Nr. 33 Iunie 2006

1

DACIAmagazinnr. 33 iunie 2006

cmykCOLOR

În calitate de fondator ºi preºedinte al Societãþii�Dacia Revival� salut deschiderea celui de �Al VII-lea Congres Internaþional de Dacologie:Decebal2006�.

Organizaþia noastrã deþine un numãr de 6 filiale înRomânia ºi 5 în alte þãri ale lumii, un site pe internet(�www.dacia.org�), o publicaþie - �Dacia Magazin�� o staþie de televiziune în New York - �Dacia T.V.�;a sponsorizat, timp de cinci ani, emisiunea sãptãmânalã�Noapte Albastrã � de la Radio România ºi aorganizat ºi susþinut pânã acum ºapte ediþii anuale aleCongresului Internaþional de Dacologie la Bucureºtiºi cinci în Statele Unite ale Americii sub patronajulInstitutului de Teologie Ortodoxã din New York, aridicat pe teritoriul României , în ultimii cinci ani, treimonumente: statuia regelui� Burebista� (Orãºtie, jud.Hunedoara), �Niculae Densuºianu� (Densuº, ÞaraHaþegului, jud. Hunedoara), �Primul mesaj scris dinistoria omenirii� (Tãrtãria, jud. Alba).

Dacã la încheierea lucrãrilor Congresului VI,participanþii au solicitat în unanimitate, ca anul 2006sã fie dedicat comemorãrii a 1900 de ani de lamoartea regelui dac Decebal, Ministerul Culturii ºiCultelor a hotãrât sã dedice naþional ºi internaþionalAnul Românesc 2006 �Daciei romane�(!?!).

Punctul nostru de vedere, supus aprecierii publiceromâneºti, pleacã de la realitatea cã, potrivit datelor

istorice din însãºi sursã latinã, cotropirea, jefuirea ºicolonizarea Daciei (fie ºi doar a 14%! din teritoriul ei)au fost rezultatul unei acþiuni de agresiune externã, deinvadare a pãmânturilor noastre strãmoºeºti (sintagma�Dacia Felix� însemnând, în perioada în care a fostformulatã, �Dacia cea rodnicã� ºi� nicidecum �Daciacea Fericitã�, cum a tradus, partizan, Petru Maior!).

ªtim astãzi, cã întreaga teorie a �derivãrii limbiiromâne din latinã� (ca ºi a derivãrii celorlalte limbieuropene �romanice�) este o flagrantã eroare, în pofidafaptului cã pe acest neadevãr a fost construitã oîntreagã disciplinã lingvisticã: Romanistica.

Mai toþi lingviºtii de autenticã competenþã recunosc

cã �limbile romanice� � inclusiv idiomurile latine carenu le sunt precursoare, ci surori acestora � au evoluatîn mileniile III ºi II i.d.Hr. dintr-o aripã �romanicã�,central ºi est-europeanã, dezvoltatã din straturile maivechi ale Indo-Europenei ºi Paleo-Indo-Europenei,vorbite de o populaþie locatã pe cursul mediu ºi inferioral Dunãrii, pânã în nordul Mãrii Negre.

Este o chestiune de elementarã logicãrecunoaºterea faptului cã ºi pe �teritoriul de formare�

Cuvânt de deschidere

Dr. Napoleon SãvescuPreºedinte �Dacia Revival International

Society�

2

DACIAmagazin nr. 33 iunie 2006

a rãmas, constant, un nucleu conservativ alcaracteristicilor idiomului iniþial .

A atribui limba urmaºilor acestora, limbii latinilorde pe Tibru, înseamnã a ne întoarce la inepþiiledicþionarului lui Laurian ºi Massim.

La memoriul pe care l-am înaintat PreºedinteluiRomâniei, în care ceream ca în anul 2006 sãcomemorãm 1900 de la moartea regelui erou Decebal,mi-a rãspuns Secretarul de Stat, dl. Virgil ªtefanNiþulescu, din Ministerul Culturii ºi Cultelor; probabilo persoanã bine intenþionatã ºi doctã în domeniul sãuspecific de activitate, dar, din nefericire, insuficientcunoscãtoare a problemei în discuþie.

Adevãrul este cã, înainte de a se consemna în istorie�activitãþi italice� (de sorginte greceascã, deci egeeanãºi deloc �europeanã�!) existã un numãr impresionantde �culturi preistorice� ºi �incipient istorice�( veziCucuteni, Gumelniþa, Criº-Starcevo, Hamangia,Vincea, L.B.K., etc.), respectiv din mileniile IV ºi III

î.d.Hr., determinante pentru conturarea perimetrului�indoeuropean incipient�, care se aflã pe teritoriul�geto-dacilor!

În alte teritorii din �orbis romanus� care au suferito ocupaþie cu sute de ani mai lungã decât teritoriulgeto-dacic (cum sunt, spre exemplu, Britania- 400de ani, Grecia- 641 de a �mixat cu invadatorii� ºi nicinu ºi-au modificat limbile native! Ba chiar mai mult, înItalia, romanii nu au reuºit sã creeze o limbã unitarã,existând azi, acolo, peste 150 de dialecte!

Oare englezii celebreazã �Anul Claudius�, francezii�Anul Cezar�, spaniolii �Anul Agripa� , sirienii �AnulPompey cel Mare� , egiptenii �Anul Octavianus� ,israelienii �Anul Titus� etc.?

Ar fi ceva de neînchipuit. Ridicol.Este umilitor ºi de neînþeles faptul cã Ministerul

Culturii forþeazã poporul nostru sã celebreze astãziinvazia Daciei de cãtre romani, în loc sã comemoreze1900 de ani de la trecerea în eternitate a ultimului regedac al naþiunii noastre, marele Decebal.

3


Comunicarea face aprecieri critice asupra ultimelormasuri oficiale prin care, in locul comemorarii a 1900de ani de la lupta de independentza a dacilor regeluiDecebal in lupta inegala cu invazia legiunilor romane sieroicul sfarsit al conducatorului acestei lupte, s-a preferatguvernamental �destinarea� anului cultural romanesc 2006sarbatoririi a 1900 de ani de la� subjugarea pamantuluinostru stramosesc de catre un stat strain.

Se mentioneaza cauzele pentru care, dupa parereaautorului, s-a ajuns la o veritabila �diminuare� aimportantzei factorului dacic, a rolului acestuia in orizontulantic, a reducerii artificiale a �ariei de habitat� a geto-dacilor, toate acestea puse pe seama limitarilor de naturapolitica impuse istoriografiei romanesti in cele cinci deceniide dominatzie comunista, si care a dus la o realaincatusare si �lenevire� a cercetarii stiintzifice, limitatastrict la datele �traditzionale� si cele convenabilesistemului politic. Autorul considera ca, din aceleasicauze, au fost ignorate doua posibile surse de

exceptzionala informatzie suplimentara privind orizontulantic si premedieval al Istoriei Romaniei, si anumedepozitele �necunoscute cercetatorilor romani � ale�hrubelor Bibliotecii Vaticanului� si ampla istoriografiegermanica si scandinava, care detzin acte revelatoare cuprivire la arealul si implicarea politica a dacilor in epocapremedievala.

Cu privire la personalitatea regelui Decebal, autorulcomunicarii nu investigheaza datele privind cele douarazboaie daco-romane de pe teritoriul Daciei ci elementeleistorice care au condus la aceasta confruntare si care,dupa parerea autorului, contribuie � printr-o investigareinsuficienta � la diminuarea viziunii asupra importantzeireale a regatului dac, in epoca de inceput a mileniului I

Autorul prezinta cateva ipoteze personale, de lucru,privind inscriptzia DECEBALUS PER SCORILO aflatape vasul dezgropat la Gradistea Muncelului si propune oinvestigatzie lingvistica comparativa pentru analizareanumelui �DECEBAL�.

Prof.TIMOTEI URSUConsilier Stiintific al Societatii

“DACIA REVIVAL INTERNATIONAL”

DECEBAL:

PROSLÃVIREA ªI DIMINUAREA LEGENDAREIFIGURI A REGELUI DACILOR

4


cmyk COLOR

Comemorând pe Marele Rege DECEBAL acum -când se împlinesc 1900 de ani de la trecerea lui laDumnezeu - evocãm ºi invocãm pe strãmoºii noºtriautentici, traco-geto-dacii, strãvechimea, autohtonia ºicontinuitatea lor în urmaºi: naþiunea românã.

Cum spunea poetul Nichifor Crainic: � În doina dulce-a mamei Dochii/ Alunec din pãrinþi în prunci/ ªideschizând pe lume ochii/ În cel de azi sunt cel deatunci.�.

Îi evocãm, întâi, spre a ne cere iertare pentru marelepãcat al atâtor înaintaºi ºi contemporani ai noºtri carei-au uitat ºi chiar i-au contestat, celebrând, în schimb,victoria asupra lor a unui imperiu cotropitor, în anul106 d.H., imperiu care le-a distrus Statul naþional condusatunci de Marele Rege DECEBAL, dupã care a trecut lajefuirea sistematicã a pãmântului cotropit. Uitarea ºicontestarea s-au produs sub presiunea unei ideipericuloase, aceea cã imperiile aduc civilizaþie ºiocrotesc popoare, ca ºi sub presiunea unei tezeneºtiinþifice, teza romanizãrii traco-geto-dacilor.Ambele, ºi ideea, ºi teza, ºi-au gãsit la noi ºi obedienþiºi adepþi care, de la nivelul autoritãþii ºtiinþifice ºipolitice, au îndoctrinat fals atâtea generaþii. ªi pentruaceasta rãmân rãspunzãtori.

Evocãm acel tragiceveniment de acum1900 de ani, gândindu-ne la consecinþele atâtde grave ale distrugeriiStatului naþional geto-dac ºi învãþând, o datãîn plus, din aceastãlecþie a istoriei, ceînsemneazã menþinereaºi apãrarea Statuluinaþional - expresiasupremã a voinþei

2006ANUL DECEBAL

SEMNIFICAÞIA COMEMORÃRII MARELUI REGEConf. univ. G. D. Iscru

Doctor în istorie

politice a naþiunii.

Comemorându-l pe Marele Rege DECEBAL, atragematenþia asupra importanþei pe care civilizaþia traco-geto-dacã a avut-o atât pentru urmaºii direcþi - naþiunearomânã - cât ºi pentru geneza civilizaþiilor naþionale înEuropa ºi nu numai în Europa.

În sfârºit, comemorãm un eveniment trist, dar cuoptimismul pe care þi-I dã speranþa. Cãci Statul naþionalgeto-dac a fost restaurat de cãtre un strãnepot al luiDECEBAL, generalul Regalian, dupã aproximativ unveac ºi jumãtate de ocupaþie, Imperiul fiind silit sã-ºiretragã trupele ºi slujbaºii la sud de Dunãre. Geto-dacii,în continuare, rezistând primului ºoc al migratorilor,vor gãsi cu aceºtia un modus vivendi, pânã când românii,cum se vor numi mai târziu urmaºii lor direcþi, ºi-auputut reconstitui Statele naþionale, mai întinse ºi maiputernice. Iar Romei imperiale i s-a plãtit �pânã laultimul bãnuþ�. Este o istorie care urmeazã sã se scriede aici înainte.

ªi mai avem încã o speranþã. Anume aceea cã,începând din acest an al comemorãrii pentru prima datãa durerosului eveniment din Antichitatea noastrã,forurile academice ºi universitare, pe temeiul izvoarelor,îºi vor regândi opinia ºtiinþificã asupra strãmoºilornoºtri autentici, cãci prea mare le-au fost ºi le esteeroarea ºi pãcatul de a fi slujit o tezã pe care nimeni n-a demonstrat-o convingãtor, niciodatã, pentru niciunteritoriu cotropit atunci, de ImperiuI Roman.

Mihai Eminescu, care simþea în el un suflet ºi o inimãde dac, scria despre strãmoºii sãi astfel:

�Era un popor brav acela, care-a impus tribut superbeiîmpãrãtese de marmurã a lumei: Roma. Era un popornobil acela a cârui cãdere te împle de lacrimi, iar nu dedispret ºi a fi descendentul unui popor de eroi, plin denobleþe, de amor de patrie ºi Iibertate, a fi descendentulunui asemenea popor n-a fost ºi nu va fi ruºineniciodatã�.

5


cmyk COLOR

Lucrarea se referã, în mod special, la organizarea

politico-militara a geto-dacilor din secolul al V-lea i.e.n.panã in secolul al II-lea e.n.

Daca în secolele XI-VIII î.e.n., în Hallsttat, se trece

la confecþionarea din fier, a armelor de luptã ºi ladublarea fortificaþiilor faþã de epoca bronzului (116identificate arheologic în puncte strategice), începând

cu secolele VI-V i.e.n., în La Tene, se realizeazã noitipuri de arme din fier(toporul de lupta si spada cu douataiºuri) ºi se intensificã confecþionarea din diferite metale

a pieselor pentru echipamentul militar (coifuri,cnemide,cãmasi de zale,scuturi, etc.) sau a pieselor deharnaºament pentru unitãþile de cavalerie.

Izvoarele antice consemneazã numele primului rege,

care domneºte peste geþi, la inceputul secolului al V-

lea i.e.n. ºi succesiunea regilor geto-daci panã laDecebal, contribuþia lor la organizarea economicã ºiadministrativã a Daciei, a armatei ºi implicarea lor in

relaþiile politico-militare cu alte state vecine saudepartate.

Cercetãrile arheologice atestã consolidarea

sistemelor de fortificaþii ºi folosirea de noi tehnici deconstrucþii ale cetãþilor cu zid din piatrã încã din secolulal IV-lea î.e.n. ( Baloteºti- Mehedinþi, Sornum �

Argeº,Cotnari).De asemenea, elaborarea de noi tehnicide luptã de cãtre regii daci, în perioada la care nereferim, ºi apararea integritãþii teritoriale a Daciei, au

fost recunoscute cu admiraþie de cãtre contemporani.

Tezaurul a fost descoperit în anul 1837, de cãtresãtenii-Ion Lemnaru si Stan Avram -,într-o carierã depiatrã din Valea Urgoaiei, la 1 km.de satul Pietroasa,judetul Buzãu. Dupã o serie de peripeþii, autoritãþileMinisterului de Interne au recuperat din tezauruldescoperit doar 12 piese, din aur, însumand o greutatede 18,7975 kg ; unele piese erau impodobite,prinmontura de pietre preþioase. Tezaurul a fost predat, inanul 1838, Colegiului Sfantului Sava din Bucuresti undemai exista o colectie de obiecte vechi. Cele douacolecþii au constituit baza organizãrii Muzeului deAntichitãþi din Bucuresti.

A fost studiat de numeroºi cercetãtori, începandcu arheologul Alex. Odobescu ºi apoi de N. Fettich,C-tin. Daicoviciu, Ecaterina Dunareanu-Vulpe, MirceaBabeº ºi alþii care au propus o primã datare între anii250-375 e.n. ºi l-au atribuit vizigoþilor. Arheologii KurtHoredt si Radu Harhoiu au datat tezaurul intre anii

400-450 ºi l-au atribuit ostrogotilor. Arheologul VictorTeodorescu, dupã o amplã cercetare asupra tezaurelor1 si 2 descoperite la ªimleul Silvaniei ºi a tezauruluide la Pietroasa consemneazã pentru prima datã,existent ape anumite piese a simbolurilor paleocrestine.

Dupa analiza tuturor studiilor publicate,coroborarea lor cu datele furnizate de arheologie ºiizvoarele antice, lucrarea noastrã aduce noi precizãricare impun urmatoarele concluzii.Carpii, de neamgetic, care locuiau pe teritoriul Munteniei ºi sudulMoldovei, se învecinau în partea de est cu goþii avândca hotar Nistrul.Vizigoþii au trecut în Imperiul romande rãsãrit, prin Dobrogea ºi au fost colonizaþi lahotarele Macedoniei, in anul 375 e.n., iar ostrogotiiau trecut în imperiu la inceputul secolului al V-lea e.n..Ostrogotii ºi vizigotii nu au locuit pe teritoriul Moldovei,nu erau creºtini ºi nu au avut in posesie tezaurul de laPietroasa. Acest tezaur aparþinea carpilor.

De la Charnabon la Decebal. Organizareapolitico-militarã a geto-dacilor

Tezaurul de la pietroasa ºi importanþasa istoricã pentru vechea civilizaþie româneascã

Prof. Viorica Enãchiuc

Prof. Viorica Enãchiuc

6


Dragi confraþi în convingeri ºi speranþe,

NOI, URMAªII Prof. Mariana TERRA

Vã rog sã-mi permiteþi sã vã prezint aceastãconfesiune a mea ca fostã profesoarã de românã,latinã ºi francezã în ºcoli bucureºtene ale anilor �69- �92. Confesiunea nu mi-a impus-o nimeni ºi nu edeterminatã de nimic altceva dacât de propria-miconºtiinþã. Deoarece conºtiinþa este un datfundamental, specific fiinþei umane, ºtim cu toþii cãeste greu � dacã nu chiar imposibil � sã pãstrezitotul în sinea ta atunci când simþi cã ai ceva de spus,ceva care te-ar putea elibera de povara apãsãtoare atãcerii.

Încã din anii gimnaziului, petrecuþi într-un orãºelde pe malul Mureºului, am simþit instinctiv cã cevanu este în ordine în manualele ºcolare de istorie ºiromânã. Ni se spunea, printre altele, cã, în timpulrãzboiului cu oastea împãratului roman Traian,Decebal, vestitul rege dac, a preferat sinuciderea înlocul capturãrii.

Îmi amintesc cã am venit acasã ºi l-am întrebatpe tatãl meu:

- Tatã, la ºcoalã ni s-a spus cã Traian a venit lanoi, în Dacia, ca sã ne cucereascã þara ºi cã Decebal

s-a sinucis ca sã nu cadã în mâinile romanilor. Dareu nu înþeleg ceva: dacã romanii au venit sã nesupunã, de ce e lãudat Traian?

Nu voi uita niciodatã rãspunsul:- Draga tatii, tu sã zici cum scrie în carte, dar sã

ºtii cã noi suntem daci, ne tragem din Decebal iarromanii au fost rãi cu dacii.

- Pãi atunci de ce ni se zice cã noi ne tragem dinromani?

- Pentru cã aºa se cere acum ºi tu nu trebuie sãpui întrebãri de felul ãsta la ºcoalã, cã nu e bine. Esecretul nostru. Noi suntem daci, ãsta e secretulnostru! Bine?

De atunci înainte, ori de câte ori eram intrigatã deceva, mã confesam tatãlui meu ºi mã simþeameliberatã: cuvântul lui avea o greutate mult mai maredecât toate informaþiile din manualele ºcolare la unloc.

Am pãstrat secretul ani ºi ani de zile, ca pe ocomoarã care nu trebuie vizitatã prea des.

Oportunismul acelei triste perioade s-a nascut dinconformism forþat de împrejurãrile politice...

În secolul I înainte de Cristos,regele Burebista apãra hotareleRgatului Dacia, la Nord de LaculConstanþa, contra invaziilor repetateale triburilor germanice venite dinScandinavia.

Pentru aceastã operaþiune militarã,Burebista a trebuit sã se deplaseze dinDacia Pontica, unde se afla în acelmoment, pânã la Lacul Constanþa(Bodensee), situat între Elveþia ºiGermania de azi.

Acest imens regat dacic era relativstabil, din punct de vedere politic,deºi era constituit din numeroase

Decebalus, regele Daciei creºtine ºi noi,românii de azi

Alexandru STANPreºedinte DACIA REVIVAL, Filila ELVEÞIA

triburi, pe un spaþiu imens,aproximativ 3/4 din suprafaþa Europeide azi.

În orice caz, Sarmizegetusa nuintrase în conflict direct cu Roma,graþie diplomaþiei inteligente, paºnice,a regelui Burebista ºi a administraþiilordacice.

În aceastã perioadã de relativãstabilitate a regatului Daciei, ImperiulRoman ataca Galia de Sud ºi ocucerea, Iulius Cezar profitând de oeroare tacticã a lui Vercingetorix,conducãtorul-erou al armatei galilor.

Cum a intrat ºi cum trãieºte

Vercingetorix în conºtiinþa copiluluifrancez de azi, cum a intrat ºi cumtrãieºte regele Burebista în conºtiinþacopilului român de azi ?!

Regii din Dacia necreºtinã ºi regiidin Dacia creºtinã, Burebista,Deceneu, Scorilos, Duras, Decebalus,Diegis etc., ce mai pot simboliza eiastãzi, pentru noi, românii dinRomânia, pentru românii dinBasarabia, pentru cei de la Sud deDunãre?!

Ce mai pot semnifica ei pentruromânii din strãinãtate în 2006 ?

Ce mai pot reprezenta ei în

7


Noi mulþumim aici arhitectuluiCristofi Cerchez, istoricului NicolaeDensusianu pentru cercetãrile lor, înlumea fascinantã a Daciei antice.

În aceastã osmozã dintre viaþacomplexã din Dacia necreºtinã si apoitrecerea treptatã la creºtinism, înDacia creºtinã a secolelor I, II si pânala sec.VIII, se gãsesc surseleechilibrului nostru ca neam, canaþiune în Europa de azi, în lumea deastãzi.

Iar Decebalus este regele dac dinsecolul I, II, care a devenit apoisimbol al Libertãþii pentru români,secole de-a rândul.

Unde îl gãsim noi pe Decebalusazi?

Regele Decebalus este prezent înMunþii Carpaþi, în ape, în Tiras-Nistru,în Danubius, în Somes, în Naparis,în Arges, în Timis, în Repedea, înCasimcea, în Cerna, în Ozana, înBicaz, în praful drumului pe care noimergem în România ºi din zonalimitrofa României de azi.

Decebalus este ºi vine în noi prinmama ºi prin tata.

El este prezent în cânteculciocârliei, în vuietul valurilor Mãrii,el este prezent în transpiraþia þãranuluiromân care munceºte cinstitpãmântul pentru familia lui, precumºi în înþelepciunea acestuia.

Decebalus este în cânteculcopilului român fericit precum ºi înlacrima lui, tot aºa cum Wilhelm Tellstrãluceºte în ochii unui copil elveþian.

Decebalus eºti tu ºi eu pentru atâtºi atâta cât noi mai sântembinefãcãtori, adicã români, în 2006.

Decebalus mãsoarã ºi alimenteazãsetea noastra de Libertate, nevoianoastrã de adevãr profund, dinGaetia.

Decebalus mai înseamnã pentrunoi, românii din strãinãtate, noþiuneade acasã, chiar dacã aici comunismulromânesc ne-a furat « legal » sau adistrus efectiv, case, rude, cãrþi,

conºtiinþe, structuri sociale, structuriculturale, economice, structurijuridice si altele.

Ce mai poate simnifica Decebaluspentru copilul român de pe malulNistrului-Tiras, de la Cernãuþi, de laTiraspol, din Maramureºul de Nord,de la Tisa sau pentru copilul românnãscut la Sud de Dunãre sau laMilano, la Londra, la Paris, la Roma,la Washington, la Zürich sau laMadrid ?!

Spiritul din Dacia a lui Decebaluseste prezent de asemenea în scrierileSfântului Ioan Casian, ale lui Dionisiucel Mic, Nicetas de Remesiana sauale preotului Dacicus, în cruceaDaciei, deºi Cultul lui Zalmoxis, cultulsoarelui etc., erau încã prezente înconºtiinþele si în obiceiurile tuturorpopoarelor Daciei antice.

Decebalus este prezent în versullui Eminescu, în Coloana Infinituluilui Brâncuºi, în podurile lui AnghelSaligny, în inteligenþa ingineruluiGeorge Constantinescu, în diplomaþialui Titulescu, în pianul lui Dinu Lipattisau al lui Radu Lupu precum ºi învioara ºi în nobleþea sufletului luiGeorge Enescu sau în vioara lui LiviuPrunaru, astãzi.

Pe Decebalus noi îl gãsim dacãvrem ºi facem efortul necesar ºi înMircea Eliade, în Emil Cioran, înAlexandru Busuioceanu precum ºi înspiritul românilor distruºi de cãtreRusia-URSS, în Fãgãraºii lui IonGavrilã Ogoranu, în spiritul românilordistruºi de cãtre comuniºtii români dinRomânia ºi din strãinãtate.

Decebalus este prezent la CetateaSarmizecetusa, la Blidaru, la Costesti,la Fareagu, la Orãºtie, precum si întoate Davele Sufletului românesc.

Decebalus este în frunza verde depe toate vaile din Basarabia, dinRomânia, el este si în mirosul faineisi al prajiturilor care se raspândesteîn bucatriile mamelor românce si decare copiii se bucura.

Regele Decebalus a condus

aceastã perioadã istoricã,caracterizatã de internet, de SIDA,de foametea a zeci de milioane decopii în Africa, în Asia, de« globalizare » pre-orientatã, de 62 deani de comunism rusesc ºi decomunism românesc, în România ;de manipularea finanþelor si a armateicelei mai industrializate naþiuni de azi,asemãnãtor celei a Imperiului Roman,din secolul II ?

Pentru mulþi români pe care eu îicunosc personal, trebuie mãrturisitcu durere, cã nimic sau aproapenimic, în afarã de câteva amintirirãzlete de la ºcoalã sau despreprofesori de valoare inestimabilãpentru cultura românã, pe careaceºtia i-au avut în ºcolile dinRomânia�

Si totuºi, dacã noi ne reamintimbine, Decebalus a fost, este ºi va fisimbolul de Libertate al Daciei, dedemnitate, de inteligenþã aliatã cunatura, de tenacitate, de diplomaþie,de organizare socialã, de culturã adacilor, a geþilor, a costobocilor, atira-geþilor, urmaºii pelasgilor, aitracilor.

Spiritul profund de libertate alromânilor, spiritul de credinþãcreºtinã al românilor de azi, îºi auoriginile în secolele I ºi II decreºtinism din Dacia, condusã deregii Scorilos, Duras, Decebalus.

Aceastã sete de libertate aromânilor de azi îºi are originile deciºi în faptele regelui Decebalusprecum si în Dacia necreºtinã.

Regele Decebalus a favorizat ºicultivat continuarea instalãrii treptate,echilibrate ºi armonioase aCreºtinismului în Dacia, creºtinareînceputã deja în anii 50-60, în DaciaPontica.

Pe Columna Daciei de la Roma,este sculptatã scena în care dacii beaudin cupa de împãrtãºanie creºtinã,înaintea ultimului asalt alcotropitorilor multinaþionali veniþi dela Roma.

8


cmyk

popoarele geþilor în plinã perioadã deexpansiune a Imperiului Roman ateu,în Dacia de Nord, de Est , simultancu expansiunea acestuia în Spania siîn Mesopotamia.

Românii din strãinãtate precum siromânii din România de azi au nevoiede reperele lor adevãrate, de celeîncãrcate cu valorile Sufletuluiromânesc perpetuu.

De aceea, administraþiilebisericilor, cea a Bisericii ortodoxe,cele ale Bisericilor catolice precum sicele ale Bisericilor protestante dinRomânia trebuie sã promovezecercetãrile pentru studierea Culturiidin Dacia creºtinã precum ºi sãrespecte si sã utilizeze terminologiade origine latinã si nu cea de origineslavã, obicei cultivat mai ales de cãtreBOR.

Promovarea si utilizareaterminologiei de origine slavonã înbisericile din România de azicontribuie la rusificarea LimbiiRomâne de azi.

Si noi românii, nu vrem si nudorim aºa ceva!

Sfinþii Dacicus, Ioan Casian,Pãrinte al Bisericii Universale,

Dionisiu cel Mic, Nicetas deRemesiana etc. au scris în limba latinãºi nu în slavonã!

Toti cei enumerati erau originaridin Dacia crestina, ei au fost scoliti,formati în Dacia crestina si au traitîn Dacia si ulterior în alte tari dinEuropa si ele tot de Cultura latina darnu slavona!

Slavii nu existau înca în Europa,ei nu erau înca crestinati.

Singurele naþiuni rãmase divizatede comunism si/sau nazism dupã1990, în Europa, sânt România siCehia, prin Basarabia si Slovacia.

Decebalus este si în sufletul luiPan Halippa.

Decebalus s-ar bucura mult deReUnirea românilor din Basarabia cuRomânia adicã ceea ce a mai rãmasazi din Dacia dintre Hypannis si LaculConstanþa.

Regele Burebista simbolizeazãUnitatea Daciei între Hypannis-Bug,Marea Neagrã la Est ºi LaculConstanþa, la Vest.

Alexandru Ioan Cuza reprezintãUnirea Basarabiei cu Muntenia în1859 ºi, tot aºa, Pan Halippa a luptatpentru ReUnirea Basarabiei cu

România în 1918-1920.Noi, români din strainatate,

propunem Ministerului Culturii dinBucuresti, ca în fiecare oras dinRomânia sa fie numita o PiataDecebal, o Piata Burebista si câte unBulevard Burebista respectivBulevardul Decebal.

În Bucuresti, noi propunem cadenumirea de Soseaua Kisseleff sa fieînlocuita cu denumirea BulevardulBurebista!

El, Decebalus, sarbatoritul de azial Congresului de Dacologie VII, afost parte integranta din Unionistiiromâni de la 1859 precum si alUnionistilor români de la 1918-20, dela Chisinau, Bucuresti, Iasi, Cernauti,Cluj, Brasov, Constanta.

Zilele acestea, aici la Congresul deDacologie, la Bucuresti si apoi laOrastie si apoi acolo unde noi traimfiecare, sa sarbatorim RegeleDecebalus si pe colaboratorii sai fideli,în treburile Daciei.

Spre o Renastere a României, aBasarabiei, prin faptele lui Decebalussi ale generalilor lui?!

Cu Sanatate si cu Prietenie pentrutoti.

Erori istoriografice

În istoriografia româneascã de pânãacum referitoare la rãzboaiele daco-romane din 101-102 ºi 105-106 existãdouã erori de interpretare, credem noi,majore. Mai întîi, ambele rãzboaie suntprezentate ca niºte acþiuni militarepurtate între liderii celor douã armate.Fie se vorbeºte în mod exclusivistdespre armatele dacice sau romane cares-au ciocnit în cele douã confruntãri,fie accentul trece subit pe conducãtori:pe Decebal sau pe Traian.

Niciun studiu serios nu s-a ocupat

Generalii lui DecebalDan Oltean

de intermediari. Niciun studiu nu aabordat în mod exhaustiv situaþia ºi rolulgeneralilor daci sau romani din celedouã rãzboaie. Astfel, s-a creat oimpresie falsã cã responsabil de toateacþiunile militare desfãºurate la nord deDunãre este doar Decebal sau doarTraian. Unul din obiectivele acestuistudiu este tocmai acela de a analizadatele istorice care existã despregeneralii din tabãra dacicã ºi de a acoperiîntr-o oarecare mãsurã golul nefiresccare s-a ivit între soldaþii lui Decebal ºirege, din interpretãrile istorice.

A doua eroare majorã este aceea de

a despãrþi în mod absolut acþiunilemilitare din rãzboaiele 101-102 ºi 105-106, de cele ulterioare, de cele purtatede dacii din provincia Dacia ºi din afaraei împotiva cotropitorilor romani. Maiales dacii din afara provinciei cuceritepoartã acelaºi tip de agresiuni între anii117-270 ca ºi dacii din regatul luiDecebal, înainte ca acesta sã fie cuceritde romani.

La fel cum dacii din regatul care-ºiavea capitala la Sarmizegetusa Regiatreceau în repetate rânduri Dunãreaîngheþatã ºi pustiau þinuturile romanede la sud de fluviu ucigînd guvernatorii

9


provinciilor romane, tot aºa procedauºi dacii din afara provinciei create deromani pe teritoriul fostului regat dacic.Dacii din Maramureº, Criºana, nordulºi centrul Moldovei atacau înmomentele de crizã ale imperiuluiproducând devastãri de amploare. Înplus, aceste adevãrate invazii dacice înprovincia întemeiatã de Traian au dusla uciderea a nu mai puþin de doiguvernatori ai Daciei romane.

Al doilea obiectiv al studiului nostrueste acela de a trasa o fireascã legãturãde continuitate între acþiunile generalilordaci, conduºi de Decebal, din timpulrãzboaielor cu romanii ºi cele ale dacilorde dupã anul 117.

În mod necesar, luptele dacilordintre 117-270 au fost purtate tot degenerali. O parte dintre aceºticonducãtori au iniþiat �rãzboiul dacic�din 117-118, iar ulterior luptele împotrivaromanilor au fost conduse de urmaºiiacestor bravi generali.

Pânã acum a existat, la nivelulinterpretãrilor istorice româneºti, oteorie unilateralã, preluatã probabil dinªcoala Ardeleanã, care punea accentuldoar pe rezistenþa romanã din Dacia ºicare accentua doar perioadele de aºa-zisã pace ori prosperitate. Nimeni nuºi-a pus problema asupra suferinþelorprovocate de aceste invazii repetate aledacilor necuceriþi ºi, mai ales, nimeninu a dorit sã explice cine i-a condus peaceºti daci în luptele lor împotrivaimperiului. Una dintre invaziile dacicedin imperiu, cea din 170, ajunge pînãîn apropierea Atenei. Au fost aceºti daci

din 170 niºte troglodiþi, niºte jefuitori,conduºi de �nimeni�- aºa cum încearcãsã sugereze istoriografia de nuanþãlatinistã - sau dimpotrivã: trupele lor aufost bine organizate, bine înarmate ºiconduse de militari profesioniºti? Noicredem cã rãspunsul la aceste întrebãrinu poate fi decât unul pozitiv, cu atâtmai mult cu cât, la un interval destul descurt de timp, alþi doi daci, care seremarcã datoritã faptelor de arme, atingfuncþii înalte în ierarhia militarã ºiadministrativã a imperiului. Este vorbade Regalianus ºi de Galerius care devinîmpãraþi romani.

Decebal ca general

Înainte de a ajunge unul dintre ceimai importanþi regi ai Daciei ºi de aveghea de la Sarmizegetusa Regiadestinul Daciei, Decebal a fost unuldintre cei mai iscusiþi generali ai acestormeleaguri. Datoritã abilitãþilor salemilitare, el a ucis nu mai puþin de doigenerali romani ºi a distrus legiunilecomandate de aceºtia.

Iordanes, în lucrarea Getica, neaminteºte despre acþiunea fulgerãtoarepurtatã împotriva Moesiei, prilej cucare însuºi guvernatorul OppiusSabinus este ucis. Guvernatorul, celcare avea comanda militarã amajoritãþii trupelor din Moesia, esteprins de daci ºi decapitat. Aceastãoperaþiune condusã de generalulDecebal se petrecea undeva prin anul85. Acum regele Duras îi cedeazã tronullui Decebal iar aceasta devine rege. În

continuare, Decebal poartã tratative cuîmpãratul Domiþian ºi îi cere, înbatjocurã, sã fie de acord cu pacea,�doi oboli de locuitor roman�.

Evident, confruntãrile nu se opresc,dimpotrivã, Domiþian îl trimite pegeneralul Cornelius Fuscus, înprimãvara anului 87, sã-l atace peDecebal chiar la el acasã. Confruntarease produce la Tapae, iar romanii suntpur ºi simplu exterminaþi. CorneliusFuscus este ºi el ucis, iar trofeele luatede daci de la romani vor fi gãsite deaceºtia în cetãþile dacice din MunþiiOrãºtiei ºi vor fi recuperate abia în anul102. Prin urmare, Decebal ajunge regedatoritã calitãþilor sale de militar ºi destrateg. Înainte de a antrena întreagaforþã a Imperiului Roman împotrivasa, el bate legiunile atât pe propriullor teren, cât ºi în Dacia, ucide doigenerali romani ºi obþine de la Domiþiano pace favorabilã în urma cãreia aprimit �meºteri pricepuþi în cele maidiferite meserii folositoare ºi în timpde pace ºi în timp de rãzboi� (DioCassius, Istoria romanã, 67, 7)

Regele Decebal în textele de la SinaiaPrintre marii regi geto-daci,

pomeniti în tablitele de la Sinaia,figureaza la loc din cinste viteazulDecebal, alaturi de care sunt pomenitisi fiii sai, Diegio si Vezino, precum sisora sa, Geopyr.

Precizarile facute în textele de laSinaia asupra legaturilor de rudenieîn familia marelui rege sunt foarte

Adrian Bucurescu

importante, întrucât pâna acumDiegio era socotit fratele lui Decebal,Vezino - locotenentul lui si mare preotiar numele surorii nu era cunoscut.

Un izvor antic singular spune cape tatal lui Diurpaneus, ce era un altnume al lui Decebal, îl chemaSterissa. Din textele de la Sinaia seîntelege ca regii geto-daci erau, la

rândul lor, fii de regi, dar trebuiauconfirmati si de Sfatul Vitejilor, ca maitârziu voievozii, confirmati de DivanulTarii, cu conditia esentiala sa fie deos domnescc. Aproape sigur,Sterissa a fost fiul lui Coryllus sauScorilo. DI URPANEUS �Cel Orfan�era un supranume al lui Decebal, ceeace înseamna ca regele Sterissa a

10


murit devreme, probabil în vreo luptasi, pentru ca fiul lui era prea mic,domnia i-a fost încredintata lui Duras,fratele lui Sterissa si unchiul miculuiprint.

Se stie de la Jordanes ca, dupavictoria asupra romanilor condusi deFuscus, Decebal si celelalte capeteniiau fost numiti ANSES, denumireadacica a semizeilor sau îngerilor. Afarade acest atribut, în textele de la Sinaia,Decebal are înca si altele, printre care:�Cel Sfânt�, �Împaratul�, �SingurStapânitor� adica �Autocrator�,�Magnificul�,�Domnul Divin�, �CelVrednic�.

Pe Columna lui Traian, toti dacii,inclusiv Decebal, sunt îmbracati lafel, în costumul national mostenit deromâni, care trebuie sa fi fost sicostumul ciobanesc, în amintireafaptului ca însusi Zeul Zalmoxis, numitla Sinaia si Savelo si Zavelio, fusese,

în adolescenta, pastor. Dar cum Zeulajunsese apoi mare preot si rege si vafi purtat atunci vesminte sacre, într-unul din textele de la Sinaia se scrieca Decebal îi întâmpina pe soliiromani în costum de ceremonie:�Împaratul Decebal a iesit din palatcu luptatorii Daciei, cu sfintii preoti,acoperit cu valul sacru al Daciei sicu coroana, încrezator în gratiaZeului Savelo, cu tot neamul înpreajma lui, condus la întâlnire deDiegio si Vezino. Ajungând la domnul,solul roman s-a închinat lui Decebal.Ostasii l-au înconjurat pe domnulFuscus ca si pe nespalatii care îlslujeau. La joc feciorii s-au prins(întrecut). Au fost vegheati la plecareadin Sarmizegetusa�.

Nu-i vom putea ierta niciodata pecei care, din prostie sau din rea-vointa,nu au vegheat asupra tablitelor de laSinaia, pagini din adevarata noastra

Biblie. Astfel au pierit, poate pentrutotdeauna, multe alte informatii denepretuit referitoare la marele rege casi la altii, care s-au jertfit pentrudainuirea neamului nostru. Dar noi îivom învinge pe cei întunecati si îijuram Cerului ca Dacia se va înalta,dupa cum ne îndeamna un cântec delupta, transcris dupa o tablita de laSinaia, adica de la poalele Kogaionului:

IZNO CYORYO!SPOVEDI CERIODACIA O PYSYRYO!

Pentru moment voi supunecititorului, spre dreapta lui judecatã,un text bine cunoscut tuturor dinBiblia zisã a lui Ulfila ºi anumerugãciunea TãtãI nostru dupãEvanghelia lui Matei VI. 6-12:ATTA UN SAR THU IN HIMINAIWEIHNAI NAMO THEIN, VIMAITHIU DINASSUS THEINS, WAIRTHAI WILGA THEINS SVE INHIMINA GAl ANA AIRTHAI. HLAIFUNSAR ANA THANA SINTEINAIGIF UNS HlMMA DAGA. GAHAFLET UNS THATEl SKULANBIGAIMA SV A SVE, GAl WEISTHAI SKULAM UNSARAIM GAlNI BRIGGAIS UNS INFRAINSTUBN GAH AK LAUSEIUNS AF THAMMA UBILIN [UNTETHEINA IST TIUDANGARDI, GAHMACHS, GAH WULTAUS INAIWINS AMEN] [cãci a Ta este

împãrãþia ºi puterea ºi mãrirea învecii vecilor amin].

Acest text este transliterat în C.A.din limba goticã. [Unui vorbitor delimba germanã îi va fi lesne sãînþeleagã textul, cãci germana, pringeticã, este nepoata de fiicã a limbiigete, aºa cum foarte limpede auclarificat savanþii nordici, idee la careeu am aderat.]

În rugãciunea Tatãl nostrum avem65 de cuvinte din care mai mult dejumãtate (toate cele subliniate) le-amputut recunoaºte, chiar la primavedere, cã sunt getice ºi hitite.

Pentru cuvântul ATTA = tatã, vãrog sã vedeþi/revedeþi atent STUDIIde Dacologie II cu subtitlul �Falstratat de geto-dacã� (recomandat miede cãtre Dl. Professor Dr. FlorinRotaru, Directorul Editurii BibliotecaBucureºtilor, unde am publicat cartea

în 2003) Lecþia a 2-a. p.26-27precum ºi �Culegere de micro studii�(Arvin Print, 2004) p. 81-82, undetratez despre limba hititã ºi unde,printre multe alte cuvinte, semnalatede cãtre Carolus Lundius ca fiind purgetice, în cartea Zamolxis primusGetarum legislator, se regãseºteidentic ºi în hititã, ba chiar ºi în huritã,limbã înruditã cu hitita, cãci mai multãvreme au avut ºi un regat comun.

Substantivul ATTA a fost însuºitapoi, de elinã, latinã, persanã, arabã,turcã (vezi ºi ATTA TURK = tatã alturcilor, cognomen cãpãtat deMustafa Kemal ca unul ce pusesebazele statului turc modem). Deci,cum subliniazã cãrturarul suedezCAROLUS LUNDIUS, este unul dincele mai vechi cuvinte getice (vezi ºiLEX ATTINIS) ºi la aproape douãsecole ºi jumãtate dupã aceea,

CODEX ARGENTEUS –CEL MAI VECHI DOCUMENT SCRIS PREPONDERENT ÎN GETÃ

(DOVEDIT, ÎN SPECIAL PRIN LEXIC)prof. Maria Criºan

11


susþinut ºi de hititã. Geticul ATTA amai devenit în elinã ºi latinã ºiADONIS (= tânãrul frumos de carese îndrãgosteºte Afrodita; în românãavem �floarea gingaºã�, DEDEÞEL,anemonã în care Afrodita l-ar fiprefãcut, dupã moarte, pe ADONIS,dupã tradiþia autohtonã, regãsit ºi înebraicã, în formula de invocareADONAI (de origine frigianã) pe careo rostesc rabinii în ceremonialul deînmormântare, însemnând DOAMNE!STÃPÂNE! Aceasta pentru cãJEHOV AlJAHVE = Dumnezeu, erainterzis sã se pronunþe; în afarã deADONAI, ei mai rosteau ºi numelede ELOHIM, cum foarte corectsemnala ºi Dl. Teleoacã în conferinþasa prezentatã la GETICA, la fineleanului 2004.

În mitologia nordicã, acest tãtuc(ATTIN/ATTA a devenit WODAN/WOTAN) ODIN. Trebuie sãmenþionãm faptul cã prima inscripþiehititã a fost descifratã în anul 1917deci, la 6 ani dupã moarteasavantului român N. Densuºianu, aºacã nu avea cum sã fie cuprins acestA TT A - getic/hitit - despre care euam tratat ºi tratez ºi acum - înlucrarea sa Dacia preistoricã,publicatã la doi ani dupã dispariþiaautorului, cum eronat a afirmatDomniºoara Antigona Grecu laºedinþa din 5 ianuarie 2005 aAcademiei Daco-Române, când euam prezentat ~ aceeaºi schiþã).

Meritã sã scoatem în evidenþãfaptul cã savantul belgianBonaventura Vulcanius Brugensis, înal sãu extrem de preþios tratat Delitteris et lingua Getarum siveGothorum, 1597, unde, ca al 2-leaautor, a publicat ºi alfabetul getic[primul fusese Joannes MagnusGothus, care îl copiase de pe o rocãuriaºã, subliniazã i.a. cã EpiscopulUlfila, în traducerea Pentateuhului(primele cinci cãrþi din V.T.) s-afolosit de alfabetul getic, de scriereageti cã, aducând simplificãri unorlitere - oricine poate constata aceastacomparând alfabetele. Vulcanius mai

relataezã cã el s-a aflat în posesiaunor foi deteriorate care ar fi fostexact aceleaºi care s-ar fi pierdut dinCODEX ARGENTEUS (Existãcercetãtori asidui ai acestuimonument literar, printre care ºiFriedrich Fuld (Ulfilas GotischeBibelubersetzung Die altestegermanische Urkunde - Leipzig,1805) care vorbesc despreMoeso8otischen Buchstaben de cares-a slujit efectiv Ulfila în C.A

Episcopul Ulfila (313 - 383) a trãitºi activat ca prelat pe pãmânt getic -doar bunicii lui se refugiaserã dinCapadocia în MoesialGeþia din cauzapersecutãrilor împotriva creºtinilor.

Dupã cum am stabilit de pestecinci ani pe baze pur raþionale,etnosul GOT este totuna cu cel GET,GEÞII s-au numit, dupã sec. al IV-lea, preponderent GOÞI, dar înPeninsula Scandinavã, dupã cum osusþin toþi cãrturarii nordici, ei s-aunumit Getae din vremuri imemorialepânã în Evul Mediu târziu iarEpiscopul Ulfila - subliniazã nordicii- a creat aºa zisul alphabet gotic dincel genuin getic ºi cã el a scrisesenþialmente în geticã, în calitate deautor (parþial) al lui C.A., consideratcel mai vechi document de limbãgermanã ºi care este, în opinianoastrã/ºi/ cel mai vechi Documentde limbã getã.

Aºadar, EpiscopulUlfila a tradus�Pentateuhul� (inclus înC.A), din greacã îngoticã/geticã, adicã înlimba vorbitã peteritoriul unde el a trãitºi a activat, timp de 40de ani, ca episcop, iarnoi credeam cã acolo s-a ºi nãscut, cãcimajoritatea biografilorlui vorbesc cã bunicii luiar fi fost refugiaþi dinCapadocia în Moesia.Literele/ parte din ele, decare Ulfila se foloseºte,

sunt cele getice, inclusiv runele -dupã cum spun unii autori, da, spuneu, dar nu cele pur germanice, ci celepur getice, deoarece runele s-aufolosit pe teritoriul strãmoºilor noºtripânã în secolul al 12-lea; în bogataprefaþã la CODEX ARGENTEUSUPSALIENSIS, se subliniazã faptulcã forma runelor era diferitã de laun teritoriu la altul ºi cã pe însuºiacelaºi teritoriu s-au folosit runediferite. Foarte interesant desemnalat este ceea ce subliniazã ºiAncient Scripts. Com.: Gothic este(citez): Goþii au vorbit o limbãgermanicã unicã în felul ei ºi legat nunumai de conceptul de cel mai vechiidiom germanic, dovedit ca atare, darmai ales prin aceea cã este un idiomcu totul aparte din familia limbilorgermanice fãrã vreo legãturãlingvisticã cu vreo altã limbãgermanicã care a supravieþuit,· laaceasta eu aº mai vrea sã adaug:lucrurile stau altfel pentru cã estevorba de idiomul getic, în opinia mea,idee susþinutã ºi de limba hititã încare am aflat o mulþime de cuvinteidentice cu cele din getã. Lucrurilestau astfel ºi pentru cã punctul deplecare a fost limba getã, ca matcã atuturor celorlalte limbi zis indo-europene/ mai curând indo-germanice: de subliniat, cel dintâi,cunoscut mie, a spus-o cãrturarulsuedez CAROLUS LUNDIUS.

12


pãrþile corpului uman grade de rudenie animale diverse

capú mamâ câni Dumnidzãochiú tati aoie þerúureachi frati birbecú lunâpalmâ verú þapú soarimaþî cuscru caprâ luni, martâguºi cumnatú edú dumânicâcoapsâ dziniri iapâ ploaipulpâ nora calú neauâgrumadzú soacrâ vacâ brumâmustãþî nipotú vulpi caºúnãri niveastâ lupú þeapâ, aiú

Aproape toate civilizaþiile lumii s-audezvoltat în jurul unor importante fluvii:

Civilizaþia Egipteanã - pe valeaNilului, Civilizaþia Mesopotanianã - pevalea Tigru-Eufrat, Civilizaþia Chinezã- pe valea Fluviului Galben, CivilizaþiaIndianã - pe Gange. Iar CivilizaþiaEuropeanã care va începe în zona celuimai important fluviu european, Dunãrea,se dezvoltã în zona Carpato-Danubiano-Pontica - spaþiu ce seconfundã cu un imens site istoric, dinpãcate foarte putin cercetat ,de undefoarte puþine lucruru au iesit la ivealã :Hamangia ,Cucuteni, Tartaria, Vinga,Cascioarele ºi, bineînþeles,Sarmisegetusa , Sfinxul din Bucegi

Este greu de stabilit în timp ºi înspaþiu de unde pânã unde au existataceºti Pellasgi, apoi Traci, Daci, apoiGeþi, Sciþi�dar dacã-i citim cu atenþiepe Homer, Herodot, pe Iordanes,Carolus Lundius, pe N. Densusianu, peMarija Chimbutas sau Gordon Childe,putem spune cã aici apare primacivilizaþie europeanã, aici s-au îmblânzitpentru prima datã animalele, aici s-aaprins pentru prima datã focul, aici esteceea ce specialiºtii au numit �VecheaEuropã�, spaþiu populat în antichitateîn principal de Dacia ºi Macedoniaistoricã. Vom trece în revistã scurtaistorie a acestui spaþiu de la pelasgi lamongoli.

...Macedonenii au fost oameni ai

înãlþimilor, ei au respirat întotdeaunalibertatea.

Ei (dupã spusele EpicsopuluiVeniamin De Tudela în sec 12) � aufost vlahi nestãpâniþi de nimeni.�

Aºa se ºi explicã faptul cã SuleimanMagnificul a fost nevoit sã acordemacedone- nenilor autonomie localãîn sec.16 iar ei au înfiinþat capitanatelecu armatoli, ceea ce le-a asigurat ºimai bine pãstrarea limbii, obiceiurilorºi religiei.

Neamul românesc s-a format peambele maluri ale Dunãrii unde a existat

Scurtã istorieAROMÂNÃ, MACEDO-ROMÂNÃ, MACEDO-VLAHÃ

Dimu Lascu

o unitate etnicã româneascã despãrþitãde fluviu care nu era un hotar, ci o axãa românitãþii (neam românesc pe careîl putem asimila cu un ou cu douãgalbenuºuri într-un albuº foarte diferit, slavo-otomano-grec)

Din pãcate, codiþiile de existenþã ,viaþa de clan, setea de libertate amacedonenilor vor cultiva tendinþeindividualiste cu manifestãri anarhice,care vor împiedica vederi mai largi deformare a unui organ politic unitar, iarinteligenþa ºi vrednicia lor vor fi folositela izbînda altora.

O limbã nu dispare pânã nu-i disparvorbitorii, aºa cã limba traco-geto-dacãnu a dispãrut, ea este latina vulgarã, saui se mai poate spune latina dunãreanã,care va deveni, prin evoluþie ºi sintezã,italiana de azi în Peninsula Italicã,spaniola de azi în Peninsula Ibericã,franceza de azi în Galia ºi, bineînþeles,româna ºi aromâna de azi din cadrulfostului Imperiu Roman de Rãsãrit undea existat ºi rezistat un singur popor latin- poporul român.

Cu puþinã dificultate, aromânii dinTesalia ºi Pind�etc, se pot înþelegeîncã la vorbã cu românii de la Nistrusau chiar dincolo ºi nu ImperiuluiRoman i se datoreºte acest fapt , cãciromanii nu au cãlcat niciodatã înBasarabia.Acest fapt are o singurãexplicaþie ºi anume cã ei (dacii simacedonenii) au fãcut parte dintr-un

sungur popor de neam traco-dac ºi autrãit ºi trãiesc pe un teritoriu care a fostDacia-Mare. Ei sunt singurii bãºtinaºiai acestor locuri, care nu au venit denicãieri, ei au fost din totdeauna învechea Europã, motiv pentru care einu au putut fi dezrãdãcinaþi de toatenãvãlirile care au trecut peste ei.

Ceea ce defineºte un popor este, înprimul rând, limba vorbitã.

Câteva cuvinte din limba pe care ovorbesc cei cãrora li se spune�vorbitori de vlahã� în Grecia la Salonic,Tesalia, Pind, în Bulgaria, Albania,Serbia. (tabelul de mai jos)*

Care român, oriunde s-ar afla el, nuînþelege oricare dintre aceste cuvinte?

De altfel, aºa se ºi explicã de ce unaromân din oricare din þãrile din sudulDunãrii, când vine în România, seintegreazã cu uºurinþã la orice nivel deînvãþãmânt ºi în foarte scurt timp nu-lpoþi deosebi de ceilalþi români.

Datoritã forþei de caracter, conºtiinþaaromânului este foarte puternicã; deaceea el spune cu mândrie când se aflãlângã un alt vorbitor : �Io hiu armân�(eusunt aromân) adicã nu sunt nici grec,nici sârb, nici turc, nici francez, darºi mai multã bucurie are când seîntâlneºte cu un român nord �dunãreancãruia îi spune :

�ª-o hiu armân�.M u l þ u m e s c

º-o hiu armân

13


Societate umanã înregistreazã înevoluþia ei, populaþii care s-au distinsprintr-un înalt nivel al civilizaþiei,exprimatã în formele de organizaresocio-economicã ºi spiritualã. Pelasgiisunt consemnaþi în istorie, ca avândcel mai vechi cod de legi scrise dinlumea anticã, numit Belagines (D.Bãlaºa-Fundaþia Artelor Dor 1998,pag. 5 ) .

Herodot (lib. IV c 789) aminteºtecã un rege al agatârºilor, Anacharsis(694 î.e.n) a compus o lucrare înversuri despre legile sciþilor, dar elesunt mult mai vechi. Strabon vorbeºtede un codice de legi �vechi de 6000de ani dupã spusele lor�.

Aceste legi erau considerate deunii autori, divine. Grecii îi numeaupe pelasgi dioi, precum zeii. ªi legilelui Solon, �în mare parte compilaþiuniºi imitaþiuni dupã legile sciþilor dinCarpaþi ºi Dunãrea de Jos, erauconsiderate divine ºi strãmoºeºti dintimpuri îndepãrtate. Platon spune cãatenienii îºi revendicau originea dinAtlas ce-ºi avea regatul la N. deIstru�. (N. Densusianu �DaciaPreistoricã�, 1913, pag. 879)

Denumirea BelaginelorAceasta variazã în funcþie de

context, având sens ºi formã sensibilapropiate; diferenþa este datã de unfonem. Formele înregistrate vorevidenþia importanþa acestor legi înexistenþa durã a pelasgilor. Uniicercetãtori, (D. Bãlaºa op. cit. pag.23) le denumesc �Legile frumoase�sau �Legile naturii.� (V. Kernbach-Universul mitic al românilor, Ed. ªtiinþ.1994).

Etimologia cuvântului�Belagine�

În relevarea etimologiei, avem învedere mai întâi etimonul lexemuluiValah, provenit din cuvântul pelasgus,

Belagine este, la origine, un cuvântcompus, iar primul termen se referãla aceeaºi Pelasgi.

Prin evidenþierea aplicãrii legilorfonetice , a evoluþiei fireºti a uneia ºiaceleaºi limbi-pelasgã, valahã, vomdemonstra cã BELAGINELE suntLEGILE PELASGILOR, aleVALAHILOR, în fapt. Etimologiacuvântului Belagine, odatã relevatã,riguros ºtiinþific, se constituie ca o altãverigã din lanþul continuitãþii ºivechimii valahilor, dezlegând noienigme.

Prestigiul BelaginelorAcesta a reieºit ºi din demersul

nostru de pânã acum; vom releva însã,importanþa lor prin prezentarea ÎNPREMIERÃ, a revendicãrilor prinseîntr-un PACT propus de daciirãsculaþi, romanilor, în anul 117 e.n.În spatele fiecãrei revendicãri seevidenþiazã legile strãvechi încãlcate ºinemulþumirile îndreptãþite alebãºtinaºilor.

Vechimea BelaginelorExistã din timpuri imemoriale - cum

am mai arãtat. Iordanes spune, pe lajumãtatea sec. al VI-lea e. n., cã�existã ºi azi.� ªi Dionisie Exigul (465-545 e. n), �dac adevãrat�, dupã cumspune N. Durã (�Strãromânul DionisieExigul ºi opera sa�- rev. �Otodoxia�,1978, pag,7), responsabilul MariiArhive Sinodale a Bisericii dinConstantinopole, a avut Belaginele, aadãugat ºi tradiþiile orale ºi a formatun �corpus de legi�.

Belaginele sunt menþionate înTransilvania, în Þara Româneascã, înMoldova ºi în þãrile vecine, ca JusWalachie, Lex Antiqua Valachorum,Lex et Consuetudo, sau MosValachorum.

Romanii sunt compilatorii acestorlegi. Cele �XII Tabule Romane�,

despre care vorbesc cei vechi (Tacit-Ann, 27 ºi Servius-Aen VII-675), aufost copiate de decemviri laînsãrcinarea senatului.

N. Densusianu comparãprevederile din Lex Valachorum dinÞara Fãgãraºului din sec. al XVII-lea, cu cele ale celor �XII TabuleRomane� ºi conchide: �suntidentice�.

Scepticii ar putea spune cã valahiii-au copiat pe romani. Noi aducemargumente care aratã cã legile valahesunt cele originare.

Belaginele - punte peste timpAm gãsit, în demersul nostru de a

alcãtui un �Dicþionar Explicativ deAntroponime Pelasgo-Române�,câteva antroponime care conþin în sinedenumirea Belaginelor, Identificarealor în limba românã ºi în cea pelasgãaratã cã ecouri milenare ale existenþeipelasgilor au ajuns pânã azi, acestenume fiind purtate de vecinii sau decolegii noºtri.

Belaginele - legile obºtilorvalahilor

Dupã cucerirea Daciei,majoritatea dacilor s-au retras înmunþi cu nobilii ºi cu iniþiaþii lor,organizându-se dupã legile vechi, încondiþiile diferite. Principala formãce funcþioneazã este cea a obºtilor.

Belaginele devin Legile ObiceiuluiPãmântului. Vom arãta felul în carefuncþioneazã obºtea condusã de�sfatul bãtrânilor.�

Formaþiunile obºteºti aveauinstituþii proprii, obligaþia de a daoºteni, un for judecãtor particular,alcãtuit din Oameni Buni.

