e t a ş a m e n t e d e v o l u n t a r i po lonezi , o r g a n i z a ţ i m i l i t ă r e ş t e .

L a Cracovia , sup d o m i n a ţ i a a u s t r i a c ă , p a t r i o t u l po lonez o r g a n i z ă şi acolo m a i m u h e g r u p u r i m i l i t a r e , — la î n c e p u t cu c a r a c t e r c l andes t in , d a r m a i ' apo i quasi -pol i t ic-

El a în f i in ţa t şcoli d e ofi­ţer i şi d e sub-ofHer ' ; a o rga ­n i z a t t a b e r e de i n s t r u c ţ i e ; n scos b r o ş u r i de p r o p a g a n d ă .Când a i s b u c n k r ă z b o i u l . î n v a r a a n u l u i i 9 i 4 , P ü s u d s k i şi-a d a t s e a m a de t r g ' c u l s i ­t u a ţ i e i în ca r e s e afla P o l o n i a , d a r a a v u t c r e d i n ţ a n e s t r ă m u ­t a t ă în r ea l i za rea idealului na­ţ iona l .

R e s b o i u í a t r a n s f o r m a t 'Po­lonia în t e a t r u d e o p e r a ţ i u n i . R ă s b o i u l a a d u s în ţ i n u t u r i l e po loneze dezo la rea , m i z e r i a ş i m o a r t e a , d a r to t el a a d u s ş i r e î n v i e r e a P o l o n i e i , i n d e p e n ­den ţ a , . . A u s t r o - U n g a r i a s 'a f ă r ă m i ţ i t ; G e r m a n ' a a fost în­f r â n t ă ; R u s i a a c ă z u t p r a d ă r evo lu ţ i une i . I a t ă cele t r e i p u t e r i , c a r i o d i n i o a r ă a u î m ­p ă r ţ i t î n t r e ele P o l o n i a , l ov i i e în p l in .

Şi P o l o n i a a r e a p ă r u t b â î ţ a e u r o u e a n ă ,

4. — Nr. 37. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 24 Septembrie 1922,

FLORAREASA ,Flod frumoase, floii frumoase, zice ea, rupte din soare, „Flori purtând іоиа pe ele din ai ochilor mei stropi", Zice şi arată coşul către lumea trecătoare Plin de flori frumos legate în mcnuchiari şi in snopi.

„Flori frumoase, cumpârafi-mi, astăzi bani îmi trebueşte. Vorba iarăşi îşi repetă, cu glas blând, cu ton urnit,— „РгМги drumul celui care din viaß pribegeşte, „Sä dau popii să-mi îngroape, dragul meu întâiu copil !

N . Ţ i n e

lism», de care se împie­dică încă mulţi.

Sufletul omenesc e în-tr'o frământare conti­nuă. El tinde mereu să se transforme, şi uşor putem constata această schimbare oglindită în literatura diferitelor e-poce. Apariţia unui cu­rent literar este condi­ţionată tocmai de acea­stă metamosfozare a su-

, fiefului uman. Au fost perioade când

s :a sirnjit nevoia unor i-dealuri îndepărtate, când omului îi plăcea să vi­seze lumi închipuite, pli­ne de farmec şi iluzii. Apoi, c â n d fantomele sau spulberat, realitatea a apărut în toată goli­ciunea ei. In modul ace­sta s'au succedat două curente destul de în­semnate : romantismul şi realismul, cu toată a-valanşa de scriitori, cari au dat naştere operelor în aceste genuri.

Dar sufletul omenesc — dornic de inovaţii — s'a reflectat apoi în alte curente determinate de-şuvoiul vremii. Nu vrem să le înşirăm pe toate. Ne mărginim numai să arătăm că, după o lun­gă călătorie prin toate curentele, sufletul renă­scut, modernizat, a cerut neapărat un alt curent.

Acesta este simbolis­mul, mişcare literară cu orizonturi mult mai largi decât ale celor prece­dente.

Deaceea — de multe ori — termenul «curent» se consideră ca impro­priu pentru simbolism, care e mai curând o în­treagă mişcare literară.

In ce constă însă a-cest simbolism ? Cari sunt caracteristicele lui ?

O definiţie se dă în­totdeauna cu greu, şi a-tunci e incomplectă. De­aceea vom lămuri acea­stă mişcare în alt mod.

începem ca disecarek cuvântului «simbolism»,, ce reprezintă arta sim­bolismului, a semnului, a imaginei.

Pr in urmare, litera-tnra simbolistă., caută s t ne reprezinte ideile prin imagini,f adică indirect. Dar se ştie că emoţia suggerată e'ntotdeauna mai puternică decât cea dată pe faţă, în mod di­rect. Şi iată cum, nevoia sufletului modern a fost împlinită.

In ceeace priveşte for­ma, simbolismul aduce câteva inovaţii.

Ideile moderne fiind rafinatej complexe, a-proape că nu se mâi pot cristaliza "în formulele tradiţionale ale versului cu ritm şi rimă.

De multe ori poetul timpurilor trecute tre­buia să sacrifice ideia din cauza imperfecţiei analizării artistice. Şi a-tunci, simbolismul, mai presus de rimă, cultivă ideia. in schimb, ritmul se cere să fie asemănă­tor cu starea sufletească a poetului.

Ttót în privinţa formei, simboliştii cer o selecţi-une a cuvintelor sonore, cari să producă efecte muzicale.

