Nr. 5 (71) · Casa de Creaie a Republicii Moldova · mai 2017
Realiti Culturale Revist de etnogRafie, folCloR i CultuR ConteMpoRan
valentina Gâlc la muli ani, stimat doamn!
Pavel Popa, redactor-ef
dr. Varvara Buzil, Muzeul Naional de Etnografie i Istorie Natural
dr. hab. Victor Ghila, AM
dr. Mariana Cocieru, AM
Gheorghe Nicolaescu, Cabinetul metodic al Ministerului Culturii
Proiectul „Realiti CultuRale” nr. 5 (71) mai 2017
Adresa: mun. Chiinu, str. Bucureti, 68, of. 338, 324 Tel.: (+373 22) 20-25-53 (redacia) Mob.: (069) 39 24 98 (P. Popa) Fax: (+373 22) 20-25-55 E-mail: popapavel55@gmail.com
ColeGiul de redaCie
Sumar tatiana butnaru Rosturile verdelui matern în poezia lui Ion Vatamanu ..................1
colectivul bibliotecii Pentru coPii, drochia Creativitatea nu are hotare ................................................................3
aurica Morari Revenirea acas a poetului Bogdan Istru ........................................3
M. Andrie Te-atept Isuse-n casa mea..................................................................4
duMitru PsAt Adevrul lui Karl Marx despre români .............................................5
anatol ereMia Destinul cuvintelor 12 ..........................................................................7
daniel rotaru Pisicul Tom i petiorul Bul-Bul.......................................................8
ion doMenco Cu porile sufletului larg deschise ....................................................9
Maria Mâtcu Cartea „Durerea visului“ de Dumitru Hasna ............................. 10
Pavel PoPa Iertciunea – act ceremonial cu valoare simbolic .................... 11
ecaterina baraboi, rodica Munteanu „Femeie cu chip de lcrmioar“.................................................... 15
ecaterina cernatu Valentina Gâlc – destin pe altarul cântecului tradiional ........ 16
MAriA scoAr Oportuniti, succese, avantaje ....................................................... 18
Mariana cocieru Modaliti de transstilizare a folclorului în creaia lui Creang .... 20 Reportaj foto ........................................................................................ 25
VAlentinA rileAn „C nu e om s nu fi scris o poezie“ .............................................. 22
AleXAndrinA BÂnZAri-AntoHi, corinA ilieV Performanele colii de Muzic „George Enescu“ la aniversarea de 60 ani ................................................................... 22
Sergiu Cojocaru
Nr. 5/2017 • 1 Dr. TaTiana BuTnaru
unor reprezentani aizeciti, cum ar fi G. Vieru, L. Damian, I. Vatamanu pentru a materializa conceptul pop- ular despre vitalitatea spiritual a neamului. Verdele este modul de in- tegrare în spaiul universului, a unei filosofii existeniale determinat de ritmul micrii. L. Damian invoc verdele pentru a substanializa setea de primenire, de împlinire sufleteas- c., Verdele matern” este verbul care ne ocrotete i ne asigur vitalitatea,
este curgerea dialectic a vieii i a naturii. Pornind de la, invocaia magic a rapsodului anonim”, I. Vatamanu la fel ca i co- legii si de generaie con- tureaz un destin al frun- zei i al verdelui, Tremurul frunzei de copac”, de unde pornesc impulsurile artis- tice ale creaiei sale, este o învolburare dialectic ce prelungete vibraia popular. Rosturile, ver- delui matern”, venic verde”, dau natere unui zvâcnet de frunz, capabil s pstreze universul intu- iiei populare cu firescul improvizrii lui: Verde, numai cer, /Verde, numai es, /A czut poetul –/ Stea în univers. /A iubit poetul/ara lui de frunze, /O iubire verde –/Ierbile pe buze. (I. Vatamanu,
Verdele poetului)
Detaarea de convenia folclo- ric are loc undeva în miezul sub- tilitilor artistice, iar apropierea se realizeaz în plan concret senzorial. În conturarea verdelui, I. Vatamanu vede întruchiparea unui crez popular de profunzime mioritic. Autorul se integreaz în subtextul acestui crez prin dorina de a permanentiza, a se disimula în acel, venic verde” al universului „ca frunza”. Or, aceasta, îl determin sa fie ademenit de legea frunzelor într-un joc, am spune, puin verosimil. Ciclul De ziua frunzei este o avalan de metafore, care la originea lor provin din semnificaia conceptual a tradiionalului „frunz verde”. De exemplu: i-am zis frun- z- colindare, /Din cântare în cân- tare/Tot o frunz cltoare –/Frunz verde de nu moare (I. Vatamanu, i- am zis frunz)
Dei atmosfera liric este redat cu mijloace moderne, sinteza folclo- ric de viziune predomin i însu- fleete universul poeziei. Atmosfera folcloric este condensat prin pro- cedeul anaforei, care stilistic aprofun- deaz substana estetic a versului. I. Vatamanu, la fel ca i L. Damian, este un inovator în domeniul folclorismului i reprezint, dup cum apreciaz o asemenea situaie D. Cesereanu „sal-
Rosturile
verdelui matern în poezia lui Ion Vatamanu
Preferina pentru fondul mitic al folclorului românesc constituie o latur esenial a scrisului lui I. Vatamanu, care respectând cu strictee principiile transfigurrii pop- ulare, îi redimensioneaz versul potrivit unor elemente de sensibilitate modern. Po- etul transcende tulburtor în peisajele rurale „cu flori de mzriche” prin intermediul unor mijloace moderne de exprimare, el posed o estet- ic a transfigurrii folclorice precedat de o simplitate revelatorie. I. Vatamanu se detaeaz de impulsurile nevralgice ale curentelor moderniste, pentru c de la distan, prin contemplare i meditaie, s revin la suges- tia mitico – folcloric, dar în acelai timp s se menin în contextul unui sistem de imagini de semnificaie modern. Versul: La ce-mi trebuie mie/Atomul?!/Oare nu – nflorea/Pomul?!/Oare nu iubea/ Omul?! (I. Vatamanu, Basmaua)
Nu conine pur i simplu o în- trebare retoric, pe care o resimte autorul într-un moment de decepie sufleteasc, determinat fiind de rit- murile tehnicizrii i consecinelor nefaste ale revoluiei tiinifice. Este mai degrab protestul unei generaii împotriva apocalipsei timpului, a tot ce se opune spiritului creator al omu- lui. De aceea o metafor precum este „un verde ne vede”, ori, matern frun- z-n ram” esenializeaz o stare de spirit, un concept de via omeneas- c, ea conine o cheie poetic pentru deschiderea multipl a temeiurilor spiritualitii autohtone. Metafora verdelui des întâlnit în poezia lui I. Vatamanu culmineaz un simbol universal de origine folcloric i face referin la un complex de imagini artistice tradiionale. Dup spusele criticului român G. Drgan verdele, întruchipeaz umanul, sperana, vi- talitatea, nemurirea, principiul femi- nin (fertilul protector)” [1, p. 72].
Conceput drept, emblem a salvri, a luminii spirituale” [2, p. 72], verdele e omniprezent în sistemul po- etic eminescian, precum i în scrierile
2 • Nr. 5/2017
tul artistic de la cantitate de calitate, prin care s-au obinut valori literare superioare, derivate din folclor i con- jugate cu alte influene particulare” [2, p. 60]. Viziunea artistic a acestor sc- riitori e determinat de dou orientri ce coexist simultan: modernist i tradiionalist. Dac creaia fiecrui autor în parte ar fi analizat prin aceast corelaie, ar rezulta c orien- tarea tradiionalist se reconforteaz permanent din inovaia artei moderne, fenomen care potrivit opiniei cerce- ttorului D. Grigorescu include, nu numai înnoirile aduse expresiei poet- ice, dar i acele semnificaii prin care poezia modern continu tradiia sec- olelor anterioare” [3, p.11].
Orientarea modernist la rân- dul ei se infiltreaz în substana lir- ic a tradiiei autohtone cu profunde însuiri naionale, ce pornete din filonul popular i se afirm treptat în creaia unor scriitori cu un fond ar- tistic comun, dar cu variate mijloace de investigaie poetic. Începând cu Baudelaire i terminând chiar i cu unele individualiti artistice basara- bene, permanent în literatura secolu- lui XX, s-a simit necesar o înnoire a expresiei lirice pe msura unor schimbri calitative din sfera artei lit- erare. Prin viziunea estetic asupra lumii, precum i inovaia formulei poetice, I. Vatamanu confer folclo- rismului un îneles modern.
Orientarea tradiionalist se manifest printr-un mod concret de generalizare a materialului de via, printr-o serie de detalii rustice i mo- tive autohtone. Atunci când invoc anumite crâmpeie din natur sau ambiana rustic a meleagului natal, „la Bucovina sus, la dulcea Emines- cu”, I. Vatamanu se orienteaz mai mult spre un tradiionalism infiltrat prin filiera elementului folcloric.
Analogia stilistic cu folclorul, modalitate interceptat înc de T. Arghezi, se realizeaz, mai mult în contextul subtilitilor artistice. Prin repetrile ritmice a unei imagini ar- tistice similare. I. Vataman intuiete „o continuare de frunze”, care dup expresia criticii literare red, „cir- cuitul vital în natur... ba intensi- ficând un sentiment de nostalgie, ba dimpotriv –accentuând vitalitatea omului i a firii” [4, p. 218]
Modalitile oximorone despre destinul frunzei este tentaia unei meditaii grave, a unei resurecii spir- ituale în cadrul unor probleme exis- teniale, unde eroul liric al poeziei lui I. Vatamanu se regsete i revine la o condiie fireasc de via: Iar noi soseam acas, /Pur i simplu acas, /La casa de frunze: /Geamul- frunze, /Pragul- frunze, /Vecini rdcini, / Cer de rân, /Pmânt de lumin, /i casa de frunze tot coborând/În pieptul iubitului nostru pmânt (I. Vatamanu, La casa de frunze)
Corelaia detaliului artistic al frunzei cu astfel de motive tradiio- nale, cum ar fi casa, râna, lumina, pmântul confer versului o inten- sitate emoional deosebit. Faptul poate fi demonstrat în baza mai mul- tor exemple, care în plan stilistic confirm prezena folclorismului. Personificarea frunzei semnific proiectarea unor vibrante stri su- fleteti, este punctul de plecare spre depistarea i aprofundarea conexi- unii interioare cu universul.