Vom demonstra cã aceleaºi instituþiicu acelaºi rol se gãsesc în �LexUtinensis� sec. VI-VII e.n., care aufost copiate dupã un cod �barbar� alunei populaþii ce locuia în pãrþile

BELAGINELE - dovadã a vechimii valahilor în istorie

Prof. Maria Ciornei

14


Istrului.Existenþa legilor obºtilor, ca legi

strãvechi, o vom arãta aducând însprijin documente, prezentate pentruPrima Datã, gãsite într-un volum al luiTudor ªtefanelli, membru alAcademiei Române, intitulat�Documente din vechiul Ocol alCâmpulungului Moldovenesc�(Ed.Acad. 1915), ce cuprind zapise, danii,

scrisori de judecatã, zãlojaguri,începând din sec. al XVI-lea pânã însec. al XIX-lea.

Vom evidenþia în modul deorganizare ºi funcþionare al obºtilor,libertãþile ºi drepturile dacilor dealtãdatã, recunoscute ºi respectate ºide strãinii ocupanþi, austrieci ºi unguri.

Civilizaþia superioarã a pelasgilor,organizaþi riguros, dupã legi flexibile,

realiste ºi perfectibile în timp, auasigurat evoluþia întregii omeniri.

Cufundându-ne în adâncimeatimpului, auzim ecourile cele maiîndepãrtate ale strãmoºilor, care

n-au pierit, ci s-au înveºnicit ºine-au înveºnicit prin limba lormelodioasã ºi prin frumuseþea legilor,care îi unea de Cer ºi-i þinea drept,pe Pãmânt.

DECEBAL, de la a cãrui trecereîn eternitate se împlinesc 1900 deani, nu este un nume, ci o denumirea gradului de evoluþie spiritualã atinsde regele geto-dac, care �a reuºit sã-l depãºeascã pe cel a lui Scorilo� -adevãratul sens al expresiei�Decebalus per Scorilo�. Existãposibilitatea de a demonstra indirect(prin conþinutul baladelor ºi basmelorpopulare) procesul de iniþiere � pânãla atingerea/realizarea unirii esenþeiumane cu cea divinã.

Adevãratul sens al legendaruluitezaur este ceva mult mai de preþdecât aurul fizic, acela de aurspiritual echivalent luminii divine,lumina fãrã de sfârºit - �Ain sofAUR� (în ebraicã). Este speranþatransmisã iniþiatic de Zalmoxiselitelor geto-dace cu foarte mult timpîn urmã; aº spune cã întâi a fostZalmoxis (al cãrui nume înseamnãEliberarea din �Za�, legãtura cicluluireîncarnãrilor), apoi a fost Apollo(care prin �uciderea ºarpelui� -stãpânirea energiei Kundalini, a atinsnemurirea, fiind zeificat), iar Orfeueste cel care transmite concepteleiniþiatice ale lui Apollo, primindnumele de fiu, firesc spiritual, alacestuia. Iatã de ce tradiþiileesoterice din spaþiul Carpato-dunãrean sunt mult mai vechi decâtpracticile regelui trac Orfeu (XIII

îHr.) considerat iniþiatorul unei metodede purificare ºi de eliberare din ciclulreîncarnãrilor. Prin incantaþii ºi oalimentaþie vegetarianã cu excludereaconsumului de ouã (care reprezentaumatricea vieþii) se poate regãsi drumulspre origini. Stãrile extatice suntprezentate artistic prin legendaracãlãtorie în lumea lui Hades pentru ao readuce la viaþã pe Euridice. ÎnIndia, brahmanismul urmãreaeliberarea sufletului de karmã ºi astfelsã se punã capãt reîncarnãrilor. Întradiþia noastrã, starea de beatitudinese atinge în al �noulea cer�, care poatecorespunde nivelului de iniþiere posibilde atins. Aceastã cunoaºterestrãveche a dus la dezvoltarea unoralt fel de acumulãri decât celemateriale. Aºa se face cã înmormintele dacice inventarul, înmajoritatea cazurilor, nu conþineaobiecte din aur. Cunoscându-sevaloarea adevãratã a aurului, acesta afost tezaurificat unitar, în visteriastatului dac. Aº putea afirma cã acestobicei are ca scop grãbirea evoluþieispirituale a populaþiei prin reducereaataºamentului faþã de cele lumeºti,aspect subliniat mai târziu ºi de Iisus:�Nu vã strângeþi comori pe pãmântunde... le sapã ºi le furã hoþii; ci încer... pentru cã unde este comoaravoastrã, acolo va fi ºi inima voastrã�(Matei 6.19-21)

Aºa cum HANNIBAL (246-183îHr.) are un nume compus dinstrãvechiul termen anatolian, Hanna(�bunicã� cu sensul de �bun�)[1] ºiBAL, adicã Bunul Bal sau Bun ca ºiBal, tot aºa DECE-BAL înseamnã deZece ori Bal sau al Zecelea Bal. Baalîn semiticã se scrie b�l ºi înseamnãdomn sau stãpân. Considerat zeu alvremii ºi cãlãtorind pe nori, el pareasemãnãtor lui Apollo, zeul trac carecãlãtorea în cer într-un car de foc,dar ºi Dumnezeului biblic care a vorbitlui Moise ca ºi tunetul. În concepþiaKabbalei, existã o înºiruire de îngeri,argangheli, serafini, domnii... careformeazã zece ierarhii cereºti.DECEBAL e posibil sã fi ajuns la celmai înalt nivel. Atingerea primuluisefirot [2] ar echivala cu finalul iniþieriidin lumea hindusã, atingerea stãrii denirvana. Aceleaºi consoane B ºi L staula baza formãrii numelui mai multorzeitãþi europene închinate luminiiprecum: Balder (la germani zeu alluminii, însemnând �zi însoritã�), Bel(la celþi - aspectul de luminã al zeuluiLug), Belen-Belenos (la celþi, zeulluminii), Belisama (la celþi, însemna�cea foarte strãlucitoare�) ºi zeiþa dinCappadocia Bellona (preluatã maitârziu de romani ca zeiþã a rãzboiului),dar ºi termeni moderni ca blanc (alb,curat, pur, în francezã), bãlai, bãlaº(în românã).

TEZAURUL LUI DECEBALTripon Camelia

- Asociaþia Club �ªi noi putem reuºi� -

15


Forma exotericã a misterelor oreprezintã baladele ºi basmele. Spreexemplu, balada �Soarele ºi Luna�este un adevãrat text iniþiatic în careapar primele nouã trepte de iniþiereca tot atâþia ani de cãutare alepersonajului principal - fãrã a gãsi�mireasa spiritualã�, elementul uniriiiniþiatice. [3] Verbul ebaic DBK [4]este interpretat prin unirea dintreesenþa umanã ºi divinã (DEVEKUT).În baladã, se folosesc doi termeniantagonici, Soarele ºi Luna, simboluriale luminii ºi întunericului, echivalenþiicelor doi arhangheli, Mihail ºi Gavriil,a celor douã ape vii ce vor izvorî dinIerusalim, sau Ida ºi Pingala dinhindusã[5]. Apar �moº Adam ºimoaºa Iva� (principiul masculin ºifeminin) care prezintã raiul celor 105ºi 103 �Sfinþi ºi ucenici/ Mai mari ºimai mici� (care se pot reduce lacifrele 6 ºi 4, rezultând 10) ºi laturaîntunecatã reprezentatã de iad; ele au

dublul rol de a sublinia treptele, dar ºipericolele unirii (cãsãtoriei dintre ceidoi fraþi). Prin expresiile �de-a stângamireasa� (Luna-planetã) ºi �de-adreapta mirele� (Soarele-stea) seajunge la acelaºi concept ca în Biblieunde: �Mâna Mea (stângã) a întemeiatpãmântul, ºi dreapta Mea a întinscerurile�(Isaia 48.13)[6]. Ca ºi înunele texte rabinice clasice, unireadintre cele douã esenþe, umanã ºidivinã, sau dintre Soare ºi Lunã, esteinterzisã, rãmânând însã esenþialã; înCoran, în �ziua Învierii� �se împreunãsoarele ºi luna�[7], la fel ca înversetul 2.7 din Apocalipsã �Celui ceva birui îi voi da sã mãnânce din pomulvieþii, care este în raiul luiDumnezeu�.

Decebal conþine rãdãcina BA dinBALA=putere, BAHAYA=eternitate ºiBHAVA=esenþã (sanscritã). Decebal,ajungând la al ZECELEA nivel, acunoscut esenþa puterii eterne, ceea

ce pentru lumea semiticã a însemnat10 redus la 1, adicã întregul luiDumnezeu. Acesta este tezaurul luiDecebal, cunoaºterea cea mai înaltãpe care un om o poate atinge; prinmoartea lui, a pecetluit calea spreADEVÃRUL SUPREM, lãsându-nesperanþa cã într-o zi îl vom atinge ºinoi - dãruind lumii noastre RaiulCeresc ºi astfel vom redescoperiTEZAURUL lui DECEBAL.

Referinþe1. Dicþionar de mitologie a Orientului

Apropiat Antic, Ed. Artemis, 20052. De la om la Dumnezeu de Omraam

Mikhael Aivanhov, Ed. Prosveta 19943. Balade populare româneºti I, Editura

pentru literaturã, 19644. Cabala - noi perspective Moshe Idel,

Editura Nemira, 20005. În lumina Bibliei de Dan Costian,

Editura Nemira, 19996. Biblia, Ediþia 19427. Coranul, Editura Cartier 1997 Sutra

Învierii-LXXV -9.

Istoria politicã a Daciei a polarizatatenþia unui mare numãr decercetãtori din diverse timpuri ºi a fostconcretizatã în apariþia uneiimpresionante literaturi ºtiinþifice. Deaceea, vom proceda la prezentareacâtorva probleme privitoare laDecebal (87-106 p.Chr.), marele regeal daco-geþilor, personalitateînzestratã cu deosebite calitãþimilitare, care s-a dovedit la înãlþimeaîmprejurãrilor hotãrâtoare neamuluisãu. Cercetãtorii au încercat sã-ischiþeze portretul fizic, considerându-se cã Decebal este prezent pe 6-7scene ale Columnei, cã un bust de laVatican ºi altul de la Muzeul Ermitajdin Sankt Petersburg l-ar reprezentape faimosul rege. I-a revenit lui DioCassius meritul de a-l fi caracterizatpe regele Decebal ºi neamul din care

106 1900 DE ANI DE LA RÃZBOAIELE DACO-ROMANE 2006

DECEBALUS, ‘AL DACILOR REGE’Prof. Ionel Cionchin

se ivise: «foarte priceput la planurilede rãzboi ºi iscusit în înfãptuirea lor,ºtiind sã aleagã prilejul pentru a-l atacape duºman ºi a se retrage la timp.Dibaci în a întinde curse, era un bunluptãtor ºi se pricepea sã foloseascãizbânda, dar ºi sã iasã cu bine dintr-oînfrângere. Din aceastã pricinã, multãvreme a fost un duºman de temutpentru romani. Numesc acestepopulaþii daci, dupã cum se denumescei înºiºi ºi dupã numele folosit deromani pentru ei, deºi nu suntneºtiutor cã anumiþi scriitori greci îinumesc geþi, pe drept sau nu: în cemã priveºte, eu ºtiu cã geþii suntpopulaþia care locuieºte la nord deHaemus, în apropierea malurilorIstrului. Domitianus, aºadar, începuo expediþie împotriva lor, dar totuºinu luã în seamã mersul campaniei�

Domitianus, învins de marcomani ºinevoit sã fugã, trimise în mare grabão solie la Decebalus, regele dacilor,ºi îi oferi sã încheie cu el un tratat pecare, mai înainte vreme, la cererealui Decebalus, îl refuzase în câtevarânduri. Regele acceptã termeniitratatului (cãci se afla într-o situaþiefoarte grea), dar nu a fost de acordsã vinã personal pentru tratative, ci îltrimise pe Diegis� Dupã terminareaceremoniei, Domitianus aºezã pecapul lui Diegis o diademã, de parcãar fi cu adevãrat învingãtor ºi i-ar fistat în putere sã aºeze un rege înfruntea statului. Soldaþilor le împãrþidistincþii ºi bani, iar la Roma trimise,printre alte trofee, în calitate deînvingãtor, ºi o solie din partea luiDecebalus, împreunã cu o scrisoarecare - pretindea Domitianus - exprima

16


cuvântul regelui, dar care, pe câtmergea vorba, fusese plãsmuitã de el.Pentru a-ºi împodobi cortegiultriumfal, aduse o mulþime de obiecte,nu luate de la daci (dimpotrivã,cheltuise o groazã de bani pentru aobþine tratatul, acordându-i luiDecebalus meºteri pricepuþi în celemai diferite meserii folositoare în timpde pace ºi în timp de rãzboi, ca sã numai pomenesc de fãgãduielile cã îi vada mereu alte ajutoare), ci scoase dinmobilierul aparþinând palatuluiimperial».1 Decebal a fost singurul«rege barbar» cãruia i s-a fãcut oasemenea prezentare.

Originea, familia ºi momentulpreluãrii tronului sunt de domeniulipotezelor.

Iordanes a menþionat, dupã operalui Dio Chrysostomus, lista urmaºilorsau a principalilor regi de la Burebistala Decebal: Deceneus, Comosicus,Coryllus, Dorpaneus.2 Alte izvoareistorice i-au menþionat ºi pe Scoryloºi Duras, conducãtori daci din secolul

I p.Chr., care lipsesc din lista luiIordanes. Cercetãtorii considerã cãDecebalus ar fi fost fiul regeluiScorilo (28/29- 68/69 p.Chr.).

Deþinând mai multe funcþii întreanii 70-103 p.Chr. � pretor, consul,guvernator în Britania, administratorulapeductelor din Roma, Frontinus ne-a transmis una din fabulele dacilor:«Scorylo, conducãtorul dacilor (duxDacorum), ºtiind cã poporul romanera dezbinat din pricina rãzboaielorcivile ºi socotind cã nu-i nimerit sã-iatace, deoarece datoritã unui rãzboidin afarã s-ar putea restabiliînþelegerea între cetãþeni, a pus în faþaconcetãþenilor sãi doi câini ºi pe cândse luptau între ei cu îndârjire, le-aarãtat un lup. Imediat câinii s-auaruncat asupra acestuia, uitând decearta lor. Prin aceastã pildã i-a opritpe barbari de la un atac care ar fi adusfoloase romanilor».3

Dio Cassius afirma cã «Duras caredomnise mai înainte, lãsase luiDecebal de bunã voie domnia».4

În anul 1954, la GrãdiºteaMuncelului/Sarmizegetusa Regia aufost descoperite ºtampileleDECEBALUS ºi PER SCORILO,juxtapuse pe pereþii unui vas de cult.5

În loc sã simplifice lucrurile, vasulinscripþionat le-a complicat.Cercetãtorii au considerat cãonomasticul Coryllus, consemnat deIordanes, este acelaºi cu Scorylo,menþionat de Frontinus, ºi Scorilo depe vasul de la Grãdiºtea Muncelului.

Filologi ºi istorici au încercat sãdezlege inscripþia vasului, dupã cumvom vedea pe larg în cele ce urmeazã.

1 Dio Cassius, Istoria Romanã, LXVII,6,1.2 Iordanes, Getica, 76.3 Frontinus, Stratagemele, I, 10, 4.4 Dio Cassius, loc. cit.5 Constantin Daicoviciu ºi colaboratorii,ªantierul arheologic Grãdiºtea Muncelului� Blidarul. Rezultatul sãpãturilor dincampania anului 1954, în �Studii ºi cercetãride istorie veche, VII, 1-2, 1955, p. 201-204.

Pornind de la aceste cuvinte denotorietate - Dacia, dacii -, Dacologiase putea constitui ca ºtiinþã distinctã- chiar dacã, în fond, parte a ºtiinþeiistorice româneºti, care sã seconsacre studierii mai în profunzimea Evului timpuriu ºi a Antichitãþiinoastre, a continuitãþii �planuluidacic� care ne-a traversat istoria, aconºtiinþei tradiþionale privindascendenþa traco-geto-dacã aromânilor, precum ºi a importanþeicivilizaþiei strãmoºilor noºtri autentici,traco-geto-dacii, la genezacivilizaþiilor naþionale pe întregcontinentul european ºi nu numai. Seputeau înfiinþa catedre speciale în

Contribuþia Profesorului Iosif Constantin Drãganla istoriografia ºi miºcarea dacologicã ºi ca mecena

al culturii române

facultãþile de profil ºi chiar un Institutde Dacologie -, sau, mai cuprinzãtor,de Traco-dacologie, cu ometodologie integratã. Nici acum nueste timpul trecut pentru a reflectaasupra acestei necesitãþi. Locul celmai potrivit, adecvat, al unorasemenea instituþii este în România -Spaþiu aflat, atunci, în centrul �VechiiEurope�, aºa cum a fost aceastadelimitatã de specialiºti. Ceea ce nuexclude dreptul românilor sud-dunãreni ºi chiar al bulgarilor,grecilor, albanezilor, jugo-slavilor sã-ºi înfiinþeze catedre ºi institutesimilare, ca moºtenitori - în cepriveºte etnia ºi civilizaþia - ai etniei ºi

civilizaþiei carpato-danubiano-balcanice. Bulgarii, precum se ºtie,au demult un Institut de Tracologie.

La noi, din pãcate, miºcarea ºiistoriografia dacologicã1, în loc sã seconstituie în chip firesc, cum amspus, s-a constituit ca o replicã ladezinteresul ºi chiar la ostilitatea celorcare au dirijat forurile ºtiinþifice înmaterie, sprijiniþi ºi de factorul politic,aflaþi, de cel puþin douã secole, subobedienþa sau presiunea tezei false aromanizãrii traco-geto-dacilor dupãcucerirea unei pãrþi a Daciei deImperiul Roman, tezã �de import�,venitã din Occidentul catolic ºi politic,animat de ideea nocivã cuprinsã în

conf.univ G.D. Iscrudoctor în istorie

17


cunoscuta sintagmã: �translatiaimperii�, tezã care ºi-a gãsit ºi la noipartizani în mediul ºtiinþific ºi în celpolitic, �motivaþi� prin îndoctrinaresau pe alte cãi. Nu intrãm aici îndetalii.

Iatã de ce, atunci când s-aconstituit ºi la noi un Institut deTracologie, dar mai ales când a apãrutun animator al acestei miºcãri, unromân cu mai mari resurse pentru aface, cu adevãrat, ceva, precumprofesorul Iosif Constantin Drãgan,adepþii miºcãrii ºi istoriografiei traco-dacologice au fost �gratulaþi�, de cãtre�confraþii� lor din �sânul� Academieiºi de la Universitate cu apelativul�tracomani�. Poate nu toþi au�promovat� ºi au �administrat�epitetul. Poate numai dintre aceia pecare lui Bogdan Petriceicu Haºdeu îiplãcea sã-i numeascã: �ºtiinþificii�,care excludeau categoric, de la�masa� lor pe toþi cei fãrã ... �blazon�.Lipsa de interes ºi chiar ostilitateaacestora se menþin, din pãcate, pânãazi.

Profesorul Iosif ConstantinDrãgan, din preaplinul material pecare ºi l-a realizat din afaceri a alocato bunã parte, ca mecena, pentrucultura româneascã ºi, cu siguranþã,ar fi alocat ºi mai mult dacã ºi mediuloficial - ºtiinþific ºi cel politic - ºiînainte dar ºi dupã 1989 - nu l-ar fitratat cu suspiciune, rezerve ºi chiarcu ostilitate. Ar fi necesarã o evaluarecompletã a acestui mecena care afost, din pãcate, o �pasãre rarã�pentru viaþa noastrã culturalã.

_________________

1 Termenul a fost ales pentru cã aici,în Spaþiul acesta, carpato-dunãrean, laNord de Dunãre, a fost centrul DacieiMari a lui Burebista ºi tot de aici Decebala pornit efortul de reunificare, ca ºiRegalian mai târziu iar �planul dacic�ne-a traversat istoria pânã azi. Termenulmai cuprinzãtor, cum am spus deja:traco-dacologic - concentreazã în elîntreaga naþiune tracogeto-dacã, a cãreimoºtenitoare directã este naþiunearomânã.

Dacã ar fi sã amintim numaieditarea, în ediþie anastaticã, amonumentalei lucrãri a lui GeorgeCãlinescu, Istoria literaturii românede la origini pânã în prezent, aceastaar sugera orientarea ºi dimensiuneaaportului. Cartea, efectiv, aredeschis, în pofida cenzurii ºiautocenzurii, epoca abordãriispecificului naþional, a creaþiei înspirit naþional, a reconºtientizãriidrumului unic pe care o valoarenaþionalã are ºansa sã ajungã lanivelul de valoare europeanã sauuniversalã.

Ca autor, prof. Iosif ConstantinDrãgan, ajutându-se ºi de serviciileunui Institut ºi al unor Fundaþii,create ºi finanþate de dânsul, s-aorientat, cu precãdere, asuprarãdãcinilor naþiunii române, asuprastrãmoºilor noºtri autentici, traco-geto-dacii, dar ºi asupra unor situaþiilimitã din viaþa naþiunii - de pildã�momentul� istoric Ion Antonescu,fãrã a neglija ºi alte împrejurãri încare naþiunea era nedreptãþitã dintr-o parte sau alta!

E drept, la început a fost marcatde o eroare ºtiinþificã, comunã însãmai tuturor istoricilor Antichitãþii,avându-ºi izvorul chiar în surseleantichitãþii, anume aceea de aconsidera cã, de la Herodot �citire�,tracii ar putea fi etnonimul întregiinaþiuni din Spaþiul carpato-dunãreano-balcanic. N-ar fi fostdeloc rãu sã fi avut un singur etnonim.Dar izvoarele ne aratã altfel - ºi lortrebuie sã le urmãm. Anume, mareaºi unica naþiune pe care noi am numit-o a traco-geto-dacilor2, pe un Spaþiuîntins, cu o limbã ºi o spiritualitateunice, cu conºtiinþã de sine ºi voinþãpoliticã, materializate în Statenaþionale, �întemeiate� succesiv acolounde împrejurãrile au permis, a avutmult peste 100 de asemeneadenumiri, îndeobºte cunoscute, darîn �triada� amintitã noi - ºi nu numainoi am ales pe cele mai cunoscute înepocã ºi în istorie. Sperãm cã aceastãeroare a fost acum înlãturatã.

Dar, marcându-l ºi pe prof. IosifConstantin Drãgan, respectiva eroarea generat titlul primului volum: Noi,tracii, 1976, primul dintr-o trilogieîncheiatã în anul 2000, cu volumul:Mileniul imperial al Daciei, 1986 ºiImperiul romano-trac, 2000. Cu voI.II se pãrea cã eroarea era eliminatã,dar ea revine, ca viziune, în voI. III,autorul preferând sã dea un singurnume populaþiei covârºitoare aImperiului Roman, ajuns la apogeusub împãratul Traian dar pornit pepartea fireascã a cãderii nu mult dupãmoartea acestuia. Poate, viziunea i-a fost întãritã ºi de realitatea istoricã,stabilitã tot de dânsul, cã jumãtatedin împãraþii Imperiului au fost deorigine traci, din Tracia; nu, au fostºi geþi ºi daci ºi dardani etc. Vol. III,de altfel, se opreºte la ultimul împãrattrac, Focas Tracul (602-610).

Altfel, pentru datele, observaþiileºi interpretãrile autorului - un spiritatent la tot ce pune în paginã! trilogiaprofesorului I.C.Drãgan rãmâne olucare de referinþã în domeniu.

Neputând, probabil, sã scoatã orevistã ºtiinþificã de profil înRomânia, în regimul comunist, prof.I.C.Drãgan a început (1970),editarea, în Italia, a Buletinului �Noi,tracii�, pe care, într-un numãr limitatde exemplare, îl introducea ºi în þarã.Buletinul �Noi, tracii� a apãrut pânãîn 1995, adicã 22 de ani. Aici s-aupublicat studii ºtiinþifice, date, reflecþii,informaþii referitoare la istoria ºicivilizaþia strãmoºilor noºtrii, traco-geto-dacii. Întrucât în þarã a fostintrodus în puþine exemplare ºi segãseºte greu, o bibliografie aBuletinului, publicatã (in revista�Naþiunea� dar ºi separat, în extras),ar fui utilã. Ar ajuta miºcareadacologicã sã reia unele direcþii decercetare jalonate atunci.

În acest cadru deplângemîncetarea apariþiei Buletinului, probabilîn urma discuþiei avute de prof. L.C.Drãgan cu dl. Gabriel Gheorghe.

Opera prof. LC.Drãgan, ca autor

18


ºi, deopotrivã, ca mecena pentrucultura românã onoreazã pe românulcare din preaplinul sãu material a pututºi a ºtiut sã aloce timp ºi sã sacrificebani în interesul unei cauze nobile.Ease constituie ca un exemplu ºi pentrualþii într-o vreme în care cultura tindesã devinã o �cenuºãreasã� în viziuneaoamenilor politici.

______________ 2 G.D.Iscru, Traco-geto-dacii,

naþiunea matcã dirz Spaþiul carpato-

danubiano-balcanic, ed. IV-a, Ed.Nicolae Bãlcescu, Bucureºti, 2005.

Bibliografia ºi consemnarea ei seimpun ca o datorie, de la primele studiiºi pânã la portretul Marelui RegeDecebal, sãpat în stâncã la Porþile deFier, unde a apãrut prima civilizaþie acontinentului european, lucrare gânditãºi finanþatã de acest mecena al culturiinoastre. Poate n-a fost o coincidenþãîntâmplãtoare cã amintita sculpturã în

stâncã a primului nostru mare eroumartir, care meritã sã priveascã pesteveacurile ce vor veni, a fost cu adevãratfinalizatã în 2006, an pe care Congresulal VI-lea de Dacologie, reprezentând înesenþã miºcarea ºi istoriografiadacologicã, l-a proclamat �AnulDecebal�, acum, când se împlinesc1900 de ani de la urcarea la Zamolxe aviteazului aflat în plin efort de�restaurare� a Daciei Mari a înaintaºuluisãu, Marele Rege Burebista.

Cându iaste zbor ti toponimluSarmisegetuza, atumtsea s-astalj mamulte vider shi hipoteze ligate di nimashi arâzga etimologhica a aishtuiahârdzit câsâbâ ali Dakie.

Nica anlu 1998, tu amea carte:�Pelasghyi; limbâ, carte, numâ ,Tetova, 1998� tu fr: 122\123 amscrisâ, tsitat:

�Zborlu �VASILEVS� iaste formâfoneticâ cae iaste componatâ dizboarâle fundamentale; �VA + SIAL +E� yu �VA, VÂ� iasete subliment ti�oarâ di yinainâ (futur)�, �SIAL� iastezborlu pelasg ti �SOARE� a �E� iasteshcurtata forma di �IASTE, ESTE, E�.Ashi cându treile zboare �VA + SIAL+ E� vâ sâ-s leagâ tu un zbor s-yinepân di zborlu �VASIALE� cai zbor tuarmâneasca limbâ di pi fonetica s-tuchiashce tu �VÂSILJE�, a tu greacatu �VASILEVS�.

Ti comparatsie a datiljei explicatsieu lom tu mutrire titularea a vâsiljadzlordi tu alantile limbe, ashi tu limbile slavevâsiljelu s-tituleadzâ cu zboarâle �Va{aSvetlost� (vasha svetlost) cu simasie�Avoastrâ Lunjinâ�. Cându aistatitulare u mutrim pit limba pelasghâ shipistipsirea a Pelasghyilor tu ambrosia

SARMAÞI, GEÞI ªI SARMIGETUZAaspecte etimologice

c.Branislav Stefanoski � Al Dabija

(nimorirea) a vâsiljelui atumtsea avemcâ ufilisita forma la pelasghyi iaste�VASIL, VASIAL� tsi e di dipcompatibilâ pi tuta atsea cae ma-n susu dzâsim.

Ca sustsânire a aishcei mutrire daushi ndao fotografiur di dao discoperitemonete di localitetlu �Sarmizeghetusa�di Turda tu Rumunie.

Di pi fotografiurle poate ta sâ-sveadâ câ pi unâ monetâ scrie �ΑΡΜΙΣΒΑΣΙΛ� (ARMIS VASIL) a pi alanta�ΣΑΡΜΙΣ ΒΑΣΙΛ� (SARMISVASIL). Cum pi aiste dao, ashitse sh-pi multe alte monete di asime shiamalâmâ cai sântu aflate Transilvania(Rumunie) yutsido iaste scriatâ�ARMIS� icâ �SARMIS�. Scrisura�SARIMS� di pi moneta (2) sigura câiaste mash unâ interpretatsie lingvisticâdi protoforma �SARMIS�.

Prezentatile monete cu ndaoexplicatsiur li aflai tipârite tu �DaciaPraistorica� di N.Densushianu pifr.486,487. Tu datile explicatsiurN.Densushianu prubuiashce s-aflâvârnâ ligâturâ anamisâ di textul di piinscriptsiile �SARMIS VASIL� cunuma al vârnui vâsilje cae lipseashces-hibâ �SARMIS� icâ �ARMIS�, matu documentile istorike vâsilje cu ahtarenumâ nu-s aflâ. Di altâ parte

numiroasile monete cu identicâinscriptsie cai dâtescu di tu camâ ete,nu nâ da ti ndreptu texturle di piscrisurle s-li ligâm mash pân di numashi identitetlu mash al un unic vâsilje.

Cum ndao di monetile sântu aflatetu localitetlu Gradishte(Sarmizeghetusa), a pi unâ di monetileiaste prezentat câsâbâ cu analtemushate sânâtoase stizme, atsea nj-ljau ti ndreptu s-u dau ameainterpretatsie, a atsea iaste câ tutunâdi tu cae etâ sântu monetile cuinscriptsia �ΣΑΡΜΙΣ ΒΑΣΙΛ�(SARMIS VASIL) cai sântu aflate tuatsele reghioane pi nâse totânâ iasteprezentat �VASILJelu� a câsâbâlui�SARMIZ e GHET usa�, cai di altâparte sigurâ câ sh-u-are amintatâ numadi pi aluilji fundatorr �Sarmitslji�(Sarmatslji) shi �Ghetslji�, a vâsiljelucai li capitanilja l-irra vâsilje sh-a�Sarmatslor� sh-a �Ghetslor�.�bitisittsitatu.

A tu fr. 162 di tu idyia carte amscrisâ, tsitat:

�Tu istoria al N.Densushianuastiljem shi ndao alte expuner ligatepân di numa a Armânjlor, ashitse avem:

19


1.Tu �frândza 127; Plnius Hist.nat. VI.19.1.scrie:

�Ultra sunt Scytharumpopuli.....antiqui (illos) Aramaeos(appellavere)�.

tradusa iaste:

�Naparte (di-n-clo) sântu

laoadzlji Scits ..... vecljilj Aramei�.

Atsea s-dzâtse câ, di la Plinie (23-79) u avem informatsia câ laolu aSkitilor cai li acâtsa pârtsâle di la Dakiapân la muntile Ural a spetsial pân lamuntile Cavcaz shi locurle di anvârligâ,singurlu ti identitetlu alui u ufilisea numadi �ARAMEI�. Idya putem s-u mutrimca: � Skitslji tu zâmane furâ Aramei�.Aistâ informatsie nâ u da shi Aristotel

cai tu aluile scrisurr are alâsatâ câSkitslji trag di la Traceanjlji di tuTrakie.� bitisit tsitatu.

Dupu ghiuvusirea a mamultepinache di �Arhivile ali Dakie�aflate Sinaia, anligâturâ cu arâzgaetimologhicâ a terminilor�Sarmati� shi �Sarmigetuza�, pots-dau una videare completâ.

Istoricii l-au prezentat pe regeledacilor ºi intr-o posturã ºi în cealaltã, înfuncþie de: poziþia pe care s-au situat,de concepþia care le-a determinat modulde gândire, sau în funcþie de interes,deoarece activitatea oamenilor, chiardacã nu e determinatã, este condiþionatãde interes. Chiar ºi evoluþia societãþiiomeneºti poate fi privitã ºi prin prismainteresului.

Decebal a ajuns la conducereastatului dac, într-un moment cândrelaþiile cu Imperiul roman, erau foarteîncordate, sau putem spune, cândinteresele Imperiului roman ºi aleStatului dac deveniserã antagonice,adicã se aflau în faza conflictualã.

Imparaþii romani au vazut în statuldac o ameninþare, atât în timpul luiBurebista, cat ºi în timpul lui Decebal,care reuºise sã refacã unitatea politicãa dacilor ca ºi Burebista: autoritatea lui

DECEBAL, EROU ÎNTRE EROII NEAMULUISAU UN SIMBOL CONTROVERSAT?

Marin Mihail Giurescu

întinzându-se peste întreg þinutul dintreTisa ºi Nistru, în longitudine ºi întreDunare ºi Carpaþii nordici, în latitudine,constituind o adevarata forþa, fapt carea trezit îngrijorarea romanilor.

C.C.Giurescu ºi Dinu C. Giurescuîn ISTORIA ROMÂNILOR� publicatãde Editura Albatros în anul 1971, lapag. 53, menþioneazã: ,,Dintre toatepopoarele de la Dunarea de jos, romaniivazuserã ºi mai ales simþiserã cã cei maiprimejdioºi, prin numãrul lor, prinorganizare, prin civilizaþia ºi indeosebiprin sufletul lor, netemãtor de moarteerau dacii�.

Din aceste motive împaraþii romanis-au gândit la anihilarea Statului dac,care statea în calea expansiuniiImperiului ºi în felul acesta sã inlatureamenintarea. Regii daci, la randul lor,simþind ameninþarea, cãutau cãi de ieºiredin situaþie ºi se pregãteau pentru ariposta.

Conducãtorii dacilor dinaintea luiDecebal, aveau pãreri diferite în privinþaatitudinii faþa de romani.

Unii dintre ei s-au amestecat îndisputa dintre pretendenþii laconducerea Imperiului ,, cãutând sãsprijine pe oricine ºi orice putea sãînsemne o slãbire a forþelor Romei�.Dupa cum spun autorii ,, istoriaromanilor� aºa cum a fãcut Burebistacare l-a sprijinit pe Pompeius împotrivalui Iulius Cezar. Cezar dupa Victoriaîmpotriva lui Pompeius, a intenþionat

represalii asupra lui Burebista, careînsã au eºuat, deoarece a fost asasinat.

La fel a procedat ºi Dicomes,sprijinind pe Antonius împotriva luiOctavian Augustus, atrãgându-sirepresalii din partea lui Octavian.

Alþi conducãtori, îºi dãdeau seamade puterea romanilor ºi de priimejdiilepe care le implica provocarea lor,aºa cã aceºtia îndemnau la prudenþãºi la evitarea unor acþiuni necugetate.Unul dintre aceºtia a fost Roles, regeal geþilor din parþile Dobrogei carepentru atitudinea sa faþa de Imperiulroman, a primit titlul de ,,prieten ºialiat� al romanilor. Roles nu a fostsingurul ºi istoricul antic Frontius ne-a relatat o pildã vie pe care regaleScorilo, considerat tatãl lui Decebal,a dat-o celor care doreau sã ataceporvinciile romane din sudul Dunarii.

,,Scorilo, ºeful dacilor, deºi ºtia cãpoporul roman e sfâºiat prin luptelecivile, nu credea totuºi prudent sãîncerce un atac, pentru cã îºi dãdeaseama cã un razboi extern ar fi adus dinnou unirea între paþtile rivale ºi de aceea,pentru a convinge pe ai sãi, a pus doicâini sã se lupte între ei ºi când erau maiîn focul bãtãliei a dat drumul unui lup ºiîndatã, lãsând furia dintre ei, s-au aruncatasupra lupului; ºi aþa a putut cu aceastapildâ, sã împiedice nãvala împotrivaromanilor�, pe care intenþionau sã oîntreprindâ unii dintre conducâtorii

20


dacilor.Tot un istoric antic, Dio Casius, ne

relateaza cum a ajuns Decebal laconducerea Statului dac, cu care ocaziene face ºi o descriere a calitãþilor sauînsuºirilor lui.

,,Începând un conflict între romani ºidaci , regele acestora Duras vãzândgreutãþile situaþiei dã de buna voiedomnia lui Decebal, care era ager înplanurile de rãzboi ºi în împlinirea lor, ºtiasã-ºi aleagã timpul când sã nãvãleascãasupra duºmanului, tot aºa de potrivitca ºi momentul când sã batã în retragere,era dibaci în a întinde curse, viteaz înluptã, ºtiind sã se foloseascã înþelept debiruinþã ºi sã iasã bine dintr-o înfrângere;

pentru aceleaºi însuºiri el a fost mult timppentru romani un potrivnic de temut�.

In urma acestui citat un alt istoricconchide:

,,Ajungem în felul acesta la al treileamare moment din istoria dacilor, laepopeea tragicã a ultimului lor rege, careduce în mormânt odatã cu el, ºi Statuldac�.

Ne intrebãm , daca Decebal a fostfiul Regelui Scorilo, de ce n-a învãþat dinpilda tatãlui sau relatatã de Frontinus?

În zilele noastre ,un personaj tot atâtde controversat a fost Mareºalul IonAntonescu, care pentru a eliberapartea de est a Moldovei (Basarabia),anexatã de Uniunea Sovieticã în urma

ultimatumului din 26 iunie 1940, s-ahazardat alãturi de Hitler, la 22 iunie1941 într-un rãzboi, care s-a soldat,pe lângã pierderea multor vieþi ºi cuimense despãgubiri de razboi, fara caproblema pentru care intrase în razboi,sã fie rezolvatã; deci un sacrificiuinutil.

Decebal însã, rãmâne pentru noi �cei care ne considerãm urmaºi ai geto-dacilor, a caror þarã, începând de la 24ianuarie 1862, poartã numelecotropitorilor romani - eroul care ºi-aapãrat þara cu preþul vieþii, cutezândsã-l înfrunte pe Traian, împaratul celuimai mare imperiu din Perioada anticã,Imperiul roman.

Cuvântul zideºte. Prin cuvânt,iubirea zideºte, aºa cum naºtereazideºte. Dar moartea, moartea violentã,doritã ºi trãitã, în clipa supremã, pentrudestinul celor dragi, poate zidi? Ei bine,o asemenea moarte violentã esteîntotdeauna creatoare în plan istoric ºimetafizic. Prin moartea lui pentrusalvarea comunitãþii, eroul renaºte ºi seeternizeazã pentru generaþiile care sesucced în devenirea unei naþiuni.Acesta a fost ºi destinul lui Durpaneus,cel aclamat ºi mitizat apoi dreptDecebalus, primul mare martir din istoriaromânilor, cel care a avut curajul sã seopunã celei mai mari puteri dinantichitate. Nu întâmplãtor, a rãmas unreper moral subliminal pentru noi, chiardacã nu avem obiceiul s-o spunem. Deaceea l-au glorificat poeþii:

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,Zamolxe, c-un întreg poporDe zei, i-am intreba: ce vor?ªi nu le-am da nici lor pãmânt,Cãci ei au cerul lor!

Dupã ce Traian a inaugurat podulde la Drobeta, în primãvara anului 105,Decebal rãmâne fãrã aliaþii mai

importanþi. În scena 86 de pe Columnalui Traian, cãpeteniile triburilor din jurulDaciei îl lasã pe regele regilor ºi preferãsã devinã clienþii lui Traian. Erau buri,sarmaþi roxolani, sciþi de la Bosfor ºichiar daci din nordul Maramureºuluiactual. Apar ºi doi iasigi de pe Tisa,foarte supãraþi cã Traian nu a vrut sã lerestituie Criºana de astãzi. Dacã înrãzboiul din 101-102, Decebal s-abucurat de sprijinul aliaþilor lui, acumrãmâne singur în faþa celei mai puternicearmate din antichitate.

Traian cel drept este înfãþiºat în cinciscene în care împarte bani mercenarilorpentru capetele dacilor uciºi. Uriaºamaºinã de rãzboi a romanilor i-a copleºitpe daci nu numai printr-o tehnicãmilitarã superioarã. Traian îi plãtea pemercenari dupã numãrul capetelortãiate. Scena 19 aratã un mercenarroman, þinând în dinþi un cap de dac.Acolo unde nu reuºea prin luptã, Romacumpãra supunerea ºi mituia trãdarea.Desigur, nu aceasta era Roma luiHoraþiu, a lui Virgiliu ºi a lui Lucreþiu.Imperiile nu au avut ºi nu au preocupãripentru moralã, dar au bani pentrudezvoltarea culturii. Practica mituiriifãcea parte din politica Romei. De altfel,cetãþenii romani nu s-au arãtat indignaþi

de condiþiile pãcii impuse de Deceballui Domiþian, cât de fondurile uriaºe, pecare Roma trebuia sã le plãteascã pentrua fortifica poziþia celui mai puternicpretins vasal. Este ºi motivul politic, desuprafaþã, ce a stat la baza invaziei luiTraian în Dacia. Pentru ca împãratul sãaccepte tratatul trãdãrii de cãtre aliaþiilui Decebal, era necesar ca vecinii Dacieisã-ºi trimitã chezaºi la Roma dintre ceimai importanþi membri ai dinastiilorlocale. Toþi, inclusiv parþii, care l-autrãdat pe Decebal, aveau sã plãteascãscump, cu viaþa sau cu libertatea,refuzul de a spijini alianþa propusã degeniul politic ºi militar de laSarmisegetuza.

Scenele 101-102 evocã momenteledisperãrii celor asediaþi laSarmisegetuza. Mulþi au considerat cãaristocraþii pileaþi se sinucid bândotravã dintr-un vas. În realitate, daciiterminaserã ultima rezervã de apã ºiîncercau sã reziste mai departe asediuluiprin luptã ºi prin rugãciuni cãtre ZãulMoº, Zalmoxis, aducãtorul de ploi.Asediul cetãþilor de la Grãdiºtea s-adesfãºurat vara. Sarmisegetuza nu aveasurse proprii de apã. Conformsãpãturilor arheologice, dacii sãpau

Decebal sau moartea ritualicã a primului martirdin istoria românilor

Oana Patrichi

�Tot cerul e plin de suflete numite genii sau eroi, care trimit oamenilorvisurile ºi semnele de boalã ºi de sãnãtate�

(Diogene Laertios)

21


gropi uriaºe, cu pereþi din piatrã de râu,în care strângeau apa rezultatã dintopirea zãpezilor sau apa de ploaie.Gropile erau sãpate mai frecvent pepanta muntelui, în afara zidurilor cetãþii.Acolo, apa se decanta ºi se pãstra mereuproaspãtã. Romanii au tãiat accesul laaceste cisterne, provocând un adevãratcoºmar în cetate.

Prin urmare, dacii nu trãiau doctrinasinuciderii, ca evreii din al doilea rãzboimondial din Palestina sau ca musulmaniide astãzi. Idealul rãzboinic al dacilor erasã moarã în luptã cu invadatorii, iar nusã se sinucidã. Scenele 101- 102 aratãcã dacii au luptat pânã la epuizareaultimei picãturi de apã dintr-un cazan.Prin urmare, nu este vorba de osinucidere colectivã sau, mai puþinprobabil, de o împãrtãºire creºtinã îngrup, aºa cum se afirmã uneori.Tragedia dacilor nu era provocatã despaima cã dau piept cu romanii, ci defaptul cã nu mai aveau apã, situaþie încare nici lupii lui Decebal nu puteau sãcedeze.

În acest moment, Decebal pãrãseºteSarmisegetuza pentru a organizarezistenþa la Apulum-Alba Iulia, dupãcum crede Cichorius. În urma lui,mercenarii lui Traian carã tezaurul dinsanctuare. Dupã o luptã îndârjitã,Decebal pierde ºi cetatea Apulum-AlbaIulia, apoi se îndreaptã spre nordulMoldovei pentru a cãuta noi aliaþi ºipentru a forma o altã armatã. În scena113, mercenarii aduc în faþa lui Traianmai mulþi pileaþi daci. Ei l-au trãdat peDecebal ºi aratã în ce direcþie a plecatregele regilor.

Scenele 114-115-116 evocã tragediafinalã. Regele este înconjurat de optcãlãreþi romani ºi cade într-un genunchila rãdãcina unui stejar. Informaþi depileaþii trãdãtori, romanii

l-au înconjurat din toate pãrþile ºiau nimicit toate gãrzile. Doar el trebuialuat prizonier pentru a fi apoi legat lacarul truiumfal al lui Traian de la Roma.Un comandant roman ridicã degetulmare, ceea ce înseamnã cã îi cruþã viaþa.Regele regilor nu acceptã ºi îºi taie gâtulcu sica. Meºterii lui Apollodor evocã înpiatrã sinuciderea ritualicã a lui Decebal.

Spirala din piatrã a lui Apollodor dinDamasc îl prezintã pe Decebal în ºasescene, dar momentul sinuciderii este celmai tulburãtor de pe Columnã. Decebalapare ca un bãrbat puternic, este maiimpunãtor decât Traian, deºi acestapoate fi vãzut în 43 de scene. Regeleregilor are o constituþie mai robustãdecât toþi militarii romani care l-auîmpresurat.

A rãmas calm ºi maiestuos pânã lacapãt, iar meºterii lui Apollodor aurespectat adevãrul istoric, ca sã nu maivorbim despre valoarea artisticã unicãa scenei. Mâna stângã strânge hlamidaregalã, iar marele scut a cãzut lângãpiciorul drept. Este una din cele maidramatice ºi mai frumoase scene din artaantichitãþii. Trebuie sã precizãm cãsculptorii au lucrat dupã modele vii.Apollodor chiar a participat la campanie.

În scena 117, corpul lui Decebalapare decapitat. Mercenarii lui Traian îiapucã brutal de mâini pe cei doi copii ailui Decebal, care îl însoþeau pe rege. Uncomat dac, probabil învãþãtorul copiilor,

CAPUL DE LUP - STEAGUL DACILORDr. Mihai Zamfir

este legat cu mâinile la spate ºi trimis ºiel pe drumul robilor spre Roma.

Comandantul roman, care apare înscena 115 ºi care a vrut sã-l cruþe peDecebal, era Tiberius ClaudiusMaximus. Piatra lui funerarã a fost gãsitãîn 1965, la Grammeni, lângã Philippi, înMacedonia greceascã. Era orginar dinPanonia, probabil tot dac de origine, caredevenise mercenar roman. S-a stabilitla Grammeni dupã ce a fost lãsat la vatrãca veteran, unde a ºi murit. În scena118, Tiberius a dus capul ºi mânadreaptã ale lui Decebal la Ranistorum ºile-a oferit pe un scut lui Traian, care l-aridicat la gradul de decurion. Capul luiDecebal a fost expus pe Scãrile Gemoniide pe râpa Capitoliului, dupã care a fostaruncat în Tibru. Despre Ranistorum,Maximus ºi germenii trãdãrii la românivom vorbi în cele ce urmeazã.

Aºa cum este ºi normal, oamenii, înexistenþa lor cotidianã, trec adesea cu ouºurinþã de neimaginat peste adevãrateminuni pe care niciodatã nu reuºesc nicisã le vadã, nici sã le înþeleagã.

O asemenea minune a istorieinoastre este ºi steagul dacilor, acelunicat antic din multe puncte de vedere.

1. Este, dupã cunoºtinþa noastrã,singurul steag care este în acelaºi timpºi trompeta de luptã. Nu existã nicãieriîn antichitate un atât de notoriu steagurlãtor.

2. Este, credem noi, singurul caz,din antichitate, de chimerism vexiliar, al

cãrui sens este unul multiplu: heraldic,religios, etnic, etc.

3. Este un caz cert de evoluþiesimbolisticã în care se poate surprindetrecerea de la funcþiile originare sprestructura finalã.

1. Determinanþii mitologici ºireligioºi care explicã evoluþia spre aceststeag conduc în modul cel mai fermposibil spre identitatea poporului dacic,eventuala teorie a simbolului de import,�ca la alþii�, sau �dupã un modelgeneral� fiind absurde în modul cel maievident.

Departe de a fi o simplã convenþie

de reprezentare militarã, drapelul dacictrebuie tratat, datoritã multiplelor saleaspecte evolutive, ca un adevãratfenomen viu, având o simbolisticã ceaminteºte în multe privinþe fenomenul

22


Aceasta prezentare este bazatã pearticolul profesorului american MichaelSpeidel, intitulat : « Cel care l-a capturatpe Decebal � o nouã inscripþie dinPhillippi ». O masivã piatrã funerarã avenit la luminã în 1965 în câmpiile dela Grammeni, un sat lângã anticulPhilippi, în Macedonia. Aceastãinscripþie în limba latinã aduceinformaþii mai detaliate despre carieramilitarã a unui soldat roman ºiinformaþii noi despre structura ºi modulde funcþionare a armatei romane. Pelângã text, piatra funerarã conþinedouã reliefuri. Autorul studiului atrageatenþia de la început cã aceasteidescoperiri trebuie sã i se dea o atenþiespecialã ºi totodatã este publicatã înaceastã lucrare. Textul latin esteurmãtorul :

Ti(berius) Claudius / Maximus,vet(eranus) / [s(e)] v(ivo) f(aciendum)c(uravit), Militavit / eque(s) in leg(ione)VII C(laudia) p(ia) f(ideli), fac / tusQu(a)estor equit(um), singularis legati le/ gionis eiusdem, vexil / larius equitum,item / bello Dacico ob virtu / te(m) donisdonatus ab im / p(eratore) Domitiano.Factus dupli(carius) / a divo Traiano ( !)in ala secu(n)d(a) / Pannoniorum, a quoet fa(c) / tus explorator in bello Da / cicoet ob virtute(m) bis donis / donatus belloDacico et / Parthico, et abcode(m) factus/ decurio in ala eade(m), quod / cepissetDecebalu(m) et caput / eius pertulissetei Ranissto / ro. Missus voluntarius ho /nesta missione a Terent[io Scau] / riano,consulare [exerci]tus provinciae nov[ae?Mes / opotamiae��]

În ala secu(n)d(a) Pannoniorum �acest regiment aparþinea armatei dinMoesia Superioarã încã din 88 A.D.,aºezatã în apropierea Legiunii VIIClaudia. Aceasta ala(aripa) a participatla cucerirea Daciei. Autorul studiului

Doina Mureºan

Inscripþia din Philippipune accent pe faptul cã este o surprizãcã aceastã aripã a participat în rãzboiuldin Partia. Singura explicaþie este cãaceasta ala a fost formatã deja în Moesiaºi Dacia, unitate care nu existase înainte.Traian a chemat în condiþii foarte greletrupele pe a cãror experienþã militarãse putea baza. Deoarece inscripþia nuprecizeazã clar nici funcþia obþinutã deMaximus dupã aducerea în faþaîmpãratului a capului lui Decebal, Dr.Speidel face o descriere amãnunþitã arangurilor posibile prin care Maximusar fi putut trece înainte de confruntareacu Decebal. Se aminteºte ºi faptul cãangajarea unui centurion sau decurionîn forþele auxiliare, direct de cãtreîmpãrat era cu totul neobiºnuitã; dar cãîn acest caz, Traian l-a promovat peMaximus când deja era el însuºi cuarmata lui în Moesia Superioarã. Osingurã motivaþie se poate aprecia : pelângã faptul cã acest militar avea oreputaþie deosebitã ca luptãtor,dobândidu-ºi ranguri de-a lungulexperienþei, legiunea avea nevoie de unnou comandant. Fostul comandant allegiunii a ºaptea, Longinus, în gardacãruia a servit Maximus pânã la acelmoment, a cãzut în mâinile lui Decaballa începutul celui de-al doilea rãzboi ºi,ca urmare, s-a sinucis. (Dio Casius,68.12). Chiar dacã în zilele de astãziîncã nu este clarificatã funcþia devexillarius equitum , este cunoscut faptulcã era o funcþie foarte înaltã, egalã sauchiar superioarã în optio equitum(optima funcþie în cavalerie). Dar aiciintervine problema adusã de inscripþie.Maximus a obþinut acest grad avansatîncã în timpul lui Domiþian, tot în MoesiaSuperioarã, unde era centrul deconfruntare, care s-a terminat în 89 A.D.Dar este înregistrat de istoricii romanifaptul cã Domiþian a acordat dona

militaria (recompense militare) înconecþie cu vexillarius equitum a legiuniiVII pe un complet nemeritat fundal �participarea în luptele din MoesiaSuperioarã a acesteia fiind minorã, DioCassius 67,7.2). Domiþian a fãcut oriceefort sã falsifice «succesul» de a-l ficucerit pe Decebal, falsuri care au fostdezminþite dupã moartea lui. Oricum,acest împãrat a primit binemeritatamemoria damnatio. Cu toate cã vexillariusequitum era o funcþie de cavalerie foarteînaltã, tot era sub rangul de duplicariusalae, rang pe care Maximus nu l-a primitniciodatã. Inscripþia atestã pentru primaoarã o cavalerie legionarã în timpul luiDomiþian. Este foarte important faptulcã acest fel de cavalerie nu a existatîncepând cu Vespasian, pânã la Hadrian.aºezãrile militare.

Aici închei comentariile fãcute pebaza unor fragmente din eseulprofesorului Michael Speidel cuîntrebarea cãtre istoricul Eutropius, carea trãit la jumãtatea secolului al doileaA.D. ºi care a scris succint despre viaþaºi faptele câtorva împãraþi, începând cuDomiþian. « Dupã moartea lui Traian, afost fãcut împãrat Aelius Hadrianus . El arechemat armatele din Asiria. A încercatsã facã acelaºi lucru ºi în Dacia, dar l-auoprit de la aceasta prietenii sãi, ca nucumva sã fie daþi pe mâna barbarilor omulþime de cetãþeni romani; deoareceTraian, dupã cucerirea Daciei, adusese omulþime foarte mare de oameni din toatecolþurile lumii romane pentru populareaoraºelor ºi cultivarea ogoarelor: cãci Daciafusese secãtuitã de bãrbaþi în urmalungului rãzboi cu Decebal. »

Nu putem decât sã spunem cãEutropius nu a avut cunoºtinþe degeografie ºi, cu toatã buna lui intenþiede a flata pe imperialii romani, nu a þinutseama de alte surse istorice ºi literare.

lingvistic alãturi de care participã în modhotãrâtor la definirea dacilor ca popor.

În afara argumentãrii celor de maisus, lucrarea pune în discuþie ºi un altaspect ignorat copios de istoria noastrãanticã: regimul drapelului dacic. Opinãmpentru existenþa unui cadru ceremomialpropriu pentru relaþiile popor-drapel,rege-drapel, sacerdoþi-drapel.

Existenþa acestui drapel dincolo deceea ce numim teritoriul ºi existenþa

temporarã a Daciei este un fenomen deasemenea fãrã precedent.

În fine, dar nu în ultimul rând,existenþa acestui drapel, chiar dupã ceunii aºa-ziºi istorici s-au grãbit sã-idesfiinþeze pe daci cu statul lor cu tot,este consonantã cu perpetuarea statuluidacilor pânã spre începutul celui de-aldoilea mileniu al epocii noastre, aºa cumreiese din paginile �CodexuluiRohonczi�, lucrare de o importanþã

fundamentalã pentru istoria noastrã, pecare o datorãm distinsei doamneprofesoare Viorica Enachiuc, eminentfilolog, istoric-arheolog ºi etnolog.

Însuºi procesul ieºirii din istorie aacestui drapel este un proces de o mareimportanþã pentru noi, dacii, care azi nespunem (numai Dumnezeu ºtie de ce)români.

23


Asasinarea marelui Burebista amarcat, în istoria Daciei, sfârºitulcelei mai glorioase epoci a regatuluidac. Marele regat se va împãrþi înpatru, apoi în cinci regate, însãformaþiunea cea mai puternicã vacontinua sã fie în Transilvania, cucapitala la vechea Sarmizegetusa,unde Deceneu îºi exercita atâtcalitatea de rex Daciae cât ºi pe aceeade pontifex maximus. Regelui-preotDeceneu i-a urmat cu vrednicieComosicus, pânã în anul 29 î.e.n.,dovedindu-se �cu nimic mai prejosdecât înaintaºul sãu�, cumconsemneazã istoriografia.

Instaurarea funcþiei de rege-preot(rex et pontifex maximus) s-a doveditbeneficã ºi prosperã pentru Daciaregalã transcarpaticã, pãstrându-sebuna tradiþie a modului de viaþã dac,îndeosebi codul sacru al Bellaginelor,�legile frumoase� zalmoxiene aleînþelepciunii ºi convieþuirii,transmise, pe cale oralã, din generaþieîn generaþie.

Regelui-preot Comosicus i-aurmat la tron, în anul 29 î.e.n., Scorilo(confirmat arheologic), într-o vremecând Roma era sfâºiatã de rãzboaielecivile. Politica înþeleaptã a acestuia dea nu se amesteca în luptele pentruputere de la Roma, a asigurat Dacieio domnie liniºtitã ºi lungã, vreme de40 de ani.

În anul 69 e.n., în scaunul regalal Daciei urca Duras-Diurpaneus,care, renunþând la politica pacifistã afratelui sãu, face dese incursiuniarmate transdanubiene, în þinuturileromane din Moesia, intrând astfel înconflict cu Imperiul Roman. În iarnaanului 85-86 d. Chr., în urma unorconfruntãri între steagurile geto-daceale regelui Duras ºi armatele romane,guvernatorul provinciei Moesia,

PERSONALITATEA REGELUI-PREOT DECEBAL –EROIZARE ªI CONSACRARE DIVINÃ

Prof.dr. Zenovie Cârlugea

Opiius Sabinus, este ucis.O campanie romanã de proporþii

împotriva Daciei fiind iminentã,bãtrânul preot-rege Duras cedeazã,dupã aproape douã decenii dedomnie, tronul nepotului sãu Decebal(87 � 106 d. Chr.), care se va dovediadevãratul restaurator al Dacieiregale, cãruia istoricul roman DioCassius (sec. II-III d. Chr.) îi faceun portret memorabil. Redevenind, înscurt timp, o forþã statalãconsiderabilã în zona Carpaþilor ºila Dunãre, prezentând pentruImperiul Roman un real pericol,statul geto-dac � constituit într-o�confederaþie de neamuri� opuseRomei � îºi consolidase puterea deapãrare prin întãrirea vechilor cetãþi(Blidaru, Piatra Roºie) ºi construireaaltora, precum ºi prin o nouãorganizare a cultului zalmoxian(ridicarea de temple ºi altare înSarmizegetusa Basileios ºi alte centrezonale politico-religioase).

În anul 87 d. Chr., împãratulDomiþian (care respinsese pe dacii luiDuras din Moesia, în iarna anului 85-86, unde cãzuse ucis guvernatorulprovinciei, Opiius Sabinus),reorganizându-ºi armata în Illiricum,declanºeazã o ofensivã militarã deproporþii împotriva Daciei. Bãtãlia sedã la Tapae, unde armata romanãsuferã o clarã înfrângere, iar generalulFuscus, comandantul expediþei, va fiucis în bãtãlie.

