Upload
others
View
9
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
8august2011
24 pagini
an XI
nr. 149
www.timpul.ro
TIMPULREVIST| DE CULTUR|
Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I
„Cazul Breban“Gabriel Andreescu
B\t\lia ierarhic\Mircea Iorgulescu
Un r\zboi de dou\zeci de aniLiviu Antonesei
C`teva note despre traducere…Gabriela Gavril
Num\r ilustrat cu fotografii de {tefan Mardare
august 2011
2 AgoraTTIIMMPPUULL
www.timpul.ro
OVIDIU PECICAN
~n afara cercului de apropia]i, prieteni [idiscipoli, dl. Gabriel Liiceanu nu vede filosofie,s-ar spune, dec`t departe, `n trecutul noician sau`n cel tedesc, al g`ndirii germane de la `nceputulsecolului al XX-lea.
Vorbind `ns\ de nucleul celor pe care `i soco-te[te discipoli [i heideggerieni, totodat\, GabrielLiiceanu puncteaz\, `ntr-un stil `n]esat de germa-nisme din recuzita lui Martin Heidegger – ceeace face din stilul lui, apreciat nu o dat\ pentruelegan]\, o mostr\ de text rebarbativ [i bolov\nos–, o avangard\ filosofic\ rom=neasc\ `ndreptat\spre viitor, un eveniment cultural ale c\rui ascu]i[[i coeziune `l `nscriu de pe acum `n istoria inte-lectual\ a na]iunii noastre (de nu chiar mai mult).
„Privind aceste c\r]i [cele cinci – n. O.P.] `n`ntregul lor [i percep`ndu-le «aerul comun», a-vem `n fa]a ochilor o imagine care nu este deloc`nt`mpl\toare. Aici e vorba despre un efort dirijatsistematic c\tre un unic punct [subl. G.L.], c\treun stil de g`ndire care s-a n\scut la `nceputul se-colului 20 [i c\tre un g`nditor care l-a inaugurat[i care l-a reprezentat cu for]a unei noi v`rste afilosofiei“ (Gabriel Liiceanu, „Prefa]\“, `nGabriel Cercel, Cartea experien]ei. Heidegger [ihermeneutica vie]ii, Bucure[ti, Ed. Humanitas,2010). Nu `ncape, `n viziunea profesorului,eseistului [i editorului care este Liiceanu, nici o`ndoial\ c\ s-a intrat `ntr-o er\ nou\ a g`ndirii depe la noi. Aceast\ certitudine vine dinspre con-vergen]a abord\rilor – „un unic punct“ [i nu...„un punct unic“ este o ne`ndem`nare voit\, av`ndla baz\ inten]ii expresive, o stilistic\ ̀ nalt\ –, carecreeaz\, pesemne, un balet exegetic-speculativtipic asalturilor militare asupra unui obiectiv dat.
}inta asediilor individuale, dar rimate, alenoilor corifei este descifrabil\, `n concep]ia men-torului lor, din dou\ perspective. Sub un aspect,ar fi vorba despre „un stil de g`ndire“, item caretrimite – involuntar, poate – la mai vechi datoriifilosofice rom=ne[ti [i germane nem\rturisitec\ci, dup\ cum se [tie, Lucian Blaga privilegiastilul ca factor distinctiv `n istoria civiliza]iei, aculturii [i `n cea a filosofiei, urm`nd sugestii con-sonante ale [colii morfologice germane, [i maiales ale lui Leo Frobenius. De[i pasionat deamorsele sceptice ale lui Cioran – dup\ cum om\rturisesc pagini de carte [i filme `ntregi –,Liiceanu nu se molipse[te de pruden]a acestuianici `n fa]a pariului pe sistematicitatea filosofic\,nici ̀ n fa]a ideii de stil ca factor decisiv al istoriei.El nu pare s\ aib\ ̀ ns\ nici ̀ ncrederea ne]\rmurit\blagian\ `n stil, rezum`ndu-se numai la propov\-duirea modului de a g`ndi [i la scriitura lui Mar-tin Heidegger. Numai acestea ar reprezenta, de osut\ de ani `ncoace, linia creatoare `n filosofiauniversal\ [i numai ele ar ̀ nsemna ̀ naintare c\treprofunzimi ce p\reau nefrecventabile. De aceea,a-l cultiva hermeneutic pe maestrul german re-prezint\ a doua ]int\ indiscutabil\ a unui demersce se dore[te de anvergur\; chiar [i `n Rom=nia [ifie [i `mpotriva eviden]ei c\ limbajul lui filosoficeste g`ndit s\ slujeasc\ germana [i germanitatea,friz`nd pe alocuri intraductibilul.