Prin „cântecul de frunze” into- nat de I. Vatamanu se poate face o analogie direct cu doinele populare. Bucuria i tristeea, dragostea i sen- intatea luntric se condiioneaz reciproc, ele vibreaz cu nostal- gia trecerii timpului. Melodicitatea versului, claritatea, profunzimea îngemneaz orizontul poetic al ver- sului lui I. Vatamanu cu simirea pop- ular: i-am zis frunz de iubire, /De mireas i de mire, /Dar în frunz – logodire, /În logodn – înnemuire (I. Vatamanu, i-am zis frunz)
În ultima instan, nuana fig- urat a imaginii frunzei este adap- tat unui sens major, care semnific ideea de batin: Frunza cea de pe copac, /Pomul cel de pe meleag, / Frunza cânt pe copac, /Iar copacul pe meleag, /Iar noi doi, în umbra lui, / Îi cântm pmântului: /Mie mi-i drag, /ie i-i drag... (I. Vatamanu, Ideal)
Metaforele revrsate în ritm de od ne duc în preajma unui cântec continuu al sufletului, izvorât din de- plina îngemnare cu fiina Patriei, cu frumuseea strdaniei umane, a unei etnii multiseculare zmislit în aceast pledoarie poetic. I. Vatama- nu cânt sfânta dragoste de ar i
asemenea autorului anonim o încad- reaz în intimitatea fireasc a senti- mentului, dându-i posibilitate s se integreze în jubilaia, srbtoreasc a universului, prin proiectarea unor stri lirice de sorginte eminescian. Verdele batinei se declaneaz ul- terior în poezia lui I. Vatamanu prin amplasarea spiritual a elementelor vitale din spaiu terestru, pentru a reveni, acas la prini”, unde firul de iarb îi gsete resurecie în, harta poeziei” sale, pentru a cân- ta i a plânge, a înla rugciunile sale pentru iubirea de meleag, acolo unde în lumina selenar a cuvântu- lui îi gsete prefigurare: „un întreg pmânt, /Tot purtând un legmând/ Alte frunze de cuvânt (I. Vatamanu, i-am zis frunz)
I. Vatamanu se regsete în sub- limarea sofianic a sentimentelor general - omeneti în conformitate cu un stereotip de credin popular binecunoscut. Poetul exploreaz înelesurile filosofice ale miticului i se integreaz în categoria estetic a verdelui printr-un sistem de simbolu- ri tradiionale de o nuan specific. Autorul se identific cu, mitul darnic al luminii”, suprapus polaritii sale fundamentare pentru ca parcurgând traiectoria timpului, sa ating di- mensiunile unui, Zeu - Arbore” în împria infinit a germinaiei uni- versal, cea a verdelui”.
Note: 1. Gh. Drgan. Poetica eminescian
temeiuri: folclorice. Iai, Editura Junimea, 1989.
2. D. Cesreanu. Arghezi i folclor- ul. Bucureti, Editura pentru Lit- eratur, 1966.
3. D. Grigorescu. Direcii în poezia sec. XX. Bucureti, Editura Emi- nescu, 1975.
4. E. Botezatu. Poezia i folclorul: puncte de jonciune. Chiinu, Editura tiina, 1985.
Nr. 5/2017 • 3
coala de Arte Plastice pentru copii din or. Dro- chia este o instituie cultural cu tradiii vechi, iar profesorii ei s-au obinuit s-i uimeasc pe toi cu rezultatele lor – diferite expoziii de picturi i alte articole de creaie ale copiilor. Aderând la Serviciul Nou de Bibliotec „Creativitate & accesibilitate”, dna Ludmila Tetco, profesoar a AP i-a exprimat do- rina de a-i uimi pe toi cu o nou gam de lucrri, acestea fiind din domeniul vestimentaiei, modei.
Ideea ne-a intrigat i pe noi, colaboratorii Bibli- otecii pentru Copii Drochia. Au urmat zile de forfot i agitaie din partea tuturor, iar NOVATECA avea s-i poarte i pe copii i pe îndrumtorii lor în cele mai uimitoare secrete ale orientului: s-au vizionat filme, s-au studiat diferite obiceiuri i tradiii, s-au analizat lucrri de art, s-au organizat i nite excursii virtuale – toate prin Internet.
Primele lucrri au prins via dup mai bine de o lun de zile. Au fost de bun augur: ideile au înce-
put a se îmbulzi la ua atelierului de creaie. S-au gsit i deeuri din materiale la unul din atelierele de croitorie din ora, iar la piaa lucrurilor de mâna a doua s-a fcut rost de fel de fel de mruniuri, sticlue i petricele pentru bijuterii.
Ctre deschiderea Zilelor „Mrior-2017” 20 de costume ateptau de-a gata s defileze pe podiumul din scena Casei raionale de cultur. Cei prezeni nu s-au zgârcit la aplauze fiindc i „sultanul” i „urmaii” si artau impeca- bil. „Povestea oriental” a reuit. Mai mult ca atât: copii au fost observai de cei de la ONG „ ”, care le-a propus o cltorie
în or. Kursk, Rusia. Aici urma s se desfoare un concert festiv dedicat deschiderii Festivalului „Mr- ior-2017”, organizat de diaspora noastr.
Dac celor din Drochia le-a plcut povestea, apoi cei de la Kursk au vizionat spectacolul aplaudând în picioare.
— ineam foarte mult la colecia noastr i ne mândrim cu ea, dar nu ne-am ateptat la un aa succes peste hotarele rii. Ne-am convins c cultura poate depi graniele statale, iar în acest lucru ne pot servi ca însoitori NOVATECA i SNB prestate de bibliotec, - a remarcat dna Ludmila.
i fiindc aventura le-a plcut, ne-am propus s le ajutm i în continuare la realizarea viselor. Propunerea este accesibil i pentru ali beneficiari ai bibliotecii.
Visai, iar noi v vom ajuta la înariparea ideilor feerice ale D-str.
ColeCTivul BiBlioTeCii penTru Copii, DroChia
Creativitatea nu are hotare
Revenirea acas a poetului Bogdan Istru AuRIcA MoRARI, BP „Bogdan Istru”
Biblioteca Public Pistru- ieni, de azi înainte, va purta cu onoare numele scriitorului Bogdan Istru.
Fiecare localitate are per- sonaliti, oameni de valoare cu care se mândresc.
Scriitorul Bogdan Istru este una din personalitile din localitatea noastr.
Bineficiarii bibliotecii au pro- pus ca biblioteca s poarte nume- le scriitorului Bogdan Istru.
Traningul Advocacy m motiva s acionez pentru so- luionarea problemei la APL.
Pentru a afla opinia oa- menilor din comunitate am iniiat un sondaj de opinii cu întrebarea: „Dorii ca Bibliote- ca Public Pistruieni s poar- te numele scriitorului Bogdan Istru?”. Aceast iniiatov a de- monstrat c este susinut de o 100% din locuitori satului.
Apoi Consiliul local a luat decizia ca Biblioteca s poarte numele scriitorului Bogdan Istru.
La jubileul de 103 ani de la naterea scriitorului Bog- dan Istru, în incinta Bibliotecii publice Pistruieni sa petrecut
4 • Nr. 5/2017
festivitatea de schimbare a denumirii instituiei respec- tive. La festivitate ne-au onorat cu prezena nepoata scri- itorului dna Galina Starâ, primarul comunei dna Maria Mihalcenco, Ana Balan de la biblioteca Ordei, profe- sori, consilieri, elevi i consteni.
Amintiri de o valoare incontestabil a povestit celor prezeni nepoata scriitorului Galina Starâ, doctor eme- rit al Republicii Moldova în vârst de 79 ani.
Cu un omagiu a deschis evenimentul primarul Ma- ria Mihalcenco, care a subliniat c, a venit s cinsteasc un nume mare, o personalitate local, care este cel mai în msur ca biblioteca s-i poarte numele.
Bibliotecara Aurica Morari a menionat c, tradii- onal, va dedic marelui scriitor Bogdan Istru, care ne-a cucerit prin scrisul i cuvântul su, aciuni cultural tiin- ifice, pentru a cultiva spiritul valorilor locale.
În comunicarea sa „Bogdan Istru în amintirea con- stenilor” dna Ana Balan a redat stima i recunotina locuitorilor pe care o purtau fa de scriitor i întâlnirile lor de suflet cu Bogdan Istru acas.
Domnul Anton Guu a propus o poezie pe care a recitat-o în faa scriitorului B. Istru în copilrie i a fost apreciat de scriitor.
Simbolistica acestei manifestri, a fost plsmuit de exprimarea artistic a ansamblului „Crâovenii” de la Gimnaziul „Anton Moraru”, care recent au obinut pre- miul I la Concursul republican „i tu poi fi o stea”.
BP „Bogdan Istru” aduce sincere mulumiri primri- ei Pistruieni în persoana dnei Maria Mihalcenco, pentru susinere, nepoatei scriitorului Galina Starâ i tuturor celor care ne-au fost alturi.
IeIt dIn unIveRs poetul Domnului Bogdan Istru
În Pistruieni vzuta-i tu lumina zilei, Pe aceste stânci abrupte i frumoase. Apa Rutului i-a fost leagn Iar vatra strmoeasc alinare.
Pe stanitea asta cu multe izvoare, Prin stâncile acestea cândva ai umblat. Mireasma salcâmilor îmbttoare, O via întreag în piept ai purtat.
Pstrând în suflet amintirea, Clinchetului drag de nicoval Blândul i frumosul chip al mamei L-ai purtat mereu ca pe-o icoan.
Recunosctor o via întreag Ai fost bunului învtor, Pentru sfatul bun i îndrumarea Pe acest trâm nemuritor.
Ne închinm cu pietate În faa talentului nemuritor Prin secole îndeprtate Vei reveni în amintiri cu dor.
Dup marea srbtoare Învierea Domnului în r. Rezina tradiional se desfoar Festivalul raional al cântecului pascal la mnstirea Saharna. Printre invitaii la aceast aciune cultural a fost i Ansam- blul folcloric „Oxentencele” din s. Oxentea, r. Duba- sari. Legtura spiritual dintre capela coral „Doina Nistrului” din or. Rezina i Ansamblul „Oxentencele” este c au evoluat în localul bisericii Sf. Nicolae din s. Oxentea în martie curent.
În data de 18 martie 2017 Ansamblul folcloric „Oxentencele” a fost invitat cu un program special în cadrul Festivalului raional al cântecului pascal din r. Rezina, au fost aplaudate în scen deschis de c- tre monarhii mnstirii i colectivele folclorice din r. Rezina. Mulumim pentru aceast cltorie pe locu- rile sfinte primarului de Rezina dlui Simion Tatarov, btinaul satului Oxentea. Mult recunotin pen- tru primirea cald membrilor capelei corale „Doina Nistrului” i Preotului Nicolae Bologa din s. Oxentea, care a mers cu noi la mnstirea Saharna ca un ghid profesionist în cunoaterea istoriei i locurilor sfinte de pe teritoriul mnstirei.
Te-atept, Isuse-n casa mea M. Andrie, directorul Casei de cultur
Nr. 5/2017 • 5
AdevRul luI KARl MARX despRe
RoMÂnI De la intrarea lui Petru cel Mare în Principatele Dunrene, Rusia
s-a îngrijit de „independena” lor. Karl Marx
Karl Marx, un doct cu studii universitare de drept, istorie i filosofie (teza cu care i-a luat doctoratul a fost despre filosofii greci i nu cei rui, dup cum susin i astzi unii – D.P.), contrariat de invaziile i oprimarea ru- seasc în Principatele Române, a scris i despre marea tragedie a poporului nostru. Argumentul vine din înde- prtatul an 1964 (sic!), când la Editura Academiei Repu- blicii Populare Române vedea lumina tiparului un volum pe care scria: K. Marx: Însemnri despre români (un florilegiu de manuscrise inedite publicate i îngrijite de ctre academicianul A. Oetea i profesorul S. Schwan. Asta da îndrzneal pentru acele vremuri! – D.P.).
Lecturând atent opul din scoar în scoar, mai tre- cându-l în câteva rânduri cu privirea de la prima copert pân la cea de a patra (a-l înelege pe Marx nu e chiar atât de uor, trebuie s tii a-l vedea printre rânduri – D.P.), am ajuns la urmtoarea concluzie: una a fost marxismul cu care ne-au „îmbrobodit” fariseii sovietici i cu totul altul este Karl Marx pe care l-a interesat sincer soarta i viito- rul poporului român, lsându-ne o veritabil i vrednic lecie de istorie i demnitate româneasc.