Conform relatãrilor istoricilorOrosius (sec. V) ºi Iordanes (sec.VI), victoria rãsunãtoare a regelui dacDiurpaneus i-a adus consacrarea,acesta fiind supranumit Deceballus ��Cel Viteaz�, �Cel Puternic�.

În anul 88, se declanºeazã o nouãofensivã romanã, avându-l în fruntepe guvernatorul Moesiei Superior,

generalul Tettius Iulianus, victoriafiind de astã datã de partea romanilor.Întrucât împãratul Domiþian �autointitulat dominus et deus �suferise înfrângeri în Panonia înluptele cu triburile germanice aleevazilor ºi marcomanilor, acestaprimeºte cu uºurinþã pacea propusãde Decebal (ºi negociatã de frateleacestuia Diegis), prin care regele dacprimea, conform menþiunii lui DioCassius, �nu numai însemnate sumede bani, dar ºi meºteri la feluritelucruri folositoare în timp de pace ºide rãzboi�. Aºadar, o pace impusã,pe care Senatul Romei o va consideradrept �ruºinoasã�.

Dacã Tacitus ºi Dio Chrysostomulsusþin cã regele Diurpaneus este celce l-a învins pe nesãbuitul generalCornelius Fuscus, istoricul DioCassius îi atribuie victoria împotrivaacestuia regelui Decebal. Concluziala care au ajuns istoricii noºtri esteaceea cã �Diurpaneus este unul ºiacelaºi cu Decebal�. Denumirea deDECEBAL nu este decât unsupranomen atribuit lui Diurpaneusîn urma strãlucitei victorii de la 85-86 d. Chr. împotriva lui C. Fuscus.

Gestul lui Decebal aminteºte deregii gali ºi de atâþia conducãtori dinantichitate (ºi nu numai), care auplãtit cu propria soartã, prin gesturiautosacrificiale, insuccesele militare,campaniile în care îºi angajaserãarmatele. Eroizarea lui Decebalus asupravieþuit multã vreme, dovadã cãRegalian era mândru de obârºia sadacicã, considerându-se un demnurmaº al regelui Decebal � �Decebaliipsius�. Tot astfel împãratul Galeriusºi alþi împãraþi romani ce ºi-auatribuit supranomenul de Dacius,marcând astfel nobleþea ºi triumfulmilitar.

24


« ... Existã o sete de eternitateîn fiecare om, setea pentru Neamul

ºi Þara lui. Dar existã ºi o alt felde eternitate: un salt dincolo de

istorie, prin care o þarã ºi un neamintrã ºi rãmân în eternitate.»(Mircea Eliade - România în

eternitate)

Diferitele manuscrise, precum ºitãbliþele cerate, atunci când vorbescdespre legile patemale (naþionale), facreferire evident la SAMOLSE, desprecare se ºtie cã s-a nãscut pe pãmântulTHRACIEI, fiind un mare profet. �Peatunci acolo locuiau GEÞII cei careîn THRACIA erau numiþi GEÞI, aufost numiþi pe vremea istoriculuiProcopius (+562d.hr), GOÞII ºi învremuri ºi mai vechi SCIÞI.�

Dupã un vechi manuscrischronicon, aflãm cã: �Sciþii ºi Geþiis-au nãscut din laphet, care mai târziudupã Goþi (Geþi), s-au mai numit ºiSveani�. La superlativele acordate deHerodot cã �cei mai curajoºi ºi maidrepþi dintre thraci� , strãmoºii noºtricâºtigã ºi pe acela de neînvinºi,datoritã mânuirii arcului ºi a sãgeþilor.

Diodor din Sicilia ne relateazã cãSCHIÞII locuiau o insulã numitãBASILEA.

Descendenþa biblicãa Neamului thracic.

�Noe era de cinci sute de ani, cândi s-au nãscut trei feciori Sem, Ham ºiIafet.� (Facerea 5,32).

«Sã înmulþeascã Dumnezeu(binecuvântarea lui Noe) pe Iafet ºisã se sãlãºluiascã acesta în corturilelui Sem, iar Canaan sã-i fieslugã».(Facerea 9,27)

Semnificaþia ºi urmaºiilui Noe.

�Fiii lui Iafet au fost: Gomer,Magog, Iavan, Tubal, Meseh ºi Tiras.

Eber a trãit o sutã treizeci ºi patru

THRACO-GETO-DACII ÎN ETERNITATE

Monoteism precreºtin, continuitate ºi contemporaneitateîn istoria ortodoxã

prof. George Nistoroiu

de ani ºi atunci i s-a nãscut Peleg.Iar dupã naºterea lui Peleg, Eber

a mai trãit 370 de ani ºi a nãscut fii ºifiice.

Peleg a trãit o sutã treizeci de aniºi i s-a nãscut Ragav, iar dupãnaºterea lui Ragav, Peleg a mai trãit209 ani (339 ani) ºi a nãscut fii ºifiice.

Seminþia ºi urmaºii lui Peleg (ailui Sem, ai lui Noe): Peleg a nãscutpe Ragav; Ragav a nãscut pe Serug;Serug a nãscut pe� Nahor; Nahor anãscut pe Terah; Terah a nãscut peAvram, Nahor ºi Haran. (Facerea11,18-26)

Avram devine Avraam (Pãrintelepopoarelor) din care descend: Isaac- Iacov � Iuda - Fares (ºi Zara) -Esram - Aram - Aminadav - Solomon... (Evanghelia dupã Matei 1, 2-6)

Din regele - profet DAVID se naºtepeste timp (toate neamurile de laAvraam la David sunt 14; de la Davidpânã la strãmutarea în Babilon sunt14 neamuri; iar de la strãmutarea înBabilon pânã la naºterea lui HRISTOSsunt tot 14 neamuri) FECIOARAMARIA.

În secolul I i.H., Armenia atingeapogeul cuceririlor, devenind imperiu,

sub Tigsam al II-lea cel Mare, nepotîn linie directã a regelui Artases(Artaxias) - Tigram al-II-lea (95-551id.Hr.) a cucerit Asiria, fãcând dinAndtiohia a doua capitalã a imperiuluisãu. A strãmutat populaþii din oraºeleciliciene Adana, Mallos, Tarson,Salen, Epifaneea ... ºi din oraºeleCappadocia, Cezarea ºi din centreleelenistice în Armenia Mare.

Sã ne oprim doar asupra câtorvalocalitãþi al cãror renume a rãmasetern: Ararat, Cilicia - Tars,Capadocia, Cezarea.

ARARAT = pãmânt sfânt,amintire, creaþie.

«Iar în ziua a ºaptea, în ziua adouãzeci ºi a ºaptea a lunii acesteia,s-a oprit corabia pe Munþii Ararat».(Facerea 8,4 �Þara Ararat� din 2 Regi19,37 este Armenia).

CILICIA = pãmânt rotund, hainã,pãrãsea, aspru

Sfântul Apostol Pavel (fost Saul)era din neamul lui Veniamin, iar spiþaneamului lui Veniamin, este acesta:Avraam a nãscut pe Isaac, care s-acãsãtorit cu Rebeca, fata lui BatuelArameul din Mesopotamia ºi sora luiLaban Arameul. Rebeca a nãscut doi

25


cmyk colorgemeni pe: Isav (=pãros, strãmoºuledoniþilor) ºi pe Iacob (=Dumnezeusã ocroteascã) . Iacob a nãscut 12feciori între care pe Iosif ºi peVeniamin, nãscuþi din Rahia, a douasoþie a lui Iacob �pãrintele celor 12Patriarhi�.

Sf. Pavel s-a nãscut în Tars, înCILICIA, într-o castã nobilã, rudã cuîntâiul mucenic ªtefan, ucenic alretorului Gamaliel - fratele filosofuluiSeneca, trac de origine, ca ºi Pavel,

care devine cel mai mare APOSTOLal lui IISUS HRISTOS.

CAPADOCIA = Þara Daciei,sferã, mânã.

CONCLUZIIGeneza Neamului Thrac este

atestatã biblic, ca fiind între Naþiileprimordiale ale Universului creat.

Dincolo de elementul sacru-genetic, este afirmatã ºi vasta saîntindere spaþialã.

Rãdãcina Neamului Thrac - Pele

g- (urmaºul lui Noe) ºi seminþia sa,atestã descendenþa lui Avraam, David,Fecioara Maria ºi implicit Mântuitorulnostru Iisus Hristos.

Altã ramurã a Neamului Thrac vinedin rãdãcina lui Iafet, a cãrui misiunedivino-istoricã a fost ca, prin spaþiulhagiografic în creºtinat, sã oferecreºtinismului biruinþa universalã, princei mai de seamã Sfinþi - aleºi, Stâlpiai Bisericii lui Hristos, Sfinþii Pãrinþi aimarilor veacuri creºtine.

Autorul, pornind de la o reflectiea istoricului J. Carcopino, data camotto si recitind cu atentie creatia�dacologica� a lui Mihai Eminescu,emite ipoteza ca geniul poetului l-aajutat sa intuiasca sfirsitul Romeiimperiale, sfirsitul Imperiului ca oimplinire a blestemului lui Decebalasupre acestora.

Consideratiile autorului suntfoarte interesante. Dar D-sa cunoastesi izvoare istorice si opera ale unorautori repuse recent in valoare de dr.Gabriel Gheorghe, care se refera laun juramint al lui Decebal, cind a

EMINESCU ºiBLESTEMUL LUI DECEBAL ARUNCAT ASUPRA ROMEI

intuit ca nu va putea rezista agresiuniiimperiale, anume ca geto-dacii sa nuaiba odihna pina cind nu vor adduceRoma imperiala in ruine, fapt care s-a intimplat in secolul al V-lea, sub doiregi importanti ai geto-dacilor (goti =geti !), mai intii Alaric (410 d. Hr.) ,apoi Teodoric cel Mare (sfirsitul secV), proclamat chiar imparat alImperiului dar cu capitala la Ravena(Roma fiind abandonata in ruine).

Fara a conesta geniul luiEminescu, de ce n-am admite caacesta a cunoscut izvoare si lucrariale antichitatii, ale Evului mediu si

chiar lucrari mai noi, care au pututservi ca baza documentara pentruplanuita sa �Epopee dacica�, din carea realizat doar citeva piese, deimportanta deosebita insa. Este oatentionare care deschide calea uneicercetari viitoare. Caci Eminescu, detot mai multe ori ne uimeste prin stiintaistorica ce se desprinde din creatiasa poetica sau din jurnalistica.

Prof. Stelian Raducanu

Se pare cã ultima cronicã, aceeaa cronicarului de limbã greacã,Dionisiou Fotino ºi intitulatã �Istoriageneralã a Daciei sau a Transilvaniei,Tierrei Muntenesci ºi Moldovei� esteultima lucrare de acest gen. Ea aapãrut în anul 1818 la Bucureºti, înanul 1859, în traducerea românã a

scriitorului George Sion.Autorii comunicãrii prezintã

lucrarea cronicarului grec ca o sursãde date bine întemeiate pe numeroasedintre lucrãrile istoriografilor clasiciai antichitãþii greco-romane caAppian, Dion Cassius ºi chiarHerodot, Suidas, Seneca, Plutarch ºi

mulþi alþi cronicari sau oameni deculturã.

Cronica lui Fotino furnizeazãnumeroase date despre seminþii careau populat spaþiul limitrof dacilor ºidespre care documentele furnizeazãdoar puþine informaþii. Totodatã,meritul cronicii lui Dionisiou Fotino

REGELE DECEBAL, DACII, DACIA, ÎN OPERALUI DIONISIOU FOTINO

Autori: Vladimir GUSIC, Monica GUSIC, Valentin MÂNDRUÞIU, Lucian OPREA,Marian VOINEA, Mihai Alin SCARLAT

26


este ºi acela cã se extinde pe operioadã îndelungatã: de la Burebistaºi perioada destrãmãrii regatului sãu,sub succesorii sãi mânaþi de setea deputere, pânã la înscãunarea regeluiDecebal, conflictele dacilor cu romaniiîn timpul domniei lui Domiþian ºi, însfârºit, deznodãmântul tragic alconflictului Daciei cu ImperiulRoman, campania lui Traian ºimoartea regelui Decebal. În afaraColumnei de la Roma, considerãm cãlucrarea lui Dionisiou Fotinoconstituie cea mai grãitoare ºi în spiritºtiinþific conceputã mãrturie despreregele Decebal, universul dacic ºicircumstanþialitatea acestuia.

NICOLAE DENSUªIANU - OMARE PERSONALITATE ªI UNDESTIN NEDREPT

Opera �Dacia Preistoricã�,monumentalã realizare a distinsuluiistoric, cercetãtor ºtiinþific, scriitor,Nicolae Densuºianu, este expresiamarii sale pasiuni pentru cercetareapreistoriei þãrii noastre, precum ºiexpresia unei munci titanice susþinutede o erudiþie sinergicã acestei munci.Opera �Dacia Preistoricã� a proiectatasupra istoriei ancestrale a Daciei oconcepþie deosebitã de aceea a unorautori care au creat anumite tiparenoetice, considerate imuabile, dar pecare cercetãrile ºi gândirea lui NicolaeDensuºianu le-au fãcut susceptibilela anumite reconsiderãri ºi reevaluãri.Autorii comunicãrii analizeazã câtevaaspecte ale conceptualitãþii lui NicolaeDensuºianu asupra �DacieiPreistorice� ºi implicaþiilor acesteiapentru cunoaºterea etnogenezeipoporului român, inclusiv ale ampluluistudiu, ale cãrui date rezultã de peurma chestionarului lansat în 1993 (ºireiterat în 1995, în vederea uneiexhaustive cunoaºteri ancestrale dinistoria poporului român). Subliniemsoarta ingratã a operei fundamentalea lui Nicolae Densuºianu, a cãruicreaþie este tipãritã postum abia dupãdoi ani de la stingerea din viaþã aDemiurgului acestuia, cu sprijinul

prof. dr. Istrati.Comunicarea se doreºte a fi

o pledoarie în a edita �DaciaPreistoricã� apãrutã în facsimil, într-o ediþie bogat adnotatã cu un aparatcritic corespunzãtor ºi chiar editareaunei opere complete cuprinzând ºiopera sa literarã, inclusiv originalanuvelã istoricã �Simonida� ca ºicolaborãrile sale la revistele �Familia�,�Telegraful Român�, �Orientul Latin�ºi �Federaþiunea�.

O VALOROASÃ LUARE ÎNCONSIDERARE A ISTORIEIPELASGILOR

Istoria ancestralei civilizaþiipelasgice ne aduce într-un univers dinnefericire mai puþin cunoscut, dar numai puþin pasionant. În aria foarteextinsã a civilizaþiei pelasgice a înflorito civilizaþie cotropitã ºi în maremãsurã distrusã, de populaþii multinferioare spiritualitãþii pelasgilor, daragresive, prãdalnice, rãzboinice. În�Dacia Preistoricã�, NicolaeDensuºianu a acordat un spaþiuconsiderabil analizei acestei civilizaþii.Unii autori au contestat aserþiunile luiNicolae Densuºianu �a priori�. Citãm,în cele ce urmeazã, din ediþia din 1935a prestigioasei enciclopedii �NouveauPetit La Rousse�, un pasaj (pag.1595), care cu certitudine, fãrã �partipris�, vine sã sprijine concepþia luiNicolae Densuºianu referitoare lapelasgi� popor strãvechi, care ocupaîn perioada preistoricã Grecia,Arhipelagul (Egeic n.n.), LitoralulAsiei Mici, Italia. Aceastã populaþieancestralã nu a constituit, desigur, onaþiune, invazia elenã a izgonit-o saua supus-o în condiþii de sclavieînaintea cuceririi pãmânturilor lor decãtre greci, pelasgii care erau paºniciºi se îndeletniceau cu agricultura auînãlþat, în jurul cetãþilor lor, ziduriciclopice, constituite din blocurienorme de piatrã ºi de facturãindestructibilã, deºi nu au fostcimentate. Specialiºtii considerã petraci (foarte probabil, pe drept cuvânt,ºi pe daci n.n.) pe frigieni, pe lidieni,

pe carieni, pe etrusci (tirenieni n.n.),epiroþi, ilirieni, italioþii samniþi, osci ºipe albanezii contemporani, ca ramuriamestecate ale pelasgilor: �QUODERAT DEMONSTRANDUM!�

METODA ISTORICÃCOMPARATIVÃ ªI ROLULACESTEIA ÎN CERCETAREAGENEZEI CIVILIZAÞIILOR.PARALELE PELASGO-TRACO-ILIRICE ªI INDIENE

În domeniul multor evenimente ºiperioade istorice învãluite înpenumbra incertitudinilor, luminacunoaºterii poate pãtrunde cureverberaþii lãmuritoare prin metodacomparativã.

Metoda comparativã, în studiulcivilizaþiilor pelasgicã, traco-dacicã,iliricã ºi vedicã, poate face incursiunicomparative în înþelegerea unorevenimente istorice, care au marcatistoria pelasgilor ºi geto-traco-ilirilorºi istoria pre-indo-europeanã a Indiei.

Autorii comunicãrii menþioneazãcã invazia teritoriilor pelasgice decãtre eleni a fost deosebit de sãlbaticã.Între vestigiile arheologice melenicese intercaleazã constant un strat decenuºã, expresie a modului devastatorîn care elenii au nimicit civilizaþia pre-elenicã ºi invazia indo-europeanã înIndia nu a fost paºnicã, ci a vãtãmat,uneori, pânã la anihilare, civilizaþiilepre-existente. Istoria se repetã, darvalenþele axiologice impun alte metodeºi renaºteri.

CONSIDERAÞIUNI ASUPRACIVILIZAÞIEI PELASGICE, ÎNOPERA LUI NICOLAEDENSUªIANU � �DACIAPREISTORICÃ�

Dintre cercetãtorii istoriei care austudiat cu multã atenþie civilizaþiaancestralã pelasgicã, se remarcã, prinaportul sãu bogat în idei bineargumentate, Nicolae Densuºianu. Înopera sa �Dacia Preistoricã�, elprezintã o analizã amplã a acesteicivilizaþii ancestrale, care cunoscuse

27


un înalt grad de înflorire materialã ºispiritualã pe o întinsã arie central-sud-est-europeanã ºi perimediteraneanã,agresatã, fragmentatã ºi chiar distrusãde invaziile unor seminþii multinferioare civilizaþiei pelasgice, darrãzboinice, ofensive, prãdalnice. Ariilepopulate de pelasgi s-au restrânsmereu, dar un mesaj asupra existenþeilor a rãzbãtut prin trecerea secolelorºi a mileniilor.

Nicolae Densuºianu pledeazã ºiargumenteazã, în favoarea cunoaºteriiinteresantei ere a civilizaþiei pelasgicepe temeiul unor dovezi arheologice,de istorie comparatã, documentare,lingvistice.

Redãm, mai jos, ideea directoarea autorului �Daciei Preistorice�, caresãlãºluieºte la temeiul concepþiei saleasupra imperiului strãvechi pelasgicºi destinului tragic al acestuia, ca ºial locuitorilor sãi, un fragment dincare vine sã ateste, în modperimptoriu, aserþiunile savantuluiromân.

�Puþinele date ce ne-au rãmasasupra pelasgilor�, ne înfãþiºeazã

acest mare ºi admirabil popor numaiîn ultima perioadã a istoriei sale,atunci când independenþa sa politicãera distrusã aproape peste tot locul ºicând numele sãu începe sã disparã.Din nefericire, însã, chiar ºi acestepuþine date fragmentare ce ne-au mairãmas despre pelasgi, ne sunttransmise de cei care i-au cucerit, i-au distrus, i-au persecutat, i-auîmprãºtiat ºi în cele din urmã i-aucalomniat� (din capitolul XXXIintitulat începuturile poporului pelasg,subcap. 1 �vechimea rasei pelasge�(pag. 669). Redãm, în continuare, ºifragmentul din �Nouveau Petit LaRousse Illustre�, ediþia 1935, Paris(pag. 1595, col. 2), pe care l-au tradusdin limba francezã ºi care apare caun argument peremptoriu în favoareaafirmaþiilor mai sus citate ale luiNicolae Densuºianu: �Pelasgii, poporfoarte vechi, care a ocupat, înperioada preistoricã Grecia,Arhipelagul, litoralul Asiei Minore ºiItalia. Aceastã populaþie nu a constituito etnie sau o naþiune, ea a fostizgonitã sau redusã la stare de sclavie,

de cãtre invadatorii eleni înainteacuceririi teritoriilor lor de cãtreinvadatorii greci, pelasgii constituiauo populaþie de agricultori paºnici,construiserã oraºe înconjurate defortificaþii ciclopice, constituite dinblocuri mari de piatrã ºi care printrecerea timpului nu au fost distruse,deºi ele nu au fost cimentate�.

Specialiºtii considerã cã vechiitraci, frigienii, lidienii, carienii,etruscii (tirenienii n.n.), epiroþii (cuþo-vlahii actuali n.n.), ilirienii, italioþii,samniþii, oscii ºi albaneziicontemporani sunt ramuri mai multsau mai puþin amestecate alepelasgilor.

Autorii fac câteva consideraþiunipersonale asupra subiectuluirespectiv.

Parte componentã a spaþiului deetnogenezã româneascã, aparþinândGeþiei lui Dromichaites, þinutuldobrogean a fãcut parte încã din celemai vechi timpuri din pãmântulromânesc, chiar dacã acesta a fostsupus vremelnic unor stãpâniristrãine. În acest spaþiu a fost înãlþatunul din cele mai faimoase, dar ºidintre cele mai enigmaticemonumente de la Dunãrea de Jos. Sepune o întreitã întrebare: Când? În ceîmprejurãri? Cãrei culturi îi aparþinemonumentul?

Se va gãsi oare rãspuns la acesteîntrebãri? Investigaþia este dificilã, deaceastã problematicã ocupându-sepersonalitãþi de seamã, istorici ºifilologi români ºi strãini, fãrã a ajunge

„TROFEUL SACRU” DE PE DEALUL MONUMENTULUIProf. Ionel Cionchin

la un consens unanim.Aºezat în þinutul dintre fluviu ºi

mare, în sud-vestul Dobrogei, peºoseaua Constanþa - Ostrov la odistanþã egalã de 63 de kilometri deambele oraºe, se aflã satul Adamclisi.Toponimul este o sintagmã cuaccepþiunea �biserica omului�,formatã din cuvintele turceºti «adam»�om� ºi «kilise» �bisericã�. Alþicercetãtori considerã cã sintagma�adamclisi� ar fi avut accepþiunea de�pãmântul lui Adam� (Adam �personajul biblic, ºi clisã �pãmânt�).

Þinutul este o zonã de dealuri ºicoline cu vãi acoperite cu pãduri sauplantate cu viþã de vie ºi pomifructiferi. Pe una din înãlþimi,cunoscutã sub numele de Dealul

28


COLORcmyk

Monumentului, se aflã«MONUMENTUL SACRU». Acestadominã peisajul înconjurãtor, fiindobservat cu uºurinþã atât de la fluviucât ºi de la mare. Din dreptul localitãþiiDeleni (fostã Enigea), monumentul seînfãþiºeazã clar privitorului.Cercetãtorii au stabilit cã monumentula fost amplasat într-o zonã de marefrecvenþã ºi sensibilitate seismicã, înapropierea epicentrului cutremurelorprebalcanice al cãror focar se aflã înregiunea Silistra � Varna, cât ºi lainterferenþa undelor cu epicentrele înVrancea (Focºani), Balcani (Târnovo)ºi pe coasta ponticã (Cavarna).«TROPAEUM» � în limba greacã�tropaion� � a fost numele unormonumente pe care grecii ºi apoiromanii obiºnuiau sã le ridice slãvindo victorie. Este de reþinut denumireaaºezãrii din apropierea monumentuluicare nu a purtat niciodatã numele deTropaeum Trajani, ci simpluTropaeum !

În general, cercetãtorii au emismai multe ipoteze cu privire la ctitorulºi perioada în care a fost construit«Monumentului Sacru» de laAdamclisi:

� Monumentul a fost atribuitperºilor ºi construit în timpul lui

Darius (521-486 a.Chr.);� Monumentul este o construcþie

dacicã, ctitorie a regelui Burebista(82-44 a.Chr.);

� Monumentul este o construcþieromanã atribuitã lui Augustus;

� Monumentul este o construcþieromanã atribuitã împãratuluiDomiþian, comemorând Legiunea a V-a Alaudae ºi comandantul acesteia,generalul Cornelius Fuscus, cãzuþi pecâmpul de luptã în anul 87;

� Monumentul este o construcþieromanã atribuitã împãratului Traian(98-117), în urma victoriei dincampania de la Dunãrea de Jos, diniarna anului 101-102;

� Monumentul este o construcþieromanã, ctitorie a lui Constantin celMare (306-337);

� Monumentul este o construcþieromanã atribuitã împãratului Valens.

Cititorul poate sã aleagã una dincele 7, eventual sã emitã o altãipotezã, dacã nu cumva existã deja oaltã ipotezã.

Cercetând izvoarele istorice,analizând toate ipotezele emise îndiverse timpuri, oferim o soluþie carepare, de la început, fantasticã:«Trofeul Sacru» de pe Dealul

Monumentului de la Adamclisi esteopera artiºtilor geþi, ctitorit deDromichaites � regele ºi sacerdotulGeþiei ºi Moesiei, suzeran al Odrysieiºi Traciei. Construit sã imortalizezevictoria marelui rege get asupraregelui macedonean Lysimachos.«Monumentul Sacru» a fost simbolulluptei pentru libertatea ºi neatârnareaneamului nostru. Unicat în lume prinplanul monumentului, prin stilul ºicompoziþia arhitecturii, prin reliefurilescenice ale metopelor, prinsimbolurile sale, trofeul constituieapogeul artei traco-getice.

Victoria repurtatã de Dromichaitesasupra cotropitorului Lysimachos s-a desfãºurat vara � aºa cum rezultãdin scenele metopelor monumentului,monarhul macedonean a fost obligatsã se predea din cauza lipseialimentelor ºi, în special, a apeipotabile care a sleit oastea sa.

Este posibil ca împãratul Traiansau un alt împãrat sã fi renovatmonumentul pentru a omagia victoriaromanilor asupra dacilor ºi sarmaþilor.

Monumentul Sacru de pe DealulMonumentului este opera traco-geþilor, de neam valac/pelag, ºi estemândria poporului daco- românesc.

Este fascinant sã gãseºti undevaîn Hokaido, o insulã inospitalierã dinnordul Japoniei, o populaþie Ainu,foarte asemãnãtoare în obiceiuri ºiport cu vechii noºtri daci.

Statura înaltã, fizionomiacaucazianã specificã, bãrboºi,folosind un alfabet bazat pe 26 desunete, în loc de 65,00 de ideogramepe care se bazeazã, practice, scriereajaponezã de azi, cultul ursului ºi arâurilor sfinte ºi alte obiceiuri dacice,aproape cã nici nu mai au nevoie dealte dovezi de afilierã la populaþiacaucazianã, aºa cum sunt descriºi înAmerican Enciclopedia.

Ainu de ieri ºi de azi, din Hokaido ºi din “Carpaþi”Prof. Flaviu Ritziu

Prezentarea se bazeazã pe studiigenetice, documente de ultima orã,interviuri luate de la persoane care aulocuit în acel þinut ºi care au cunoscutaceastã populaþie.

Am avut ocazia ºi am discutat cucâþiva profesori din Japonia carevizitau New York-ul ºi un editor de laThe Asahi Shimbun- Tokyo. Au avutnumai vorbe frumoase despre aceastãpopulaþie �ainu�. Spuneau cã i-aucunoscut persoanl iar unul a locuitacolo, printre ei, aproape trei ani. Ainusunt oameni blânzi, primitori, cinstiþi,demni, curaþi la suflet.

Avem în orice religie, ca ºi în cea

creºtinã, sfinþi ºi draci, în viaþa detoate zilele - oameni buni ºi oamenirãi. Hai sã luãm caracterele ºiexemplele bune din istorie, ºi de cenu, sã fim mândri de ele, cum suntemnoi mândri cã suntem urmaºii dacilor.Dacã toatã lumea ar avea caracter,probabil cã nu am mai avea rãzboaie.Probabil cã ne-am pune toateresursele ºi energia în dezvoltareatehnicã, spiritualã, telepaticã, etc.

Dacã toatã lumea ar respectasfaturile din Biblie, ar fi raiul pepîmânt. Numai 1% din accidentele demaºinã produse nu sunt prevãzute înregulamentul de circulaþie, restul fiind

29


COLORcmyk

produse prin încãlcarea acelor reguli.Aºa se acumuleazã suferinþa însocietate, prin nedreptãþile fãcute deunii, prin lipsa de caracter, dar maiales prin bunãtatea celui pãgubit dea-l lãsa în pace pe rãufãcãtor. Nu trecipe roºu, pentru cã efectul e imediat,te omoarã maºina ce intrã înintersecþie ºi nu i-ai dat dreptul de atrece pe verde. Efectul în istorie nu eimediat, ci peste o generaþie sau douã,când noua generaþie uitã distrugerilerãzboiului precedent ºi calcã zilnic înpicioare sfaturi biblice de multînchegate ºi verificate. Aici intervine

înþelepciunea ºi calitatea deosebitã aunui popor. Populaþia Ainu dinJaponia, ca ºi Dacii din antichitate,ca ºi romanii de azi sunt blânzi,înþelegãtori, cinstiþi, atenþi cu ceilalþi.Noi nu am dus rãzboaie de cucerire,ci de apãrare sau întregire a neamului.Sfântul Andrei când a venit peteritoriile Carpato-Dunãrene sãpropovãduiascã Biblia, descoperea ºiatesta documentar cã nu are cecreºtina, pentru cã populaþia de peaceste þinuturi avea deja obiceiuricreºtine. Religia creºtinã estesuperioarã prin întoarcerea celuilalt

obraz atunci când eºti lovit, priniertare, nu rãzbunare, ºi sã o faci maiales atunci când de fapt ºi ºtii cã arerezultat. Exemplul iertãrii ºi ajutoruluitãu se rãspândeºte ºi la alþii, ºi uniidin ei vor fi viitori conducãtori în stat,dupã cum ºi exemplele lipsite decaracter, furtul, minciuna se vorrãspândi ca o molimã. Trebuie sã fiibun, drept ºi blând �de nevoie�.

Vã invitãm la al VII-lea CongresInternaþional de Dacologie, Decebal2006, unde voi prezenta ultimelecercetãri despre aceastã populaþie dinnordul Japoniei.

DACO ARMOS

Pinaca registratâ tu cartea alD-nul. Dan Romalo sum nm.28 Transcriptsiâ orginalâ

Transcriptsiâ dupu fonetica atextului cu ghrame latine shiansimnare al cafi un zbor cu numeruahoria

Ghiuvusire a textului orghinaldupu seamnile di gramatica

DACO ARMOS; Sonto Romunodusaceo sio rotipanofacto luteiu cosoa Virgilaso mociroas og�ilacosaceo Borusabacera caserocodaco armosa.

Luteiu aparose capo Dacebeloso sinto nobalo.

Liberâ tradutsire a textullui pilimba armân makedonâ

ARMIE A DAKILOR; SântuRommânj

dush di alorlu comandantu afalanghilor

cari s-alumtâ fortificatsia Virgilas-u nicuseascâ cu tsi va-s-u

slâghiascâfortificatsia Borusa care iastetsentralâ casarmâ aarmiiljei a Dakilor.

Alumta di apârare u duccapitanlu Dacebelocu tuta alui nobilitate.

Liberâ tradutsire a textullui pilimba rumuneascâ

ARMATA DACA: Sunt Romaniconduºi de ducele lor a tuturor

oastelorcare se lupta la castelul

(fortareaþa)VirgilaÎl vor distruge cu ce îl vor slabicastelul Borusa care estecasarma centralaarmatei daca.

Lupta de aparare o conducÎn cap Decebelocu nobilii sai.

30


Tekst so sli~na sodr‘ina e zapi{an i so stilizirana ortografija na plo~ata10 (10). Po analizata na dvete plo~i davam i paralelna analiza nadvata teksta.

9 (52) ZAZEMAWETO NA RIMEPA

Textu orghinal 9 (52)

Transcriptsiâ orginalâ

Prvo }e gi predstavam zapisite sostilizirana ortografija sporednumeracijata so koja gi imampredstaveno.

Na samata plo~a ima i drugi zapisiso stilizirana ortografija, no so ogleddeka analizata ja pravam odfotografija ne sum vo mo�nost socelosna sigurnost pravilno da giutvrdam site znaci.

1. TROPEIO SOTIGEOZOGI2. M (mato) DUAZO DUZATEO3. COTOPOLO CENUE4. MATO BOEROBISTO

Transcriptsiâ dupu fonetica atextului cu ghrame latine shiansimnare al cafi un zbor cu numeru ahorya

Ghiuvusire a textului orghinaldupu seamnile di gramatica

1. Tropeo sotigeozogi (sotsigeozogi)2. M (mato) Duazo Duzateo3. Cotopolo Cenue4. Mato Boerobisto

Istrogeta recavosedeo genoRimepucue

mato davo armeoriu rada pue deloon

Genuclo pue Bisico de DiyoZeomo G�ezomito Coroaleo.

Mato lue Segepe Montorazeo onanceo glotelo

poesto maero biri davo seDusateo Geturaseo

on talipico Genuclo se CotopoloCeneo

pan histriano cormio sarmongato.

31


Alimentatã la focul viu al marilorprobleme care au frãmântat istoriapoporului român, poezia cultã româneas-cã nu putea sã ocoleascã filonul de aur alslãvirii strãmoºilor, tema dacicã, una dintemele majore ale întregii literaturiromâneºti, dar ºi piatra de temelie astructurilor mentale arhetipale de caresuntem mai mult sau mai puþin conºtienþiºi care se manifestã dincolo de voinþa ºide intenþiile noastre.

Alãturi de cronicari ºi de istorici, depeste trei secole, de la începuturi ladebutanþii din mileniul al treilea, mai multde o sutã de poeþi români ºi-au asumatdatoria de onoare de a cinsti originile,rãdãcinile cele mai adânci ale fiinþeineamului nostru.

Tema dacicã a constituit subiectulunor teze de licenþã ºi de doctorat înistorie ºi în litere (filologie), al unorantologii ºi studii monografice. Deexemplu, antologia Dacica, realizatã deChirata Iorgoveanu-Dumitru ºipublicatã de Editura Minerva dinBucureºti, în anul 1978, cuprinde optzeciºi cinci de poeþi cu aproape o sutãcincizeci de poeme sau fragmente depoeme. În cei douãzeci ºi opt de ani careau trecut de atunci, s-au adãugat noicreatori ºi noi creaþii. De la Dosoftei laMircea Florin ªandru, au fost abordategenurile epic, liric ºi dramatic sau oîmpletire a lor, cu versificaþie clasicã,popularã ori în vers liber, ode, imnuri,rugãciuni, psalmi, meditaþii, cântece,scrisori. De la poeþi aproape necunos-cuþi astãzi, la poeþi de geniu ºi de talieuniversalã, Eminescu, Arghezi, Blagasau Nichita Stãnescu, de la poeme ºiepopei naþionale pânã la scurte poeziiprivind rostul nostru în lume, remarcãmdiversitatea perspectivelor ºi amijloacelor tehnice ºi artistice.

Tema dacicã a invitat ºi invitã poeþiiromâni la o confruntare cu necunoscutulºi imprevizibilul din noi, cu acel adâncocean sau cu acea faþã nevãzutã a lunii,din care creºte, în clipe de furtunã sau înamieze de calm, chipul nostru de acum,într-o eternã primenire, într-o nemãsuratãsete de absolut. Cine suntem, în fond, ne-o spun, pânã la urmã, vârstele poeziei.

Astfel îºi încheia scriitorul PaulAnghel o incursiune în universulfascinant al acestei lumi, pe care încercãm

Prof. dr. Mihai PopescuBiblioteca Militarã Naþionalã

REGELE DECEBAL ÎN POEZIA CULTÃ ROMÂNEASCÃ

sã o explorãm împreunã cu dumnea-voastrã.

Trebuie sã spunem, de la început, cãfiecare poet se opreºte asupra unuielement mai concret sau mai abstract alculturii ºi civilizaþiei dacilor, un evenimentsau un detaliu istoric, cunoscut sauinedit, real sau imaginar, adevãrat sau fals,uneori. Cele mai înãlþãtoare dintre acestecreaþii poetice sunt cele în care strãmoºii�învie� în faþa noastrã sau ne invitã sãcãlãtorim cu sufletul în lumea lor.

Avem datoria sã atragem atenþia cãmulte din aceste încercãri poetice pornescde la premiza falsã cã înfrângerea ºidistrugerea Regatului Dac de cãtreImperiul Roman ar fi fost un evenimentpozitiv ºi, prin urmare, benefic pentruformarea ºi evoluþia poporului român.Dacã am extrapola acest raþionament, artrebui sã aducem �prinos de glorie ºi derecunoºtinþã� tuturor împãraþilor �pe carelumea nu putea sã-i mai încapã�, de la�Dariu al lui Istaspe� pânã la celedouãsprezece invazii ruseºti din ultimeletrei secole. Pare plãcut sã-l însoþim peGheorghe Asachi (1788-1869), care, ajunsla Roma, în faþa Columnei lui Traian,considerã cã:

Un român a Daciei vine la strãbuni, casã sãrute

Þãrna de pe-a lor mormânturi ºi sã-nveþe-a lor virtute!

Dar ne întrebãm, despre ce virtutevorbeºte, a dacilor sau a romanilor ? Aicisuntem nevoiþi sã precizãm cã atitudineaîngãduitoare, uneori chiar recunoscã-toare, faþã de aºa-zisa acþiune civilizatoarea cuceririi romane ºi acceptarea absurdeiteorii a romanizãrii dacilor, concepþia idilicãa naºterii poporului român din �înfrãþireadintre daci ºi romani�, influenþeazã în modnegativ autenticitatea trãirii poetice ºi, înultimã instanþã, calitatea însãºi a creaþiei.

Dacã ar fi sã alegem între erudiþiapedantã a �latiniºtilor� ºi stângãcia orinaivitatea �daciºtilor�, îi preferãm peultimii. Iatã un fragment din Judecatã,alegere ºi hotãrâre pentru începutul ÞãriiRomâneºti ºi starea întru care este acumsupt domnia grecilor fanarioþi, leatul 1818,în care Zilot Românul (1780-1850)mediteazã la soarta strãmoºilor noºtri:

Dachii stãturã:Minuni fãcurã,Cum sunt ºtiuteÎn cãrþi trecute;Pre chiar romanii,Lumii tiranii,Aºa-i aduseSupt bir îi puse.Minune mare !Romanii, carePurt-atunci numeGrozav în lume,Atât sã scazã:Supt dachi sã cazã.Dar nu-i minuneDacã vei puneNainte þieAcea frãþie,Acea unire�Ntr-o glãsuire,Cu vitejie,Cu vrednicie,Fãrã trufie��-De vei rãspundeCã acum undeDachii s-ascunde ?Ei ar rãspunde:Unde-s romanii,Lumii tiranii ?Pentru cã marele rege Decebal este

întruchiparea însãºi a spiritului de libertateºi independenþã al strãmoºilor noºtri, estefiresc sã vedem cã personalitatea sa,evenimente ºi momente ale existenþei salemãreþe ºi tragice în acelaºi timp, constituieelemente care declanºeazã înãlþareaedificiului poetic. Existã multe altereprezentari ale lui Decebal în poeziaromâneascã pe care o sã le comentãm pelarg.

32


cmyk

Aºa cum procedaserã înmajoritatea þãrilor cucerite(Cartagina, Peninsula Ibericã,Macedonia, Regatele elenistice,Galia, Palestina etc.), romanii audistrus cetãþile, templele, arhivele ºibibliotecile din Regatul Daciei, astfelîncât singurele mãrturii directeprivind înfrângerea Daciei auaparþinut învingãtorilor. Darmajoritatea izvoarelor primare aleconfruntãrilor dintre daci ºi romaniau avut un destin blestemat:Comentariile (De bello dacico)Împãratului Traian, întocmite dupãmodelul lui Caesar, Getica lui Criton,medicul militar care l-a însoþit peîmpãrat în cele douã campanii,Getica retorului ºi filozofului DioChrysostomos, care fusese oaspetelelui Decebal la Sarmizegetusa, cãrþilecare tratau aceste evenimente dinscrierile lui Appianus, Arrianus ºiAmmianus Marcellinus s-au pierdut.Doar referirile indirecte din textelelui Florus ºi Pliniu cel Tânãr au ajunspânã la noi.

Din fericire, Comentariile luiTraian au constituit prima carte�ecranizatã� din istoria lumii, dar ºi apoporului român. Columna lui Traianeste un �volumen video�, care sedesfãºoarã ºi astãzi spre înaltulcerului. �Niciun alt popor, din multeleînvinse ºi absorbite de ImperiulRoman, nu se poate lãuda cu faptulcã a vãzut înãlþându-se un monumentmai demn ºi mai durabil al dorinþeisale de independenþã�, avea sã scrie,în anul 1865, Wilhelm Froener,muzeograf la Muzeul Louvre dinParis.

Multe din textele primare au fostreluate fragmentar, comentate saurezumate în urmãtoarele secole. Însecolul III, consulul Cassius Dio(163-236 d. Hr.) avea sã scrie, în

DECEBAL ÎN ISTORIOGRAFIA UNIVERSALÃProf. dr. Mihai Popescu

Biblioteca Militarã Naþionalã

limba greacã, o Istorie romanã, în 80de cãrþi. Exact cãrþile 67 ºi 68, încare erau prezentate rãzboaiele daciceale lui Domiþian ºi Traian, au fostpierdute, fragmente din ele, inclusivimpresionantul portret al lui Decebal,fiind reluate în scrierile istoricilorbizantini Xiphilinos (secolul XI) ºiZonaras (secolul XII). În secolul IV,Rufius Festus ºi Eutropius, amândoiistoriografi oficiali ai curþiiimperiale (magister memoriae), aurezumat ºi comentat informaþii maivechi privind rãzboaiele dacice. Dinaceeaºi perioadã dateazãcontroversata Istorie augustã, în careapar numeroase informaþii despredaci ºi rãzboaiele cu dacii.

În secolul VI, notarul get (saugot) romanizat Iordannes, scrieGetica, cea mai amplã analizã ºiinterpretare a informaþiilor desprestrãmoºii noºtri, autorul trãind chiarpe teritoriul vechii Dacii. Studiilesale vor fi reluate, dupã mai mult deo mie de ani, de savanþii nordici,cercetaþi cu multã migalã de doamnaMaria Criºan. La începutul secoluluiVII, Sfântul Isidor din Sevilla includeinformaþiile despre daci înenciclopedia sa intitulatãEtymologiae (Origini). Ideile sale vorfi reluate ºi amplificate în carteaarhiepiscopului Rodrigo Jimenéz deRada din Toledo, intitulatã HistoriaGothica, publicatã în 1243.

În afara cronicarilor bizantiniamintiþi, informaþiile despre Dacia ºiregele Decebal nu au mai fost puseîn circulaþie pânã târziu, în perioadaRenaºterii, când românul NicolausOlahus, ajuns episcop primat ºi regental Ungariei, se mândrea cu strãmoºiisãi daci, într-o lucrare tipãritã laBruxelles, în anul 1536. Tot înperioada Renaºterii, redescoperireatextelor clasice ºi trezirea interesului

pentru istorie aduc în actualitatevaloarea artisticã ºi istoricã aColumnei lui Traian. Regele FranþeiFrancisc I a comandat, în 1541,prima copie în relief a monumentului,însã proiectul a fost început ºiabandonat. Alþi suverani francezi(Ludovic XIV, Napoleon I, NapoleonIII, ultimul realizând o copieintegralã) vor prelua aceastãmoºtenire, pe care o vor transmiteºcolii istorice franceze.

Cãlugãrul spaniol AlphonsoCiacono (1540-1599), continuatorpeste un mileniu al eforturilor luiIsidor din Sevilla, va publica primulstudiu asupra Columnei lui Traian(Historia utriusque belli dacici aTrajano Caesare Roma, 1576, 1585,1616), reproducerile graficeaparþinând, în prima ediþie, luiHieronymus Mutianus, iar înurmãtoarele douã, lui Pietro SantiBartoli.

A urmat o întreagã serie de studiiprivind istoria dacilor, aparþinândºcolilor istorice din Franþa (EdgarQuinet, Jules Michelet, Gaston Paris,W. Froener)), Italia (A, Ubicini)Germania (Johannes Christian Engel,Jacob Grimm, Theodor Mommsen,Robert Rösler), Spania, Ungaria (PalHunfalvy) etc.

Apariþia Enciclopediei Britanice(1729), apoi a celei franceze (1751-1772), a favorizat punerea în circulaþieºi studierea informaþiilor privitoare ladaci, pe care le gãsim acum înenciclopedii naþionale ºi internaþionaledin Argentina pânã în Japonia ºi dinCanada pânã în Noua Zeelandã.

Am consultat peste cincizeci astfelde enciclopedii, în care numele luiDecebal apare ca articol separat, esteamintit într-un articol despre Daciasau despre daci, ori în articolulconsacrat istoriei României ºi

33


poporului român. În privinþa calitãþiiºi profunzimii comentariilor, precumºi a spaþiului rezervat, se distingenciclopediile italiene, urmate de celespaniole, apoi de cele germane ºifranceze. Enciclopediile maghiare,poloneze ºi cele ruseºti (inclusivsovietice) acordã destulã importanþãistoriei Daciei ºi regelui Decebal. Deasemenea, enciclopedia militarãsovieticã ºi enciclopedia militarã

iugoslavã trateazã, în articole aparte,rãzboaiele daco-romane ºipersonalitatea de comandant militara regelui Decebal.

Personalitatea lui Decebal esteprezentatã cu destulã obiectivitate înmonografiile dedicate Românieielaborate de istorici din Franþa,Germania, Italia, Spania, Grecia,Ungaria, Polonia sau Rusia, însãponderea calitativã ºi cantitativã

acordatã istoriei vechi diferã de laautor la autor.

Din nefericire, puþinele ºi sãraceleenciclopedii româneºti prezintãinformaþii lacunare ºi interpretãrieronate (adesea cu bunã ºtiinþã ºi curea-credinþã), referitoare la influenþa�civilizatoare� a cuceririi romane ºila rolul important al lui Traian, alãturide Decebal, în formarea poporuluiromân.

Studiul de faþã porneºte de lacuvintele lui Geo Bogza care vedeaîn atelierul lui Constantin Brâncuºiun �interior românesc, dac ºi predac,pe care Brâncuºi ºi-l durase, ca pe oSarmizegetusa sufleteascã, ale cãreiziduri n-aveau sã fie niciodatãnãruite.� Pe baza tezaurului descrieri brâncuºiene autentice, recentintrate în circuitul public � Brâncuºiinedit, Ed. Humanitas, 2004 � sedemonstreazã strãvechile rãdãcini alecreaþiei sculptorului care ºi-a pãstrattoatã viaþa înþelepciunea ºimoralitatea dobândite în satul nataldin tãrâmul de legendã al arhaiculuiGorj.

Contemporanii artistului i-auperceput legãtura cu arhaicul ºi l-audefinit ca pe un demiurg. În aceststudiu se sugereazã transpunereatradiþiei dace a mesagerilor la cer înarhaicele cântece rituale ale zorilor,materializate artistic în Coloanabrâncuºianã. Se menþioneazãinteresul lui Brâncuºi pentru�încatenarea lui Prometeu� în Dacia.

Cugetãrile formulate de sculptorîn scris, în românã sau francezã,exprimã magistral conºtiinþaapartenenþei sale la o lume strãveche,caracterizatã prin sentimentulintegrãrii în cosmos, comuniunea cuo naturã umanizatã ºi o relaþie

profundã cu divinitatea. Folosireaparabolei, a exprimãrilor aforistice,concentrarea ideilor în versuridovedesc legãtura sa organicã cuuniversul tradiþiilor strãvechi. Seexemplificã, prin citate din scrierilesale, viziunea proprie a artistuluiasupra unor concepte fundamentale� adevãr, cinste, iubire, fericire,frumos, muncã, viaþa vãzutã ca oluptã , modul de a înþelege arta ºimenirea artistului în societate. Înmulte din scrierile sculptoruluitranspare umorul de bunã calitate,autoironia, hazul denecaz, specificeneamului sãu. Nu este deneglijat faptul cãBrâncuºi a fost pe deplinconºtient de propria savaloare ºi a afirmat cutãrie �Orice s-ar zice,orice s-ar face, opera luiBrâncuºi rãmâne pentrutimpurile viitoaresingurul pivot solid.Opera lui Brâncuºi nueste o expresie localã, eaeste esenþa celei maiînalte expresii a puritãþiiuniversale.�

În concluzie se

subliniazã necesitatea analizãriitemeinice a întregului tezaur de scrieribrâncuºiene, în corelaþie cu �vorbele�relatate de interlocutorii sãi, pentru ase obþine astfel o imagine realã aprofundei gândiri a artistului. Alãturide sculpturile sale în piatrã, lemn saumarmurã, aceste adevãrate ciopliri înduh, vor îmbogãþi �Sarmizegetusasufleteascã�, inexpugnabilã în veci.

Adresa � str. Vasile Lascar nr. 18,Bucuresti 020501, tel. 3147701,e-mail � [email protected]

Sorana Georgescu-GorjanRedactor la revistele �Brâncuºi� ºi �Portal-Mãiastra� din Târgu-Jiu

BRÂNCUªI ªI “SARMIZEGETUSA SUFLETEASCÃ”

34


În cele ce urmeazã ne propunemsã evidenþiem succint caracterulaxiologic al personalitãþii neamuluigeto-dacic � a cãrui naturã nu poatefi explicatã fãrã apelul la valori.Motivul alegerii acestui subiectconstã ºi în faptul cã o serie de valori,cum ar fi respectarea demnitãþiiumane, pe care se întemeiazãcivilizaþia actualã, par a fi ameninþate,impunându-se o apãrare a lor.

Când Herodot scria în Istoriilesale cã geto-dacii sunt �cei mai vitejiºi mai drepþi dintre traci�(IV, 93), elabsolutiza la strãmoºii poporuluiromân o anumitã specie de valoare,conform mentalitãþii vremii.

Ordonându-le astfel, celsupranumit Pãrintele Istorieiconcepea chiar valoarea religioasãreductibilã la valoarea supremã.

În consideraþiile ºi evaluãrile sale,Herodot menþioneazã vitejia ºi spiritulde dreptate la geto-daci ca ceva ceexistã �în sine�, o finalitate a unuiproces. În postura sa de subiectcontemplativ, Herodot doar le prezintãposteritãþii ºi nu ne dezvãluie procesulîn urma cãruia geto-dacii ajunseserãîn vremea sa cei mai viteji ºi maidrepþi .

Dintru început þinem sã precizãmcã toþi regii geto-dacilor, fãrãexcepþie, de la Histrianorum ºiDromichaites la Decebal, vreme depeste patru sute de ani, s-au îngrijitde cultivarea puterilor psihofizice ºimorale ale acestui neam. Ne-o spunenu doar logica istoricã, dar ne-oconfirmã în scrierile lor Pausania(Descrierea Greciei), Diodor dinSicilia (Biblioteca Istoricã), Plutarh(Vieþi paralele, Lisimah, Demetrius,Antoniu), Trogus Pompeius (Istorialui Filip), Iordanes (Getica), Frontinus(Strategemele), Dio Cassius (Istoriaromanã), Paulus Orosius (Istorii

împotriva pãgânilor în ºapte cãrþi), L.Annaeus Florus (Rezumat ....),Horaþiu (Ode, III) etc, deci izvoarestrãine, privitoare la istoriastrãmoºilor noºtri, izvoare neutre,demne de a li se conferi fãrã rezervecrezarea cuvenitã pentru valoarea lordocumentarã.

Cel care ne dezvãluie sursaelementelor componente ale acestuimodel de societate geto-dacicã, încare primeazã cultivarea valorilorpsihofizice ºi morale, este renumitulistoric ºi geograf grec Strabon. Încâteva pasaje celebre din Geografiasa, Strabon explicã personalitatearegelui dac Burebista (82-44 î. Hr.),arãtând ceea ce a adus el nou peplan social în raport cu ceea ceexista.

Astfel, aflãm cã prin mãsuristatale adecvate ce alcãtuiesc unmodel anume, Burebista s-a strãduitsã menþinã la un acelaºi nivelevoluþia ºi înaintarea supuºilor sãipentru a nu decade cumva din stadiulde �cei mai viteji ºi mai drepþi...�,stadiu la care îi cunoscuse Herodot.Aceste mãsuri au fost consemnate deStrabon în Geografia sa (VII, 3, 11)ca fiind un adevãrat model valorical epocii:

«Lãsând la o parte trecutulîndepãrtat al geþilor, întâmplãrile dinvremea noastrã sunt urmãtoarele �scria el.

Ajungând în fruntea neamului sãu,care era istovit de rãzboaie dese, getulBurebista l-a înãlþat atât de mult prinexerciþii, abþinere de la vin ºi ascultarefaþã de porunci, încât în câþiva ani afãurit un Stat puternic ºi a supusgeþilor cea mai mare parte dinpopulaþiile vecine. Ba încã a ajuns sãfie temut ºi de romani.»

Întrerupem aici relatarea acestuimartor al unor evenimente pe care le-

a redat cu competenþa ºi obiectivitateaunui istoric prin formaþie, pentru asublinia doar elementele reformatoareºi civilizatoare ale modelului ce poartãpecetea lui Burebista. Este un modelvaloric, un reper al evoluþiei geto-dacilor, care are forma unui triunghiechilateral cu laturile ideale: instrucþie,educaþie, civilizaþie prin mijloace ºimetode adecvate, cum ar fi reducereasuprafeþei cultivate cu viþã de vie,intensificarea instrucþiei, respectarealegilor. Model civilizator, ce îl are caautor pe Burebista, considerat �celdintâi ºi cel mai mare dintre regii dinTracia�. [1]

Aflarea realitãþii din perspectivacelor relatate de Strabon este demnãde crezare, întrucât documentulprovine din lumea grecilor a cãrorpãrere despre alte popoare,considerate barbare, este cunoscutã.

Mãsurile lui Burebista s-au realizatîntrucât ele erau continuarea unuiproces desfãºurat anterior la sud deDunãre, acolo unde trãiau fraþii desânge, de limbã, religie ºi culturã aigeto-dacilor: tracii.

Aceste mãsuri, impuse oficial, desus în jos, poate coercitiv, au fost însãacceptate unanim, de vreme ceautohtonii au convenit sã-ºi reducãsuprafeþele cultivate cu vie. Ele suntmãsurile care au coagulat mareaputere a lui Burebista, ce se întindeape jumãtatea continentului: dinMoravia pânã la Nistru, mai precisde la Bug, izvoarele Vistulei, Moravia,Marea Adriaticã ºi Marea Neagrã.

Pe aceastã suprafaþã au trãit geto-dacii lui Burebista, �al doilea poporca mãrime dupã cel indic ºi primul învitejie� [2].

Nu ºtim dacã tãindu-ºi viile, învremea lui Burebista sau la îndemnullui Deceneu, dacii au devenitneconsumatori de vin. Putem aprecia

Modelul Burebista, un model de înãlþare a unui popor

Nicolae PostolacheUniversitatea Spiru Haret

35


însã cã Burebista, prin reforma moralãa puterii sprituale a marelui preotDeceneu, a reuºit sã re/instaureze înconstrucþia statului sãu configuraþiaunor valori care îi asigurau înãlþareala care se referã celebrul citat.

Adoptarea acestor mãsuri ca fiindvaloroase a presupus o respingere anon-valorilor, se subînþelege.

Înãlþarea geto-dacilor a însemnat,de fapt, disciplinarea lor în masã, nunumai a nobilimii, eventual corupte,amorale ºi centrifuge. Ea a avut uncaracter constructiv atât în planspiritual, religios, cât ºi în planmaterial: a condus la extindereateritorialã a acestui neam.

Efectul reformei, al sacrificiuluigeneralizat la scara întregului stat, s-a resimþit ºi în reducerea proporþiilorspectaculare ale unor manifestãri deinspiraþie elenicã, precum Jocurile luiAres, Agonaliile, Dionysiile sauBachanalele º.a., ºi chiar îndefãimarea lui Dionysos.

Dupã aceastã perioadã Burebista,încheiatã la anul 44, tot mai puþineinscripþii onorifice sau pe plãci votive,statui ori alte documente epigrafice,provenind din oraºele aflate pe coastaapuseanã a Mãrii Negre, pomenescexistenþa aici a unor instituþii (efebii,gerusii, asociaþii), amenajãri(stadioane, piscine, hipodromuri ºisãli de gimnasticã, masaj etc) ºimanifestãri specifice {Jocurile luiAres � jocuri polisportive anuale, caredurau ºase zile, ca ºi cele Olimpice,concursuri atletice, gimnastice ºihipice, numite �agonalii�, celebrateprimãvara ºi toamna în cinstea luiDionysos, adesea la date fixe), semncã reforma de remodelare a vieþii geto-dacilor se rãsfrânsese ºi asupra lor.

Reînnobilate mereu de timpulmoral-creºtin, aceste mãsuri s-aupãstrat ºi prelungit, dãinuind ºi învremea rãvãºirii plaiurilor noastre deatâtea neamuri migratoare în cãutareade locuri pentru a se stabili ca

popoare. Aºezaþi geografic la aceastãîncruciºare de drumuri ºi civilizaþii,în calea tuturor rãutãþilor - cumsesiza cronicarul Miron Costin - ,urmaºii lui Burebista ºi Decebal s-auorganizat ºi ei, o singurã datã în EvulMediu, în imperiu: ImperiulAsãneºtilor - ceea ce le explicã celmai bine istoria, presãratã cu puþinemomente de înãlþare ºi de bucurie.

În clipele de cumpãnã pentrupoporul român, ca aceastã coroziunemoralã datoratã corupþiei, ce ameninþãreintegrarea noastrã în Europa, aºacum meritãm, mãsuri de felul celorintreprinse de Burebista pentruînãlþarea neamului, aduse formal îndiscuþie în acest arc peste timp, suntde mare actualitate. Ele degajã unsens al vieþii umane în genere, un sensvalabil pentru toþi, pentru a nu apãreaîn manualele de istorie o nouãcronologie: epoca de la �«Cei mai vitejiºi mai drepþi..» la «Seminþe bune,bãieþi!»�.

