Nr. 53. Brasov, Miercuri In 7 (20) Martie 1912. Anul LXXV,

Apare în fiecare zi de lucru.Abonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe i/2 an 12 cor., pe !/4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe i/2 an 20

franci, pe */4 an 10 franci.

REDACŢI A,TIPOGRAFIA SI ADMINISTRAŢIA : BR AŞ OV , PIAŢA MARE Nr. 30.

Telefon :,Nr. 226.

Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe an 20 coroane, pe lft an 10 coroane, pş 1 /4 . an 5 coroane. Un număr 10 bani. Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarif şi învoială. — Reclame* pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

<!*■/ '1Ţ

cel mai puternic mijloc de agitaţie, pe care ar fi păcat dacă l-am lăsa neesploatat.

Femeia română să încete pe "viitor de-a fi numai o temă bună pentru toasturile oficioase şi neofi- cioase dela banchete.

Eu sunt convins, că femeia pe viitor voeşte să-şi ia rolul cuvenit şi în grelele lupte politice ce ne aşteaptă.

Deci trăiască dreptul de vot ăl femeilor!

*Cu aceasta aşi fi terminat ci­

clul de articoli cu cari nu am in­tenţionat'altceva decât să arunc un manunchiu de cugetare în opinia publică asupra acestei chestiuni atât de importante.

Comitetul naţional în şedinţa sa ultimă din Arad mi-a dat mie şi amicilor Dr. Onişor şi Dr. Boita o însărcinare onorifică de-a pregăti un studiu sistematic al reformei electorale, precum şi un proiect de lege conform intereselor poporului român din Ungaria şi în general a intereselor obşteşti ale ţării.

Nu voesc să prejudec şi even­tual să împiedec conlucrarea armo- nică^cu numiţii prietini şi de aceea chestiunile asupra cărora am pro­mis a reveni cum e d. e. şi ches­tia votului proporţional etc. le voi lăsa neatinse cel puţin deocamdată.

La Situaţia. ln~criza de guvern nu s a în tâ m p la t nimic. nou. O schim bare oarecare se va face a- bia în săp tăm ân a viitoare. B ană atunci nu vor fi n ic i audien ţe , M, Sa fiin d ocupat cu p reg ă tir ile pen ­tru p r im ire a îm păra tu lu i W ilhelm care va f i oaspete M. Sale.

lo t ce apare deci p r in z ia re despre c r iză , nu este decât com bi­naţie. In cercurile politice se crede, că noul p r im in is tru va fi sau ia - ră ş Khuen, sau JLukăcs. D e un al treilea, nu se vorbeşte.

„A . W iener Ig b lu. publică o declaraţie , pe c w e M. Sa a r fi f ă ­cut-o unui p o litic ian u n gu r , zicân d că dorinţa. Sa esle să se rezolve

criza pe cale vacin ică ş i că i-a r plăcea dacă a r ven i în fru n tea a* facerilo r ia ră ş contele JBJmen.

In o ri ce caz noul m in istru preziden t are să rezol "e u rm ătoa ­rele tre i problem e, ca ri stau în strin să legătură:

1. D esarm area obstrucţiei2. Votarea reform elor m ilita re •3. D efiniarea concretă a p r in ­

c ip iilo r fu n dam en ta le ale drep tu ­lu i electoral.

Cu un mameluc mai mult. Eri s-afăcut alegerea de deputat pentru ca­meră In cercul Şicului. Au fost doi can­didaţi, cum am anunţat, unul opoziţio­nal, pentru care şi-au dat voturile cei mai mulţi din alegătorii români, şi ce­lălalt de partidul muncii. Votarea a de­curs între vii agitaţii. Resultatul e, că a fost ales cu o maioritate de 5 voturi candidatul partidului muncii, Hattaludi Ernő.

Cu un mameluc mai mult.

Audienţe. Maj. Sa a primit alalt&eri tn audienţă po miniştrii Borohtold, Stürgfc şi Zaleski.

Un interylsv al d naiul P. P. Carp.D-l P. P. Carp, preşedintele consiliului de miniştri român a acordat un inter- viev corespondentului lui »Neues Wie­ner Tageblatt«, asupra situaţiei politice dela noi. Iată în traducere fidelă inter- vievul publicat de ziarul vienez :

»Guvernul conservator şi-a împlinit pe deplin datoria sa pe toate terenele. Legile economice au mulţumit poporul ţării şi ori cine ar fi chemat s& ia cârma afacerilor publice, din ce s-a dat anul trecut, nu va putea lua nimic. Poporul nu se va lăsa să fie frustrat.

Cu toate acestea o criză se poate ivi, c&ci ea depinde de factori, cari se comportă independent şi se conduc de hotărâri ce nu se pot prevedea.

Acum, dacă va urma un nou cabinet conservator celui actual, în cazul în care acesta îşi consideră misiunea ca termi­nată, sau li va urma un guvern liberal, nu e sigur, dar ce se poate prevede este, că d-1 Take lonescu nu va fi prirn- ministru. Actualmente liberalii li sunt încă aliaţi d-nului Take lonescu, dar e tare dobios lucru, dacă-i vor urma, când el va ajunge sef de guvernământ.

Dreptul de votal femeilor.

De Dr. Vaier Moldovan.Drept încheiere a studiilor

mele asupra reformei electorale mă voi îndeletnici puţin şi cu pro­blema cuprinsă în titlul acestui articol.

Ştiu prea bine, că în Ungaria unde şi sufragiul universal al băr­baţilor intimpină o rezistenţă me­dievală, a vorbi despre votul fe­meilor e un fel de muzică a vi­itorului.

însuşi partidul social-demo­crat din Ungaria, care reprezintă dealtcum ideile cele mai avan­sate şi mai radicale, cel puţin până în timpul di o urmă s-a arătat ca potrivnic dreptului de vot al femeilor.

Partidul naţional român a luat o singură dată poziţie în chestia asta şi atunci în potriva ei

1 In comisia de 40, e&misă din partea conferenţei naţionale din 1905, s-a încins o discuţie aprinsă

* în jurul acestei întrebări.D-nul Dr. A. Vaida-Voevod

I a argumentat cu căldură pentru votul femeilor, invocând între al­tele foloasele mari morale ce le va avea partidul naţional român din sprijinul natural şi gratuit ce il vor da toate revistele şi grupă­rile femcniste, îndată ce vor auzi că partidul nostru a arborat şi stindardul dreptului de vot al femeilor.

Nu voesc să obosesc pe on. cetitori cu înşirarea sumedeniei de argumente pro şi contra, cari fac

■, din dreptul de vot al femeilor una dintre cele mai controversate în­trebări ale ştiinţei, ce se formează cu încetul şi în jurul sufragiului universal.

Multe din obiecţiunile contra­rilor d septului de vot al femeilor sunt numai nişte sofisme ieftine.

Un neamţ sfătos de pildă zice, că femeile deaceea rm au îndrep­tăţire a lua parte activă în aface-

Un ftocîn deserturile nord americane.

după M arryat.

Petrecusem o ceată de indieni până la delta râului Trioitas şi deja de câ­teva zile ne continuam calea în di­recţia râului Cabin. Societatea noastră se compunea din doi prietini şi cinci Americani, cari să reântorceau din Texas. Teritoriul care-1 traversam era brăzdat de crepături enorme, pe cari a- deseori ocolindu-le eram nevoiţi să fa­cem digresiuni mari. Când coboream uneori in adâncimea acestor prăpăstii abia gâsiam ceva apă stătută şi nomo- Joasă, pe care nici caii noştrii nu voiau i’o bea.

Noi eram aproape siguri că frip­turile minunate de bivoli sălbatici ne vor oferi în tot timpul călătoriei noas­tre o masă bogată. Dar deşi ne aflam în centrul regiunilor de alt-fel traver­sate de ciurzile lor, totuşi nici unul aingur nu ni se arăta în calea noastră.

'Fot aşa de puţin ne-am putut bucura de rreun alt vânat. Şi într’o seară eram aşa de zdrobiţi de toarne, încât rodeam tutun vşi bucăţi de piele. Ne-am hotărât deci, la caz dacă nici ziua următoare nu va fi mai cu noroc pentru noi, să tăiem paul din caii noştri.

rile publice ale ţării, fiind-că ele nici nu dovedesc un interes faţă de aceste afaceri.

Nu trebue decât să facem o statistică — zice el — asupra te­melor de conversaţie a femeilor şi vom afla de fapt, că din o sută de grupuri de femei, pe cari le vom face obiectul observărilor noa­stre, abia una-două de se va ocupa cu politica.

Dar se întoarcem tesa. Oare neînteresarea aceasta dovedită a femeilor nu e numai o urmare naturală a eschiderii totale a fe­meilor de pe arena politică?

Nu ne putem aştepta cu iot dreptul} ca îndată ce femeile vor avea şi ele drepturi politice, se va trezi în ele şi conştiinţa înda­toririlor legate de aceste drep­turi ?