Manuscrisele marxiste sunt i rodul lecturii volumu- lui Histoire politique et sociale des Principautes Danu- biennes al lui Elias Regnault, aprut, în 1855, la Paris, autorul colectând, înc de la 1848, diverse i multiple materiale istorice despre Principatele Române scrise de diferii publiciti francezi, dar utilizând i sursele lui Nicolae Blcescu, Ion Heliade-Rdulescu, Ion Ghica etc. Autorul celor peste 500 de pagini copertate a fost, prin- tre altele, un susintor ardent al formrii unui stat uni- tar român, ca i Karl Marx, de altfel...
În paginile crii sale Marx noteaz cele mai impor- tante momente ale istoriei, începând, întru exemplifica- re, cu asasinarea lui Grigore Ghica de ctre turci, care „trimit capul îmblsmat la Constantinopol: acolo e în- fipt într-un cui pe Zidurile Seraiului (1777), pentru c a protestat împotriva cedrii Bucovinei în favoarea Austri- ei”. Referitor la Pacea de la itov (1781), Karl Marx spe- cifica: „Abia au plecat austriecii din ara Româneasc i
ruii sub Suvorov au intrat. ara este dat prad focului i jafului de ctre acesta”. Dac pân una-alta doar turcii i habsburgii dominau principatele româneti, începând cu ocuparea Crimeei de ctre rui (1787), vecintatea rus devine cel mai mare i mai dezastruos pericol pen- tru rile Române, mai ales c „Niciodat, preciza K. Marx, situaia internaional nu a fost atât de favorabil planurilor de cucerire ale arismului ca în 1762, când marea curv Ecaterina a II-a s-a urcat pe tron”.
Rusia, printre multe altele, obine un „hatiserif” de la sultan, prin care i se permitea s se amestece în toate treburile principatelor, ea venind, de la Marx pornire, „în- totdeauna cu armat mult i jefuitoare”.
Dac rzboiul dintre Frana i Rusia, în opinia marxian, începea ceva mai devreme (prietenia dintre Napoleon i arul Alexandru, care insista s anexeze am- bele principate, n-a durat prea mult – D.P.), Basarabia, indubitabil, nu ar mai fi fost cedat ruilor de ctre turci. Marx scria: „Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparinea, pentru c Poarta Otoman n-a fost niciodat suveran asupra rilor române”. Asta ar însemna, aadar, c Ru- sia nu avea niciun drept s ia ceea ce nu-i aparinea, dar o asemenea Rusie (lecturai-l atent pe Marx în cazul dat – D.P.) nu a existat vreodat...
Învingându-l pe Napoleon, Alexandru avea votul ho- trâtor în Congresul de la Viena. „Ruii, preciza Marx, s-au artat aa cum sunt: jaful i ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile... ranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupaiei n-avea pentru muscal decât cuvinte de ur”. Parcurgând pasajele aternute pe hârtie (printre puinii care au putut s le citeasc în faza lor incipient au fost i fiicele sale Laura, Eleonor i Jenny, care le retranscriau pentru editur – D.P.), îi dai uor seama cât de sensibil a fost Marx la suferinele ranilor români, pe cât de npstuii de boierii lor, pe atât de jefu- ii i schingiuii de ctre rui. Kutuzov declara cu cruzi- me: „Vi se las ochii, ca s putei plânge”.
Referindu-se la rscoala lui Tudor Vladimirescu, K. Marx face urmtoarea remarc elogioas: „Vladimirescu era patriot român... Pentru el rusul i fanarioii sunt dumanii cei mai mari... Tudor respinge aliana rus... Uciderea lui este un asasinat mârav”. Totui dup 1821 intervin i ceva schimbri, deoarece, sturându-se pân i ei de fanarioii lor, turcii accept iari numirea de domnitori pmânteni, care, observ Marx, „au pus la locul de cinste limba româneasc dispreuit de retorii Fanarului”.
Coborând mai la vale, s vedem ce ne spune Karl Marx (o descrie pe larg – D.P.) despre ocupaia ruseas- c din timpul Rzboiului ruso-turc din 1828-1829, când 150 de mii de rui au invadat, mai dihai decât lcustele, întreg pmântul românesc. „Au avut loc excese groaz- nice, concretizeaz Marx. Contribuii de tot felul în pro- duse, furaje, vite, corvezi, hoii, omoruri etc. Brbai i femei au fost înhmai ( jug pe care îl purtm i astzi – D.P.) la care cu vizitii cazaci care nu-i cruau nici bâta, nici vârful lncii lor. Peste 30.000 de români fur smuli de la lucrrile câmpului pentru a servi ca animale de munc”. „Jaful i haosul” au inut pân la 1835, adic înc ase ani dup terminarea rzboiului i Pacea de la Adrianopol, în care muscalii, ca „învingtori”, au dispus
duMitru PSAt
6 • Nr. 5/2017
cum au vrut de Principatele Române, care ajunser mar- f de târg între otomani i „curtea protectoare”: „Orloff, în numele arului, propune sultanului s cumpere cele dou provincii, oferindu-i 36.000.000 fr.”.
Printre altele fie spus, Marx observa: „Rzboaiele Rusiei împotriva Turciei au loc întotdeauna atunci când la grania de apus a Rusiei domnete pacea i când Euro- pa este ocupat, într-un fel sau altul, în alt parte”.
Apropo. Între 1829 i 1835 guvernatorul general al Principatelor Române a fost Kiseleff, timp în care româ- nii îi pierduser orice urm de independen i libertate, deoarece veneticul, prin for i dictat, a înlturat (alun- gând, închizând, omorând – D.P.) pe toi românii care protestau împotriva „excelenei sale”. „Curtea protectoa- re”, astfel, „ne scpa” de „semiluna” care ne „amenina” cretinismul... În aa mod „fraii notri pravoslavnici s-au jertfit pentru noi” (o fars mai înltoare la Poarta tutu- ror religiilor nici c putea exista – D.P.). În iunie 1940 i august 1944 „glorioasa” armat roie „ne-a eliberat” de „exploatatorii notri i de cretinismul nostru”. Vorba lui Eminescu: „Vreme trece, vreme vine. / Toate-s vechi i nou toate”. Dar i vorba lui Marx, întâi trebuie s trim tragedia istoric, abia apoi s ne dm seama de farsele ei! Am învat ceva pân acum? Nimic. tii de ce? Fiind- c suntem o „naiune prea deteapt” ca s mai avem ne- voie de istorie. În schimb, „percep” câte ceva unii dintre „ex-bravii notri conductori”, ba c circumferina ar avea 380 de grade, ba c „nafta vine de la ggui”, ba c „ga- zâli ies nu pi borta eia”, ba c ei, copiii, ar „trebui împu- cai”, iar „descoperirea mileniului III” este c Iisus Hristos s-a nscut pentru a fi Primul comunist / lenine etc.
Dar s revenim la Marx, care nota: „În octombrie 1834, Rusia evacua, în sfârit, Principatele. Înainte de plecarea sa, Kiseleff încredina toate posturile, parte fa- narioilor, parte altor levantini... i ca ofieri subalterni, rui sau creaturi ruseti!”... Iar „Pentru a se rzbuna împotriva rezistenei pasive opuse de poporul complet dezarmat, ruii, în timpul retragerii lor din Valahia Mic (adic Moldova – D.P.), s-au dedat la cele mai dezgust- toare atrociti i distrugeri. Au luat cu ei întreaga vistie- rie, peceile i arhivele administraiei, precum i obiecte- le bisericeti. Înainte de plecare au înjunghiat vitele care au scpat de la nenumratele achiziii anterioare, dar nu le-au dus cu ei, ci le-au lsat s putrezeasc, i au fcut acest lucru numai pentru ca poporul s simt toat cru- zimea i ura lor” Pân i arul, auzind de toate acestea, precum i de folosirea moldovenilor ca vite de traciune, ar fi declarat tranant: „Nu mai pot s permit i mai de- parte asemenea grozvii”. Aici se încadreaz de minune i spusele lui Eminescu: „Oriunde românii au czut sub stpânirea direct sau indirect a slavilor, dezvoltarea lor fireasc s-a curmat cu mijloace silnice...”
Ajungând la alegerea unui domnitor conform Regu- lamentului Organic (dar voinei ruseti – D.P.), Marx re- leva un caz: „Alegerea are loc la 1 ianuarie 1843. Rusia îi veni în ajutor... Bibescu este ales... Ca un veritabil par- venit, el începu prin jaf i agiotaj... Bibescu devenea din ce în ce mai slugarnic fa de Rusia. Un rus Trandafirov (o corcitur româneasc rusificat, despre care K. Marx nu avea de unde s-o tie – D.P.) venise în ara Româneas- c sub pretextul de a înfiina o mare exploatare minier. Obinu concesii enorme... Bibescu – un igan înfumurat
– era acum stpân absolut”. Karl Marx enun i un alt adevr istoric, tinuit i
pân acum: „Ideea politic fundamental a Revoluiei din 1848 de la Bucureti, când orice ofier sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier, a fost o micare îm- potriva protectoratului rus”.
Românii din Transilvania „sunt oprii s poarte hai- ne i pantaloni de postav, cizme, plrie mai scump de un florin i cma de pânz fin. Ei erau numii „plebea vagabond”, dei formau 2/3 din populaie, în timp ce un- gurii, saii, secuii, grecii, armenii formeaz numai cealalt treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobili- tas Hungaria est... În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispre fa de români: a topi toate naiona- litile cu naionalitatea maghiar...” (Au încercat-o i ru- ii cu „naionalitatea sovietic”, ei rmânând a fi „samaia velikaia i moguceaia”, dar nu e chiar totul negru sub soare – D.P.). La finele manuscrisului su despre Revoluia din Transilvania, K. Marx conchide: „Fr românii din Transil- vania, comandai de Iancu, ruii nu ar fi fost în stare s se msoare cu Bem”. De la Marx zicere: „La 29 septembrie 1848, ruii intrar în ara Româneasc, ca „liberatori” (ghilimelele îi aparin – D.P.). Astfel proceda Rusia arist când tindea cu orice pre s-i ating scopurile, insistând s se acorde statutul de „teritorii independente” sau „au- tonomie” pmânturilor pe care intenionau s le acapare- ze, deoarece, „ca i ttarii, ruii întotdeauna au avut, dup Nicolae Iorga, lcomia pmântului”.
S revenim mereu la însemnrile lui Karl Marx despre români, de unde avem atâtea i atâtea de învat, fiindc dasclul marxismului avea gândire / logic / îne- lepciune. El nu a fost un „gurist”, „lichelu”, „pseudomo- ralist”, „filosofel”, „pseudopatriot” etc., atât de „plodii” în zilele noastre...
S-l reflectm pe Karl Marx în oglinda pe care o me- rit, fiindc înviorarea, luminarea i deteptarea naiunii noastre pornesc i de la concepiile marxiste despre ro- mâni (chestiuni abordate, printre altele, de Engels i Le- nin, dar nu e cazul s le dezvluim opiniile – D.P.). Marx ne înva cum s nu ne lsm condui de nite ordinare slugi / lichele / lepdturi / cozi ruseti, de ortacii lor. El ne demonstreaz „pe viu” c „fratele mai mare” prin for- brut, prin constrângere i putere inchiziional ne-a îndoctrinat, depersonalizat i transformat într-o turm docil, îngenuncheat în faa Moscovei (prostie / lânce- zeal / nimicnicie, din care, tragic situaie, nicidecum nu ne putem dezmetici – D.P.).
Karl Marx, aadar, revine în contemporaneitate cu o veritabil lecie de istorie româneasc, numit istoria cotropirilor i exploatrilor Principatelor Dunrene de ctre rui, ale cror „eliberri” (de la 1711 i pân în pre- zent – D.P.) s-au dovedit a fi mai dezastruoase decât toate invaziile care s-au abtut asupra pmântului i poporului românesc în peste 2000 de ani!