O alt\ condi]ie a rupturii novatoare caracteris-tic\ `nnoirilor prin salt calitativ ar veni, conformaceluia[i citat, dinspre caracterul sistematic al a-cestora (sistematicitatea filosofiei rom=ne[ti, s`n-tem avertiza]i implicit, nu a `ncetat cu Blaga sau,pentru unii, cu Noica). Este un efort nu doar per-suasiv, ci [i – cuv`ntul lui Liiceanu – „dirijat“,indus dinafar\, supravegheat [i concertat, cu altecuvinte. De cine? Desigur, de domnia sa.
Nimic r\u `n asumarea profesoratului ca mi-siune modelatoare dincolo de sala de cursuri,de[i defini]ia filosofiei p\rea c\ presupune nu nu-mai iubire fa]\ de `n]elepciune, ci [i liber exer-ci]iu al g`ndului. La heideggerieni este `ns\ pu]inaltfel, c\ci `n viziunea care i se atribuie lui Hei-degger paideia are la baz\ o „absorb]ie care apoielibereaz\ ce a absorbit“.
Spre a fi `n acord cu propriile spuse, at`t dereveren]ioase cu g`nditorul din P\durea Neagr\,
dl. Liiceanu propune ̀ n leg\tur\ cu grupul format`n spiritul acestor teze o metafor\.
„La `nceputul studiului despre Georg Trakl,publicat `n 1953 [i intitulat Georg Trakl. EineErörterung seines Gedichtes, Heidegger explic\cuvintele erörtern [i Ort. Erörtern `nseamn\ «atrimite ̀ ntr-un loc anume» [i apoi «a lua seama laacel loc», iar Ort `nseamn\ la origine «v`rfull\ncii». {i Heidegger comenteaz\: «V`rful estecel `n care se adun\ totul. Locul str`nge laolalt\c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem.Cel care str`nge laolalt\ str\bate totul [i fiin]eaz\`n toate. Locul, cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ lasine, p\streaz\ tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\care `nchide, ci `n a[a fel `nc`t el str\bate culumina [i str\lucirea sa ceea ce a str`ns laolalt\,eliber`ndu-l abia astfel `ntru esen]a sa».“
Lectura acestui fragment ̀ nduio[eaz\. GabrielLiiceanu se str\duie[te s\ creeze o metafor\. Defapt, el o re-creeaz\, parafraz`nd dup\ filosofulfavorit care, la r`ndul lui, comenteaz\ – bine?competent? – poezia lui Georg Trakl. ~ntre filo-sofia aflat\ `n plin\ incursiune `n teritoriile exe-gezei literare, pe de o parte, [i poezia `ns\[i (lacare pare s\ aib\ acces numai prin intermediereag`ndirii speculative `n exerci]iu), mentorul gru-pului HAH cade peste... [tiin]a etimologiei,traducere [i adaptare. La a[a un drum `ntorto-cheat [i greoi, rezultatul este pe m\sur\. Ca [icum limba rom=n\ nu ar permite construirea demetafore expresive [i profunde, Gabriel Liiceanunu `[i asambleaz\ metafora din resursele noastre– folosind, de pild\, verbul „a ]inti“ (un maiinspirat substitut de Erörtern dec`t «a trimite ̀ ntr-un loc anume», care, `n plus sub`n]elege ceea ceexprim\ greoiul «a lua seama la acel loc», devreme ce nu po]i ]inti ceva la care... nu iei seama/nu notifici/ nu observi; ceva ce nu iei `n c\tare/nu vezi/ nu bagi de seam\/ nu etc.). Invocareaunor etimologii de acest fel `n interiorul limbiirom=ne st`rne[te, cel pu]in pentru unii dintremucali]ii urma[i ai lui P\cal\ ([i chiar ai lui Bul\)ilaritate. Ideea c\ nu iei seam\ la un anume loc]intit trimite la figura distratului sau a n\t\r\ului,anul`nd altitudinea filosofic\ a g`ndului ce s-ardori, pas\mite, comunicat. Cum s-ar zice, Erör-tern se dovede[te pentru rom=n a fi o contradic]ie
`n termeni, ca o expresie a ]intei pe care, ]in-tind-o, n-o iei `n seam\, o ignori…
De fapt, `ns\, pe Gabriel Liiceanu `l intere-seaz\ s\ aduc\ vorba la rostirea heideggerian\`ns\[i (s\ fi fost `n posesia mai deplin\ a mijloa-celor de expresie literar\ ar fi s\rit introducerea, ci-t`ndu-l direct pe m\iastrul [i n\zb`tiosul german).