Iar purtarea social-democraţi- lor noştri faţă de dreptul de vot al femeilor e direct lipsită de ori­ce logică.

Baza, pe care stau ei când pretind dreptul de vot obştesc e, că parlamentul este, sau trebuie să fie oglinda vie a întregei popo- raţiuni.

Fiecare grupare, fiecare clasă socială, trebuie să fie reprezentată în parlament, ca să fie cine să le apere interesele lor speciale, atunci când se aduc legi obligatoare pentru toţi.

Ei bine, sexul femenin nu are şi el interesele lui aparte, cari încă reclamă o reprezentare şi mai ales o apărare în sfatul ţării?

Dar să nu mai pierd timpul cu întrebări teoretice, cari şi aşa se vor rezolvi cu timpul de sine. In ultima analiză şi chestia asta e o chestie de putere. Totul atârnă dela puterea de organizare, de agi­taţie şi de luptă a femeilor din sin­guraticele state.

Pe mine şi cred că şi pe toţi cetitorii noştri, întreaga chestie ne interesează numai din punctul de vedere al intereselor noastre ro­mâneşti.

Dacă după o esaminare, 'cbn- ştienţioasă a chestiunii su!*> toate

In noaptea următoare ca şi când ar fi trebuit să golim pâharul întreg al suferinţei, nu ne prindea somnul de loe şi astfel ne petreceam timpul cu istorisiri aventurîoase despre sălbatici, colonişti şi plantaţiuni, când deodată observai în depărtatul orizont aceiaşi zare roşietică, care în deşerturile aceste necuprinse premerge răsăritului de soare. »Câte oare avem ?« întreb eu uimit; »timpui n’a putut doar să treacă aşa de repede lc

— »Este o oarăc răspunse unul dintre tovarăşii mei. »Curiosc zisei pu- nându-mi urechia la pământ. începeam a presimţi ceva sinistru. Nu auziana însă decât şueratul lin al unui vânt ce se juca prin iarba uscată a deşertului. Observam însă o nelinişte particulară, care o tradau caii noştrii. Atribuiam a- ceastă nelinişte împrejnrărei că ei ar fi simţit în apropiere animale sălbatice, şi astfel pentru a*i linişti îi legarăm mat aproape de focul nostru. In curând vântul sufla mai puternic. Eu aşcuiiam din nou şi ascultând descoperii cu groază acel vuet înăduşit şi îndepărtat, care este precursorul unui cutremur de pă­mânt sau tropotul sălbătăc'milor luate în goană. Caii simţiră ca şi mine pri­mejdia şi între râncbezături îngrozitoare se smânceau din frâuriie lor.

»Sus«, strigai eu rezolut. . . »sus a m ic iN u este timp de perdut. Infrâ-

raporturile ajungem Ia concluzia, că pentru cauza românească e a- vantajos a lua în şirul lung al re­vendicărilor de tot soiul şi dreptul de vot al femeilor, să o facem fără amânare.

Pe cât cunosc eu femeile şi în special femeile noastre, atât pe cele dela sate, cât şi puţinele dela oraşe, cutez să afirm, că an­gajarea noastră pentru dreptul de vot al femeilor nu poate fi decât avantajoasă.

Aprob întru toate ideile d-lui Dr. A. Vaida cu privire la spriji­nul ce-1 putem spera dela luptăto­rii şi luptătoarele din streinătate ale dreptului de vot.

Dar în acelaş timp e incon­testabil, că cu ajutorul dreptului de vot al femeilor vom câştiga în şirul neamului nostru noui cete în­sufleţite de aderenţi şi aderente a partidului naţional român.

Noi nu dispunem de mijloa­cele, de cari dispune statul, cu în­treaga, lui reţea de organe depen­dente de el, nici cercurile finan­ciare nu ne desmeardă cu ajutoare de bani.

Noi avem o singură armă: agitaţia electorală, trezirea conşti­inţei naţionale, a însufleţirei şi a altruizmului faţă de tentativele de teroare şi corupere a potrivnicilor.

E clar, că noi avem să ne a- dresăm întotdeauna la sentimen­tul, la inima alegătorilor.

Şi apoi despre cine am putea zice cu mai mult drept, că judecă cu inima, că sunt roabe ale senti­mentelor şi mai accesibile tuturor influinţelor externe, decât despre femei ?

Domnii, cari şi-au tocit călcâele şi au răguşit în călătoriile de cor- teşire pentru candidaţii naţionali, vor fi ştiind, că şi azi când femeile nu au nici un vot, decâte ori nu au terorisat formal pe bărbaţii lor, cari încercau să se uite chioriş la banc­notele potrivnicului!

Poate să fie numai o muzică a viitorului realisarea dreptului de vot al femeilor. Azi însă şi mâne şi poimâne chestia asta ne va oferi

naţi caii noştrii căci viaţa ne este în pericol! Prairia e îo flăcări şi bivolii îngroziţi au luafc’o la goană în direc­ţiunea această.«

Toţi se ridicară în tăcere, flecare simţind pericolul situaţiei. De prisos era deci a mai zice ceva. Noi trebui s’o luăm la fugă. Intr’oeJipă caii erau gata şi noi lăsându-ne conduşi de instinctul lor, galopam pe întinderea deşertului. Astfel ne trecu o oară întreagă în fugă desperată, care părea că nu ne va a- duce mântuirea. Deja simţiam trepwn. rând pământul înapoia noastră ca când mii şi mii de copHe ar tropoti cu turbare. Auziam mugetul îndepărtat al bivolilor şi urletul îngrozitor al pante­relor.

Atmosfera era grea şi năduşitoare şi flăcările se’nălţau spre orizont. Ve­deam deja animalele agere de picioare alergând spre noi, vedeam săibătăcimi trecând în fugă pe lângă noi. Cerbi şi căprioare săreau printre pantere şi lupi.

Eiani şi antilope treceau aseme­nea săgeţilor pe lângă nci, şi ici colea să amesteca câte-un bivol sau ca! printre mulţime. Zăduiui ne ’ncunjura îngreu- nându-ne respiraţia, iară mujetu] îngro­zitor ne urmărea. In tot minutul groaza ne creştea şi urletul pătrunzător oprea caii noştri tremurători de spaimă.

Dar îndemnul de mântuire învin­gea groaza, şi ei alergau turbaţi înainta.

Massa animalelor greoaie se apropia cu turbare în zgomot spre noi. Bivolii şi caii împinşi şi ’ngrămădiţi peste o)altă formau o massă uriaşă şi neagră tn cu­prins de mai multe milurl. Orizontul deja părea întunecat de această legiune îngrozitoare, care abia dacă mai era două miiuri engleze depărtată de noi.

Caii r ustrî să opriră pe loc ne mai putâ ^ ^nainta. Ne credeam pier­duţi, • st moment de oroare un**v iDtr’o livaVtă experienţă strigă cu răsări neghină. C? «jos de pe cai»! «Doi pânii livezii o raiaânâ pe cai! Aruncaţi î.».?are ro*'voastre şi tot ce ia foc cu­rând 1 Cu grabă, cu grabă! Un moment de întârziere ne poate costa vieaţa» !

Când privirile noastre se îndrep­tau spre el vedeam în trăsăturile feţei şi’n privirea lui aeea putere neînfrântă, care în astfel de momente de pericol aduce o rezoluţie neînvinsă fiinţei ome­neşti.

El aprinse prin o descfircătură de revolver o bucăţică de iască, prin care dădu foc unei mâni de iarbă uscată, Luă apoi batistele noastre aruncându-le în flăcări, şi noi la comanda lui rupeam cu grabă iarba uscată a deşertului, a- runcându-o în flăcări. Şi nu trecură de­cât câteva minute şi focul se ridică în sus pe când massa bivolilor şi-a cailor fugâtori se apropia ca şi o lavină înfioră­toare spre noi. Zărind insă focul tn faţa

lor, spaima şi turbarea îi făcu să se’n- bulzească îndărăt, fără însăa’şi schimba direcţiunea, cum sperasem. Cetele lor se’nbuizeau tot mai aproape spre noi, şi noi începeam a distinge deja coarnele picioarele, chiar şi spuma care Ie curgea pe piept la vale. Tot mai desluşite se arătau figurile lor masive. Ne desp&r- ţiau numai câteva sute de metri de ele. idea de-a fi călcaţi şi zdrobiţi de copi­tele acestor monştrii, cari înaintau cu miile spre noi, era îngrozitoare.

Deodată pocnitura unei explosii ne deşteptă din amorţeală. Vânătorul a- runcase provizia noastră de spirituoase peste flăcări, care ca fulgerul sil’nălţau tntr’un vârtej. Pământul părea că se cutremură de-o zguduitură puternică, şi noi vedeam bivolii şi cu ei întreaga co­lonie luând direcţie opusă. Ei alergau iu fugă nebună şi mulţimea de cadavre ale animalelor obosite, cari rămâneau stri­vite sub pasul lor, marcau drumul.