P.S.: Stimai specialiti în istorie, ar fi binevenit o ediie care ar încorpora opiniile lui Marx, Engels i Le- nin privind românii, ca s putem familiariza i tânra generaie cu adevrul spus despre noi de ctre clasicii marxism-leninsmului, aa cum o merit. Bine ar fi ca cineva s vin în pres cu opiniile lui Enghels i Lenin despre noi, românii...
Nr. 5/2017 • 7
Destinul cuvintelor - 12 Din istoria cuvintelor (4) Sare, salin, ocn.
dr. hab. anatol eremia
Rubric îngrijit de dr. hab. anatol eremia
Sarea e unul din cele mai pre- ioase alimente de care oamenii, în viaa lor, nici cum nu se pot lipsi. Scump i mult cutat era pe vre- muri sarea. Despre aceasta ne mr- turisesc scrierile autorilor antici. La începuturi sarea se obinea prin eva- porarea apei de mare, iar mai târziu prin explorarea zcmintelor subp- mântene.
Se presupune c oamenii primi- tivi acumulau aditivul alimentar de sare prin consumul de plante care de la natur conineau anumite doze de sare, plante ce creteau în apropi- erea lacurilor srate i pe rmurile mrilor i oceanelor. În aceste locuri sarea se procura i de pe pietrele masive, ea provenind din picturile de ap aduse de valuri i evaporate sub aciunea cldurii razelor solare. Sarea se obinea i prin fierberea apei de mare pân la o anumit con- centraie. Se utiliza i apa srat a izvoarelor minerale.
În Evul Mediu, iar în unele re- giuni marine i astzi, sarea se pro- duce prin sistemul salternelor. Sal- ternele sunt nite platforme plane, construite din scânduri i alte mate- riale lemnoase i rinoase, instalate pe malurile mrilor i lacurilor sra- te, incipientele formate fiind umplute cu apa srat a mrii i lacurilor. Sub aciune cldurii solare apa, dup o
anumit perioad de vreme, se eva- pora i în locul ei rmânea un strat subire de sare. Sarea solar era folosit alturi de cea obinut prin extracie din minele de sare. Princi- palele mine de sare de pe continental european se afl în Spania, Frana, Germania, România, Polonia, Ucrai- na, Rusia.
Comerul cu sare a deviat mai târziu o afacere profitabil. Dreptul de exploatare a minelor de sare i permisiunea pentru comerul cu sare a ajuns s fie obinut prin acordul conductorilor de state. Beneficiari ai acestor drepturi au devenit per- soanele alese (demnitarii, nobilii) i unele instituii (cancelariile dom- neti, mnstirile), care au instaurat monopoluri i au fixat preul la sare.
În România se gsesc cele mai interesante i frumoase saline natu-
rale: Salina Ocnele Mari ( jud. Vâl- cea), Salina Târgu Ocna (jud. Bacu), Salina Slnic Prahova ( jud. Praho- va), Salina Turda ( jud. Cluj). Unele saline româneti dateaz înc din pe- rioada roman a Daciei. În prezent unele saline reprezint adevrate staiuni balneare i centre turistice. Multe dintre ele gzduiesc biserici cu icoane sculptate în sare, muzee, galerii de vinuri, restaurante. În in- cinta lor se organizeaz festivaluri muzicale, competiii sportive.
Vechile mijloace i procese de dobândire a srii nu puteau asigura necesitile oamenilor. Duceau mare lips de sare mai ales locuitorii regiu- nilor de step i de pustiu. Deosebit de necesar era sarea pentru traiul zilnic al pstorilor, pentru prepararea crnii i brânzeturilor, pentru hrana vitelor. În zonele îndeprtate de saline sarea se transporta pe anumite drumuri. Din vechile scrieri sunt cunoscute drumu- rile srii din Germania (Salzstrae), Austria (Salzwege), Polonia, România. Existau traseuri prin muni, unde pen- tru transportul srii se foloseau anima- lele de povar, ci navigabile pe râuri, pe Dunre, Mure, Some.
Termenul sare îl regsim în unele nume de locuri i localiti din arealul lingvistic românesc: Srata, Srteni, Srtura, Srturoasa, S- relul, Sreni, Srica, Slatina,
Sltioara, Srata-Monteoru, Fundul Srii, Lacul Srat, Râmnicul Srat, Slatina de Mure, Slatina Timiului. Cuvintele sare i salin sunt prezen- te i în toponimia rilor europene: Salinas (Spania), Salins (Frana), Salzburg (Austria, Germania), Salt- coats (Scoia), Salzkotten (Austria), Heilbronn (Elveia). Oraul Salzburg din Austria este situat într-o zon cu multe saline. Multe dinte oraele amintite se afl aezate în prejma vechilor drumuri ale srii.
8 • Nr. 5/2017
Însui cuvântul sare noi l-am motenit din latin (sale, -is), îns originea lui lingvistic e mult mai veche. Specialitii vd la baza lui un radical indo-european, existent în multe limbi vechi i contemporane. S se compare: lat. sale, gr. σαλσ, sp., port. sal, fr. sel, it. sale, engl., sued. salt, germ. salz, v. slav. , bulg. , rus. , ucr. i, pol. sól, ceh. sul, slov. sol’. Radicalul lat. sal- poate fi recunoscut în fr. sause, care în lim- ba noastr a dat natere denumirii preparatului culinar sos. Acelai component îl conine it. insalata i fr. salade, ultimul împrumutat de noi cu forma salat.
Pe terenul limbii române terme- nul sare a dezvoltat seria de derivate i compuse: srrie „salin”, srri „solni”, srtur „teren bogat în sruri minerale solubile”, „alimente conservate cu sare (în special pete)”, sricic „sare de lmâie”, sare amar
„medicament”, sarea pmântului „re- prezentanii de frunte ai unor grupuri sociale”. Din acelai câmp semantic fac parte cuvintele: salin „cu caracter de sare”, salin „min de sare”, sali- nitate „gradul de saturare a unui sol srat sau ape srate”, ocn „min de sare; salin”.
Importana pe care o avea sarea în viaa oamenilor, grija de a o procu- ra i pstra rezult din numeroase tradiii, obiceiuri, legende, care s-au pstrat la noi pân în prezent. De strvechea sare de mare ne amin- tete expresia a fgdui marea cu sarea (sau marea i sarea), ceea ce înseamn a fgdui ceva neobinuit, un lucru imposibil de realizat. Aces- tei expresii îi corespund echivalente- le sinonimice a fgdui muni de aur, a fgdui cerul i pmântul.
La multe popoare a vrsa sarea se consider un semn ru, prevestitor de neplceri i suprri. A rupe sarea
însemna la greci „a clca jurmân- tul”, „a nu fi de condiie”. Pentru a-i cumpra preiosul aliment, ostailor romani li se acorda o sum de bani special care se numea salarium. De aici cuvântul din limba noastr sala- riu, cu sensul de „leaf”. La români i la alte popoare e rspândit obiceiul de a primi un oaspete drag cu pâine i sare. Expresia a mânca sare cu cineva semnifica pe vremuri „a face o legtur de prietenie”. Zicem, de obicei, a mânca pâinea i sarea cui- va, când vrem s artm c cineva se hrnete la masa cuiva, se bucur de îngrijirea cuiva. Sunt frecvent folo- site i expresiile: a rmâne la mâna de sare „a fi foarte srac”, a face pe cineva cu sare i piper „a mustra ru pe cineva”, a-i fi drag cuiva ca sarea în ochi „a-i fi cuiva nesuferit”, a-i pune cuiva sare pe ran „a-i face cuiva ru, a-i pricinui dureri”.
Într-o csu, de la marginea oraului, cu un viin la poart, tria un pisoi blând cruia îi plcea s mnânce oareci. Oda- t, stpânul a adus acas un acvarium. Pisoiul fugi repede s
vad ce i-a adus stpânul de îmbucat. Îndat vzu petele în acvarium, acesta era de culoare galben ca aurul. Stpânul a pus pe mas acvariu- mul i pisoiul repede s-a apropiat, iar petele s-a speriat, c va fi servit la cin de ctre pisoiul mustcios.
Pisoiul îndat îi vorbi: — Salut, sunt pisoiul Tom, te asemeni cu un soare de pe bolta
cereasc! Petiorului i se fcuse mai bine pe suflet, i-i spuse: — Salut, sunt petiorul Bul-Bul i îi mulumesc pentru minunatul
compliment! — Cu plcere! rspunse pisoiul Tom. — De ce nu vreai s m mnânci, motanule? întreb curios Bul-Bul. — Deoarece tu înfrumuseezi casa stpânului meu prin chipeul i
culoarea ta, iar oarecii, îi rod mobilierul, pereii, i îi sperie pe oameni. Iat de ce îi mnânc. Hai s fim prieteni! a propus pisoiul.
— Hai! Sunt de acord, rspunse petiorul, poi s m serveti cu hran pentru peti? C am o foame de lup, a adugat el.
— Poftim! rspunse pisoiul Tom. i aa au devenit prieteni buni.
Pisicul Tom i petiorul Bul-Bul Primul basm creat de mine
DaniEL RotaRu, clasa a IV-a „F”, Liceul Teoretic
„M. Eminescu”, mun. Bli, 22.02.2017
Nr. 5/2017 • 9
Dup ce, urmare a vizi- tei efectuate în luna august în comuna Gârbova, judeul Alba, România, primarii ce- lor dou comuniti - Ioan Nedelea din Gârbova i Tudor Hantea din Cotan- galia, raionul Cantemir - au semnat un Acord de înfr- ire, de cooperare în plan social i cultural, iat c, la invitaia Consiliului local Cotangalia, în chiar ziua Hramului localitii, Sfinii Arhangheli Mihail i Gavri- il, încoace sosi o delegaie din comuna ardelean, în frunte cu primarul Ioan Nedelea. Oaspeii au parti- cipat la aciunile socio-cul- turale, desfurate cu oca- zia Hramului. Dup ce au fost întâmpinai cu pâine i sare, cu un phrel de vin moldovenesc, ardelenii, alturi de locuitorii satului Cotangalia, ai satelor ve- cine, dar i oaspeilor din centrul raional au ascultat felicitrile primarilor Tudor Hantea i Ioan Nedelea, vi- cepreedintelui raionului Cantemir, Victor Culico- vschi, primarului s. Câla, Natalia Vâhode, au asistat la festivitile de înmâna- re a Diplomelor, semnelor de gratitudine, premiilor bneti, buchetelor de flo- ri vii, celor mai distini, mai harnici steni, iar mai multor cupluri - cu prilejul jubileului de 50 i mai mul- i ani de csnicie, pe care copiii de la gimnaziul „Gr. Vieru”, colegii lor de la gim- naziul din satul Capaclia i ceva mai târziu - ansamblul „Criele” din Vleni, Cahul i-au bucurat cu melodii ale- se, dansuri pline de foc, ce au întregit de minune atmosfera de srbtoare,
voia bun a tuturor partici- panilor. Unul lâng altul, inându-se strâns de mâini, au dansat pân seara târ- ziu fraii de istorie, limb, tradiii, aceasta dându-le sperana unor noi întâlniri, noi relaii de colaborare, cci, vine vorba, sângele ap nu se face. Locuitorii satului Cotangalia au pri- mit asigurrile oaspeilor c vor beneficia de susi- nere în elaborarea i im- plementarea unor proiecte comune sociale pentru îm- buntirea infrastructurii sociale, de suport material pentru edificarea i reno- varea obiectivelor sociale din teritoriu, or, meniona primarul Hantea c mai sunt necesare multe efor- turi conjugate pentru ca localitatea s devin la fel de atractiv ca i comuna Gârbova.