Pintea Viteazul, când era pemoarte, a lovit într-o piatrã cu toporulºi a spus: �Atunci s-a mai naºte unulca mine, când o ieºi singur toporuldin stâncã�. ªi de câte ori este vreoprimejdie pentru popor, toporul iesepuþin afarã ºi se mai naºte un viteazcare apãrã pe cei sãrmani. �Cum afost prin 1941, când Parascãu dinBudeºti s-o luptat cu jenderii lui Horti�,îºi aduc aminte oamenii.

În istoria noastrã, a timpurilorcunoscute, au fost conducãtori drepþicare au fost omorâþi, cum a fostBurebista, Pintea, Mihai Viteazul sauIon Antonescu. Dar au fost ºi oamenicare ºi-au luat viaþa pentru onoare,cum este cazul lui Dapyx din Doborgeasau Decebal.

Este surprinzãtor cum codulluptãtorilor japonezi se aseamãnã cu

Oana Patrichi

Decebal ºi Codul japonez al onoarei

normele nescrise ale dacilor. Poate estevorba despre inconºtientul colectiv,cum apare el la C.G. Jung sau poate fiun semn de departe.

Pe Columna lui Traian, este redatãscena sinuciderii lui Decebal: regele,rãmas singur, dupã ce apãrãtorii sãiau murit pentru el ºi fiind înconjuratde romani, îºi infige pumnalul în gât.ªtie cã dacã este prins, va fi umilit înfaþa lui Traian. Un asemenea actpresupune o mare putere de voinþã.Instituþia sinuciderii nu era aºa denenaturalã ºi barbarã, dupã cum parela prima vedere. Era impusã decondiþiile istorice. Sinuciderile obiºnuitedin Europa ºi America, în 99% dincazuri, sunt rezultatul unei stãripatologice ºi a laºitãþii în faþa vieþii.Sinuciderea la daci sau la luptãtoriijaponezi cerea mult sânge rece ºi se

executa de persoane sãnãtoase, dinmotive înalte.

Pierderea vieþii nu însemna pentrudaci o nenorocire, ci era un început,un început al vieþii celei noi, alãturi deZalmoxis. Scriitorul Pomponius Melaspune despre geþi cã sunt �cei maipregãtiþi pentru moarte�- � paratissimiad mortae Getae�.

Prin comparaþie, la japonezi, seremarcã un �sentiment de încredereseninã în destin, o supunere liniºtitã înfaþa sorþii, o hotãrâre stoicã în faþapericolului sau nenorocirii, un dispreþde viaþã ºi o aºteptare a morþii curesemnare�, spune Inazo Nitobe.Acest sistem de gândire este rezultatulinfluenþei primite de la religia budistã.Totodatã, shintoismul a marcat ºi elspiritul nipon prin ideea devotamentuluicãtre suveran ºi cultul strãmoºilor. Cele

36


douã religii au format baza Bushido,care ar putea fi explicat ca �totalitateanormelor pe care nobilii luptãtori erauobligaþi sã le respecte în viaþa lor zilnicãºi în profesiunea lor�. De cele maimulte ori, bushido este un cod nescris,sancþionat însã prin reguli severe.

Dacã un copil japonez plângea dincauza unei dureri, mama îi spuneaaºa:�Ce ruºine sã plângi pentru o micãdurere! Ce o sã faci atunci când vatrebui sã þi se taie mâna din cauzavreunei rãni primite în rãzboi? Ce veiface când vei fi nevoit sã faci hara-kiri?�.

Moartea prrin sinucidere eraimpusã de Bushido când onoarea eradistrusã. Dãm aici exemplul unuisamurai care a fãcut seppuku pentrua-ºi spãla onoarea în urma unei greºeli:

�Apoi, salutând încã o datã,vorbitorul ºi-a dat drumul hainelorpânã la brâu ºi a rãmas gol pânã lamijlocul corpului. Cu foarte mare grijã,dupã cum este obiceiul, el ºi-a aºezatmânecile hainei sale sub genunchi, casã fie împiedicat de a cãdea pe spate,deoarece un nobil japonez trebuie sãmoarã cazând înainte. Apoi, cu omânã hotãrâtã, el apucã sabia ce eraaºezatã înaintea sa, o privi cu ochiaprinºi, aproape cu drag. Pentru oclipã, el îºi concentrã gândirea pentrucea din urmã datã ºi îºi împlântã vârfulsabiei adânc în partea stângã amijlocului, trâgând apoi încet sabia de-a lungul abdomenului cãtre parteadreaptã ºi la urmã rãsuci sabia în ranã.În timpul acestei operaþiuni foartedureroase, nu s-a miºcat niciun

muºchi pe faþa lui. Când îºi trase afarãsabia, el se aplecã înainte ºi întinsecãtre noi ceafa. O expresie de durerestrãbate pentru prima oarã faþa sa, darnu scoase nici un þipãt�. Apoi estedecapitat de secundul sãu.

Copiii samurailor erau lãsaþi singuriîn vãile adânci ale munþilor, erau lipsiþiînadins de hranã ºi expuºi la frig,fiindcã aceste mijloace erau socotiteca fiind foarte eficace pentru a obiºnuipe copii cu greutãþile. Erau trimiºi ladistanþe mari cu scrisori, fiind sculaþiînainte de rãsãritul soarelui. Trebuiausã se întoarcã înainte de începutulºcolii, petnru a-ºi face lecþiile. Cânddecapitarea condamnaþilor se fãcea înpublic, nu numai cã aceºti copii asistaula execuþie, dar erau trimiºi în timpulnopþii pentru a lãsa un semn stabilit pecapul condamnatului.

Sinuciderea în rãzboi era, se pare,un fapt obiºnuit ºi la daci. (cum a fostcazul lui Dapyx, în anul 28.î.e.n).Acest fapt nu micºoreazã auralegendarã a lui Decebal, ci o sporeºte.Un om este cu atât mai valoros cu câtare în spate o tradiþie veche ºiputernicã. Cel puþin aºa cred japonezii.

Concepþia dacicã despre moarte ºionoare s-a perpetuat pânã aproape dezilele noastre, dupã cum se vede dinfolclor. De exemplu, poezia popularãChira Chiralina. Aici este vorba despreo fatã rãpitã de turci, care cerepaznicului sã o lase puþin slobodã:

�Mãi turcuþ, turcuþuleLasã-mã de mânecãSã-mi clãtesc ineleleCã-mi curmã degetele

De dor de la mama me.El de mânã o lãsatªi-n Dunãre s-o þâpat

Sau strigãtura de veselie: � U, iu, iu, pânã ce-s ziuDac-oi muri mort sã ºiuU, iu, iu, cã ºi-n mormântAm sã ºuier ºi-am sã cânt.�

ªi nu în ultimul rând: � Sãraci cãrãrile meleCum creºte iarba pã eleLas sã creascã boii o pascãCine-trãi s-o cosascãDe-oi trãi oi cosi euDe-oi muri, nu-mi pare rãu.�

(�Sãraci cãrãrile mele�)

Trebuie sã menþionãm întâmplareacu Ota Dokan, constructorul casteluluidin Tokyo. Asasinul acestuia, înmomentul când îl strãpungea cu sabia,cunoscând talentul poetic al victimei,a întovãrãºit lovitura cu o poezie:

�Vai, cât de mult inima noastrãtrebuie sã regrete

În momentul acesta lumina vieþii�Eroul a rãspuns ºi el cu niºte

versuri:�În clipele de liniºteÎnvãþãm sã privim cu dispreþ viaþa�

Argument

�Frunzare se boltesc adânci Peste o-ntreagã poveste�(În marea trecere)

Mitul dacic în opera lui Lucian BlagaNebel Viorica

În opera lui Lucian Blaga, fie cãparcurgi poezia, fie cã parcurgidramaturgia, �simþi� fantasma�arhitectului mitic� iar sentimentulcare te stãpâneºte este acela de �lectorin fabula�. Dincolo de versuri, înþelegi�povestea�, �vezi� atmosfera,

�trãieºti� pulsaþia unei vieþi aflatã laînceputurile ei.

Dacist în credinþã, trãindu-ºicopilãria în lumea satului, admiratoral tradiþionalismului, format înperioada expresionismului,colaborator la �Gândirea�, Blaga va

37


stiliza experienþele vieþii saletransformându-le în �jarul din vatraciobanului�[1 ]. Opera sa devineastfel un mit (�mit poetic�, �mitdramatic� � Eugen Todoran), mituladumbritelor începuturi, mitul dacic.Pare firesc, întrucât ne aflãm într-un spaþiu în care, la sfârºitulsecolului al XIX-lea, încã se maipãstreazã vii credinþele populare.[2 ]

Perpetuarea în forme vii a unorstrãvechi motive mitice ºi practiciritualice este semnalatã ºi de MirceaEliade[3 ] ca fiind � existente încã laþãranii din Europa Centralã ºi Sud-Orientalã la începutul secolului alXX-lea�. Timpul, în opera blagianã,este martor al pãstrãrii ºi alneschimbãrii. Evoluþie existã, dar eanu vine decât arareori în contradicþiecu statornicia ºi prelungirea înprezent a trecutului. Clipã, prezentulnu este altceva decât un punct cudouã feþe: trecutul ºi viitorul.

Blaga coboarã în adânculcauzalitãþii lucrurilor, fãrã însã a-ºidori sã le distrugã prin �înþelegere�,ci contemplându-le doar misterul,ocrotindu-le cu haina cunoaºteriiluciferice. Ceea ce-l preocupã este�semnalarea existenþei� misterului, nu�descifrarea� lui. Poetul-filosof vedemitul ca pe o perioadã preistoricã aabstracþiunilor filosofice iar literaturapopularã ca pe un spaþiu de culturãcare ascunde valori ºi intenþii cedepãºesc adesea sfera stilisticãpropriu-zisã. Pentru Blaga, elementulfundamental al existenþei este misterulperceput ca un �necunoscutneactual�. Marele Anonim nu-ºidezvãluie misterele (veghind cadiferenþialele divine sã nu proliferezeexistenþial), aºa încât omul rãmânepermanent atras de ele ºi încearcã sãle reveleze prin �plãsmuirile culturii�.

Artistul este un creator de lumiimaginare mânuind, în funcþie deharul sãu, sunetul, culoarea, lumina,miºcarea, cuvântul. Dar poetul, înmod special, �este nu atât unmânuitor, cât un mântuitor alcuvintelor. El scoate cuvintele dinstarea lor naturalã ºi le aduce în stareade graþie�[4 ]. Demersul sãu teoreticurmãreºte sã demonstreze cã omul

este, prin definiþie, creator ºi cãsensul existenþei este creaþia. Ceea cecreeazã Blaga este o Dacie �în vremede pace�, un popor rãmas undeva înpreistorie coordonându-ºi existenþadupã �legi� moºtenite dinstrãvechime, ignorând cu blândeþe�civilizaþia�, pãstrându-ºi identitateaºi �necãutând� noul. Este o �noimã�în tot ceea ce se întâmplã aici.Aceastã lume, aºa cum spunea Noica,�nu se vrea vãzutã, nici înþeleasã, cidoar împlinitã. Existã în viziuneaaceasta româneascã o dulcecontinuitate între fire ºi spirit. Existãla noi o curioasã ºi uneori nefilosoficãsete de armonie.�[5 ]

Idealul nostalgic al omului antic� o lume de vitejie sãlbaticã, decurãþenie ºi dreptate � apare încreaþia lui Blaga ca o �replicã� , înplan literar, la fragmentatele ºiincompletele ºtiri istorice despre daci.Diferenþa este cã, în opera sa,termenul vitejie îºi pierde sensul iniþialde �luptã rãzboinicã� preluându-l peacela de �luptã cu viaþa�, iar sãlbatictrebuie înþeles ca �neîngrãdit, liber,adevãrat, original�. Intre apã ºipãmânt (ca elemente primordiale) se�alcãtuieºte� lumea lui Blaga.Coborând din �muntele sfânt� saudin peºterã , la marginea pãdurii , întimp, se formeazã aºezarea �satul.Învãluit într-o atmosferã miticã, cete duce cu gândul la începuturi, pestetoate se simte duhul zeului ocrotitor,care, uneori �apare� purtat de mânã,prin pãduri.

Întreprinderea noastrã are capunct de plecare identificarea, camotive literare în opera lui Blaga, aelementelor primordiale vãzute încomplexitatea ipostazelor ºiinterdependenþei lor. �Desfacerea�operei în motive (apã, pãmânt[munte, peºterã, pãdure, sat], zeu)devine necesarã pentru cã poetulprilejuieºte trãiri ºi experienþeexprimate într-o formã simbolicã. Înopera lui, apa este o �prezenþã�, unînceput; pãmântul este �greul� carete þine legat;[6 ]muntele este o stare �starea le libertate, de înãlþare; peºteraeste un �semn� al retragerii, almeditaþiei; pãdurea este starea de

�acasã�, de bine, de echilibru, naºtecertitudinea cã eºti adãpostit,�ascuns�, apãrat; satul este o idee,iar zeul este spiritul. Filosofia luidevine un fel de legitimare a�existenþei creatoare�, dar aceastaeste condiþionatã: �orice lucruempiric dobândeºte pentru mine oimportanþã numai ca reprezentant ºipurtãtor al unei mitologii latente(s.n.). Altfel, aº înceta de a fi o�existenþã creatoare�.[7 ] Întâlnim aicio lume a începuturilor (simbolizatãprin elemente primordiale ºi gesturiritualice) pe care poetul o dãruieºtecu o fabuloasã forþã de simþire ºitrãire, o lume care prin �semne ºigesturi� ne-a transmis peste veacuriecoul nelatin al fiinþei noastre. Esteceea ce Mircea Vulcãnescu numeºte�sufletul dac�, suflet care apare laivealã în momentul în care încercãmsã ne înþelegem trecutul. A înþelegeînsã trecutul înseamnã a evidenþia cea mai rãmas �viu din el în vremeanoastrã� (Nietzsche). Experienþeletrecutului, numite de Blagapersonanþe , identificã sufletul,orizontul fizic ºi spiritual al unuipopor. Numitã de Mircea Vulcãnescu�ispitã dacicã� aceastã cãutare aceea ce este �lãuntric�, �rezidual�în spiritul nostru, ne-ar duce la osingurã concluzie: �Dacã culturaunui om este , cum zice Valery, ceeace îi rãmâne dupã ce a uitat totul,noi am aparþine lumii trace atuncicând nu ne-am mai sili sã fim în niciun alt fel decât cum suntem�.[8 ]

38


Pãtrunzând în universal creaþieiblagiene, câþi dintre �cãutãtori� nu vorfi ajuns la capãtul drumului cugreutatea convingerii cã ei înºiºi suntpurtãtori ai aceleiaºi �mitologiilatente�! ªi aceasta pentru cã Blagaare harul de a deschide perspectivepe cât de simple pe atât de neaºteptateºi de a vedea, pentru noi, misterele ºiminunile lumii. Ceea ce aduce poeziasa este �o experienþã cum literaturanoastrã n-a cunoscut de multe ori.�9

�Din ciocnirea a douã pietre nu senaºte o piatrã, ci o scânteie�[10 ]spuneaBlaga. În cãutarea acestei scânteiluminãtoare de mit, ne încumetãm sãplecãm convinºi de vorbele poetuluifilosof: �mii de ani dupã ce nu va mai

�crede� în mituri, omul va continuasã vorbeascã în termeniiacestora�.[11 ]

1 Lucian Blaga, Discobolulul (Schiþãpentru un mit) în Elanul insulei, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 53

2 Ioan Petru Culianu, EROS ºi MAGIEîn Renaºtere, 1484, Editura Nemira,1994,p.351

3 Mircea Eliade, De la Zalmoxis laGenghis-Han , Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1980, p.17

4 L. Blaga, op. cit., p. 425 Constantin Noica, Pagini despre

sufletul românesc, Editura Humanitas,Bucureºti, 1991, pg.81

6 motiv existent ºi în opera

contemporanului nostru Valeriu Anania � ase vedea în acest sens Greul pãmântului,mitvalah în devenire piesã de teatru publicatãîn volumul Greul pãmântului, II, EdituraEminescu, Bucureºti, 1982, p. 178 - 288

7 L. Blaga, Din duhul eresului în Elanulinsulei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977,p. 181

8 M.Vulcãnescu, Dimensiunearomâneascã a existenþei, Editura Fundaþieiculturale române, Bucureºti, 1991, p.46

9 T. Vianu, Scriitori români din secolulXX, Editura Minerva, Bucureºti, 1986, p.60

10 L. Blaga, Discobolul, în Elanulinsulei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977,p. 38

11 L. Blaga, Din duhul eresului, în op.cit, p.181

Traducãtorii inscripþiei DECE-BALUS PER SCORILO, aflatã pe unvas descoperit la GrãdiºteaMuncelului*, încã n-au cãzut deacord dacã este vorba despre Decebalfiul lui Scorilo sau despre Decebal prinScorilo, unii zicînd cã per ar fi, defapt, o �coruptelã�, cum ar fi spusHasdeu, a substantivului puer �fiu�,alþii cã ar fi prepoziþia per �prin�**.

Traducerea corectã are o mareimportanþã, pentru cã ea defineºtefiliaþia realã dintre cei doi regi ai Daciei- Scorilo ºi Decebal - ºi dilema trebuieºi poate fi tranºatã definitiv într-unsingur mod: prin analiza morfologicãa substantivului SCORILO, altfelspus, prin declinarea sa.

Cu privire la interpretarea inscripþiei:

“DECEBALUSPER SCORILO”

Aºadar:Nominativ : SCORILUS***Genitiv : SCORILIDativ : SCORILOAcuzativ : SCORILUMVocativ : SCORILEAblativ : SCORILO

Considerînd cã per ar înseamnafiu, construcþia ar trebui sã fie:

DECEBALUS PER SCORILI,aºadar, cu genitivul: Decebal fiul luiScoril.

Dar, în inscripþie, e SCORILO,adicã forma de dativ-ablativ.

ªi, cum, aici, dativul nu poate filuat în calcul, rãmîne, sigur, ablativul.

1Or, ablativul este cazul

prepoziþional ºi per este, deci,prepoziþie ºi nu substantiv, iartraducerea ei, în contextul de faþã,este cea obiºnuitã în invocaþii,jurãminte, rugãminþi, adicã: �înnumele�****.

În concluzie, interpretareaîntregului text este, cu certitudine:

�Decebal în numele lui Scorilo�.

Prof. ION FILIPOIU,Bucureºti

39


Încadrarea în cultura europeanãa civilizatiei stramosilor nostri trebuiesa se sprijine, in principal, peoriginalitatea culturii geto-dacice care,desi sufera in timp influente grecesti,romane sau celtice, acestea suntpreluate in mod creator, imbinate fiindcu elementele locale, traditionale.

Lucrarea de faþã isi propune sademonstreze ca, in cadrul tezauruluicultural european, un loc de seamaeste ocupat de civilizatia strabunilordaci, valoarea inestimabila a culturiilor, materiale ori spirituale fiindperpetuate in cultura urmasilor saidirecti � romanii.

Raportarea civilizatiei geto-dacilorla celti o voi face pentru cã, din toatepopoarele europene ce nu au intratsub stapanire romana in sec. I i.e.n.,din punct de vedere al importanteidaco-getii si celtii ocupa locurile celemai insemnate.

Intemeierea statului dac subconducerea lui Burebista exprima cucertitudine superioritatea culturiidacice faþã de cea a celtilor. Din punctde vedere al arhitecturii, aceasta estesuperioara celtilor, grandiosulcomplex arhitectural din MuntiiOrastiei este comparabil cu realizariale altor popoare ce aveau o oganizarestatala de secole.(...)

Monumentalitatea si proportiileuriase ale lucrarilor executate de daciin acest loc, relevã o imensa puterede stat si nelimitate resurse materiale.

Modul de integrare al culturiidacice in contemporaneitate si nivelulei sunt relevate si de volumul si naturaproduselor importate. Societateageto-dacilor consuma mari cantitatide produse straine superioare, daco-getii au batut moneda proprie, iar invremea lui Burebista, cand dinarulroman tindea sa devina universal, auemis moneda romana in conditii

tehnice deosebite ce se disting cugreu de emisiunile oficiale.

Descoperirile arheologiceconfirmã superioritatea inconfectionarea uneltelor din fier(plugul geto-dac ce se deosebeste decel celto-roman, coasele ce au fostdescoperite pe teritoriul Transilvaniei,secerile de asemenea, sapele sisapaligile geto-dacice descoperitesunt asemanatoare de cele folosite detaranii nostri astazi), toate acestearelevã originalitatea cu care dacii aucreat unelte din fier pentru a putealucra pamantul. Compasul de fier dela Gradiste relevã, de asemenea,nivelul tehnic ridicat al mesterilordaco-geti, stadiul acesta avansat alculturii materiale daco-getice fiindcompletat si de ceramica dacica de ocalitate impresionanta.

Vasele au forme, dimensiuni siornamente foarte variate in care seregaseste stravechiul fond autohton.Ceasca dacica lucrata la mânã, cãnilede lux cu toarta modelata in torsadasi ceramica pictata au motive in relief,ceea ce atestã vigoarea sioriginalitatea culturii geto-dacice.

O etapa superioara in evolutia uneicivilizatii este fara indoiala aparitia siutilizarea scrisului. Dovezile existenteconduc la concluzia ca geto-dacii aucunoscut si scrisul. Dio Cassius,vorbeste despre o scrisoare a luiDecebal catre Domitian si de ociuperca primita de Traian in timpulprimului razboi cu dacii pe care eraincrustat un text cu litere latine.

De asemenea au fost descoperitefragmente de ceramica si blocuri pecare exista inscriptii.(...)

Tezaurul cunostintelor stiintificede care am amintit este amplificat detezaurul cunostintelor spiritualerelevate in mod realist in lucrarile luiPlaton si Strabon care aduc

importante informatii in ceea cepriveste stadiul avansat alcunostintelor in domeniul astronomiei,medicinei, plantelor de leac, filosofiei.

Cunostintele de astronomie alepreotilor daci erau concretizate in celedoua sanctuare de la Sarmizegetusade forma circulara, un sistem originarsi foarte precis de masurare atimpului.

Cunostintele de medicina aveau labazã cuceririle medicinii tracice alecarei merite au fost subliniate adeseade autorii antici.

Platon spune in dialogul�Charmides� ca a invatat de la unmedic trac, ucenic al lui Zamolxis catrupul trebuie trata �impreuna cusufletul� idee de baza si a medicineiactuale.

La Sarmizegetusa a fostdescoperite o trusa ce avea in dotarebisturiu, pensete, placa de cenusavulcanica a carei propietateterapeutica era de cicatrizare, deasemenea preocuparile pentru igienapublica sunt demonstrate deamenajarea cisternelor si conductelordescoperite in Muntii Orastiei.

In ceea ce priveste viata spirituala,geto-dacii aveau un sistem religios cea atras atentia marilor autori anticicare au fost profund impresionati de

Alexandru Georgescu

CIVILIZAÞIA GETO-DACICÃ ÎN CULTURA UNIVERSALÃ

40


complexitatea sa, aratand i n scrierilelor rolul determinant pe care l-a avutreligia in formarea statului daccentralizat.

Cultul lui Zamolxis, ca simiturile, simbolurile si ritualurilevehiculate de folclorul religios alromanilor isi cufunda radacinile intr-o lume de valori spirituale careprecede aparitia marilor civilizatii aleOrientului Apropiat antic si aleMediteranei. . .� Aceasta esteaprecierea lui Mircea Eliade care

vede in spiritualitatea romaneasca ocontinuitate a spiritualitatii dacilor.

Figura centrala a spiritualitatiistramosilor nostri este cea a luiZamolxis, cel ce promiteanemurirea, ceea ce atestãsuperioritatea religiei dacice care,asa cum considera Vasile Parvan, �respecta precepte crestine inainte decrestinsm�.

Prezenþa lui Zamolxis printremarii profeþi ai omenirii alaturi deMoise, in textul lui Diodor din

Sicilia, atestã intrarea inuniversalitate a gândirii daco-getilor.

Având meritul de a contopielementele straine in creatii autenticede o incontestabila valoare, stiindsa altoiasca in fondul tracic cuceririale culturilor cu care au intrat incontact, geto-dacii au reusit safaureasca o civilizatie uimitoare, deo valoare ce nu poate fi contestatasi care si-a dovedit superioritateafata de celelalte culturi existente inEuropa la acea vreme.(...)

Dupã Strabon, dacii se numirãdaos. O tradiþie conservatã deHesychiusne informeazã cã daos eranumele frigian al �lupului�.P.Kreitschmer explicase acest cuvântprin rãdãcina dhau- a apãsa, astrânge, a sugruma.

În Moesia Inferior putem gãsioraºul Daous-dava, ce înseamnãliteralmente �oraºul lupilor�.

Deci dacii se numeau ei înºiºi maide mult lupi sau �cei care suntasemenea lupilor�.

Au existat multe triburi careaveau numele de lup, atestate înregiuni destul de îndepãrtate caSpania, Irlanda, Anglia, acestfenomen întâlnindu-se ºi la altepopoare care nu erau de neam indo-european.

Faptul cã un popor îºi tragedenumirea de la numele unui animalare întotdeauna o semnificaþiereligioasã. Mai precis acest fapt nupoate fi înþeles decât ca expresie aunui concepþii religioase arhaice. Încazul de faþã putem lua în considerare

mai multe ipoteze.Se poate mai întâi presupune cã

poporul îºi trage denumirea de la unzeu sau de la un strãmoº mitic cares-au manifestat sub forma unui lup.Asia centralã cunoaºte în mai multevariante mitul însoþirii dintre un lupsupranatural ºi o prinþesã,însoþitoare care ar fi dat naºtere unuipopor. Însã la daci nu avem nici unfel de atestare în acest sens.

O a doua ipotezã ni se oferã: daciiºi-ar fi luat numele de la un grup defugari imigranþi veniþi din alte regiuni,fie tineri certaþi cu legea, dândtârcoale ca lupii sau haiducii în jurulsatelor ºi trãind din pradã. Acestfenomen este atestat în Antichitateºi Evul Mediu. Este important sãfacem distincþie între adolescenþiicare erau pe durata perioadeiiniþiatice, imigranþii ºi fugarii. Dar totaceºti tineri se comportau ca �lupii�,erau numiþi �lupi� sau se bucurau deprotecþia unui zeu lup.

În timpul probei iniþiatice aceltânãr trebuia sã trãiascã un an întreg

ca un lup. La numeroasele popoareindo-europene emigranþii ºi fugariierau numiþi �lupi�, iar în legile hititese spunea despre un proscris cã�devenise lup�.

În sfârºit, o a treia ipotezã,susceptibilã de a explica numeledacilor, scoate în evidenþãcapacitatea de a se transforma ritualîn lup. O asemenea transformarepoate fi legatã fie de lycantropiapropriu-zisã, fenomen foarterãspândit, dar atestat mai ales în zonabalcan-carpaticã, fie de o imitareritualã a comportamentului ºiaspectului exterior al lupului.Iniþierea ritualã dupã modelul lupuluicaracterizeazã îndeosebi iniþierilemilitare ºi prin urmare, confreriilesecrete de rãzboinici. Aceste rituriºi credinþe solidare cu o ideologierãzboinicã au fãcut posibilã asimilareafugarilor, a exilaþilor. Pentru asupravieþui, aceºti proscriºi secomportau ca niºte bande de tinerirãzboinici, cu alte cuvinte ca niºteveritabili �lupi�.

Semnificaþii religioaseale numelor etnice

DECEBAL – Personalitate marcanta a romanilor

41


Proporþia divinã în arta autenticã precucuteniana-Numãrul de Aur de la Isaiia , jud. Iaºi

Simetria perfecta a unor vase,spirala perfect integratã in metopeleîncadrate de registrele incizate,proporþionalitatea anatomica a zeitelorsi falusurilor, toate corespund unuiarhetip cosmic imitat cu maximaprecautie. Spirala este un exempluadmirabil al perfectiunii, ca expresiemodelatoare a unei Puteri Cereºti careimpregneazã armonic toate legitãþileguvernante.

Numarul de Aur ºi Spira seregãsesc într-o sumedenie de�produse� ale civilizaþiei Precucuteni-Cucuteni.

Numãrul de Aur are valenterezonatorii si in numerologia sacra(Seria lui Fibonacci) intalnita cuprecadere in continutul tezauruluistatuar de la Isaiia si Poduri. Acolo

prof.dr.Vicu Merlan

unde Proportia Divina exprimata prinNumarul de Aur, nu intervine in moddirect, ca evidenta masurabila, prinintermediul pentagonului sau alcorpurilor si formelor perfecte,frumusetea artei autentice dezvoltatade civilizaþia precucutenianã, ni sedezvaluie prin fractalitate si ordine.Simbol al ordinii si ciclicitatiiuniversale, Spirala de Aur este formace asigurã o adevaratã �curgere�transformatoare a energiei vitale, carezonator specific, ca antenacaptatoare a undelor armonice dinUnivers, ca formã cheie a Curgeriiuniversale.

Universul complex al formelorîmbinã in mod neaºteptat fractalitateaºi regularitatea. Unele forme aflându-se la limita dintre regularitate ºi

fractalitate sunt mai dificil deîncadrat, dar frumuseþea lor încantãochiul oricãrui specialist.

Încã din secolul trecut, în ruineleSarmizegetusei se descoperise unfragment de vas cu ºtampila PERSCORILO ºi, tot atunci, câtevablocuri de calcar pe care erauincizate litere greceºti.

Sãpãturile sistematice aveau sãducã la gãsirea multor altor blocuricu litere sãpate în ele ºi sã elucidezecuvintele PER SCORILO, desprecare se credea cã fuseserã imprimatepe o þiglã sau pe o cãrãmidã.

Din nefericire, toate blocurile cuinscripþii au fost gãsite cãzute întrealtarul de andezut ºi zidul de susþinerea terasei a X-a sau reutilizate de

romani în zidul cetãþii Sarmizegetusa.Aceastã împrejurare îngãduieacceptarea ipotezei potrivit cãreiablocurile proveneau dintr-oconstrucþie aflatã în marginea dinsprevale a terasei a X-a ºi tot ea a fãcutimposibilã reconstruirea ordiniiiniþiale a blocurilor, implicit aposibilelor inscripþii de pe ele. Acumeste cert cã nu se poate vorbi despreun parapet din blocuriparalelipipedice cu litere sãpate înele, ridicat în faþa zidului de terasã,ci despre o construcþie de tipplatformã, pentru cã multe dintreblocuri pãstreazã atât lãcaºurile

capetelor, scoabelor pentru legãturilelongitudinale, cât ºi cele pentrulegãturi laterale.

Din ce constau aceste inscripþii ºicum apar ele pe blocuri?

Astãzi, sunt cunoscute aproape100 de blocuri de calcar cu literesãpate în ele ºi este posibil sã maiaparã ºi altele, unele chiar dinemplectonul zidului roman al cetãþii.Dar, în afarã de douã blocuri ciopliteaidoma celor obiºnuite din ziduriledacice ºi a unui fragment de lespede,toate celelalte sunt paralelipipedice ,adicã au ºase feþe perfect ecarisateºi, cum s-a spus, în partea superioarã

Mihalache Maria Alexandra

SCRISUL ÎN LUMEA DACICÃ

42


au orificii pentru capetele scoabelorde fier. Într-un singur caz s-au gãsitlitere incizate ºi pe latura cu lãcaºurilepentru scoabe; în toate celelalte, elese aflã, în mod obiºnuit, pe una dintrelaturile lungi , laterale ºi, de câtevaori, pe o astfel de laturã ºi pe unascurtã, de la capãtul blocului, dartotdeauna în partea superioarã a feþeiblocului, ceea ce exclude posibilitateacontinuãrii �textului� de pe un blocpe altul situate lateral.

În stadiul actual al cercetãrilor,doar prima ºi ultima dintre ipotezepot fi luate în considerare, cuprecizarea cã tãlmacirea semnificaþieicifrice a literelor este adeseaimposibilã ºi, oricum, nesigurã, dinpricina inexistenþei unei reguli precisela ordinea literelor pentru redareacifrelor în alfabetul grecesc. Semnede pietrar pot fi, în sensul marcãriilotului de blocuri destinat uneiconstrucþii sau, mai degrabã, uneiasize. Nu se poate afirma însã cã toateliterele sau grupurile de litere incizate

aveau un atare scop, pentru cã, sigur,pe douã blocuri avem de-a face cumonograme, poate ale meºteruluiconstructor. Cu alte cuvinte, este certcã nici una dintre ipotezele avansatenu este valabilã în toate situaþiile,dar fiecare dintre ultimele douã îºiare partea ei de plauzibilitate. Poateo descoperire viitoare sã aducã, lafel ca în alte chestiuni o vremeinsolubile, lãmuririle indispensabile.Dar, indiferent de soluþia sau desoluþiile aºteptate, se impuneconcluzia scrisului cu litere greceºtiºi latine la Sarmizegetusa , la fel caºi în alte locuri din Dacia.

În acest context, nu este lipsitã deinteres nici constatarea cã litere dinalfabetul elen sau latin, ca ºi sigleinexistente în ele s-au gãsit incizatedupã ardere pe unele vase ceramice,inclusiv pictate, ºi chiar pe uneltede fier. Acestea credem cã reprezintã,mai degrabã, semne de proprietate.Toate sunt indiciile cunoaºteriiscrisului în lumea dacicã. Nu mai

puþin interes a stârnit de-acumcelebrul vas cu inscripþiaDECEBALVS PER SCORILO. Unfragment al acesteia fusese gãsit însecolul trecut, celelalte în cursulsãpãturilor sistematice.

Pe forma sa conicã (înalt de 0,73, cu diametrul gurii de 1, 26, alfundului de numai 0, 06 m) ºi datoritãorificiilor practicate în douã grupuride câte douã sub buza îngroºatã,vasul constituie un unicat în ceramicadacicã . Dacã poziþia sa fireascã eracu gura în sus , atunci se utiliza fieatârnat, fie sprijinit pe un support.Forma este asemãnãtoare, nuidenticã, unor vase de micidimensiuni, confecþionate din argint,dar o atare apropiere poate fi doarîntâmplãtoare. Sub buzã, în pastacruda a vasului, s-au aplicat de patruori câte douã ºtampile, una cucuvântul DECEBALVS, cealaltã cucuvintele PER SCORILO, ambelescrise retrograde, iar a douaimprimata rãsturnat.

Dacã doriþi un abonament la

DACIA MAGAZIN

Trimiteþi prin mandat poºtal suma

de 250 000 lei pe adresa Daniela

Gridan 2700 Orãºtie Piaþa

Victoriei 20.

Veþi primi începînd cu luna

urmãtoare douãsprezece numere

ale publicaþiei noastre.

Vã rugãm sã specificaþi pe mandat

adresa poºtalã corectã la care

doriþi sã primiþi revista.

43


Casa Europeanã ºi Farmacia Dacicãing. Dumitru Vochesc

Romania va intra în UniuneaEuropeanã ºi va duce cu ea multetradiþii care vor îmbogãþi patrimonialcomun. Una din acestea va fi ºiFarmacia Dacicã pe care o vom gãsideja acolo prin bunãvoinþa urmaºilorlui Zamolxis.

Plantele de leac din farmaciadacicã erau recunoscute în toatãlumea veche, iar astãzi niºte firme caHofigal ºi Fares, ne fac cinste cuprodusele lor. Existã însã o plantãmiraculoasã care a rãmas de la daci,am pãstrat-o cu toatã cinstea, dar nuse cunoaºte prea bine în farmaciaverde. Este vorba de de o specie de�Aloe� autohtonã.

Planta Aloe, cunoscutã de laînceputurile istoriei, a început sãdevinã celebrã în ultima sutã de ani,a început sã fie folositã industrial ºisã fie comercializatã în toatã lumeaîn ultimii 50 de ani. [ 1]

S-au identificat cca 250 de specii,majoritatea africane ºi s-au cultivatîn America pe plantaþii uriaºe.Produsele medicale pe bazã de aloeau cuprins aproape întregul spectrual produselor farmaceutice ºi sefoloseºte la scarã industrialã,beneficiind de o reþea de distribuþie,reclamã ºi protecþie industrialãmodernã. În acest scop, a fost creatîn 1981, Consiliul ªtiinþificInternaþional pentru Aloe, pentruprotejarea acestei industrii, �impotriva producãtorilor necinstiþi ºia concurenþei neloiale.�

Trebuie remarcat însã cã sucul dealoe se degradeazã în câteva ore,pierzând cam 95% din calitãþilebenefice, astfel încât, utilizarea estelimitatã numai la zonele unde plantacreºte în mod natural. Este ºi cazulnostru, unde medicina popularãromâneascã a folosit-o maceratã înmiere ºi vin. [ 2]

Menþionãm cã marii cultivatori nu

au avut în vedere aceastã aloeromâneascã (de climã temperatã)

Majoritatea celor care au adusplantele din Africa, au remarcat însãcã bãºtinaºii foloseau planta ca totem,amplasatã desupra intrãrii în colibe,pentru a-i feri de forþele malefice.Folosirea plantei ca totem, înseamnãcã ea era consideratã cu puterimiraculoase fiind folositã vremeîndelungatã, cu aporturi benefice.

Aceastã constatare ne-a atrasatenþia ºi nouã. Aceastã plantã creºteaproape pe fiecare casã de român. Ease panteazã o data cu acoperiºul caseiºi trãieºte cât casa, fãrã îngrijirispeciale, fãrã a-i pãsa de seceta verilorsau de gerul iernii, rãmânând mereuverde. În copilãria mea, am fost demulte ori tratat, mai ales de afecþiuniledigestive. O frunzã proaspãtã se frecaîntr-o lingurã cu þuicã tare, se bea ºivindecarea era rapidã ºi sigurã.

La noi , care eram aproape decetatea dacicã de la Grãdiºtea deValcea, fiecare casã pãstra cu cinsteplanta pe acoperiº. Mai târziu, amobservat cã în jurul altor cetãþi dacice,povestirile erau asemãnãtoare, dar maiales, aloea de pe acoperiº era aceeaºi.Când am observat cã, în aceste locurise folosea la înmormantare stalpuldacic, în formã de Coloana Infinitului,a lui Brâncuºi, mi-am dat seama cãtradiþia pãstrãrii acestei plante pe casã,poate fi tot atât de veche ca ºi stâlpulfunerar, respectiv ea s-ar pãstra de ladaci.

Participând la Congresul dedacologie din anul 2005, am hotãrâtîmpreuna cu alþi colegi sã dãm maimultã atenþie acestei probleme. Amaflat cã planta este foarte rãspânditãîn România ºi în Republica Moldova.Ea poartã însã denumiri diferite,dovadã a vechimii ei ºi a ariei derãspândire.

Denumirea ºtiinþificã, în latineºte,

este SeptervivumTechtorum sauSeptervivum Ruthenicum, dinRamura Crasulaceae.

Denumirea uzualã, din catalogulplantelor de leac, este Urechelnita,fiind în special un leac pentru urechi.Se mai numeºte : prescure,prescurarita, urechiuºe, verziºoara,iarba ciutei, iarba împãratului, iarbagrasã, iarba urechii, tata mielului,iarba de stâncã. I se mai spuneurechea iepurelui, urechiuºa destâncã, jintira, barba caprii,salata deiarnã, tata caprei.

Cu privire la terapia cu aceastãplantã, paleta este foarte largã: de latratamentul cancerului, la tratareainfecþiilor, antiinflamator, cicatrizant,astringent, hemostatic, refacereacelularã, opreºte înmulþireamicrobilor.

O problemã care nu trebuieneglijatã este faptul cã, intrând înepoca modernã, cu multe farmacii,mulþi nu mai cunosc virtuþileterapeutice ale acestei plante, totuºio cultivã, o pun pe casã ca ºiafricanii, ca totem, pentru alungarearelelor ºi pentru norocul casei.

Este cazul sã ne ocupãm mai multde aceastã farmacie a casei. Mediciitrebuie sã cultive aceastã plantã ºi são recomande competent ºi completpacienþilor lor. Trebuie sã învãþãm sãfolosim planta proaspãtã, mai eficacedecât prodsele din aloe, ambulate ºipatentate. S-o recomandãm întregiilumi ca moºtenire a noastrã de laFarmacia Dacicã, dupã patentul luiZamolxis.

Este interesant de ºtiut care estearia de rãspândire a tradiþiei de a creºteplanta pe acoperiºuri ºi ar trebuirealizatã o hartã commpletã. Dupafelul cum dacii s-au rãspândit, neputem aºtepta sã o gãsim în toatãEuropa ºi America. Meritã sãmenþionãm cã Aeticus Dunãreanul a

44


Mulþi cercetãtori considerãpenuria de informaþii scrise privitoarela spiritualitatea geto-dacilor o urmarea unor interdicþii de ordin ritualic.Anume de a nu fi consemnate prinscris alte date în afarã de socotelilecurente, de tipul rãboj. Dealtfel, acesttabu este pus ºi pe seama celþilor, cucare strãmoºii noºtri fuseserã încontact multe secole. Nu va trebuiuitat cã asemenea popoare dispuneaude o castã de preoþi care, pe lângãpracticile lor curente (tãmâduiri,interpretãri, preziceri º.a.), mai aveauºi sarcina de a transmite pestegeneraþii cumulãrile de cunoºtinþe aleneamului.

Iar asta trebuia realizat doar pe caleverbalã, prin incantaþii memorizate.

Se pare cã, în timp, înaintând îndiversificare, s-a ivit ºi necesitatearealizãrii unor sanctuare detezaurizare, unde sã se depoziteze �ca într-o veritabilã capsulã a timpului- întreaga acumulare de cunoºtinþe,acea sintezã a vieþuirii de neam -,pentru ca astfel ea sã fie transmisãurmaºilor de peste veac.

Cu o asemenea opera magna separe cã avem de-a face ºi aici, în

scris cartea lui �Cosmographia� prinanul 400, dupã ce a fãcut o cãlãtorieîn jurul lumii, strãbãtând Africa,Europa, America ºi, din Alaska, prinJaponia, China, India, Mesopotamia,întorcându-se dupã cinci ani în Aetica,Dobrogea noastrã, cu 1000 de aniînaintea lui Columb.

Multe mai avem de aflat.

Bibliografie: [ 1 ] Secretulsuccesului meu: Aloe Vera AdinaMaria Secara.; Mihai Stoian.

[ 2 ] Asul Verde. �leacuri de lacititori.

[ 3 ] Dacia Magazin-august-septembrie 2005 pag.28.

O minune care dureazã numai

doua ore [ 2 ] Aloe vera conþine uncomplex extraordinar de bogat desubstanþe dar, pentru început, putemspune cã douã sunt cele maiimportante: aloina, situatã imediat subcoaja frunzei, un lichid galben lãptoscu gust amar, folosit de secole calaxativ (utilizat sub formã de praf)gelul de aloe, un lichid vâscos situatîn interiorul frunzelor.

Principalul dezavantaj care a fãcutca folosirea aloei sã nu fie atât derãspânditã pe cât este de eficientã întratarea atâtor afecþiuni, a fostinstabilitatea accentuatã a geluluiextras din frunze. Dupã tãierea uneifrunze, sucul obþinut prin stoarcereaacesteia se oxideazã foarte rapid (dacãnu este prelucrat în decurs de douã

ore), pierzându-si drastic din calitãþilecurative (aproximativ 95% dinprincipiile active sunt oxidate siatacate de microorganisme).

Acest fapt a fãcut ca utilizareaaloei sã fie limitatã numai la zoneleunde planta creºte în mod natural.

Cu toate acestea, tradiþiilediferitelor popoare menþioneazaefectul vindecãtor extraordinar alplantei de aloe si oferã metodeempirice de conservare a principiiloractive conþinute în plantã. Dintreacestea, menþionãm medicinapopulara romaneasca care cunoaºteun remediu naturist din aloe (variantãdin regiunea temperatã) maceratã înmiere si vin, remediu folosit cu succesîn numeroase

cazul pus în discuþie - acela almãnãstirii Voroneþ.

Impresii de la VoroneþAm vizitat Voroneþul în mai multe

rânduri ºi de fiecare datã am fosttulburat de o anume impresie generalãcu anumite semnifiaþii contradictorii,absconse.

Monumentul, în general seîncadreazã perfect în mediul ambiant,fãrã stridenþe sau afiºãrispectaculoase, relevând în ansambluo veche tradiþie româneascã, aceeade a nu împieta asupra mediului.Detaliile, însã, apar destul decontradictorii. Asta, deoareceîncadrarea zugrãvelii în vechile,rigidele ºi cunoscutele canoanebisericeºti este fãcutã cu o mult prealargã ºi evidentã îngãduinþã faþã de osituaþie normalã, ceea ce poate stârniîndreptãþite întrebãri care, toate, cerunele rãspunsuri pe mãsurã.

Referitor la o naturalã încadrarea aºezãmântului în mediu a scris ºiWladyslaw Podlacha (v. Picturamuralã în Bucovina· Lvow, 1912):�Cãlãtorind prin regiunea de coline aBucovinei, vei întâlni o modestã

bisericã moldoveneascã proiectându-se pe fundalul verde închis alpãdurilor ºi pe albastrul potolit alcerului. Ochiul se va opri cu bucuriepe liniile liniºtite ale arhitecturii ei, carese încadreazã armonic ºi pitoresc înpeisajul dimprejur�. Ceea ce amremarcat ºi noi (v. mai sus).

Iar, referitor la nonconformismulobservat în prezentarea iconograficã,am ales sã citez o somitate în materie,pe Grigore Nandriº (Umanismulpicturii murale Postbizantine -pag.80): �Iconografia româneascã nua acceptat decât foarte târziu, abiaprin secolul al XVIII-lea, ºi foartepuþine teme inspirate din apocrife ºifolclor ºi acestea doar înreprezentãrile din pridvoare sau de pezidurile exterioare ale bisericilor�. Or,noi ne aflãm la Voroneþ în plin secolXV iar pictura abundã aici în referirilaice de neînþeles pentru o ctitorie deun asemenea rang. Cât despreexplicaþia datã de unii ghizi locali,prin care se afirmã cã picturaexterioarã a bisericii ar fi fostabãtutã de la canoanele stricte pentrua servi ca material didactic ºcolarilorinstruiþi Ia mãnãstire, ea ni se pare

Voroneþ, capsula timpuluiSilviu Dragomir

45


absolut hilarã prin netemeinicia ei.ªi, tocmai din aceastã contradicþie

aparentã a rezultat revelaþia existenþeiunui posibil panteon al vieþii culturale,întocmai ca un summum alspiritualitãþii moldovene , ceea ce aavut, desigur, un deosebit rol înmenþinerea treazã a fãcliei conºtiinþeinaþionale în acele frãmantate vremuride rãscruce ale neamului nostru.

O veritabilã capsulã a timpuluiIpoteza cã Voroneþul ar fi putut

servi ºi el acelei tendinþe specificumane, anume de a încifra esenþacunoºtinþelor cumulate panã la unmoment dat - prin ceea ce astãzinumim �capsula timpului� - nu ammai întâlnit-o expusã sau analizatã;dar, în orice caz..., ea nu trebuie nicisã ne sperie ºi nici sã ni se parã totalaberantã -, îndepãrtându-ne de la oanalizã a ei. Civilizaþia umanã esteplinã de asemenea cazuri.

În speþã, am gãsit douã interesantereferiri la subiectul propus.

Acelaºi V. Podlacha afirmã la unmoment dat: �În faþa noastrã nu avemopera unei singure persoane, cimoºtenirea multor generaþii�. Cealaltãreferire am gãsit-o la Henri Focillon(L�Illustraiion - Paris, 1929) caremenþiona: �Alãturi de aceste bisericiºi de aceste comori. care depind decomenzile voievozilor ºi de gustul lorschimbãtor, existã o forþã imemorialãce se exprimã ºi ea prin mijlocirea uneiarte care tãlmãceºte aspiraþiileprofunde ºi permanente ale sufletuluinaþional�. Chiar dacã aceastã ultimãobservaþie are un caracter mai larg,de generalizare, nu pot sã nu remarcobservaþia luatã în sensul strict, ceslujeºte ideii pe care o abordãm încontinuare.

Spre a degaja materialul ceurmeazã, consacrat unor subcapitolefixe, axate pe o singurã idee, þin sãmai subliniez aici, în start, doar catevadate mai generale. Întemeiereamãnãstirii se bazeazã pe date careparcã s-ar circumscrie unor proceduri

preluate din ... Kabbala: a) Zidireamãnãstirii a durat - ne-o spunepisania! - între 26 mai ºi 14 septembrie,adicã 111 zile (!). b) Anul construiriia fost 1488 de la Naºtere (observaþiînceputul perfect al unei seriimatematice), sau 6996 de la Facere(remarcaþi simetria curioasã, care teduce cu gândul la practicile magice:Legarea ºi Dezlegarea!). c) Sã maiadãugãm cã munca de zidire a pornitîntr-o luni de dimineaþã - 26 mai 1488- ºi nu oricând, ci în �ziurel de ziuã�(!). Sigur cã asemenea date nu suntneapãrat relevante, dar ele ne introducîntr-o epocã în care anumiteconstrucþii mai importante (v. Putnasau Curtea de Argeº) erau demaratenumai dupã anumite tipicuri pe caretradiþia le-a consemnat. ªi nuîntâmplãtor se proceda astfel, ci pentrua le da acea aurã inefabilã aPermanenþei. Dealtfel, nu spun aicinoutãþi în ceea ce priveºte simbolisticafantasticã a numerelor, ca ºi a literelor,care se practica în epocã.

Teritoriul actual al localitãþiiGrojdibodu din jud. Olt situatã pemalul Dunãrii între oraºul Corabia ºicomuna Bechet, riveranã fostei bãlþiPotelu, este plin de vestigii istoricecu o vechime care merge pânã înepoca paleoliticului.

Descoperiri vechi ºi noi,întâmplãtoare, nicidecum sistema-tizate - deoarece nimeni nu s-a aplecatcu atenþie asupra acestui teritoriu -au demonstrat existenþa ºi conti-nuitatea unei populaþii cu vechimemilenarã.

Urmele ceramice, unelte de silexºi os, de bronz ºi fier aflate în fosteleaºezãri din incinta bãlþii Potelu susþinideea vieþuirii în zonã.

Amfore greceºti, vase deincineraþie ºi de folosinþãgospodãreascã, topoare de piatrã,

monezi din epoca elenisticã ºiulterioare, demonstreazã vechimeaacestei aºezãri în calea invadatorilorcare au folosit ca punct accesibil detrecere peste Dunãre zona localitãþiiGrojdibodu cum este cunoscutãdenumirea din documentele secolului16 dar ºi a altei denumiri antice ºiromane, anume Sigibida.

La Grojdibodu, romanii auconstruit primul pod peste Dunãre dincele 8 care au fost construite în totalpe þãrmul sudic al Daciei, la Dunãre.

Podul a fost construit în anii 86-87 e.n. de împãratul Domiþian, podpeste care a trecut generalul Fuscuscu armata sa ºi a fost înfrânt ºi ucisde Decebal pe Olt, mai sus deRâmnicu Vâlcea.

Urmele podului se aflã ºi înprezent pe malul drept al Dunãrii în

localitatea Dolni Vadin din Bulgaria.Tot aici împãratul Hadrian va

împroprietãri, în anul 129, mai mulþiveterani care au luptat în rãzboaieleromane timp de peste 25 de ani ºi aemis o diplomã militarã �Honestaemissionis� în acest sens.

Demn de relevat este ºi faptul cã,pe teritoriul acestei localitãþi, existã25 de mãguri, de tumuli, identice cualtele din toatã lumea ºi care nu auputut fi explicate pentru ce au fostconstruite, de cine ºi în ce perioadã.

În dreptul satului Grojdibodu,Dunãrea a avut douã braþe, despãrþitede un prund, denumit dintotdeauna�Prundul Vãdinului� probabil de lalocalitatea Vadin de pe malul bulgãrescºi care, prin secolele 17-18, s-a unitcu þãrmul românesc prin colmatareabraþului dinspre acest mal, devenind

DE LA SIGIBIDA LA GROJDIBODU

Conf. univ. dr. Nicu Vintilã

46


teritoriu al þãrii noastre ºi care agenerat un conflict între locuitorii dinGrojdibod cu paºa turcesc de la Vadinºi care a fost rezolvat de Domnul ÞãriiRomâneºti ºi Sultanul de la Istambulîn favoarea noastrã, fiind primuldocument istoric ce demonstreazãprincipiul creãrii drepturilor reale dinpunct de vedere juridic pe caleaaccesiunii ºi aluviunii.

Cercetãri recente care au refãcutgeografic itinerariul parcurs deAlexandru Macedon în anul 335 i.e.n.în zona tracilor, peste Dunãre, austabilit cu precizie cã locul pe undeau trecut Dunãrea armatelemacedonene a fost în dreptul satuluiGrojdibodu, peste ostrovul dinmijlocul Dunãrii, numit �PrundulVãdinului� deoarece aici a existatdintotdeauna un vad de trecere pesteDunãre, vad din care provine ºitoponimicul satului Grojdibodu, adicã�Vadul Vitelor� aºa cum am precizatîn altã comunicare, preluat dininterpretarea Institutului de Slavisticãdin Bucureºti ºi Academia Bulgarã dela Sofia.

În documente scrise în limbagreacã veche se vorbeºte de o cetatenumitã Sigibida care a existat înaceastã zonã, nefiind identificatã pânãîn prezent, dar cei care trebuiau s-ofacã au considerat cã ar fi una ºiaceeaºi cu Sucidava de la Celeiu, deºizona cuprinsã între Celeiu ºi Becheta fost un permanent teatru de luptepe malul stâng al Dunãrii pentruapãrarea Daciei.

Mãrturie stau câmpuri pline deoseminte care nu au toate o formã deorganizare specificã înhumaþiei, ci potgenera ideea cã provin din multebãtãlii care au avut loc în zonã.

De asemenea, este demn dereþinut cã pe malul bulgãresc în acestãzonã au existat 5 sau 6 cetãþi romaneºi antice destul de mari ºi însemnatecare nu aveau alt rol decât de a seapãra de atacurile �barbarilor�, cumîi numeau pe daci în acele perioade,ori putem afirma cã ºi pe malulromânesc au existat în corespondenþã

asemenea cetãþi sau întãrituri, esteadevãrat, din pãmânt, deoarece nuexistã zone cu piatrã în acele locuridecât la peste 200 kilometri depãrtare,spre nord.

În lucrarea sa �De Aedificia�,Procopius din Cezarea vorbind desprecetãþile, peste 50 la numãr, restauratede augustul sãu stãpân, Iustinian, însecolul VI e.n., aminteºte cã în zonadespre care vorbim, lângã malulfluviului, se afla o fortãreaþã veche,numitã a hunilor, �localitate, probabilo rãmãºiþã a formaþiunii politice dedupã moartea lui Atila ºi care poate fipresupusã în faþa actualului lacPotelu� unde erau douã întãrituri deambele pãrþi ale fluviului Istrus ºianume Palatiolum în Illyria ºi Sigibidade cealaltã parte, împãratul restaurândaceste posturi, care se ruinaserã cutimpul ºi, în felul acesta, a opritnãvãlirile barbarilor de acolo.

Ion Ghica, în �Scrisori cãtre V.Alecsandri�, în scrisoarea VIII,�Generalul Coletti la 1835�,

într-un dialog reprodus în aceastãscrisoare, scrie despre localitateaGrojdibodu (Grosdipod) unde eraantica Sigibida ºi unde s-au gãsittablele de aramã ale lui Hadrian.

Numai din aceste scrieri s-ar puteatrage concluzia cã pe malurile înaltede 6-8 metri ale fostei bãlþi ºi care înantichitate au fost ale Dunãrii, a pututexista una sau mai multe fortãreþe,cetãþi, întãrituri sau castre dintre careîn mod sigur una era Sigibida, numede origine traco-dacicã ce ne poateduce în istorie cu mult înainte deepoca romanã.

Preocupat în ultimii ani de aculege materiale istorice ºi informaþiidespre localitatea Grojdibodu ºiimplicit a zonei, printre resturileceramice care provin din neolitic pânãîn zilele noastre, am descoperit unciob de vas de lut ars incomplet sauars prea mult, fiind de culoare cenuºieºi pe care este înscris cuvântul?iÃiBDA în limba greacã veche ºicare, tradus, înseamnã Sigibida,cetate neidentificatã ca aºezare în

zonã, dar sigur a existat aici.Este o ipotezã îndrãzneaþã, dar aºa

au fost calificate ºi comunicãrile meleanterioare despre diploma militarã saupodul roman din anii 86-87 care,ulterior, au fost confirmate prin probede netãgãduit ºi sunt sigur cã, însituaþia unor cercetãri de specialitate,se pot descoperi ºi urmele acesteicetãþi sau aºezãri întãrite. Oricum,Sigibida a existat în acest loc laGrojdibodu.

Pronunþia cuvântului scris pevasul din care provine ciobul, înexprimarea actualã, este Sigibida, darlimba greacã veche ºi modernã nucuprinde sunetul -gi- (ca în limbilelatine) ºi atunci s-ar citi Sighibida.

Σ = aceastã literã este denumitãîn limba greacã epsilon, adicã �s� latinsau chiar grec.

Ι = se citeºte la fel ca în limbileromanice tot i.

Γ = acest semn grafic reprezintãlitera �G� identic cu semnul g dinlimbile slavone, preluat prin sec. VIIIde Chiril ºi Metodiu ce au alcãtuitalfabetul chirilic datoritã persecuþiilorîmpãratului bizantin Focus careimpunea scrierea numai în limbagreacã.

Pentru a evita persecuþiile, aualcãtuit alfabetul chirilic de la �Chiril�combinând litere greceºti cu literelatine ºi litere slavone.

Â = reprezintã litera �B� din greacãºi latinã.

∆ = este semnul grecesc delta,adicã litera D din greacã, latinã ºi, maitârziu, chirilicã ºi slavã.

A = este universal valabil cu literaA.

Cele ºapte semne grafice de peciobul de lut se pot aprecia cã facparte din cele opt litere care alcãtuiesccuvântul Sigibida, denumirea cetãþiicare a existat la Grojdibodu înantichitate.

Cuvântul Sigibida se terminã culitera d, litera a fiind sãpatã mai jos, oipotezã fiind cã spaþiul nu a permisscrierea cuvântului întreg, deoareceîn continuare a fost scris sau desenat

47


altceva ori a fost o toartã de vas.Scrierea a fost efectuatã ulterior

confecþionãrii vasului, acest lucrureieºind din modul cum au fostscrijelite literele cu un obiect dur,probabil de silex.

Dacã s-ar fi scris în pastã moalede lut, literele ar fi avut o altãînfãþiºare ºi ar fi ieºit în reliefmarginile literelor iar ºanþul sãpat arfi avut altã formã ºi adâncime.

Forma vasului a fost destul demare, deoarece concavitateaciobului dã o circumferinþã marepentru vasul iniþial ºi se pare cã afost din partea de jos a vasului,având în vedere cã grosimeaacestuia este diferitã, mai subþire înpartea de sus ºi mai groasã în parteade jos.