Erau clipe când ne opriam respi­raţia şi ne părea, că tot minutul poate să abată coloana uriaşă şi să o îndrepte din nou spre noi. Direcţia era insă luată, şi toate coloanele alergau orbe­şte după cele dintâi. Succesiv desimea masselor decreştea, rândurile se intre- rupeau, şi mai târziu numai ici-colea mai treceau animale mai slăbite, pe când altele cădeau sdrobite de oboseală.

Ne vedeam deci scăpaţi de primul

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 55—1912.

E adevăcat, că el se consideră »conservator«, dar in cercurile conser­vatoare el n-are nici un ecou, din con­tră e motiv de temeri că va Întâmpina cea mai puternică împotrivire din par­tea lor. Chemarea lui Take ionescu la guvern n-ar însemna de loc >o pace internă«, ci pornirea unor lupte interne mai violente decât cele de acum,«

Externe. Din Constantinopol se asigură, că Poarta a fost înştiinţată de răspunsul Italiei în ceea-ce priveşte condiţiunile de pace. Punctul cel mai de seamă e rechemarea trupelor oto­mane şi recunoaşterea anexiunei Li biei, după ce Italia va fi gata să acorde Turciei anumite concesiuni, printre care: o indemnitate bănească, desfiinţarea ca- pitulaţiunilor şi recunoaşterea autorită- ţei religioase a Kalifului. Se asigură dintr’un izvor bine informat, că Poarta, după conziliui de miniştri de eri, ar fi însărcinat pe ambasadorii săi pe lângă puteri să declare, c ă s u s z ise le co n d i- ţ i u n î s u n t im p o s ib ile d e p r im i t .

— Agenţia telegrafică grecească află , că noul guvern revoluţionar din Creta, a trim is o depeşă regelui Greciei spre a-l înştiinţa de formarea sa , ex­prim ând in acelaş timp respectul si de­votamentul său pentru tronul elenic.

Guvernul revoluţionar va anunţa constituirea sa consulilor puterilor pro­tectoare. S a hotărât, că toate decretele vor fi de acum înainte publicate în n u ­mele regelui Greciei. Ordinul de chemare al miliţiei a fost contramandat. L in iş­tea e desăvârşită în Creta.

Din Gherla.— Ceva vechiu şi ceva nou. —

— Martie c,Reînviem deodată cu natura şi

cine va tăgădui puterea ei asupra su­fletului ?

S’au dus zilele rele, în urma lor părere de bine să uneşte cu dorul zi­lelor vesele, ce încep dinadins a lua locul celor trecute şi uitate, cătră cari nu-ţi mai întorci ochii sufletului, pre­cum nu mai încerci vedenia păcatelor urâte, ispăşite.

De ce să mai batem şi noi ace­leaşi cărări cu ale căror amintiri nu vrem să ne mai întâlnim, de ce să ne mai amărâm sufletele?!

In felul acesta regretând şi nă­dăjduind socotim de bine a face unele proiecţiuni şi repriviri mai mult pentru lămurirea definitivă a situaţiei şi con­vingerea pe deplin acelora ce ne-au înţăles intenţiile noastre şi unora cari nu vreau să se plece în faţa adevăru­lui cu tăria zdrobitoare.

E în firea omului să nu-şi cu­noască propriile greşeli şi omiteri, şi credinţa că a făcut şi face mai mult decât de fapt poate să facă, e asta o convingere nu de ieri de alaltăieri, ci poate de când lumea.

A fi ridicat la cinstite oficii şi a face numai ceva — ceva pentru ochii cari te încunjoară, a fi învestit cu fru­mosul titlu de sămânător al idealului creştin, a crede că trimeţi dascăli lu­minători în satele întunecate, cari şi ei dibuesc în împărăţia neagră a întu- nerecului (mă plec înaintea escepţiilor) pe lângă toate aceste momiţi uşor de slujba proventuoasă a statului

pericol, dacă nu ne-ar fi ameninţat deja altul. In timpul popazului provocat de numita scenă, focul înaintase cu paşi uriaşi. întreg deşertul se înfăţişa vede­rii noastre ca o mare de flăcări, care se rostogolea cu celeritate spre noi. Noi plecarăm repede, iar caii recreaţi încâtva o luară în galop conduşi din nou de instinctul firesc în urma bivolilor.

Era o goană desperată. Focul ne urmărea pas de pas şi furia lui consu- mătoare ne atingea aproape călcâiele. Dacă nu am fi scăpat cu puţin înainte de-o primejdie aducătoare de moarte, de sigur că ne-ar fi părăsit curajul. Sunt convins, că unii dintre noi ar fi renunţat la luptă, aruncându-se în bra­ţele destinului, dacă suferinţele petre­cute şi cugetul la ele nu ne-ar fi ţinut deştepţi.

Astfel ne simţiam gata a privi în faţa morţii. In desperare nebună aler­gam peste deşertul imens, abia luând respiraţie. Dar inimicul se apropia me­reu şi caii începeau să obosească. îna­intea noastră aveam cetele bivolilor, din care deodată văzurăm o parte a coloanei dispărând. Se aruncaseră cu miile Intr-o adâncă văgăună... O rază de speranţă începea să licărească pen­tru noi. Acolo vom găsi mântuirea. A- veam de percurs o distanţă de un mii, iar focul ne încuujura cu fumul său lnăduşitor, Prăpastia putea să devie

e destul de dureros. Iar şcolile noastre scăpate din gura peirei prin stăruinţa de fier a unora cu durere de inimă — îţî inspiră de departe muţi- mea şi goliciunea lor din lăuntru, în urma negrijirei celor ce avem dato- rinţa a creşte dăscăli, nu pe sama sta­tului, ci dăscăli români pentru şcoala românească.

Un titlu, fie acela căpătat cu ori ce vrednicie, un oficiu cu ori ce punctuozitate îm plinit în cadrele pres­crise de strictul obligament, încă nu trage după sine răsplata unei estinse m unci cu rezultat trainic. Căci sunt a- tâtea rele de îndreptat câte nevoi de învins şi dacă nu s’au făcut opintiri pentru delăturarea lor, nu e minte să imagineze răul, ce-şi va întinde atots*ă- pânitor aripa neagră peste plaiurile năcăjite.

Am ajuns la despărţământul Gherla al «Asociaţiunii» de a cărui spor şi activitate e încântat d. e. Móidóván László şi însuş comitetul central a luat cu bucurie ştire despre acea, cum spune D sa. Iar acum tot aceasta vrea s’o sigi­leze «Declaraţia» la poruncă a câtorva preoţi din jurul Gherlei, între cari şi un «târsolkodău» — dar să mă iertaţi d-le secretar, cassar etc. şi ceilalţi confraţi dacă afirm, că rezultatul muncei în ca­drele despărţământului nostru nu e aşa de încântător cum vă place a crede.

E negreşit o datorinţă a comite­tului central să încurajeze ori ce mici rezultate, cari s’au putut realiza fie şi numai la aparinţâ între marginile unui despărţământ, iar pentru noi nu pot fi decât îndemnuri pentru înzecită muncă spre cea-ce va însămna odată rezultat permanent şi pozitiv. Noi însă nici pe departe d u putem vorbi despre ceva semne, cari să vestească un asemenea apropiat rezultat.

Să ne tragem numai pe samă bine, intrebândune fără preocupare, câte biblioteci poporale s’au înfiinţat pe teri- torul despărţământului şi câte-’şi împli­nesc misiunea ior cu adevărat nu n u ­m ai cu numele, câte adunări, m isiuni poporale, şezători literare din curată alipire şi tragere de inimă s’au aranjat în interesul cultural şi religios pe toate terenele la înapoiatului nostru po­por? Câte tovărăşii de consum şi eco­nomice s’au fondat, ca să smulgem cre­dincioşii noştri din ghlarele perciunaţi­lor hrăpăreţi? In ce număr să abonează gazete pentru popor, parte din venitele cât de modeste ale cassariatului, parte din ofertele de bună voie a inteligen­ţilor noştri de tot felul şi cei deia cârma despărţământului — cari iasă mai bucuros ajutorează instituţii stră­ine, duşmane înaintării noastre?

In câte comune se mai urmează frumosul început de odinioară din Lona, întru instruarea analfabeţilor, aflători în număr foarte mare în jurul Gherlei ? — Zic, o ochire fără patimă în felul a- cesta ne va prezenta o iconiţă foarte modestă a lucrărilor cu efect, ce s’au Îndeplinit şi modul cum cei chemaţi, în rândul întâi cârmuitorii, au înţeles pur­tarea desînteresatâ(?) şi din neţărmu­rită dragost©(?) a destinelor noastre.