De ce `l caracterizez, aici, astfel? P\i, s\ jude-ce oricine dup\ cele ce urmeaz\. Lui Heidegger`i convine s\ spun\ c\ „Locul str`nge laolalt\c\tre sine, purt`nd `n punctul suprem [i extrem“.Altfel spus, el define[te toposul, oricare ar fi el,`n func]ie de tendin]ele [i for]ele sale centripete,de parc\ altele, centrifuge i-ar lipsi cu totul…Mai departe e [i mai bine, c\ci locul este de ast\dat\ definit eufemistic – `n felul amerindienilor(drept care, nu pot dec`t s\ presupun c\ Heideg-ger era un pasionat al lecturilor din Karl May,clasicul german al aventurilor de prerie din ciclulWinnetou), drept „Cel-care-str`nge-laolalt\“ (eua[ fi folosit termenul mai sintetic de coaguleaz\sau pe cel de magnetizeaz\, prefer`ndu-l pe ori-care tocmai pentru c\… str`nge laolalt\, pune ̀ m-preun\, adun\, „sudeaz\“ `n loc s\ desfac\ `n-tregul `n componentele lui). Or, zice Heidegger,ignor`nd relaxat nevoia unor argument\ri maistringente, „Cel care str`nge laolalt\ [locul, adic\;n. O.P.] str\bate totul [i fiin]eaz\ `n toate“. Perom=ne[te cu adev\rat, ar fi „iute ca s\geata, tareca piatra“. S`ntem, cum s-ar zice, `n plin\ adora-]ie a… locului, cel ce poate toate [i face tot. Nimicr\mas pentru vie]uitoare [i flor\, nimic pentruimanen]\ [i transcenden]\. ~n fine, cum „Locul,cel-ce-str`nge-laolalt\, adun\ la sine, p\streaz\tot ce a adunat, dar nu ca o capsul\ care `nchide,ci `n a[a fel `nc`t el str\bate cu lumina [i str\lu-cirea sa ceea ce a str`ns laolalt\, eliber`ndu-l abiaastfel `ntru esen]a sa“, iat\-l devenit [i entitate cumanie achizitiv\ atins\ de damblaua `nchideriicare deschide sau al deschiderii care `ncepe `ntr-o `nchidere (ca s\ formulez apel`nd la noicismeinspirate, probabil, de modelul u[ii batante sau albroa[tei cu cheie ce se `nv`rte `n gol).
Din dou\, una. Ori e un galimatias frisonant,ori asist\m, cum crede dl. Liiceanu, la desf\[ura-rea unei inteligen]e ce se refuz\ percep]iei potri-vite a cititorului obi[nuit.