De menionat c, pe lâng Cotangalia, unde au mai vizitat gimnaziul, gr- dinia de copii, alte obiec- tive, oaspeii au rmas plcut impresionai de as- pectul urbanistic modern, obiectivele socio-culturale, instituiile educaionale, medicale, sanatoriul bal- near din oraul Cahul, dar, cel mai mult, avea s sub- linieze Ioan Nedelea - de ospitalitatea moldovenilor, care sunt mereu cu brae- le deschise pentru fraii de dincolo de Prut. O spunem cu toat sinceritatea: cine a vizitat o dat aceste locuri frumoase, s-a întâlnit cu oa- menii, a gustat licoarea po- dgoriilor de aici, bucatele alese, cu siguran va gsi noi ocazii s revin înc i înc, a spus Nedelea.
Text i imagini: ion DoMenCo
Cu POriLe SuFLetuLui LArG deSCHiSe
Nr. 5/2017 • 9
10 • Nr. 5/2017 Maria MÂTCu, BP Mileti
Cartea Durerea visului de Dumitru Hasna Dumitru Hasna — om de cultur, specialist în limbi
strine s-a adresat la Novateca Bibliotecii publice Mileti, bibliotecarei Maria Mâtcu cu un bra de manuscrise pen- tru a le transcrie în format digital i a scana desenele artistului plastic Ion Chitoroag, în scopul editrii crii „Durerea visului”. Biblioteca public Mileti împreun
cu voluntarii si sa implicat la scrierea versurilor în suport digital i a scanat de- senele de pe hârtie, a aranjat titlurile, pictu- rile conform temelor date. Cu plcere ne- am încadrat colectiv la pregtirea materi- alelor pentru a fi tip- rite, în total 164 pa- gini, 300 exemplare de carte. Toat infor- maia am stocat-o pe stic, imprimând-o pe hârtie pe care le-am transmis tipografiei unde lucrarea a v- zut lumina zilei anul acesta, 2017. Un lu- cru îmbucurtor este c nea inclus i pe noi în lista de mulu- mire. Aceasta este a
doua carte a dlui Dumitru Hasna ce prezint interes pentru cititori i merit o atenie deosebit din partea lor. Cartea este scris în baza datelor reale.
Versurile sunt inspirate din adevrul vieii. Poate i tu cititorule te vei regsi printre rânduri i dac vei fi câtui de puin de acord cu mine, consider, c aparena acestei cri nu este în zadar.
Aceast plachet de versuri a lui Dumitru Hasna îi descoper harul deosebit de rar i individualitatea mul- tilateral. Cartea aceasta este examenul vieii, matricola unei viei trite în versuri, este mrturisire autumnal, care scoate în eviden i laturile unui talent polivalent. Dumnezeu l-a hzrit cu un adevrat sim al umorului, i-a dat noima vorbirii i viziunea critic fa de orice feno- men din via. I-a druit i o sensibilitate muzical perfec- t. Caracterul lui psiho-fizic este holograma credinei lui poetice. De aceea faada lui poetic o constituie: fabula, poezia de glum, critica i umorul unde cu o deosebit putere i plcere râde, biciuete dureros degradantele so- cietii de azi – corupia, arogana, hoia, lcomia, haosul i prostia. A zice c toate poeziile din aceast perioad constituie difuzorul maladiilor interioare ale societii noastre. În viziunea mea Dumitru Hasna vine de depar- te, din copilria vitregit de copilrie.
Fiind primul copil într-o familie numeroas, a fost i mam i tat i frate mai mare. Tata, venit de la rzboi
într-un picior, mama bolnav, seceta, foametea - greuti insuportabile pentru un copil: Frailor, v-am fost ca un printe,/V-am îngrijit i v-am adus de foc,/V-am îndrumat prin fapte i cuvinte/i v-am dorit în via, s-avei noroc.
Dar nu numai atât: a urmat coala într-un sat vecin, serviciul militar printre strini, studiile universitare de- parte de cas… Dumnezeu i-a dat numeroase talente, dar mai multe greuti i suferine. De la o postur la alta pe scara luptei pentru existen, el nu tia c este o gur de aur, alesul lui Dumnezeu. El rtcea prin labirinturile mi- notaurului mercantil. Cu ciud i regret scrie: Ai sperat, ai cântat i ai plâns,/Doar multe, prea multe au fost/Zile ce au trecut, fr rost,/Clipe de chin i durere,/Suferine trite-n tcere/Ai luptat pentru slav i avere,/Înelat de isprvi i putere/Pentru-a avea adesea rsplat/Sperane pierdute, mândria-i clcat.
El mrturisete durerea fiului risipitor ne fiind de vin, cci astzi, ieri i dintotdeauna pe pmânt e stpâ- n minciuna, cinismul i haosul. Acestea au un program bine gândit de a înbui înc din fa, orice talent Dum- nezeiesc. colile noastre sunt nite incubatoare, care pro- duc diletani în toate sferele de activitate. Poetul nostru nu trece prin aceste pericole, el a fost protejat de mila lui Dumnezeu. Dumitru chiar i din cruzimea absurditilor sustrage folos. coala suferinelor, teatrul absurditilor i în plus, studiile universitare lefuiesc din toate prile harul din el. El nu a trecut prin pericolul standardelor i de aceea rmâne unic, cu o mentalitate original. Capt încredere în Eul su, acumuleaz bagaj intelectual i substan spiritual, cultur estetic i umanism. Toa- te acestea îi aduc o gândire poetic i civic, cunotin- e vaste i profunde de via real. Dar mai trebuia s vin ora binecuvântat, s se întâmple ceva, ca harul lui Dumnezeu s izbucneasc din el. i iat decesul iubitei rstoarn sensul tririi lui pe pmânt, se schimb totul în jur, se primenete radical i poezia lui D. Hasna. Magma Harului Dumnezeiesc se revars, aducând caliti poetice uimitoare. Dumitru Hasna mrturisete taina grea, taina durerii, taina dragostei ascunse, sfânt i curat.
Din sinceritatea singurtii se nate o poezie spon- tan, curat i sincer. Dumnealui unete gândirea, su- fletul i artistismul formând o ambian nou, unic – (poezia sonoric) muzical care cânt dulce ca naiul i suspin ca vioara. Poate de aceea seamn cu poezia popular, cu cântecele folclorice, cu doinele, cu covorul nostru vechi moldovenesc. Cât n-ar fi de straniu, el poate fi confundat cu marii patriarhi ai poeziei tradiionale ro- mâneti, pentru c se alimeteaz din rdcina folclorului naional, gândind, cântând i plângând în versuri. Plache- ta respectiv este i un monument funerar la mormântul iubitei. Versul lui este consecvent, laconic i virtuos. Este suficient s aducem doar câteva exemple, ca cititorul s se conving de acest adevr: A câta oar vine primvara,/ Dar tu nu ieti cu mine./Mi-ai druit din suflet viaa toat,/ Eu n-am tiut s-o preuiesc,/Dar acum eu te rog s m ieri,/Eu aveam, dar nu tiam ce doream. Ori: Pentru a face o fericire/E prea destul o inim s ai./Nopi senine,
Nr. 5/2017 • 11
cântec dulce/Jalnic murmur izvorul/Vremea vine i se duce/Eu rmân numai cu dorul.
Poezia lui D. Hasna este uoar ca un fior de dor, expresiv i dinamic. O minune în poezia lui este de- scrierea naturii — o intercalare iscusit, care croeteaz fundalul poeziei dându-i integritate.
Drag cititorule! Analizeaz cu inima i sufletul poezia lui Dumitru
Hasna. Numai aa vei ptrunde în esena adevrului i
vei înelege deosebirea dintre poezia simpl i cea venit din Harul lui Dumnezeu.
Dar Tu, drag poete, nu regreta c vii târziu în po- ezie, cci numai istoria pune not adevrat talentului. Munca ta este o invazie în diversitatea poeziei noastre tradiionale. Da, târziu! Dar…:
Tu n-ai trit în zadar, Ai cântat, ai luptat, ai învins i o carte în via ai scris! Adeptul adevrului
pavel popa, Institutul de Filologie, AM
Iertciunea – act ceremonial cu valoare simbolic
Începând cu cele mai primitive i pân la cele mai dezvoltate civi- lizaii, „orice schimbare de loc, de situaie social […], orice inovaie i foarte adesea chiar orice modifica- re este însoit […] de rituri […] care urmeaz întotdeauna aceeai ordine i constituie schema-tip a riturilor de trecere” [1, p. 5].
Unul dintre cele mai revelatoare rituri de trecere din cadrul tradiiilor etnofolclorice de familie este iert- ciunea sau iertarea – ceremonial uti- lizat în datina folcloric potrivit unor rânduieli consacrate obiceiurilor memorabile din ciclul vieii omului. Conturm dou tipuri de iertciune: laic i religioas.
Potrivit etimologiei sale, terme- nul iertciune provine din verbul ro- mânesc a ierta + sufixul – ciune, dar i din latinescul libertátio, -ónis ce re- prezint aciunea de a erta, iertare, „faptul de a ierta. Scuz” [2, p. 425].
Existent la toate popoarele creti- ne europene, actul respectiv întruchi- peaz ritul nupial unde mirele i mireasa solicit „iertare i binecuvân- tare de la prinii si mai nainte de a face un pas atât de însemnat în cursul vieii, cum e cstoria” [3, p. 228].
Iertciunea, graie încrcturii sale emoionale, simbolizeaz tre- cerea miresei i a mirelui dintr-un stadiu în altul. Mijlocind separarea lor de prini, iertciunea a devenit elogiul grijii i abnegaiei paterne, jurmântul de pstrare a unei im- portante conduite morale în familie.
Coninutul oraiilor de acest tip cu- prinde i o „adevrat cosmogonie popular. În variantele culese mai recent, iertciunile îi pstreaz ace- lai fond de apologie a vieii i laud a strdaniei printeti, o rugminte ceremonioas de a-i ierta de cele gre- ite i de a le da binecuvântarea, dar sintetizate, aduse la o formul mai dens, eliminându-se partea biblic i acordându-se o deosebit atenie realizrii poetice” [4, p. 21].
În desfurarea sa acest ritual destinge multiple modele ce evideni- az un anumit comportament, o atitu- dine a tinerilor în faa prinilor: „fata st în stânga biatului, cu faa la r- srit, cu ambii genunchi aezai pe o perni; biatul are aezat pe pmânt genunchiul drept, iar cel stâng ridicat; pe acest ultim genunchi, fata pune mâna dreapt, peste ea biatul aeaz mâna sa stâng; urmeaz cererea de iertare (binecuvântare, blagoslovire, dezlegare) rostit de un flcu, în fond o oraie. Iertarea luat de la prini de ctre mire i de ctre mireas nu este doar un gest de „rmas bun” de la rude sau de la ceilali nuntai, ci reprezint o marc a despririi de un statut social i una de integrare într-un alt statut; gestul binecuvânt- rii pe care îl fac prinii ratific astfel separarea i formarea noului cuplu, instituindu-se ca o premiz obligato- rie a noii stri” [5, p. 321].