Că o dare de samă a secretarului în adunările generale, precedată de un cuvânt prezidial publicat la foiţa «Uni- rei» la inzistenţa «mânei drepte» ş’apoi încă câteva per analogiam «Succese» la banchetul luculic — scopul principal — toate in jargonul medieval a lui Maxim ş’apoi in altă zi moderat în senz de «târsalkodău» în faţa iui Ropotán, Bogdi, Pista, lucrând pentru consolida­rea duşmanului secular culturaliceşte şi politiceşte în detrimentul nostru şi a principiilor rostite cu jumătatea gură ieri, cari au reşunat ca nişte sunete nearticulate la urechea bădicuiui Ion şi

mormântul nostru, cu toate, că o pri­vi am ca singurul port de mântuire. îna­inte deci 1 Coastele cailor sângerau de ioviturile pintenilor noştri, dar era o luptă intre viaţă şi moarte. In fine ne vedem ajunşi ia marginea vâgăunei. Nici unui dintre noi nu putea să mă­soare adâncimea ei spre gare involun­tar ne împingea instinctul Încă o opin­tire şi caii s-aruncară îo/ ei asa bivoli­lor, cari în desperări teia, cari^ăreau în adâncime. ..e un vis. . ., spAt

Nu mai pot să-i’a re decât puteri tire această întâmplare {nnu’şi bate ca* tură — şi eu îmi pierdusem iar când mă deşteptai din nou zăceam cu caiui meu pe o grămadă de bivoli morţi. Cel dintâi cuget mi-a fost la to­varăşii mei, pe care i-am reaflat puţin răniţi. Al doilea cuget mi-a fost să cău­tăm ia ce adâncime suntem. Privind în sus măsurarăm distanţa cam de vre-o 50 urme sub şesul prairiei.

Aveam de-a mulţumi mântuirea noastră bivolilor, care formând straturi de straturi peste olaltă, zăceau sfărmaţi şi striviţi sub noi. Recunoscurăm însă că cea mai mare parte a animalelor fugătoa^e a eşit din prăpastie peste păretele opus, şi ne convinserăm că nu­mai avantgarda lor a fost omorâtă prin cădere, iară celelalte au putut să-şi ur­meze calea neatinse de loviturile căderii. Mai simţeam tocă cutremurându-se pă-

Grigore, facându-şi judecata naturală destul de caracteristic «nu sty iu ce spunye popa hala*. Şi altele tot aşa fără efect nici baremi momentan asu­pra norodului, care şi el dispare deo­dată cu sudorile «tămbălăului». D-Voas- tră iubiţi confraţi, cari cunoaşteţi (incâ prea bine) «atât activitatea persoanelor atinse cât şi valoarea argumentelor produse contra lor» sunteţi îndestuliţi şi chiar încântaţi de persoanele mult tăgăduitoare şi nimic împlinitoare, ce argumente vă mai trebuesc?

Aşa înţălegeţi a fi om de activi­tate cu fap ta şi nu din aiere ridicole, cu sentimente intransigente poleite, nu prin «aberaţii» fără sfârşit, cu tragere de in im ă cu adevărat, nu de ochii lu­na ei, lucrând din greu pentru promova­rea binelui obştesc d in răsputerii Căci în zilele grele, în cari trăim numai aşa vom putea dăinui pe acestea meleaguri maştere, şi nu «fraternizând» in «Tár­salgó kör» la relută cu cei ce ne-ar sorbi Intr’o lingură de apă. Mai vreţi şi alte dovezi?

Nimeni n-a zis şi nu poate zice, că prin descoperirile mele nu sunt »condus de a folosi cauzei obşteşti, ci mai mult de dorul de a discredita şi a ponegri înaintea opiniei publice« — de­cât D-Voastre, cari sunteţi aşa uşor crezători şi socrtiţi, că rândurile »de­claraţiei« vor repara totul, sprijinit cu argumentul ? Nu, de-o sută de ori, nu, şi să vină ori câte pe urma ei, una va rămânea neclintită : puţinu l interes pen­tru cauza comună şi *aberaţiile< m es­chine ale cârmuitorilor, despre cari opi­nia publică s-a convins încă înainte de cetirea acestor rânduri şi nu doreşte alta — precum nici eu — decât după pedepsirea rătăciţilor, îndreptarea lor, apucând alte cărări arătate îndeajuns, iar pentru noi singure mântuitoare« ..

Atunci la o vreme aceste dorinţe împlinite, făcută fiind selecţionarea oa­menilor noştri de bine înfruntând pe cei cu »doi bani în trei pungi« nu nu­mai în Gherla, ci şi în Dej, Bistriţa, Dicio^Sânmărtin şi aiurea — după do­rinţa d-lui Pop Iuliu — deşi mai puţini la număr, dar cu m ai mare dragoste în interesul cauzei sfinte ce urmărim, vom realiza mai mult, foarte mult, căci scris este >unde sunt doi, trei în n u ­mele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor« şi in acest şi numai în acest semn vom învinge...!

Incheiu »descoperirile« mele, do­rind de a ne vedea strânse rândurile la centru, unde ca punct de nebiruită forţă să se concentreze clasa noastră mijlocie — astăzi înstrăinată — alături de alte fortificaţii menite să împrăştie jur de jur până la hotarele depărtate lum ină adevărată şi duh dătător de vieaţă nouă. Şi bătrânii, cari doresc a- ceasta vor Închide pleoapele pe veci mai fericiţi, văzând împlinirea visului lor şi tinerii neîncrezători azi In pute­rile lor, inspiraţi de noile îndemnuri a renaşterii — am nădejdea — vor fi tot­deauna unde-i va chema glasul neamu­lui şi scumpa noastră biserică na­ţională.

Freotul Anonim .

Ziarele maghiare şi atentatul deia Oradea-mare.

— Urmare şi fine. —

Oradea-mare 15 Martie n. 1912.Să mergem mal departe. »Voit

egy köztük, a k it minden héten ré­szegen hurcolták haza a pajtásai«. Re­feritor la aceste amintesc următoarele: Intr’adevăr s’a întâmplat adese-ori, mai ales Dumineca, că un teolog ungur de origine, de confesiune gr. cat., mergând

mântui sub paşii lor, şi deduceam prin acest fapt că ele îşi urmau goana cu aceiaşi celeritate, şi că nu ar fi eschis ori ce pericol. Vântul sufla cu violenţă alungând flăcările până ia marginea prăpâstie’. In scurt focul trecu peste marginea îngustă a aceleia începându-şi distrucţia şi dincolo de ea, nimicind toate plantele şi ierburile alugâni ori omo­rând toate vietăţile.

O pauză, care ne convinse că fo­cul a trecut peste locul nostru de re-

?iu, ne-a inspirat curaj. Noi scoase- răm caii noştrii trecând peste bivolii morţi la un Ioc liber, unde în curând aprinzând un foc gátiam ia e! cele mai gustoase fripturi dintr’un bivol tânăr. Aşa râmaserăm două zile In adăncime, parte pentru a lăsa să se stâmpere at­mosfera prairiei, parte pentru a ne re­culege şi a reînprospeta puterile cailor noştri.

In dimineaţa zilei următoare au­zirăm tunete, cari sunt semnele pre­mergătoare ale unui uragan, ce de obicei este însoţit de ploaie. Eram deci asi­guraţi contra pericolului de foc.

A treia zi ne pregătirăm do drum traversând lungimea văgăunei, care pre­tutindeni era acoperită de cadavrele bi­volilor. Ajungând ia păretele mai pră­păstios, urcarăm cu uşurinţă în sus spre prairie. O scenă neînchipuită a devas­tării ni se înfăţişă vederii noastre. Gât

deia biserica noastră Catedrală la se­minar, ne întâmpina pe cale. Acesta era privatist, trăia în oraş, se îmbăta prin birturile cele mai de ultima cate­gorie, el vinea apoi dimpreună cu noi în seminar, noi l’am alungat de câteva ori, insă de multeori nu folosea nimic, se lega de noi ca scaiul de oaie.

Acesta era teologul acela de speţa lor inferioară, care le-a adus lor »cins­te« aşa mare, iar nouă ni-s’a dat pri­lejul de-a arăta lumii întregi mârşăvia faptelor lor. Vedeţi păcătoşilor din se­minarul rom. cat. deia Oradea-mare: »Unde dai şi unde creapă«.

Alt caz. Era un teolog ungur — de origine tăut — care la fiecare amiază bea câte 5—6 dl. de vin, iar alt când câte 1—2 litre, când — cum căpăta deia alţii. Şi acesta făcea scan­dalurile amintite de »Budapesti Hírlap«. Dar, ca Românii să fie făcut scanda­luri, toate-s vorbe goale şi plane să fngă noaptea în oraş. De altcum cum zice »Bpesti Hírlap«, că oare-care teo­log român să fi sărit pârlazuriie, gar­durile şi zidurile, nu se poate, căci imediat ar fi fost dat afară din semi­nar fără nici o întrebare, că unde a fost şi ce-a făcut? Dar caz de acesta— precum nici altfel — n’a fost, ci e o minciună cum nu se poate spune.