Culoarea lutului ars este cenuºie,ceea ce denotã o ardere incompletã

sau o ardere mai puternicã, ambeleprocedee generând o argilã deculoare cenuºie sau neagrã.

Pasta de lut provine din zonalocalã ºi este formatã din luturialuvionare care existã în acel locinundabil al luncii Dunãrii.

Aceastã urmã de vas care poartãdenumirea unei aºezãri geto-dacicene duce cu gândul la timpul scursde la Sigibida la Grojdibodu.

1. Premize densuºianiene[� Dacia preistoricã�, 1913, cap.

Xll (par. 9 ºi 12)]/ <Dp>(1)�În pãrþile din N-ul lstrului...

cultul divinitãþii telurice sau al MameiMari a fost preponderent încã din celemai depãrtate timpuri anteistorice. Cudeosebire pe teritoriul Daciei, Rheasau Cibele asimilatã cu Gaea a fost odivinitate de primã ordine. MameiMari sau Rheei îi erau cu deosebireconsacrate înãlþimile munþilor,izvoarele,râurile ºi peºterile.�

(2) � ... originea numelui de Cybelea rãmas pânã astãzi o enigmã istoricã... Încã din cele mai depãrtate timpuri,Gaeea sau Mama Zeilor. .. a fostveneratã ºi ca divinitate profeticã ...preoþii ºi preotesele Mamei Maripracticau ... arta divinaþiunii ºi ºtiinþelemedicale primitive. �

(3) � Numele de Cybele, atât dupãformã, cât ºi dupã sens, este identiccu termenul de Sibylla, un cuvânt ceînseamnã <�profeþitoare�>. Acesttermen s-a mai pãstrat încã pânãastãzi cu o numire obscurã

Sincretismul Mamei Zeilor/Mamei Mari/Reei/CIBELEIcu SIBILA conservat în spaþiul

carpatic de azi. Sinteza CIBELE-SIBILAprin matrici lingvistice hidro-oro-toponimice.

Cazul M-þii ÞIBLEª-LÃPUª

Dr. Valer Scridonesi-Cãlin,Universitatea Bucureºti

topograficã în unele regiuni aleCarpaþilor. O veche reminiscenþãdespre sanctuarele Mamei Zeilor,unde se consultau, odatã, oracolelesale.�

(4) � În pãrþile de N aleTransilvaniei, între vechiul district alMaramureºului ºi Nãsãudului, cel maiînalt munte poartã numele de Þibleº* [ * Alte douã vârfuri de munþi dintrecomitatul Bistrþa-Nãsãud ºi j. Neamþse numesc Þibleºul Mare ºi ÞibleºulMic] ... Tot în aceastã regiune, undeni se prezintã urme de mãnãstiri vechidispãrute, se afla ºi vârful Sibilei ºivalea Sibila ... Un alt munte ... în j.Gorj poartã numele de Sibile�.

Matricea Iigvisticã ÞibleºlCibele-Sibila ºi Bela-Bila

Analiza enunþurilor (1-4) din<Dp> afirmã un sincretism al MameiZeilor / Mamei Mari / Reei/ Cibeleicu Sibila, perechea lingvisticã Cibele-Sibila putând fi remarcatã în (3-4),din (4) perechea Þibleº(maramureºenii pronunþã Cibleº!)-

Sibila trebuind sã se regãseascã pehãrþi (vechi sau noi) ori în monografii(geomorfologice, geografice,etnografice etc,), chiar în zoneleindicate în <Dp>. Þibleº/Cibele-Sibilareprezintã un nucleu lingvistic deidentificat, definind o arie geologico-geograficã habitualã cu densitate marede informaþii hidro-oro-toponimicelegate direct de cele douã personaje.Zona Maramureº/Bistriþa-Nãsãudconþine M-þii Þibleº/M-þii Lãpuº, cuÞibleº/Cibleº (1839 m), respectivSibila (mai greu de identificat).Identificarea pârâului Sibila pe hartamunþilor Lãpuº (ca Stibila) sau directca Sibila (pe harta vecinãtãþii cumunþil Gutâi) ºi a vf. Sibilei (� ÞaraLãpuºului�, Gr. Posea, 1962, p.67),marcat pe hãrþile vechi de 25-30 anica vf. Arºiþa (1002 m), asigurãconservarea adevãrului afirmat în<Dp>. Aºa apare o axã vf.Þibleº - vfSibiln într-o matrice lingvisticã hidro-orotoponimicã, de fixat în orizontultemporal documentabil la 40.000-35.000 de ani prin locuirea Peºterii

48


cu Oase (din NE10 loc.Lãpuº), dupãcele mai noi cercetãri, cele ADN-ice,asupra oaselor de homo sapiens [v.J. Shreeve� National Geographic(România), nr. 3 (martie) 2006, pAI-53 (harta ADN a migraþiei umanepA5)], urcând apoi pânã la civilizaþiamaterialã Suciu din epoca bronzului(sec.15-l4 î.Hr.), pentru zona Lãpuº.Pentru zona Þibleº, orizontul temporaleste cuprins între paleolotic (Uriu) ºineolitic (5000-3000 î.Hr, valea Zãgrii)ºi epoca bronzului (Agrieº, Petriºor).

Informaþiile despre Cibele în zonamunþii Þibleº/munþii Lãpuº suntacaparate de subzona Þibleº (munþi,vârf, râu, vale), cu excepþia top.Groºii Þibleºului din subzona Lãpuº.Linia de demarcaþie m-þii Þibleº/m-þiiLãpuº este datã de pârâulMingetu iMinghetu i /Mengetu iMenghetu (nãscând râul Suciu), darpunând în evidenþã pe MIN/MEN -zeul (bãrbat) al Lunii, de care eraînsoþitã zeiþa CYBELE, detaliu extremde important necuprins în <Dp>. Deasemenea, oronimele ºi vf. Min/Men-get ºi culmea Min/Men-getului, darºi un alt pârâu Minget/Menget (afl. alRâoaiei). Alt detaliu, la fel deimportant, este top. Sita (sanscrit-ramayan) de sub culmea sudicãÞibleº, în bustrofedon, Atis -�favoritul Cibelei � (Dp>. p.262), caºi cum s-a dorit aceastã secretizare.Tot legate de Cibele sunt toponimeleZagra si Poienile Zagrei, respectivhidronimul Valea Zagrei, legate de zeulZagreus/Dionysos (dar ºi de arianulMunþii Zagros din actualullran), carese interfereazã în cultul Cibelei.Prezenþa cea mai direct cibelinã însubzona Þibleº este datã.de oronimulDI. Belei (546 m) din partea SEticã amasivuliu Þibleº la NV de toponimulSalva (v. � Mahabharata�, Ed. Paralela45,2005, p.27) ºi de vecinul rodneande peste Sãlãuþa DI. Tebeleº (678 m),la rându-i cu vecin þibleºan-vedicªurila (853 m) peste aceeaºi SãIãuþa(diminutivare de la vedic Salaya).

Sibilei îi revin cele mai multe�onoruri� hidro-oro-toponimice depus în evidenþã, dacã apelãm laatributele numite în <Dp> pentruSibila Roºiianã [zona Zãrand(Mãrrneºti-Hãlmagiu)] stabilite deDensuºianu ca: Lãpuºata/Libyssa,Gerghithia/Gurguiata, Albunea,Amalthea/Hãlmagi, Aidoneus/Iadolinaetc. Cu Lãpuºata, Sibila apare înnumele Lãpuº (munþi, râu, luncã,depresiune, Þara, sat, târg, DobricuLãpuºului, mãnãstire) ºi foarteimportant, atributul Libyssa prezentca toponimul Libotin ºi oronimulDosul Libotinului. Gerghithia apare pelângã pârâul Min/Men-get ca: DI.Gherdiceu, muchia ºi pârâulGârdiºoara (aft. al Minget-Menget),nu mai puþin, vf. Gurguiatu (1048 m),Albunea apãrând ca Izvor Alb (afl. alLãpuº) cu izvor pe partea sudicã aVf Roºia (1212 m), pe partea nordicãa Vf Roºia curgând Pârâul Roºia pelângã Mãnãstirea Roºia U.Maramureº), aceste trei Roºiaindicând-o pe Sibila Roºiianã(Erithreanã), iar atributul Iadolina caPiatra Iederii ºi pârâu Iedera (afl. alLãpuº-ului). Toate acestea, numai însubzona Lãpuº (munþi, depresiune,Þarã), ca ºi cum, mai ales aici, la�picioarele� vestice ale Þibleº/Cibleº-ului/Cibelei,a propovãduit Sibila, ºiîncã, tocmai, cea Roºiianã! AtributulAmalthea/Hãlmagiu îl putem afla însubzona m-þii Þibleº prin toponimulHãlmãsãu (j. BN) situat la trei km detoponimul Sita (-Atis). Tot subzonaÞibleº, mai prezintã Sibila, dar caIadolinã, în partea NE prinhidronimele Fiad ºi Fiadþel (afluenþiai Sãlãuþei), respectiv toponimele Fiadºi Fiad-vale, precum ºi oronimeleObcina Fiad ºi Obcina Fiadului (886m). Aceeaºi parte NE mai esteputernic sibilinã, prin oronimeleMuntele Sãbii ºi Mãgura Sãbii (1114m), respectiv hidronimul Valea Sãbii,toate la V de Sãlãuþa, pe versantulþibleºesc. La E de Sãlãuþa, pe

versantul vestic rodnean, mai existãoronimul Arºiþa Sãbii, la nord depârâul Valea Rea/Valea Reea ºi deObcina Valea Rea/Reea, avându-l înS pe pomenitul DI. Tebeleº, iar în Epeºtera Jgheaullui Zalion(PreatuIUf�f,almoxis-ul/Salmocsis-ulrodnean. Recunoaºtem prin atributulSãbii pe Saba-foarte vechea denumirepopularã ºi biblicã a Sibilei, dupã cumprezenþa Reei/Cibelei este, deasemenea, foarte marcatã ºiremarcabilã. O bogatã reþea de numeBaba (pârâu, deal, vale, Faþa) segenitiveazã/dativeazã în jurul DI.Tebeleº,accentuînd-o pe RhealCibele.În NE-ul extrem al masivului Þibleº,pârâul Idiºor (afl. al Boicu) seînvecineazã cu pârâul Fiad (laTzvoare), iar un pârâu BILEasaîntreabã dacã e vorba de SiBILA saude CiBELE/CiBILE, dându-i dreptatelui Densuºianu, când sugereazã (fãrãa o scrie direct) sincretismul CIBELE-SIBILA . Avem astfel ºi premiza cãperechea CIBELE-SIBILA va deveniulterior, pe documentele topografice,perechea BELA-BILA (cum dovedeschãrþile Carpaþilor, detaliaþi pe masivemuntoase), astfel matricea lingvisticãCibele-Sibila fiind înlocuitã cumatricea hidro-oro-toponimicã Bela-Bila

ConcluzieSpaþiul Carpatic a fost cartat de

preotese ºi preoþi ai vremurilor ceoficiau credinþa în Mama Zeilor /Mama Mare / Reea / Cibele,sincretismul Cibele-Sibila fiind oconsecinþã fireascã a acþiunii dintruînceput a cartãrii ce s-a fãcut subsupravegherea �perechii primare aîntregii antichitãþi Zalmoxis/Salmocsis-Gebeleizis (Cibele a zis)�,pe Gebeleizis avându-I documentat pehãrþi, în forma oronimului munteGeabelea în masivul Leaota, respectivca toponim Geabelea (înlocuit caRudari) în j.Argeº, la picioareleLeaotei.

49


Unul dintre cele maireprezentative tezaure pentru artatraco-geticã, tezaurul de la Agighiol,socotit a fi o nestematã arheologicã,îºi aºteaptã de 73 de ani monografiala care are dreptul, o interpretare caresã-l scoatã din enigmistica în careeste cantonat, o încercare depãtrundere în simbolistica sadecorativã.

Tezaurul amintit ni se pare a fi cuatât mai important cu cât el poatestabili o punte de legãturã între lumeageto-dacicã anticã ºi societateafeudalã româneascã, ceea cedemonstreazã implicit, continuitatea,permanenþa. Interpretat corect, acesttezaur este în mãsurã sã taie nodulgordian al unei probleme care-ifrãmântã de mult pe istoricii românide bunã credinþã, ºi anume origineadacicã a familiei domnitoareBasaraba.1

Vom arãta în cele ce urmeazã,fãrã teama de a greºi, cã numele deSaraba însemna pentru geto-daci unmotiv mitologic cunoscut de ei, înstrânsã legãturã cu legendaîntemeierii statale a monarhuluisacerdot care apare pe tezaurul de laAgighiol.

Despre Zarabos - Sarabi laSaraba

Nicolae Densuºianu a gãsit înGetica lui Iordaneº un citat în care,dupã opinia sa, Basaraba apare subforma trunchiatã de Zarabos : �primum Zarabos Tereos, deindevocitatos Pileatos hos, qui inter eosgenerosi exabant :ex quibus eis(Getis) et reges, et sacerdotesordinabantur.�2

Pe aceastã bazã, Densuºianu -coroborând ºi cu alte date - ajunge laconcluzia cã neamul cel mai nobil ºi

MITUL SARABHA ÎN SIMBOLISTICA TEZAURULUIDE LA AGIGHIOL

Gheorghe ªeitan

mai puternic al românilor de laDunãrea de Jos, numit Basaraba, esteatât de vechi, încât poate fi gãsit însecolul VII î.e.n.

Atât Nicolae Densuºianu, cât ºiB.P.Haºdeu, au sesizat cã în Istoriabizantinã a lui Chalcocondyla, Dan,nepotul de frate al lui Mircea celBãtrân, era numit �fiul lui Saraba�,în loc de Basaraba.3

Ambii istorici, pornind de laformulãri de genul � �Basarabavoievod, fiul preabunului Basarabavoievod�, gãsite în inscripþiile vechi,afirmã cã Basaraba a fost nu doar unnume voievodal, ci un titlu sacrupentru domnitorul þãrii.

Saraba în Dacia HiperboreanãVasile Lovinescu a arãtat cã

întemeierea statelor medievaleromâneºti nu este decât aspectulexterior al unei reînnoiri tradiþionaledacice.

Basaraba constituie numele uneicaste si nu al unei familii domnitoare,care a existat în Dacia Hiperboreana.Din traducerea textului lui Iordanes(Getica) care spune cã �primii dintreei erau Sarabi terrei, dintre care seconsacrau regi si preoþi�, se poatededuce cã Sarabii cumulau ambelefuncþii, cea sacerdotalã ºi cea regalã.

Tradiþia hiperboreanã a unui centruspiritual universal în Dacia presupuneexistenþa unui monarh universal, unRege al Lumii, care era ºi zeu, numitSaraba.5

Saraba la indo-europeniPrin intermediul unui studiu al lui

Mircea Eliade 6 , putem pãtrunde înmiezul problemei mitologice Sarabha,subiect abordat în scrierile vedice înliteratura buhdistã, în literatura ºifolclorul altor popoare indianizate ori

europenizate, sedentare orimigratoare.

Important de reþinut este faptulcã, în limba sanscritã, cuvântulsarabha, având ca echivalent înlimba pali sarabha, desemneaza uncervideu fabulos cu opt picioare înloc de patru.

În Maharabata, Sarabhadesemneazã un Asura, a cãruiîncarnare este regele-ermit Paurava7,iar în Purana, Asura Sarabha este unmonstru redutabil cu opt picioare,mai puternic decat un leu, ºiadversarul lui Viºnu. Scoþând înevidenþa rolul religios al cerbului,M.Eliade trece în revistã diferitelevalorizãri ale mitului sarabha.

El este când încarnarea unuiBoddhisatva, când un Asura, adicã lao fiinþã divinã ºi demonicã, când unanimal cãlãuzã, ce obligã prinþii lasãvârºirea unui ritual de întemeiere.

Sarabha a fost pus în legãturã, perând, cu luarea în posesie a unuiteritoriu nou sau întemeierea unuiregat, întemeierea unui oraº, obþinereasuveranitãþii universale, o experienþãdecisivã sau conversiune religioasã.În literatura indianã veche, existã oscriere intitulatã chiar�Sarabhamingajataka�, de unde aflãmcum unui rege i se aratã un Sarabhapentru a-l învãþa Legea, adicã,sanscrita, dharma.

Sarabha, reprezentat pe cupelede argint al tezaurului geto-dacic de la Agighiol, judeþulTulcea

Descoperit în anul 1931, în movilalui Uþã, tezaurul de la Agighiol, judeþulTulcea, cuprinde mai multe obiectede valoare, din argint ºi aur, decorateantropomorf ºi zoomorf.

Pe cele trei vase de argint, sub

50


formã de cupã, dominã o unitatedecorativã reprezentând un cerb cuopt picioare, având coarnele subforma unui ax central, cu mai multeramuri pe ambele pãrþi.

Pe cupe se mai aflã diferite desenereprezentând o pasãre rãpitoare ceseamãnã mai degrabã cu un cocoºprinzând cu ghearele un iepure,caprine obiºnuite cu patru picioare,un animal fabulos, probabil undragon, aflat pe spatele unui porc ºialtele.

Ceea ce ne intereseazã cel maimult este acest cervideu cu optpicioare cunoscute, dupã cum amarãtat mai sus, sub numele desarabha. Iatã descrierea facutã dearheologul Dimitrie Berciu a acesteidecoraþiuni de pe cupele de argint:pentru vasul nr.1, �Animalul de lamijloc este un cerb care are coarneºebogat desfãºurate ºi acoperite cupãtrãþele ºi are opt picioare. Desigur,este vorba de o exagerare, care va fiavut o oarecare semificaþie.�; pentruvasul 2, �Animalul central careformeazã unitatea decorativãprincipalã, reprezintã un þap cu optpicioare...

Pe partea opusã a vasului, îndreptul primului animal cu optpicioare, se aflã un altul,cu acelaºinumãr de picioare ºi cu corpulacoperit cu decor similar aceluia depe coarne�; pentru vasul aflat înposesia Metropolitan Museum dinNew � York, �Primul animal care neatrage atenþia este cerbul cu optpicioare, deja amintit.�

Însumând, pe cele trei cupe deargint ale tezaurului ,sarabha,cervideul fabulos cu opt picioare, estereprezentat de patru ori, ceea ce-iconferã calitatea de simboldominant. Aºadar, mitul sarabha esteatestat în Dacia ºi arheologic, nudoar lingvistic, deºi el nu a trasatenþia pânã în prezent. Cele optpicioare ale cerbului de pe cupele deargint nu reprezintã nicio exagerareartisticã, aºa cum credea D.Berciu,ci o ilustrare a cerbului sarabha, carea fost o legendã daco- hiperboreanã,ceea ce demonstreazã o culturã

mitologicã de înalt rafinament.

Sarabha ºi Bha-SarabhaÎn limba sanscritã, particula

�bha� sintetizeazã mai multe sensuri: a strãluci , a apãrea , a se manifesta,a pãrea, a avea darul sã, a trece drept,a arãta ca.9 Prin urmare, Bha-Sarabha înseamnã �a pãrea, a trecedrept, a arãta ca Sarabha.�

Bha- Sarabha nu poate fi decâtmonarhul întelept care îºi cãlãuzeºtenorodul, precum un sarabha, spre unteritoriu mirific, care, în sens istoric,constituie mitul întemeierii statale,iar în sens religios înseamnãeliberarea de suferinþele existenþei.Voievodul este cel care te conduce sprecelãlalt mal, fãcãtorul de vad, aceltârtankara cãlãuzã � monarh.Dintotdeauna, regii geto-daci,urmând pe Zamolxis, rege ºi zeu, aufost ºi cãlãuze religioase. ÎnsuºiNeagoe Basarab a primit numele desimbolul înþelepciunii, numit îndacicã �naga� (ºarpe), iar voievodulmoldovean ªtefan a fost supranumitªtefan cel Mare ºi Sfânt. În limbaromânã, pe lângã omonimul ºitoponimul Basarabha, mai avem ºicuvântul cosoroaba, însemnândfiecare dintre bârnele aºezateorizontal deasupra pereþilor casei, înlungul acoperiºului, pentru a susþinecãpriorii.

Asemãnarea dintre coarnelecervideelor ºi structura de lemn aacoperiºului caselor la români esteevidentã : cosoroaba seamãnã cucoarnele unui sarabha, pe cândcãpriorii seamãnã cu coarnele unuicerb obiºnuit. Un neam constructorde case nu putea fi unul migrator,ceea ce ne îndreptãþeºte sã credem cãacest mit este unul autohton, extremde vechi, precum am arãtat.

Câteva concluzii :

� Existenþa unei caste sacerdotal-regale, numitã Bha-Sarabha însocietatea dacicã, se susþine nu doarlingvistic, ci ºi arheologic.

� Voievodul Basaraba nu trebuiecãutat în evul mediu, ci în perioada

dacicã de dinaintea lui Burebista.� Tradiþia sacerdotal-regalã s-a

pãstrat nealteratã la daci ºi ea a ieºitla suprafaþã dupã un mileniu de laagresiunea romanã, de data aceastasub o hainã creºtinã.

� Nu existã nicio rupturã întresocietatea feudalã valahã ºi societateageto-dacicã, iar cei care au vãzut înnumele Basarabha o etimologiecumanã au greºit.

� Regele înmormântat la Agighiol- Tulcea în sec. VI î.e.n. a fãcutparte din casta Sarabha, dovadã fiindreprezentarea mitului în cauzã peobiectele de argint ce i-au aparþinut.

� Basaraba este un cuvânt compusdin bha si sarabha însemnând �Celasemeni unui Sarabha�.

� A existat pe teritoriul Daciei, înperioada hiperboreanã, un centruspiritual universal condus de unmonarh-sacerdot, numit Bha-Sarabha.

� Cuvântul cosoarba , din limbaromânã aratã ca avem de-a face cuun mit autohton al unei populaþiisedentare, constructori de case. Esteîncã un argument cã aici s-au formatmarile mituri indo-europene ºi cãDacia a fost centru de civilizaþie aindo - europenilor.

*1 De reþinut forma Basaraba - ºi nu

Basarab - este cea care se întâlneºte în croniciºi hrisoave, deci cea corectã

2 N. Densusianu, Daciapreistorica,Ed.Meteor,2000,p.56

3 B.P.Haºdeu, Istoria criticã aromânilor.Ed.Minerva,1984,pg.94-138 ºicelelalte

4 V.Lovinescu � DaciaHiperboreanã,Ed.Rosmarin,1996,p.58

5 V. Lovinescu greºeºte crezând cãBasarabia este o formã coruptã din Ban-Saraba

6 M.Eliade, De la Zalmoxis la Genghis �Han, Ed.ªtiinþifica ºiEnciclopedica,Bucureºti,1980,p.137

7 Puerava � Paorava este un numepropriu armânesc, adicã dacic. O familie dearmâni numitã Puerava se aflã în prezent înTulcea

8 N.Berciu, Arta traco-geticã, Ed.Academiei, 1969, p.33

9 Daniela Icze � Dicþionar sanscrit �român, Ed. Universitãþii Bucureºti.

51


Arheologia a demonstrat cã aexistat o diversitate tipologicã amijloacelor de luptã care cuprindea:praºtia, arcul cu sãgeþi, lancea toporulmãciuca, diferite tipuri de sabie,cuþitul de luptã, coiful, cãmaºa dezale, genunchiere ºi care de luptã.Clasificarea se poate face în armepentru lupta de la distanþã ºi armepentru lupta corp la corp. Armele deatac erau sabia curbã, sabia dreaptã,lancea lungã, lancea scurtã, mãciuca,ciocanul de luptã, buzduganul, praºtiaºi arcul cu sãgeþi iar pentru apãrarecasca, scutul, cãmaºa de zale ºi zauaîntreagã. Luptãtorul era echipatsimplu: un suman cu mâneci lungi,încins la mijloc, o mantie aruncatã peumeri prinsã cu o agrafã ºi unpantalon încreþit ºi bãgat înîncãlþãminte. ºefii (tarabostesii)purtau suman cu centiron cuornamente de aur ºi argint ºi o mantacu ciucuri, pantaloni ºi pe cap cãciularãsfrântã.

În luptele defensive, daciipreferau lupta cu gherila care oboseaarmata adversã pânã la bãtãliadecisivã, în plus obiceiul pãstrat pânãtârziu în Þãrile Române de a pârjolicâmpurile din faþa duºmanului ºi de aotrãvi apa din fântâni, pentru a reduceresursele alimentare ale inamicului, lecrea avantaje considerabile. Deasemenea se foloseau tactici deintimidare a duºmanului (scrisori deameninþare) precum ºi de inducere îneroare (se spunea cã Decebal a tãiatla liziera unei pãduri arborii de statulunui om ºi îmbrãcându-i în haine �acreat� o armatã numeroasã). Nici detentativele de asasinat nu sunt strãiniregii daci. În ultima instanþã cetãþile,refugiile supreme, erau astfelconstruite încât �geþii erau vulnerabili�(Sidonius Appolinaris). În aceastãprivinþã, aflãm în elegiile lio Ovidiuurmãtoarele pasaje: �Geþii, inamicii cei

ARMELE DACILOR

Stoica Vasile

crânceni, cu arcurile ºi sãgeþile lormuiate în venin, aleargã în continuuspionând în jurul murilor cetãþii,cãlãrind pe caii lor ce abia mai potrespira; adeseori înlãuntrulîmprejmuirii murilor ºi pe mijloculstrãzilor, noi adunam de pe jos sãgeþilece zboarã pe deasupra porþilor,închise fãrã nici un folos; în afarã,nimic nu este sigur, iar cetãþuia situatãpe colina de la Tomis de abia se maipoate apãra în contra incursiuniigeþilor�.

Armamentul care predomina înoastea dacicã aratã cã majoritatealuptãtorilor erau oameni luaþi de lamuncile câmpului ºi abia apoi soldaþi:

SECUREAA fost gânditã nu numai ca

unealtã, cât mai ales ca armã, cumânerul prelung îmbrãþiºat de mucheºi cunoscutã sub numele de CATEIA.Este prezentã pe Columna sub treiforme de astã datã fãrã prelungireamuchiei pe mâner, dar cu tãiºul lat înformã de cornul lunii ºi legãtura lameicu teaca gâtuitã.

Se cunosc patru tipuri principalede securi:

1. SECUREA DE LUPTÃSCYTICÃ, despre care anticii spuncã ar fi avut proprietateabumerangului de a se întoarce la celcare a aruncat-o. Aceastã secure îºiare originea în securea de luptã geticãdin bronzul IV.

2. SECUREA-TOPOR, cu tãiºullat ºi rotunjit, cu gura de înmãnuºarepãtratã dar fãrã urechea caracteristicã�celturilor�.

3. SECUREA DE LUPTÃTURTITÃ, cu tãiºul lat ºi rotunjit, cumuchea prelungitã în formã de ciocansubþire. Aceastã secure delicatã a fostfolositã aproape exclusiv pentru luptã.

4. SECUREA DE TIP CIOCAN-

TOPOR, cu noduri în locul deprindere pe mâner.

CUÞITULCa ºi securea, cuþitul era în acelaºi

timp ºi unealtã dar ºi armã, motivpentru care a fost foarte folosit. Sepurta în teacã, la chimir ºi avea multeforme:

1. cuþite cu lama latã, dreaptã ºitãiº convex

2. cuþite cu lama îngustã, muchieconvexã ºi tãiº drept. Din acestecuþite derivã tipurile de cuþite dacice,cu tãiº aproape ca al cosorului de vie,reprezentat des pe monumente ºifoarte folosit de daci

3. cuþitul cu lama în formã de �s�,derivate din cuþitele din perioadabronzului

4. cuþite cu mânerul de fierîmbrãcat în lemn sau os ºi terminatîn formã de bulb sau buton. Ocategorie aparte o reprezintã cuþitele-cosor specifice dacilor, foarte eficaceîn lupta corp la corp. Sunt armefoarte late ºi cu vârful brusc încovoiatavând lama de 20-30 cm. Mânerul delemn prinde coada cosorului prinînfigere dar ºi cu ajutorul unui inel defier.

SPADELESpadele scurte aveau o lungime

de cca. 0,50 cm din care mânerulcam 12-15 cm cu tãiº dublu.

Aceste spade serveau la tãiat prinlovire de sus în jos. În timp subinfluenþa celticã lamele spadelor auajuns la lungimi considerabile de pânãla un metru ºi o lãþime de 5-6 cm.

SABIA CURBÃArmã caracteristicã dacicã cu

vârful treptat îngustat ºi curbatã înformã de secerã ºi cu un singur tãiºpe partea concavã. Tipurile mai micise mânuiau cu o mânã dar cele mari

52


cu douã. Aceste arme de calitate aufost produse în numãr foarte mareastfel încât aproape toþi bãrbaþii valizierau înarmaþi unitar ba au fost ºiexportate la celþi, sarmaþi ºi baºtarni.

LÃNCILESe fabricau într-o puzderie de

forme ºi modele de la mici vârfuri deþepuºã la fiare enorme de lãnci de 50cm, de la forme simple fãrã aripi pânãla forme care copiazã frunza de salciesau dafin, de la forme de simple lãncide împuns la darde de aruncat ºi pânãla forme complexe cu fierul în formãde flacãrã. La capãtul de josmajoritatea erau prevãzute cu unpinten ascuþit de fier pentru a puteafi înfipte în pãmânt împotrivacavaleriei.

SULIÞAEste de fapt o lance mai micã ºi

mai scurtã folositã la împuns dar mai

ales la aruncat fie cu mâna, fie maides cu balista.

ARCULArcul ca armã ofensivã a fost

folosit atât de pedestrime cât mai alesde cavalerie. Simbioza fericitã dintrecãlãrimea geto-dacã ºi arc le-a adusluptãtorilor un bun renume în lumeaanticã europeanã. Vârful de bronz saufier, triunghiular, turtit ºi cu doi pintenitot triunghiulari, mult prelungiþi în jos,ca niºte spini laþi aveau la bazã o teacãde prins lemnul în ea ºi mai rar uncui de înfipt în varga de lemn.Orientativ se gãsesc trei tipuri devârfuri de sãgeþi:

1. vârf cu pinteni2. vârf cu aripi ca al lãncilor3. vârf cu coaste, de profil

helicoidal în trei muchii; esteneîndoielnic cã sãgeþile sweînveninau, nu rareori, cu venin deviperã sau altã otravã.

Un alt tip de sãgeatã era ceafolositã de baliste care erau mai greleºi mai masive.

Trebuie amintit cã dacii maifoloseau ca armã lansatoare ºi Praºtiacu care aruncau pietre sau plumbiascuþiþi la ambele capete.

SCUTULEra alcãtuit dintr-o micã parte de

metal, respectiv mãnuºa interioarã ºiumbo-ul exterior, iar corpul de lemncãptuºit cu piele. Forma cea mai desîntâlnitã era cea ovalã de maridimensiuni ºi mai rar rotund ºi mic,dar ambele variante erau bogatornamentate. Dezvoltarea davelor, aatelierelor, a extragerii ºi prelucrãriimateriilor prime cu valenþe strategice,a meºteºugarilor în general a facilitatdotarea armatei cu mijloace de luptãsuficiente ajungându-se ºi laexportarea acestora în exterior.

La ediþiile precedente ale acestuicongres mi-am concentratcomunicãrile asupra legãturii dintreEminescu, (preocuparea meaconstantã!) ºi universul dacic,încercând a produce ºi câteva nuanþemai puþin cunoscute, lucru foarteanevoios în acest areal unde totul afost spus de multe ori ºi în multefeluri. Unii îºi vor fi amintind ºi deacea tulburãtoare coincidenþã a gãsiriisub casa copilãriei poetului de laIpoteºti, cu prilejul sãpãturilor iniþiatepentru reconstituirea acesteia,efectuate pe când eram muzeograf alaºezãmântului, a unei aºezãri daciceºi a unei amfore (reprodusãfotografic în publicaþia congresului),fapt de o simbolisticã aparte aflatãsub semnul unui mai largdeterminism, aproape ocult.

Acum voi reveni concentrândsemnificaþiile acelei laturi, dar lãrgindaria cãtre preocupãrile altor scriitoriromâni pentru originile dacice ºi a

semnificaþiilor pe care le-au atribuitacestora. Dacã asupra unor astfel detexte apãrute în epocã, precum, depildã, conferinþa lui Haºdeu Perit-audacii, ca ºi scrierile pe aceastã temãale lui Bolintineanu, Alecsandri,Asachi, s-a aplecat în primul rîndEminescu, acela care va fi cititdesigur geografia grecului Strabon ºiîncã alte surse, ceea ce i-a permis sã-ºi contureze ca topos mental ogeografie a unei Dacii ideale - cãciasta a fost ea pentru marele poet-gînditor!, voi mai aduce acum înatenþie ºi alte contribuþii de acest felale literaþilor români. Astfel secontureazã activitatea unui marejurnalist român, preocupat pînã laobsesie ºi de arheologie, dar azinecunoscut în aceastã ipostazã,scriitorul pe care-l numãrã Eminescuîn inventarul sãu din poemul Epigonii,Cezar Bolliac, cel pe care unii confraþidin epocã îl ironizau pentru aceastãobsesie, precum se poate vedea din

titlul ºarjat semnat de Odobescu:Fumuri arheologice scornite din lulelepreistorice de un om care nufumeazã. Apariþia unui op ce sedatoreazã cercetãtorului ºieminescologului Nicolae Georgescu,ne ajutã sã cunoaºtem azi aceastãlaturã neºtiutã, sã înþelegemdimensiunile reale ale �misieiarheologice� a lui Bolliac ºi sã tragemo linie de legãturã cu preocupãrilepentru originile dacice ale altor literaþiromâni de odinioarã ºi din vremea maiapropiatã nouã.

Unul dintre aceºtia din urmã este,pentru mulþi, un nume necunoscut,datoritã împrejurãrilor în care s-adesfãºurat existenþa sa: în exil ºi, maiales, în deplinã ºi înverºunatã vegherea mai multor dictaturi ca nu cumvasã i se afle valoarea ºi sã fie aºezat lalocul care i se cuvine, adicã în istorialiteraturii române. Numele lui esteVasile Posteucã ºi a fost un pribeagromân bucovinean, vinovat doar de

DACISM ªI LITERATURÃLucia Olaru Nenati

53


prea multã ºi pateticã iubire pentruvalorile noastre profunde, trãitor pesteocean, autor al unor cãrþi ce adie acapodopere; preþuit ca atare deMircea Eliade, întemeietor alCâmpului Românesc din Canada,nemurit tot acolo în bronz de statuie.

Cele scrise de el despre originiledacice ca ºi despre alte momente defoc ale diacroniei naþionale, leconsiderãm demne de a fi aduse laluminã cu acest prilej, drept care neînscriem ºi în acest an printrecuvântãtorii acestui congres, nu atât

din dorinþa de-a ne revela propriaidentitate, (ceea ce am fãcut deja încele precedente!), cât pentru acontribui la revelarea unora ce nu maipot face singuri acest lucru ºi caremeritã din plin a fi cunoscuþi de cãtrelumea de azi.

Originea gintei latine priscã(pelasgo-traco-arimicã) s-a aflat înSpaþiul Carpatic ºi Hercules, fiul luiZeus ºi al Armanei (Alcmena fãceaparte din aceastã gintã). Mare erou alpelasgilor, el apare în listele regilorpãstori egipteni, ca Arim. Vechiigermanici îl numeau Almannus iaretruscii, Ercle. În cântecele epice alepoporului român, Hercules este numit�fecior de Râmlean�. În inscripþiileromane, el apãrea cu numele de�Hercoles Romanillianus�. Cea maiveche tradiþie despre Hercules a fosttransmisã de Dionysios dinHalicarnas1) dupã care, în urmaaventurii lui Hercules cu turmele luiGerion (aflat în Spaþiul Carpatic),eroul are, împreunã cu Echidna,hiperboreana fiicã a regelui Faunus,patru fii, care vor pune fiecare, bazeleunui neam (popor): Agathyrsus,Gelonus, Scythes ºi Latinuss-Telephus. Gelonii locuiau dincolo deBorysthene, pânã la Urali; Telephus-Latinus ºi-a aºezat poporul înPeninsula Italicã.

Dion Chrysostomos (a cãruioperã a folosit-o Iordanes scriind�Despre originea ºi faptele Geþilor�2)

) spunea cã Telephus fusese un regeal geþilor, având un regat foarte extins,incluzând Moesia pânã la gurile Is-trului, mãrginit la apus cu Istria, lasud cu Macedonia ºi la nord cu Istrul,Iordanes menþionând: Moesia, Illiria,Dalmaþia, Pannonia ºi Noricum.

Herodot spune cã Echidna,hiperboreana din þara arimilor, mama

lui Telephus, aparþinea unei regiuni aScythiei numitã �Hylea� (Silvosa),termen care indicã regiunile muntoaseºi pãduroase ale Daciei vechi, maitârziu Transilvania ºi ÞaraRomâneascã.

Tradiþiile argonautice aumenþionat cytaeii, locuitorii regatuluivast al lui Aietes, rege al colchilor ºirege peste o mare parte a Schytiei, laMarea Heagrã, �Cytaea terra�3) regeleAietes numindu-se ºi Kitaios ºi avândcapitala lângã Istrul meridional.Locuitorii Moesiei, peste care domneaTelephus, se numeau �citei�. Dinaceeaºi familie pelasgo-scito-arimicãau descins cei care s-au aºezat înPeninsula Italicã: calablrii, siculii,appulii, ºi latinii (anteriori latinilorromani).

Din Agathyrsos, fiul lui Hercules,au descins urmãtorii regi:

Spargapithesc.694 î.H. ,rege al agathyrºilor de

lângã râul Maris (Mureº) TransilvaniaLycos (Lupul) 660 î.HGnuru 627 î.HAnacharsis c.594 î.H. S a u l i o s

(frate)c,594 î.H rege celebru filosof,om de legi scit, în timpul lui Darius -atacator Spargapithes Idanthyrsus

Sparab-Basarab rege agathirs,thursanul de la Muntele Ida-Troia

rege agathirs 508-506 î.H.Herodot a întocmit acest tablou

genealogic, menþionând apoi doi regiSpargapithes, în sec.VII î.H. ºirespectiv sec.V î.H. Un al treilea regeSpargapithes, fiul reginei Tomiris, a

domnit peste massageþi în vremea luiCyrus. 1) Sbar(g)abithes - patronimSbarab-Sbarabita � Sbarabiscus -Sbarabescus.

Spargapithes era numele dinastieiregale a agathyrºilor.

Reluând din scrierea pierdutã a luiDion Chrisostomos �Getica�,Iordanes spune cã toþi regii dacilorerau din neamul Zarabilor-Bazarabiior.

In �Istoria bizantinã� a luiChalcocondyla, Dan, voievodul TãriiRomâneºti, (a.1444) era numit ºi �fiullui Saraba�.2)

În istoria poporului român de laDunãrea mijlocie, neamul cel maivechi, cel mai nobil ºi cel mai puternica fost cel al Basarabilor, din care sealegeau în Evul Mediu, vechii Bani aiSeverinului, ai Craiovei, domnii ÞãriiRomâneºti.3)

Dupã izvoarele istorice italiene,sârbeºti ºi poloneze, Basarabii audomnit ºi au dat numele Basarabiei.ªi Þara Româneascã se numeaBasarabia. În Evul Mediu, Basarabiidomneau ºi în Þara Haþegului,numindu-se cnezi, în Banat ºi Oltenia- Bani, în Þara Româneascã -voievozi, în Fãgãraº ºi în Omlaº -domni ºi duci. 4)

�Udriºte Nãsturel, în stihurile saledin Pravila tipãritã la Govora îna.1640, numeºte dinastia Basarabilor: �casã prea luminatã ºi preaanticã�.5)

Decebal, regele dacilor, se înscrieîntre aceºti strãmoºi ºi aceºti urmaºi.

DECEBAL, STRÃMOªII ªI URMAªII LUI

Michaela Al. Orescu

54


Monument istoric dar ºi de artã,construit ca o cronicã în imaginidesfãºurate în spiralã pe o bandã careo înconjoarã, Columna Traianã esteo operã remarcabilã care celebreazã,peste milenii, cele douã rãzboaie aleîmpãratului Traian, purtate împotrivadacilor, care reprezentau o forþã ºi unpericol, în acelaºi timp, pentruImperiul Roman.

Construitã la ordinul împãratuluiºi sub conducerea lui Apollodor dinDamasc, la ea au colaborat mai mulþiartiºti, timp de câþiva ani.

Corpul coloanei de marmurã, cuînãlþimea de 39,83 m., reprezintã prinbasoreliefuri, istoria celor douãrãzboaie de cucerire a Daciei de cãtreTraian.

Pe soclul columnei, SenatulRoman a pus o inscripþie care dateazãdin anii 113 d.H., când a fostinauguratã columna, iar la anul 117ea a devenit mormântul împãratuluiTraian. O urnã de aur, conþinândcenuºa împãratului, a fost amplasatãîntr-o încãpere din soclul columnei.

Pentru construirea Forului luiTraian, s-a sãpat o ºa care legaColina Quirinal de Colina Capitoliului.

Este probabil cã înãlþimea acestuiloc corespundea înãlþimii de 39,83 m.a columnei.

Inscripþia de deasupra intrãrii,inscripþie sãpatã în marmurã, cu literemonumentale, aratã astfel:

SENATVS POPVLVSQVEROMANVS

IMP(eratori) CAESARI DIVINERVAE F(ilio)

NERVAE TRAIANO AVG(usto)GERM(anico) â

DACICO PONTIF(ici)MAXIMO TRIB(unicia)

PORT(estate) XVII IMP(eratori)VI CO(n)S(uli) VI P(atri)

P(atriae)AD DECLARANDUM

QVANTAE ALTITVDINISMONS ET LOCVS TAN TIS

OPER IBVSSIT EGESTUS

în traducere:

SENATUL ªI POPORULROMAN

ÎMPÃRATULUI CAESAR FIULDIVINULUI NERVA

NERVA TRAIAN AUGUSTÎNVINGÃTORUL GERMANILOR

ÎNVINGÃTORL DACILOR,MARE PONTIF

INVESTIT PENTRU A XVIIOARÃ CU PUTERE DE TRIBUN,

SALUTAT PENTRUA ªASEA OARÃ CA

ÎNVINGÃTOR, CONSULPENTRU A ªASEA OARÃ

PÃRINTEAL PATRIEI, SE

DEMONSTREAZÃ CE ÎNÃLÞIMEA MUNTELUI ªI A LOCULUI A

FOST EXCAVATÃ PRINEFORTURI ATÂT DE MARI.

Considerãm cã interpretarea justãa inscripþiei este aceasta din traducere,deoarece columna a fost dedicatãîmpãratului Traian, a fost ridicatã laordinul sãu ºi ea are înãlþimea munte-lui (colinei) care a fost excavat.

Sensul inscripþiei nu a fost înþelescorect, sensul fiind: SENATUL ªIPOPORUL ROMAN dedicãÎMPARATULUI CAESAR...

Interpretarea inscripþiei de cãtreunii cercetãtori a generat concluzii de-a dreptul �dezarmante� ºi anume cãaceastã operã istoricã ºi de artãromanã, cronicã în imagini arãzboaielor purtate de împãratulTraian cu dacii ar fi fost ridicatãnumai pentru a da mãsura lucrãrilor

de excavaþie. Mai mult, învãþatulitalian Giuseppe Lugli pretinde cãacesta era scopul iniþial al columnei.Cã în timpul lucrãrilor, poate chiarApollodor ºi-a dat seama deabsurditatea unei coloane uriaºe darnetede, neoferind ochiului nimicatractiv (!), s-ar fi hotãrât ca fusulcolumnei sã fie împodobit cubasoreliefurile atât de evocatoare ! Cãun anume formalism rigid alromanilor n-ar fi îngãduit ca hotãrârea

de a ilustra columna, eventualnecuprinsã în decretul iniþial alSenatului, sã aparã în inscripþie,� totaºa dupã cum nu se spune niciuncuvânt despre faptul cã monumentula devenit mormântul împãratului careîi poruncise�.l)

Inscripþia dateazã din anul 113când a fost inauguratã columna, iarîmpãratul a decedat la 117 ºi inscripþianu a mai fost completatã.

Este absurd sã se considere cãSenatul n-a intenþionat sã închinecolumna împãratului Traian ºi luptelorlui victorioase împotriva dacilor, ci avrut sã marcheze doar efortul fãcutpentru realizarea Forului ºi a Colinei.

Traian a supus definitiv Dacia (iardinastia regilor daci s-a încheiat o datãcu Decebal) ºi a ordonat realizareacolumnei tocmai ca sã glorifice ºi sãilustreze luptele sale cu redutabiliidaci, ilustrare care s-a doveditnecesarã, dupã pierderea sauocultarea celor mai multe documentescrise despre cele douã rãzboaie alelui Traian cu dacii ºi chiarCOMENTARII DESPRE RÃZBOIULDACIC, scrise de el însuºi, acesteadispãrând.

Triumful organizat cu marepompã ºi Columna Traianã nu cons-tituiau o povarã a Senatului ºi apoporului roman, Traian aducând laRoma aurul lui Decebal.

COLUMNA TRAIANA

Michael Al. Orescu

55


Lucrarea de faþã se încadreazã înprogramul ºtiinþific al Congresului, lasecþiunea 2. � Cultura ºi civilizaþiadacicãreflectatã în mitologie,credinþe, tradiþii, folclor, medicinã,literaturã ºi artã ºi are trei pãrþi:

1. Consideraþii generale privindalegerea cãrþii, care dã ºi titlul lucrãrii,precum ºi argumentele ce au stat labaza deciziei mele de a veni la Congrescu o prezentare de carte.

2. Prezentarea propriu-zisã.3. Consideraþii finale.

Cartea PE URMELE LUIZALMOXE � CARPATIA este scrisãde Alexandru ªtefan, român trãitor pemeleaguri elene, ºi pe care cu ajutorullui D-zeu, cu acceptul autorului ºi cubinecuvântarea pãrintelui meuduhovnic, mã voi învrednici sã oprezint la al 7-lea CongresInternaþional de Dacologie: �Decebal2006�.

Aºa înþeleg sã mã fac ºi eu pãrtaºãla rezidirea spiritualã a neamuluinostru românesc, ºi sã aduc o fãrâmãde bucurie ºi o razã de luminã printreparticipanþii la acest Congres.

Prezentarea cãrþii va fi însoþitã ºide o mini-expoziþie a revistei �Fãclialumii�, ce apare la Cluj-Napoca, sub

PE URMELE LUI ZALMOXE – CARPATIA

Prof. Maria Piºtãnilã

coordonarea aceluiaºi Al. ªtefan.Menþionez cã nu am ales întâmplãtoraceastã carte spre a fi prezentatã unuipublic avizat ºi ales, ca cel în faþacãruia îmi voi susþine dizertaþia,cartea înscriindu-se perfect întematica Congresului.

Câteva argumente în acest senssunt aºadar necesare. Filolog deformaþie, în cei 40 de ani de carierãdidacticã, am devenit un apãrãtor allecturii ºi al cãrþii. Aºa am cãzut pradãcãrþii lui Al. ªtefan, care vorbeºtedespre Dacia Hiperboreanã, pe careautorul o numeºte ��rima civilizaþiede pe Pãmânt� (p. 2), având încomponenþã 33 de regate cu o singurãcapitalã � Carpatia. Aceastã carte, înopinia mea, este o dovadãincontestabilã a faptului cã în noi,românii, zac comori ce nu pot fi niciascunse nici furate.

Voi încerca sã argumentez ideileexprimate în carte, precum ºi cele decercetare mai atentã, de descoperireºi valorificare a tezaurului strãmoºescpe care cartea le susþine, atât cuajutorul opiniilor obþinute de la diverºicititori (elevi, dascãli, simpli þãrani,istorici, artiºti, preoþi etc.), cât ºi cupropriile-mi capacitãþi de perceperea mesajului cãrþii.

Spaþiul �multicultural� în caretrãiesc ºi muncesc, mã obligã ºi, cuîngãduinþa d-voastrã, îmi rezervdreptul de a explica, la momentuloportun, ºi afirmaþia ºi ghilimelele.

Tot ca un argument în favoareaprezenþei mele la acest Congres deDacologie, stã ºi revolta mea larãspunsul pe care D-l NapoleonSãvescu, l-a primit de la MinisterulCulturii ºi Cultelor, la scrisoareaDomniei Sale, din 09.12.2005,adesatã Prea Fericitului PãrinteTeoctist. Acel rãspuns m-anemulþumit profund ºi m-a determinatsã mã alãtur tuturor celor care nu�pupã poala lui Traian� !

În concluzie: cartea �Pe urmele luiZalmoxe � Carpatia� se deschidecititorului credincios; ea nu angajeazãcititorul decât la trezire a conºtiinþeide sine; face apel la înþelepciunea dinnoi în faþa evidenþei. Lectura acesteicãrþi poate fi o piatrã de încercare, oispitã nepãcãtoasã, o bucurie pe carenumai o rugãciune fierbinte ne-opoate procura.

Cu toate cã dacii nu au fost unpopor de cotropitori (cuceritori), eusper sã vã �cuceresc� cu aceastãcarte de suflet.

La al VI-lea Congres Internaþionalde Dacologie, am prezentatcomunicarea �Râmnic � toponim deorigine dacicã�. Ipoteza se baza peinscripþia REB de pe cinci fragmenteceramice descoperite, în perioada1972 � 1980, pe ºantierul arheologicdin Buridava dacicã (Cosota �

Ocniþa), cât ºi pe existenþa învocabularul nostru activ, în multezone din Oltenia a cuvântului Reb.Anul acesta, 2006, am fost informatde profesorul Gheorghe Vieru, carea condus o delegaþie a Inspectoratuluiªcolar Judeþean Vâlcea în Austria, cãla Biblioteca Landului Salzburg, într-

o salã de lecturã devenitã muzeu, pepereþii laterali, au fost descoperite,sub straturile de zugrãvealã, mai multehãrþi pictate (frescã), inclusiv hartaÞãrii Româneºti datând din secolul alXV-lea sau al XVI-lea. Mi-a arãtat ºio fotografie pe care, suprapunândlupa pe punctul indicat, am citit Rem.

O NOUÃ DOVADÃ DESPRE ORIGINEADACICÃ A TOPONIMULUI RÂMNIC

Prof. gradul I, Vasile Roman

56


Constat cã oraºului nostru nu i sespune nici Ribnic ºi nici Rebnic, cuml-a întâlnit profesorul univ. dr. docentAurelian Sacerdoþeanu îndocumentele vechi ºi nici Râmnic, acãrui etimologie, unii filologi ºi istoricio considerã încã de origine slavã. Ci,pur ºi simplu, Rem.

Noua denumire Rem a oraºuluinostru Râmnic descoperitã pe hartaÞãrii Româneºti veche de aproape600 de ani, confirmã ipoteza emisãde noi privind provenienþatoponimului Râmnic dinantroponimul dacic REB. Dupãuniversitarul arheolog DumitruBerciu, inscripþia REB semnificãnumele unui personaj important, �ocãpetenie, un ºef� ºi, adãugãm noi,un ºef cu mare autoritate ºi influenþãîn rândul dacilor autohtoni dinmoment ce amintirea ºi numele lui s-au perpetuat pânã în zilele noastre.Pentru ilustrare, redãm un fragmentdin studiul �A. Sacerdoþeanu,Originea ºi condiþiile social �economice ale dezvoltãrii vechiuluioraº Râmnicu-Vâlcea�, în Buridava,vol. I, 1972 pag. 38.

�Cea dintâi atestare documentarãîn limba slavonã a oraºului Râmniceste din 20 mai 1388 ºi se referã larâul cu acest nume în redacþia Ribnic,care este veche ºi dominantã, formeleRãbnic ºi Râmnic fiind mai noi. Esteprobabil cã râul a luat numele de laoraº� mai sus fiind cunoscut ca râulOlãneºtilor ºi uneori Cheia. Prioritateahidronimului asupra toponimului (ºiinvers) va continua sã fie discutatãatâta vreme cât nu se cunoaºteoriginea cuvântului�: �Na Rîbniþehvodeniþa� (1388); �Vâ oraºiglagolemago Rîbnic� (1389),�Rîbniþe na Oltî�, pus alãturi de apã:�Vodu Rîbniceskoiu� (1392); �NaRîbniþe� (1402-3) �zã hotariRibniþkom� (1440); �Ot Ribnik�(1475); �Rãbniku� (1478).�

Reþinem ideea cã savantul AurelianSacerdoþeanu a publicat textele despreRâmnic scrise cu alfabet chirilic în

limba slavonã, care era la noi limbãoficialã în cancelarii ºi biserici pânãla mijlocul secolului al XIX-lea. Înexemplele menþionate, cuvântultraco-dacic REB, plus sufixul �nic,transcris cu alfabet chirilic (ºi nutradus în limba slavonã) au datRebnic, Ribnic sau Râbnic, iarcuvântul Rem, scris cu alfabet latin,plus sufixul �nic a dat Remnic,Rimnic sau Râmnic, pãstrându-se,astfel, sensul ºi forma originarã daco-românã pânã în zilele noastre.

Se desprinde ºi o a doua idee: celedouã rãdãcini, REB ºi Rem, aucoexistat, adaptându-se legilor ºicanoanelor fonologiei care auguvernat evoluþia limbii române.

� Rebnic a dat în limba românã,mai întâi, Ribnic (A. Sacerdoþeanu),similar evoluþiei fonetice a cuvintelortempus>timp, bene>bine,denarus>dinar, mentem>minte,dentem>dinte etc. ºi, sub influenþalimbii slave, >Rãbnic sau Râbnic,desemnând unul dintre cele maipitoreºti ºi mai interesante oraºe aleþãrii, RÂMNIC.

� Se cuvine sã prezentãm înfavoarea noii ipoteze ºi alte aspecteale moºtenirii lingvistice. De pildã, seconsiderã cã aparþin acestei moºteniridacice sufixele atât de frecvente ºicaracteristic româneºti: -esc(omenesc, crãiesc�), -eºte(bãrbãteºte, trupeºte�); probabil ºi-nic, sufix extrem de productiv însensul participãrii la îmbogãþireavocabularului limbii române cucuvinte aparþinând diferitelor etnii:geto-dacã ºi latinã: puternic, zilnic,localnic, amarnic, datornic, casnic�;slav: vârstnic, darnic, obraznic,platnic, zadarnic...; bulgar: slugarnic,grabnic�; maghiar: hotarnic� etc.,este tot o moºtenire dacicã.

� În procesul de comunicare oralãsau scrisã, s-au produs ºi încã se maiproduc unele fenomene lingvisticespecifice cuvintelor traco-dacice ºilatine, valabile, în cazul nostru, ºipentru Rem, numele oraºului nostru

pe harta veche a Þãrii Româneºti.Consoana m a cuvântului Rem, dinpunct de vedere al pronunþãrii faceparte din grupul de sunete b, m, p.,care se numeºte bilabial (la pronunþareparticipã ambele buze spre deosebirede alte sunete labio-dentale, guturale,siflante, vibrante, palatale etc., carese articuleazã într-un anumit punctal canalului vorbitor). Sunetul bilabialb din Reb a fost substituit (involuntar)de sunetul m din Rem, deciaparþinând aceluiaºi grup bilabial desunete b, m, p. Asemenea alternanþede sunete (c/g, g/c, b/p, p/b, m/b, b/m) se mai întâlnesc ºi astãzi,îndeosebi, în limba românã vorbitã.

* * *Rebnic, Ribnic ºi Râmnic, sau

Remnic, Rimnic ºi Râmnic suntderivate ale aceluiaºi cuvânt dacicReb sau Rem, cãruia i s-a adãugatsufixul �nic.

Se poate trage concluzia, fãrãdrept de tãgadã, cã toponimul Râmniceste cert de origine geto-dacã, ºi nuslavã = peºte, cum susþin unii slaviºtipe baza teoriilor clasicenefundamentate ºtiinþific: cuvântulslav Râba + sufixul �nic ar fi datRâbanic (v. Comarnic) ºi nu Râmnic.Ori, în toate documentele, vechi ºinoi, nu se întâlneºte forma slavã�Râbanic� pentru toponimul�Râmnic�.

Cititorului dornic de a descoperiºi alte dovezi despre originea dacicãa toponimului Râmnic le recomandãmcãrþile, studiile ºi articolele pe care le-am publicat în ultimii ani: �Mãrturii ºievocãri. Din istoria culturii vâlcene�,ediþia a II-a, 2003, �Râmnic � toponimde origine dacicã� 2004, ºi înpublicaþiile: �Râmnic�, �Columna�,�Renaºterea�, �Viaþa Vâlcii�,�Monitorul de Vâlcea� ºi �DaciaMagazin� � 22, mai � iunie, 2005,cuprinzând lucrãrile celui de al VI-lea Congres Internaþional deDacologie.

57


Numele Maramureº a trezit demult timp interesul cercetãtorilor.Numeroºi istorici ºi lingviºti auîncercat sã explice originea lui. S-apornit de la descoperirile dearheologie, de la lucrãrile lui Herodot,Strabon, Iordanes, Philemo, Pliniu celBãtrân, de la studiile de istorie dacicãºi de toponimie. Analizând temeiniciadatelor de la care au plecat, valoareaipotezelor lansate ºi a argumentelorde susþinere, ne-am putut da seamade contribuþia pe care a adus-ofiecare cercetãtor în parte, precumºi de stadiul, în ansamblu, la care aajuns soluþionarea problemei privitoarela numele Maramureº.

Dupã cercetãri penetrante a unuibogat material, am ajuns laurmãtoarele consideraþii finale:

1. Numele Maramureº are o istorieîndelungatã ºi o evoluþie complexã cumai multe faze.

ORIGINEA DACICÃ A NUMELUI MARAMUREªProf. dr. Nuþu Roºca

2. Tisa inferioarã s-a numit, într-un timp din antichitate, Mureº, faptdovedit de Istoriile lui Herodot ºi deGeografia lui Strabon.

3. Numele Mureº, purtat de râulcare astãzi se numeºte Tisa, este maivechi decât numele Tisa cu mai binede un mileniu, fapt dovedit delucrãrile lui Herodot ºi Iordanes.

4. Numele Mureº, care provine dela cuvântul comun din limba dacicã -mariº - ºi însemneazã apã, era purtatºi de Tisa ºi de Mureº, dovadã cã îlavem ºi în hidronimul Maramureºpurtat în vechime de Tisa superioarã.