AJ. A. Macedonski, ves­titorul simbolismului ro-тШ^жЖЩе Ia 1892

B A C A L A U R E A T A — Comedie Tntr'un act —

— Local izare de N. ŢINC —

M a r e ş a l u l P ü s u d s k ' , c a r e î n i i m p u l r ă s b o i u l u i 1 a c o n d u s le­giunile po loneze î m p o t r i v a R u ­siei , d a r a p o i / l a 21 Iu l i e 1 9 1 7 a fost arestat fie Germani '§*'.,.; î n c h i s în fortăreaţa'clela M a g - -d e b u r g , în 1 9 1 S a fost , chemat să conducă şi s s ă o r g a n i z e z e nou l stat P i l s u d s k i e r a sin­g u r u l o m сараЫі s ă facă f a ţ ă s i tua ţ i e i : căci el e r a , s i m b o l u l u n i u n e i şi p r i n reale le sa lé în ­suş i r i de o r g a n i z a t o r şi a n i ­m a t o r , p u t e a să d e s ă v â r ş e a s c ă o p e r a la c a r e luc rase o v i a ţ ă î n t r e a g ă . S p e r a n ţ e l e p u s e de P o l o n e z i în şeful s t a tu lu i lor , n u îndepl in i . P o l o n i a , d u p ă u n r ă z b o ' u , v i c to r io s s u s ţ i n u t î m p o t r i v a R u s i e i sov i e t i s t e , s'a o r g a n i z a t în i n t e r i o r si g r a ţ i e l e g ă t u r i l o r s t r â n s e cu F r a n ţ a şi a aiHpirei sale*, do g r u p u l Mice i î n ţ e l e g e r i , e a es te un f a c t 0 r d e echi l ibru şi de p r o g r e s in O r i e n t .

— 1 I R Z

Cercetări literare

Despre simbolism In toate revistele, în

toate volnmele de cri­tică găsim foarte des po­menit cuvântul «simbo­lism», reprezentând o mişcare literară nouă, ce te ispiteşte să-i pă­trunzi înţelesul. Litera­tura noastră contimpora­nă fiind în mare parte în­globată acestui «curent», credem de o însemnă­tate capitală pentru ce­titorii «Universului Li­terar» să lămurim înţe­lesul acestui ' «simbo-

P E R S O A N E L E : 'Sterie Bănescu, n e g u s t o r ;

Agripjna, so ţ i a l u i ; Safta, s e r v i t o a r e . A c ţ i u n e a se pe t rece in Bucu-

î e ş t i . O s u f r a g e r i e . T r e i uş i . M a s a

c p u s ă . P e o mob i l ă s u n t t r â n ­t i t e câ t eva c ă r ţ i .

S C E N A I

Sterie, Safta.

'Sicrie.—N11 © nic i u n j u r ­n a l p e n t r u m i n e .?

Safta. — N u e, d o m n u l e . I a c ă (c i teş te b e n ţ i l e z i a r e l o r ) : p e v i s ' t a ş t i in ţ i f ică , p e n t r u f lomna; R e v i s t a n o u ă , p e n t r u d -na ; C o n v o r b i r i l e l i t e r a r e , p e n t r u d -na ; P r o g r e s u l med i ­t a i r o m â n . . .

Mierie ( o p r i n d - o ) . — Des ­t u l ! . D u - t e , c u ele de ac i ! Jtcască). N u m a i a u z i n d p o m e -nenidu-H-şe n u m e l e m ă c u p r i n ­d e r a s c a t u l .

[ (Sef ta ese la dreapta)".

< ! . SCENA II [Çïeri'e ' ( s i n g u r ) . — S ă n u te

î n s o r i c 'o femee î n v ă ţ a t ă .

Cartea nu e ,o nenorocire, d a r strică fericirea... C â n d cerui, a c u m şease luni, mâ.na d -şoarei A g r i p i n a Genie lescu , mi se spuse că t e r m i n a s e liceul §i că-şi luase , cu succes m a r e , di­p loma de b a c a l a u r e a t . O d o b e s -cu, H a s d e u , U r e c h i e , M a i o r e s -cit, I o r g a , şi n u m a i ştiu cine, o he r j t i s i s e ră cu m u l t ă c ă l d u r ă . " A t u n c i eu, u n b ' e t b a n c h e r a ş , m ă î n g â m f a i , v o r b a aUùa, că m ă în so r c'o fa*ă p rocops i t ă , c a r e p r i m e s e fe l ic i tăr i delà că r -tu ra r j i noş t r i i ăi m a i m a r i . l m i -zisei in g â n d : Hftsă, că nu o s ă mi se u r a s c ă n ' c i un m i n u t cu femeea a s t a ! . . C â n d plec î n să delà c o n t u a r u l m e u djn L i p s ­cani să v iu acasă , cu dor de o v o r b ă veselă şi t i h n i t ă , dau peste-., ( i n t r ă A g r i p i n a ) . l a i ă 3

o să vede ţ i pes te ce dau. '

S C E N A I I I

Sterje. 'Agripina şi m a i în ur ­

mă Safta.

Sierîe.—Bună ziua, Agr'pifc' nuto. I

Agfripïm.~-Te-a.m rugat să nu mai îmi z'îci AgriprauţA Măngăetlef astea sunt diminu­tive copilăreşti şi, Prjn urmare, anoste. »

Sterie.—Apoi cum şă-ţi zic? Agripina. — Să-mi zici: bu­

nă ziua, Agr ip ino. , dragă Agri-p ino , dacă vrei , admiţând că ţi-aş fi d r a g ă , ceeace insă nu­m i este în d e a j u n s p r o b a t .

Sicrie. — Mă vou i süi pe vi i­t o r să ţi-o p robez m a i mu l t .

( I n t r ă S a f t a şi p u n e o f a r fu ­r i e cu m e z e l u r i pe m a s ă ) .

Safta.— P o f t i ţ i la m a s ă . Sterie. — A , foar te b ine , că

mi-e foame r ă u ! ( S e p u n la m a s ă ) . Agripjna. — P o f t e ş t i o sar­

d e a ? Sterie. — Ba ch ia r şi două ,

Agripina. — M ă p r ' n d că nu şt i i ce e s a r d e a u a .

Sterie. — E un p e ş t ' ş o r care se a d u c e la m a s ă î n a i n t e a celor lal te m â n c ă r i .

Agripina- — A ş a poa te s e r ă s p u n d ă şi un copil d e ' p a t r u an i . D a c ă ştii n u m a i a tâ ta . . .

Sierîe. — Ba mai ş t iu că se p ă s t r e a z ă în u n t d e l e m n .

Agripma. — A , nu eş t i se­r ios , S t e r ' e ! Decc gen ţ j n e sa r ­deaua ?

