VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR

CAPITOLUL I

1. VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR

„ Dintre toate calităţile, despre culoare este cel

mai dificil de vorbit”Aristotel

1.1.DEFINIREA CULORII

Culoare, culori s.f. 1. Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le

reflectă culorile si care creează asupra retinei o impresie specifică, aspectul colorat al corpurilor.

Culoare caldă = culoarea aflată in prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase(spre

infraroşu). Culoare rece = culoare aflată in cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase(spre ultraviolet). Culoare fundamentală = fiecare dintre culorile(roşu, galben,albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori.(....). 2. Fig. Fel de a descrie si de a prezenta pe cineva sau ceva. Culoare locală = trasaturile sprecifice ale unei ţari, ale unei epoci etc., redate într-o opera literară, artistică. Culoare istorică = evocare a unei epoci istorice prin ceea ce are ea mai caracteristic. Culoare politică = apartenenţa la un partid politic.1

Culoarea este o trăsătură fundamentală a universului în care ne desfasuram activitatea,

scopul lucrării de faţa fiind acela de a face un elogiu culorii.

Culorile ne pot da într-un mod foarte simplu acea stare de confort mult dorită, ne ajută să ne cunaştem propria personalitate, patrunzând în structura profunzimilor, ne ajută să ne exprimăm mai bine, ne orientează spre o rearmonizarea a ceea ce suntem sau vom deveni. Aşadar, culoarea este, în primul rând, o formă de comunicare înlocuind de cele mai multe ori limbajul. În esenţa, culorileau drept izvor lumina, acele fascicule care se reflectă in ochii noştri producând

efectul de culoare, senzaţie pe care ochiul o primeşte şi o transmite creierului, fiind condiţionată

1 Dictionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.

atât de felul in care sunt constituite suprafeţele obiectelor ce absorb sau reflectă, într-o anumită măsură, fasciculele colorate şi de calitatea fasciculelor luminoase cât şi de calităţile ochiului care transmite informaţia mai departe. Acest lucru ne ajută să facem distincţie între culoarea albă a hârtiei sau cea a laptelui sau a zăpezii, între roşul cireşei şi cel al firului de lână vopsit în culoarea cireşei, putem observa diferenţa dintre culoarea

pe care un obiect o are noaptea, în lumina electrică, şi cea pe care o are ziua, în lumina albă.

„ Cheie a sufetului, culoarea va străbate un lung itinerar pentru a atinge stadiul estetic actual, evoluând paralel cu libertatea morala a omului”2, care în încercarea sa de a înţelege semnificaţia, rolul pe care îl au culorile, a elaborat, de-a lungul timpului, o serie de sisteme pe care le-a modelat, grupat, regrupat, clasificat si asociat, sisteme caracterizate de complexitate în noţiuni si simboluri, sisteme care au pierdut pe parcurs, fără urmă, părţi însemnate.

Fizicianul engez Isaac Newton (1642-1727) a analizat fenomenul care apare în urma ploii, curcubeul – un amalgam de culori vii – roşu, portocaliu, galben, verde, albastru închis şi violet fiind cele mai evidenţiate. El a constatat că în alcătuirea luminii albe intră fascicule colorate şi că fiecare culoare emite un izvor de radiaţii. De cele mai multe ori percepem o singură culoare, foarte rar vedem toate culorile concomitent. Explicaţia ar fi aceea că natura suprefeţei pe care o întâlneşte lumina face ca obiectul luminat să reţină o mare parte din fasciculele colorate ale luminii reflectând o singură parte din ele.3 Percepţiile coloristice ale ochiului omenesc sunt adesea false, lucru care poate fi demonstrat de apratele foarte fine de măsurare a radiaţiilor coloristice, a luminozităţii, lungimii de undă, etc. De exemplu, zăpada este percepută de ochi ca fiind albă când, în realitate ea este constituită din cristale minuscule transparente care sub cerul cenuşiu de iarna capătă un aspect orbitor de alb.

Se întâmplă foarte rar ca în mediul nostru înconjurător, natural sau artificial, să existe culori izolate, orice culoare fiind văzută, în mod obişnuit, în raport cu celelalte culori care o înconjoară, între acestea apărând o interinfluenţare puternică. Astfel, dacă punem un pătrat alb pe un fond negru el va apărea mai mare decât un pătrat negru, de aceeaşi dimensiune, pe un fond alb. Acest lucru se explică prin faptul că albul fiind mai luminos decât negrul, radiayă puternic depăşindu-şi limitele, marginile, pe când negrul în raport cu alb dă falsa impresie de respingere. La fel, dacă alegem un pătrat galben pe un fond alb, obiectul va căpăta un aspect mai întunecat, dar o tonalitate caldă iar dacă fondul este negru obiectul va părea mai luminos, dar rece şi tăios. 2 Demetrescu, Camilian, 1966, Culoarea. Suflet si retină, Bucureşti, Ed. Meridiane

3 Constantin, Paul, 1986, Să vorbim despre culori, Bucureşti, Ed. Ion Creanga, p.2

VALORI SIMBOLICE ALE CULORILOR

Aceasta interacţiune simultană dintre două sau mai multe culori poartă numele de armonie coloristică, fenomen a cărui judecată depinde de fiecare persoană în parte, de gusturile sale în materie de asortare a culorilor, de educaţia estetică, de preferinţele sale: „ Nu e frumos ce e frumos ci e frumos ce-mi place mie”.

Atunci când vorbim despre culoare putem face referire la două aspecte legate de acest concept:

aspectul natural şi aspectul social. Din punc de vedere natural, putem spune despre culoare că are valoare neutră, fiind indiferentă faţă de reguli, simboluri, evenimente sociale, iar dacă ne referim la culoare ca la un fapt social am putea spune că aceasta este universul în care trăim, dat fiind faptul ca tot ceea ce ne înconjoară are o culoare care poate fi interpretată social – vise, speranţă, iad, rai, iubire, ură – toate sunt colorate social. 1.2.CLASIFICAREA CULORILOR

Culorile ne influenţează emoţiile şi gândurile provocând anumite stări psihice. Obţinute din plante, pământuri sau reacţii chimice curile pot fi calde sau reci, în funcţie de stralucirea culorilor care gravitează în jurul lor, în funcţie de contrastul care apare între ele si de felul in care sunt amestecate.4 Clasate după originea lor, culorile pot fi:

a) Culori primare (principale, fundamentale sau de bază): roşu, galben şi albastru;

b) Culori secundare: rezultatul din combinaţia a doua culori primare. Din amestecarea celor trei culori două câte două se obţin trei culori binare, dupa cum urmează: îmbinând roşu si albastru vom obţine violet, roşu şi galben – portocaliu, galben si albastru – verde. c) Culori terţiare, rezultate din combinarea unei culori primare cu o culoare secundară

Aceste culori primare, binare şi terţiare sunt cele care formează cercul cromatic, asemănător

curcubeului cu diferenţa că poate conţine un număr nelimitat de culori.

d) Culori ternare, rezultate din amestecul fizic al culorilor secundare luate câte două: din

verde şi portocaliu se obţine ocru închis, din portocaliu şi violet se obţine maro etc.

