Nivele de informare şi surse

generice de informare

Burlan Oana-Alexandra

Grupa 2.1.09

Un aspect important în orice meserie este documentarea tehnică şi ştiinţifică.Aceasta îşi are bazele încă din primul an în care studentul îşi începe studiile universitare.Informarea tehnică şi ştiinţifică ajută studenţii cu privire la documentarea suplimentară a acestora, constituind un avantaj,  deoarece obişnuieşte studentul de la  început cu modalităţile de informare, cu sursele de informare, cu gestionarea corectă şi eficientă a informării. Nivele de informare tehnică şi ştiinţifică şi modul de documentare: Informaţiile pe care trebuie sa şi le  însuşească un pretendent la medicină veterinară, sau, după absolvire, un medic veterinar, indiferent de domeniul de activitate în care îşi exercită profesia se pot clasifica pe 3 nivele:a). Informaţii informale b). Informaţii specifice c). Informaţii specialeCriteriul utilizat pentru clasificarea informaţiilor profesionale este

reprezentat de nivelul de interes pentru profesie, pe de o parte, şi de nivelul de specificitate al acestor informaţii, pe de altă parte. Luând în considerare toate aceste criterii ,informaţiile se pot defini ca fiind informaţii corelate cu disciplinele din curricula facultăţilor de Medicină Veterinară din România care este similară cu cea a aceloraşi instituţii de acelaşi profil din statele membere U.E medicilor veterinari stipulate de lege.a). Informaţiile informale sunt informaţii generale cu incidenţă în profesia de medic veterinar. Aceste informaţii pot fi, de exemplu, capacitatea studenţilor precum şi a medicilor veterinari de a utiliza o limbă de circulaţie internaţională. Capacitatea de cunoaştere a unei limbi străine a fost un mare handicap pentru profesie în special până la revoluţie deoarece numărul de medici veterinari care cunoşteau o limbă străină era foarte redus. O consecinţă a acestui fapt a fost pentru promovarea în posturi cheie din ierarhia servicilor

veterinare din România a fost făcută mai ales pe potenţialul acestora de a utilize o limbă străină, alta decât rusa.Informaţiile de tip informaţional sunt şi cele referitoare la protecţia muncii în domeniul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor. De asemenea, cele referitoare la drepturile de muncă stabilite de codul muncii, cele referitoare la actele normative care determină calitatea de funţionari publici.  b). Informaţiile specifice se referă strict la obiectul de activitate al profesiei de medic veterinar. Aceste informaţii se obţin prin procesul de învăţare, fie prin surse directe pe ruta profesor-student, fie pe rute mai puţin directe profesor-sursă de informare–student. Informaţiile specifice sunt cele care asigură pregătirea de bază a unui medic veterinar şi sunt încadrate în disciplinele care formează curricula universitară.c). Informaţiile speciale se referă de asemenea la domeniile de competenţă sanitar veterinară şi pentru siguranţa

alimentelor. Aceste informaţii   suplimentare sunt necesare nivelului de pregătire a medicului veterinar. Ele sunt accesate periodic de către studenţi şi din păcate nu sunt accesate de către 50-60% din medicii veterinari. Sunt frecvent accesate de către elitele profesiei, în special de către medicii specializaţi din instituţii de cercetare veterinară şi de cei care activează în companii private de elită. Surse generice de informare tehnică şi ştiinţifică: Sursele generice pentru studenţii facultăţii de Medicină Veterinară precum şi pentru medicii veterinari care profesează în România se pot clasifica după mai multe criterii. Unul dintre acestea se referă la modalitatea de recepţie a informaţiilor; astfel informaţiile pot fi recepţionate din: surse scrise pe suport de hârtie, surse audio şi surse video.

Sursele scrise

Aceste surse reprezintă metoda clasică de învăţare şi receptare a informaţiilor. Pentru studenţi, sursele scrise reprezintă  manualele la diferite discipline care sunt elaborate de profesori. O evaluare a acestor surse relevă faptul că bibliografiile ataşate manualelor indică ca principale surse de informare în proporţie de peste 95% tot sursele scrise. Se observă în mod evident în ţările dezvoltate, dar şi la noi în ultima perioadă că sursele scrise de informare sunt însoţite de resurse virtuale care pot fi accesate pe CD sau internet prin intermediul unui site sau o adresa web. În ţara noastră suntem încă la început, dar cursurile tipărite virtual s-au dezvoltat foarte mult, cursurile prezentate în sistem informaţional, începând să fie metode de bază de predare în universităţi. Manualele sunt principala sursă în România. Ele sunt publicate prin diferit eedituri şi au ca marcă oficială ISBN (o specificaţie care denotă ca manualul respective este înregistrat în patrimoniul informaţional

documentar din ţara respectivă). Sursele scrise au anumite avantaje ca de exemplu placerea de a citi o carte dar si dezavantaje(au volumul prea mare, sunt incomode si sunt greu de modificat)

Sursele audio: Acestea pot fi constituite  din surse exclusiv audio care implică o multitudine de modalităţi tehnice, dar şi prin surse combinate audio–video. Sursele combinate de informare, audio – video sunt principala sursă de învăţare precum şi principala sursă de predare si constituie viitorul in pregatire. Studiul are ca scop evitarea riscului neperfomanţei profesionale si reprezinta cel mai important lucru din cariera noastra.