17
UTILIZAREA METODELOR AMELIORATIVE ÎN SCOPUL ÎMBUNĂTĂȚIRII CANTITĂȚII DE MALȚ DIN ORZ

New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

UTILIZAREA METODELOR AMELIORATIVE ÎN SCOPUL

ÎMBUNĂTĂȚIRII CANTITĂȚII DE MALȚ DIN ORZ

Page 2: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

CAPITOLUL I Importanţă. Biologie. Ecologie1.1. Importanţă1.2. Compoziţie chimică1.3. Răspândire1.4. Sistematică. Origine. Soiuri.CAPITOLUL II CENTRUL DE ORIGINECAPITOLUL III BIOLOGIA SPECIEICAPITOLUL IV PARTICULARITĂȚI ECOLOGICE4.1 Zone ecologiceCAPITOL V METODE AMELIORATIVECAPITOLUL VI CONCLUZIIBIBLIOGRAFIE

Page 3: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Orzul se numără printre cele mai vechi plante

luate în cultură. Orzul se cultivă de circa 12.000 de ani. Orzul este folosit alimentaţia omului sub formă

de arpacaş. Orzul este utilizat la fabricarea berii. Boabele de orz se folosesc ca materie primă şi în

industria alcoolului, dextrinei, glucozei.

CAPITOLUL I Importanţă. Biologie. Ecologie 1.1. Importanţă

Page 4: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Specificare Valorile medii(în %) la:

boabe ] paie

Apă 13,92 13,15

Proteină brută 10,53 2,87

Grăsime totală 2,08 1,40

Substanţe extractive

neazotate

66,18 39,94

- din care amidon 55,16 -

Celuloză 4,85 38,65

Cenuşă 2,78 4,45

1.2. Compoziţie chimică

Page 5: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

În 2001 suprafaţa cultivată cu orz pe glob - 54,26

milioane ha, iar producţia medie de 26,0 q/ha („Production yearbook”, vol. 55, 2001). Canada - 4,3 milioane ha,

S.U.A. 1,7 milioane ha Turcia 3,5 milioane ha, Spania 2,9 milioane ha, Germania 2,1 milioane ha, Franţa 1,7 milioane ha, România 411,9 mii ha.

1.3. Răspândire

Page 6: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Fig. 1. Spiculeţe de orz, convar hexastichum:

a - spiculeţ central; b - spiculeţ lateral; c - arista; d - glume; e - dintele glumei

aristiform

Page 7: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Centrele genice ale orzului (după VAVILOV, 1928) sunt următoarele: Centrul est-asiatic (din Tibet până in Japonia), unde s-

au format orzurile cu 6 rânduri, aristate, cu bobul îmbrăcat, orzul mutic sau cu arista trifurcată şi orzul golaş (care în zonele înalte este cereală panificabilă).

Centrul vest-asiatic (Orientul Apropiat), unde s-au format în primul rând orzurile cu 2 rânduri. Aici se află răspândit orzul sălbatic cu 2 rânduri (H. spontaneum).

Centrul african (etiopian), unde se întâlneşte o mare variabilitate de forme cu 6 rânduri, cu 2 rânduri şi intermediare şi de culori diferite a spicelor şi boabelor.

CAPITOLUL II CENTRUL DE ORIGINE

Page 8: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Temperatura minimă de germinaţie este de 3 -4° C, optima

20°C, maxima 28 - 30° C, cantitatea de apă de circa 48% din masa boabelor;

Înfrăţirea începe după apariţia frunzei a 3-a, durează circa 2-3 săptămâni;

Împăierea începe când primordiile spicului se află Ia circa 5 cm faţă de nivelul solului;

Inflorescenţa la orz este un spic, având la fiecare călcâi al rahisului trei spiculeţe uniflore (tripletă);

Polenizarea are loc înainte de deschiderea florilor, astfel că orzul este o plantă, în mod obişnuit, autogamă;

Formarea boabelor începe după fecundare; Perioada de vegetaţie activă a orzului de toamnă este de

100 - 120 zile, iar de la semănat 250 - 270 zile.

CAPITOLUL III BIOLOGIA SPECIEI

Page 9: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Perioada de vegetaţie este influenţată de: latitudine, altitudine de condiţiile de cultură. la desprimăvărare timpurie şi la temperaturi mai

scăzute se prelungeşte perioada de vegetaţie, în special creşterea vegetativă.

Page 10: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

CAPITOLUL IV PARTICULARITĂȚI ECOLOGICE

Zone de cultură a orzului şi orzoaicei de toamnă: I - foarte favorabile; II - zone favorabile; III - zone puţin favorabile; IV - zone improprii

Page 11: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Orzul şi orzoaica de toamnă, preferă terenuri plane sau uşor ondulate, de tip cernoziom sau aluviuni, cu regim termic şi precipitaţii favorabile.

Zone foarte favorabile sunt: Câmpia de Vest, sudul Câmpiei Române, Estul Bărăganului şi S - E Dobrogei, precum şi pantele domoale din Câmpia Jijiei.

Zona favorabilă este învecinată cu precedenta, dar include şi mari suprafeţe în Câmpia Transilvaniei.

Page 12: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Necesitatea obţinerii unor forme de orzoaică pentru

bere pretabile pentru cultura de toamnă a fost generată de faptul că satisfacerea cerinţelor de materie primă de calitate a industriei de malţ şi bere nu era posibil de realizat numai pe seama soiurilor de orzoaică de primăvară, ca urmare a arealului restrâns de cultură a acestora.

La aceasta s-a adăugat şi faptul că dezvoltarea capacităţilor de prelucrare a industriei de malţ şi bere, sub aspect teritorial, a avut loc şi în zonele de cultură a formelor de toamnă. Astfel la I.C.C.P.T. Fundulea s-a realizat obținerea mai multor soiuri utilizabile în industria fermentativă.