Clasate după componenta spectrală, culorile pot fi:

4 Şuşală, Ion N., 1982, Culoarea cea de toate zilele, Bucureşti, Ed. Albatros, p.148

Albul simbolizeaza puritatea, curatenia, linistea. Indiferent de situatie, albul poate fi alaturat oricarei alte culori sau nuante. Fie ca este vorba de finisajul peretilor, ori de elemente de mobilier vopsite in alb, acestea vor iesi in relief datorita luminozitatii albului, sau prin mecanismului contrastului clar-obscur (pe o suprafata alba, un obiect inchis la culoare creaza un centru de interes, care focalizeaza instantaneu atentia). Combinatia alb-albastru este o alegere cu predominanta romantica, alb-negru indica sobrietate , iar daca se insereaza si auriul, asocierea devine extrem de eleganta. Din contra, combinatia alb-negru-argintiu este de factura Hi-Tech, care nu exclude o eleganta modernista, extrem de rafinata. Indiferent cum abordati albul si in ce cantitate il folositi, este putin probabil sa dati gres. Mai mult chiar, daca nu va simtiti capabili sa manipulate culorile, puteti recurge cu incredere la alb, in oricare dintre varietatile intalnite (mat, stralucitor). r8h16hfAlbastrul este culoarea care imbie la visare, fiind asociata in plan simbolic cu infinitatea. Incaperile tratate cu albastru sunt extrem de linistitoare si relaxante (dormitoare). La randul sau, si albastrul poate fi folosit in orice combinatie. Modernismul si postmodernismul ne-au demonstrat ca poate fi alaturat cu succes verdelui, maroului, negrului, violetului, etc., care reprezinta totusi combinatii “discutabile” in cadrul amenajarilor de tip clasic.Galbenul este culoarea bucuriei si a luminii, iar acolo unde este folosit se contureaza un ambient cald, exuberant. Galbenul poate fi folosit cu succes alaturi de nuante de roz, ocru, verzui sau nuante pastelate de albastru.Verdele este culoarea sperantei, a sigurantei, a vitalitatii si a renasterii, fiind

65e89ff31bd5f6c

asociata cu natura si cu viata. In ciuda faptului ca este capabil sa creeze o atmosfera de calm si buna dispozitie, verdele este totusi cea mai dificila culoare, care trebuie manipulata cu atentie si discernamant. Nu poate fi folosita in orice tip de spatiu si in nici un caz in bucatarii.Rosul denota caldura si pasiune, dar depinde de noi daca vrem sa accentuam sau nu aceasta din urma trasatura in cadrul ambientului locuintei. Varietatile de rosu sunt superbe, mai ales in cazul in care avem de a face cu nuante naturale -; cum sunt cea a lemnului de cires, a caramizii si a teracotei. Aici rosul este mai estompat si poate fi combinat cu aproape orice nuanta, calda sau rece

Simbolismul cosmic al culorilor este regasit la zeitatile din multe cosmo-gonii. Multi dintre indienii din America de nord asociaza fiecaruia dintre cele 6 sectoare cosmice o culoare sacra . Aproape de sol se regaseste albul care indica zorile, peste alb era asternut albastrul (culoarea va aparea sub forma peluzei), pentru a remarca dimineata, peste albastru era galbenul, simbol al asfintitului si deasupra se afla negrul, simbol al noptii.

Amerindienii realizeaza urmatoarele conceptii: galben=nord, albastru=vest, rosu=sud, alb=est, zenitul=multicolor, negrul=pamantul. La populatiile maya, patru culori desemneaza geniile celor 4 puncte cardinale care dominau pamantul si inspirau sentimentele omului, realizandu-se o “mica ” inversiune a rolului culorilor. Astfel albului ii corespunde nordul, negrului ii corespunde vestul, rosului ii corespunde estul, iar galbenului ii corespunde sudul. Perceptii diferite dintre elementele cosmonogonice si culori se gasesc la indienii pueblo pentru care rosu=vest, albastru=nord, verde=est, galben=sud. Aztecii, ca cei mai multi dintre amerindieni, folosesc acelasi cuvant pentru toate nuantele de verde si albastru. Simbolismul pietrelor albastre sau verzi: verzi-albastre, este pe de o parte un simbolism solar, asociat cu peruzeaua, piatra focului si a soarelui, semn de seceta si foame, pe de alta parte, albastrul verzui al pietrelor chalchiuilt sunt simbol al fertilitatii, chezasie a renasterii.Cap 1.2

Definitia culorii ca notiune psiho-fizica sublineaza faptul ca suntem influentati in mod remarcabil de culoare, care ne provoaca stari, trairi si sentimente atat de nuanta cat si de saturatie. Informatia culorii se obtine atat pe cale vizuala, prin intermediul luminii care induce simtul vazului , capabil de recieptionare a peste 90% din totalul cunostintelor asupra obiectelor si fenomenelor din natura. Culoarea accentueaza puterea de memorare a omului prin trairile pe care le induce. Ne amintim toata viata de un peisaj montan, un tablou celebru, o persoana, mai ales prin intermediul culorilor care ne-au fermecat la primul impact cu acestea . De multe ori, bolnavi si pesimisti, am primit suflul vietii prin impactul cu o culoare vie, care a indus in sufletul nostru optimismul necesar insanatosirii. O singura culoare induce plictiseala, monotonie, daca este privita mult timp. Ne plac peisajele, tablourile, unii oameni, incaperile pentru ca sunt caracterizate prin imbinarea armonioasa a culorilor. O adevarata armonie cromatica studiaza valoarea de combinatie a culorilor si echilibrul cromatic .De fapt nu culorile in sine, ci valorile cromatice obtinute prin combinarea, dispunerea,