Safta.--(încet lu i S t e r î e ) . — E peşte de m a r e , d-le.

Sterie .(sc uită'lung la ea).—»

: Foarte mulţumim: de îavăţă-

Agripjna. - — S a r d e a u a ţine de genul cîiipelor.

Sterie. — A ş a ! Agripina. — Şi pe unde stă

ea <le obiceiu. Sterie. — Apoî, în apă ! P e

u n d e v re i să s t e a ? Shfta ( î n c ç t ) . — Prea b i n e

i-a r ă s p u n s , d-le. Agripina. — In a p ă ! Dai?

p r i n ce parte a a p e i ? Sterie.— A u z i acu , p r i n c»

p a r t e a ape i ! Iacă, u m b l ă aşa de colo p â n ă colo, pe imde- i place ei.

Agripina (dând d i n u m e r i ) .

— Af lă , d-le, că s tă , d e o b ' c e u in a d â n c i m e a ape i .

Sterie ( i n t i n z â n d f a r f u r i a ) . — I a mai p u n e - m i , d a c ă e a ş a , încă una a i e ' , in a d â n c i m e a far­fur ie i .

( A g r i p i n a ii d ă încă o s a r -d e a ) .

Safta. — M ă á u c să a d u c ouă l e ( e s e ) .

Agripina .— P u ţ i n ş t i i , a-mice .

Sterie. - Ş t i u să c â ş t ig 20 d e miî de f r anc i pç an , cu c a r e , s l avă D-НГ, pute în s ă t r ă i m des tu l de S)ine.

Agripina.— Vrei. să-mi spui c ă ain a v u t zestre numai i o f de mii de franci?

Duminică 24 Septembrie 1922. UNIVERSUL LITERAR Nr. 37. — 5.

O r u g ă m i n t e Vă rog. prieteni, îoarte mult, Să nu 'ntrebaţi vre-odată, In lume dacă am avut, 47a voi, mamă şi tală.'

M'ar întrista cum na gândiţi ţi zile 'ntregi aş plânge t \ Ьаг Ыпг ştiu că mă iubiţi Şi-aici mi veţi ajunge.

Ea sunt al nimănui copil Rătăcitor în lume, O mică floaie de April, Ce n'are nici un nume.

Aceasta sunt doar, când voesc Să cer vre-o mângăere La oamenii care mă cresc Şi mă hrănesc cu fiere.

De când eu însă mă trezesc, Cum vine aurora., Şi până 'n noapte, de muncesc, Eu sunt al tuturora !

I o n T h . l o a - l l o t a r c l c

O D O A M N E ! O Doamne, iu, dac'ai ştiut Şi-mi amintesc aşa, ca'n vis, Că 'n lupta vieţii n'oia învinge, Când m'ai trimisîn lume, Doamne: De ce-ai lăsat, delà 'ncepút, Să fiu cuminte, tu mi-ai zis,

De m'am născut ? C'un trist suris.

De ce-ai creiat fiinţa mea, Să lipt zadarnic contra legii Şi să îndur o viaţă grea

In lumea ta ?

De-atunci o duc într'un suspin Şi 'ndur atâtea suferinţe, Că la un ideal sublim

Cu drag mă 'nchin!

Au, Doamne, şufletu-mi rănit Şi-atâta chin am îndurat... De-atât ea lacrimi nu-ţi ajunge, Şl de-am muncit fără isbândă, Că vrei să piară părăsit Trist sufletu-mi îndurerat

In infinit? A lăcrimat !

Nu, Doamne, căci, ca îngeraş, Acuma nu mai pot răbda L. Tu mă iubeai, mi-aduc aminte l De lacrimi inima mi-i plină Sburam prin flori ca, drăgălaş, Şi 'ntunscată-i faţa mea

Un fluturaş. De voia tal

Sorbiam parfum suav de crin, Dormiam pe pat de lăcrimioare.. Şi-ades, la umbra unui fag,

Cântam cu drag..

De-aceea, tu, dac'ai ştiut Că'n lupta vieţii n'oiu învinge, De ce-ai lăsat, delà 'nceput,

De m'am născut? . l e n i e a B o r d e a n u

C i t i ţ i

G A L B A N I - VISUL UNUI ARTIST —

— Urmare şi

Ziua, odată cu răsări­rea soarelui, lucra. Atunci baiba-i rară şi încărunţită de timp sau de praf, se mişca repede, u r m â n d contracţiunile şi destinde­rile convulsive ale gurii, prin care eşiau, sacadat, cu o repeziciune uimitoare, cuvin e scâlciate, rupte, înghiţite, un murmur con­tinuu şi straniu ce te în­fiora. Noaptea, îi apărea

sfârş i t —

imaginea «Giocondei». H obseda ca o viziune d i n

altă lu ne, vie totuşi, la doi paşi de el. O vedea deprinzându-se încet din pânză, " eşind din ramă, apropiàndu-se de el mis­terioasă, turburătoare, ne­liniştitoare, cu râsu-i e-nigmatic, cu privirea-i în­cărcată de cugetare tai-Eică.

Atunci, cu ochii eşiţi din

orbite, cu degetele lungi şi osoase, răşchirate şi cris­pate, scotea un ţipăt în-

, grozitor şi cădea pe spate, pradă convulsiunilor, cu spume la colţurile buzelor subţiri şi albe. Ea, deş­teptată din somnu-i, când

, agitat, chinuit de vise a-păsătoare, când adânc şi greu ca plumbul, îl privia în tăcere. Lacrimi HJsvo-rau din ochii cari, altădatt, prin limpezimea şi albas­trul lor, aţâţau gelozia ce­rului şi a mării, şi-i şiru-iau pe obrajii slăbiţi, iar apoi, de pe buzele-i tre-murânde, urcau spre cer rugăciuni calde şi umile...