Un al treilea caz: La Crăciunul unguresc s’a mai întâmplat, că toţi teo­logii latini s’au strâns în bibliotecă, unde au băut până nu mai vedeau bine şi apoi beţi au început a cânta hori, cari numai deia aşa numiţii »cizlici« de pe străzi poţi auzi. Fiind-câ la Cră­ciun era datină să se culce, care când voia, cea mai mare parte dintre Ro­mâni s’au culcat la timpul său, iar ceia- laiţi se jucau jocuri sociale sau dădeau în cărţi pe nuci (cum era datina la Crăciun). Teologii latini îşi petreceau aproape până în zori, până Sn fine ii-s’a isprăvit băutura, apoi veneau să se culce, însă ce ţipete! ce to i! era atunci în tot seminarul, de cugetai, că vine o ciurdă de porci, cari te asurzăsc cu guiţatul lor. Superioritatea toate aceste le-a trecut cu vederea.

Mai încolo. »A tanuláshoz a vig élet ez avatottjainak semmi kedvük sem volt :...

Asupra acestor cuvinte numai acela poate aduce judecata dreaptă, care ştie rezultatul răspunsurilor de peste an şi rezultatul esamenelor deia finea semestrului prim în ce priveşte studiatul sau ori-ce calitate ce trebue s’o aibă un adevărat teolog, care mai târziu va fi slugă aleasă a lui D-zeu. Dar să vedem lucrul şi mai evident, iacă: Numărul teologilor latini total a fost 21. Numărul teologilor români to­tal a fost 16.

Dintre teologii latini au fost patru (4) eminenţi. Anume din curs I dintre 7, a fost un eminent; din curs Ii din­tre 5, au fost 3 eminenţi; din curs Iii şi IV n’a fost nici un eminent. Calcu­lele celelalte ale teologilor latini sunt în­tre 2 şi 3.

Dintre 16 teologi români au fost 6 eminenţi. Anume: din curs I dintre 5, au iost 3 eminenţi; din curs II dintre 3, a fost 1 eminent; din curs III d intre8, au fost 2 eminenţi. Curs IV n’a cerce­tat nîme. Calculele celelalte ale teologi­lor români sunt între 1 şi 2. — Toate aceste nu pentru aceea ie descriu, ca să laud cumva teologii români, căci cu toate aceste n’am făcut nimic, ci ca să arăt şi mai ciar, că »Bpesti Hírlap« şi ori cari alte foi ungureşti minţesc.

Apoi: >A magyar és oláh növen­dékeket azonban nem csak erkölcs, ha­nem a nemzeti érzés dolgában is egész vi&ág választja el egymástól«. Din cele zise p&nă acum vedem clar moralitatea lor. Vedtşm oameni fără suflet îmbră-

/— i _ mHCTS— —— — — —p»

putea cuprinde ochiul o suprafaţă neagră asemenea unui vâl de doliu acoperia pământul. Noi înaintam foarte încet, împiedecându-ne la tot pasul de schelete şi corpuri arse de jumătate, care ne în­chideau drumul. In chipul |acesta am percurs un teritoriu, având înaintea noastră braţul stâng al râului Trinitas, care formează în partea aceia un iac mai puţin adânc, de-o extindere de câ­teva mii uri. Trecurăm fără greutate prin vad, aflând la celălalt ţerm. unde nu pătrunsese focul, toată iarba zdro­bită de animalele fugătoare. Urmele devastării să perdeau succesiv, şi când ne apropiarăm de o oază verde ni se înfăţişă vederii noastre o privelişte, care după momentele de groază ne impre- sionă mult. Mii şi mii de animale de toată rassa, zăceau în grupe şl cete culcate la pământ. Unele-şi lingeau ranele membrelor ostenite peste mă­sură, alteie-şi întindeau fără a se scula, capul Încet pentru a paşte din iarba cea, care creştea în jurul ior. Era o scenă din grădina paradisului. Lupi şi pantere zăceau între antilopi şi că­prioare. Urşi, cai şi bivoli zăceau Înşi­raţi iâng’olaită incapabili Insă de-aşi mişca membrele.

Trad. de Dorica F.

câţi în reverendă, cum nu se siiesc a preamări celibatul şi chiar în contra acestui celibat greşesc ei adese-ori. (Precum mulţi vor fi ştiind exemple destule). Mai departe la tot cazul aşa voim şi noi să fie deosebire mare între noi şi ei, că doar nu pot fi şi nici nu-i iertat să fie teologii români, ca teolo­gii lor, ori ca cei de tăuţi şi şvabi, cari afirmă: »Cu;toate, că suntlităut şi şvab, am simţăminte ungureşti şi curge sânge unguresc în vinele mele.« D. es. Rectorul »Lányik« de odinioară, care anume a arătat şi în faptă simţămin­tele sale şi ş’a uitat obârşia sa de pe vremuri.

De ocamdată minciunile cele rnai grosolane ie respingem cu toată indig­narea noastră sufletească, celelalte pre­cum şi aceste pe cari le-am înfierat noi, toate au ieşit din nişte căpăţini răută­cioase, descreerate. Publicul cetitor îşi va spune judecata, va cunoaşte făţăr­nicia urgisiţilor deia Oradea-mare, pre­cum şi mincinoasa de »Bpesti Hírlap« şi alte foi de felul ei, cari toate îşi deschid coloanele când e vorbă să po­negrească tot ce i român şi tot ce-i românesc. Bieţii de ei cu minciuni de j acestea voiesc să îmbete lumea, căci ei nu văd, »ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud*, cum toate acuzele îndreptate în contra noastră, se referesc la ei în- şi-şi. Doar ei şi-au arătat arama pe faţă, şi şi au zugrăvit icoana lor pro­prie.

Aşa dar judece lumea faţa lor de »Ianus«.

(t. m.) j

Din România.Inaugurarea »centrului universi- [

ta r Bucureşti«, in marea sală a Sena- r tului din palatul Universităţei s’a ioau- | gurat Duminecă »Societatea generală * a tuturor studenţilor români«. La şe­dinţă au asistat mulţi profesori uni­versitari *i un mare număr de stu- j denţi.

D. rector al Universităţii din Bu­cureşti, Em. Pangrati, luând cel dintâiu cuvântul, urează vieaţă spornică şi în­delungată nouei societăţi studenţeşti. Asigură pe studenţi de dragostea pro­fesorilor şi vede în interesarea acestora la mişcările studenţimei, o garanţie de , seriozitate şi continuitate de care alte * societăţi studenţeşti au fo st lipsite.

D. P. Gancel, preşedintele centru­lui, a arătat programul activităţei nou- 1 lui comitet, program care constă în : Â lupta pentru »Căminul studenţesc« şi întemeierea unei reviste generale a u n i­versitarilor români.

D-l C. C. Arion , ministrul instruc­ţiune! a îndemnat pe studenţi a lupta pentru idealul ştiinţific şi pentru idea­lul naţional, sfâtuindu-i să se ţină de­parte de frământările politice. Pentru suflet, zice d-sa, n u există graniţe , şi dacă nu putem privi cu gânduri poli­tice la Rom ânii de dincolo, putem privi cu gânduri culturale.

D-l P. Bogdan , rectorul Universi­tăţii din Iaşi urează în numele Univer- I sităţii ieşane, activitate rodnică.

D-l A. D. Xenopol, îndeamnă so­cietatea studenţească la luptă pentru ridicarea claselor de jos ale ţărei şi la lupta pentru dezvoltarea economică.

Serbarea s’a terminat la oarele 5 în entuziasmul general şi In speranţele cele mai bune pentru reuşita noii so­cietăţi studenţeşti »Centrul Bucureşti. ,

*Un banchet In onoarea 4-lni

6- Stere- Mai mulţi fruntaşi ai I vieţii publice şi sociale din Bu­cureşti, profesori universitari şi secundari, medici, ingineri, advo­caţi, comercianţi, etc., au luat ini­ţiativa organizării unui banchet în onoarea d-lui C. Stere, care timp de două luni şi-a desfăşurat toată energia sa sufletească şi ma- rea-i dragoste pentru neamul ro­mânesc, spre a împăca pe româ­nii de peste munţi. Banchetul se va da în sala Liedertafel, dar ziua nu s'a fixat încă. Cor.

f:* ;

Reorganizarea cavaleriei. Atât in- | fanteria cât şi artileria română au pri­mit, tn timpii din urmă, o mare des- voltare. Singură cavaleria a rămas înapoi. Prin proectul de buget pe 1912—1913 se prevăd deja unele avan­taje pentru cavalerie. Astfel se vede un spor de 30 oameni şi 30 la toate escadroanele a şase regim ent] de roşiori. Apoi s’a prevăzut, prin bu-j get, o alocaţie suficientă pentru refor-i marea a 10 la sută a efectivului cailerf

Nr. 53.—1912. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3

pe fiecare an. In fine s’a înzestrat mult mai larg capitolul premiilor pentru

I concursurile hipice.Aceasta tnsă e numai un început.