În oraiile de iertciune des în- tâlnim invocarea „mitului biblic al însoirii dintre Adam i Eva, pentru
a legitima mariajul care se petrece în plan real” [5, p. 321]. În scopul demonstrrii prerii exprimate, evi- deniem un exemplu întâlnit în textul Iertciunii din s. Glavan, r. Râcani: „Iertai prini,/ Cum o iertat Eva pi Adam/ î Adam pi cei doisprizci sfini mucenici,/ Cari sânt în Sfânta Ivanghelii scrii [6]. Paralel cu acesta este des întâlnit i mitul biblic face- rea lumii i a omului. Exemplificm urmtorul model extras din textul Iertciunii înregistrat în anul 1964 de la Profir a lui Ion Gobjil: Dup’ aceste,/ Dup toate,/ Ca un Dumne- zeu ce poate,/ Au fcut i raiu/ La rsrit,/ Deosebit de acest pmânt./ i în rai o zidit,/ Pe strmou nostru Adam,/ Din care ne trajem i noi,/ Dintr-a lui vi i neam,/ Cu trupul din opt pri,/ Cu trupul din pmânt,/ Cu oasele din piatr,/ Cu sânjele din rou,/ Cu frumuseea de la soare,/ Cu ochii de pe Maria,/ Cu înelep- ciunea de la Dumnezeu,/ Cu duhul din vzduh,/ Cu sufletul de la duhul sfânt/ Au suflat cu duhul/ i au înviat trupul./ i au vzut Dumnezeu,/ C este greu,/ De trit,/ Omul singur pe pmânt,/ i au zis s-i fac lui soie./ i l-au adormit pe Adam,/ i au luat a treia cost,/ Cei mai mic,/ Ca s nu-i fie omului nimic,/ i au luat trup din trupul lui,/ i os din osul lui,/ i o în- trupat-o pe strmoaa noastr Eva,/ i au strigat/ Cu glas mare:/ – Ada- me, deteapt-i somnul,/ i-i vezi soul./ Adam din somn s-a sculat/ i de so s-au spimântat,/ Dumnezeu au vzut c s-au spimântat/ i au zis: / – Adam nu te spimânta,/ C asta este trup din trupul tu/ i os din osul tu./ i se va chema,/ ie,/ Soie,/ De acum pn-în vecie [7]. Adam i Eva personific cel mai uzual simbol biblic al cuplului care scoate în vileag originea omenirii în mitologia româneasc, dar i a altor popoare i culturi, motiv mult popu-
larizat: „Adam simbolizeaz primul om i imaginea lui Dumnezeu. […] Adam este primul în ordinea naturii, este culmea creaiei terestre, fiina suprem întru umanitate” [8, p. 50].
Identic textului din Facerea despre crearea lui Adam, întâlnim i versiunea despre zmislirea Evei: „în vremea ce Adam dormea, ea a fost creat din coasta lui [...]: de unde i credina c femeia este supus br- batului. Eva e socotit drept cea mai dintâi femeie din lume, prima soie, mama celor vii. Pe planul luntric, ea simbolizeaz elementul feminin care exist în brbat, în sensul în care, dup Origen, omul, în interiori- tatea sa, posed un spirit i un suflet: «se spune c spiritul este masculin i c sufletul poate fi socotit femi- nin» (Omilii asupra Facerii, 4, 15). Din înelegerea care domnete între spirit i suflet se nasc nite fii, ace- tia reprezentând gândirea corect i bunele impulsuri” [8, p. 379-380].
În tradiia popular vie obiceiul iertare, de a ierta este des întâlnit, când oamenii au ocazia de a se îm- pca, de a rezolva pozitiv, pe cale amiabil, problemele sau conflictele dintre ei.
De asemenea, ritualul respectiv este mai rar întâlnit între persoana care tie c în viitorul apropiat va deceda i cei vii de la care îi cere iertare pentru bune i rele. Aceste irepetabile secvene sunt elucidate des în bocete de cei apropiai sau bocitoare (astzi mai rar întâlnite). Iat un exemplu de bocet de fat mare din s. Jora de Sus, r. Susleni (inf. necunoscut; culeg. M. G. Savin): „Doamni, Doamni, î iar, Doamni,/ i aa ru -am fcut,/ De aa pe noi tari te-ai suprat/ i aa nuntî mari ne-ai pornit/ […]/ C ne-ai rupt o floari s nu înfloreascî,/ Da ne-ai rupt o floari s ne putrzascî./ Scoalî, sorî, suri- oarî,/ î ne-am ruga la sfântu soari/ S ie zâua az cât mai mari,/ S te pitreacî nic i mari” [9].
În credina cretin ortodox Dumnezeu mai este numit i Domn, nume întâlnit în exemplul de mai sus prin adresarea: Doamni, Doamni, î iar, Doamni. Acest nume simbolizea- z puterea, unicitatea supranatural, sfinenia, justeea, suveranitii i în- truchipeaz simbolul-creator al P- mântului i al Lumii . a.: Bocitoarea se adreseaz Domnului, rugându-l s nu se mai întâmple asemenea cazuri
în familia lor, pentru c le-a luat pe cea lume o fat nelumit. Riturile înmormântare-nunt sunt des prac- ticate i în contemporaneitate.
A cere iertare se practic i în seara duminicii de Lsatul Secului pentru Postul Patelui. Atunci finii vin la nai, copiii cstorii – la p- rini .a.m.d., cerându-i „iertciune” pentru unele neînelegeri. Ei aduc da- ruri, sunt poftii în cas i aezai la mas unde, de obicei, au loc discuii, lmuriri, convingeri, argumentri de fapte . a. Aa suprrile dispar, fiind uitate pentru c nu este bine ca omul s intre în Postul Patelui cu ur i dumnie, „postul fiind cel mai lung i cel mai aspru dintre toate, s-ar pu- tea ca vreo întâmplare nefericit s-i fac s nu se mai vad unii cu alii la finele lui” [5, p. 321].
Cea mai veche constatare româ- neasc despre ritualul Iertciunea în cadrul nunii o întâlnim la Dimitrie Cantemir în celebra sa oper Descri- erea Moldovei. Potrivit marelui cr- turar, iertciunea are loc îndat dup cununie, când cei prezeni la aceasta se întorc la casa miresei pentru a lua zestrea i a o duce la casa mirelui. Pân la aceasta nuntaii sunt aezai la mas. „Dup ce buctarii pun pe mas un coco fript cu pene cu tot, iar nuntaii în semn de rsplat ofe- r acestora baci, mirele, care îi ine mireasa de mân, se aeaz în mijlocul camerei. […] Apoi acela care vorbete prinilor miresei în numele ei pomenete naterea, creterea i toate celelalte binefaceri primite de la ei; le mulumete pentru toate i le cere binecuvântarea, pe care prinii i-o dau ei înii sau pun pe altcineva s i-o dea în numele lor i roag pe Dumnezeu i pe îngerul lor pzitor s le dea celor cununai dragoste cre- dincioas i aternut nespurcat, iar la urm le aduce paharul de despr- enie – care se numete paharul cii albe – lsându-i apoi s plece din casa lor” [10, p. 187-188]. Ritul este relatat conform perceperii lui D. Cantemir, care, existând i astzi, continu s protejeze pe cei ce pesc pragul sim- bolic de trecere dintr-un statut civil în- tr-altul. Sintagma dragoste credincioa- s simbolizeaz încrederea reciproc, lupta împotriva curviei, preacurviei, redesfrânrii, naterea copiilor curai, pentru c: „Unirea cstoriei legiuite are ca scop naterea de copii, pe când prin curvie se înfptuiete numai p-
catul osândirii de sine i de altul” [11, p. 37]. Formula aternut nespurcat în- truchipeaz dragostea pur i sn- toas a cuplului. Asociind aternutul cu patul, vom constata c patul este simbolul activitilor astrale, care re- prezint: „locul de odihn i locul de reproducere al oamenilor. Din acest punct de vedere, simbolismul patului se apropie de cel al pmântului ca sti- hie a regenerrii. […] Patul este locul desftrilor erotice, dar i al suferinei fizice i al morii, de unde interferena acestui simbol cu cel al catafalcului i intersectarea ritului nupial cu cel funerar” [12, p. 130]. Obiceiul paha- rul cii albe este practicat când socrul mic cinstete mirele cu un pahar de butur, iar soacra mic – mireasa. Sorbind vinul din ele, tinerii iau pa- harele cu ei, acestea purtând numele semnificativ de „pahare de cale alb”. Prin oferirea acestor pahare prinii i alaiul prezent doresc tinerilor cale alb, care semnific puritatea, dar i posibilitatea de a se adapta la orice ipostaz sau mediu.
Folcloristul S. Fl. Marian în lucrarea sa etnografic Nunta la ro- mâni consemneaz c: „iertarea sau iertciunea, […] e unul dintre cele mai solemne acte câte se svâresc în decursul nunii” [3, p. 228].
i folcloristul Artur Gorovei în lu- crarea Datinile noastre la nunt reali- zeaz descrierea acestui rit. Dup ce este împodobit mireasa, „vine socrul mic, adic tatl miresei, iar dac n-are tat, vine un frate sau vornicel primar i luând pe mireas de mân o aeaz dup mas, pe o perin ori pe o pere- che de scoare: de-a dreapta se pune druca mare i de-a stânga – druca mic, iar dinaintea miresei, pe mas, se aeaz unul peste altul doi colaci frumoi. Prinii i drutele încep a plânje, iar mireasa, care-i stpânete lacrimile, mai cu osebire când mirele e urât, ia un pahar i închin la p- rini. Întâi închin la tat-su. Care, cu mâna înfurat într-o nfram, ia paharul, închin la mireas i-i ureaz via îndelungat i trai bun. Mirea- sa închin apoi la mama ei i aa pe rând la frai, surori i neamurile care se afl în cas. Dup ce a închinat la toi, afar de tineret, vornicelul mi- resei poftete pe prinii ei s-i puie cununa pe cap i s-o binecuvânteze. Prinii, luând cununia din mâna drutelor, o in câtva deasupra capului miresei i, dup ce o binecuvânteaz,
12 • Nr. 5/2017
o încoroneaz. Numai cine a vzut o scen ca aceasta tie cât e de solemn acest minut!” [13, p. 41-42]. Solem- nitatea acestui rit demn de veneraie absolut simbolizeaz seriozitatea, mreia, importana i sacralitatea, care inspir sentimente luminoase i înltoare obiceiului.
Practicarea ritualului iertciunea de mai multe ori a fost înregistrat de profesoara-folclorist Tatiana Glu- c (în perioada anilor 1930-1940): „dup închinarea i primirea schim- burilor i dup ce vtjeii strini au plecat, se începe înconjurarea mesei cu toi flcii câi se afl ca nuntai. În capul mesei st mirele i mireasa. La spatele lor stau prinii i in în mân, ca de obiceiu, un colac, o hu- c de sare i un ip sau o cni cu aghiazm” [14, p. 111]. Considerm c semnificaia colacului pe care-l in în mân prinii este important pen- tru c pâinea este considerat sim- bolul vieii. Colacul destinat cuplului mai simbolizeaz i blagoslovirea lor, sprijinul moral al prinilor i al ce- lor prezeni în ceea ce fac. Aciunea ruperea colacului reprezint ritualul sacrificiului, iar sacrificiul su sem- nific aciunea care îi sacralizeaz pe cei implicai: mirele i mireasa, prin- ii – socrii mari i socrii mici, conca- rul . a. Asemenea trecutului istoric i astzi „sacrificiul implic întotdeauna o consacrare. În orice sacrificiu, un obiect trece din domeniul comun în domeniul religios: el este consacrat” [15, p. 127]. Subliniem, o asemenea cale ritualic îi aparine i colacului (jemna, pupza) care, cu aceast oca- zie, trece din domeniul comun în cel religios, fiind consacrat mirilor i ala- iului, care, dup ruperea i aruncarea lui, va fi gustat de ctre cei prezeni. Anume prin rupere i aruncare cola- cul este oferit i unor fore spirituale, dar i ofrand strmoilor din lumea cealalt. În acest caz colacul devine un obiect sacru i datorit faptului c simbolizeaz druirea vieii i a sorii cuplului, iar prin aruncare semnific fertilitatea perechii i capacitatea ei de a nate copii. Prin urmare, cola- cul reprezint „un simbol cultural cu multiple semnificaii. El mediaz opoziiile copt-necopt, natur-cultur; stabilete legturile dintre cei vii i cei mori, dintre cer i pmânt, dintre zei i oameni. Colacul ritual (rotund) este simbolul Soarelui sau al Lunii […]. În tradiia româneasc, colacul e simbol
al fertilitii i ofrand ritual, strâns legat de cultul morilor” [12, p. 44].