A doua zi, lucrul reîn­cepea cu şi mai mare în­frigurare! Dar din zi în zi, penelul, înalergarea-i dia­bolică, urmăria inconştient scurgerea timpului, evolu­ţia naturii. Astfel, azi a-dăoga o nuanţă mai în­chisă obrazului, mâine un ton mai sombru oi bite lor, azi o şuviţă albă părului, mâine o încreţitură la col­ţurile buzelor. El era un mare artist, prindea totul !

Intr'o dimineaţă, în sfâr­şit, vrând să se pună Ia lucru, penelu-i râmase în mână, iar paleta pe scaun. Stete astfel într'o imob* litate de statuie, absorbit în contemplare până noap­tea târziu, la lumina ne­hotărâta a unei făclii gal-

S&rie:—Cu 5 la • sută, nu dă mult de S mii de franc» pe ,

"•й zestrea t a . Agripina. — D e ce m'ai lu*t?

Stei ie. — P e n t r u că-mi plă. ceai!... Nii-mi t r e c e a n'ckxlată prin m i n t « c ă o s ă faci d in în­v ă ţ ă t u r a ta u n i n s t r u m e n t d e tortură.

Agripina. — Nic i eu nu ş t i a m că ai im suf le t aşa de v u l g a r !

Sperie . — D e c , că şi t u n'ad fi p -ca tă d in cer! . . 1 T a t - t o v in­eţea cu co tu in g u r a p ie ţ i i . Agripina. — C u a t â t m a i m u l t m e r i t p e n t r u m i n e c ă m'am r i d i ca t u n d e sân t .

Sterie. — D a , d a r te r id ic i prea sus , d r a g a m e a ; p lu teş t i prin aer , f á r a a e r o p l a n , іл e e a m a să n u caz i . E ş t i lai u o o de m e t r i d ' a s u p r a n i v e l u l u i căsn ic ie i ta le . D i n aceas t ă p r i -cmă, n u vezi p ra fu l de pe m o ­bil«; nu vezi că m i s 'au s t r i c a t ctoeot-oriie cămăş i lo r .

Agripina. — Ai fi c r p ' z à n J Că t e a î n s u r a t c U .o s lu jn ică , acre sa se ţ'.Q n u m a i de scu tu ­rat şi de c a r p i t ?

Sterie. — Bine , Ьчіе, să lă­săm a s ta ! . . . Ce a v e m aa tăz i la-dejun? Agripina íplkfisita). — De unfle ştiu eu? O să vez i ce o să-ţi aducă .

Sterie. — Bine ar fi să ne

aducă m a t u r â n d ce-o fj să ne. a m i c i . De* două zeci de minute, * de când stätn l a "masă, am î » stomah numai d o u ă exemplare din genul crupelor. (Safta a-duce ouăle)- A i d e , S a f t o , mai i u t e .

Safta (pune farfuria cu ouă pe masă). — P o f t i t " !

Sierie (spărgând un ou), — O u ă l e s â n t răscoapte -

Safta (eu naivitate). —• L e -a m ţ i n u t n u m a i zece m i n u t e în a p ă f e r b i n t e .

Sterie. — D a r cine ţ i -a zis să le ţ i i z e c e m i n u t e .

Safta. — C u c o a n a . 'Agripina (încurcată). — C r e ­

d e a m că atjàtal t r e b u i a . D a c ă aş şt i toate, n ' a ş m a i a v e a t r e ­b u i n ţ ă să m ă i n s t r u e s c .

Safta. —• P e m i n e să m ă i e r t a ţ i , cuoonaşule-

Agripina. — .A, d a r nu e n i m i c . O u ă l e s ân t o h r a n ă e x c e l e n t ă , şi când sânt eu zea­m ă şi c â n d sân t r ă s c o a p t e .

S ter'e (SaftH). — N ' a i m a i g ă t i t p â n ă a c u m a ?

Safta. — N u ; d o m n u l e . D e , t r e b u e o m u l s ă înceapă " da ' ' (

Sterie. — D a , da , aşa e. Ş i a t r e b u i t să încep i î n v ă ţ ă t u r a d-tale pe soco tea l a mea .

Agripina. — F a ^ a a s t a á in­t r a t în s e rv ' c iu l n o s t r u n u m a i d e i e r i ; t r e b u e să f im indu l ­

genţi. Am să-ţi cumpăt o cart* de bucate, Safto.

Safta. — Numai să ani vre­me s'o citesc, cuconiţă («.«'. lucind farfurxiţe iepe masă).

Sterie. — De ce ai băgat-o bucătăreasă?

Agripina. — I a r v r e i să-mi faci o scenă ?

Sterie. — N u - ţ i fac o sce­nă , ci o î n t r e b a r e .

Agripjna. —- H e i , d o m n u l e , d - t a n u m a i la m â n c a r e te g â n ­deşt i !

Sterie. — L a v r e m e a m e s e i , m a i a les .

Agripina. — .Trăeşl i n u m a i p e n t r u c o r p , şi n u t e g â n d e ş t i că ai şi un suflet .

Sterie. — A că rn i e x i s t e n ţ ă mi -es t e m a i puţ in , d e m o n s t r a t ă decâ t a s t o m a c u l u i .

Agripţna. — T a g ă d u P ş t i e x i s t e n t a su f l e tu lu ' ? . . . A , a p r e a nuilit! D a r , d o m n u l e , d in or,]ce p u n c t de v e d e r e te-ai pune , fio n a t u r a l i s t , f-c sp i r i tua l i s t . . .

Sterie (speriat). — D e s t u l , de s tu l ! I a r t ă - m ă că am g r e ş i t .

Agripina (dispreţuitoare). —• Ai d r e p t a t e , e pr'ea m u l t pen­

t r u d- ta! S ă ne î n t o a r c e m 1* sub ies t e m a i s imple- . . Ce vez i d-ta, m ă rog, î n t r ' u n ou, de e . x e m p l u ?

Sperie (zăpăcit). — Ce fel-ce v ă d î n t r ' u n ou? Apoj, al­buşul şi gălbenuşul.