armonizarea si echilibrarea valorilor diferitelor tonuri si nuante cromatice sunt cele care isi pun amprenta pe sufletul omenesc. Studiul culorilor, armonia lor, impactul asupra vietii noastre a preocupat o pleiada de cercetatori care si-au adus contributia la cunoasterera mecanismului vederii in culori, la interpretarea interactiunii dintre om si culoare si a influentei culorilor asupra psihicului, a puterii de memorare, a starii de sanatate. Fara culori, fara lumina am fi mult mai saraci, mai nelinistiti, si am pierde puterea de a intelege si de a stapani unele fenomene naturale. Avand in vedere cele mentionate mai sus, vom reprezenta, pe scurt, domeniile in care viata si culoarea interfera in beneficiul nostru. Cap. 2.1Dupa cum stiti exista culori calde si culori reci, care produc diferite senzatii de la incalzire voiotie dinamism, la senzatii de rece, frig liniste. Culorile calde sunt :ROSU, GALBEN, ORANGE. Ele sunt vesele, luminoase, dau senzatii de dilatare a spatiului prosoetime . Culoarea rosie este o culoare foarte calda, excitanta, care mobilizeaza fluxul de idei. Rosul este o culoare care ridica tonusul muscular, activeaza respiratia, creste tensiunea arteriala si induce o senzatie de cald. Excesul de culoare rosie devine chiar obositor din cauza acestor efecte fiziologice. Galbenul este cea mai vesela culoare si mai putin obositoare dintre culorile calde. Ea influenteaza functionarea normala a sistemului cardio- vascular si stimuleaza nervul optic. Galbenul induce o senzatie de apropiere, de caldura, dinamism inviorare si satisfactie. Deci galbenul mentine prin aceste stari psihice capacitatea de concentrare, mobilizare cat si vigilenta. Totusi daca este privita indelungat, da senzatii de oboseala. Orangeul are aceleasi efecte ca si galbenul. Orangeul induce optimsm, veselie, impresie de sanatate sociabilitate, emotii placute. Culoarea portocalie accelereaza pulsatiile inimii, mentine presiunea sanguina, favorizeaza secretia gastrica, digestia. Culorile reci cum ar fi albastrul, violetul, negrul, induc o stare de calm, rece, agonie, frig. Ele “micsoreaza “ spatiul si induc pesimismul, indoiala si tristetea. Culoarea verde, desi considerata o culoare rece ea faciliteaza deconectarea nervoasa, favorizeaza meditatia, contemplarea si asocierea de idei.Albastrul este o culoare foarte rece, odihnitoare, induce calm liniste interioara, nostalgie, favorizeaza procesele de inhibitie si incetineste activitatea mentala. Prea mult albastru da senzatia de departare de infinit, creand aceasta stari depresive. Albastrul de asemenea scade tensiunea arteriala, tonusul muscular, calmeaza rerspiratia si micsoreaza frecventa pulsului. Culoarea violet este rece, nelinistitoare si descurajatoare. Fiind o culoare compusa din rosu si albastru, are efecte contradictorii, inducand senzatii de optimism, nostalgie, atractie si repulsie, calm relativ pe fond de neliniste. In plan fiziologic violetul intensifica activitatea cardio-vasculara si pulmonra.

Negrul este o culoare neutra, rece, depresiva, reduce activitatea mentala si activitatea metabolica inducand stari depresive de neliniste, de disperare. Fiziologic reduce mult activitatile vitale, scade pulsul minimalizeaza capacitatea de raspuns la stimulii de mediu ambiant. Albul ne face expansivi, puri, robusti, luminosi si increzatori in fortele proprii. Albul pur si intens provoaca contractia pupilei si a muschilor globului ocular, de aceea el este obositor.

Tonurile de gri, rezultand din amestec de alb cu mai mult sau mai putin negru, sunt neutre si estompeaza efectele culorilor pure, sau scot in evidenta stralucirea lor, in functie de de raportul dintre alb si negru. Observarea corpurilor se realizeaza prin intermediul luminii emise de acestea (in cazul surselor primare) sau a luminii reemise de suprafata corpurilor daca acestea sunt surse secundare de radiatii. Toate corpurile reemit o parte din radiatiile care ajung la suprafata lor. De cele mai multe ori lumina care ajunge la ochiul uman provine de la suprafata corpurilor observate. Compozitia spectrala a radiatiilor reemise este dependenta de modul cum variaza coeficientii de absorbtie si de difuzie ai suprafetelor observate cu lungimea de unda. Testele de culoare sunt renumite pentru eficacitatea lor (au valoare diagnostica clinica). Testul Luscher permite psihologului si medicului neorolog sa emita un diagnostic corect, in baza reactiei pacientului la 8 nuante: albastru, verde, rosu, galben, negru, maro, gri, violet. Daca pacientul alege pe prima faza: rosu, albastru, verde, galben, iar pe cele secundare: maro, gri, violet, negru, este perfect sanatos, daca nu gradul sau de boala este tot mai mare cu cat le alege pe cele secundare in fata celor principale. “Printre pulberele zdrentelor de nori. Cu suliti de lumina si de foc, rasare, inainteaza-si face loc. Un soare-;n miliarde de culori“…spune poetul Mihail Celarinu. De fapt lumina soarelui nu are miliarde de culori, dupa cum vede poetul. Lumina soarelui este de mai multe culori. Cand razele de lumina, ce, vin de la soare trec prin picaturile de ploaie, se produce un fenomen ciudat: picturile de apa ce despart in 7 culori, separate una de alta intr-o panglica impresionanta. Asa se explica existenta curcubeului… Cap. 2.2Observarea corpurilor se realizeaza prin intermediul luminii emise de acestea (in cazul surselor primare) sau a luminii reemise de suprafata corpurilor daca acestea sunt surse secundare de radiatii. Toate corpurile reemit o parte din radiatile care ajung la suprafata lor. De cele mai multe ori lumina care ajunge la ochiul uman provine de la suprafata corpurilor observate. Compozitia spectrala a radiatilor reemise este dependenta de modul cum variaza coeficientii de absorbtie si de difuzie ai suprafetelor observate cu lungimea de unda. Thomas Young a descoperit la inceputul sec. al 19-lea Teoria cumulativa a vederii in culori, care presupunea existenta a 3 culori fundamentale: rosu(r), verde(g) si albastru(B) (teoria cumulativa a lui Thomas s-a adeverit, deoarece aceste 3 culori pot fi obtinute din majoritatea coeficientilor cromatici pozitivi ). O prima confirmare a teoriei lui Young a fost demonstrata, dupa 50 ani mai tarziu de catre Maxwell si independent de catre Helmholtz. Culorile utilizate pentru mixaj, trebuie sa fie culori primare. In calitate de culori primare pot fi alese oricare 3 radiatii din domeniul a380-780inn., insa conbinatia rosu+verde+albastru este cea optima, deoarece conduce la obtinerea majoritatii culorilor cu ajutorul unor coeficienti cromatici pozitivi. In anul 1958 Ruthon a descoperit existenta a trei pigmenti cu sectre de absorbtie in (R), (G), (B) in ochiul de peste.Cap. 2.3 Prin efectul pe care il au culorile asupra psihicului nostru, culoarea poate fi utilizata la identificarea si tratarea psihicului nostru si tratarea unor disfunctii somatice sau psihice