În popor se zice c pâinea în- truchipeaz cinstea, memoria i munca familiei depus pentru a dis- pune de acest aliment, linitea i în- crederea în ziua de mâine, respectul fa de prini, rude, strmoi, dra- gostea de copii. Pâinea nu se refuz i nu se risipete, pentru c te ajut s-l cunoti pe partener dup felul cum se comport fa de ea. Fiind împrit zi de zi cu familia i parte- nerul de via, pâinea mai semnific i trinicia, dar i stabilitatea în fa- milie, în societate. Colacii mirelui i miresei erau împodobii cu o coroni- din plante vii – busuioc, trandafir, flori de camer, de câmpie, de balt (conform anotimpului), legate de co- lac cu tort din lân roie – simboluri vegetale ce contribuiau la îmbog- irea ritualic a pâinii. Deci, colacii respectivi „reprezentau în codul pâi- nii mirele i mireasa, de aceea, dup cum reueau la coacere, se prezicea viaa mirilor” [16, p. 131].
Simbolistica lânii roii din per- spectiv apotropaic este deosebit de rspândit, mireasa pentru a nu se îmbolnvi de deochi leag la înche- ietura mâinii sau piciorului un fir de a (lân) roie, sau poart o bijuterie ori un obiect de culoare roie etc.
Apa din care se prepar agheas- ma este considerat simbolul vieii, „arhetipul tuturor legturilor; e liant universal, dar i un element care se- par, dizolv i reprezint fertilitatea, înelepciunea. E un simbol al incon- stanei i perisabilitii formelor i al scurgerii neîncetate a timpului. Se opune focului masculin i lumii minerale («Apa trece i pietrele r- mân»)” [12, p. 15-16]. Cu agheasm se sfinete viaa mirilor i a tuturor oamenilor pentru a se bucura de bi- necuvântarea Domnului. Stropitul mirilor de ctre prinii miresei la finele Iertciunii sau de ctre mi- reas simbolizeaz fecunditatea cu- plului demn de a întemeia o familie sntoas. Fiind simbolul purificrii sufletului, mirii gust din agheasm, crezând c li se iart pcatele, iar p- rinii le stropesc drumul înainte de a se porni la cununie, la casa mirelui . a. i îi binecuvânteaz. Potrivit ca- litilor sale purificatoare, agheasma este consumat i la înmormântare, ]n cele trei zile cât defunctul este în cas. Dimineaa i se spal faa de
ctre o femeie credincioas i cura- t sufletete (s. Chircani, r. Cahul, s. Goteti, s. Baimaclia, r. Cantemir), iar cea ne folosit este aruncat în- tr-un loc îndosit sau la rdcina unui copac, ca s nu calce picior de om peste ea. Deci, utilizarea agheasmei în riturile de înmormântare demon- streaz c „strvechea semnificaie cosmogonic a apei din riturile fu- nerare a fost revalorizat de religia cretin. Ea a acceptat statutul ori- ginar al simbolului; capacitatea de a regenera post-mortem viaa, prin dizolvarea formelor organice (trupul) în vederea eliberrii sufletului, dar, de data aceasta, nu pentru a-l înscrie într-un nou circuit cosmic, ci într-o ascensiune celest” [17, p. 276].
Semnificaia oraiei Iertciunii culeas de folclorista Tatiana Glu- c de la Neculai Gorea (60 de ani, s. Ordei, jud. Orhei) este important prin descrierea desfurrii ritua- lului. În cellalt capt de mas st vtjelul (vtel, vornicel, concar; vom folosi mai des cuvântul vornicel – tradiional pentru basarabeni). El poart în mâini o can cu ap i un buchet de busuioc. Cnile i paharele din care se bea la nunt „in i ele de sfera femininului, precum reiese i din urmtoarele cimilituri i oraii de nunt: «Am o feti;/ De-ai veni toi,/ La guri o srutai»; «S-mi iau nora din car,/ C-i mândr ca un pahar!». Înseamn intrigi pentru cine viseaz o can sprgându-se i va primi mu- safiri cel care se viseaz bând dintr-o can” [5, p. 105]. Apa din can repre- zint simbolul vieii, al regenerrii i al puritii, iar cana, fiind asociat cu vasul, este considerat rezervu- arul vieii, receptiv la influenele ce- reti. Apa nu rnete organismul, nu creeaz neplceri, ci doar vindec i tmduiete, este simbolul înnoirii, sfinirii i al însntoirii.
Busuiocul – simbolul iubirii i al norocului este planta înzestrat cu puteri magice, cu parfum deosebit ce-i protejeaz pe cei care-l miros, îi ajut în dragoste, le aduce noroc. Da- torit puterilor sale miraculoase, „bu- suiocul este nelipsit în obiceiurile [...] nupiale (stropirea de ctre mireas a fetelor nemritate cu buchetul de busuioc înmuiat în ap). Strigturile care însoesc dansul ritual de nunt busuioc, fac aluzie la calitile lui pu- rificatoare i fertilizatoare: De trei ori pe lâng mas, / S scoatem rul din
Nr. 5/2017 • 13
14 • Nr. 5/2017
cas,/ S rmân binele,/ S triasc mirele!” [18, p. 50].
Referindu-ne la simbolistica des- coperirii capului vom observa c la în- ceputul înconjurrii, toi îi dezgolesc capetele, punând accentul pe semnifi- caia acestui rit, apoi vornicelul cere iertciune de la prini, zicând: „Aici sta fra î asculta ân dalbe talpe v scula, /Gojobelili din cap vî lua / î nstita iartaiuni – plecaiuni asulta” [19]. Etimologia a cuvântu- lui gojobeli este de ne ântâlnit, dar vom crdede c este un regionalism a cuvântului cciul, cum. Înc de la origine cciula a încununat chipul brbatului i a prezentat statutul lui social, încoronându-i corpul, acest rit era atribuit i mirelui: „în satele de la nordul Moldovei era obiceiul ca la cununie mirele s poarte cuma pe cap. Avea prins de ea un buchet de flori sau un smoc de negar, legate cu o panglic colorat. La cununie (singura dat în via!) avea voie s intre în biseric cu cuma pe cap. În alte sate, la nunta sa mirele trebuie s fie cu capul gol” [20, p. 49]. Smo- cul de negar (neghin) simbolizeaz ritualul de alegere a miresei conform unor cerine secrete ale mirelui. Po- trivit zicalei populare – „a alege grâul din neghin” semnific a alege ceea ce este bun, necesar i frumos, adic alegerea miresei.
Locul unde, de obicei, are loc Iertciunea, tradiional în casa sau ograda socrului mic. Cu aceast oca- zie, spaiul respectiv devine sacru, întrucât „casa care pentru ranul român nu este un spaiu geometric, ci un spaiu generator de valori spiri- tuale. Casa, cu complementarul su curtea, ograda sau bttura (dup o divers terminologie local) consti- tuie spaiul habitual […]. Casa con- stituie un centru consacrat, proiecie reductiv a cosmosului, un centru absolut i un receptacol al sacrului, fiind tocmai receptacolul sacru al fa- miliei” [21, p. 214].
Simbolurile specifice spectaco- lului nupial au o valoare indiscuta- bil i sunt de minune împletite cu ideea formrii cuplului ca simbol al reunirii celor dou principii – mas- culin cu feminin, opinie reflectat i de etnologul Romulus Vulcnescu în lucrarea Dicionarul de Simboluri i Credine Tradiionale Româneti. Potrivit acestei viziuni aceste dou principii formeaz temelia originii
lumii, iar piramida nunii este con- struit în baza simbolicii cifrei doi. Aceast cifr semnific cuplul: mi- reas/mire, nna/nna, socru mare/soacr mare, socru mic/soa- cr mic. Chiar dac este un simbol opoziionant al conflictului, numrul doi semnific realizarea echilibrului, atât de necesar cuplului nou format i este la originea oricrei gândiri sau manifestri în crearea familiei dorite. De asemenea, mai este i te- melia evoluiei creatoare, simbolul dualismului pe care se sprijin orice gând creativ, orice efort, orice proces. Doi, asemenea cuplului tinerilor în- surei, semnific simbolul binar ce reprezint puterea i unitatea dintre ei în existena pozitiv a unei familii.
Masa – cel mai util obiect în casa unei familii, este i cel mai încrcat cu simboluri: 1. Împrejurul ei se strâng membrii familiei; 2. Este locul discu- iilor i al celor mai prestigioase clipe din viaa familiei; 3. Locul unde se os- pteaz, se mnânc, se ia masa, se st la mas, unde are loc masa mare la nunt, masa unde este gtit mirea- sa etc. În legtur cu aceasta, exist multe proverbe ce redau însemnta- tea mesei în viaa unei familii, de ex.: „Când pisica nu-i acas,/ oarecii joa- c pe mas cuprinde trei simboluri: masa este locul cel mai de cinste al casei, având un caracter sacral; pisi- ca simbolizeaz pe stpân, care este personajul cu suprema autoritate în familie sau ar; oarecii sunt simbo- lul slugilor sau dumanilor, care s- vâresc fr jen felurite pagube sau npti; iar masa reprezint locul cel mai de cinste al casei, având un carac- ter sacral” [22, p. 218].
Asociind masa respectiv cu masa spat (improvizat) în p- mânt, de Blajini în s. Chircani, r. Cahul, unde se adun cei venii la cimitir s pomeneasc morii, local- nicii aterneau pe aceast brazd muamale (fee de mas), puneau bucatele pregtite cu aceast oca- zie, apoi se aezau pentru a ospta împreun. Aceast mas organizat întru pomenirea morilor reprezint, în primul rând, un ritual de pomenire a celor care nu mai sunt printre noi, în al doilea rând – un ritual de înto- vrire a stenilor. De asemenea, i mesele-poman reprezint rituri de trecere, simbolizând unitatea i soli- daritatea tuturor localnicilor în sen- sul participrii la masa respectiv.