5. Un râu din Maramureº, afluental Izei, se numeºte, în documentemedievale, Maramureº, dovadã cãvechiul nume al acestui râu s-apãstrat asupra unuia din izvoarele lui.De la Onciul am reþinut precizarea cã

Tisa s-a numit Mureºul Mare, spre ao deosebi de afluentul sã �Mureºul.De la Iorga reþinem cã numeleMaramureº vine �din moºtenireanoastrã dacicã�. HidronimulMaramureº s-a format din douãcuvinte comune dacice: mara = Mare+ mariº > apã, râu > Mureº = MareRâu = Râul Mare = Maramureº. Acestnume l-a avut în vechime Tisasuperioarã ºi numele corespundesemantic. Acesta este cel mai marerâu al þinutului. Cu timpul, acest numea trecut asupra þinutului, iar asuprarâului s-a extins numele Tisa dinpartea inferioarã a marelui râu. Deaici avem toponimul ÞaraMaramureºului, Terra Maramoru-siensis. Tot aºa si-au luat numele dela râuri ºi alte þãri: Da la Lãpuº ÞaraLãpuºului, de la Moldova ÞaraMoldovei, de la Bârsa Þara Bârsei ºialtele.

�Iar noi locului ne þinem, Cum am fost aºa

rãmânem�( M. Eminescu)

Aºa cum spunea Lucian Blaga,existã douã lucruri care apasã asupraomenirii ºi fãrã de care nu se poatetrãi: aerul ºi istoria. Pornind de laaceastã realitate, constatãm cã atuncicând cineva abordezã perspectivaviitorului, este obligat sã rãspundã ladouã întrebãri: �cine e?� ºi �de undevine?�. Numai pe baza acelorrãspunsuri se poate trasa planulmersului înainte. Din aceastãcauzã,cunoaºterea istoriei ar trebui sã

REZONANÞE DACE ÎN MENTALITATEA POPORULUI ROMÂN

Frandãº Ilie-Simion

fie o datorie sfântã pentru oricine,darmai ales pentru noi cei ce trãim peacest meleag binecuvântat de laCarpaþi ºi gurile Dunãrii, unde s-aplãmãdit civilizaþia europeanã încã dinneolitic cu referinþele culturale aleGânditorului de la Hamangia sau alecelebrelor tãbliþe de la Tãrtãria. Dinpãcate, istoricii au insistat destul depuþin pe cercetarea ºi punerea învaloare a acelor vechi vestigii,permiþând interpretãri ºi teoriitendenþioase ºi potrivniceadevãrului.Din acele epoci vechi, lanoi, în þinutul Reghinului, în maimulte localitãþi au fost descoperitetopoare din piatrã perforatã, pe care

oamenii le pãstreazã ºi acum ca peniºte odoare sfinte ºimiraculoase,transmiþându-le cu limbãde moarte urmaºilor. Acest faptconfirmã oarecum conservatorismulgenetic al rãdãcinii viþei neamuluinostru statornic de milenii pe aceeaºiarie geograficã. Din aceastã regiunevastã ce cuprinde Carpaþii ºi PeninsulaBalcanicã, din rãdãcina traco-geto-dacã au roit ramurile popoareloreuropene de mai târziu ºi, poate, chiara unor popoare asiatice. Dintr-o limbãcomunã s-au desprins dialecte care,cu timpul, s-au individualizat înteritorii mai restrânse. Astfel,strãmoºii noºtri daci s-au desprins

58


direct din rãdãcina de bazã a aceluimare neam purtând pecetea geneticãpe structura biologicã caracteristicãrasei albe, cu statura mijlocie, pãrulºaten sau negru ºi ochii cãprui.Acestecaractere ne-au fost transmise nouãpeste secole ºi milenii ºi nicioconjuncturã istoricã nu le-a pututºterge. Astfel, dragostea de cântec ºijoc,face ca ºi astãzi sã ne putemmândri cu adevãrate nestemate dinaceastã comoarã. Cornul de taur saude zimbru pe care strãmoºii noºtri îlpurtau în lupte sau la vânãtoare arãmas în obiceiul bucinatului la turcãdin seara de Crãciun, iar SerbãrileDionisiace se regãsesc în ObiceiulPlugarului care animã pleiadasãrbãtorilor noastre de primãvarã. Lafel sânt povestile despre potop saudespre Baba Dochia, care izvorãsc dinacelaºi izvor strãmoºesc. Acum înmileniul trei al erei creºtine, am vãzutîn satul Sãcalul de Pãdure, judeþulMureº, bãtrâni îmbrãcaþi în straieleaceluiaºi port ca al dacilor de pecolumna traianã, iar în satul IdicelPãdure, din acelaºi judeþ, existã încãmulte garduri de nuiele, construitedupã modelul dacic. În aceeaºi ordinede idei, se încadreazã ºi construcþiiledin bârne prezente în multe locuri dela noi,ceramica modelatã direct,fãrãroata olarului sau modelele de purtat

pãrul atât la femei, cât ºi la bãrbaþi.De la aceiaºi strãbuni am moºtenit ºiunele particularitãþi ale hranei ºimedicina popularã. In acest sens,meritã sã remarcãm concluziiletrimisului împãratului Iosif al II-leaîn þinuturile transilvane care, înainteavizitei acestuia, îl informa despreponderea însemnatã a lactatelor ºi aproduselor naturiste în alimentaþiaromânilor, toate contribuind lafertilitatea acestui neam. Pe lângãacestea,credinþa în nemurireasufletului, rãmasã vie în întregulspaþiu carpato-danubian, vine sãîncununeze cu o adevãratã filozofiepopularã bocetul ºi jocurile de priveghicare fac parte din ceremonialulpetrecerii mortului. Am auzit destuibãtrâni care îºi doreau moartea,percepând-o ca pe o mântuire, iarfaptul de a nu întrista venirea morþiiîl regãsim în cuvintele: �Bine cã l-aluat Dumnezeu� , spuse tot cu ocaziapomenirii mortului. De la aceiaºistrãbuni am mostenit ºi acel grad deduplicitate cu ajutorul cãruia astãzi semigreazã atât de uºor de la un partidla altul sau uºurinþa datoritã cãreia,în campaniile electorale, cineva îºivinde votul. Dar acestea nu potechivala dorul ducului, ce îi cuprindeprimãvara pe ciobanii din zonelesubmontane, care aºteaptã cu emoþie

ieºitul turmelor la pãºune,confirmându-se de fiecare datã cãîndeletnicirea de crescãtori de animalea fost moºtenitã ºi transmisã prinmilenii. Prin aceastã îndeletnicire,omul spaþiului carpatic a avut ºi apãstrat legãtura directã cu natura carel-a rãsplãtit cu bogãþiile ei ºi l-apedepsit doar atunci când s-a depãrtatde ea, tratând-o cu dispreþ.

În încheiere, mai menþionez cãdespre demultul existenþei noastre, nuvorbesc numai pietrele,pe care binele-a remarcat Paul Mac Kendrik, ciºi aceste caractere de care am vorbitaici. Lumea se schimbã mereu ºi pecãrãrile pe care am cutreierat încopilãrie, constatãm mai târziu cã acrescut iarba, dar iatã cã putereagenei noastre strãmoºeºti a rezistatmileniilor. Alte neamuri au fost tentatesau silite sã migreze pe alte locuri,darnoi am rãmas statornici ca pãmântulcu câmpiile, cu munþii ºi cu codri sãi.

ªi pentru cã acest congres poartãnumele vestitului rege Decebal, citezdin Dio Casius câteva însuºiri alemarelui om: ,,Priceput în cunoºtinþarãzboiului ºi dibaci în mânuirea lui,înþelegând când sã loveascã ºi cândsã se retragã, meºter în aºternereacurselor ºi iute la faptã, ºtiutor a sefolosi de izbândã cât ºi a îndreptaînfrângerea�.

Studiul, 45 de pagini, a fostprezentat pentru prima datã în urmãcu 35 de ani în cadrul CerculuiDeceneu pentru studierea limbii ºiscrierii dacilor. Nu mai existã nicioîndoialã cã deschide un nou domeniude cercetare în cultura dacoromânã.Doar lipsa unei mediatizãri adecvatea întârziat ºansa cercetãrii tezauruluifolcloric sub un alt unghi. Studiulare în vedere basmele PovesteaPorcului, Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºiviaþã fãrã de moarte, Porcul cel

fermecat ºi poemul Mioriþa. Înrândurile ce urmeazã, câteva extrasedin studiu, pe marginea primelor douãbasme.

Fata de împãrat din Povesteaporcului pleacã dupã Fãt-Frumos(dupã ce îi arsese pielea de porc).Ajunge la o cãsuþã, pe niºte locuriunde �pasãre mãiastrã nuvine�necum om pãmântean�. Pecelãlalt tãrâm. Purtatã de iubire. Nuascultase sfatul cel bun. Fãt-Frumosdin Tinereþe fãrã batrâneþe ºi viaþã

fãrã de moarte ajunge ºi el pe tãrâmulcelãlalt, unde dobândeºte viaþa eternã.Atras în lume de dorul pãrinþilor, seîntoarce pe pãmânt, unde îºi pierdenemurirea.

Fata de împãrat pãtrunde în lumeacealaltã, unde cautã Mânãstirea deTãmâie. Îºi va purta sarcina, prunculmult aºteptat, în lumea cealaltã. Vanaºte în al patrulea an. Zalmoxe a statîntr-o altã lume, nevãzutã, într-opeºterã, trei ani, în al patruleareapãrând, dãruind oamenilor lumina.

Testamentul Zalmoxian Dacoromân

Gheorghe Gavrilã Copil

59


Iisus, dupã trei ani de misiune întreoameni, a stat trei zile în lumeamorþilor, a treia zi înviind. ªi duppãalte zile, trece în lumea cealaltã, a vieþiieterne, la Tronul Ceresc, care, înbasm pare a fi Mânãstirea de Tãmâie,unde ajunsese Fãt-Frumos. Fata deîmpãrat, în lumea cealaltã, nu aflãunde este Mânãstirea de Tãmâie, nicide la Sfânta Miercuri, nici de laSfânta Vineri, nici de la SfântaDuminecã, aceasta spunându-i: �Cãaici este capãtul unei luminecunoscute, încã ºi mie ºi oricât aivoi tu ºi oricine altul sã mai meargãînainte de aici, este cu neputinþã.� Defapt, fiica de împãrat nu aflã, nu poateafla, încã, Mânastirea de Tãmâie,perntru cã spiritul ei este umbrit depãcat. Din lumea nepãmânteanã, dinfiinþele ce ascultau de SfântaDuminecã, Ciocârlanul ( o fiinþã bunãºi binefãcãtoare, care, mânatã de dor,ajunsese mai departe, într-o altã stare,superioarã spiritual, la Mânãstirea deTãmâie, cu preþul unor eforturi, cusacrificiu - îºi frânsese piciorul),ºtiind drumul, o ajutã sã ajungã laMãnãstirea de Tãmâie. Însoþiã deciocârlan, cãlãtoreºte un an de zile,pânã la gura unei peºteri. Pânã la

Împãrãþia lui Dumnezeu. Iisus neînvaþã cã aceasta este în sineanoastrã, omul fiind templul acesteiîmpãrãþii.

Fata de împãrat nu e purtãtoarede prunc pãmântesc, ci spiritual, într-un ciclu de studii ºi experienþe depatru ani. Descoperã Podul Minunat(Calea), podul ºi castelul fericirii sale,în cealaltã lume, în cea spiritualã.Iisus, ºtim, este Calea, Adevãrul ºiViaþa.

Basmele liturgice dacoromâneºtipreced timpul vieþii ºi activitãþii lui IisusHristos.

În calea fetei de împãrat seinterpune Talpa Iadului, în a lui Iisusse interpune Lucifer.

Fata de împãrat, la Mânastirea deTãmâie, va întâlni podul ºi castelulmântuirii sale, va întâlni pe însuºi FãtFrumos, Împãratul eternei iubiri. Alfericirii. Atributul esenþial nou-testamentar al divinitaþii este iubirea.Dumnezeu este însãºi aceastã iubire.

Sibilele, fecioarele preotese alevechilor temple, aºteptau ca una dinele sã nascã pe mântuitorul lumii.

Patru ani (sau pânã în al patruleaan), fecioarele TestamentuluiZalmoxian Dacoromân erau, din

generaþie în generaþie, purtãtoare, lamodul spiritual,al sarcinii prunculuimult aºteptat. Despre naºterea fiiceide împãrat textul liturgic pãstrat întiparul imuabil al basmului ne spune:�ªi ea a nãscut pruncul fãrã a simþicâtuºi de puþin durerile facerii.� ªiFecioara Maria l-a nãscut pe prunculIisus fãrã dureri, rãmânând întrufeciorie. Iar conceperea pruncului înlumea pãmânteascã de cãtreÎmpãratul de dincolo (Fãt Frumos),din lumea nevãzutã, nu esteesenþialmente diferitã de concepereapruncului Iisus de cãtre Sfântul Duh,în pântecele Fecioarei Maria.Împãratul Mânãstirii de Tãmâie esteFãt Frumos. Cã pruncul a fostplãmãdit într-un chip nepãmântesc,ni se atestã prin fecioria permanentãa tânãrului Fãt (feciorie) Frumos,reliefatã atât prin numele de Fãt, câtºi prin calificativul de Frumos. Chiarcuvântul mânãstire , din Mãstirea deTãmâie, indicã aºa ceva. ÎnTestamentul Zalmoxian Dacoromân,cãlugãria, feciorii cãlugãri ºi fecioarelecãlugãriþe îºi aveau o statornicãtradiþie. ªi în Noul Testament fecioriaeste la loc central, Fecioara Maria,Iisus Cristos. ªi în vremile noitestamentare.

� Orice am face. Ori cine am fi,oriunde ºi oricând ne definim prinacestea trei: HRISTOS,APROAPELE ªI ROMÂNIA, pecoordonatele lor creºtem saudescreºtem�

Lucrarea de faþã vrea sã aratepredispoziþia neamului nostru laîmbrãþiºarea unicã a creºtinismului.ªi de unde unicã? Din faptul cãsuntem moºtenitori ai unui neamstrãvechi(cca. 4578 de ani), cu ocredinþã henoteistã (într-o divinitateunicã, revelatã � ca ºi evreii), cu o

TEOLOGIA ZAMOLXIANÃ, KOGAIONULªI SPECIFICUL ROMÂNESC UNIC

Iulian Gavriluþã

înþelepciune ºi vitejie aparte. Vomprezenta pe scurt aceste baze ºirãdãcini puternice pline deînþelepciune, isteþime ºi frumos,rãmânând ca, în altã ocazie, sãreluãm mai pe larg ºi mai în adâncaceste demonstraþii.

Afirmãm ca o concluzietemeinicã: coordonata dacicã- maimult decât cea romanã - este esenþasufletului românesc.

Motto: �Cine nu ºtie ce este,pentru ce este, de unde vine ºi încotro

merge, este un zero absolut, care vinedin zero absolut ºi se îndreaptã totspre un zero absolut - adicã un nimenienorm!�

Pr.Iulian Gavriluþã, �Cugetãriduhovniceºti� - Jurnal teologic I

(I). IntroducerePânã în a doua jumãtate a

mileniului al II lea I.Hs., triburiletrace, dordonii fondeazã Troia, traciiahei ºi dorienii fãuresc lumea greacã,iar traco ilirii ajung în Italia de azi[1].Pânã în mileniul al III-lea, se vorbeºte

60


de � pretraci�, dupã aceastã datã ºicea mai mare parte a primei jumãtãþia mileniului II sunt numiþi�tracistrãvechi�, iar locuitorii spaþiuluiCarpato-Dunãrean de la sfârºitulepocii bronzului pânã la Hallstatulmijlociu, cca sec. XIV-VIII Î.Hs, îndenumirea de � geto-daci vechi�.Începând cu secolul al VII-lea Î.Hs.,se poate vorbi despre geto-daci,respectiv geþii de la Dunãrea de Jos.În sfârºit, din secolul al VII-lea pânãla începutul sec. I I.Hs ºi de dacii dinTransilvania, Criºana ºi Banat.[2] Din� Honograful� scris de Caldei la anul3360 de la Creaþie (pe vremea luiAvraam Patriarhul) tradus în limbagreacã de Gheorghe Chedrinul dinConstantinopol în anul 1000, iar închirilicã în anul 1837, se desprindepomenirea neamului strãmoºilornoºtri. Dacã anul I al lumii esteconsiderat anul ieºirii lui Adam din Raiºi anul 2572, anul cînd Noe împarte

lumea fiilor sãi, atunci putem zice cãavem prima menþionare a �firului roºu�a strãvechilor noºtri strãmoºi. Încapitolul 10 din Facere, Bibliapomeneºte neamul lui Iafet (fiu al luiNoe din care se trag strãmoºii noºtridacii) care primeºte moºtenire actualaEuropã. Mai departe descendenþii luiIafet, Magog-sciþii, Tiras-traciimoºtenesc astfel bãtrânul continent înîntregimea sa. A doua pomenire în Biblieeste la Cartea II Macabei capitolul 4,47 unde se spune: � ªi pe Menelau,capul a toatã rãutatea. L-a scosnevinovat; iar pe nenorociþii aceia caremãcar ºi la sciþi, de ºi-ar fi spus pricinas-ar fi slobozit nevinovaþi�� [3]

În concluzie, prima menþiune astrãmoºilor noºtri este datatã acum 4578de ani (2572+2006=4578), iar a douamenþionare este de 2181 ani(2006+175=2181), deoarece Cartea IIMacabei a fost scrisã aproximativ întreanii 175-161 Î.Hs.

(V). Încheiere

�Voi care mergeþi sã îngenuchiaþila morminte vedeþi-i aºa cum au muritca sã înþelegeþi ce suflet s-a îngropatla temelia României ºi sã respiraþiteribilul duh al morþii lor care e viaþanoastrã.� - agrãia Nichifor Crainic.[35]

�Românul absolut� - Þuþea Petrespunea: � Întotdeauna când gândescîn spiritul poporului român mã mutcu arme ºi bagaje în viitor...� [36],Deci se cuvine sã rostim pesteveacuri o �Rugãciune de Searã: �Rugãaducem Þie, Hristoase, sã pãstreziRomânia ºi pe români la pieptul Tãupacinic ºi sã-i încãlzeºti cu Duhul CelSfânt ca dupã seara necredinþei ºi aîntunericului sã rãsarã ºi soareledreptãþii în dimineaþa neamului, ca sãte slãvim ºi în �Ruga de Dimineaþã�Amin!�

O datã cu comemorarea a 1900de ani de la cotropirea DACIEI decãtre Imperiul Roman ºi moartearegelui erou DECEBAL, se cuvine sãaniversãm ºi victoria din anul 1935 adansului ºi cântecului popular geto-dac, ce s-a contopit în jocul numitCãluºul.

CÃLUªUL, dansul viguros alstrãmoºilor noºtri geto-daci,rãzbãtând prin milenii, a reuºit prinechipa de cãluºari din Pãdureþi-Argeº,sã uimeascã întreaga lume prinfrumuseþea ºi farmecul acestui joc,cu ocazia Festivalului organizat deENGLISH FOLK DANCE andSONG SOCIETY (Societatea englezãde dans ºi cântec popular), ce s-adesfãºurat în anul 1935, în areneleROYAL ALBERT HALL din Londraºi sã se situeze pe primul loc între

ANIVERSAREA UNEI VICTORII A DANSULUIªI CÂNTECULUI POPULAR GETO-DAC

Marin-Mihail Giurescu

formaþiile a 42 de þãri, venite din toatecolþurile lumii, pentru a se întrece laacest concurs internaþional care, prinlarga participare, s-a transformat într-o adevãratã întrecere mondialã.

Anul trecut s-au împlinit 70 de ani,iar anul acesta se împlinesc 71 de anide când þara noastrã, care nu areimportanþã cum se numeºte astãzi,dar care în trecut s-a numit DACIA,s-a acoperit de glorie, datoritãcãluºarilor argeºeni din fosta comunãPãdureþi de pe valea râului Cotmeana,care astãzi aparþine de comuna LuncaCorbului, situatã la 25 km sud - vestde Piteºti, pe ºoseaua Pieºti - Slatina,iar numele acestei comune, de carepuþini auziserã, a devenit dintr-o datãcunoscut ºi a rãmas legat de numeleechipei de cãluºari; cãluºarii dinPãdureþi-Argeº, care au ieºit primii la

Londra în 1935.De o asemenea faimã s-a mai

bucurat þara noastrã doar atunci cândechipa femininã de gimnasticã a ieºitcampioanã mondialã, pe timpul NadieiComãneci ºi când fotbaliºtii de leSteaua au câºtigat cupa campioniloreuropeni.

61


Cãluºul, la originile sale milenare,era practicat la un ceremonial religioslegat de cultul unor fãpturi miticenumite iele sau zâne rele, care serãzbunau pe cei care nu le respectau,în care unii oameni mai cred ºi astãzi.Conform tradiþiei, acestui cult vechiîi corespunde astãzi SãrbãtoareaRusaliilor ºi de aceea cãluºul esteasociat acestei sãrbãtori.

CINE A AVUT IDEEA�SCHIMBÃRII NUMELUI ÞÃRII,DIN ROMÂNIA ÎN DACIA�, ÎNPERIOADA ANILOR 1970-1980 ?AUGUSTIN DEAC ACUZAT PENEDREPT DE PROFESORULLUCIAN BOIA ?

�În numãrul 2 al revistei DACIAMagazin, din februarie-martie 2003,la pagina 2, a apãrut, în cadrulrubricii POLEMICI, sub titlul �Sã nerupem de trecut (opinia �ºtiinþificilor�de la Facultatea de Istorie Bucureºti),rãspunsul prof. dr. Augustin Deac laacuzaþiile profesorului universitarLucian Boia, din interviul cu ziaristulOvidiu Nahoi, publicat în ziarulEvenimentul Zilei nr. 2787 din 2001,acuzaþii aduse, atât Congreselor dedacologie ºi iniþiatorului acestora, dr.Napoleon Sãvescu, cât ºi autoruluiarticolului din DACIA Magazin,Augustin Deac.

Augustin Deac a pornit în acestarticol, aºa cum se deduce, de laîndemnul sau recomandareaprofesorului Lucian Boia: �Sã nerupem de trecut ºi sã ne canalizãmforþele spre modernizare�, care adeterminat ºi titlul articolului

menþionat.Dupã ce se referã la acuzaþiile

aduse Congreselor de dacologie ºiiniþiatorului acestora, Dr. NapoleonSãvescu, revine la acuzaþiile ce i seaduc persoanei sale, din care citãm;�Nici subsemnatul profesor AugustinDeac nu scapã de observaþii criticefiind considerat �stâlp al politizãriiistoriei în vremea regimuluicomunist�, adaugã Lucian Boia,pentru cã �prin anii 70-80 a începutsã se ocupe, nu de greve ºi ilegaliºti,ci de originile poporului român.Acest domn Deac a intrat în legãturãcu Iosif Constantin Drãgan caresusþinea teza conform cãreia daciireprezentau cea mai mare civilizaþiea antichitãþii. De altfel, tot domnulDeac a avut atunci ideea schimbãriinumelui þãrii din România în Dacia�.

Am subliniat aceastã ultimã frazã

Harta Daciei dupã Ptolemeu

deoarece a constituit o acuzaþie la careAugustin Deac nu a rãspuns,rãmânând în continuare o problemãnelãmuritã.

Nu cunosc motivele care l-aureþinut sã se disculpe fiindcã, dupãcâte ºtiu, cunoºtea din anul 1978 cinea fost autorul acestei idei, care a avut,dupã cum vom vedea, o formularecu totul diferitã faþã de felul cum afost redatã în fraza subliniatã,formulare care a schimbat înþelesulacestei idei.

Astãzi, Augustin Deac nu ne maipoate rãspunde ºi deoarece asupraacestei afirmaþii planeazã un semn deîntrebare, voi încerca sã lãmurescsituaþia care s-a creat, ca unul caremã simt implicat.

Pentru a face luminã în aceastãsituaþie, consider necesar sã mergempuþin pe firul evenimentelor.

DECEBAL, UN EXEMPLU ATEMPORAL DE EROISM

Mantarlian Simona

Intervalul de timp cuprins întreanul 106 ºi anul curent, 2006, riscãsã rãmânã în opinia publicã nu maimult decât o cifrã rotundã, ocoincidenþã numericã, lucru carescoate în evidenþã o dramaticã

modificare, de-a lungul acestui timp,în mentalitatea colectivã ºi modul deviaþã al omului contemporan. ªi nueste greu de demonstrat faptul cãmodelul superior este cel aparþinândstrãmoºilor, model pierdut sau cel

puþin estompat prin dezinformare ºipierderea preþuirii adevãratelor valori,de cãtre majoritatea oamenilor.

Lucrarea de faþã îºi propune sãînsumeze argumentele principale caresusþin necesitatea noastrã de a gãsi

62


un model moral în persoana regeluiDecebal ºi importanþa comemorãriisacrificiului sãu eroic, prindesemnarea ºi respectarea anuluicurent ca Anul Decebal.

Cercetarea necesarã elaborãriistudiului s-a bazat pe toate aceleizvoare istorice (la care am avutacces) care imortalizeazã imaginearegelui Decebal: izvoare scriseanterioare, contemporane dar ºiposterioare domniei regelui dac, ºiizvoare artistice, dintre care cea maicunoscutã sursã, oferind o prezentareexhaustivã a evenimentelor de laînceputul secolul al II-lea estecolumna.

Informaþiile desprerãzboaiele purtate de Decebal auavut de înfruntat o istorie vitregã,de-a lungul cãreia s-au pierdut maimulte surse chiar decât cele pãstrate,dintre care numai câteva suntDacicele (Traian), Geticele (Criton)sau cãrþile care tratau desprerãzboaiele dacice din Istoria romanade Appianus.

În urma studierii scrierilorcare însã s-au pãstrat , aparþinândlui Dio Cassius, Pliniu cel Tânãr, DioChrysostomos, putem concluziona cãimaginea lui Decebal corespundeportretului conducãtorului ideal, pecare Marcus Tullius Cicero l-ateoretizat în lucrarea sa intitulatã DeRepublica, influenþatã de scrierile luiPlaton. Conform teoretizãrii luiCicero, structura personalitãþiiumane ideale este tripartitã, cele treidimensiuni esenþiale fiind : ceamilitarã, cea politicã ºi cea umanã.Cel mai elocvent exemplu în acestsens, este cunoscuta caracterizarefãcutã de Dio Cassius (LXVIII, 14)lui Decebal: �Era foarte priceput înale rãzboiului ºi iscusit la faptã, ºtiindsã aleagã prilejul pentru a-l atacape duºman ºi a se retrage la timp.Abil în a intinde curse, era viteaz înluptã, ºtiind a se folosi cu dibacie deo victorie ºi a scãpa cu bine dintr-oînfrângere, pentru care lucruri el afost mult timp un potrivnic de temut

al romanilor�.Decebal e continuatorul unui

ºir de predecesori remarcabili,consemnaþi în scrierile antice precumBurebista, Deceneu, Comosicus,Scorilo, Duras/Diurpaneus. Astfel, elurmeazã vechea tradiþie pe care operfecþioneazã aducându-i contribuþiinotabile.

Despre poporul dac, înfruntea cãruia se afla Decebal, DioChrysostomos (care fusese în Daciaîn 98) noteazã: �Am ajuns la niºteoameni întreprinzãtori, care nu aveaurãgazul sã asculte cuvântãri, ci erauagitaþi ºi tulburaþi, ca niºte cai decursã înainte de plecare, nerãbdãtorisã treacã vremea, cai pe care râvnaºi înfocarea îi fac sã loveascãpãmântul cu copitele. Acolo la eiputeai sã vezi peste tot sãbii, paloºe,lãnci, toate locurile fiind pline de cai,arme ºi oameni înarmaþi.� Decebal adat dovadã de abilitãþi militare,mobilizând armata ºi ocupându-se deinstruirea tacticã ºi psihologicã aluptãtorilor daci, a reuºit sãtransforme un mod de luptã adâncînrãdãcinat în conºtiinþa lor, bazat peun atac vertiginos, în luptaorganizatã, presupunând o riguroasãdisciplinã. De calitatea lui Decebal depriceput strateg militar þin ºi capcanelepe care le întinde romanilor, câteodatãinamicii cãzând pradã ingenioaseloridei ale lui Decebal. Meritã sãmenþionãm dintre acestea cursaîntinsã lui Cornelius Fuscus, pe careîl lasã sã se aventureze în munþi ºi îlatacã pe neaºteptate; modalitateaingenioasã prin care a împiedicatcampania condusã de Tettius Iulianussã ajungã pânã la Capitalã, ºi anumetãierea copacilor la înãlþimi umane ºiaºezarea armelor pe trunchiuri, astfelîncât acestea sã parã a fi soldaþi; câtºi faptul cã Decebal era la un pas dea-l omorâ pe Traian, prin trimitereaunor dezertori ca sã încerce sã îlomoare, având în vedere cã în aceaperioadã împãratul roman primea peoricine vroia sã-i vorbeascã. Planuldin urmã nu a fost însã îndeplinit,

fiindcã cei care aveau sã îlînfãptuiascã au fost bãnuiþi ºi prinºi.Putem observa cã, de-a lungulistoriei, gustul pentru strategiiinteligente ºi imprevizibile în luptelecu duºmanii a fost moºtenit ºi dedomnitorii medievali care au obþinutnumeroase victorii în acest fel.

Pe plan diplomatic, Decebalanticipeazã, de asemenea, politica lacare vor apela ºi domnitorii medievali,dându-ºi seama de importanþastrategicã ºi geograficã a Daciei ºi defaptul cã de libertatea acesteia depindeºi libertatea statelor vecine (am puteaafirma, având acestea în vedere, cãDecebal îºi dã seama, încã dinantichitate, de valoarea Daciei ca�poartã a Europei�). Regele dacadreseazã un apel popoarelor vecine,propunându-le sã adere la alianþaantiromanã, atenþionându-le cã �dacãîl vor mai pãrãsi pe dânsul, ºi ei vorfi în primejdie, cã mai uºor ºi maisigur îºi vor pãstra libertateaajutându-l în luptã, înainte ca el sã fisuferit vreo nenorocire. Însã privindnepãsãtori cum sunt nimiciþi dacii, maipe urmã vor ajunge ei înºiºi robi, cãcivor rãmâne fãrã aliaþi�(Dio Cassius,LXVIII, 11, 2). Coaliþia militarãantiotomanã, a cãrei încercare decreare a fost din iniþiativa lui Decebal,nu s-a realizat, vecinii Daciei fiesimþind cã libertatea lor nu eraameninþatã, fie râvnind la teritorii dinDacia.

Decebal dã dovadã deeroism ºi demnitate pânã în ultimaclipã a vieþii, preferând pãrãsirea lumiiacesteia cu onoare, precum solii careerau trimiºi la Zalmoxis. RegeleDecebal renunþã la o viaþã care i-ar fiadus umilinþã ºi preferã durereamorþii, o durere mai uºor de suportatdecât cea provocatã de a accepta sã-ºi vadã þara înfrântã. Dacii erauconºtienþi de nemurirea sufletului,astfel în viziunea lor moartea trupuluinu însemna sfârºitul. Moartea înluptã, chiar ºi datoratã unei sinucideridin onoare, era apreciatã în toatãlumea anticã, spre deosebire de

63


viziunea pe care o are lumea modernãasupra sinuciderii, pe care o refuzãchiar dacã aceasta ar preveni în unelecazuri umilinþa ºi dezonoarea. Scenatrecerii lui Decebal pe tãrâmul luiZalmoxis este ilustratã de scena CXLVa columnei, de o stelã funerarãaparþinând lui Ti. Claudius Maximus,descoperitã la Grammeni (lângãanticul Philippi), ºi de o serie de vasegalice de terra sigilata, dintre care

unul descoperit la La Graufesenqueredã cea din urmã scenã a vieþii luiDecebal, cu o claritate maximã.Aceeaºi scenã apare imortalizatã ºi înizvoarele scrise, la Dio Cassius ºiPliniu cel Tânãr.

Având în vedere acesteaspecte, ce constituie numai o partea unei interminabile liste deargumente, putem afirma cãimportanþa lui Decebal în istoria

antichitãþii nu este cu nimic mai prejosfaþã de importanþa pe care au avut-oalþi oponenþi ai Romei, precumHannibal, Jugurta sau Mithridate.Imaginea regelui Decebalîntruchipeazã importante valoriumane, datoria noastrã fiind sã opãstrãm mereu vie, nemuritoare,considerând-o un etalon pentrustabilirea sau revizuirea principiilornoastre morale.

O variantã târzie a scrierii getice

Dr. Iosif Niculescu

Deoarece pânã acum, în afarainscripþiei ceramice: �Decebal perScorilos�, nu s-a mai gãsit altãmãrturie scrisã aparþinând limbii daco-getice. Cât despre scrierea geticã,alfabet getic, în afarã de cel redat deI. Taylor, nu se mai cunoaºte altuldecât cel raportat de VulcaniusBrugensis la 1597.

Într-un mic opuscul purtând acesttitlu, autorul ne redã trei tipuri descriere geticã, pe care susþine cã le-aaflat într-un manuscris al unui autoranonim. Cel de-al doilea din cele 3tipuri prezentate este cel descifrat în�Codex argenteus�, rãmãºiþa Biblieitradusã în jur de 450 p.H. deEpiscopul Ulfila. Partea pãstratã dinaceastã traducere, denumitã �Codexargenteus� se aflã în prezent la Upsala,în Suedia.

În acelaºi volum se mai aflãraportate, într-un capitoi separat, ºio serie de elemente grafice, însoþitede scurte comentarii, în care suntreproduse niºte semne, neobiºnuiteca formã, grupate în douã secþiuni,în care distingem un prim grup carese referã la gruparea de elemente fixede vorbire (prepoziþia, conjuncþii ºiadverbe) purtând în dreptul fiecãruisemn semnificaþia în limba latinã ºiun al doilea grupaj de semne carefiecare reprezintã semne definitorii alefuncþiilor ºi numelor imperialeromane, de asemeni având alãturate

sensul latin al semnului grafic.Am însoþit prezentarea acestor

neobiºnuite semne de un comentariuîn care am încercat o descifrare aacestui concept grafic ºi aflarea uneiasemãnãri ipotetice custenodactilografia modernã.

Prin faptul cã nici unul din acestesemne nu se aflã în scrierea pe carea folosit-o Ulfila în Biblia sa, ampresupus cã ele au apãrut dupã ceUlfila ºi-a încheiat opera sau cã aufost prezente într-un alt spaþiugeografic getic, ºtiut fiind cã geþii aufost prezenþi în mai multe spaþiigeografice. Ne-am gândit la spaþiulhispanic, de unde I. Mionnet a copiatîn peniþã, la 1802, toate cele aflate camonezi ºi medalii pe pãmântul spaniolpânã la acea datã.

Constatarea comunã astãzi atendinþei generale de lepãdare atradiþiei, imprimatã de civilizaþiaamericanã, a stârnit în Europa oreacþie de protest, izvorâtã dinconºtiinþa cã o culturã, asemenea unuiarbore, îºi menþine existenþa, viaþa sanumai dacã reuºeºte a-ºi trage sevadin adâncurile unei tradiþii, pe caretrebuie sã o cultive, sã o facã a fifuncþionalã ºi prin aceasta prezentpermanentã în conºtiinþa urmaºilorsãi. Aceastã necesitate imprimãcaracterul combativ pe care trebuiesã-I îmbrace toate acþiunile celor carevor sã creeze culturã.

Spre a reuºi în aceastã lucrare,trebuie sã-þi întinzi rãdãcinileabsorbante de viaþã, cât mai adânc întradiþia care, prin prezenþa ei, asigurãsuccesul unei culturi.

Cu o condiþie: sã existe o tradiþie.Ori poporul român, spre deosebire demajoritatea populaþiilor conlocuitoareîn spaþiul carpatic, are o tradiþie caremerge mult înapoia epocii în careoamenii îºi pregãteau, spre a ficomestibilã, carnea, punându-o lasãrat sub ºeile cailor. Spre atransforma aceastã presupunere îndatã certã, istoricã, trebuie sã facemun efort deosebit de a identificaelementele constitutive originale alestrãmoºilor noºtri cunoscuþi în istorieca daco-geþi, chiar dacã numele lorîn mod eronat a fost pronunþat ca goþisau schimbat cu acela de valachi.

Societatea aceasta, CongresulInternaþional Dacia Revival din anul2006, în faþa cãreia am onoarea aexpune cele ce vor urma, îºi cinsteºteexistenþa tocmai datoritã acestui nobilîndemn de a se ocupa detransformarea tradiþiei daco-geticeîntr-o realitate culturalã, într-unpatrimoniu viu.

Îndeletnicirea scrierii a marcatspecia umanã în aptitudineatransformãrii sunetului în elementvizual. Aceastã vizualizare a sunetuluia stat, alãturi de vorbirea articulatã,la baza însuºirilor care au însoþit de

64


la început fiinþa umanã, a fi fiindelemente constitutive ale acesteiexistenþe vii prin creaþie ºi nu fructal unei evoluþii. Omul a vorbit,adicã a scos sunete articulate sprea putea comunica cu cei din jur,pentru cã aºa a fost construit abiniþio. Mai apoi, a purces lavizualizarea sunetului articulat, acuvântului, cãruia i-a imprimatcaracterul care arãta existenþa înconºtiinþa lui a ceea ce azi numimmemorie. Mecanismul de vizualizarea îmbrãcat mai multe forme ºi s-aconstituit într-o preocuparepermanentã de a fi perfecþionat ºideci a fi transformat într-o unealtãcare sã fie cât mai uºor de mânuitde orice fiinþã umanã.

Ceea ce este important ºi

definitoriu este ideea pe careperfecþioniºtii în ale scrisului geticau avut-o de a reda, printr-unsingur semn grafic, formulelingvistice, alcãtuite din categoriacelor fixe, dar cu valoare semanticã,reuºind ca printr-un singur semn sãredea nu numai un singur cuvânt,ci chiar o întreagã propoziþiedefinitorie a unei subtilitãþi devorbire. Dupã cum am spus maiînainte, singura posibilã comparaþieîn limbajul ºi scrierea modernã oputem gãsi în stenodactilografie, acãreia epocã de glorie a apus prinnoile modalitãþi oferite de tehnicacomputerelor. Cunoaºterea acestorsemne ar putea sã-ºi afle, pe lângãinteresul istoric, ºi o aplicarepracticã în eventualitatea cã s-ar afla

texte (texte sau inscripþii) în limbageticã ºi cu scrierea geticã, alteledecât Codex-ul argenteus. Lipsaacestor semne din acel Codex nearatã cã ele au fost introduse fiedintr-o altã arie a culturii getice*,fie dupã scrierea acelui Codex. Însperanþa cã romanii nu vor fi reuºita distruge tot ceea ce a provenit dinaceastã categorie de manifestãriculturale a spiritului getic, amprezentat aceastã curiozitate ascrierii getice, ca sã fie cunoscutãºi folositã la eventuale descopeririarheologice, pe care le dorim ºi caresunt necesare pentru definireaidentitãþi i spirituale getice ºicompletarea patrimoniului tradiþieinoastre ancestrale.

CETATEA SARRA - SARRAAND - ªI MARII SACERDOÞIAI RELIGIEI ZAMOLXIENE

Cercetãtori: TI. Ardelean ºi C.D. Avram

La retragerea gheþarilor dinEuropa, mil. XIII î.e.n., oamenii erausãlbateci. Pentru salvarea acestora, înGolful Criºului Alb s-a ivit o misiunesupercivilizatã. Aceasta a ridicatcetatea Sarra-Ziridava-Sarraand, anumit un grup ocult care sã se ocupede civilizarea omenirii ºi pe mariiSacerdaþi ai religiei zamolxiene (MariiSarra-ra) cãrora le-a furnizatinformaþii teoretice ºi aplicative desprecreaþie ºi viaþã (Izvoare istorice: HartaDacia Anticã, piesele arheologice dinsubteranele cetãþii, toponimici, CadexRohonczi pentru titlul �MariiSaraRa�). Civilizarea s-a realizat prinmisionari ºi triburile plecate de subautoritatea acestei cetãþi (Izvoareistorice: obiecte din muzee, lucrãriscrise despre obiecte, podoabe,îmbrãcãminte, obiceiuri, denumiri în

civilizaþiile apuse, prezente ºi astãziîn activitãþi, toponimici ºi limbavulgarã a þãranilor ce trãiesc în spaþiulfostei Cetãþi Sarra).

Cetatea ºi-a schimbat numele decâteva oari: pe timpul romanilor:Deu-Sarra ºi Sarra-and, dupãcreºtinare: Sarra, dupã venireaungurilor: Zarand, dupã anul 1920Zãrand (Izvoare istorice: Ist. Rom.Ed. Acad. 1960, Codex Rohonczi,Pallas Nagy Lexikona). Autoritateastatalã a cetãþii Sarra se întinde întrerâurile Tisa � ªtrei - Criºul Negru ºiMureº, inclusiv asupra spaþiuluiCetãþii Sarmizgetusa (Izvoareistorice: monede emise de daci în mil.I î.e.n., Cronica �GestaHungarorum�, Codex Rohonczi).Portul de astãzi este identic cu celdin anul 1166: cãciulã, izmene lungi

ºi largi. În zonã, activitatea MarilorSacerdoþi s-a afirmat prin apariþiaculturii Criº, Tisa, Villanova, drumuriinternaþionale, târgurile internaþionale,sute de locuri în care s-au aflatmonede în antichitate ºi mileniul I e.n.(Izv. Istorice: Muzee, Harta luiPtolemeu, Pallas Nagy Lexikona).Identitatea dintre piesele arheologiceºi Vechiul Testament a facilitatcreºtinarea Marilor Sacerdoþi Ra dincetatea Sarra, astfel ºi prin influenþaacestora asupra popoarelor EuropeiCentrale acestea au trecut lacreºtinism (Izv. Istorice: Pieselearheologice, Biblia, Codex Rohonczi).Rezultã: dacii nu au dispãrut ºi nicinu pot sã disparã. Cetatea Sarra-andului este una din multiplele doveziale permanenþei ºi continuitãþii dacilorpe teritoriul Daciei.

REZUMAT

65


Rezumat

Bazinul hidrografic al Dunãrii esteal doilea ca mãrime din Europa, dupãVolga, are suprafaþa de 805.300 km2

ºi un debit mediu multianual de 6.490m3/s la Ceatal Izmail.

Izvorãºte din Munþii PãdureaNeagrã, landul Baden-Würtemberg,Germania Federalã, de la confluenþarâurilor Brigach ºi Brege, laDonaueschingen, ( ieºirea Dunãrii)care la rândul lor îºi au obârºia înapropiere de Furtwangen, de subvârful Kesselberg 1015 m, primul, iarcelãlalt de sub vârful Furtwänglehof,unde, mai nou, este notat Donauquelle- izvorul Dunãrii, lângã Schönwald ºise varsã în Marea Neagrã, prin DeltaDunãrii.

Fluviul Dunãrea este cel maicunoscut, fiind menþionat îndocumente, încã din antichitate, demulþi autori. Grecii numeau cursul sãuinferior, adicã de la Porþile de Fier pânãla vãrsare, Ister/ Istru/Hister/Danaistru, fiind cunoscut ºi subnumele de Okeanos Potamos, adicãRâul Ocean, iar în izvoarele latine-romane era numit Danubius.

Acest bazin hidrografic esteleagãnul culturii ºi civilizaþiei mondiale,aici gãsindu-se cele mai vechi urmeale activitãþii umane, iar la CuinaTurcului, comuna Dubova, de pe valea

Bazinul hidrografic al Dunãrii –hidronime ºi toponime româneºti

Mihai BocioacãInstitutul Naþional de Hidrologie ºi Gospodãrire a Apelor, Bucureºti, România

Dunãrii, s-au descoperit cele mai vechiunelte pentru practicarea agriculturii,care s-au datat la 8175 î.C. sincroncu cele din Asia Micã, dupã cum,argumentat, susþine V. Enãchiuc.

Ca dovadã a continuitãþii de locuireºi de limbã, în tot acest bazinhidrografic, a populaþiei ariene saucarpato-istriene, care sunt strãmoºiiromânilor, facem cunoscut cã numele�Dunãrea� înseamna, de fapt, ApaDacilor, care curge ºi îºi culege toþiafluenþii sãi din spaþiile locuite de ei.Amintim cã, la obârºia sa, sunt omulþime de hidronime ºi toponimeromâneºti ca: râurile Alb, Berner Alb,Murg, un întreg þinut se numeºteHotzenwald sau Pãdurea hoþilor, iarlocalitãþi ca: Albbrück, Stadt Albstadt,Ulm, Passau - în Germania, Melk -în Austria ºi pe tot cursul sãu,confirmã acest fapt ºi în întreg bazinulsãu hidrografic vom gãsi afluenþi maimari sau mai mici ºi localitãþi cu numeromâneºti sau uºor modificate.

Pe râul Inn (numele plantei textile)care izvorãºte din Elveþia, existã ºi azio populaþie care vorbeºte o limbãromâneascã arhaicã � romanºii - caresunt conºtienþi de originea lor comunãcu a românilor, au nume de Ion sauMaria, hidronime, toponime, folclor ºiobiceiuri asemãnãtoare.

Afluenþii din Cehia ºi Slovacia:Morava, Vah, Hron, au în bazinele lor

hidrografice arii întinse cu hidronimeºi toponime româneºti, un întreg þinutde la graniþa ceho-slovacã se numeºteVala�ske Kralovstvy - Regatul Valah,sau localitãþi ca Trnava, Vala�ska Bela,º.a.

Cel mai mare afluent este Sava,care are debitul mediu de 1.564 m3/s,are acelaºi nume cu Sfânul Sava Gotul,român din pãrþile Buzãului, care a fostmartirizat la începutul secolului IV, prinînecare în râul Buzãu.

În bazinul hidrografic al Draveisunt o multitudine de hidronimeromâneºti ca Mura sau Mur, dar întot spaþiul ex-iugoslav aceste numesunt foarte numeroase, la fel cu celedin nordul Munþilor Balcani.

Toate acestea ne aratã cã populaþiaprimordialã geticã/goticã sau dacicã,numitã de alþii valahã, vlahã, morlacã,strãmoaºa românilor, a fost aceea carea numit râurile ºi localitãþile dupã limbalor, nu numai din bazinul hidrografical Dunãrii. Aceºtia fiind un neamsedentar pe aproape tot spaþiul Europeiºi nu numai, era cel mai vechipracticant al agriculturii, a dãruitmigratorilor loc de aºezare, cea maimare parte a lexicului lor, modul deproducþie al hranei, uneltele de muncãºi, putem spune fãrã teama de a greºi,le-a împrumutat toatã civilizaþia ºicultura.

LIMBA GETO – DACÃ, O LIMBÃ VECHEMioara Cãluºiþã-Alecu

Ca sã învãþãm cum sã studiemlimba geto-dacã, sã ne aplecãmasupra celei mai vechi limbi binecunoscute azi: limba sanscritã.

Þara s-a numit la începutAryavarat sau Aryavrat, apoi Bharata,

dupã numele unui conducãtor vestital ei. În Europa, numele þãrii a venit,prin filierã greacã. Fluviului Sindu(Indus), grecii i-au spus Hindu ºi dela el au numit poporul - hindus ºi þara- India.

Ca sã poatã exprima clarînvãþãturile sfinte, înþelepþii hinduºi ºi-au studiat limba, ºi-au disciplinat-o ºiau creat gramatica. Limba ºi-aunumit-o sama scrita � cea maidisciplinatã, ordonatã �. Primul

66


cuvânt s-a redus prin nazalizare ºinumele limbii a devenit samscrita. Cumeuropenii nazalizeazã numai dupã n, aunumit-o sanscrita, limba învãþãturilorsfinte hinduse.

Limba sanscritã devenise o limbãmoartã înainte de întemeierea Romei ºicontinua sã fie utilizatã numai deînvãþaþi. Dupã Amita Bhose, sanscritaare 47 de sunete, dupã tradiþia yoga,50. Nu are ã, î ,j ,þ, z dar are vocalelea, i, u lungi ºi scurte; are patru feluride d ºi t , trei feluri de n, douã de º...Sanscrita foloseºte o scriere silabicã:un semn pentru o consoanã urmatã deo vocalã ºi o ligaturã, pentru un grupde consoane...

În limba sanscritã, sunt multedenumiri pentru apã (apã de bãut, apãcurgãtoare, apã nãvalnicã, apã deploaie...), pentru cer, pãmânt, soare...

Aºa cum se deduce din carteaCronica getã apocrifã pe plãci deplumb, publicatã de Dan Romalo, laeditura Alcor, Bucureºti, 2005, limbageto-dacilor era veche, avea mai multefeluri de scrieri, poate aparþinând latriburi diferite sau chiar unor grupe deiniþiaþi, din mai multe epoci.

Atunci când au scris textele de peplãcile de plumb, geto-dacii începuserãsã se încadreze în uzanþele din aceavreme ºi sã foloseascã ºi alfabetulgrecesc adaptat limbii lor. Ei au introdussemne pentru ce ºi ge, evidentneasimilabile nici unor sunete greceºti;au folosit douã semne diferite pentru oºi i, trei pentru t ºi z. Este logic sãdeducem cã ele trebuiau sã indice maimulte moduri de a pronunþa acestesunete, dar din studiul plãcilor nu sepoate desluºi. Numele Boerebista apare

scris în circa 20 de feluri (niciodatãBurebista scris cu u), la fel al lui Ceneu(Deceneu). Diverºii scribi nu-ºiînsuºiserã reguli de vorbire ºi scriereuniversal admise. Aceasta explicãdificultatea de a deduce precis, dupãterminaþiile cuvintelor ºi diferitele litere,regulile gramaticale ºi fonetice ale limbiigeto-dace.

În cartea Dharma hindusã, tradusãdin englezã de George Anca ºi apãrutãla editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2000,se spune cã limba sanscritã esteintuitivã ºi uºor de învãþat. Mã întrebcât de corect o vorbeau oamenii de rând� analfabeþii �, care nu au lãsat scrieri?Cum reuºeau sã punã substantivulcorect la unul din cele 8 cazuri aledeclinãrilor din limba sanscritã?

În �Dacia Preistoricã� (XLI, 6), N.Densuºianu cita din Isidor, cã latinaprisca nu avea formã regulatã ºi stabilãcum se poate vedea din carminasaliorum.

Nu cumva, în vechime, în India ºiîn Italia, oamenii neînvãþaþi vorbeau olimbã cu gramaticã ºi foneticã confuzeca cea a textelor de pe plãcile de plumb?

Dacã citim cartea Codex Rahonczi,transliteratã ºi tradusã de VioricaEnãchiuc, apãrutã la editura Alcor,Bucureºti, 2000, textul din limba latinãpare cã nu ridicã probleme asemeneatextelor de pe plãcile de plumb.Cercetatã mai atent, cartea VioricãiEnãchiuc este rezultatul unei muncititanice de transliterare verificare ºiprecizare a terminaþiilor dupã regulilegramaticale, încadrarea textului înevenimentele istorice din acea vreme ºiinterpretarea figurilor.

Un mitropolit al valahilor a scris

Codexul în latina medievalã, limbã decirculaþie universalã la acea vreme înmare parte din Europa. Dar latinaclasicã este mai aproape de românãdecât limba din Codex. Astfel, de pildã,se spunea cã valahii erau organizaþi pelãnci. În latina clasicã lancea era numitãhasta, cuvânt cãruia, în românã, îicorespunde oastea; dar în Codex,lancea se numea telant. Un mitropolitcare era legat de lumea bizantinã, decicunoºtea alfabetele latin, grec, poate ºipe cel glagolitic, a folosit o scrierearhaicã greu de descifrat? Este foarteposibil cã exemplarul din CodexRahonczi a ajuns la noi transcris codatspre a fi ferit de distrugere, într-o vremeîn care, aºa cum scria DimitrieCantemir în �Descrierea Moldovei�,Mitropolitul Teochist, diacon al luiMaxim din Efes, bulgar de neam, ca sãstârpeascã aluatul papistaºilor dinBiserica Moldoveneascã, l-a sfãtuit peAlexandru cel Bun sã izgoneascã dinþarã nu numai oamenii de altã lege, darºi literele latineºti ºi sã punã în locul lorpe cele slavoneºti.

Cronica getã apocrifã pe plãci deplumb ºi Codex Rahonczi sunt douãcãrþi reprezentative pentru istorianoastrã. Inscripþiile pe plãci de plumbmarcheazã încercarea geto-dacilor dea se încadra în viaþa ºi scriereacontemporanã lor, Codexul aratã oîncercare de ferire prin ocultare adocumentelor vechi.

Ambele cãrþi dovedesc clar cãistoria oficialã, pe care o învãþãm laºcoalã, nu este corectã. Noi nucunoaºtem încã adevãrata noastrãistorie.

A fost odatã ca niciodatã este oexpresie absurdã! Cã dacã n-ar fi, nus-ar povestiaratã cã acest ab � din ceva � surd �amestecat, neclar � existã încã.

Ceea ce omul nu a înþeles, nu aclarificat, constituie o problemã

nerezolvatã.Dumnezeu, Brahman dupã tradiþia

hindusã, este unul; nu se poate spunedespre El decât cã existã. Ca sã seapropie de El, oamenii I-au creat niºteemanaþii mai umane: zeii, care ledãdeau iluzia cã sunt aproape de

adevãr ºi uitau cã n-au înþeles esenþa.Când Hristos a înlãturat zeii, oameniiau cerut ajutorul sfinþilor.

Absurdul din unele tradiþiiromâneºti aminteºte cã ele reprezintão îndrumare, nu un capãt de drum.Occidentalii evitau aluziile la probleme

ÎN DRUM SPRE ADEVÃRMioara Cãluºiþã-Alecu

67


nerezolvate, orientalii recurgeau lasimbolism.

ªi dacii au venerat simbolul.Coarnele bourului din tradiþia dacã ºimoldoveneascã erau considerate deRomulus Vulcãnescu coarne deconsacrare, deoarece erau asociate ºicrucilor din vârful unor bisericiromâneºti. În fapt ele prezentau celedouã petale ale centrului de energiecakra (pronunþã ceacra) âjña dinfruntea omului, aþa cum reiese dintradiþiile hinduse ºi yoga. La fel auraera emanatã de cakra sahasrâra dincreºtetul capului, emanaþie care tindeaspre duhul suprem. Se spunea cãaceste cakra activate de unii iniþiaþierau vãzute de unii oameni cuproprietãþi paranormale. Ca simbol alsuperitãþii lor, prin activatea centrelorenergetice, în trecut, unii oameni ºi-au pus coarne, ºi mai apoi, când auapãrut oameni cu sahasrâra activatã,ºi-au pus coroanã.

Oare Dracul, steagul dacilor,

simboliza energia teluricã ridicatã deºarpe în vãzduh ºi transmisã lupului,totemul luptãtorilor?

Probele pe care trebuia sã le treacãFãt-Frumos simbolizau pe celeimpuse candidatului la iniþiere, axareaacestuia pe drumul spre adevãr, pentrua-ºi însuºi forþa teluricã �akti,simbolizatã prin marea zeiþã dintradiþia hindusã, prin IleanaCosânzeana din basmele româneºti?

În Povestea porcului, numele deporc oculteazã pe acela de mistreþ.Acest cuvânt este format dinrãdãcinele: a misiunii-mis, atranscenderii-tre ºi a strãpungerii-þ. Întradiþia hindusã îi corespunte �vetavaraha (mistreþul alb) simbol al uneikalpa � perioadã � din istoria omenirii.

În basmul Moºul ºi Baba, Baba erarea, absurdã, era legãtura cu Pãmântulcare împiedica înãlþarea, Moºulspiritual, blând era inactiv.

Valahia Neagrã, tradiþia voievoduluiNegru prin numele lor indicau culoarea

mamei-Pãmânt, sau ocultau uneletaine ale iniþiaþilor?

Aºa cum reiese din inscripþiile depe plãcile de plumb, publicate de DanRomalo în Cronica getã apocrifã peplãci de plumb, geto-dacii au avutmulte feluri de scrieri. Douã dintreele au fost descifrate. Se vor lãmuritoate? Câte informaþii ºi expresesimbolice conþin?

În textele de pe plãcile de plumb,Decebal apãrea scris Dacibal, adicãDacul Puternic sau Regele Daciei aºacum cita N. Densuºianu dupã DioCassius. (În vechea arianã, baal aînsemnat puternic, conducãtor, rege).Sinuciderea acestui Dac Puternic amarcat în istoria noastrã intrareaforþatã, prin îngenuchere, a dacilorîn imperiul universal de atunci, dardacii ºi-au pãstrat tradiþiile în sufletullor. Astãzi, de bunã voie, ne strãduimsã intrãm în Uniunea Europeanã. Nevom pãstra tradiþiile sau vom renunþasã fim noi înºine?

MOARTEA REGELUI DECEBAL –SINUCIDERE SAU AUTOSACRIFICIU?

Ec. Zoia CarlugeaProf. dr. Zenovie Carlugea

Dacã ideea de sacrificiu constituieînsãºi esenþa religiei dacice ºi dacãavem în vedere cã Decebalîntruchipa, deopotrivã, calitatea de rexdacôrum ºi pe aceea de pontifexmaximus, într-un cuvânt zis, de rege-preot, atunci gestul final al morþiiacestuia ni se lãmureºte cu întreagalui încãrcãturã spiritualã.

Imaginea regelui dac Decebal cese înjunghie pentru a nu fi luatprizonier de soldaþii romani, inseratãîn frizele Columnei lui Traian, a fãcutcarierã în istoriografia anticã ºimodernã. Ea convenea de minuneistoriografului sculptor, a cãruiintenþie era glorificarea romanilor ºiprezentarea împãratului ca biruitor

absolut, cãruia înºiºi zeii îi eraufavorabili (Selena, Aurora),facilitându-i demersul campanieimilitare (zeul fluviului Danubius îºiretrage apele, pentru ca împãratul ºisoldaþii sã poatã trece!)...

Scena 145 de pe Columnãînfãþiºeazã, la capãtul celei mai lungifrize de pe spirala basoreliefatã, aºa-numita �sinucidere� a lui Decebal, iarscena 120 sinuciderea preoþilor daci(ºi nu împãrþirea �ultimelor rezervede apã�, aºa cum a fost comentatãde C. Daicovici ºi istoricii naþional-comuniºti), de vreme ce cetateafusese incendiatã, iar Sarmizegetusaavea izvoare în chiar incinta cetãþii,nefiind nevoie de amenajãri

apeductice...Este important de observat cã

artistul a sculptat cele douã clãdirirotunde ºi cele cinci patrulatere, adicãincinta sacrã a Sarmizegetusei, cãciaºezarea civilã a cetãþii nu avea ziduride piatrã.

Avem redatã în scena 119incendierea incintei sacre, iar în scena120 sinuciderea preoþilor (13 pileatiºi 5 comati beau dintr-un vas), pecând în scena 122 avem basoreliefaþi17 comati ºi 2 pileati pãrãsind în fugãcetatea! Aºadar, nu toþi slujitoriialtarelor ºi pileaþii din cetate au fostanimaþi de ideea autosacrificiului...