Agripina. — Cc f o r m ă are, oui? •; ' Sterie. — O v a l ă . Agripina. — A s t a e ü n p le ­o n a s m . E ca şî c u m aj zice; ' oul a r e f o r m a ou lu i . . . C o a j a aceas ta , d o m n u l e , în c a r e se af lă înch ise m a t e r i i l e fecun-d a n t e ce v o r d a n a ş t e r e puiu­lui de g ă i n ă , c o a j a a c e a s t a , zic-a r e f o r m a el ipsoMă-

Sterie. — S ă - i f 'e de b i n e . Agripina (ţinând oul in mâ­

nă). — E , în m a r e p a r t e , for­m a t ă d in carbonait d e c a l c e , p lus •o mater- 'e а

п і т а І а г i p i e m b r a n a , iacă , petita, a s t a s u b ţ i r e , a lbă , c a r e a c o p e r e s u p r a f a ţ a i n t e r n ă . M a i a v e m apo j , . . .

Sterie (înirefupănd-o). — N i s c a i v a p â r j o a l e ? A ş a e că-a m gh io i t ?

Agripina. — V r e ' să m ă as­cul ţ i o r i n u ? . . E o a r e c u m umi^ l i to r să a ibi u n S ă r b a t c a r e să n u ş t ; e ce es te o u l (îşi urmează demonstraţiunea). A v e m apoi şa lazele . . .

Sterie. — Şalaze le ? Agripina. — N i ş t e l i g a m e n t *

r ă s u c i t e în f o r m a burghiului* L i g a m e n t e l e aces t ea b u r g h ' l î -f o r m e se rvesc ca m i j l o c de u-l i ire î n t r e m e m b r a n a aderen t i l de c o a j e şi g ă l b e n u ş u l s u b j * cen t .

^ U r m a r e in n r . v i i t o r )

că «poezia viîiorakii nu va fi decât muzica şi i-magine».

Şi prezicerea lui s'a adeverit, deoarece cea mai mare parte din poe­zia contimporană e sim­bolistă. Numele lui Mi-nulescu, D e n s u ş i a n u , Philifpide, Cotruş, întă­resc spusele noastre. Ră­mâne însă să Védem ce va rămâne din opera lor.

Л і е . ѵ а п с і г и D i m a

6. — Nr. 37. UNIVERSUL LITERAR Duminică 24 3 e p f e n : b . í e 1922.

bene, ţinută'deFelicia,tre-murândâ de nelinişte.

Şi când, în zorii zilei, prima rază de soare stinse ultima rază a flăcării mu­rinde, el яе T i d i c ă în­cet, solemn, cu privirea mereu aţintită asupra pân­zei; apoi, deodată, îşi ri­dică fruntea, îşi întinse brätele spre cer şi strigă:

—Doamne, am vrut să întrec pe păcătoşii aceia de viermi, şi t e a m întrecut Şi pe tine!

Şi, alergând afară, ţipă! Pescarii alergară la stri­

gătele lui, se îngrămădiră la apariţia lui, şi-l urmară la gesturile-i dezordonate dar imperioase.

Pătrunseră în minele ce abia se mai ţineau, tre­murând de teamă să nu se prăbuşească peste ei acoperişul locuinţei ace­luia pe care-1 credeau vră­jitor, ajutat de gârbovita şi îngrozitoarea i sclavă— Felicia, — despre care se spunea că, pe vremuri, fusese atât-de frumoasă încât venia u prinţi şi regt din cele ра&гя colţuri ale lumii, numai ca s'& pri­vească; dar cà el o ră ­pise şi o tăcuse mâna lui cea dreaptă,

Pescarii, intrigaţi, în­cepură să murmure. Dar el nu luă seama, poate că nici nu-i auzise, ci înain­tând spre o draperie sta­cojie, ce fusese odată groa­să şi preţioasă, dar care acum era putredă, o dete cu mână la o parte, iar cu cealaltă mână, întinsă, le a r a t ă opera-i descope-

Veniţii Priviţi-o 1 Iată minunea! bste ea! e în­să ş> «Giovinezza» ! — le stuaă el. — O vedeţi cât ü de fragedă, candida, fru­moasa, ?

L: nu ştiau că el încă r-i?i vedea în «minunea» îi si, visul lui din tinereţe. Ei n u - ş i deteră seama că era n t b u n ! II crezură şarlatan ş i începură să ameninţe.

Dar el îşi urmă visarea airenţuită şi cârpită:

—Da ! i-am întrecut pe ei ! Şi pe tine, Doamne, te - am ajuns şi tt-am de­păşit!—urmă, el privind în su s şi adresându-se ceru­l e : Ţi-amfurat taina crea-ţiunii: te-am învinşi. .

La început, ei nu pri­cepură; dar când îi pă­trunseră sifidarea, înţe­legând sacrilegiul, se în­fiorară şi se deteră înapoi. Dar reveniră îndată şi-si

ridicară pumnii, cerându-i pedeapsa.

El îngălbeni de moarte şi rămase împietrit. Când însă făcură o mişcare ca să se repeadă asupra lui, el scrâşni şi urlă:

—Inapoil Nu va atingeţi de creaţiunea mea! Ea este a mea ! Şi dacă Dum­nezeu, invidios şi lacom, vrea să mi-o ia şi s'o distrugă prin voi, îi voiu preîntâmpina hotărârea !

Şi aruncâudu-se asupra pînzei, pe Care o vrăjitoare sinistră Tânjia , o acoperi cu trupu'i slăbit, cutre­murat nu de fiorii artis­tului ci de ai muribundului.' Căci el trecea d in braţele artei, în ale morţii! Mai avu putere, să sfâşie eu ghiarele p â n z a , ş i să strige :

—Eu i-am dat viate, eu îi dau moartea! Şi tu, Doamne, nesătul de vic­time, ia-o pe a ta, dacă vrei!

Şi arătă pe Felicia. Dar ei, asmuţiţi de ras-

bunarea sfâriiă, se şi re­peziră spre el, când în­truparea iubirii, «vrăji­toarea», Felicia, îi opri.

Nemişcată, cu mâinile întinse, ea4 apară pe ar ­tist, care, întins la pamiot, horcăia şi se înfiora la a-tingerea rece a morţii.