O reformă generală a cavaleriei se impune şi aceasta se va face chiar în anul aceasta.

*Conferinţe. La Ateneul din Buzău

d-1 prof. Jorga a ţinut Duminecă o in­teresantă conferinţă sub titlul: <Ce tre­bue să spunem altora». Dl Iorga a căutat să atace pe tinerii nepregătiţi, cari pentru fală să grăbesc a anunţa conferinţe, vorbind despre lucruri pe care nici ei singuri nu le pricep. Sfâr­şind în aplauzele publicului, care a ţinut să răsplătească talentul conferenţiaru­lui, d. Iorga a trecut în sala Ligei cul­turale, care se găseşte instalată în pa­latul comunal. Aici orchestra ligei a

| executat cu multă măestrie marşul mi­litar de Schubert. Corul ligei, condus de tinerii Gheorgbiu şi Ştefanescu a intonat la sosirea d-lui Iorga «Doina»

| acompaniat de orchestră. S’a mai cântat apoi «Pe al nostru steag», «Bobocele şi Inele» şi «Imnul nopţei».

Ş T I R I .— 6 Martie 1912.

0 nouă societate culturală romă- neasă în Bacovina. In Rădăuţi s’a trans­format vechia societate «Clubul Român» într’o societate nouă cu numele: „So­cietatea culturală română din Rădăuţi», având în vedere consolidarea socială şi înaintarea culturală şi economică a

I Românilor din districtul Rădăuţilor. Lnadunarea generală s’au numit domnii

, Teofil Patraş. arhimandrit mitrofor,Teofll Simionovici, cons. sup. şi deputat îo camera imperială, d-I Aurel Ţurcan, administrator silvic şi deputat în ca­mera prov., d-1 Anton Şesan, consilier de tribunal şi d-1 Iorgu G. Toma, con­silier de tribunal, ca membri onorari ai acestei societăţi. S’a ales apoi noul comitet în frunte cu prezidentul Con­stantin Nastasi, judecător

—x—Biblioteca Academiei române, in

I luna Februarie 1912 s’au consultat 2591 volume şi broşuri tipărite de către 1151 cetitori; 508 manuscripte, 1082 documente, 48 cărţi vecbi (1508—1830) au fost comunicate la 190 cetitori. Co- lecţiunile bibliotecei au sporit în aceas­tă lună cu 554 volume şi broşuri, 313 numere de reviste române, 204 reviste străine, 3 atlase şi hărţi, 8 stampe şi portrete, 5 volume manuscripte, 13 documente, 3 fotografii, 2173 foi volan­te, 19 monete şi obiecte de muzeu. Bi­blioteca e deschisă în fiecare zi de lu­cru pentru cărţile tipărite dela 8 dirai-

■ neaţa până la 6 seara, pentru manus­cripte şi documente dela 8 la 12 şi dela 1 Ia 6.

—x—

Un vas ungar atacat de nn fortturcesc. Agenţia telegrafică ungară află din Fiume ca vaporul «Skodra» aparţi­nând companiei ungaro-croate, pe când se ducea din portul albanez Oboti la Fiume, a fost atins de mai multe focuri trase din fortul turcesc «Luasa». Sunt doi marinari răniţi. După ce vaporul a sosit ia Fiume, a fost deschisă o anchetă. Marinarii, cari In cea mai mare parte sunt albanezi, pretind că vaporul a fost somat să se oprească în drum.

—x—Aeroplanul in serviciul agitaţiei e-

lectorale. Din Paris, se anunţă că avia­torul Vedrines şi-a început agitaţia e- lectorală în departamentul Aube. El sboară dintr’un loc într’aitul şi aruncă, In timpul sboruiui, din aeroplan procla­maţia sa electorală care e primită cu ovaţii de populaţie. Şansele sale sânt foarte mari. Vedrines a declarat că dacă va îl ales, va descinde cu mono- pianul său în curtea palatului Bourbon şi va apare în sală în costum de aviator.

—x—Mulţamită. Pentru „Fondul cultu­

ral bisericesc" al parochiei gr. ort. Mân­dra (Făgăraş) au binevoit a dona urmă* toarele institute de bani: „Şercâiana" din Şercaia 100 cor., „Şincana" din Şinca veche 50 cor., „Furnica“ din Făgăraş 20 cor., „Vorschusverein" din Făgăraş 20 cor. In numele comitetului parochial aducem şi pe această cale sinceră mulţămită onoratelor direcţiuni pentru ajutorul votat.

time. Oftica ca şi de altădată şi-a avut se­diul între Tisa şi Dunăre, de unde şi-a şi cules cele mai multe victime. E de remarcat şi făptui că până acum, în a- cest an, holera încă nu şi-a început turneul. v

S-au încheiat tot în această lună 21395 cununii, adecă cu 2313 mai mult de cât în intervalul *corăspunzător al a- nului trecut. Cununii mixte creştino-ji- doveşti au fost 49, dintre cari în 26 de cazuri a fost femeen izraelită iar în 23 bărbatul.

S-au liberat în acest timp 7244 paşapoarte, partea cea mai mare — de sine înţeles — pentru America. Din da­tele statisticei emigrărilor rezultă, că 4618 persoane — plictisite poate de prea marea fericire a «Hungariei felix» — şi-au luat adio de la patrie. De altfel, trebue remarcat, c& din Ianuarie înce­pând, creşte încontinuu «dorul de ducă» spre alte tărâmuri mai fericite.

Tot în această lună a Iui Ianus au fost 901 cazuri de foc în 696 comune, în urma cărora 1112 persoane au îndu­rat o pagubă de 3.848.284 coroane.

—x—Urmările unul chef. In apropierea

satului Gărliţa (Dobrogea) la marginea unui lac, s’a găsit cadavrul ţăranului Sava Jfixinescu de 65 ani, într’o căruţă ce se înămolise în mocirlă. Din cerce­tările urmate, s’a stabilit că, numitul după un chef straşnic, plecase spre Os­trov şi în drum, fiind într’o complectă stare de ebrietate, pornise cu căruţa spre gârlă, unde fiind înămolit, a rămas toată noaptea în ploaie, din care cauză a încetat din vieaţă.

—x —Ştiri mărunte. Dumineca trecută a

avut loc ia Vîena prima întrunire a sufragetelor austriaco. S-au prezentat delegaţi din mai multe provincii. Moţi­unea adoptată la întrunire reclamă votul pentru femei la alegerile depu­taţilor.

— Lângă Iştip (Macedonia) au fost găsiţi ucişi patru ţărani bulgari. Se crede că e vorba de un act de răz­bunare al vre unei bande bulgare.

—' Guvernul musulman proiectea­ză înfiinţarea unei şcoate de aviaţie ia Salonic.

— Din ConstantinopolŢse anunţă, că în Alexandria a fost arestat condu- cătoru1 de bande Stradi, care anul tre­cut prinsese şi eliberase numai pentru o bună recompensă pe inginerul Rich- ter din lena.

—x—Se caută O bună menajeră pentru

provincie. Să fie sub 50 de ani, poate ’ fi şi o germană. Inform aţiile dau , In redacţia Gazetei.

—x—Economii şi jridlnarU. J 11“

rienţă, cumpără seminţe*? uia bucuros dela M authm r si °ând . )' seoferă din alt*- ^ ou Pref mal

Prin n/'pet u* tot cumpărăto-rul se păgrube?te> ,Kind calitatea semin- r * mai inferioară.ţelor mult-

Din jBraşoY şi Ţara-Bârsei.».jy/ln despărţăniintele «Asociaţhtnii

In as^en ura f>rej |ner a despărţămân­tu lu i Bra§ov a* «Asociaţiunei» s-au a- r a n i^ ^ Parfcea conducătorilor locali . ^decursul postului Crăciunului, în

/ara Duminecă şezători poporale. Ca ®5ntinuare a acestor şezători la cere*

agenturii Duminecă în 4/17 Martie a. au fost delegaţi din partea despăr­

ţământului directorul şcoalei de fetiţe vfin Braşov, d-nul Rom ul Frateş, ajuto­r a t de colegul său d-nul înv. G. Preş- \nerean, spre a ţinea o prelegere cu 5kiopticonul. Înaintea unui foarte nu- fmeros public, pe care de-abiaj îl mai iîncăpea sala mare a şcoalei, s-au pro­iectat diferite icoane din vieaţa iui Is. f Cristos, însoţite de lămuritele şi fru- f moaşele esplicări ale harnicului d.ele- I gat, R. Frateş, fiu al comunei Preş-

mer. Ambii delegaţi, asiguraţi de mul­ţumirile sincere ale poporului adânc

ţ mişcat de iustructiva şi morala prele­gere, nu s-au putut depărta fără a ne lăsa promisiunea de a mai reveni în mijlocul nostru. — 1.