ale organismului uman. Astfel dupa nuanta pielii se stabilesc tulburati somatice:-piele verzuie, buze vinete: anemie-piele aramie: tulburari diabetice-piele galbena: icter -limba rosie sau alba: insuficienta acida -fata galbena: tulburari hepatice -fata rosie spre vanat si innegrirea gingiilor: icter negru -nasul rosu: consumul excesiv de alcoolCap. 2.4 Culoarea poate stimula memoria, poate spori eficienta invatarii, poate dezvolta creativitatea si imaginatia oamenilor. Concomitent culoarea ne umanizeaza prin trairile pe care le declanseaza, influentandu-ne conduita.Materialele cromatice eficientizeaza actul invatarii prin cresterea interesului elevului, concentrarea atentiei, stimularea imaginatiei. Specialistii sustin sintagma ca “Marile genii s-au nascut la tara”, nu este intamplatoare, deoarece spatiul cromatic foarte variat al localitatii rulale, in comparatie cu cenusiul oraselor, asigura o dezvoltare mentala superioara. Studii psiho-colorimetrice au indicat cresterea vitezei de memorare cu peste 40% in cazul utilizarii materialelor didactice colorate, prin cresterea acuitatii de percepere si a preciziei. In confectionarea materialelor didactice se vor folosi culori tari si contraste puternice pentru evidentierea informatiilor cu caracter de legitate (principii, reguli, ipoteze, legi) si culori mai saturate, mai putin contrastate pentru evidentierea informatiilor exemplificatoare, a unor legitati particulare (date, argumente, demonstratii, enumerari ). Cercetarile psihologice asupra perceptiei cromatice au stabilit urmatoarea ordine descrescatoare de intensitate a contrastelor cromatice, legate de optimizarea procesului de invatare: -pentru planse, desene, schite, grafice: albastru pe alb, negru pe galben, verde pe rosu-pentru materiale tiparite: galben pe negru, alb pe albastru, negru pe orange, orange pe negru, negru pe alb -pentru cresterea lizibilitatii la distanta: negru pe galben, verde pe alb, rosu pe alb, albastru pe alb, alb pe albastru, negru pe alb, galben pe negru, alb pe rosu, alb pe verde, alb pe negru. Am continuat aceasta lista pentru a ne convinge cat de lipsita de inspiratie este montarea in scoli a tablelor negre pe care se scrie cu alb. Pentru a mai ameliora putin situatia, tablele ar trebui vopsite cu negru desaturat cu alb, care sa tinda spre un gri inchis, in felul acesta oboseala ochilor celor care de 4-6 ore privesc mereu spre nefericita alternanta alb pe negru sa fie mai putin expusi oboselii. Atunci cand intr-o scoala se vor schinba tablele, trebuie avuta in vedere aceasta observatie si trebuie alese tonuri de galben pentru tablele pe care vom scrie cu carioca neagra. Dimensiunile literelor trebuie adecvate la distanta dintre tabla si ultima banca a clasei. Imbinarea criteriului contrastului cromatic cu cel al locului pe care acel contrast il ocupa in scara acuitatii vizuale poate sa cada in timpul perceptiei globale cu 65% si durata citirii unui text cu 70%. Culorile si cifrele sunt mai usor de perceput decat literele si formele geometrice. Viteza de numarare a simbolurilor cromatice este de doua ori mai mare decat viteza de numarare a simbolurilor acromatice. De aceea copiii vor fi indemnati sa sublinieze sau sa incaseteze regulile, definitiile, legile, principiile, cu creioane colorate (verde, rosu, orange).Studiile psiho-cromatice recomanda alegerea coloristicii adecvate pentru spatiile de

invatamant. Salile de clasa vor fi vopsite in culori pale (verde, orange spre galben), peretii vor avea doua culori, prima jumatate, de langa podea, va fi inchisa, eventual culoarea mai saturata, iar partea superioara mai deschisa, sau aceeasi nuanta desaturata. Peretele din fata clasei va fi verde sau bleu deschis, cu partea inferioara mai inchisa. Tabla verde deschis si creta galbena sau tabla galbena si creta neagra pentru a asigura relaxarea privirii si functionarea ochiului in acel domeniu spectra in care este mai sensibil. Saturatia medie a culorii tablei va fi potrivit aleasa pentru a rerduce contrastul si a minimaliza socul vizual. In studiul individual cu materialele cromatice iluminarea obiectelor se va face din stanga, fie cu lumina naturala, fie cu lumina becurilor cu incandescenta. Lumina trebuie sa fie difuza, iar in cazul colilor care reflecta puternic lumina (coli lucioase) se vor lua masuri incat acestea sa nu fie privite prin intermediul fasciculului reflectat. Fondul de invatare (coli, caiete, foi, carti, planse) sa fie alb-crem sau alb-verzui. Albul pur, prin faptul ca difuzeaza intreaga cantitate de lumina incidenta, devine obositor in cazul studiului indelungat. Notitele se pot realiza pe foi divers colorate, cu folosirea creioanelor colorate adecvat contrastate, marcari din text. Nu se recomanda utilizarea a mai mult de 4-5 nuante pe o pagina, caci numarul mare de culori scade acuitatea si puterea de observatie. Sa folosim aceste reguli elementare de cromatica in procesul de invatare si rezultatele vor fi spectaculoase.Cap. 3“Printre pulberele zdrentelor de noriCu suliti de lumina si de foc,Rasare, inainteaza-si face locUn soare-;n miliarde de culori“ …spune poetul Mihail Celarinu. De fapt lumina soarelui nu are miliarde de culori, dupa cum vede poetul. Lumina soarelui este de mai multe culori. Cand razele de lumina, ce, vin de la soare trec prin picaturile de ploaie, se produce un fenomen ciudat: picaturile de apa ce despart in 7 culori, separate una de alta intr-o panglica impresionanta. Asa se explica existenta curcubeului… Din punct de vedere fizic, Decartes a fost cel care a explicat, in baza legilor refractiei, formarea acestor minunate portiuni de cercuri colorate deasupra orizontului. El a calculat traiectoriile catorva mii de raze incidente in diferite puncte de pe suprafata unei picaturi de ploaie si a aratat ca, daca o raza de culoare daca ar fi incidenta intr-un punct, astfel incat deviatia ei sa fie maxima, toate celelalte raze de aceeasi culoare care cad pe suprafata picaturii in puncte invecinate punctului corespunzator maximei deviatii, vor fi deviate de picatura intr-o directie foarte apropiata de cea a razei care a suferit deviatia maxima. Razele care sunt deviate de picaturi in urma unei singure reflexii interioare formeaza curcubeul primar, iar cele care provin in urma a doua reflexii interne, formeaza curcubeul secundar. Cap. 4.1

Galben: semnifica lumina, maretie, inteligenta, gelozie, invidie si stimuleaza gandirea creatoare;Orange: simbolizeaza caldura, dogoarea soarelui, energia, bucuria si incordarea;Rosu: simbolizeaza iubirea, focul, lupta, puterea, pasiunea si exalta, incurajeaza;Violet: inseamna tristete, durere, sfiiciune, sinceritateAlbastru: semnifica puritate spirituala, delicatete, raceala, credinta si predispune la reflexie;