Şi atunci avură în lata lor o vedenie strălucitoare.,

I ce I Aspândia lumină şi T pace! In locul vrăjitoarei j uscate şi hidoase, ap&ru

o fiinţă de o frumuseţe nepământească, nereală, îngerească ... Şi totul *di-spăru !

— Urmare

,,—Da, dar să vorbim de tine. N'ar fi trebuit să laşi pe Biaise să plece... Chiar cu o trăsură, el nu se va putea întoarce mai 'nainte de zece sau uns­prezece noaptea. Singura mea asigurare, era să'l ştiu lângă voi, - şi iată-1 plecat ! Dar băiatul acela care pleacă fără ca să vă gândiţi să'l descoaseţi bine, ca să vedeţi dacă vestea e a d e v ă r a t ă ? - . . Biaise, cel puţin, ţi-a lă­sat câinii şi puşca?

„•— Cei doi câini, au a-dormit în prag; cât des­pre puşcă, Biaise, trebuie s'o fi pus în antreu. Mă voiu duce s'o caut.., Auzi pe Marcel, care-ţi strigă bună seara? Auzi'l!

„— Bună seara, dragă papa, bună seara!

„— Bună seara, dragii meii . Mă duc să iau masa şi mă întorc iar.

„Afară mă simţii obse­dat de Ceea ce-mi spu­sese nevastă-mea.

„Îmi ascunsesem îngrijo­rarea, ca să nu măresc teama Luizei ; dar aceasta 'ngrîjorare, abia liniştită dimineaţa, era aţâţată gro­zav din pricina acelei scri­sori neaşteptate, ciudate, de necrezut, ce îndepărta pe singuTtfl apărător, pe singuiul bărbat din casă! închipuirea mea luă o'afă-ţişare aşa de neagră, că, întors la hotel, rra putuiu să iau o 'mbucătură. Mă sculaiu delà masă ca să mă întorc la biuroul tele­fonic. Inima 'mi bătea de

Doarme schitul singuratic rezemat p'un colţ de stâncă; Adieri de vânt uşoare, prin chiliile pustii, Au pornit o simfonie peste liniştea adâncă •Şi se scutură platanii prin desişuri ruginii.

Dinspre zări insăngzrate ritmuri surde de cimpoaie, Încărcate cu pnrfan.ul crizantemelor ce mor, Legănate când de raze, când de-a vântului bălaie, Ondulează risipite sub amurgu 'ntristător.

Bălăriile înalte, de pe streşini învechite, Se revarsă în cascaae către umedul pământ; . Aur mort in rănduri-rânăurii— frunze galbene-ofilite— Ptin ferestrele sfârmafe trece 'n legănări de vânt.

Pe clopotniţa băliânu trist cobeşte-o cucuvaie ; Hăul din adânc răspunde şi se pierde 'n urma lor. Sus, peţtrunchiul de n.esteacăn, despoiat de vânt şi ploae O ciocămtoare toacă lui Răpcium cilâior.

Pe când un sihastru gârbov, ridicâudu-şi ochii'n zare, Face-o cruce, trei mătănii, şi se'ndreaptâ spre-asfinţtt. Tu, monah al altor vremuri, cine 'n lumea asta oare Va suna şi pentru tine àlopotele de'a schit?

IV. D i n e s c u - B a r z o n

şi sfârşit •) —

nerăbdare şi mâinile 'ml tremurau făcând sase clea-tine tampoanele receptoa­relor Ja urechi. Câte-va secunde n'auzii nimic.

„—•Alo! Luiseiîo, aloi.. Eşti acolo ? Râspunde-mL Sunt îngrijat!...

„Recunoscui", în sfârşit, vocea nevestei-mele, dar joasă, apăsată, albă de spaimă.

„— Ah, dragă ! de-o oră sunt nebună! N'am găsit puşca ! Desigur ca f urat'o băiatul acela! Biaise nu s'a întors: îl vor fi 'nde-părtat într'adins..., l'or fi atras în vre'o cursă... îmi pierd mintea! Nu mai pot nici să respir, a tât sunt de 'nspăimântată!... Mi-se pare că aud.,, în grădină.., departe... Aş­teaptă s' ascult!

„Aplecat asupra telefo­nului, nu mai respiram:

„—Luisetro, te implor, nu mă lăsa ; vorbeşţe-mi.. Ce an zi?

— Mârâiau câinii... A-cum latră..., latra cu fu­rie..., s'au repezit la poar­tă!.. Au tăcut, au tăcut, de odată... E o tăcere de moarte... Cu toate astea,

% da, s'ar zice, pe nisipul aleei, nişte paşi gre i Cred

spre casă. ,,— Vorbeşte, vorbeşte,

Luizj! Mă 'năbuşi Simt că 'nebunesc!.. Ce mai auzi ?.. Spune, ce mai auzi?

„—Nimic, aproape nimic. Oh! ba da, aud un scâr-ţâit uşor, ca nişte foarfeci furişate cu băgare de sea­mă pe subt oblon, ca să'l deschidă... Oblonul ce­dează... Se s p a r g e un geam... O, ce frică mi-este!

,,Incepui să ţip în aparat : „—Telefonează la Mar­

silia, ca să se dea de ştire potiţiei, să vie jan­darmii !

,, — Ce vrei? Nu soco­teşti că oraşul este la tr t i leghe de aci?.. Vor sosi

• prea târziu... şi apoi, nu mai ştiu!... înebunesc!... „ — F ă sgomot, ori as-

' cunde-te, iugi i . Dar ia copilul cu tine şi fugi. f M — Nu pot, nu mai sânt în stare să fac ce-mi zici!. Se urcă, aud treptele scă­rii pârâind... Sânt în co­ridor..., caută, p i p ă i e . . . —Marcel!... Dumnezeule, vino!... Săriţi!;. Ajutori

1) Vezi ilustraţia şi incepufU» la numáruJ 36 si 37 .

r

UNIVERSUL LITERAR Nr. 3 7 . — 7 . Duminică 24 Septembrie 1922.