—o—

Corporaţiunea industrială a me­seriaşilor braşoveni avea să-şi ţină alaltăeri, Duminecă adunarea generală. La ordinea zilei era între altele rapor­tul general al comitetului şi alegerea noului comitet. Din cauza tumultului, ce s-a ivit în decursul şedinţei, aduna­rea a fost însă disolvată. Cu privire la această adunare primim spre publicare următoarele rânduri:

Corporaţiunea industrială de me­serii, ţinându-şi adunarea generală în 4/17 crt, s-a constatat în cursul şe­dinţei, că acest institut este aşezat pe o bază forţată, nediscutându-se absolut nimic ce Interesează pe industriaşi.

Ne bucurăm, că între meseriaşii din Braşov s-au găsit oameni, cari au combătut un institut, care n-are nici o noimă de existenţă. Românii (204) au avut o atitudine deamnă de chemarea lor. Ivindu-se scene tumultuoase pre­şedintele a disolvat adunarea generală — poate că intenţionat — din cauză, că nu s-a luat ia cunoştinţă raportul comitetului pe 1911. Nu rămâne altceva decât, ca cei 204 contribuenţi români la corporaţiunea industrială să-şi facă şi pe viitor datoria. — Un participant.

— o—Aprobare. Ministrul agriculturei a

aprobat statutele reuniunei de vite şi de păşunit din Braşov, Dârste, Noua şi Timişul de jos.

—o —In atenţiunea direcţiunii poştelor.

Ni se scrie: Automobilul poştelor era să pricinuiască astăzi pe la 11 oare o nenoro­cire incaicuiabilâîn Str. Caterinei: Venind cu vitezl mare prin stradă în sus, caii unei căruţe grele,^în'carefse aflau saci cu făină, s’au speriat şi au luat-o razna pe stradă în jos, şi cine ştie ce mare nenorocire s’ar fi întâmplat, dacă unui din cai, lovindu-se de colţul birtului »La raţă«, n’ar £1 căzut la pământ şi ar fi oprit astfel carul. Cel mai mare noroc a fost însă, că copii şcoaiei primare de stat din acea stradă plecaseră deja spre casă, căci în caz contrar s’ar fi putut înregistra şi câteva victime. Vina r \ poartă^ şoferul automobilului, care, df 3S* a observat la timp spaima cailor, J n’a oprit automobilul. Dl director P°?" telor ar face bine să avertiz«43020 P© şofer pentru evitarea un*»»)* nenoro­ciri în viitor.

- o - ”In atenţh***aea comersanţilor şi in-

dustriaşilo*'d * Dela Magistratul orăşă- ne8C pr»*mim spre publicare următoa­r e - ; Ministeriul de finanţe reg. ung. dt* publicat — referitor la folosirea va­lutei de coroane în comunicaţiunea comercială şi industrială — următorul ordin:

§ ul 7. al Art. de lege XX. din anul 1912 referitor la înmulţirea sin­guraticelor mijloace băneşti dispune după cum urmează:

«Comersanţii şi industriaşii de pe întreg teritoriul ţărilor aparţinătoare Sitei Coroane ungare, nu au voie — în socotelile ce le fac în faţa publicu­lui — a socoti într-altă valută decât In valuta de coroane. E oprit deci a socoti într-altă valută decât In cea de coroane: în oferte, in tarife de pre­ţuri, în consemnări sau note, în soco­teli, în publicaţiuni sau In orice alte comunicaţiuni menite pentru public, mai departe In galantare, în loeaie de afaceri, in expoziţiuni, în târguri şi In alte localuri de ocaziuue de asemenea natură. Celce calcă acest ordin, comite o transgresiune şi va fi pedepsit de judecătoria de cerc compentă cu o pe­deapsă în bani până la 200 coroane.» Municipiile sunt provocate a face a- tenţi pe toţi cei interesaţi asupra dis- poziţiunilor acestei legi prin oraşele singuratice şi prin comunele din Mu­nicipiu, făcând publicaţiuni prin locali­tăţi după uzul din fiecare comună.

— o—Sediul pretorial Feldioara. Mini­

strul de interne a adresat comitatului Braşov un script, notificându-i, că din puncte de vedere administrative nu ad­mite transpunerea oficiului pretorial din Feldioara la Braşov.

—o—Un post de pădurar al doilea a

devenit vacant la administraţia păduri­lor oraşului Braşov. Amănunte la ofi­ciul silvanal al oraşului.

Mândra în 15 Martie 1912. — Ilariu Gocan preşedinte, llarie Comşa notar.

—x —

îlaicu şi maşina de — spirt. Ce­tim în «Libertatea»: VJaicu Arsente. pe care şcolile române comerciale din Braşov, au nenorocul a’l vedea în frun­tea lor ca «Director», îndrumător al tinerimei, deşi după pasul de vinovată rătăcire naţională de a să prinde tova­răş cu decăzutul şi perfidul Eugen Brote, n’ar mai trebui suferit nici două­zeci şi patru de oare în fruntea unei şcoli româneşti, — acest Vlaicu Arse­nic e bine sâ-’l ştiţi ce păreri are pes­te tot despre aşezăminteie de cultură românească, ca să vedeţi cu câtă vred­nicie mai stă acolo unde stă.

In o discuţie a sa cu alţii chiar asupra şcoaleior mari şi lăudate din Braşov, el a zis odată celor din jurul său :

...«Poporul nostru din Sdheiu (o parte a Braşovului, unde se află şi ma­rile şcoli), — ar avea mai mare folos, dacă în locul şcoaleior noastre secun dare şi medii (gimnaziul, realele şi co­mercialele) s’ar fi ridicat în inima Sche- iului o fabrică de spirt l

Iacă, om cu astfel de gândire şi simţire, a ajuns conducător uneia din cele 3 focare de ştiinţă, şcolii comer­ciale, menite a ne creşte pe tinerii cari să fie deregători la băncile noas­tre. Spirtul e mai preţios Incru pentru Arsenie Vlaicu, decât cultura! Şi acest om s’a pus să diriguiască o foaie poli­tică, prin care să cârmuiască pe Ro­mâni (pe cei căpiaţi) cu ruda în gardul guvernului, care apoi le va da spirt cât trebue, numai să se lapede de cul­tura naţională.

— x—

Posta engleză a avut o idee în a devăr foarte nemerită. Ca să scutească pe cei ce trimit telegrame, de cheltu- eala cu adrese lungi, primeşte în loc de adresă numărul telefonic. Aşa dar o fracţie, un cuvânt, înlocueşte numele, pronumele, strada, numărul etc. Nea­părat folosul este pentru cei ce au te­lefon ; dar tocmai aceştia au şi mai multe telegrame de primit. Ideea nu este rea de loc. A avut’o un domn Ch. Müller încă din 31 lan. 1909 şi a adus’o la cunoştinţa guvernelor. Dar abia acum Anglia a pus’o în lucrare.

— x —

VlCtiffliie dragostei. Un tânăr pictor din Steglitz, Chonen a împuşcat în săp­tămâna trecută pe soţia dirigentului de muzică de acolo Hetyey-Bolly. O- morând-o pe aceasta şi-a răpus şi sieşi vieaţa, trăgându-şi un glonte. Sara târ­ziu, când dirigentul s-a reîntors dela concertul care avuse loc sub con­ducerea sa, — a dat la locuinţă peste cadavrele celor doi îndrăgostiţi. In mână aveau câte-un petec de hârtie, pe ca- re-şi lăsaseră ultima dorinţă, ca : să-i îngroape împreună.

— x —

De după culisele vieţii militare.Infanteristul Berger Mihály deia regi­mentul 65 din Miskolcz şi-a răpus, săp­tămâna trecută, vieaţa. «Domnul că­prar» îi amărâse atât de muit zilele sărmanului nenorocit, încât acesta scârbit de vieaţă, pe care n-o mai pu­tea îndura, — iuându-şi puşca — me­nită să aducă moarte duşmanilor pa­triei — şi-a tras şie-şi un glonte în piept, rămânând mort pe loc.

Ş-apoi să te mai îngrozeşti, când gloatele duşmanului te culcă pe câmpul de războiu?!

— x—

0 nouă SOCtă. Din Târgul-Mureşu- lui ni se scrie, că un anumit Szabó Károly, zidar de profesiune reîntors acum de curând din America, a înfiin­ţat o nouă sectă religioasă, care ar avea până acum vreo 400 aderenţi. Secta poartă numele «celor uniţi în moarte cu Isus». Ci că Domnul nostru Isus Oristos se naşte din când în când şi iârăş moare. Anul morţii sale viitoare ar fi anul 1914.