Verde: semnifica multumire, liniste, odihna, tinerete, speranta si stimuleaza activitatea intelectuala;Alb: semnifica lumina, curatenia, nevinovatia, puritatea si pacea;Negru: inseamna moarte, doliu, mister, intuneric, solemnitate, si sobrietate Cap. 4.2Daca cele 3 pete de culoare (rosu, verde, albastru) au aceeasi stralucire, pata centrala privita prin difuzie pe ecranul alb, este alba. Modificand treptat stralucirea unei pete de la maximul la zero, apoi simultan a cate doua pete de culoare, putem obtine toate nuantele de culoare, cu stralucire si saturatie variabile, epuizand de stralucirea relativa a culorilor primare. In laboratorul de fizica am obtinut aceleasi efecte cu 3 becuri de 12W si 50W cu halogen montate in asa fel incat sa asigure conditiile de suprapunere ale fasciculelor pe un ecran de observatie iar petele luminoase sa fie uniform iluminate si contur bine precizat. Sursele trebuie sa fie la aproximativ aceeasi inaltime iar sistemul optic de iluminare sa permita deplasarea petelor luminoase pe ecranul de observatie. Cap. 5Stiati ca ochiul uman poate diferienta peste 10 milioane de nuante? Stiati ca in filme se pot obtine efecte speciale tridimensionale facute in doua variante, putin diferite una de cealalta: -una verde, cealalta in rosu (dupa cele doua imagini se suprapun). Spectatorii pot viziona filmul cu ochelari cu lentile speciale (una rosie si una verde). Ca urmare fiecare ochi va avea parte doar de imaginea destinata acestuia. Stiati ca pentru a obtine lumina alba avem nevoie doar de 3 culori: rosu, verde si albastru, deci culoarea alba este o combinatie de culori.

Categorii de culori Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru. c4q10qvCulorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Vi; R+G=O; G+A=V.Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi si de gr. III (tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet.Clasate dupa componenta spectrala,culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.

2. Culori lumina si culori pigmentiCulorile lumina se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului solar cu ajutorul prismei de refractie.Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrbuinteaza la realizarea tablourilor. Culorile pigment se deosebesc de culorile lumina, deoarece ele nu pot da lumina alba prin amestecul lor complementar si dau culori negre ori gri atunci cand sunt amestecate cu alb. Ele nu au niciodata puritatea culorilor lumina.3. Raporturi de culoare si de luminaIntr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate raporturi de ton.Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare. Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.4. Calitatile culoriiCalitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie.Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos decat un albastru pur.Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa un violet, etc.Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat

combinatiile lor cu complementarele sau culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru.5. Tonalitate. ValoareCulorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special la luminozitatea culorilor.6. Culori calde si culori reciDupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci. De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele la altele, cu.lorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru, rosu decat violet.7. ContrasteIntr-un tablou, un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa difere puternic, unele de altele prin tenta, prin ton si prin gen (caldura sau raceala). Acestea sunt contrastele. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur da un contrast pur spectral; un rosu pur langa un verde pur -; contrast complementar; un rosu pur intens langa un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis -; deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece -; un contrast de cald -; rece.Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv si simultan. Cand observam o pata de culoare pe o foaie alba, apare dupa putin timp in jurul acestei pete un cerc luminos colorat. Acest cerc luminos este un efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o existenta reala pe hartie. In pictura moderna trebuie sa tinem seama de acest efect, care se numeste

contrast succesiv. Efectul de culoare care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de culoare data, este in realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea ochiului de pe culoarea observata pe o alta culoare vecina se produce un amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta ca efect succesiv si culoarea vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim un rosu si simtim efectul succesiv si mutam privirea pe galbenul de alaturi, acest galben ne apare verzui, din cauza ruperii culorii subiectiv -; succesiv, verde (complementara rosului peste culoarea galbena). Acesta este contrastul simultan.8. Umbre colorate si transparenteIntr-un tablou de obicei, obiectele sunt redate prin lumina si umbra. Aceste umbre pot fi exprimate prin tonuri inchise ori prin culori care dau un efect de umbra. Culorile care redau efect de umbra sunt umbre colorate.Cand umbrele lasa sa se simta materia obiectelor reprezentate sau cand umbrele apar foarte luminoase, se spune ca sunt umbre transparente.In zona de umbra a obiectelor apar de multe ori parti mai luminoase care poarta culorile la fel cu ale mediului sau ale obiectelor din apropiere. Aceste pete sunt lumini colorate reflectate de aceste obiecte. Ele se numesc relexe.

Notiuni de baza despre culori

Culoarea este de fapt o caracteristica perceptibila a luminii, descrisa generic printr-un nume. Ochiul omenesc poate sa deosebeasca culorile din spectrul vizibil: rosu - portocaliu - galben - verde - albastru - indigo - violet (mai usor de retinut sub acronimul ROGVAIV   - culorile curcubeului).

Obiectele absorb anumite lungimi de unda ale luminii     iar pe altele le reflecta spre cei care le privesc. Aceste lungimi de unda reflectate spre privitori sunt percepute drept culori.

Fiecare culoare creeaza senzatii si dispozitii diferite in cadrul unei camere. Treceti in revista ghidul culorilor de mai jos, pentru a intelege ce reprezinta fiecare culoare in parte.

Roata culorilor

Alegerea combinatiei de culori este mult mai usoara odata ce ati inteles care este semnificatia spectrului culorilor. Aceasta ne arata care culori se armonizeaza, care sunt complementare si care sunt calde sau reci.

 

 

In spectrul de culori   exista trei grupe de baza, si anume:    

Culorile primare

Culorile primare sunt rosu, albastru si galben. Acestea sunt culori puternice, care lasa o impresie puternica

atunci cand sunt utilizate in decorarea unei camere.  

 

 

 

Culorile secundare  

Culorile secundare sunt verde, portocaliu si mov. Ele se obtin prin combinatia intre doua culori principale.  

 

 

 

Culorile tertiare  

Culorile tertiare se obtin prin combinatia dintre o culoare primara si una secundara, de exemplu albastru+verde = turcoaz

 

 

  Majoritatea rotilor de culoare sunt formate din mai multe culori decat cele 12 culori primare, secundare si tertiare, ceea ce le permite celor ce le folosesc sa aleaga intre numeroase nuante. Pentru a exemplifica conceptele de baza despre culori   am folosit o versiune simplificata a

spectrului de culori. In practica se folosesc insa   o sumedenie de metode de generare a spectrului de culori, de la   versiuni tiparite de roti de culoare pana la programe de grafica pe calculator care   genereaza toate combinatiile posibile de culori.

Sir Isaac Newton a creat pentru prima data o diagrama circulara a culorilor, in anul 1666. De atunci oamenii de stiinta si artistii au inceput sa   elaboreze o   teorie moderna   a   culorilor creand o multime de concepte si formule de calcul. Cum pot sa ne ajute aceste formule de calcul in decorarea unei camere? Cum se poate face o camera mica   sa arate mai mare si mai spatioasa prin simpla utilizare a culorilor? Totul se reduce la crearea iluziilor optice,   un mister al   teoriei culorilor. Inarmati cu cateva principii de baza puteti sa largiti optic spatiul locuintei dvs.  