CAPITOL V METODE AMELIORATIVE

Page 13: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

SOIUL ANUL OMOLOGĂRII AUTORII

AZUGA 1973 Lazăr Drăghici, Desdemona Drăghici

VICTORIA 1977 Lazăr Drăghici, Desdemona Drăghici

GRIVITA 1981 Lazăr Drăghici, Desdemona Drăghici

LAURA 1992 Alexandru Bude, Zoia Duţă, Dumitru Ionescu

ANDRA 1994 Alexandru Bude, Dumitru Ionescu, Zoia Duţă

Soiurile de orzoaică de toamnă create la I.N.C.D.A. Fundulea

Page 14: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Soiul Azuga (1973), primul soi autohton de orzoaică de toamnă, a fost obţinut prin selecţie individuală aplicată asupra unei populaţii hibride, realizată cu participarea soiului de toamnă Brucker 34 şi a soiului de orzoaică de primăvară Firlbecks Union. soiul Azuga are precocitate, dar un nivel mai scăzut de rezistenţă la ger, ceea ce a limitat arealul recomandat de cultură la zonele de câmpie din vestul ţării, din Oltenia şi din vestul Muntenie.

Soiul Victoria (1977) a fost obţinut prin selecţie genealogică în populaţia hibridă 8(0-2R-S’HIVER) x F 831-68, soiul Victoria este mai precoce cu 5-6 zile şi posedă un potenţial de producţie mult superior, cu peste 2000 kg/ha.

Soiul Griviţa (1981). Prin acest soi s-a reuşit pentru prima dată să se combine precocitatea pronunţată cu formarea de boabe mari şi uniforme.

Page 15: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Soiul Laura (1992) şi a fost obţinut prin selecţie individuală în soiul Griviţa, este mai precoce decât aceasta cu 4 zile. Rezistenţa la cădere, secetă şi arşiţă l-a făcut mai suoperior faţă de soiurile Victoria şi Griviţa.S-a dovedit mai productiv decât soiul Victoria, în medie cu 7%.

Soiul Andra (1994), cel mai performant soi autohton, a fost obţinut prin selecţie genealogică în combinaţia hibridă Egmond x Griviţa. Soiul se încadrează în grupa genotipurilor semiprecoce, iar capacitatea de producţie, superioară soiurilor Victoria şi Griviţa, în medie cu 9%, este conferită în principal de capacitatea ridicată de înfrăţire productivă. Analizele fizico-chimice au pus în evidenţă valori corespunzătoare ale indicatorilor de calitate tehnologică, în vederea utilizării pentru obţinerea de malţ şi bere.

Page 16: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

Tehnologia de cultură a orzului de toamnă este mult mai

simplă decât a porumbului şi, deci, producţia obţinută mai ieftină. Trebuie remarcat însă că extinderea orzului în cultură duce implicit la amplasarea lui şi pe terenuri mai puţin favorabile.

Lucrările de ameliorare a orzului de toamnă, cu 2 şi 6 rânduri de boabe în spic, desfăşurate în ultimii ani la I.N.C.D.A. Fundulea, au avut ca principal obiectiv îmbunătăţirea rezistenţei la stresul biotic şi abiotic pe fondul unor progrese genetice semnificative privind calitatea tehnologică. Prin îmbunătăţirea rezistenţei la patogenii generatori de micotoxine, se vizează crearea condiţiilor de integrare a culturii orzului ca sursă de materie primă, sanogenă, atât pentru furaj, cât şi pentru prelucrări industriale alimentare.

CAPITOLUL VI CONCLUZII

Page 17: New Microsoft PowerPoint Presentation.ppsx

BIBLIOGRAFIE 1. Axinte M., Gh.V. Roman, I. Borcean, L.S. Muntean, 2006. Fitotehnie. Editura “Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.2. Ciontu C., Băbeanu Narcisa, Marin D., Şchiopu T., Gîdea M., 2001. Agrotehnică - lucrări practice. AMCUSAMV.Bucureşti.3. Bîlteanu Gh., 1998. Fitotehnie, vol I – Cereale şi leguminoase pentru boabe, Ediţia a doua. Editura Ceres, Bucureşti.4. Bîlteanu Gh., Bîrnaure V., 1989 – Fitotehnie. Editura “Ceres”, Bucureşti. 5. Bîlteanu Gh., Al. Salontai, C. Vasilică, V. Bîrnaure, I. Borcean, 1991 – Fitotehnie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.6.http://www.horticulturabucuresti.ro/fisiere/file/Manuale%20An%20I%20Horti%20invatamant%20la%20distanta/Fitotehnie.pdf7. Costache D., Ghenţa Mihăilescu, Negoescu Maria, Popa Tr., Roman Gh.V., Tacu Florentina, Ştefan V., 1982. Lucrări practice de fitotehnie, Partea I – Cereale şi leguminoase pentru boabe. Atelierul de Multiplicat Cursuri, Institutul Agronomic „N.Bălcescu” Bucureşti.8.http://www.horticulturabucuresti.ro/fisiere/file/Manuale%20An%20I%20Horti%20invatamant%20la%20distanta/Fitotehnie.pdf9. Manualul inginerului de tehnologie alimentară,C. Banu și colaboratorii; Vol.I și II, Ed. Tehnica, Bucureşti, 2002.10. AN. I.N.C.D.A. FUNDULEA, VOL.LXXV, 2007, VOLUM JUBILIAR GENETICA ŞI AMELIORAREA PLANTELOR REZULTATE OBŢINUTE ÎN AMELIORAREA ORZULUI DE TOAMNĂ LA FUNDULEA ALEXANDRU BUDE, LILIANA VASILESC