Revenind la gestul autosacrificialal marelui rege-preot Decebal, vom

68


constata cã, spre deosebire de toþiautorii care au reflectat, în modraþionalist, gestul regelui printr-omotivaþie profanã, de gest eroic(aceea de a nu se preda romanilorpentru a fi umilit), filosoful LucianBlaga aduce o nouã semnificaþie agestului sacrificial.

Comparând gestul regelui-preotDecebal cu acela al unor ºefi detriburi celtice, care se sinucideaudupã înfrângere �pentru ca prin jertfalor sã îmblânzeascã supãrarea unorzei ºi pentru ca astfel zeii sã se îndurecel puþin de cei care rãmâneau înurmã�, Lucian Blaga se întreabãretoric: �De ce n-am vedea ºi însinuciderea lui Decebal o jertfãmagicã adusã de el pentru a domoli

supãrarea zeilor ºi a salva poporuldac?� (Lucian Blaga, �Getica�, înIzvoade, Editura �Minerva�, 1972, p.85.).

Aºadar, am avea de a face nu atâtcu un �gest eroic�, cât cu un act deautosacrificiu, de implorare a zeului,de salvare a poporului dac supusmâniei divine.

Întruchipând nu doar calitatea derege (rex dacôrum), ci ºi pe aceea demare preot (pontifex maximus), carefãcuse din Sarmizegetusa un centruspiritual puternic al întregii Dacii, cunoi temple de andezid ºi altare desacrificiu, Decebal s-a vãzut pus sãaleagã între viaþa trupului ºi cea asufletului:

�Cum l-ar fi primit zeul rãzboiului

pe cel mai vaºnic rãzboinic dacã nutot prin intermediul unui gest plin decruzime? Cum i-ar fi acceptat zeulcerului sufletul în împãrãþia sa dacãDecebalus, fiind pus sã aleagã întreviaþa trupului ºi cea a sufletului, ar fiales-o pe prima? Regele ar fi fost laºdoar dacã nu s-ar fi sinucis. Fiindcãa fãcut-o, el ºi-a salvat sufletul, iarmai târziu, în epoca lui Hadrian, destuisoldaþi de origine dacicã îºi iau canume titulatura eroului lor. Decebalusva fi eroizat postum în vremea cândcapitala provinciei, Ulpia Traiana, vaprimi numele de Sarmizegetusa.�(Dan Oltean, Religia dacilor, EdituraSaeculum I.O., Bucureºti, 2002, p.125.).

REGELE DECEBAL ÎN VIZIUNEA LUI MIHAI EMINESCU

PROF. DR. Zenovie CârlugeaEc. Zoia Cârlugea

Dupã ce ideile cronicarilor ºimarilor noºtri umaniºti (Ureche,Costin, Constantin Cantacuzino, D.Cantemir) privind romanitateapoporului ºi latinitatea limbii seîmbolnãviserã de �elefantiazã�, cumzice Blaga, sub pana istoricilor ºifilologilor ªcolii Ardelene, a venitrândul preromanticilor ºi romanticilordin secolul al XIX-lea sã restaureze�istoria� naþionalã, aducând în prim-plan imaginea Daciei legendare ºieroice.

Dintre toþi scriitorii români depânã atunci, Eminescu este acelacare, în vizionare ºi grandioasestructuri ale imaginarului romantic,�fusese fulgerat de ideea unei epopeidacice�. (G. Cãlinescu, Opera luiMihai Eminescu, I, Editura Minerva,Bucureºti, 1976, p. 54).

Epopeea daco-romanã a luiEminescu înainta cãtre epoca luiDecebal, prin câteva poeme, dedicândapoi nu mai puþin de 104 strofe dintotalul de 218, câte are poemul

Memento mori, Daciei legendare ºieroice. Va fi cântatã imaginea Dochiei,a urmãririi acesteia de cãtreimperatorul Traian (din care au rãmaspuþine versuri), dar ºi figura mareluipoet roman relegat la Tomis, înproiectata dramã �Ovidiu în Dacia�.Apoi epoca creºtinãrii Daciei într-odramã clasicã �Crucea-n Dacia sauJoe ºi Crist�, având ca model piesaPolyeucte a lui Corneille.

ªi epopeea nu s-ar fi oprit aici,cãci ar fi urmat epoca Daciei creºtinesupuse migraþiilor barbare, apoi aºa-zisul �Dodecameraon românesc�,adicã un ciclu de 12 piese de teatru,având ca subiect dinastia Muºatinilorcoborâtori din marii Basarabi�

Între toate aceste ample proiectede epopee naþionalã, figura mareluirege-preot Decebal se pare cã l-aobsedat, de vreme ce au rãmas, înmanuscrisele poetului, pagini întregi,dedicate unei epopei în patru cânturiintitulate �Planul lui Decebal�, fie într-o dramã �Decebal� (datând din epoca

berlinezã) ori într-un ciclu de zecepoeme ce-ºi propunea sã evocecâteva personalitãþi istoricereprezentative, de la Grachus(episodul 1) la Napoleon (episoadele9 ºi 10), între care al doilea poem alciclului era intitulat �Decebal�.

Mult mai coerentã este intenþiaepopeii din care s-a pãstrat �Planullui Decebal� în patru cânturi. Aicipoetul urma sã evoce, conformconspectului lãsat în manuscris, maiîntâi Dacia legendarã (�Zeii Daciei �Dochia, vrãjitoare tânãrã�) ºi pe Ogurcântãreþul, însufleþind la luptã�Poporul Dacic� (�Cântul I�), apoiRoma, pregãtirile de rãzboi ºi trecereapodului de peste Dunãre (�Cântul aldoilea�), rãzboaiele daco-romane ºi�Episodul: Traian ºi Dochia� (�Cântulal 3�) ºi, în sfârºit, imagineacântãreþului Ogur, care �povesteºtezeilor nordici nenorocirea Daciei�,viziunea Walhallei, hotãrârea de rãzboia Nordului ºi �pornirea popoarelorbarbare� (�Cântul al 4�).

69


În altã însemnare, poetul renunþãla viziunile ºi împrumuturilemitologice ºi se axeazã strict peevenimentele istorice, consemnând,într-un conspect, faptele de arme alelui Decebal: nãvãlirea din anul 86 înMoesia ºi uciderea generalului OppiusSabinus, apoi cunfruntarea cuCornelius Fuscus (ucis) ºi dezastrularmatei romane. Urmeazã notatãconfruntarea cu Tertius Iulianus ºiretragerea acestuia �prin pãdurilegermanice�. �Decebal capãtã-o pacenouã ca învingãtor � 90�, iarîmpãratul Domiþian serbeazã la Romaun �triumf fals�. Apare apoi zeiþagermanicã Freya, soþia lui Wotan,�care aratã vasãzicã interesulWalhallei pentru treburile getice� (G.Cãlinescu).

Primul rãzboi daco-roman estevãzut de poet astfel: �102. Bãtut laTapae. Sora lui Decebal e prinsã.Vulturii legiunilor lui Fuscus luate.

Pace. Tarabostii. Triumf. Dacicus.�Conspectul pentru �Al doilea

rãzboi� menþioneazã: figuraambiþiosului Traian, podul de pesteDunãre, construit de Apollodor, oluptã a lui Decebal cu iazigii, alianþaîncheiatã cu regele parþilor (aliaþi aidacior), generalul roman Longincãruia regele Decebal îi cere þara pânãla Dunãre ºi despãgubiri de rãzboi,confruntarea armatã la care iau partegermani, sarmaþi, mauretani din Lybialiberã. Drama proiectatã Decebal, dincare (în mss. 2241, f. 148-180) aurãmas pagini întregi de versuri �foarteinteresante ºi foarte frumoase�1 , nedezvãluie atât un plan binedocumentat al scrierii, cât ºi o viziunepoeticã de ansamblu asupra epocii ºipersonalitãþii regelui dac.

Dupã victoria asupra iazigilor(�Azi oastea noastrã a învins iazigii�),în urma cãreia Iaromir este luatprizonier, Decebal prevede ridicarea

popoarelor lumii împotriva Romei(�Popoarele pornesc în contraRomei�).

Întâmpinând idolatria aliatuluiIaromir (declarat �amicul� ºi�supusul� Romei), cu rezerve,Decebal constatã cã acesta ori nu-icunoaºte cu adevãrat pe romani, oriîi place sã se înºele, cãci romanii aurãmas în istorie �neschimbaþi prin rãuºi nici prin bine�.

Deºi nearticulat estetic, înfragmentarismul sãu dispersat,poemul Decebal rãmâne, în fond, odezbatere de idei, înnobilândpersonalitatea regelui Decebal cu auraunui erou excepþional de epopeeanticã, viziunea poetului resimþindu-se atât de umbre ºi neliniºtiromantice, cât mai ales de reflecþiiasupra ideii de predestinare apopoarelor ºi asupra acelui fatum cedominã viaþa unor individualitãþiexponenþiale.

Dr Laurentiu ChiþimiaDr Elena Chiþimia Armenescu

Medic, scriitor ºi publicist

Cultul morþilor-moºtenire geto-dacã

Moºii de varã

Meleagurile vechii Dacii suntlocuite azi de români, popor care, de-a lungul vremurilor, a cunoscut maimulte denumiri, aºa cum rezultã dinnumeroase studii. Locuitorii au fostnumiþi geþi, daci, valahi, fiind urmaºiiatâtor generaþii care se înlãnþuieneîntrerupt pânã în timpuriimemoriale, chiar antedeluviene, ºi auo credinþã nestrãmutatã în continuarea�vieþii� dupã moarte. Credinþa într-un singur zeu- monoteismul- ºiaceastã convingere de dãinuire asufletului dupã moarte au corespunsºi corespund creºtinismului, fapt carea condus la asimilarea ºi suprapunerea

sãrbãtorilor ºi ritualurilor precreºtine,celor creºtine.

Existã cel puþin douãzeci de zilepe an, consacrate comemorãrii,pomenirii ºi aducerii ofranelor pentrucei �adormiþi� ºi repauzaþi nu numaide curând, ci pentru toþi morþiifamiliei.

Aceastã pomenire ºi jertfã(sacrificiu), constã în împãrþirea(trimiterea) de hranã �colaci,cozonaci, prãjituri - ºi bãuturã, vaseºi obiecte pentru prepararea sauservitul bucatelor.

Cele mai importante sãrbãtori sunt:1) Moºii de iarnã, cunoscuþi sub

numele de câºlegi sau cârnelegi, cadtotdeauna sâmbãta dinaintea lãsatuluide sec (carne) de postul Paºtelui

2) Moºii de paresimi- cadtotdeauna la 9 martie, de mucenici,ziua pomenirii celor 40 de martiricreºtini

3) Moºii de varã- Rusaliile sauPogorârea Sf Duh

4) Moºii de toamnã, de Sâ-Medru, adicã Sf. Dumitru

Moºii de varãUna din cele mai mari sãrbãtori

ale verii, Moºii de Rusalii, sãrbãtoareaºteptatã atât de morþi cât ºi de vii,

70


cu tot fastul cuvenit, o întâlnim întoatã splendoarea manifestãrii ei însens material, magic (cãluºul se joacãîn aceste zile) ºi religios, pe toatãîntinderea þãrii, inclusiv în Basarabia.

Cimitirele au mormintele proaspãtaranjate, îngrijite, unde alãturi deplante perene rezistente la îngheþ,florile sãdite în primele zile aleprimãverii, acum înflorite aºteaptã caîntr-o explozie de bucurie sã vinãcineva din fiecare familie la cãpãtâi(la capul morþilor), lângã cruce, cuproduse din gospodãria ºipãmânturile întreþinute de ei altãdatã.

În straie de sãrbãtoare, cu faþaluminatã de zâmbete sau reculegere,femeile însoþite de copii, merg lacimitir în dimineaþa zilei de Rusalii.

Se dau de pomanã colaci,cozonaci, prãjituri, oale, farfurii, ceºti,pahare, linguri, furculiþe, fructe ºiflori, însoþite de rostirea numelui celuiîngropat ºi de evocarea unorîntâmplãri din viaþa lui (ei).

De reþinut cã femeile nu mãnâncãatât din primele fructe ale fiecãruisezon, cât ºi mâncare, în ziua cândîmpart, pânã nu dau mai întâi depomanã, pânã când nu-i evocã, adicãîi pomenesc, pline de pioºenie, pestrãbunii lor.

Sãrbãtoarea dureazã trei zile, iarîn sudul þãrii ºi o sãptãmânã, timp încare are loc Târgul de moºi, undelumea se distreazã ºi cumpãrã sauvinde obiecte ºi produse.

La fel de puternice ca graiul ºi

portul, sãrbãtorile comemorative alestrãMOªILOR , cu întreagamoºtenire culturalã pe care ne-ooferã folclorul ºi tradiþia, asigurãunicitatea unui popor antic viu, cutoate obiceiurile strãvechi practicateºi azi, nealterate de timp, încât putemspune

Tu strãnepotul atâtor viteji cedorm sub grui

Te dãruieºti muncii, credinþei tesupui

Iubeºti tot ce e viaþã, cânteculte înalþã spre Zeu

Zamolxis te vegheazã de sus,din cerul tãu.

( din vol Memoriastatuilor)

Colonel(r.) Viorel CiobanuStudent Catalin Ciobanu

UNELE ELEMENTE DE ECOLOGIE ÎN CONFRUNTARI ARMATEÎN SPAÞIUL DE CIVILIZATIE GETO-DACIC

Este cunoscut faptul ca, înlumea veche, era cu neputinta sase declanseze un conflict armat,fara ca natura sa fie implicata,implorata si chemata în ajutor sa�îsi dea obolul� ei de tarie si nadejdeostilor care se confruntau. Fiecarebeligerant spera sa-si asigureajutorul naturii, întorcând-o înacelasi timp, contra inamiculul.

Au intrat deja în legenda virtutileostasesti ale geto-dacilor, ca bunisi abili luptatori, dar si ca bunicunoscatori ai secretelor naturii,datorita comportamentului adaptiv,apreciat astfel pentru ca ei �învatauatât din fiecare biruinta, cât si poatemai ales si din fiecare înfrângere�. De pilda, izvoarele istoriceconfirma ca scitii nu aveau nicicase, nici cetati ,nici forturi, niciziduri, nici zagazuri, pentru ca �îsipurtau casa cu ei�, precum melcul, dar erau neîntrecuti arcasi calari,neîntrecuti crescatori de vite,

neîntrecuti cultivatori de pamânturisi buni gospodari, chiar dacalocuiau în adaposturi improvizate,platind din aceasta cauza, uneori,cu moartea schimbarile bruste alenaturii si anotimpurilor.

În nenumarate alte episoadeconflictuale, atunci când dispropozitiadintre formatiunile luptatoare aledacilor si cele adverse era prea mare,inteligentii conducatori autohtoni seîmbarbatau si credeau în victorie,urmarind semnele naturii. Dacaacestea erau favorabile, nadejdea lorîn puterea naturii de a-i apara sau dea le facilita biruinta, deveneahotarâtoare pentru declansareaactiunii.

Multe erau aceste semne, darpoate este suficient sa ne amintimdoar reprezentativa aparitie acurcubeului sau semnificatiatunetului, toamna târziu sau chiar siiarna. Atunci nu mai ezitau, porneaulupta cu deosebit curaj si parca toate

elementele naturale îi ajutau.Istoria ne pune si în fata altor

momente de acest fel, când padurile,mlastinile, lacurile, luncile, dealurilesi muntii, trecatorile si vaile,anotimpurile, vremea si noapteadeveneau aliati împotriva dusmanilorsi împreuna cu alte forte ale naturii,ale universului, contribuiau la victorie,suplinind si compensând diferentelede dimensiuni -tehnica si umana, fatade armata adversa.

Pe aceste meleaguri se manifestao grija deosebita pentru alegereaanimalelor de lupta, selectionate atentdoar dintre acelea care dovedeaurezistenta, viteza si un mare atasamentfata de stapân, animale �inteligente�,usor de dresat. Dacii posedau cuprisosinta astfel de exemplare. Caii lorde lupta trebuiau sa �stie� sa cada(fara a fi loviti), sa reziste la foame sila sete zile în sir, sa mearga pe gheatalacurilor si a Dunarii, sa regaseascadrumul spre casa, în cazul în care

71


stapânii lor se rataceau sau erau ranitiori omorâti. De asemenea, caii dacilorsimteau si prevesteau pericolelenaturale si apropierea dusmanilor, dela departari impresionante, cabrându-se, sforaind sau nechezând cusubînteles.

Dar si alte animale, de exemplucâinii, erau utilizati pentrudescoperirea si urmarirea dusmanilor,pentru apararea taberelor de odihnasi refacere sau pentru prinderea unoriscoade infiltrate în dispozitiveleproprii. Astfel, cei mai robusti, maidocili si mai rezistenti câini constituiauun ajutor nepretuit, atât în actiunilerazboinice, cât si în activitatigospodaresti.

Chiar si Decebal, încercând saabata atentia romanilor de la cucerireacapitalei sale, a utilizat o stratagemade mare viclenie, taind copacii �de unstat de om� si îmbracându-i casoldati, le-a creat romanilor impresiaunei armate numeroase care îiîntâmpina, fapt care a dus la esuareaatacului si la retragerea acestora.Astfel de evenimente s-au petrecutfrecvent pe Valea Timisului, ValeaCernei ori Valea Jiului, acolo undeconditiile naturale erau favorabile

aplicarii unor tertipuri militare de acestgen.

Mai sunt si alte exempleconsemnate de istorie referitoare lautilizarea unor leacuri, �de fiecare zi�,cu multa îndemânare de �vrajitori� simagi, ca mijloace de anihilare a puteriidusmanilor, strecurându-li-se înmâncare sau apa seva de plantenocive, somnifere, iritante etc. saumiresme de flori, în aparenta placutesi îmbietoare, dar având efectinhibitor, de blocare sau de distrugerea sistemului imunitar al organismului.

De aceea nu este o întâmplaredescoperirea, la medicul grecDiosculides, contemporan lui Nero,a unui mare numar de nume daco-getice de ierburi si buruienimedicinale, cunoscut fiind faptul casi leacurile si descântecele luiZamolxis se faceau cu unele dinaceste ierburi, exemplul cel maicunoscut fiind fumigatia cu samântade cânepa, care avea darul de anarcotiza pe cei care inhalau fumulproducând acelasi efect ca al unei betiicu alcool concentrat.

Pe buna dreptate, istoriografianationala si europeana consemneazala loc de seama capacitatea

extraordinara a geto-dacilor,inteligenta lor nativa de a se adaptaconditiilor dinamice de mediu, de afolosi si transmite forta spirituala sistiinta, creatii materiale de lupta sitraditionale, fapt care a contribuitpoate decisiv la supravietuireaacestora în conditii istorice vitrege.

Probabil si din aceasta cauzaaspectele de eco-morala ale geto-dacilor reflectau echilibru si masura,barbatie si demnitate, puritate siomenie - atribute care s-au perpetuatprin generatii si vremuri pâna în zilelenoastre. Din asemenea stramosi, dinasemenea caracteristici psiho-volitionale si atitudinale, înnobilate deincontestabila determinare ancestraladobândita prin scurta, dar temeinicaconvietuire cu romanii si îmbratisatade o natura ocrotitoare,binefacatoare, au rezultat marilevirtuti morale si biologice alepoporului român.

Iatã deci cum, de-a lungul timpuluiºi al istoriei, interferenþa multivaloricãnaturã-om sau om-naturã ºi-a gãsitîn acest areal geografic o sublimareºi o esenþializare umanã la cele maiînalte dimensiuni bio-structurale.

LIMBA TRACO-GETÃ ÎN IZVOARELE EPIGRAFICE

Dr. Afrodita Carmen Cionchin

La începutul mileniului III, în eraglobalizãrii, întregul neam românesc,dar în special tinerii, trebuie sãcunoascã istoria poporului, sã ºtiecine am fost, pentru a înþelege cesuntem ºi, implicit, cine vom fi ! Sãîncercãm sã ne redescoperim istoria,ºtiut fiind faptul cã supravieþuireanoastrã pe pãmântul ancestral, pe carezeii l-au hãrãzit ºi care nu întâmplãtora fost numit «Grãdina MaiciiDomnului», a fost socotit drept«miracolul românesc». Încercând sãintre în marea familie a popoareloreuropene (deºi se pare cã noi am fostprimii europeni) ºi a lumii, românii se

mobilizeazã pentru a-ºi expune valorileistorice, materiale ºi spirituale, ºi, înmod necesar, pentru conservarealimbii ºi culturii daco-româneºti.

Între marile enigme ale neamuluinostru, un loc de frunte îl ocupãlimba ºi scrierea traco-geto-dacilor.Catalogatã când limbã satem, cândkentum, ba chiar una intermediarãîntre cele douã grupãri, limba traco-daco-getã este consideratã o limbãbarbarã dispãrutã în neguratimpurilor sau, cu bunãvoinþa unorcercetãtori, conservatã în circa 160-180 de cuvinte «dãruite» limbiiromâne. Despre o eventualã scriere

dacicã «nici nu se poate vorbi» � dupãpãrerea majoritãþii cercetãtorilorstrãini ºi a celor români aflaþi în slujbadiscreditãrii propriei istorii. Conºtienþide misiunea noastrã, vom încerca sãprezentãm «scrierea Tãrtãria», primascriere din lume, ºi impactul pe carel-a avut în principalele scrieri apãruteîn epoca veche. Necontestândromanizarea care s-a realizat numaiasupra unor limbi, idiomuri, dialecteºi graiuri înrudite cu latina, am reuºitsã «dezlegãm» unele din inscripþiiletraco-geto-dacilor ºi sã demonstrãmcã limba lor � o limbã pelasgã � n-adispãrut, ci s-a conservat în limba

72


românã ºi dialectele sale: daco-românã, macedo-românã, megleno-românã ºi istro-românã.

Pornind de la premisa cã limbapelasgã/strãvechea valacã a fost limba«zeilor», din care s-a desprinseuroindiana comunã ºi limbile sale, amajuns la concluzia cã româna, printraco-daco-getã, este moºtenitoareamodernã a acestui idiom strãvechi.Limba traco-daco-getã a fost înruditãcu latina, în baza criteriuluieuroindian, dar în principal ca douãramuri ale aceleiaºi limbi pelasge,strãvechea valacã, prima ca o limbãpopularã, iar cea de a doua � limbamarilor poeþi latini.

Între inscripþiile din secolele VI-V a.Chr., considerate cu certitudinede origine traco-geticã, se numãrãdocumentul trac de la Kiolmen,moneda traco-macedoneanã din 500a.Chr. ºi inscripþiile de pe fialele traco-getice din secolul V a.Chr.

În anul 1965, pe o înãlþime delângã aºezarea Kiolmen (districtulªumen, Bulgaria) a fost descoperit unmormânt tumular de incineraþie cucistã dreptunghiularã, acoperit de treilespezi de piatrã, una purtând oinscripþie traco-daco-getã cu litereeline. Lespedea de piatrã funerarã seaflã la muzeul din Preslav, Bulgaria.«Acest monument unic /�/ dateazãdin secolul al VI-lea î.e.n. ºi prinurmare este cel mai vechi document

epigrafic trac. Fãrã îndoialã cã avemde a face aici cu mormântul unuinobil rãzboinic get, dupã cum nedovedesc, de altfel, atât resturile dearmurã, cât ºi scutul ºi lancea gãsiteacolo»1 . Interesantã este ºi opiniatracologului Hristo M. Danov: «Dupãpãrerea noastrã este posibil ca aceastãinscripþie sã provinã realmente dinepoca arhaicã, eventual cel mai târziudin primele decenii ale epocii clasice.Apreciem aceasta de la forma literelorºi de la faptul cã s-a folosit scriereaîn bustrofedon, ceea ce indicã operioadã foarte timpurie. Astfel,inscripþia de la Kiolmen trebuieconsideratã drept cel mai vechi texttrac din interiorul Bulgariei, redat culitere greceºti. Dupã pãrerea primilorsãi editori, acest text reprezintã oinscripþie de pe mormântul unui bãrbatde origine daco-moesicã sau tracã.Satul Kiolmen ºi hotarul sãu, în cares-a gãsit mormântul ºi inscripþia, seaflã nu departe de trecãtoarea Vãrbiþa,adicã tot în regiunea moesicã, dar lafrontiera dintre Moesia ºi Tracia.Tocmai de aceea, în limba folositã îninscripþie se reflectã în mod justinfluenþa reciprocã ºi chiar amesteculdintre limba daco-moesicã ºi tracã»2 .

Textul inscripþiei, publicat de V.Be�evliev, conþine 52 de litere ºi 7semne de punctuaþie:

// ËÁÓ // ËÅÔÅÄ // ËÅÄ //ÅÐÉÄÁÊÁÔÑÏÓÏÅÂÁÃÏÓÅÓÁÓ// Å //ÅÔÅÓÁÉÑÅÊÏÁ // ÂËÁÂÁÅÃ

Textul este în «scriptio continua»cu «alfabet boustrophedon» de tipest-ionian, pe baza cãruia inscripþia afost datatã în secolul al VI-lea a.Chr.3

Cercetãtorul bulgar VladimirGheorghiev a considerat cã sunt 56de semne grafice ºi, grupându-le subo altã formã:ÅÂÁÑÆÅÓÁÓÍÇÍÅÔÅÓÁÉÃÅÊÁÍÂËÁÂÁÇÃÍÍÕÁÓËÍÅÔÅÄÍÕÅÄÍÅÉÍÄÊÁÔÑÓ

traduce astfel textul: «Ebar, (fiul)lui Zesas, eu trãit-am aici 58 de ani:nu strica aceasta (mormântul saucadavrul), nu-l pângãri pe însuºi celmort, ca sã nu þi se întâmple ºi þie lafel»4 .

Alþi cercetãtori au emis diverseipoteze privind descifrarea inscripþiei,nici una nereuºind sã se impunã.Interesantã este ipoteza ingineruluiG.B. Stefanoski care, folosind limbamacedo-românã/armânã, a propus ovariantã a inscripþiei funerare:

Lasã, dacã stai o veºnicie întinspe scândurã (blanã) este maredurere pentru rude, poate vei ieºiazi ca sã ai o viaþã precum ai avut-o aici. Vlava trãieºte (este vie). Cudurere în suflet îþi spun sã ieºiastãzi afarã ºi-þi doresc sã ai o viaþãprecum / Vlava ºi cu mine vomveni. Sunt în stare etate (bãtrân),dã-mi, hei dã-mi o scândurã(blanã) pentru asta5 .

Fãrã a contesta aportulcercetãtorilor la descifrareaenigmaticului document, am emis oaltã ipotezã verosimilã, pe care o vomprezenta în cadrul Congresului.

Din descifrarea textului inscripþiei,se constatã:

a. Inscripþia a fost scrisã cucaractere eline (greceºti) în limbastrãveche valacã/pelasgã. Dacã seacceptã cã au existat etnonimele detrac ºi get, ar rezulta cã limba

73


acestora a fost strãvechea valacã/pelasgã, aºa cum se dovedeºte prindescifrarea textului inscripþiei.

b. Limba strãveche valacã/pelasgãera frapant de asemãnãtoare cu latina.Unele cuvinte ale inscripþiei sunt maivechi decât cele latineºti. Limbastrãveche valacã � pelasga � era olimbã popularã, naturalã, pe când nuapãruserã «mari poeþi, fãuritorii latineiliterare». De altfel, la sfârºitulsecolului al VI-lea a.Chr., Romatrecea de la regalitate la republicã iarlimba latinã nu depãºise þinutulLatium. Se adevereºte afirmaþia luiPetru Maior fãcutã în urmã cu douãsecole: «De acie, mãcar cã ne-amdeprins a zice cã limba româneascã e

fiica limbei latineºti, adicã aceiicorecte, totuºi de vom vrea grãi oblu,limba româneascã e mama ceiilatineºti»6 .

c. Textul inscripþiei, scris în urmãcu mai bine de 2500 de ani în limbastrãveche valacã, este uºor de cititpentru actualii vorbitori ai limbiiromâne � valachii moderni (poate maiuºor decât pentru un englez careciteºte un text vechi englez ºi chiarmai uºor decât pentru grecul moderncare încearcã sã-l citeascã pe Homer).

Cunoscând limba în care au fostscrise inscripþiile neamului nostru,vom încerca sã descifrãm monedatraco-macedoneanã emisã în anul 500a.Chr., fialele traco-getice din secolul

V a.Chr., dar ºi alte mesaje transmisede înaintaºi.

1 Manfred Oppermann, Tracii întrearcul carpatic ºi Marea Egee, EdituraMilitarã, Bucureºti, 1988, p. 120.

2 Hristo M. Danov, Tracia anticã,Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã,Bucureºti, 1976, p. 191.

3 Ion Horaþiu Criºan, Spiritualitateageto-dacilor, Editura Albatros, Bucureºti,1986, p. 297.

4 Vladimir Gheorghiev, Trakite i tehniiatezik, Sofia, 1977, p. 129, apud M.Oppermann, op. cit., p. 222.

5 G.B. Stefanoski, Limba traco-dacã �fondul limbilor indo-europene, EdituraMirton, 1995, pp. 56-60.

6 Petru Maior, Istoria pentruînceputurile Românilor în Dacia, vol. II,Editura Albatros, Bucureºti, 1971, p. 57.

�Nu vã mândriþi cu putereavoastrã, cãci nimeni nu ºtie ce i sepoate intâmãla în viitor, ºi nici ceurmãreºte Dumnezeu atunci cândloveºte...�

(Filosof Kagemni, Egipt, 2837î.H.)

Credinþa în Dumnezeu ºi Sf.Cruce este atestatã documentar în anii2837, 2637, 2500, 2271, 2440, 1430� 1353 î.H. , din vreamea lui Orfeu,a lui Pitagora (530 î.H) cândîntemeiazã ªcoala Pitagoreicã laCrotona în susul Italiei, apoi urmaºiai sãi vor fi întâlniþi pânã în sec. XVId.H. în Carpaþi ºi Balcani. (v. SorinBoaru, Fenomenul românesc, ed.Porto Franco, Galaþi)

Eduard Schure ne spune cã,�Orferu � fiul lui Apollon, din Bistonia,parte a Traciei, unde locuiau Ciconiicu mioare multe�, �Orfeu, drag fuadus pe lume de Calliope si Oiagru,Crai(rege) al Bistoniei� (V.Orfeu),

CREDINÞA ÎN DUMNEZEU ªI SFÂNTA CRUCE PE PÃMÂNT TRACªI EGIPTEAN (MIL. III – I î.H.)

Naºterea Igiptiei Iglesia – ortodoxã de rit rãsãritean

Gh. V. CÎRLAN

Argonauticele, Ed. Minerva, 1987,Buc, p. 131), a � fugit, pe ascuns, înSamotrace, apoi în Egipt, unde laMemfis a întocmit legenda sacrã �cum însuºi spune la pag 130 în carespune cã �Noi facem cerul sã plângã(plouã � dacã ne rugãm! n.n) ºiînveselim pãmântul; ºi asemeni unorpietre preþioase, noi purtãm în inimilenoastre lacrimile tuturor fiinþelor(dragi � n.n) ca sã le prefacem însurâsuri. Dumnezeu moare în noi; ºitot în noi renaºte El� (v. Ed. Schure,Marii iniþiaþi, Ed. Lotus, Buc, 1994,p. 167). Tot Orfeu a afirmat: �Dumnezeu este Unul ºi toteaunaasemeni Lui însuºi. El domneºtepretutindeni. Însã zeii sunt nenumãraþiºi diferiþi, cãci divinitatea este veºnicãºi nesfârºitã... Prin aceste spiritedivine � respirã, acþioneazã ºi apareDUMNEZEU� (p. 175)

Peste circa un mileniu, a trãitPitagora, un alt mare iniþiat întemplele Egiptului, care a cunoscutcredinþa în DUMNEZEU UNIC:

�Evoluþia este legea Vieþii. Numãruleste legea Universului. Unitatea estelegea lui DUMNEZEU�.

Pitagora (sec VI î.H.) la 18 ani ºi-a adus aminte ce-i spusese unhierofant al templului lui Adonai (aDomnului) din Liban, mamei sale,Partenisa: � O, femeie din Ionia, fiultãu va fi mare prin înþelepciune, însãadu-þi aminte cã dacã grecii mai auîncã ªtiinþa Zeilor, ºtiinþa despreDumnezeu, Unic nu se aflã decât înEgipt�. Înþelepþii Egiptului au spus încei 12 ani, cã � Omul însuºi face partedin naturã, simbolizatã prin MamaTerra (Mama Pãmântului) � Din eatu ai ieºit. Din nimic nu poate ieºicineva sau ceva. Sufletul vine din apãsau din foc, ori din amândouã...Cunoaºte-te pe tine însuþi, dar ºiNatura înconjurãtoare ce se regãseºteîn cele trei lumi: lumea naturalã,lumea umanã ºi lumea divinã a omuluiºi a Universului, a microcosmosuluiºi a macrocosmusului, care este eaînsãºi o trinitate. Cosmosul, domicat

74


ºi pãtruns de Dumnezeu, formaTetrada sfântã, imensul ºineprihãnitul simbol: Izvor al Naturiiºi model al Zeilor!�... � Se zice cãBãrbatul, negãsindu-l pe Dumezeunici în ºtiinþã, nici în religie, Îl cautãcu disperare în femeie. Dar atâtbãrbatul cât ºi femeia, îl vor gãsi peDumnezeu în ei înºiºi ºi unul pecelãlalt � prin iubire adâncã ºi prininiþiere, prin contopirea lor într-o

singurã fiinþã, forþã creatoare ºiradioasã ( bucuroasã � n.n.)� (ed.Shure, op. cit, p. 226 � 227).

ªi mai plastic exprima acestconcept o þãrancã analfabetã dinDrãguºi, Þara Oltului, NordulMunþilor Fãgãraº: � ...Când iesemirele ºi mireasa (pe poarta caseipãrinteºti n.n.) frumos rânduiþi, sebucurã ºi lumea, se bucurã ºiDumnezeu. Ce-i ca nunta de

frumos?!...� (v. Ernest Barnea,Nunta În Þara Oltului, în rev. Sec.XX nr. 313-315. Buc, 1987, pp. 81-96)

Tracii cunoºteau ºi ei peDumnezeu ºi Sf. Cruce, cãci asta nearatã Mozaicul cu Cruce de la Partoº(Alba Iulia) sau Bãlgrad (Transilvaniadin sec al XV-lea Î.H.), care ne trimitela tezaurul de la Hinova (TurnuSeverin) din sec. XVI � XV Î.H.

DACII ªI CONDUCÃTORII LOR AU LÃSAT URMEªI SEMNE CARE AU AJUNS PÂNÃ ÎN PREZENT

Prof.Criºan Ioana

Rãdãcinile noastre sunt foarte adâncînfipte în acest pãmânt milenar, apãratcu sângele vãrsat de eroii noºtri pentrua-ºi pãstra glia ºi vatra strãbunã.

Din cele mai vechi timpuri, strãmoºiitraco-geto-daci ne-au sãdit în suflet,,înþelepciunea divinã primordialã, carese aflã în fiecare din noi în starelatentã�. Ea trebuie activatã. Activarease face pe calea inimii, nu pe caleraþionalã. Înþelepciunea ne-a fosttransmisã prin adevãratele proverbepline de învãþãturi, prin mituri ºi legende,dar ºi prin arhitectura tradiþionalãspecificã gospodãriilor þãrãneºti, careau pãstrat câte ceva din casa dacului.Marea Înþelepciune ºi-a avut lãcaºuloriginar pe teritoriul fostului stat geto-dac.

Semnele dacilor la Reghin. PoartaMuzeului Etnografic din Reghin areînscrise pe ea semne ale dacilor:simbolul dacilor, ºarpele, spirala dublã,cercul, rozeta, unghiul, voluta ºiintersecþia.

Biserica de lemn din Reghin(cunoscutã ca fiind biserica lui PetruMaior), monument istoric datând de la1725, la care a slujit Petru Maior prin1790, când era ºi protopop laGurghiu.În prezent,renovatã ºiîntreþinutã de preotul paroh protopopulIlie Damian, ea pãstrezã semne dacice.

Strãmoºii construiau casele din

bârne, îmbinate la colþuri în �Coadã derândunicã�, fãrã cuie, avândreprezentate spirala, cercul, volutele,viþa de vie, frunza de stejar ,crucea,doi ºerpi încolãciþi,

X-ul, liniile scurte paralele, pe bârnacare este marginea uºii ºi unghiul pebârna de sub geam.

Biserica � Înãlþarea Domnului� dinReghin, construitã în 1910 ºi al cãreiparoh este protopopul oraºului, preotulTeodor Beldeanu, are în picturã ºisculpturã toate semnele patrimonialestrãmoºeºti de o rarã frumuseþe.

Urmele dacilor la Hodac.Localitatea Hodac este situatã pepitoreasca vale a Gurghiului, la oaltitudine de 700 de metri, pe cursulmijlociu al râului Gurghiu ºi râul Isticeu,la poalele Munþilor Gurghiu ºi la 18kilometri de Municipiul Reghin.

Adevãrata denumire a comuneiHodac, devenitã legendã transmisã dingeneraþie în generaþie, spun bãtrânii,provine de la cuvântul ,,HO�, de originedacicã, care a fost folosit la delimitareagraniþei nordice a Imperiului Roman:�HO � DAC��, adicã ,,HO� = pânã aici(Imperiu Roman), iar �DAC� = de aici,dacii.

Etnologii considerã cuvântul�Hodac� de origine slavã: �hod� = caleºi sufixul ,,ac� = cale de refugiu înpãduri ºi munþi.

Verificând pãrerea localnicilor, aflãmcã aceºtia susþin cã aºa au aflat dinstrãbuni, de la moºii ºi strãmoºii lor.Dupã �Dicþionarul explicativ al limbiiromâne�, cuvântul �HO� este un strigãtcu care sunt oprite vitele, mai ales caii,având înþelesul �stai !, opreºte-te !�.

Pentru locuitorii din ValeaGurghiului, aceastã opinie este cea careeste acceptatã, faþã de aceea de origineslavã a cuvântului �Hodac�.

Primele dovezi arheologice atestândcã aici au locuit oameni încã din timpuristrãvechi sunt vârfurile de sãgeþi ºitoporul de piatrã ºlefuitã, descoperitelângã peºtera Irina, din apropierea satuluiAdrian, toporaºul din piatrã descoperitla Pietroasa-Isticeu, cel descoperit pepârâul Bucin din Ibãneºti, sau alteasemenea vestigii. În acest sens, ValeriuLazãr, în Repertoriul arheologic aljudeþului Mureº, mai menþioneazã ºi altedescoperiri asemenãtoare, printre carese numãrã fragmente ceramice dinepoca bronzului ºi un vas de lut dinepoca fierului, descoperite în Gurghiu.Sub poalele Dealului Sãrat, în direcþialocalitãþilor Comori ºi Orºova, pe loculunde a fost gura Gurghiului, au fostdescoperite fragmente ceramice dinepoca bronzului ºi o unealtã în formãtriunghiularã, din opal.

Vestigii descoperite în valeaGurghiului pot fi vãzute la:

75


- Muzeul judeþean Mureº: oalã cutrei torþi, urnã decoratã, vas bombat,vas mic cu douã torþi, capac de vas -toate din epoca Latene, descoperite învatra localitãþii Caºva, obiecte dinbronz, de la Jabeniþa;

- Muzeul Unirii, Alba Iulia: ciocandin bronz, descoperit în localitateaAdrian;

- Muzeul Naþional Budapesta: vârfuride sãgeþi ºi un vârf de lance din bronz,descoperite în vatra localitãþii Glãjãrie.

Cu toate descoperirile de marevaloare arheologicã, încã din epocabronzului, localitatea Hodac este atestatãdocumentar foarte târziu. Astfel, segãsesc consemnãri în :

1453 - Possesio sen villa Hodak[2],

1469 - Hodac Banffy [3], 1723 -Hudac C. K.

Concluzii. Dacii au lãsat urmaºilorsemne ºi urme care vorbesc de la sineºi au ºtiut sã trãiascã aproape deDumnezeu care i-a ajutat sã creeze osocietate divinã aproape perfectã, încare trãiau în armonie cu întreaganaturã ºi cu tot Universul.

Cred cã românii ar trebui sã seîntoarcã la Dumnezeu, care i-a unit ºii-a ajutat în cele mai grele încercãri,pentru a-ºi pãstra identitatea spiritualã.

Aceºti cârmuitori ai neamuluiromânesc au scris istoria marilor

împliniri prin faptele lor de vitejie,dreptate, credinþã ºi adevãr, fãrã sãdoreascã niciodatã ceva ce nu leaparþine, ci doar apãrându-ºi pãmântul,neamul ºi graiul, ceea ce le-a fost dãruitde DUMNEZEU de la începutul lumii.

DECEBAL, acest viteaz dac, arãmas un simbol al sentimentului dedreptate, de libertate pentru apãrareaspaþiului pe care l-au locuit dacii demilenii, a graiului, a datinilor ºi acredinþei strãbune.

[1] Interviul a fost preluat din Formula AS,nr. 671 / 2005[2] Istoria familiei Csanki, vol. II, pag. 708[3] Istoria familiei Csanki, vol. II, pag. 34

Motto: � Cultura este motorulcivilizaþiei omenirii�

(Cristera)În miºcarea de Revoluþie a Terrei

corelatã cu miºcarea de Rotaþie în jurulpropriei axe, traiectoria descrisã de þaraCarpaþilor este o Cruce. Iatã cã acestsemn este de când Pãmântul ºi a fostcunoscut de oameni încã înainte devenirea la trup a Fiului lui Dumnezeu,Iisus, Mântuitorul Nostru (Planºa I).Deci, cunoscãtorii acestui semn înaintede întruparea lui Iisus, din anul O saudin 5508 de la Facere, erau creºtini, înfapt.

Solstiþiul de iarnã marcheazãînceputul creºterii luminii diurne ºidescreºterea perioadei nocturne. Infapt, noaptea este umbra planetei, în

SFÂNTA CRUCEProf. Margareta Cristian

timp ce cealaltã faþã a ei este luminatãde Soare.

Axa planetei face o miºcareprecesionalã descriind, într-un plan,litera X iar în spaþiu - douã pâlnii pusecap în cap. În lunile decembrie �ianuarie, Costelaþia Casiopeea se vededin România ca un M mare de tipar.Este important de reþinut deoarece laSolstiþiul de varã nu se mai vede aºa.La aceastã datã, suprafaþa României seîndreaptã cãtre Soare, astfel cã în ziuade Sânziene ( ), omul, muntele, stâlpuletc. nu au umbrã. Rezultã cã razeleSoarelui cad perpendicular pe suprafaþaRomâniei, dupã care, datoritã miºcãriiprecesionale pereche cu cea de lasolstiþiul de iarnã, ziua dã înapoi caRacul.

La Echinocþiul de toamnã, Soareleintrã în zodia Cumpenei, la Rãsãrit apareConstelaþia Balanþei. Pe Orizont seîmplineºte Crucea. Planeta începe unnou ciclu de viaþã o datã cu începutulunei spire din traiectoria ei spiralatã înjurul Soarelui, cãtre Vega (Planºele IIºi III).

Miºcarea aparentã a României peorbita elipsoidalã a Terrei descrie cifra8 vãzutã de pe Vega. Cifra 8 este cifraMaicii Domnului (Planºa I).

Acest pamânt � România -formeazã Sfânta Cruce, de aceea�poporul român s-a nãscut creºtin�1.

1G.D.Iscru - �Zalmoxis ºi Iisus sau dreaptacredinþã milenarã a neamului românesc�, revista�Rãdãcini�, Anul II, nr. 4, aprilie 2003.

Lucrarea se bazeazã pe studiiaprofundate, realizate de autor peparcursul a peste 15 ani ºi estecentratã pe demonstrarea veridicitãþiiunor afirmaþii ale specialiºtilor îndacologie referitoare la trecutulnostru, în context european.

DECEBAL - ULTIMUL REGE ZALMOXIANConf.univ.dr. Ion D. Dunãreanu

Principalele idei-cadru ale lucrãriisunt urmãtoarele:

· Dacia a fost dintru început parteintegrantã a unei strãlucite civilizaþiicare cuprindea

Europa ºi teritorii din actuala Asie,situându-se în centrul acestei

civilizaþii, aºa cum aratã documentatîn studiile ei savanta Maria Gimbutas,bazându-se pe achiziþii arheologice.

· Caracteristicile definitorii aleacestei civilizaþii rezidã înurmãtoarele:

-fundamentul ei spiritual,

76


decurgînd din legãtura nemijlocitã cudivinitatea, obiectivatã într-un sistemde organizare social-politicã bazatã pelegile lui Zalmoxe (cf. lucrãrii�Zamolxis,Primus GetarumLegislator�). La cel de-al VI-leaCongres de Daciologie (2005), amprezentat teza potrivit cãreia numeleZalmoxe constituie un nume generic,desemnând o instituþie, ºi nu opersoanã. Voi aduce noi argumenteîn susþinerea acestei teze, bazate peo interpretare semanticã proprie aunor ideograme, vechi de peste 5000de ani;

-caracterul unitar al limbii,multitudinea dialectelor propriidiferitelor populaþii permiþândcomunicarea facilã între acestea;

-viaþa oamenilor, caracterizatãprin confort deplin, se baza pecunoaºterea ºi valorificarea eficientãa unor adevãruri simple referitoare lanaturã ºi relaþia om-naturã, ceea cefãcea sã lipseascã preocupãrile legatede producþia materialã la scarã mareºi posesia bunurilor;

-o datã cu expansiunea romanã înEuropa ºi Asia, civilizaþia pelasgo-traco-dacã, devenitã þinta obsedantãa acestei expansiuni, intrã într-unproces istoric de dispariþie treptatã.Dacia, ultimul crâmpei nealterat al ei,a rezistat datoritã menþinerii legãturiicu divinitatea. În consecinþa uneicauzalitãþi ce nu poate fi explicatã azi,aceastã legãturã a fost distrusã. Faptula constituit premiza decisivã care apermis Romei sa aneantizeze Dacia,

ca tip diametral opus de civilizaþie;-Decebal a fost ultimul rege

european care a avut menirea sãmenþinã organizarea socio-politicãbazatã pe legile lui Zalmoxe. Nereuºitaefortului sãu n-ar trebui privitã ca oînfrângere, încetarea luptei având maidegrabã caracteristica unei replieri pealte dimensiuni spaþio-temporale;

-în frunte cu Decebal, dacii au lãsaturmaºilor factorul cel mai importantºi sigur de continuitate, premizã aregãsirii la capãtul istoriei, lareîntâlnirea cu Zalmoxe - limba.

· Existã o legãturã congenitalã întredaci, traci ºi pelasgi, orice încercarede regionalizare distinctã, rigidã aacestora neavând niciun suport. Unargument de importanþã esenþialã însprijinul acestei teze rezidã încaracterul unitar al limbii acesteicivilizaþii, unitate în diversitate carepermitea comunicarea între diverselegrupuri etnice, deºi fiecare avea undialect propriu pentru comunicareaintracomunitarã. Este îndreptãþit sãafirmãm cã dialectele limbii originarepelasg-traco-dacice s-au conturatistoriceºte, în consecinþa experienþeispecifice de viaþã, fãrã ca acest processã impieteze asupra caracterului unitaral limbii comune.

· Cel mai frapant aspect al limbiistrãmoºilor noºtri daci rezidã în aceeacã ea cuprinde

cuvinte prezente actualmente întoate limbile ºi idiomurile europene,precum ºi în unele limbi ale populaþiilorasiatice ºi amerindiene, aspect care nu

se regãseºte la nicio altã limbãeuropeanã.

În majoritatea cazurilor acestorcongruenþe, se observã o intervenþiesavantã de mare fineþe asuprastructurii cuvintelor, în manieradescrisã de Nicolae Densuºianu în�Dacia preistoricã�. Încã este greu deînþeles raþiunea acestei intervenþii ºidoar abordarea temei în dezbateri detipul congreselor de dacologie ar putealãmuri misterul. Pentru noi esteimportant, deocamdatã, faptul cã,odatã conºtientizând procedeulpelasgic de prelucrare a cuvintelorlimbii originare, putem identifica cuuºurinþã elementele comune ale limbiidacoromâne ºi ale altor limbi - precumalbaneza, daneza, engleza, finlandeza,franceza, germana, greaca, irlandeza,islandeza, norvegiana, suedeza ; araba,urdu ; japoneza; quechua º.a.,elemente care, aºa cum rezultã dinstudiile autorului, nu sunt latine, ci pre-latine. Aceastã uºurãtate pare a sugeracaracterul intenþional al prelucrãriloroperate de pelasgi, în perspectivarevenirii, istoriceºte, la civilizaþiaoriginarã.

· Privitã din acest unghi, integrareaeuropeanã ar trebui înþeleasã ca re-integrare, proces care ar trebui sa sefundamenteze pe un corp unitar de legide felul celor zalmoxiene, precum ºipe recuperarea limbii originarecomune. În acest sens, studiulcomparativ al limbii dacoromâne ºi alcelorlalte limbi poate contribuisubstanþial la redefinirea ºi realizareaunitãþii europene.

Astãzi, noi vom trãi câtevamomente de fericitã gândire ºi simþirecreºtinã, continuând colaþiunile celordoi geþi creºtini, Gherman ºi Casian,

Din Dacia creºtinã în Galia :Sfântul Ioan Casian (360-435), getul creºtin,

Pãrinte al Bisericii Universale�Conferinþe spirituale� : �Despre cele trei renunþãri�

Conferinþa cu Abba Pafnutiu, în Egipt.Alexandru Stan

SwissEngineering, Elveþia

originari din Dacia pontica crestina,þinute în Egiptul creºtin în jurul anilor390-400 dupã Isus Cristos.

Dupã un lung voiaj în deºertulSciti, ei au gãsit în sfârºit pe abbaPafnutiu, cunoscut prin sfinþenia vieþiilui, prin înþelepciunea ºi prin viaþa sa

77


izolatã, pe care o ducea de zeci deani, în rugãciune ºi în contemplaþie.

Dupã ce i-a primit cu bine petinerii Gherman ºi Casian, el i-a lãudatpentru efortul lor de a fi pãrãsit Dacia,spre a cãuta învãþãturile lui IsusCristos, la anahoreþii de pe malurileNilului, în deºertul Sciti, abbaPafnutiu a început sã le transmitãînvãþãturile trãite de el personal.

Existã trei feluri de vocaþii ºi treifeluri de renunþãri.

Prima vocaþie sau chemare vinede la Dumnezeu, a doua este mijlocitãde om iar a treia are ca izvortrebuinþa.

Astfel sunt enumerate exemplelechemãrii lui Abraham, a fericituluiAntoniu, pe drumul lui Cristos.

A doua chemare se produce în omatunci când exemplele sfinþilor saufaptele lor aprind în sufletul omului,dorinta salvãrii, a mântuirii.

Al treilea fel de chemare este celcare vine de la trebuinþã, când legaþide bogãþiile ºi de plãcerile acestei lumi,noi ajungem sã ne gândim din nou laDumnezeu, la învãþãturile Lui.

Apoi sânt prezentate mai multeexemple concrete ºi cel al lui Iudaprecum ºi cel opus acestuia, alSfântului Apostol Paul precum ºi maimulte alte exemple.

Astfel �totul depinde de sfârºit�ºi anume de felul cum noi înþelegemsã trãim, sã evoluãm, în raport cuînvãþãturile creºtine ale lui IsusCristos.

Cele trei renunþãri, scrie Casian,aºa cum ele au fost transmise detradiþia pãrinþilor creºtini, de la sursaSfintelor Scrieri, noi toþi, trebuie sãle îndeplinim cu tot zelul.

Prima renunþare este cea prin carenoi dispreþuim orice bogãþie ºi mãrirea lumii, a doua este cea prin care noirespingem obiceiurile, viciile ºiatracþiile vechi ale sufletului ºi aletrupului iar a treia renunþare este ceaprin care noi contemplãm numai celeviitoare ºi prin care sã ajungem sãdorim cele care nu se vãd, renunþândla toate cele prezente ºi vizibile.

Casian prezintã apoi, exemplul luiAbraham ºi cel al lui David.

Cele trei renunþãri se gãsesc încele trei cãrþi ale lui Solomon ºianume : prima, noi o gãsim în«Pildele» ; prin ea sunt combãtutedorinþele trupeºti ºi viciile pãmânteºti.

A doua renunþare noi o gãsim în«Eccleziastul», unde sânt numitedeºertãciune �toate cele care sepetrec sub soare�.

A treia renunþare se gãseste în«Cântarea cântãrilor» unde mintea seuneºte cu cuvântul lui Dumnezeu,prin contemplarea celor cereºti, trãinddincolo de toate cele vãzute.

David ne spune (citez) : «Cã eusânt locuitor pe pãmânt ºi strãin, lafel ca ºi toþi pãrinþii mei»

Casian scrie, transmiþând cumodestie, grija, atenþie, discreþie,învãþãtura lui Isus Cristos, princuvintele lui abba Pafnutiu : «Aºadarnoi vom merita sã obþinem adevãratadesãvârºire a celei de-a treia renunþãriatunci când mintea noastrã,neîntunecatã de nici o grãsime atrupului, ci curãþitã prin slefuri foartepricepute, prin neîncetata meditaþieasupra celor divine ºi prin cugetspiritual, trecând prin toate celepãmânteºti, va ajunge la celenevãzute�.Virtutea ºi încrederea înaceastã lucrare nu o va cãpãta decâtacela care, prin propria lui experienþã,va primi cele pe care le-am spus.»

Sau :«Aºadar, deloc nu ne va folosi

renunþarea trupeascã ºi, într-un fel,plecarea din Egipt, schimbând numailocul, dacã n-am fost în stare sãobþinem ºi în suflet renunþarea, careeste mai sublimã ºi mai folositoare»

ªi iar :«Trebuie sã ne grãbim, aºadar, cu

toatã strãduinþa ca ºi omul nostruinterior sã alunge ºi sã împrãºtie totavutul viciilor sale, pe care le-a strânsîn viaþa de mai înainte. Acest avut esteal nostru propriu, legat strâns de corpºi de suflet.»

Abba Pafnutiu le vorbeºte/

transmite tinerilor geþi creºtini,Gherman (Germanus) ºi Casian ºidespre cele trei feluri de bogãþii, caresânt prezentate în Sfintele Scrieri.

«Pãrãsind aceste bogãþii vãzute alelumii, noi le îndepãrtãm fiindcã ele nusânt ale noastre, ci sânt strãine de noi,oricât ne-am lauda noi cã ele au fostcâstigate prin munca noastrã, sau cãle avem prin moºtenire de la pãrinþi.Cãci, precum am spus, nimic nu esteal nostru, în afarã de ceea ceposedãm în sufletul nostru ºi în inimanoastrã ºi care nu ne poate fi luat denimeni.»

ªi : �»De aici se înþelege bine cãnoi precum mergem pe caleamântuirii chemaþi de SpiritulDomnului, la fel noi ajungem ladesãvârºirea supremei fericiri conduºide înþelepciunea ºi lumina Lui.»

Gherman sau Germanus îlîntreaba apoi pe abba Pafnutiu : �Darîn ce constã libera alegere ºi faptulcã noi sântem de laudã prin inteligenþanoastrã, dacã Dumnezeu începe ºiterminã tot ceea ce trebuie pentrudesãvârºirea noastrã ?»

Acesta îi rãspunde : «Aþi aveadreptate sã vã puneþi aceastãîntrebare, dacã ar exista în oricelucrare ºi ºtiinta numai începutul ºisfârºitul ºi n-ar fi ºi un mijlocdespãrþitor. Astfel, precum noi ºtimcã ocaziile de mântuire le aduceDumnezeu în felurite chipuri, la feleste în puterea noastrã sã servim, cumai multã sau mai puþinã încordare,ocaziile aduse de Dumnezeu.»

Si el continua : «Se cade sã ºtimbine cã, practicând cu toatã putereanoastrã orice virtute, noi nu putemîn nici un chip ajunge la desãvârºirenumai prin zelul ºi prin înþelepciuneanoastrã ºi cã nu este de ajuns omuluica numai prin sârguinþa sa ºi prinstrãdaniile sale sã se ridice la înaltarãsplatã a fericirii, dacã el n-are ºiajutorul lui Dumnezeu, care-iconduce inima spre ceea ce estebine.»

78


«Niciodatã oamenii sfinþi n-aufost siguri cã ei vor gãsi prin proprialor inteligenþã drumul drept, care sã-i ducã la virtute ºi la înfãptuirea ei,ci ei l-au cerut mai degrabã prinrugãciuni cãtre Dumnezeu, zicând :«Îndrumeazã-mã în adevãrul Tãu»sau «Condu în faþa Ta drumul meu»

Abba Pafnutiu spune lui Ghermanºi lui Casian «Se cuvine sã credemcu nestrãmutatã convingere cã nimicnu se pertrece pe aceastã lume fãrã

Dumnezeu. Trebuie sã mãrturisimcã toate se fac ºi se îndeplinesc cuvoia sau cu îngãduinþa Lui, culãmurirea cã binele se îndeplineºtecu voinþa ºi cu ajutorul lui Dumnezeu,iar rãul cu îngãduinþa Lui, atunci cândocrotirea divinã ne pãrãseºte din cauzanetrebniciei ºi a învârtoºãrii inimiinoastre þi îngãduie sã fim stãpâniþi dediavol sau de patimi ruºinoase.»

Abba Pafnutiu ne transmite nouãmesajul de echilibru minunat între

harul, graþia lui Dumnezeu, credinþanoastrã creºtinã de fiecare zi precumrolul important al faptelor noastrebune, de fiecare zi, în raport cu Planullui Dumnezeu pentru noi.

Astfel, noi am primit acest mesajcreºtin în credinþa dreaptã, prinintermediul lui abba Pafnutiu dinEgipt, prin colaborarea lui Ghermanºi Casian ºi prin scrisul SfântuluiIoan Casian, din Dacia ponticacreºtinã.

Repere etimologice transilvane ºi vechile dovezi dacice

Decebal-Radu Ciurchea

În aceastã lucrare, evidenþiem:(a) importanþa fonemelor

�sighet� � confluenþã ºi �sãrmaº�-sãrãturã care aparent formeazãnumele Sarmizegetusa, presupusacapitalã a regelui Decebal precum ºi

(b) formarea numelor de familietransilvane pornind de la satul deorigine.

Aceste cuvinte au rãmas înlimbajul pãstorilor locali români(valahi), pentru care aceste notiunigeografice sunt esenþiale în orientareageograficã ºi de aceea au rãmasintacte în timp.