Cititi despre aceste lucruri in paginile urmatoare ale acestui articol.  

Culoarea este extrem de importanta in decorare. O culoare poate desavarsi sau, din contra, ruina un proiect de decorare. Atunci cand va decorati casa sau doar o camera, alegerea unei palete de culori poate parea o operatiune foarte dificila. Aici gasiti sfaturi si cateva "smecherii" optice care sa va ajute in decorare

Teoria Culorilor – notiuni de baza partea 1

Culori primare si secundare

Stim ca multor persoane li se pare extrem de complicata teoria culorilor si devin confuzi la mentionarea unor termeni ca roata culorilor, culori complementare, tertiare, culori opuse in roata culorilor. In realitate veti descoperi ca este chiar foarte simpla si ca urmand cateva reguli veti obtine rezultate mult mai bune in picturile voastre.

Fiecare artist ar trebui sa cunoasca macar principiile de baza ale acestei teorii. Desi atat Leonardo da Vinci cat si Leon Battista Alberti foloseau principiile teoriei, roata culorilor a fost inventata abia in secolul 18 de catre Sir Isaac Newton. El a demonstrat ca lumina alba contine mai multe culori (rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet). Mai tarziu Johann Wolfgang Goethe a inceput sa studieze efectul pe care acestea il au asupra oamenilor. A descoperit ca unele culori (ex. galben) creeaza senzatia de caldura si se atribuie unor emotii ca pasiunea si veselia, pe cand altele (ex. albastru) creeaza senzatia de frig si implicit sentimentele de slabiciune si frica.

Roata culorilor a aparut din simpla nevoie de a arata cu usurinta relatiile dintre culori. Regula fundamentala a teoriei este ca sunt trei culori ce nu pot fi obtinute din combinarea altor culori. Acestea, rosu, galben si albastru sunt cunoscute ca si culori primare.Binenteles, puteti gasi diferite variatii pentru rosu, albastru sau galben. De exemplu albastru poate fi albastru cobalt, cerulean, ultramarine sau albastru de Prusia. Rosu include rosul alizarin, crimson sau de cadmiu, iar galben include cel de cadmiu, galbenul medium, cadmium light sau galmenul lemon. Toate acestea sunt culori primare, doar diferite versiuni. Nu exista notiunea de culoare primara corecta sau gresita, fiecare variatie a culorii fiind diferita, la fel ca si rezultatul obtinut din amestecarea lor. Fiecare pereche de culori primare va produce o culoare diferita, chiar daca uneori diferenta este foarte mica.

Puteti intreba de ce albul si negrul nu sunt numite culori primare, acestea neputand fi obtinute din amestecul altor culori. Ele au fost excluse din aceasta teorie si numite nonculori deoarece nu pot fi folosite in amestecuri de culori pentru a obtine altele noi. Adaugand alb la o culoare o deschidem iar adaugand negru o intunecam (desi nu se recomanda folosirea negrului deloc in pictura).

Din amestecul a doua culori primare se obtine una secundara. Amestecand albastru si rosu obtinem mov, din rosu si galben avem

portocaliu, iar din albastru si galben avem verde. Nuanta exacta a culorilor secundare este determinata de nuanta culorilor primare si de proportiile in care acestea au fost amestecate. Bineinteles, daca adaugati in amestec o culoare primara in cantitate mai mare decat cealalta, aceasta se va vedea in rezultatul obtinut. De exemplu, daca amestecati rosu in cantitati mai mari decat galben, veti obtine un portocaliu rosiatic.

http://www.colorit.ro/blog/

Culorile de Pictura – partea 1

Un capitol important in tehnica picturii este cunoasterea si corecta utilizare a culorilor.

Colorarea este rezultatul unei senzatii optice perceputa de ochi. Aceasta senzatie este provocata de catre radiatiile luminoase de diferite lungimi de unda. Pictorii insa , atunci cand vorbesc despre culoare se gandesc nu doar la aspect ci si la materiall colorant.

Culori acrilice Winsor & Newton Galeria. Alege din cea mai mare varietate de vopsele acrilice la www.colorit.ro

Pigmentii insotiti de un liant formeaza culoarea sau vopseaua. Aceasta, aplicata pe o suprafata, formeaza prin uscare o pelicula

colorata. Spre deosebire de culori (vopsele), colorantii sunt substante

naturale sau sintetice solubile in alte lichide, impreuna cu care formeaza solutii colorate penetrante.

Oamenii primitivi, in dorinta de a venera zei sau de a decora obiectele din jurul sau, foloseau doar cateva culori cum ar fi: albul de creta, galbenul si rosu de pamant sau negrul de carbune, materiale naturale pe care le avea la indemana. Mai tarziu egiptenii au inceput sa foloseasca oxizi metalici sau plante fierte penstru colorarea tesaturilor. Fixarea culorilor se facea cu ajutorul unei gume care le dadea si stralucire. La final culorile erau acoperite cu un strat de ceara care avea rol izolant si care le pastra stralucirea. Acestia mai foloseau: alb de var si de creta, ocru natural, ocru ars, cinabru, pamant verde, albastru lazulit si negru de fum. Din paleta coloristica lipsea violetul.

Pictorii greci foloseau in sec. IV a Hr. doar 4 culori, asemeni omului primitiv, culori cu care bizantinii reuseau sa obtina carnatia.

Pe la inceputul secolului XVII au inceput sa apara culorile pe baza de pigmenti sintetici, urmarindu-se mai mult stralucirea decat rezistenta lor in timp. Drept dovada descoperirea anilinei in 1850 care era extrasa din petrol sa dovedit a fi o adevarata catastrofa pentru pictura, aceasta tentand multi producatori sa fabrice culori intr-o paleta de nuante foarte diversa, netinand seama insa de rezistenta redusa in timp a acestora. Cu trecerea timpului insa, pictorii le testau si le eliminau de pe paleta lor, acestia ajungand sa se teama de orice fel de produs nou. Astfel de exemplu din cauza galbenului de crom care are anumite defecte acestia se fereau si de verdele de crom, care este una din cele mai bune substante colorante. De aceea este foarte importanta cunoasterea compozitiei chimice a culorilor pe care le folosim. Un pictor mai trebuie sa stie care din culori sunt stabile la lumina, care se usuca repede si care incet si care se combina fara a produce reactii chimice nedorite.

CuloareDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.Puteți ajuta găsind susținere bibliografică pentru conținutul paginii.

Numim culoare percepția de către ochi a uneia sau a mai multor frecvențe (sau lungimi de undă) de lumină. În cazul oamenilor această percepție provine din abilitatea ochiului de a distinge câteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiași imagini. Percepția culorii este influențată de biologie (unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc, vezi daltonism), de evoluția aceluiași observator, sau de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicația multor iluzii optice).

Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe ecranul monitorului, și, în general, sineza tricromă.

Știința culorii, denumită și cromatică, include percepera culorii de către ochiul uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă și aspectele fizice ale culorii în spectrul electromagnetic.