Noua er\ a filosofiei rom=ne[tiCAPRICORN
NOTE INUTILE
BOGDANC|LINESCU
Incredibil ce se `nt`mpl\ la New York `ncazul fostului director al Fondului MonetarInterna]ional. Procurorul a trimis o scrisoareavoca]ilor lui DSK, inform`ndu-i despre de-clara]iile contradictorii ale victimei [i defaptul c\ aceasta ar fi min]it de mai multe ori`n ceea ce prive[te statutul s\u social [i rela-]iile sale. Acuzatul a fost imediat eliberat de lareziden]a obligatorie, `ns\ a r\mas cu pa[apor-tul confiscat [i cu imposibilitatea de a p\r\siStatele Unite. Aceste schimb\ri nu dovedesc`ns\ inocen]a lui. Va fi greu s\ fie condamnatde un juriu popular ce va trebui s\ o cread\ pevictim\. Se pare, totu[i, c\ agresiunea sexual\e real\, cum arat\, incontestabil, analizele me-dicale. ~n ce m\sur\ e vorba de un viol, e di-ficil de demonstrat. Bine`n]eles, dup\ acest„scop“, presa [i televiziunea francez\ s-audezl\n]uit `n emisiuni pro-DSK, cu invita]iale[i „pe m\sur\“. S-a pus chiar problema re-venirii lui pe scena politic\ francez\ [i can-
didatura la alegerile preziden]iale din 2012.Toate astea `nainte de deznod\m`ntul de laNew York. Ceea ce mi se pare destul de bizare lentoarea poli]iei din New York [i a procu-rorului `n a descoperi dubl\ existen]a a victi-mei [i petele din trecutul s\u. De asemenea,derutanta incompeten]\ a ziari[tilor de la NewYork Times ce au realizat o anchet\ de patrupagini despre ea [i nu i-au g\sit nici cel maimic defect… Totul s-a terminat [i DSK poatem`nca lini[tit macaroane cu trufe `ntr-un res-taurant „cosy“, a[a cum a f\cut imediat dup\`nf\]i[area la Tribunal? Doar la 24 de ore de laexcita]ia mediatic\ a amicilor lui DSK, atuncic`nd trufele nu erau `nc\ bine digerate, un nou„scop“ e dezv\luit: o (alt\) victim\ din Fran]aa fostului ministru depune pl`ngere pentru„tentativa de viol“. A suivre.
Vacan]\ `n Fran]a
S`nt incapabil s\ v\ spun c`nd este vacan]\`n Fran]a. Din mai, cu ocazia „podurilor“ depe 1 [i 8, francezii `ncep deja s\ se simt\ `n va-can]\. Trebuia s\ m\ `nt`lnesc cu o cuno[tin]\`n a treia s\pt\m`n\ din mai. Mi-a spus c\ eplecat\ [apte zile „comme un avant gout desvacances“. Spre 15 iunie, nici nu se mai puneproblema unui RV. E prea t`rziu. Toat\ lumease g`nde[te la plecare. Nu se mai `nt`mpl\nimic p`n\ pe 1 septembrie.
Aici zace Partidul Comunist Francez
Am mai avut ocazia s\ scriu despre Parti-dul Comunist Francez. Consider c\, din feri-cire, [i-a `ncetat existen]a. O dovad\ supli-mentar\ ne-a fost dat\ de alegerea senatoruluiJean-Luc Mélenchon drept candidat oficial alPartidului la alegerile din 2012. Fost socialist,Mélenchon e un energumen marxist cu ac-cente populiste [i demagogice, un amestec deVadim Tudor [i de Becali. Agresiv, de o rar\violen]\ verbal\, e invitat des la emisiunile dedezbateri de[i face declara]ii nega]ioniste.~ntr-o emisiune de televiziune, a declarat c\este un admirator al lui Stalin. (E adev\rat, `nFran]a, putem nega crimele comuniste, nucele naziste…). Regizorul Lars von Trier atrebuit s\ p\r\seasc\ festivalul de la Cannesdup\ afirma]iile sale despre Hiler. Mélenchoncontinua s\ fie invitat la cele mai populareemisiuni…
Amuza]i-v\ cet\]eni!