„Urmară două sughiţuri ; spaimă nespusă, ' apoi n sgomot vag, nedefinit, Í nimic! ,,Atunci simţii că ceva

ni pocni în cieeri şi că-uiu pe spate, mă adâncii itr'un goi nemărginit... Şi gâfâind, ca şi cum

lai trăia iarăş amintirea rozavă, d-1 Maroux ter­ţină : — Vă trimit la Qazeîa

udiciară, pentru amănun-ile crimei, cunoscută sub tlul sensaţionât de Ш-elărirea dm Morande. „Mi-am pierdut acolo oe-asta. copilul şi doi secvi-)ri. Dar ce nici o dare de ea mă nu va putea să escrie, ce nici o frază u va putea să spună reodată, este tortura în­grozitoare a unui om care, t o distanţă de o sută e leghe, aude ţipetele esperate ale soţiei pe care sugruma, fără să poată

ă facă altceva, decât să rle de neputinţă în faţa mei tăbliţe de lemn!

loamna Colonel (Ürma-e şi sfârşit

Primele nporturi, pe cart t trimisese servitorul pis i pânda, tară zdrobitoare.

f -l à* Rivâtes—зршіза де-itorul—ducea scrisori la

post?, iar răspunsurile se lucea tot el ds ie lua din jsaseta ce-fi reservăse. A-cele răspuisuri, csre-i ve-іеги regulat гргоарз In fie-jare zi, le citea cu t iUn-(iune pătimaşă. Şi, în sfîrşit, reţinuse, pentru Sâmbăta mioare, un cabinet parti­cular la restaurantul Bignei, Colonela ss duse de se con­sultă cu vecinu! ei delà ţară, jeneralul ds cavalerie La­croix,— ei cam dispreţuise In tot deauna infaiterta. Energicul militar, fost ca-parad al colonelului Lau­diere şi odinioară epitrop il lui Alfred de Rivalz, a lărui căsătorie o făcuse el, te pronunţă pentru ofensiva ladrăsneată.

Era vorba să-1 priaii pe »inovat, si-l înconjoare şi tă-i taie retragem. Dacă complicea tra prinsă şi ea In mişcarea iaprisarăloare, itât mai rău pentru ea. rorba ceea: la războiu ca la răzbjiu,—nu e aşa ? Ii vor ia drumul, după ce-şi va da, cuvîntul că nu va mai că-

1) Vezi ilustraţia ş i Începutul la numărul 35 şl 36.

flca în acelaş păcat, iar si l ; despre el, deşuchiatul, sa va vedea mai în urmă сз con-diţiuni i se vor impune. Lu­crul important era s i st > ajungă mai tatáim la demoa-straţiunea evidentă a mîşB- J

Hei lui. Şi generalul strân­se «ana d-iei de Linmière proaîţâidu-i să fie aliat cu ta.'

Ziua cea mire sosi. Eozi, • yeatra prima oari di іШ venise la Fontainebleau, toc­mai se urcase în trenul pentru Paris, ia areie 2, a-nnnţând că se va întoarce aat'tîrziu, stara, fiind Ш-vitată la masă de ana din amicele ei. D-na ie Urni- , ere şi aliatul dumneaei so- > siră la Bignon pela 8. — «S-i de Siva 1г. ciiiaetul а-гмі 8 !» zise gaaaralul cu sifloranţâ, şi ca tenul cel « a i răsunător ie comandă. Militarii ăştia au nn mod ie-a vorbi, ci te fac să f.or­ne şti fără voii ta. Ordo­nanţa, adică chelnerul, în-cercându-se sa facă o ob-semţiuit . fa t r i m i t «*• privire care-i scăzu zelel paatri secretai erefesiMaJ. şi apoi, 8 ore de seară nn 1

e tocmai una din orele a-celei i i cari s i fie in i i -convtniint irav să itschiiî asa u i i cabinet particaiir.

Ului diitre directorii str-vîciului se hotărî să-1 ducă

майі jvflia, j№ d-i-acesta îa-clieţjît, ticMiat la lai i i până sus. decorat ş i aia ci-rui mustăţi Iticrecişaa iii*

, , onetele de amândouă părţile aasalui, şi-si î e t t e i iar-bişonul ca şi cum ar fi vrut si-l asceţi,

— Pâ cine să anunţ? zise cu sfială servitorul cas \ când uşa cabinetului.

— Ta t e n i r a i u l La-croi i ! zise o voce ce ră­şină l i coridor ca o trom­peta.

Un ţipăt înnabuşit res­t a s s e la această fa i frr i . Uşa se deschise tocmai la vreme, ca s i Isse si st vădi o rochie de femee. care dis­părea cu grăbi pe diai perdelele roşii ale ferestrei. Misa era servită. Eouă scaune, aşezate unul largă altei, stettau la faţa uaei i piramide de rac>, ce sta să ss surpe din cauză că se scoseseră mulţi din claie. Şi шайШІ c'elar 4Ш scaune prea apropiata era mărit prin fiinţa unei cupe singure puse între două ta­câmuri şi pline pe jumătate de şampanie recită.

> D-na de Laumière vázu toate acestea dintr'o singură

arenefteri de ochi. şi câad ginerele ei, mirat dar nu turburat, se ridică politicos să o salute, ea îl depărta c'an gest de oreare.

—Purtare infimi fit das-frlnatî—zise et cu nmstate.

Apoi, e'un gest acuzator, aşteptată aermaael de raci, perpelită ci trufie ce-şi aştep­ţ i rîsial, şisticla de şa»puie vărîti tn girata cu g Waţi. mai aiiogă şi aceste vorbe, ce păreau să arate că răposa­tul colonel nu neglijase să-i facă educaţiuaea culinară, se iGstruească ca rafinăriile шші : I

— Aranjasient ds desfrî-nat! ,

fertilele se Mişcări a-şurel, dar ea nu luă seama la £ ceasta, perniţa să asvirle asupra libertinului apostrofe violente. Era prea malt şi îodiuuarea o înecă.