Cuprins[ascunde]

1 Aspectele fizicii culorii o 1.1 Lumina monocromatică o 1.2 Caracterizarea culorii luminii o 1.3 Descompunerea spectrală o 1.4 Caracterizarea culorii corpurilor

2 Percepția culorii de către ochi o 2.1 Percepția culorii luminii o 2.2 Percepția culorilor obiectelor

3 Reprezentarea culorilor o 3.1 Reprezentarea XYZ și xy o 3.2 Reprezentarea L*a*b* o 3.3 Temperatura de culoare o 3.4 Reprezentarea culorilor obiectelor

4 Sinteza culorilor o 4.1 Sinteza aditivă o 4.2 Sinteza substractivă a culorilor

5 Bibliografie 6 Vezi și

[modifică] Aspectele fizicii culorii

[modifică] Lumina monocromatică

Culorile pure (monocromatice) vizibile

culoare intervalul de lungimi de undăintervalul de

frecvențe

roșu ~ 610-780 nm ~ 480-405 THz

oranj ~ 590-650 nm ~ 510-480 THz

galben ~ 575-590 nm ~ 530-510 THz

verde ~ 510-560 nm ~ 600-530 THz

azur ~ 485-500 nm ~ 620-600 THz

albastru ~ 452-470 nm ~ 680-620 THz

violet ~ 380-424 nm ~ 790-680 THz

Lumina monocromatică este o radiație electromagnetică perfect sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea P transportată și prin frecvența f a

oscilației. Alternativ, în loc de frecvență, se utilizează lungime de undă , unde c este viteza luminii în vid. Lumina monocromatică este vizibilă pentru ochiul uman numai dacă lungimea de undă se încadrează între aproximativ 380-400 nm și 700-760 nm (sau, echivalent, frecvența ei este între aproximativ 750 T Hz și 430 THz).

[modifică] Caracterizarea culorii luminii

Lumina produsă de o sursă luminoasă este, în general, un amestec (o sumă) de radiații electromagnetice de diferite lungimi de undă și intensități, adică, echivalent, o suprapunere de radiații monocromatice. O caracterizare completă a luminii se poate face doar prin exprimarea puterii radiate pe fiecare lungime de undă (sau, echivalent, pe fiecare frecvență). Această caracterizare este dată de o funcție de distribuție spectrală a puterii (engl. Spectral Power Distribution — SPD).

De remarcat că, de fapt, puterea radiată exact pe o anumită lungime de undă este nulă; ceea ce specifică funcția de distribuție spectrală a puterii este puterea radiată într-un interval de lungimi de undă sau de frecvențe, raportată la lățimea intervalului. Ca atare, distribuția spectrală a puterii

luminoase poate fi dată sub două forme, după lungimea de undă, , sau după frecvență, .

Între cele două exprimări există relația: .

[modifică] Descompunerea spectrală

Spectrul luminii albe

Descompunerea spectrală a luminii constă în izolarea radiațiilor de diferite lungimi de undă, adică separarea individuală a fiecărei componente monocromatice. Descompunerea spectrală poate fi realizată:

Descompunerea luminii cu ajutorul unei prisme optice

* Utilizând dispersia luminii (variația indicelui de refracție al unui material transparent în funcție de lungimea de undă), prin trecerea luminii prisme optice. Un fenomen similar are loc în cazul curcubeului.

Prin difracția luminii printr-o rețea de difracție.

Rezultatul acestei descompuneri este spectrul, numit astfel de către Isaac Newton de la cuvântul latin pentru apariție.

[modifică] Caracterizarea culorii corpurilor

O suprafață care reflectă lumina reflectă independent fiecare componentă spectrală (fiecare frecvență sau, echivalent, fiecare lungime de undă). Astfel, caracterizarea fizică a culorii unui obiect se face printr-o funcție care dă, pentru fiecare lungime de undă (sau frecvență), raportul dintre puterea radiației reflectate și puterea radiației incidente. Astfel, dacă radiația incidentă are distribuția spectrală a puterii s(λ) și suprafața are funcția coeficient de reflexie pe lungime de

undă c(λ), lumina reflectată va avea distribuția spectrală a puterii dată de .

O suprafață care reflectă difuz toate lungimile de undă în mod egal este percepută ca albă, în timp ce una neagră absoarbe toate lungimile de undă, fără a reflecta nici una.

Similar, se poate caracteriza culoarea în transparență a unui corp printr-o funcție care asociază fiecărei lungimi de undă un coeficient de transmisie.

[modifică] Percep ia culorii de către ochiț

[modifică] Percep ia culorii luminiiț

Ochiul nu distinge, ca având culori diferite, orice surse luminoase cu distribuții spectrale diferite. Explicația este că pe retină se găsesc trei tipuri de receptori, receptorii din fiecare tip fiind sensibili în mod diferit la diferitele componente din spectrul luminii. Răspunsul fiecărui senzor

este un nivel de excitație, care poate fi reprezentat ca un număr real. Două culori sunt percepute identic dacă oricare dintre ele declanșează același răspuns din partea fiecărui tip de receptor.

Curbele de sensibilitate ale celor trei tipuri de celule cu conuri (L, M, S) implicate în vederea diurnă și ale celulelor cu bastonașe (R) implicate în vederea nocturnă

Matematic, cele de mai sus se formalizează astfel. Fiecare tip de celule se caracterizează printr-o curbă de sensibilitate spectrală — o funcție definită pe intervalul de lungimi de undă ale luminii vizibile și cu valori reale pozitive. Răspunsul fiecărui tip de receptor este dat de produsul scalar al distribuției spectrale a luminii incidente cu curba de sensibilitate a receptorului respectiv:

unde I este intervalul de lungimi de undă ale luminii vizibile, i(λ) este distribuția spectrală a puterii luminii incidente, iar L(λ), M(λ) și S(λ) sunt curbele de sensibilitate ale celor trei tipuri de receptori, reprezentate în figura alăturată.

Două culori sunt percepute identic dacă răspunsul la ele, pentru fiecare tip de receptori, (rL, rM și rS) este identic.

[modifică] Percep ia culorilor obiectelorț

Două culori identice pot fi percepute diferit datorită „calibrării” percepției culorilor după mediu. Cele două discuri galbene au exact aceeași culoare, dar sunt percepute ca având culori diferite.

Percepția culorilor de către ochi — de fapt, de către creier — este complicată de faptul că analizatorul vizual compară culoarea luminii reflectate de un obiect cu culorile luminii din mediu.

Astfel, o coală albă (care reflectă în mod egal toate culorile spectrului) apare albă și dacă este iluminată cu lumină galbenă (de la un bec electric cu incandescență), și dacă este iluminată cu lumină albă (de la Soare), deși distribuția spectrală a puterii luminii reflectate în cele două cazuri este diferită. Acest lucru se întâmplă deoarece creierul „compensează” culoarea luminii primite de ochi dinspre coala de hârtie, „calibrându-se” după culorile luminii ambiante.