Analizând în continuare oraia Iertciunii întâlnim un ir de simbo- luri: religioase, despre care am vorbit mai sus; astrale: „A-ntins cerul ca o piele/ i l-a-npodobit cu stele,/ Cu lu- ceferi luminoi,/ […] Soarele i luna/ Cu noi de-npreun” . a. [14, p. 113]. Cerul este o afirmare nemijlocit a puterii, perenitii i a sacralitii. În exemplul nostru: A-ntins cerul ca o piele, cerul simbolizeaz regalitatea, a fi stpân, a fi deasupra, a fi mai sus decât ceilali – „a fi puternic (în sen- sul religios al cuvântului) i ca atare, sturat de sacralitate” [8, p. 216]. Tradiional, în unele localiti oame- nii incontient înlocuiesc expresia Cer cu Dumnezeu din cer, mai des, când organizeaz ceva important – cumetrie, nunt . a. El se roag c- tre Dumnezeu din cer de timp bun i de sntate, de belug. De exemplu, în popor se crede c: dac la nunt va ploua – cstoria va fi cu lacrimi (inf. Tatiana Coroi, a. n. 1969; s. Bai- maclia, r. Cantemir); dac la nunt plou – cstoria va fi din plin boga- t (inf. Angela Bercaru, a. n. 1974; s. Cotangalia, r. Cahul; inf. Galina Liulenova, a. n. 1971; s. Stoianov- ca, r.Cantemir); dac la nunt plou, cuplul va tri bine pân la moarte, deoarece apa este simbolul vieii (inf. Svetlana Niculia, a. n. 1973, s. Aba- clia, r. Basarabeasca); dac la nunt plou, se zice c mireasa înainte de nunt a mâncat din ceaun (inf. Maria Pescu, a. n. 1950; s. Slobozia Mare, r. Cahul; inf. Dumitru Caranda, a. n. 1951; s. Colibai, r. Cahul); dac la nunt plou, acest cuplu va avea muli copii (inf. Elena Bârsan, a. n. 1957; s. Gura Galbenei, r. Cimilia; s. Hiliui, r. Râcani); dac la nun- t plou, e spre bogie (s. Pârjota, Râcani). „În Apocalips Cerul este locuina lui Dumnezeu, mod simbolic de a semnifica distincia dintre Crea- tor i creaia sa. Cerul intr astfel în sistemul de relaii dintre Dumnezeu i oameni” [8, p. 216].
La prima vedere stelele aprute noaptea pe cer au scopul de a lumina în cer i pe pmânt. Lumina cereasc este considerat o for supranatural care simbolizeaz cunoaterea, via- a, venicia. „Sufletele desprite de trupurile lor vor fi «cufundate într-un ocean nesfârit de lumin venic i de venicie luminoas»” [8, p. 540]. În popor se crede c atunci când cade o stea din cer – moare cineva pe p-
Nr. 5/2017 • 15
mânt. Cu aceast ocazie se presupu- ne c un om prsete viaa lumeas- c, plecând pe lumea cealalt: „Când cade o stea de pe cer, se crede c a murit un om” (inf. Maria Eremia, a. n. 1954, s. Bubuieci, mun. Chiinu; inf. Tatiana Ravliuc, a. n. 1973; s. Go- teti, r. Cantemir; inf. Popa Pavel, a. n. 1955; s. Chircani, r. Cahul; inf. Svet- lana Niculia, a. n. 1973; s. Abaclia, r. Basarabeasca). Deci, acest ritual reprezint legtura cerului cu oame- nii, de aceea este considerat ritual sacru, cerul fiind simbolul puterilor superioare omului. Acestea fiind spu- se, presupunem c steaua semnific felinarul cerului care lumineaz calea sufletelor moarte, cerul fiind conside- rat cimitirul sufletelor. De asemenea, se zice c atunci când o persoan moare, ochii ei se transform în stele ce urc în cer.
Luceferii – nume popular al stele- lor strlucitoare, asemenea semnifica- iei lor întâlnim i în oraia Iertcunii – cerul a fost împodobit: Cu luceferi luminoi, care prin strlucire presoar cu lumin calea tânrului cuplu spe o via de familie demn, simbolizând gândurile, calitile deosebite i inten- iile însorite ale mirilor în realizarea ideilor lor spirituale, fericirii divin.
Soarele este simbolul arhetipal regsit i în cultura noastr înc de la origini, semnific concomitent atât viaa, cât i moartea. Tradiia popular spune c Soarele d via i tot el o ia, dar fr Soare nu exist nimic. Potrivit acestui fapt, noi îi datorm existena noastr i îi închinm zeci de ritualuri unde simbolistica lui este incontesta- bil. Corespunztor formei circulare a soarelui este i cea a dansului Hora miresei sau a danului-rit De trei ori în jurul mesei, Hora de scos mireasa din cas .a., dar i circularul colaci-
lor mirilor, cununiei miresei, inelul de logodn i de cununie .a. Fiind etern, soarele moare la asfinit, dar învie întotdeauna dimineaa, adic el sufer o „moarte simbolic i reînvie a doua zi” [19]. Adeseori, frumuseea soarelui este asociat cu a lui Adam: „î l-a întrupat pi moul nostru Adam:/ Cu trupu din lut, cu osu din piatr,/ Cu otii din mare, cu frumusâli din soare” [23, p. 49], iar strlucitul lui este consi- derat „un produs al focului solar. Sim- bol al perfeciunii, luminii, cunoaterii, imoralitii” [23]. Luna este simbolul feminitii i puterea subcontientului. În mitologie este considerat astrul nopii, datorit luminozitii sale, dar i contrapartea feminin a Soarelui, în calitatea sa de astru al zilei. Din punct de vedere astrologic, luna repre- zint feminitatea, simbolizând mama i partea feminin aflat în interiorul oricrui brbat. În opoziie cu Soarele, Luna este simbolul masculinitii i al tuturor calitilor brbteti.
(va urma)
Referine bibliografice: 1. Arnold van Gennep, Riturile de trecere.
Iai: Polirom, 1998. 200 p. 2. Chihaia, Lcrmioara, Cifor, Lucia, Cio-
banu Alina, Ciubotaru, Mircea, Cobe, Doina, Dima, Eugenia, Florescu, Cristi- na, Teodorovici, Maria, Teodorovici, Con- stantin. Dicionar Enciclopedic. Bucreti: Cartier, 2001. 1696 p.
3. Marian, Simion Fl. Nunta la români. Bu- cureti: Editura „Grai i suflet-Cultura Naional”, 1995. 605 p.
4. Moana, Ioan. Nunta la români. Oraii. Bucureti: Editura Minerva, 1989. 190 p.
5. Antonescu, Romulus. Dicionar de Sim- boluri i Credine Tradiionale Româneti. Bucureti:Http://cimec.ro, 1982. 729 p.
6. AFAM, 1965, ms. 155, f. 57-59. S. Gla- van – Râcani; inf. A.G.Ojovan, a. n. 1905; culeg: G.I Spataru, M.F. Papuc.
7. AFAM., 1964, ms. 149, f. 195-196. s. Echimui – Rezina; inf.P. Gobjil, 75 ani;
culeg: Gh.I. Spataru, V.S. Pojoga, V.A. Cirimpei.
8. Chevalier, Jean. Gheerbrant, Alain. Dici- onar de Simboluri: mituri, vise, obiceiuri, gesture, forme, figuri, culori, numere. Iai: Polirom, 2009. 1072 p.
9. AFAM,1950, ms. 122, f. 120. s. Jora de Sus – Susleni; Inf. A.Savina, 34 ani, cu- leg:M.G.Savin.
10. Cantemir, Dimitrie. Descrierea Moldovei/ Dimitrie Cantemir; col. Ini. i coord. Ana- tol i Dan Vidracu; conc. Gr. Col. / Vladi- mir Zmeev; cop. i ilustr. / Emil Childescu – Ch.: Litera; Bucureti: Litera Int., 2001 (Combinatul poligrafic). 256 p.
11. Arsenie i Zamfira. Printe i Maic – o relaie demitizat. SL, sn, sa.816 p.
12. Evseev, Ivan. Dicionar de Simboluri i Arhetipuri Culturale. Timioara: Amar- cord, 1994. 213 p.
13. Gorovei, Artur. Datinele noastre la nunt. Bucureti: „Minerva”, 1910. 114 p.
14. Gluc, Tatiana: Folclor basarabean, adunat din judeele Soroca, Bli, Orhei. Vol. 1. Bli: Editura Naional „Cartea Noastr”, 1938. 186 p.
15. Coman, Mihai. Întroducere în antropolo- gia cultural: mitul i ritul. Iai: Polirom, 2008. 358 p.
16. Buzil, Varvara. Pâinea aliment i simbol. Experiena sacrului. Chiinu: tiina, 1999. 373 p.
17. Ifanoni, Doina. Interferene dintre magic i estetic în recuzita obiceiurilor tradiio- nale româneti din ciclul vieii. Bucureti: Editura Enciclopedic, 2002. 323 p.
18. Ghinoiu, Ion. Mica Enciclopedie de Tra- diii Româneti. Bucureti: Agora, 2008. 360 p.
19. AFAM, 1946. Ms. 2, f. 49. Inf: P. Ambro- sii, 60 ani; culeg: M. Spatari.
20. Buzil, Varvara. Costumul popular din Republica Moldova. Ghid practic. Chii- nu, 2011. 170 p.
21. Comanici, Germina. Ramura verde în spi- ritualitatea popular. Bucureti: Editura Etnologic, 2004. 250 p.
21. Caraman, Petru. Pmânt i ap. Con- tribuie etnologic la studiul simbolicei eminesciene. Iai: Junimea, 1984. 360 p.
22. Eliade, Mircea. Tratat de istorie a religii- lor. Bucureti: Humanitas, 2013. 476 p.
23. AFAM, 1946. Ms. 2, f. 17. Inf: P. Ambro- sii, 60 ani; culeg: M. Spatari.
La început de primvar, în C- minul cultural Filipeni, raionul Leova se organizeaz o deosebit srbtoa- re închinat zilei femeii cu genericul ,,Femeie cu chip de lcrimioar”. Ziua de 8 martie a fost o adevrat srbtoare de suflet pentru toate fe- meile comunitii, având ca oaspete pe tânrul interpret Gabriel Nebunu. Doamnele, domnioarele i domnie- le au fost felicitate de primarul satu- lui dl Vasile Grosu, oferindu-le în dar câte un mrior ce simbolizeaz spe-
„Femeie cu chip de lcrmioar” eCaTerina BaraBoi, efa BP Filipeni,
roDiCa MunTeanu, efa Bibliotecii pentru copii
rana i norocul druit celor dragi în fiecare primvar. Bibliotecile din co- munitate au organizat i o frumoas expoziie de mrioare. La aceast festivitate au fost antrenai i copii de la grdiniele „Andrie” i „Flutura” din localitate care au adus în dar m- micilor, bunicuelor, surioarelor cele mai frumoase poezii, dansuri, cânte- ce i clipe de neuitat.
16 • Nr. 5/2017 eCaTerina CernaTu, mun. Chiinu
Valentina Gâlcã – destin pe altarul cântecului tradiional
Valentina Gâlca a vzut lumina zilei la 22 mai 1952 în s. Volovia, raionul Soroca. Este absolvent a colii Pedagogice „Boris Glavan”, azi Colegiu „M. Eminescu” din Soroca. Din anul 1969 a muncit în calitate de con- ductor artistic al Cminului cultural din satul Volovia, iar din 1976 - director al instituiei respective. Între anii 1976-1982 a fost dirijorul corului satului natal. În 1992 a fondat i conduce pân în prezent Ansamblul folcloric model „Floare de noroc”.
Rdcinile Valentinei Gâlc izvorsc dintr-o familie de lutari vestii prin partea locului. Bunelul ei Nichita Izvorean era considerat, pe bun dreptate, cel mai iscusit muzicant al satului natal i cel mai renumit în localitile vecine. El cânta la armonica de gur i la acordeonul mic, cu aceste dou instrumente muzicale îl întâlneai la toate nunile, cumetriile, petrecerile i alte evenimente culturale, pentru c cunotea „din talp” repertoriul fol- cloric al locului, dar i scenariul tradiional al desfurrii evenimentului la care era invitat ca prin muzica sa s druiasc clipe fericite omului i continuitate tradiiei. Tatl ei Mihail Izvorean a