Ar mai ft spus inel multe, daci perdelele nu sar fi a-gitat violent în faţa ishac-nirilor ei. In aceiaş tinp, un rîs convulsiv, ascuţit ca a i caiţâit de şearics, se auzi fle ia fereastră, la j

spatele peraalelar. Şi iată {

ci—-licrt île ncrezetî— fií-valz, el însuşi, in mijlocul teribilei sale sitiaţiinl, ani i si pătat ţiae a ва rida si ei.

Соіеіеіа se ipreste. Şi atunci damascul roşu ai per­delelor se dă la o parte şi, frtitre îurdeif, se a r t u ui cap blond, cu părul sbârlit, se araţi Ken, care, mai roză űecSt numele ei, mal frumoasa aacât ori câad, ziss rîzta4 mereu :

— Iar t i -a i , «ama, i i r nu m'a m mai putut stăpîni !

Apoi eşi din ascunzătoa­rea ei şi punându-se cu drâ-giiăşie în fenuchi înnaintea celeeelei ffi&niotse, adăogi: ;

— Daci vrei să prân­zeşti ca noi, mamă, mai sânt încă raci şi ştiu că-ţi plac şi ţie!...

se explicară în două vor-li. Celoeela se îndupleci, to­tuşi mormăind, şi se auzi, «iei î t stradi. e vece teri­bilă—vocea generaluluitrim-biţiad :

'— Chelner, adu încă do ai tacâmuri L.

D-na de Laumière se în­toarse Ia Fontainebleau, In seara acsea, cu trenul delà U ш. s iapră ça generalul. , Propusese fiicei sale să o ia cu dînsa, dar Alfred aruncă soţiei sale o privire ciudată, despre care ar fi fost greu să ss spună dacă era plină de rugăciuni, ori mai mult de promisiuni. Si Roza Işl ,

aduse aminte deodată că tre­buia să se ducă la cusăto-reasa ei, a doua zi de dimi­neaţă, şi ci astfel era ne­voită să rămână la Paris. Vă las să vă gândiţi dacă co­lonela s'a jenat' ori nu si spună generalului— care sfo­răia adormit într'un colţ al ragoaelui—ce gândea despre lecuriiflţa purtării fiicei sale.

Şsas3lunî după aceea, d-na de Laumière şsdea lângă fie-sa. Pe jumătate culcată într'un scaun lung, d-na de Rivalz arăta, aşszati în pumn, e scufiţă pe care o trico­tase şi ps care-o admira ca o висагіе înduioşată, gân-dindu-se la capul drăgălaş care va avea s'e poarte In curând.

— Vezi, mamă,—zise fe­meiuşcă deodată—că-1 caloin-alai рз bietul Alfred.

—0,—mormăi soacra c'ua aer puţin convins, — daci a'ar fi' fost racii !

= з i =

Naufragiul vaporului „fiammoma"

(Vezi i l u s t r a ţ i a d in p a g . I)

Ilustraţia noastră din pag. Ia reprezintă scufundarea va-pora lui german Hammoiia, la Fiaisler, îndrum, spre Mexic,

Căpitanul Hoefer povesteşti că s ' o a petrecut scene îngro­zitoare, sub spaima uraganu­lui şi voturilor ce treceau peste vapor.

Cu tot ajutorul şi eroismul marinarilor de pe vapoarele Kifanns-Castle, Valencia şi Tu­dor Prince, cari in timp de 8 ore au procedat la opera de salvare, au pierit mai mult de 30 de persoane.

= 1 1ZZ

Ш щ і і е ^ Hcfei D-lui N. C..., Piteşti — Poema

în proză, s e va publica. D-itd M. Depestebaltă. — O

s c r i s o a r e : Versur i neregulate ş l lucruri prea personale .

D-lui Anqh. En... — vrem şi Un minut de iubire : Încer­cări primitive.

D-lui L. Delatâzlau. —Româ­nia Mare : a c e l a ş răspuns. ^

D-lui B. H.. .— Vă multă mint cu recunoşt inţă pentru rândurile măguli toare ce ne adresaţi ş i ne vom sili in totdeauna să le me­rităm. Elegia şi celelalte s e va* publica, f ie-care Ia rândul e i .

D-lui T. <?..,— Morile, s e va publ ca.

D-lui B. H... — Cântec de a-dio : Acelaş răspuns .

ü-ei Sp. Cr. D..., Dorohoiu.— Linişte : Acelaş răspuns .

D-eiG. A.M..., f-Măgurele.— Acelaş răspuns.

D-lui St. P.-M..., Sinaia. — Reminiscenţe : Acelaş răspuns .

D-lui Ш. 'Ş., Bârlad. — Cân­tec : Ace laş răspuns . Ерц/гатл mu e d e s t a l 4 e . . . sáratíL

D-lui T. Al..., Dorohoiu.— Proză în versuri : jale nu r i ­mează cu picioare, nici iarna cu seama; apoi , comparaţ ia „ca! picnită de pojar" nu ni se part nici poet ică, nici exactă. Amim tiri, se va publica

1.1. R .

Z I A R U L

„UNIVERSUL u

mar cotidian, cel mai bine informai •iar din tara, cu cele din urmă ştiri din feunea întreagă telegrafice şi telefonice.

Preţul abojitaiiimentului este: IN TARA: o IN STRĂINĂTATE:

lei 75 — 3 Ioni X Lei 150 — 3 „ 150 — 6 luni 8 „300 - 6 „ 300—12 luni g; ^ 600 — 12 ioni

1 L e u e x e m p l a r u l

i i

f f C m mai rit pândită rewlstt IttéràrS »aptamÄrti«

І;ічві|Ашіі вфг,мі t tá l i^ settiri . •• f - . » • . л \- -, • vfi- •

Abonamente 60 Wo« »n lifrt - SlrJHnWate M W

J tel mai răspândit ziar imn popularizarea ştiinţelor

Sub conducerea d e l i i i

P r o f e s o r D I M I U Apare Marţea — 1 leu exemPiarul.

M o M m e n t 60 lei oe an ta tară — Străinătate 120 loi