Invers, aceeași culoare văzută în condiții diferite este percepută diferit, datorită aceluiași proces de compensare.

[modifică] Reprezentarea culorilor

Problema unei caracterizări standardizate pentru culori se pune în multe domenii, între altele, fabricarea coloranților și vopselurilor, fotografia color, televiziune, design grafic, sisteme de iluminare. Există mai multe standarde în acest sens, cele mai multe fiind bazat pe standardul de reprezentare XYZ definit de Commission internationale de l'éclairage în 1931.

[modifică] Reprezentarea XYZ i ș xy

Reprezentarea XYZ constă în trei numere reale pozitive, notațe X, Y și Z, fiecare dintre ei fiind definit ca produsul scalar dintre distribuția spectrală a puterii luminii și o „curba de sensibilitate” standardizată:

unde I este intervalul lungimilor de undă vizibile (400 nm – 700 nm), i(λ) este funcția de

distribuție spectrală a puterii luminii incidente, iar , și sunt curbele de sensibilitate ale receptorilor din ochi, reprezentate grafic în figura alăturată.

Culoarea luminii emise de un corp perfect negru, în reprezentare xy

Dacă se dorește separarea intensității luminii de culoarea ei, intensitatea este reprezentată de componenta Y, iar culoarea se reprezintă prin valorile xy:

[modifică] Reprezentarea L*a*b*

Reprezentarea L*a*b* constă, ca și reprezentarea XYZ, din trei numere reale, însă este construită în așa fel încât să ofere o legătură mai directă între distanța euclidiană între două triplete de numere și diferența perceptuală între culorile corespunzătoare. Pentru aceasta, legătura dintre XYZ și L*a*b* este una neliniară:

unde Xn, Yn și Yn sunt valorile XYZ corespunzătoare luminii considerate albe și presupunând

, și

[modifică] Temperatura de culoare

Culoarea luminii emise de un corp perfect negru

Pentru surse ce produc lumină destul de asemănătoare cu cea produsă de un corp negru incandescent, culoarea poate fi caracterizată prin temperatura pe care trebuie s-o aibă un corp perfect negru pentru a produce culoarea respectivă. Această temperatură se numește temperatura de culoare a sursei.

[modifică] Reprezentarea culorilor obiectelor

Pentru obiectele care reflectă sau transmit lumina, nicio reprezentare din trei componente reale nu poate descrie suficient culoarea. Este posibil să se creeze două obiecte A și B și două surse de lumină S și R astfel încât:

S și R au aceeași culoare perceptuală (aceleași valori XYZ, dar spectre distincte), iluminate de S, obiectele A și B au aceeași culoare perceptuală (lumina reflectată de cele două

are aceeași descriere XYZ) iluminate de R, obiectele A și B au culori perceptuale diferite (valori XYZ diferite).

[modifică] Sinteza culorilor

[modifică] Sinteza aditivă

Sinteza aditivă a culorilor

Sinteza aditivă a unei culori constă în obținerea luminii de o anumită culoare prin combinarea unor surse de lumină de diferite culori fixate, numite culori primare. Sinteza aditivă se realizează, de exemplu, în tuburile catodice ale televizoarelor și monitoarelor de calculator, precum și în monitoarele TFT și în videoproiectoare.

În cadrul sintezei aditive, intensitatea fiecărei surse individuale poate fi variată, astfel că distribuția sa spectrală a puterii se înmulțește cu un factor, iar distribuția spectrală a puterii luminii rezultate este suma funcțiilor de distribuție spectrală a puterii ale surselor individuale. Sinteza aditivă este deci un proces liniar.

Sinteza aditivă a culorilor spectrului din roșu, verde și albastru. Cele trei bare de jos arată ce intensitate s-a folosit din fiecare culoare primară pentru a obține culoarea, din dreptul poziției respective, din bara de sus

De exemplu, culoarea rezultată prin sinteză aditivă din roșu, verde și albastru într-un tub catodic este caracterizată de valorile XYZ:

R, G și B fiind intensitățile luminoase emise de luminofoarele celor trei culori, în conformitate cu semnalele aplicate tubului catodic. Prima coloană a matricii de mai sus reprezintă culoarea, în sistem XYZ, a luminoforului roșu; a doua coloană reprezintă culoarea luminoforului verde, iar a treia a celui albastru.

Gamutul obținut prin sinteză aditivă din trei culori primare. Culorile primare sunt reprezentate de vârfurile triunghiului, iar gamultul este reprezentat prin interriorul triunghiului

Pentru a determina valorile RGB necesare producerii unei anumite culori, trebuie înmulțit vectorul XYZ de obținut cu inversa matricii de mai sus:

De remarcat că, întrucât matricea de transformare din XYZ în RGB are elemente negative, este posibil ca, pentru anumite valori XYZ, una sau mai mai multe dintre valorile RGB rezultate să fie negative. Aceste culori nu pot fi create de către un dispozitiv bazat pe culorile specificate aici.

Mulțimea culorilor ce pot fi create de un dispozitiv constituie gamutul dispozitivului.

Obținerea unui gamut adecvat se poate face printr-o alegere adecvată a culorilor primare sau prin utilizarea a mai mult de 3 culori primare. Selecționarea culorilor roșu, verde și albastru este dictată de considerentul obținerii unui gamut cât mai mare. Este însă falsă ideea că orice culoare ar putea fi produsă prin sinteză aditivă din roșu, verde și albastru.

[modifică] Sinteza substractivă a culorilor

Sinteza substractivă a culorilor

În cadrul sintezei substractive, culoarea se obține prin filtrări succesive ale unei surse albe prin filtre de diferite culori și „tării” ale filtrării.

Filtrarea se face, de obicei, prin plasarea unei cerneli pe hârtie: dacă cerneala nu este aplicată, rămâne hârtia albă, care reflectă aproape în totalitate lumina incidentă; dacă se aplică cerneală, în zona respectivă cerneala absoarbe selectiv anumite lungimi de undă, culoarea hârtiei fiind dată de lungimile de undă deabsorbite. Dacă mai multe cerneluri se aplică una peste alta, coeficientul de transmisie pentru fiecare lungime de undă rezultă ca produs al coeficienților de absorbție ai cernelurilor individuale. Pentru a controla „tăria” aplicării fiecărei cerneluri, cerneala se aplică în puncte mici unul lângă altul, acoperind un anumit procentaj din suprafața hârtiei.

Fenomenele care determină culoarea obținută sunt puternic neliniare. Ca urmare, modelarea obținerii culorilor prin sinteză substractivă este o problemă dificilă.

[modifică] Bibliografie

Rafael C. Gonzalez, Richard E. Woods, Digital Image Processing. Addison-Wesley Publishing Company, 1993, § 4.6 Color Image Processing

http://www.poynton.com/notes/colour_and_gamma/ColorFAQ.html http://color.org/faqs.xalter