Şi se găsesc oameni să mai creadă astfel de nărozii!

—x—Cadourile lunel Ianuarie. După cum

reiese din datele oficiului statistic cen­tral, prima lună a acestui an a adus pe teritoriul regatului ungar 62.765 nou- născuţi, dar a aşezat tot odată in pă-| mânt spre vecinică odihnă 45.640 morţi, j Rezultă deci un spor al poporaţiunii dej 17,125 suflete, ceea ce arată un plus faţă1 de aceeaşi lună a anului trecut. Mai voiniceşte s-a purtat în această lună' oftica, care a stins 6*316 vieţi, după a* ceea scarlatina care a închis ochii pe vecie la 1317 persoane. Urmează apoi celelalte epidemii cu câte 100—1000 vic-

Pentru masa studenţilor români din Braşov, s’au mai făcut următoarele contribuiri: institutul de credit »Orientul« din Dobra 20 cor., di M. Micu preot în Poiana-Mârului 5 cor.

Primească marini moşii donatori sin- cerile noastre muîţămite. — Direcţiunea şcoaleior medii gr. or. rom. d in Braşov

—o—

—o—Sinucidere. Sergentul-major de hu­

sari lohann Hahn a fost găsit eri spân­zurat pe teritoriul comunei Cristian. Nenorocitul, care era ţinut în arest preventiv pentru un delict neînsemnat comis în stare de beţie, a evadat din arest şi de teama pedepsei şi-a pus ca­păt vieţii.

Reprezentaţiile trupei Bauer. Mâne Miercuri, se va reprezenta vodevilul »Polnische Wirtschaft«.

In elite-proiectograf Europa se va reprezenta Mercuri şi Joi următorul program:

Patimile Domnului Isus Cristos.— Max şi Jane vreau să devină actori (umor). — Casa vrăjită (umor). — Es- turziune la Edmundsklamm (după na­tură. Colorat.)

Mercuri şi Joi vor avea loc câte 3 reprezentaţiuni: la 4, la 6 şi la 8 oare. Acest program se recomandă cu deosebire în atenţiunea tinerimei şco­lare, fiind din toate punctele de vedere foarte instructiv.

Cârti $1 reviste.Ramuri. A apărut No. 5, Anul al

7-lea, din Revista »Ramuri« din Craiova. Din sumar amintim: C. Ş. Făgeţel. — Literatura noastră^ dramatică. 1. U. So- ricu. — Fata lui Iair (poezie). D. N. Ciotori. — Picătura de rouă. Oreste.— Farmecul grădinii (poezie). G. Roticâ. Plânge inima (poezie). D. Tomescu. — Intelectualizare. M. Sâulescu. — Noapte (poezie). Nicolae Matei.pribegii. 1. Borcia — Flori i de primăvară (poezie), etc Cronică.

*Au apărut. 1) O pagină din lup­

tele românilor cu saşii. Sercaia 1809— 1909. costă 1 cor., 50 fileri.

2) România agricolă ediţia a II-a revăzută şi completată, costă 3 cor., 50 fileri. Ambele publicate de colabo­ratorul nostru economic. Dr. G. Maior, profesor de agricultură la şcoala supe­rioară dela Herestrău. ,

Se pot căpăta dela librăria Gazetei — şi W. Krşfft SibiiLi -

ULTIME ŞTIRI.Gonstantinopol, 19 Martie. Că­

pitanul unui vapor sî bulgar sosit aici a declarat, că alaltăeri a vă­zut în apropierea insulei Tenedos 36 vase de războia italiene.

Valenţa, 19 Martie. împăratul Germaniei pleacă de-aici în 9 26 1. c. la Brioni, pentru a vizita pe arhiducele Franz Ferdinand. In aceiaşi zi împăratul Wilhelm pleacă mai departe spre Corfu.

Londra, 19 Martie. Un groaz­nic accident de automobil s’a în­tâmplat eri în tabăra militară dela Aldershof. Automobilul lordului Cochrane a intrat într’un detaşa­ment militar gata de plecare.

S ’a născut o panică teribilă: 7 soldaţi şi an locotenent au fost răniţi mortal, iar alte 10 persoane au iost trântite la pământ şi s’au ales de-asemenea cu răni grave.

Berlin, 19 Martie. „Vosszische Zeitung*“ anunţă din Milano, că la Yentimiglia a fost arestat anar- chistul Boccolanetz. Se crede că acesta e unul din emisarii anar- chişti ai jnuilor turoi, despre a căror sosire poliţia italiană fasese prevenită acum câteva zile.

Proprietar :Tip. A . M ureşianu : Branisce et Oomp.

Redactor responzabil:Ioan Brotea.

r

M . N E U M A N NT A I L L E U R . ^^niaopul eu r ţii imp. regale şi eamerfale.

V e s tm in te p e n tr u d om n i, b ă e ţi

ş i fe te , g a ta ş i la com an d ă

j — l ^ -

•in

*™«

‘jiff

oo »

»sr

ay

w :

MY

&D

afl

n.nŢ

jnm

jaw

iat,

J0

3P

MJ

t....

.— "

tt

......

......

......

......

......

......

......

.....

1,

.......

......

......

...

,.

, ..

i

>,

L.,

r \

11

i i

11

i.

u/

_ i

a i

i 1

(_U

U»

a.

i f-

, u

h

■ ■g- CDO Q ^

• î . *

CD

S 0

88

O

F ă r ă c o n c u r e n t ă . I O O O O O O O O O O -G O

$2c"* C«02 P >—«• •p - 288 SO g* * ► §M 83c2 ^ 2 83c

CD

©

8Ş

<a>u> p>o

2. T * p *

op H

M0070n

3<T3*»

«• f ja e -

Q-ib-OP

©oa

>*03o M

too>

«.»*31 5 ’ ® ;

cr

p

r*-P* < ■

Op*1

3*

T3

•CT N,

2 ţj

p-0DP

rT-op

03i-t-"iP Ui

JD *nO<

3 fo § , O*

CL r’T-® OuP O

3o

®fix p <n-

Pe+1—!•CQct-

PO

<P<3 r

(fiP<

*->•OP<

PC•

2!t-1O cn jL™ rr" (SS *J*t OD

op

K) o> -S O t3*n • ■ ’ A CD. i a.

ce şO

P j ^O ^

«02o

oo

CD «02Vr Cj«■€>€>< 3 o e e o o e o o o © e ! !

uTf a CSJ

1lUfim

02

O

C D

C Da *

a 3 <

i o

ţ o a m i i J o s f

<t} OQ s -73 & O

pp2L

►«jpc

525

tr*c o

i-S© ©

Op

p

©©^

• d

o

©bdCD

D j© p*

oc+- C J

a.fc—*

PCD M <0 00 c i -

©to P o&

o(*3

Tot

t o*-sp

*00 _Op>B

ru

<Ci= 3 C H H

h ipc—ipoc^

*00O OD 73 Ci pi—i •

© <5 ©OCJ

i—'>P

OPr»*

o<

o coCI' 73

7!P o P c

175.:

00©

i-SPP-P

00©

O

Pacr©

<DOp»7 V

1copx p*CL,

C ' ® ©

p73P<f-f'

C+-©

O

©Oi—>.cT

t ii— ■ -

© P< P

p

88

-OG

83£u

83

©

I—■■

ÎS3

i!JrjIfH

p ©

ţE**3 f

>

co "“g

CD

XJTk

K >

“'3

©

© <2.

©

W /u.'&1 CC©

h-*-fcO P< C.

P 2 S 73 *"*s s § ® gS *“ o BE. |s O E?S . 3 . I ŞL®

2 ^-* ® o

<fi t—<>- P W< •-« p © p cî O *00 4 cro ©£!•-< * g£

& o

B cr ©*3- 5'© ® IV)(->• i 9*

3OR? © CT C P=o

(0

®

CC

®

C X 2

e*t- CTQ© E* i— * O ® Ch73 © P< >-î

p cr o a® e» o ®o t-s <j

^ O Cu£j. Q? ce »—4.a ^ B o

E> ^

®cT5* o-’i1p c s-

h 3 .*-j P4 oo « B S * a ® BcE©g S c r^ .4 3c I aO * P _g CD'SL P ^ sr*

o

73 O

§ B*

a x

CD O

cr>

Pî'P3 '»

CD

as

79

Români 1 sprijiniţi firmele româneşti, că numai acelea vă vrea binele.

p® 2 >

«** =- O 5P< 3.

Q- CL® ©

2 . o os £3* ^ ti Pi 93 p< <-* P-

a, P■r1 c+ ® ®

pa

pS. p*■■■ ba««

P P

®

P

P®

CD

*-o ©

H

(A cP< Î2.

D3

D3

a»

ax

iipiios leijaiem îsoioj e ap aţsa Afinai ap artfpuoa buim

o>N

MHJ>

PP>CB

tr»◄>H-l

9oi00

coH*n