Sãrmaº înseamnã apã sãratã ºieste un fonem foarte frecvent înTransilvania, care este platoul MãriiSarmatice. In present, avem: Sãliºte,Sãrata, Sãrãtura, Sãrãþel, Sãrãþeni,Sãrile, Sãrmaº (5), Sãrmãºel,Sãrmãºag. Diminutivele suntnecesare pentru a distinge eventualeleizvoare din acelaºi areal pastoral. Nuam gãsit (încã) Sãrgeþel, Sãrmãgelsau Sãrmãgâþa (cautând Sargetia luiTraian). Presupunem cã Sãrmãgâþaa fost rebotezatã Sânmarghita (lângãDej). Sãrmãtau este imposibil,deoarece �tãu� desemneazã o apãcurgãtoare. Prin urmare, Sarmis/Sãrmaº ar trebui sã fie un pârâu,trecând peste un depozit salin;conform descrierii lui Dio Cassius,

antica Sargetia (poate Sãrgâþa,Sargâþa � în toponimicele actuale), artrebui sã fie un pârâu sãrat înapropierea unei cetãþi ºi acolo artrebui cãutat tezaurul lui Decebal (defapt trebuie sã evidenþiem o necro-polã, cãci Dio Cassius menþioneazãcã tezaurul era amestecat cu vest-minte) ºi nu confluenþa a douã râurisãrate, a cãror salinitate a dispãrut întimp.

Sã considerãm acum semnificaþiacuvântului �sighet�, care înseamnãconfluenþã:

Szeged în Ungaria - confluenþaMureºului cu Tisa

Sighisoara (diminutiv) - conflu-enþa dintre Tarnava Micã ºi ªes

Sighetu Marmatiei - confluenþadintre Tisa ºi Iza

Sighetu Silvaniei (near Zalau)confluenþa dintre Crasna ºi Zalau

Sighii (plural, scris SIBIU pe hãrþi� o alterare incompetenta a numeluioriginal), confluenþa mai multorafluenþi ai râului Cibin.

Am obþinut astfel, din surseantice, douã cuvinte dacice, sugerândcã limba românã actualã este de faptaceeaºi cu vechea limbã dacã(considerând desigur evoluþia naturalãa limbii).

In Ardeal avem patru râuri Someº:Someºul Mare, Someºul Mic,

Someºul Cald ºi Someºul Rece. Deasemenea, credem cã din motivetriumfaliste, Traian ºi anturajul au vrutsã zicã Sarmis în loc de Someº, cãcinu le plãcea cum sunã Someº-sighet/Someº-segetuza.

Avem deci 2 ipoteze pentruconfluenþa a douã râuri Someº(Sarmis):

1. Lângã Dej (conflueþa SomeºuluiMare cu Someºul Mic). Existã maimulte sãrmaºuri însã nu s-a gãsit uncastru roman din 106 AD ºi nici cetatedacicã.

2. Confluenþa Someºului Cald cuSomeºul Rece la Gilãu, lângã Cluj.Aici gãsim si un pârâu numit Sãrata,care ar putea fi antica Sargetia a luiDio Cassius. Existã o cetate de piatrã,între Vlaha ºi Tauþi, numitã �CetateaFetei� � insuficient investigatãarheologic, probabil fiind atribuitãunui alt erou român, Gelu, învins deunguri în 895 AD. Existã un castruroman din 106 AD construit deTraian. Istoriografia maghiarãrelateaza cã, mai sus de Vlaha, îngrãdina grofului Mihacs, s-au gãsit 4schelete �gepide�. De fapt sunt nistefoarte veritabili tumuli, aºteptaþi dinpovestirea lui Dio Cassius, vizibili dinsatelit. In plus, satul Vlaha din aceastãconfiguratie geograficã sugereazãmatricea vechiului voievodat

79


transilvan � valah � al geþilor bazileici.La Dãbâca, la 30 de kilometri

depãrtare atât de Gilãu cât ºi de Cluj-Napoca se mai gãseºte o cetate depiatrã, de asemenea atribuitãvoievodului Gelu.

Menþionãm cã în Transilvanianumele de familie se formeazãpornind de la satul de origine, în timpce prenumele este dat la botez. Astfel,Ioan Gilãoan este Ioan din Gilãu iarIoan Calborean este Ion din Calbor.Astfel, Gelou poate fi numele defamilie al eroului nostru din secolulIX. Pentru Dabâca, numelelocalnicilor este format ca Dãbalã.Astfel obþinem originea numeluiultimului rege dac ºi a satului sãu natal,care probabil a generat Decebalus. Deretinut cã celebra ºtampilã �Da_balusper Scorilo� nu permite inserareasecventei �ce� ci numai a unui singurcaracter, probabil �r� - Dorna este unsat aproape de Dãbâca. Reamintimcã, atunci când Decebal s-a simþitînvins ºi a încercat sã iasã dinîncercuire, a fost prins aproape deMoigrad/Porolissum - lângã Cluj dupãautorii unguri, la maxim 60 dekilometri depãrtare de Cluj, ceea ce

n-ar avea sens dacã armata romanãs-ar fi aflat la Orãºtie, la 300 dekilometri distanþã. Prin urmare,credem cã am identificat configuraþiarealã a ultimei bãtãlii a regelui dac.Bãcilã (din Baci, lângã Cluj) ar fiatunci numele actual al anticuluitrãdãtor al secretului tezaurului.

Istoricii maghiari, care auvalorificat în jurul anului 1870descoperirile arheologice din Cluj ºiîmprejurimi, menþioneazã cã în cursulrãscoalei din 168 AD, �un trib estgerman �victovoloke� s-a aºezat învalea Someºului în regiunea DacieiPorolissensis�; interpretãm aceastãmenþiune ca pe o dovadã cã valahiinoºtri erau acolo � la Vlaha � pe careau încercat s-o recucereascã - ºi n-au reuºit - în 168 ( romanii scriind:victo voloke). În plus, în anul 2004,la Vlaha s-au gãsit 200 (douã sute)de morminte ale rãzboinicilor �gepizi�.

Dabâca a jucat un important roladministrativ în evul mediu, fiindcapitala unui comitat. Deºi la cetate(fieful Clarei de Dãbâca, soþia lui(Nicolae) Alexandru I - fiul lui BasarabI) mai curge încã vechiul izvor, nuavem nici un sighet ºi nici un sãrmaº.

Ar putea fi deci fieful de origine al luiDecebal, adicã atât Decebal cât ºiGelu au stãpânit ambele citadele, aflatela 30 de kilometri distanþã. Ambelelocalitãþi au câte un pârâu, numitsimptomatic Luna, Luna de Sus ºiLuna de Jos, care au erodat dealulpotrivit pentru cetate ºi bãltesc în jurulsãu, fãcându-l greu de asediat. LaDãbâca a apãrut una dintre primelearhiepiscopii din Ardeal.

Aceastã configuratie geograficã,propusã pentru Sarmisegetusa, apareastfel în acord cu descrierea luiStrabon despre getii basileici-deci curitual avansat de înmormântareprecum ºi cu descrierea campaniei luiTraian de cãtre Dio Cassius:

(1) sighetul (Someºurilor)(2) citadela sorei lui Decebal �

Cetatea Fetei,(3) situarea într-o zonã deluroasã,(4) pârâul sãrat,(5) devierea pârâului sãrat pentru

modelarea tumulilor(6) prezenþa hainelor înpreunã cu

tezaurul - normalã la un mormântvoievodal (tumul al geþilor/goþilorbazileici) � grãdina Mihacs.

La 1900 de ani de la cotropireaDACIEI de cãtre Imperiul Roman,vorbim de Dacia la timpul trecut; dece oare? Consideraþi normalã aceastãsituaþie?

Dacia, þara pe care strãmoºiinoºtri geto-daci, împreunã cu regelelor erou Decebal, au apãrat-o acum1900 de ani cu preþul vieþii lorîmpotriva cotropitorilor romani, þaraîn care trãim noi astãzi, noi cei carene considerãm urmaºii acestora, numai are din anul 1862 numele ce l-aavut în trecut, ci se numeºteROMANIA (ROMÂNIA) de la

LA 1900 DE ANI DE LA COTROPIREADACIEI DE CÃTRE IMPERIUL ROMAN

Marin-Mihail Giurescu

numele cotropitorilor romani, iar uniidintre cei care trãiesc alãturi de noi,se considerã urmaºi ai romanilor ºiîºi spun români sau rumâni.

Ne întrebãm dacã nu cumvaînfrângerea dacilor în cel de-al doilearãzboi cu romanii din anul 106- când,Decebal a fost nevoit sã-si punã capatzilelor pentru a nu cãdea viu în mâinileromanilor ºi Statul dac a fostdesfiinþat, iar partea centralã a Dacieia fost cotropitã ºi transformatã înprovincie romanã, fara a-i schimbanumele; cu care prilej a fost jefuitãde tot ce a avut mai bun,- sã fi avut

un impact atât de puternic încât,supravieþuitorii sã nu-ºi maiaminteascã nici cine sunt, ori auintervenit alte cauze, în decursultimpului, care au dus la aceastãsituaþie?

Pentru a afla adevãrul sau pentrua ne lãmuri în aceastã privinþã, enecesar sã mergem pe firulevenimentelor.

ªtim cã dacii nu s-au împãcat custãpânirea romanilor ºi au luptat tottimpul pentru a se elibera ºi rãscoaleledacilor au durat, cu mici întreruperi,pânã la pãrãsirea Daciei ºi ele sunt

80


menþionate în mai toate cãrþile deistorie.

Au existat ºi încercãri de refacerea Daciei chiar în timpul stãpâniriiromane. Este cunoscutã încercarealui Ingenuus din anul 258, din timpulîmpãratului Gallienus, precum ºiîncercarea lui Regalianus, consideratstrãnepot al regelui Decebal, ºi a soþieisale Sulpicia, care au decretatindependenþa Statului dac cu 12 aniînainte ca împãratul Aurelian sãdecretaze retragerea legiunilor militareºi personalului de ocupaþie dinprovincia romanã Dacia în anul 271.

Datoritã faptului cã o datã curetragerea legiunilor militare ºi apersonalului de ocupaþie s-au mairetras ºi unii daci care îi sprijiniserãpe romani ºi nu s-au mai simþit însiguranþã dupã plecarea legiunilorromane, împãratul Aurelian a numitaceastã parte a Moesiei �Dacia sua�adica Dacia lui Aurelian, nu Romania,aºa cum a fost denumitã mai târziuTracia ºi mai apoi ºi Dacia, de cãtrefiloromanii din þara noastrã.

Aceastã situaþie a fost favorizatãde criza în care intrase ImperiulRoman din cauza �anarhiei militarilor�care s-a declanºat în anul 235 când afost asasinat ultimul împãrat dindinastia severilor, Severus Alexanderºi care a durat pânã în anul 284 cânda ajuns împãrat Diocleþian care areuºit sã punã capãt stãrii de anarhie.

La începutul secolului IV când aajuns împarat al Imperiului Romangeto-dacul Galeriu I (305-311),G.D. Iscru în lucrarea TRACO-GETO-DACII, editia III-a, citeazãdin Lactantius, la pagina 196: �adeclarat cã este duºmanul numelui deroman ºi cã vrea sã schimbe titulaturaImperiului roman cu aceea de Imperiudacic� ºi în continuare spune:Continuând dupã Eusebiu dinCaesarea, pãrintele istoric DumitruBalaºa este de pãrere cã �într-adevarGaleriu-Ler împãrat din colindelepopulare - a schimbat numeleImperiului roman în Imperiul dacicºi a dat armatelor sale încã de la

început vechiul drapel al dacilor. Cuarmata sa formatã din daci, luptândsub stindard dacic, a obþinut o marevictorie împotriva perºilor, imortalizatãpe arcul sãu de triumf de la Salonic,capitala de acum a Imperiului�.

Dupã abandonare, ImperiulRoman nu s-a mai redresat ca sãpoatã reveni în Dacia ºi, în anul 395,împãratul Teodosius a împãrþitimperiul la cei doi fii ai sãi; lui Honoriusi-a revenit partea de apus cu capitalala Ravena, iar lui Arcadius partea derãsãrit cu capitala la Constantinopol.

În anul 476, dupã douã secole dela pãrãsirea Daciei, Imperiul Romande apus a cãzut ºi istoricii auconsiderat cã, o datã cu prãbuºirealui, s-a încheiat ºi Perioada anticã sausclavagistã.

În perioada care a urmat, Evulmediu sau Perioada feudalã, peteritoriul Daciei au luat fiinþã, ca-ntoatã Europa, state de tip feudalprecum: Moldavia, Transilvania,Valahia, Sirfia (Dobrogea), ai cãrorlocuitori se asemãnau prin grai,religie, obiceiuri, port ºi altele,elemente care dovedeau originea lorcomunã; erau de fapt urmaºii daco-geto-tracilor, autohtonii acestuiteritoriu.

Domnitorii Principatelor ºi-au datseama de aceastã realitate încã dinsecolul XV, când unii dintre ei, ca depildã: Iancu de Hunedoara ºi ªtefancel Mare au încercat sã unescãeforturile Principatelor în coaliþii deluptã comunã împotriva pericoluluiotoman care devenise tot maiameninþãtor.

În secolul XVI, când Principateleajunseserã în stãpânirea ImperiuluiOtoman, unii domnitori au încercatsã le aducã sub aceeaºi conducere înideea �refacerii Daciei�, deoarececonsiderau cã prin unirea lor într-unsingur stat, lupta pentru eliberarea desub stãpânirea otomanã, va avea maimult succes; se nãscuse deci�conºtiinþa unitãþii etnice ºi dorinþa deunificare politicã�.

Prima încercare de unire în ideea

�refacerii Daciei� a fost fãcutã decãtre Principele Transilvaniei,Sigismund Bathory. Acesta, ajungândîn anul 1581 la conducereaTransilvaniei, care reuºise în 1540 sã-ºi cucereacã autonomia faþã deUngaria, intenþiona sã uneascãPrincipatele sub conducerea sa ºi sãse intituleze �Regele Daciei�.

Prin tratatele de vasalitate pe carele-a încheiat în anul 1595 cu MihaiViteazul, domnul Vlahiei, ºi cu ªtefanRãzvan, domnul Moldovei, el a reuºitpe cale paºnicã, sã aducã cele treiPrincipate sub conducerea sa,realizând în mod formal prima Unirea Principatelor.

Prin tratatul umilitor impus luiMihai, l-a provocat pe acesta care,pentru a spãla ruºinea umilirii, areuºit, însã pe calea armelor în anul1600, sã înfãptuiascã el o unire lamodul real, dar deºi a fost consideratãde istorici �prima Unire aPrincipatelor�, spre regretul nostru afost tot de scurtã duratã.

Din exemplele menþionate reiesecã pânã în a doua jumãtate a secoluluial XVII-lea, domnitorii Principatelorau fost animaþi de ideea originiiautohtone a locuitorilor din Principateºi de aceea au luptat pentru �refacereaDaciei�, însã visul acestor principi nuse putea îndeplini deoareceîmprejurãrile politice din Europa eraunefavorabile.

Începând din a doua jumãtate asecolului al XVII-lea, când cronicariimoldoveni Grigore Ureche ºi MironCostin au lansat teoria latinitãþiipoporului nostru, cu renumitul slogan�DE LA RÂM NE TRAGEM dinnobila obârºie a Romei�, teoriepreluatã ºi propagatã cu mai multãvehemenþã de protagoniºtii ªcoliilatiniste din Transilvania: SamuilMicu, Gheorghe ªincai ºi PetruMaior, gândirea exponenþilor politiciºi culturali ai claselor conducãtoaredin Principate s-a schimbat datoritãCurentului latinist care se formase,fapt care a echivalat cu începutul uneinoi romanizãri; �a doua romanizare a

81


dacilor ºi a Daciei� (vezi Marin �Mihail Giurescu � �RenaºtereaDaciei(de la Dacia la ROMANIA(ROMÂNIA) � a doua romanizare aDaciei)� în Dacia magazin nr. 22 dinmai iunie 2005, pag. 83-84 ºi �Imnuldacilor�, pag. 89-90).

�Generaþia revoluþionarãpaºoptistã�, care a condus luptapentru Unirea Principatelor ºieliberarea lor de sub dominaþiastrãinã, a fost aminatã de concepþialatinistã privind originea poporului ºia graiului sãu, fapt ce a determinatatribuirea numelui de ROMANIA(ROMÂNIA) în locul celui vechi deDACIA, care s-ar fi cuvenit nouluiStat ce se formase la 24 ianuarie 1859,prin unirea celor douã Principate:Moldova ºi Valahia, care timp de treiani purtaserã denumirea de�Principatele Unite�.

De atunci s-a tot bãtut monedã pelatinitatea poporului nostru ºi a graiuluisãu, fãcându-se o adevãratã

îndoctrinare a tineretului, începândchiar din clasele primare, îndoctrinareasemãnãtoare cu îndoctrinareareligioasã. Generaþiile îndoctrinate cuaceastã teorie au devenit refractarela adevãrata concepþie privindoriginea poporului ºi a graiului sãu,fapt care l-a fãcut pe Mihai Eminescusã spunã: �Aici totul trebuie oarecumdacizat!�.

Constat cu pãrere de rãu cã mulþidintre cei care se strãduiesc azi princomunicãrile susþinute sau publicate,sã demonstreze cã �nu suntemurmaºii Romei�, nu se pot dezbãrade numele ei blestemat. Asta denotãcã n-au înþeles pânã acum cãtermenul de �român� din graiul nostruactual vine de la termenul de �roman(romanus)� aºa cum spun chiariniþiatorii teoriei latiniste (filoromanii)din þara noastrã: Grigore Ureche ºiMiron Costin, de la care a plecat totrãul, pe care cu greu îl mai putemîndrepta, doar numai dacã va exista

voinþa necesarã..Cei care încearcã sã acrediteze

ideea cã numele de român, în înþelesulde astãzi, este un vechi etnonim, nufac altceva decât sã dea apã la moarãlatiniºtilor. Termenul de român esteechivoc ºi ar trebui sã-l abandonãmfie ºi numai pentru faptul cã neaminteºte de cotropirea Daciei decãtre Imperiul Roman. Aceºtia trebuiesã înþeleagã cã renaºterea Daciei nuînseamnã romanism, aºa cãrecomand, ca mãcar acum la 1900de ani, sã folosim în locul termenuluide România, termenul de þara noastrã, iar în loc de poporul român, poporulnostru ºi graiul nostru, pentru limbaromânã, evitând în felul acestafolosirea acestor termeni, care nu nefac cinste, pânã când þara noastrã îºiva recãpãta în mod oficial numele pecare l-a avut în trecut.

Rãmâne sã vedem dacã efortul pecare îl facem noi, azi, va fi încununatde succes.

Întreaga istoriografie este deacord cã începuturile formãriipoporului român trebuie plasate înperioada rãzboaielor daco-romane.Dacã despre împãratul roman Traianse cunosc mult mai multe lucruri,Imperiul Roman atingând în timpuldomniei sale cea mai mare întindere,viteazul rege dac Decebal nu a fostatât de glorificat în cronici, deþi esteuna dintre marile personalitãþi istoriceale acestor meleaguri. Totuºi, oexcepþionalã descriere i-a fãcutistoricul grec Dio Cassius: �Decebalera priceput în ale rãzboiului þi iscusitla faptã, þtiind când sã nãvãleascã þicând sã se retragã la timp, meþter îna întinde curse, viteaz în luptã, þtiinda se folosi cu dibãcie de o victorie þi

ORGANIZAREA ARMATEI GETO -DACE ÎN TIMPUL LUI DECEBAL

Stoica VASILE

a scãpa cu bine dintr-o înfrângere;pentru care lucruri el a fost mult timppentru romani un potrivnic de temut.�Formele de organizare, care sunt deregulã greu de surprins arheologic,se desprind lesne, dacã se recurge lainformaþii ºi date referitoare la modulcum a fost conceputã þi realizatãapãrarea perimetrului locuit decomunitãþile umane.

PUTEREA ARMATÃA DACILOR

Puterea armatã a dacilor, pânã lacucerirea þãrii de cãtre romani, eracompusã din cavalerie þi pedestrimeînsã forþa principalã a populaþiunilorgete de lângã Dunãre þi Marea Neagrãa constat în cavalerie.

Cavaleria dacilor era de 2 feluri:uþoarã þi grea. Cavaleria uþoarã era �pe cât se poate � liberã de greutãþi, înarmatã numai cu arcuri þi sãgeþi, sãbiiþi topoare fãrã scuturi þi fãrã suliþe.Cãlãreþii daci nu aveau pe caii lor niciºa, nici plocat. Pentru rãzboi, ei nuaveau trebuinþã de pregãtiri multe; eierau în tot momentul gata de plecareþi gata de luptã. Arma principalã adacilor, în cavalerie þi în pedestrime,a fost arcul. Cu arcurile lor, ce bãteaudeparte, ei acopereau pe inamici cu oploaie de sãgeþi. Arcurile dacilor erausolide ºi uºoare, formate din coarnede animale, împreunate la mijloc cuo bucatã dreaptã, iar coarda arculuiera din vânã de cal. Cavaleria greaera compusã din trupe ce purtau

82


catafracte sau lorice. La unele dintrupele acestea, cãlãreþii ºi caii erauacoperiþi cu lorice sau cu armuri pesteîntreg corpul. Loricele dacilor aveauforma unui pieptar sau cãmãþi þiacopereau numai pieptul, spatele,coatele þi pântecele pânã la genunchi.

Incontestabil, în cadrul acesteiorganizãri militare un rol de seamãrevenea clasei nobiliare, care furnizaatât comandanþii militari, cât ºiexcelente trupe. Se afirma cã �în afarapericolului roman regele cãuta reazimputernic în aceastã nobilime, cetelede luptãtori fiindu-i aduse de ea�.

Ceea ce putem afirma, cu toatãsiguranþa, este faptul cã Tarabostesdeþineau monopolul conduceriiarmatei, þinând seama ºi de alegerea,dintre ei, a regilor. Este sigur cã þidemnitãþile superioare ce þineau deadministrarea propriu-zisã a regatuluidac erau exercitate tot de cãtretarabostes. Este însã interesantãmenþiunea cã grija pentru fortificaþii� nu putem preciza dacã le comandausau se îngrijeau doar de ridicarea lor� era încredinþatã numai celor carese aflau în jurul regelui, ceea ce poatesã ateste o stratificare în cadrul claseinobiliare. În ceea ce îi priveþte pe aceþtisupraveghetori ai agriculturii, estefoarte probabil cã ei se îngrijeau deadunarea contribuþiilor în armatã,datorate statului þi atât de necesare învremuri grele, strânse în cantitãþi de-a dreptul impresionante. Se cuvineremarcat, totuºi cã tarabostes nu seputeau manifesta despotic faþã depopor, care avea încã solide drepturipolitice þi în vremea statului dac. Odatã cu fãurirea marelui regat,Burebista putea sã ridice în caz derãzboi o armatã de 200.000 de soldaþiaºa cum ne spune Strabon. Pe vremealui Decebal, numãrul soldaþilor dinarmatã a scãzut sub 100.000 þi înprimul rãzboi din 101 � 102 e.n., oarmatã romanã de 150.000 de soldaþi,specializatã în cuceriri nu a reuþit sãînfrângã armata dacicã. În al doilea

rãzboi, cu forþe sporite, chiar a ajunsla Sarmizegetusa, dar capitala Dacieinu a fost cuceritã decât prin trãdareþi cu eforturi deosebite.

CONCEPÞIA ªI MODUL DELUPTÃ

Situat în locuri de ispititorbelºug, poporul dac ºi-a elaborat detimpuriu o gândire ºi o artã militarãpropice apãrãrii. În acest scop s-arecurs la organizarea þi ducereaapãrãrii strategice pentru a provocapierderi forþelor inamice, uneori ladistrugeri pe mari adâncimi pedirecþiile de înaintare ale inamicului,aplicând ceea ce posteritatea a numit�tehnica pãmântului pârjolit�. La daco-geþi, modul obiºnuit de luptã erahãrþuiala dar la trebuinþã angajau luptacel mai adesea în dispozitiv în formãde panã. Când se luptau în retragerecontra cavaleriei inamice, alergaurãspândiþi înainte, se comasau înplutoane ºi se apãrau, reuþind prinaceastã tehnicã sã îþi reducãpierderile. Adesea recurgeau la atacurinocturne, cunoþteau bine serviciul desantinelã inamic þi þineau întotdeaunalângã ei caii înþeuaþi ºi gata de luptãsau fugã. În timpul apãrãrii, felul deluptã consta în hãrþuiri permanentecu scopul de a-l slãbi pe inamic ºi dea-l aduce în poziþii dezavantajoase deluptã. Întrebuinþau frecvent curseleºi înºelãciunile recurgând la tot felulde stratageme. În timpul acþiunilor deripostã, geto-dacii, folosind terenulîmpãdurit, preparau lovituri þimanevre bine întocmite pe care lealternau cu atacuri neaþteptate, fie înzona vadurilor, fie în zone strâmte.Cavaleria avea atât rolul de cercetarecât þi pe acela de legãturã între diferitecorpuri militare.

Dar principala acþiune a cãlãreþilorera lupta de hãrþuire, luptã în caredupã aruncarea suliþei ºi descãrcareaarcului, cãlãreþul se repezea înapoipentru a scãpa de lovitura duþmanuluiþi pentru a reveni dintr-o altã direcþie.

În ofensivã aveau predilecþie pentrudispozitivul în formã de unghi cuvârful înainte, cu scopul de astrãpunge falangele, cohortele saumanipulele þi a le disocia forþele pentrua le nimici din pãrþi laterale. În apãrare,recurgeau la dispozitivul în formã depotcoavã cu flancurile avansate cuscopul participãrii a cât mai multorforþe la lovirea simultanã þi pe oadâncime cât mai mare a inamicului.În toate aceste dispozitive, însã,luptãtorul dac avea în juru-i suficientspaþiu pentru libera miºcare ºi acþiune.Dispunerea fortificaþiilor în teren,structura ºi varietatea dispozitivelorde luptã aratã o temeinicã þi justãcunoaþtere a terenului þi avantajeloramenajãrilor genistice. În timpulbãtãliilor de apãrare a cetãþilor,apãrãtorii aruncau asupra asediatorilorbolovani de mare greutate, plumbtopit, oale þi butoaie pline cu smoalãfierbinte, seu ºi alte substanþeinflamabile, suliþe ºi sãgeþi incendiare.Se foloseau de asemenea pe scarãmare þi catapulte þi baliste, atât înluptele duse în jurul fortificaþiilor , câtºi în luptele în câmp deschis cânderau transportate pe care cu douã roþi.În ce priveºte cucerirea cetãþilor,strategii daci au recurs la procedeulasediului, prin care se urmãreaîncercuirea þi izolarea garnizoaneloradversarului. În timpul asediului,alãturi de armele individuale, foloseaucatapulte de mare putere, berbeci dinstejar cu cap de bronz sau fier. Geto-dacii au mai folosit ºi falces muralescu care scoteau pietre din ziduri ºiperforatoare de ziduri numiteterebrac, de fapt un berbec cu vârfascuþit.

Dacii trãind la graniþa cu cel maimare imperiu al antichitãþii, într-unspaþiu geografic aflat la intersecþiatraseelor triburilor migratoare, ºi dupãun mod de viaþã mereu în contact cuanimalele sãlbatice îl îndreptãþeau peLucian sã spunã �de câte ori am privitþara geþilor, i-am vãzut rãzboindu-se�.

83


Gheorghe Gavrilã CopilDECEBAL SAU DACIA ETERNÃ

Cuvânt spre luare aminteNu se poate! Dumnezeule sfânt,

partea din Sfânta Liturghie, intitulatã Petine Doamne Te lãudãm, este parte dinSfânta Liturghie strãmoºeascã, dacicã,în limba noastrã maternã, în latinascrisã, Te Deum, rãspândit în toatebisericile Daciei secolului al IV-lea. ªideºi ierarhia bisericii ºtie, poporul românhabar nu are ºi nici puhoiul de intelectualiromâni. ªi ne strigã ungurii ºi slavii cãunde am fost noi în mileniul întâi. Iarierarhia bisericii noastre nu a pãstrat

rugãciunea Te Deum, în original, niciîn Sfânta Liturghie ºi nici în manualeleºcolare. În textul latin se vãd ca într-ooglindã, atât limba românã literarã deazi, cât ºi aspectul ei vorbit, popular. Încartea mea, Deceneu, apãrutã în 1995,îngemãnatã în spirit cu cea de faþã,cititorul va gãsi destule exempleelocvente.

Cine are interesul sã nu avemconºtiinþa continuitãþii noastre delimbã ºi etnie? Iar acest text sacru,alcãtuit de Sfântul episcop dac

Niceta de Remesiana, este parteconstitutivã nu numai în LiturghiaOrtodoxã în limba românã, ci estecântat ºi de catolici ºi de luterani. ªibietul popor român nu ºtie cerugãciune a dãruit întregii lumicreºtine! Dar unde a existat un TeDeum, pãstrat pânã azi, nu mai existã,în cultura scrisã dacicã ºi altecreaþii? Nu cumva nici ele nu suntîn manualele ºcolare ºi universitare,în limba literarã de atunci ºi în ceade azi, din aceleaºi motive oculte!

Cunoaºtem prea bine ironia luiCioran la adresa lui Noica, trimiterea la�sentimentul paraguayan al fiinþei�. Sãfie oare greºitã, atunci, calea spreuniversal prin naþional? Sã încercãmatunci o cale logicã, propusã de filosofulde la Paltiniº, prin �Scrisori desprelogica lui Hermes�: �adjectivele filosofieisunt mai limpezi decât substantivele ei�.Sã fie mai limpede adjectivul�românesc� decât însuºi �sentimentul�,substantivul? Sau ce poate fi acel�sentiment românesc al fiinþei� dacã nucalea însãºi (ºi fac aici trimitere lametafora ºenilei din �Scrisori��,drumul spre casã cu tot cu casa, ºi cuadverbul-limpede �acasã� inclus)?Latiniºtii gãsesc calea logicã a originiilimbii dupã logica lui Ares. Cine sã semai complice cu logica dinamicã a luiHermes, vorbind despre un spaþiu deja

FIINÞA ROMÂNEASCÃ DINTR-ONOUÃ PERSPECTIVÃ LINGVISTICÃ

Adrian LESENCIUC

încadrat, deja definit? Originea limbiiromâne este un caz clasat. Cine l-a pusatunci pe Noica sã scormoneascãdovezi ale spiritului? Sau, mai înainte,cine l-a pus pe Blaga sã rupã �matricearomâneascã� de devenirea linearã aistoriei unui popor care se trage din�ginta nobilã latinã�? Sau cine l-a împinspe Cantemir sã creioneze portretulmoral al unui popor, atât de asemãnãtorcu portretul fãcut de Herodot geþilor,în cartea a 4-a din �Istorii�? ªi poatecã lucrurile mergeau spre limpeziredacã nu se gãseau mai întâi NicolaeDensuºianu, istoricul, ºi apoimatematicianul (ºi logicianul) AntonDumitriu sã caute justificãri despreatributul Terra mirabilis dincolo de nobiladescendenþã. Cât de limpede este acumadjectivul �românesc� în condiþiile încare latiniºtii considerã cã alienarea

spiritului românesc se trage tocmai dintulburarea apelor limpezi ale originii. �Otragedie sfârºeºte un destin sau oistorie(�). Cu poporul român s-apetrecut un fapt extraordinar: otragedie a constituit începutul unui noudestin pentru el.� noteazã AntonDumitriu. Un fenomen neobiºnuit,într-o altã logicã a derulãrilor faþã declasica istorie, care ne înhamã lacauzalitãþi. Un fenomen care ne ducecu gândul, mai degrabã, la complexelestructuri disipative ºi la teoriacatastrofei (R. Thom). Tot Dumitriudeschide perspectiva: �(�) întrecuceritori ºi cuceriþi s-a stabilit oosmozã naturalã, poate, dupã cum nespun unii filologi, ºi prin apropierealimbilor�. Aºadar, dacii ºi romanii sã fivorbit limbi apropiate, limbi surori? Sãcercetãm deci, documente.

Motto: �Viata curge in Sus�Cristera

In spirala timpului momentulcaderii Daciei ocupa un rol important

MOARTEA LUI DECEBALProf. Margareta Cristian

un civilizatia terestra. Dacii au fostfoarte puternici in bunatate. Toatacunoasterea o inchinau DumnezeuluiUnic, Viu si Adevarat si intregii LuiCreatii.

Omul Decebal era rege si marepreot in acelasi timp. Capacitatile salesenzoriale si extrasenzoriale il ajutausa comunice cu tot ce-l inconjura: dela piatra, plante, animale, oameni,

84


nori, Luna, Soare, stele, TOT. Acestecapacitati l-au facut sa fie sef depromotie al Academiei de Spiritualitatedin Carpati, pe locul doi fiind fratelesau Diegis si pe al treilea loc marepreot Vezina.* (Determinariinforenergetice)

Inainte de a pleca la Zalmoxe,regele Decebal se pregateste, face totposibilul sa puna in aplicare sfaturilede taina primite de la mama luiSmaranda, si tot ce a invatat laAcademia de Inalta Spiritualitate dinCarpati..

El stia ca trupul sau este lucrator

al Luminii necreate si mai stia ca aveaputerea sa conduca poporul pe Caleade Lumina.

Stia, asa cum il invatase mama sa,ca regele este parintele poporului, estesimbolul Daciei Libere. Puterea regeluitrebuia daruita neamului sau, neamuluiin care s-a nascut, pamantului care l-a zamislit. In nici un caz nu trebuia saajunga in mainile strainilor si nici sa sesinucida, deoarece le spusese Andreica lui Zalmoxe nu-i place jertfa umana.

Decebal hotaraste sa aplice ultimastrategie de lupta posibila: schimbahainele cu insemnele regale cu

prietenul sau din copilarie, generalulDobre si il roaga pe acesta sa-i ia viata.

Generalul Dobre, in vesminteleregale ramane ultimul dac in viata dinintregul grup, si ranit, cu ultimeleputeri, scoate rapid pumnalul si razandbiruitor si-l infige in gat.

Iata ce au vazut martorii romani aiacestei scene sculptate pe Columna dela Roma.

Capul lui Decebal ramane vesnicpe pamantul sacru al Daciei veghindla trezirea Fortei Neamului, slujitor alDumnezeului Unic, Viu si Adevarat.

Catrinta piesa de port de formadreptunghiulara, purtata la costumfemeiesc peste poale, in fata si inspate sau numai in spate, cu surt infata s-a purtat in zona Vaii Gurghiului,pe Valea Superioara a Muresului si inCampia Transilvaniei.

Se incadreaza in tipologiacostumului cu camasa cu ciupag sicatrinta cu trup vanat, costumul celmai bogat in elemente de veche traditieautohtona, care are o arie de raspandiremult mai mare, incepand din Muntii|Apuseni pana la Somesul Superior.

Oameni harnici si intreprinzatori,locuitorii zonei situate intre Reghinsi Deda s-au dovedit a fi pastratori aiivechilor traditii, obiceiuri stramosesti,dar si a unui foarte frumos porttraditional, remarcabil prin orna-mentica, cromatica, eleganta sirafinament.

Catrinta, element al portului romanesc stravechiMuzeograf LIVIA RUSU

Muzeul Etnografic Reghin

Compozitia ornamentala este ceacare individualiziaza catrinta atat prinornamentica, cat si prin cromatica,in functie de varsta purtatoarei saude ocazia in care era purtata.Tehnicile folosite pentru realizareadecorului sunt si ele diferite; ingeneral se inbina tehnicile de tesut cubroderia, realizanduse motiveorganizate in registre dispuse simetricpe verticala fata de un registrucentral.

Majoritatea motivelor suntautohtone, zonale sau inprumutateadin zonele limitrofe, in general motivegeometrice, intregite de cele fitomorfegeometrizate sau cele liber desenate,organizate in benzi orizontale paralele,dispuse alternativ.

Catrintele de sarbatoare erau maibogat ornamentatate, iar decorul eracomplectat de galoane de fir, paiete,

margele. Pe marginile laterale auaplicatie de dantela, iar la poale setermina cu franjuri, ciucuri saudantela.

Daca trupul catrintei, aproximativtrei patrimi din suprafata totala estein general sobru de culoare albastruinchis (vanat sau mnieru), negru saumov, partea ornamentata secaracterizeaza prin policromie. Obogata gama de culori si nuante, ocromatica armonioasa, vie,luminoasa, dar in acelasi timpechilibrata, dau un aspect deosebit deFrumos acestor piese.

Structura campurilor decorative,creomatica si ornamentele, au adanciradacini in stravechea cultura desubstrat traco-iliric, in increngaturageto-dacica, dar si in sensulpredominat geometrizant al stiluluiartei populare romanesti.

EROII DACIEI ÎN MUZICA ROMÂNEASCÃ CULTÃ prof. univ. dr. Carmen Stoianov decan al Facultatii de Muzica, Universitatea Spiru Haret

Daca la nivelul creatiei universalede teatru liric pe subiecte legate deDacia antica, de Decebal, de eroii ei sauconfruntarile cu Roma exista mai multde 10 titluri compuse in rastimpul a 3

secole (sec. XVII - XIX), in creatiaromaneasca de opera,doar 5 titluri atragatentia asupra preocupariicompozitorilor de a reinviaspiritualitatea stramosilor nosti, toate

creatii de secol XX dar realizate inmaniere stilistice diverse. Ceea ce leuneste este filonul mitico-istoric alinspiratiei, aflate sub semnul jertfei sial evolutiei spirituale, de la �Traian si

85


Dochia� la figurile simbolice singulareale lui Decebal si Zamolxe, totul raportandu-se la orizontul existential altracului Orfeu.

Din aceste mai putin de 10 ore demuzica am considerat oportun sa ma

axez pe sondarea si reliefarea conceptieidramaturgice a doi compozitori romanicontemporani, prin creatii ce ii definescsi ii diferentiaza stilistic, dar care ii unescsub semnul aceleiasi profuindespiritualitati:am in vedere operele

DECEBAL de Gheorghe Dumitrescu(1975) si ZAMOLXE de LiviuGlodeanu (1968-1969), ambele pelibretul propriu al compozitorilor,ambele prezentate scenic si imprimateElectrecord.

Eugen Holban

„SÎMBRA” – UN CUVÎNT DE REZONANÞÃ DACICÃ?

�Dacã s-ar întreba cineva de ce dãmatîta importanþã cîtorva cuvinteromîneºti �spunea Constantin Noica-am rãspunde: pentru cã aceasta estepartea noastrã de cer��

Numãrul cuvintelor cunoscute dinlimba geto-dacilor este foarte redus.Din acest motiv ºi cercetareaetimologiilor întîmpinã mari dificultãþideºi este sigur cã printre cuvintelestrãvechi cu origine necunoscutã semai aflã unele capabile sã îmbogãþeascãacest fond. Între cuvîntul sîmbrã, cuetimologie necunoscutã, frecventfolositã în trecut, în Moldova,Transilvania ºi Banat ºi cuvîntulsîmbure, inclus în fondul geto-dacic,existã oarecare asemãnare foneticãuºor sesizabilã, dar sensurile lor suntatît de diferite, încît nu se poate discutadespre o înrudire. Cuvîntul sîmbrã estemenþionat în toate dicþionarele noastreîn sensul de tovãrãºie, asociere (înspecial la arat, la pãºunatul vitelor etc.).

În cartea �Þara Oaºului� (Culturamaterialã) Gh. Focºa spune cã �Sîmbraoilor este o sãrbãtoare pastoralãstrãveche ºi complexã ce se desfãºoarãdeodatã cu deplasarea turmelor de varã.Obicei cu semnificaþii multiple,

economice, sociale, estetice,distractive, în care participã întreagaobºte a satului�.

O cercetare minuþioasã efectuatã însudul Moldovei a confirmat celemenþionate în dicþionare, dar numaiparþial. În zona Vrancei asocierea seface într-adevãr de cãtre crescãtorii deoi în vederea întocmirii unei stîni.

În cea mai mare parte a satelor dinzona Covurlui, cuvîntul a fost folositfrecvent pînã acum aproximativ 50 deani în cu totul alt sens ºi anume, detimpul cel mai potrivit semãnãriicerealelor. Timpul arãturilor ºiînsãmînþãrii cerealelor este împãrþit aiciîn trei sîmbre: Sîmbra I cînd seînsãmînþeazã floarea-soarelui ºimazãrea; Sîmbra a II-a cînd seînsãmînþeazã orzul ºi ovãzul ºi Sîmbraa III-a cînd se însãmînþeazã porumbul,meiul, dovleceii, pepenii etc.

�Sîmbra �spun ei- este aºa� cumsã spun cînd trebuie sã semãnãmsãmînþa. Porumbul trebuie semãnat însîmbra lui�.

�Sîmbra orzului, adicã timpul lui.Dacã nu l-ai însãmînþat în sîmbra lui,nu e bun, n-ai fãcut nimic�. �Oricesãmînþã se bagã �în pãmînt- la sîmbra

ei�. Satele în care apare cuvîntul sîmbrãcu semnificaþia de potrivealã aînsãmînþãrilor se gãsesc �cu uneleexcepþii- pe colinele Covurlui,extinzîndu-se pînã dincolo de tîrgulFãlciu, judeþul Iaºi. În partea de vest, lapoalele colinelor Tutovei, cuvîntul afost gãsit sporadic, pînã aproape deMãrãºeºti.

Cercetãri mult mai reduse caintensitate efectuate ºi în judeþele Iaºi,Bacãu, Suceava ºi Bistriþa Nãsãud(Valea Zagrei) nu ne-au relevat sensulde TIMP OPTIM. Judeþele amintite nuºi-au epuizat însã sursele de informare.

Afirmînd cã prin aceastãsemnificaþie necunoscutã pînã acum cese referã la timpul optim pentrusemãnatul seminþei �probabilîmsîmburirea- sîmbrã se apropie decuvîntul sîmbure, de fapt tot o sãmînþãsau un miez al lucraãrilor, nu credeamcã greºim prea mult.

Dacã etimonul va fi sau nu integratfondului de cuvinte geto-dacice, rãmîneîn sarcina unor cercuri viitoare.Deosebit pentru limba noastrã estefaptul cã prin introducerea acestui nousens, sfera semanticã a sîmbrei selãrgeºte, localizînd-o totodatã mult maitemeinic în spaþiul românesc.

Consider util a da acestã notiþãdespre traci care sunt o parte dinstrãmoºii noºtri, pentru cã mai suntîncã intelectuali români care neagãexistenþa lor.

Dacã etnia valacã este pomenitã

Câteva cuvinte despre TRACI în Rapsodiile lui Homer Prof Maria Criºan

la Homer doar o singurã datã, înCântul al 2-lea al Iliadei, versul 739,în acuzativ singular, sub forma de Î(=pe valahul cel blond), în schimb,despre traci, rapsodul pomeneºte depeste treizeci de ori, aceasta ºi pentru

faptul cã tracii au luptat la Troia caaliaþi ai troienilor, dar ca ºi cei mainumeroºi ºi ca cei mai viteji, astfelîncât, nu rareori Homer îi numeºtechiar troieni, confundându-se cu ei.Ne place sau nu aceastã etnie,

86


pomenitã, dupã Homer (trac deorigine) - ºi de Herodot ºi deThucidide (care ºi el era trac deorigine) ºi de imensa majoritate aistoricilor ºi geografilor care le-auurmat - ºi care a fost o parte dinstrãmoºii noºtri, - ea a fost o relitateindubitabilã.ÈòÝî, áêïò,în dialectul atic,Èòçßî, ßêïòîn cel ionic, la plural

ïß ÈòÜêåò/ÈòÞêåò,desemneazã, ca substantiv, etnosul,individul/indivizii trac-i.

Ca adjectiv, ca grafie identic cusubstantivul, înseamnã, - în afarã detracic ºi pãr creþ, de om sau animal(oaie).

Despre TRACIA ca þarã

ÈòÝêç,aflãm din Il.2,845; 11; 22; 23; 230 -cã este o regiune situatã la nord deHelada, învecinatã la sud cu Peneios(azi Salamvria) ºi Marea Mediteranã.E drept cã nu mi se oferã limiteleexacte ale ei, dar din Il. 2, 845 aflãmo serie de pãrþi ale acestei þãri: Pieria,Ematia, Paeonia, cu populaþiipaeoniene ºi ciconiene (un rest alpelasgilor); ca munþi ni semenþioneazã Haemusul ºi Athosul, carâu Axios (azi Ossa) cf. Il. 14, 227.Þara este foarte bogatã în vite ºi viþãde vie (Il.11, 222 ºi 9, 72); ea este ºilãcaºul vânturilor, de unde ºi fireaasprã a locuitorilor ei, dar ºi a bãrbãþieilor. Tracia este dupã Homer (Il. 13,301, ºi Od.8, 361) locul de baºtinã azeului rãzboiului Ares/Marte; acelaºilucru susþine ºi Ovidiu în Scrisorile

lui din exil (2, 9, 45; 3, 6, 32; 3, 6,35; 4, 6, 29; 1, 7, 14; 4, 7, 45...) cazeu important al geþilor, geþii fiind ºiei traci, cum spune Herodot (sau,poate invers, tracii fiind ºi ei geþi, cãcietnia getã/hititã pare sã fie cea maiveche - mileniul trei î.e.n. Dintre maimulþi regi/prinþi traci, participanþi laRãzboiul Troian, cel mai desmenþionaþi sunt Anténor ºi Akamáa.Anténor, de pildã, este pomenit, i.a.ºi în Il. 3, 148; 7, 347-348; 3, 148 ºifrecvent apãrând Poarta Scheianã,cãci, ca punct strategic, era cea maiimportantã poartã a Troiei fiind ceamai monumentalã (ca ºi, mai apoi, ceaa Upsalei).

Anténor este acel rege care aconstruit cea de a 2-a cetate Troia,în nordul Italiei, numitã mai târziuPatavium ºi, în cele din urmã, Padua,dupã cum ne relateazã Plinius (1, 53,1), subliniind cã el se nãscuse la Troia,cetate numitã Patavium în vremea sa.(Prima cetate Troia, construitã dupãdistrugerea celei autentice, a fost ceadin Sicilia ridicatã de ºi ortacii sãi ºiale cãrei ruine se mai vãd ºi astãzi).

Regele/prinþul trac Akamás, fiu allui Tezeu (Il.2,823,844) era consideratcel mai înþelept ºi cel mai curajosdintre toþi prinþii traci, participanþi laRãzboiul Troian (Il. 3, 148 f.f.; 7, 347;6, 31), însuºi numele sãu - poreclã,cel de Akamás, însemnând neostoitul.

Un alt prinþ, numit tot Akamás,conducãtor al dardanilor, fusese fiullui Anténor ºi ucis de Meriones (Il. 2,283 etc.); [(un altul, numit identicfusese fiul lui Eusoros ºi ucis de AiaxTelamonianul (Il. 2, 841; 5, 462 ºi6,8) ºi a mai fost ºi un al 4-lea Akamás

ºi tot prinþ trac)].Meriones este fiul lui Molos din

Creta, un erou foarte curajos, prietencu Idomeneu (Il. 2, 651; 7, 165; 17,610; 23, 112, etc.), cel din ordinulcãruia Dicktys Cretensis, -înmormântat alãturi de Idomeneu înKnossos (Insula Creta) - dupã cumreiese ºi din inscripþia de pemormântul lui, a scris EfemerideleRãzboiului Troian, cu litere feniciene,dar în greceºte; papirusul descoperitde niºte ciobani, profanatori demorminte, le-au înmânatproprietarului oilor - Praxide - care,la rândul lui, a fãcut totul sã-i parvinãlui Nero. Împãratul apoi, a dat ordinlui Cornelius Nepos sã le traducã înlatineºte, ceea ce s-a ºi înfãptuit.Faptul cã Dictys Cretensis ºi DaresPhryguis, - participanþi la Rãzboiultroian ºi autori ai Efemeridelor suntmai puþin cunoscuþi decât Homer,este pentru cã poemele homericefuseserã date la ivealã sub tiranulPisistrate - adicã în sec. VII î.e.n., învreme ce Jurnalul lui Dictys, dupãcum vedem, opt secole mai târziu.Jurnalele celor doi - Dictys ºi Daressunt cuprinse în BIBLIOTHECAHISTORICA al lui Diodor din Sicilia,suplinind cãrþile V-XI care oricumlipseau, dau au fost publicate ºiseparat sub titlul DICTYSCRETENSIS, DARES PHRYGIUSET HOMERUS BELLI TROIANISCRIPTORES PRAECIPUI...BASILEAE, PER PETRUM PERNA,1573, iar cartea se aflã ºi la BibliotecaAcademiei din Bucureºti la Cabinetulde Carte rarã, la cota: I 339190.

Spatiul Traco-geto-dac/roma-nesc, a fost, timp indelungat, un spatiual rabojului � scrierea/notarea pelemn.

CIVILIZATIA LEMNULUI – SCRIEREA PE LEMN RABOJ -PUPAZEE(PISTOLNICE)

Istoric-cercetator Gheorghe Serbana

Cind spunem colac peste pupaza,este ceva rau, insa colac peste pupatde zee(zine) este ceva normal. Acestaeste matriarhatul existent si azi. Piesa

de rezistenta este o pupaza de peste900 de ani vechime, din comunaHarsesti, satul Batia, ce reprezinta ofemeie in costum popular, iar talpa

87


cu inscris (sigiliu), pentru colaculzilei(zeei), boboroada, bradosi saucolindete.

Mai tirziu, au aparut inscrisuri peaceste pupeze.

Pe pupaza veche se poate observasarpelede pe plexul statuetei(pupezei).

Colacul �stampilat� era ofranda

adusa zeei � zilei, (MAMEIMARIMANDRA).

Cind sint evenimente mari, se daucolaci zilei (zanei) (sa dai colac zilei)si sint depusi la troite).

Cu privire la pupezele expuse vaindemn la meditatie. Lumea geto-dacilor a avut scrierea pe piatra si

placute din metal sau vase de metalsi ceramica.

In 1877, in timpul Razboiuluipentru Independenta, un abalar, unsatean din Harsesti, Valea Codmenei(Valea Uriasilor), a tinut evidenta unuibattalion, cu scriere pe verticala,orizontala si dextro, pe placuta delemn � un adevarat initiat.

DECEBAL - un nume si un regecare a facut sa se infioareconducatorii marelui imperiu Roman,care a adus la granita dunareana,danubiana sau istriana un numar delegiuni romane nejustificat de mare,o forta necunoscuta ce a atrasdintotdeauna strainii spre acestpamant romanesc, dacic, get, trac,moldav, transilvan, dobrogean,crisan, muresan, fagarasan,banatean, oltean, siretean,basarabean, cadrilateral, ragatean,almajan, oosean, maramuresean,ardelean, sau cum s-a numit el pesteveacuri din cele mai vechi timpuri: �Tara de dincolo de negura � sauTARA ZEILOR.

Niciodata pana la conducatorulTraian marele imperiu roman nu aindraznit sa se avante spre taraCarpatina de dincolo de Istru. Auocolit prin Panonia spre a atingegranite triburilor galice si celegermanice, au cautat noi teritorii inAsia si Africa, dar nu au trecut apasfanta a fluviului cu � cap � de trident( IS � TRI, sau � Sunt TREI intr-unul � ), cel ce purta � marca � luiDAN ( � Dan � UBIUS�, de undeDAN � E � MARCA, sau Dar � DAN� ia, Dar � DAN - ele), numita si�DUNA CEA REA� (Dunarea, cuexpresia �Ma fac Dunare de

REGNUM DECEBALII – CEI DIN NEAMUL CALULUI

De George V. Grigore

suparare!�), semn-simbol alTROIANULUI � Munte al Cerului �Piramida rasturnata peste noi � GauraNeagra Cosmica Distrugatoare siCreatoare, Apolinica si Artesiana.

Ce l-a facut pe Traian, cel uitatde istorie si fals mentinut in folclorulromanesc - datorita confuziei dintreTROIAN si TRAIAN � sa caute aursub Tatanile Lumii, sub Polul Get, afost starea de faliment general in carese afla Imperiul Roman si dorinta dea muta la Roma � Taina Lumii � aflatala Sarmisegetusa, sau Centrul dePutere Spirituala Mondiala.

Aurul tezaurului dacic � a salvat� starea de desfrau imperiala si a facutsa se inalte noi monumente ale uneireligii furate, religie care isi mentinescaunul de domnie in peninsula informa de SICA - sabia curbata adacilor sicani stabiliti in Sicilia , semntacut al semilunei Taur Ceresc ce seafla dincolo de Praporul ce desparteVazutele de Nevazute.

Dar ce legatura este intre Decebalsi Basarab? Ce legatura duce maideparte spre marea familieconducatoare a Musatinilor ? Ce esteCasta IO, cine erau Tracizii, CavaleriiDanubieni, Cavalerii Traci,Sagetatorii,Centaurii, Dioscurii, SfantulGheorghe � Purtatorul de Biruinta, Fat� frumos, Calul troian, Calul � Om,

Cabalinii (de unde si Cabala, Caloianul)si chiar COLUMNA TROIANA, careanagramat inseamna UN OM CAL �TROIANA, ce se ridica si astazi, dupa2000 de ani � protejata de o fortanestiuta � deasupra capitalei latine,infasurata ca un Sarpe Naja Rege cese ridica spre bolta � Scara a Cerului,Surub al miscarii ce ne apropie deLumea Lui Dumnezeu si desfiinteazapiciorul Pocalului (A � POCAL �LIPSA), aducand Fiala si Patera,PANTEONUL sau LUMEA ZEILORpeste noi ?

Pentru a satisface si pe ceipasionati de Dan Brown pun siintrebarea: ce legatura este intre �Codul lui Leonardo da Vinci � siDecebal?

Dar legatura cu Staretia Sionului,Rennes-le Chateau, Templierii,Francmasonii, Iluminatii, Roza-crucienii, Ordinul Fratiei Polare,Graalul, Sinarhia, Staretia Galilor,Societatea Alpha-Galates, SarpeleRosu, si alte fratii si organizatii maimult sau mai putin secrete?

Taina Lumii noastre Materiale seafla aici: DE CE ? BAAL ? sau ZECEPENTRU ROMANIA, semnul lui IOsau Jupiter � Fugerul Imateriei, NegruVoda sau Vidul Cosmic, CoarneleCerbului Fermecat-Solomonit sauRadacina noastra din Cer.

88


Sinuciderea regelui Decebal, o falsã interpretare

Dumitru Radoi

REZUMAT CONGRES

Deºi au trecut 1900 de ani de lacucerirea Daciei de cãtre romani, sepune ºi azi, tulburãtoarea întrebare:cum a murit regele Decebal? Pornindde la scenele cunoscute, toþi istoriciiau susþinut teza sinuciderii acestuiapentru a nu cãdea viu în mânainamicului.

Confirmarea uciderii în luptã o

gãsim în scrierile lui Dio Cassius ºiPliniu cel Tânãr care, într-una dinscrisori (LX III, 14), spune clar: �Decebal a alungat din cetatea sa descaun ºi din viaþã�; deci fugãrit ºiomorât, dar autorul nu oferã detalii(cum ar fi sinuciderea regelui, dar peimaginea cunoscutã nu se vede sicaîn carnea gâtului, cu sângele gâlgâind.

Chiar dacã am menþine ipotezasinuciderii lui Decebal, care, în logica

noastrã, pare a fi plauzibilã,considerãm cã, în aºteptarea unor noiizvoare, ar trebui sã ne luãm unelerezerve. ªtim cã dacii erau luptãtoricare nu se temeau de moarte. Luptau,cum se spune, pânã la ultima suflare.Cãci numai moarte în luptã, nusinuciderea, le asigura �credeau ei �urcarea la Zamolxis. Sã-ºi fi permisMarele lor Rege o excepþie? Sã maireflectãm.

Reconstituirea integralã aColumnei lui Traian a fost o necesitateºi o datorie de conºtiinþã.

Pregãtirea profesionalã de istoricarhivist- restaurator ºi facsimilistspecializat în epoca medievalã, ceeace a presupus implicit ºi cunoºtereatuturor limbilor în care s-au redactatdocumentele realizate în aceastãperioadã, mi-a dat ocazia sã refac printehnici manuale o parte din tezaurulizvoarelor istorice din þarã ºistrãinãtate ce este expus în prezentîn peste 30 de muzee din România.Aceasta a fost premiza de plecarepentru executarea celei mai complexelucrãri din domeniu: realizarea uneicopii la o scarã mai micã a Columneilui Traian de la Roma. Pe durata a10ani am reuºit sã duc la bun sfârºitrealizarea acestui grandios proiect.

Soluþia finalã a rezultat în urmaunor numeroase experimente ºiinvestigaþii realizate din aproape înaproape. Având în vedere contextultehnologic de la data executãrii ei, culimitele de rigoare impuse, am recurs

ºi la soluþii �inovatoare� mai puþin�ortodoxe�. Metoda prioritarã aplicatãa fost desenul. Tehnologic, deseneleau fost realizate prin tehnicãfotograficã ºi metaloplastie,înºtraifuri fragmentare ce constituieregistrele frizei spiralate pe toatãînãlþimea coloanei (vezi ilustraþiile cese referã la lucrarea executatã demine).

Pãnã la urmã, am ales realizareaei din 5 module demontabile, relativuºoare, din lemn de tei ºi stejar, lemnulfiind un material ce mi-a permisrealizarea volumetriei generale dar ºiincizarea detaliilor de la baza columneisau din vârf ,fiind ºi un suport posibilpentru celelalte tehnici alese. Înãlþimetotalã este de 2.50m. Aprofundândacest subiect a cãrei realizare practicãa durat atâþia ani ºi din considerentefinanciare, nefiind susþinutã de nici oautoritate din domeniu de la vremearespectivã, deci, numai din resurseleproprii, am continuat totuºidocumentarea ºi experimentarea prinrealizarea unui fragment din columnã

la o scarã mai mare, ca o piesã unicãde sine stãtãtoare, ce este expusã înColecþia particularã pe care amdenumit-o �Daruri Strãbune� dinsatul unde m-am nãscut, Habic,judeþul Mureº, piesa respectivã fiindgânditã ca un mijloc util de informareteoreticã ºi practicã, constituindu-sela urma urmei ca un �bun cultural�de colecþie.

Reconstituirea ºi analiza columneinu poate fi nici pe departe consideratãîncheiatã. În viitor este necesarãstudierea altor detalii referitoare la:

� formaþiunile dacice de luptã.� elementele de preheraldicã ºi

vexilologie.� costumaþia de luptã.� ornamentaþia tradiþionalã.� aedificiile militare, civile ºi sacre

prezente în fundal.� prezenþa femeilor ºi copiilor pe

columnã.� precizãri cartografice pe teren

în conformitate cu cerinþelearheologice ºi în lumina ultimelordescoperiri arheologice.

“DECEBAL – – – – – icoana pãmântului”””””repere iconografice

istoric Olivia Tulbure Strachinã

Documents

Nr. 33 Iunie 2006