O nou\ edi]ie a s\rb\torii „Fête de la musi-que“. Ca de obicei, Statul a decis `n locul nos-tru [i ne-a cerut s\ ne distr\m. Str\zile s`ntblocate, transporturile publice aglomerate, oa-menii `n strad\, pentru a r\spunde cerin]elorPrin]ului. Cu excesele [i violen]a de rigoare,
a[a cum se `nt`mpl\ `n fiecare an. ~n eseul s\uintitulat L’Etat culturel, Marc Fumaroli neavertizeaz\ `mpotriva acestui eveniment falscultural, creat de puterea public\. Din 1981 [i`nfiin]area Ministerului Timpului Liber, s`n-tem obliga]i s\ ne distr\m. La „Fête de la Mu-sique” a devenit o norm\ [i aproape o s\rb\-toare na]ional\. Va fi greu s\ sc\p\m de ea.
Impozitul pe avere e un RobinHood al zilelor noastre
Fran]a e probabil ultima ]ar\ din r`ndul]\rilor civilizate [i bogate unde mai exist\ unimpozit pe avere. Sistemul e simplu: de la oanumit\ sum\ c`[tigat\ (sau atunci c`nd lo-cuin]a personal\ atinge o cot\ ridicat\), e[tiobligat s\ pl\te[ti acest impozit `n plus. Poli-ticienii francezi s`nt paraliza]i c`nd li se ceres\ suprime acest impozit debil. ~l consider\drept un model de „justi]ie social\“. Ziari[tii`l ap\ra [i ei cu vehemen]\. P`n\ [i postul deteleviziune (privat) Canal+ `l folose[te capublicitate la filmul Robin Hood de RidleyScott. Canal+ a comparat acest impozit cueroul medieval. Cei de la publicitate ar fiputut s\ se documenteze: Robin Hood a fostun du[man `nver[unat al impozitelor [itaxelor de tot soiul. Ast\zi, el s-ar fi b\tut cu`nver[unare `mpotriva acestui impozit.Ideologia nu are limite…
Afacerea Dominique Strauss Kahn
3
august 2011
AgoraTTIIMMPPUULL
www.timpul.ro
POLEMICI CORDIALE
ADRIAN NI}|
~ntr-un r\spuns la o anchet\ despre filo-sofia contemporan\, publicat `n 1926, NaeIonescu sus]ine c\ filosofia tinde s\ devin\din apanajul unor speciali[ti un bun comun,spre a realiza contactul direct cu ,,via]a [i cuomul, p\r\sind [coala [i pe `nv\]a]i“ (NaeIonescu, Nelini[tea metafizic\, Bucure[ti,EFCR, 1993, p. 146). ~n cur`nd, separa]ia fi-losofiei de religie va fi un punct c`[tigat, iarreac]ia `mpotriva misticismului nu va puteas\ caracterizeze filosofia viitorului apropiat.~n ce prive[te situa]ia filosofiei autohtone, elarat\ c\ se manifest\ trei direc]ii: exist\ filo-sofi care vor s\ dea planuri, un fel de moni-tori, ce s`nt, de fapt, ,,profitorii [i [mecherii“filosofiei; exist\ al]ii care cunosc tot ce s-aspus despre diferite probleme [i care s`nt unfel de meseria[i universitari, adic\ ,,pro[tii fi-losofiei“; `n fine, exist\ filosofi pur [i simplucare fac filosofie pentru c\ nu pot altfel, a-dic\ ,,robii filosofiei“, perspectiva lor fiindfilosofarea (ibid., p. 148). E cert c\ NaeIonescu se includea printre cei din urm\, `ncondi]iile `n care filosofia rom=neasc\, ,,`nforma ei cult\, nu exist\. {i e foarte probabilc\ nu va exista `nc\ mult\ vreme de aici `na-inte“ (ibid., p. 103), dup\ cum scria cu 5 animai `nainte, `n textul Filosofia rom=neasc\.Explica]ia este c\ filosofia este legat\ indiso-ciabil de personalitatea celui care filoso-feaz\, este un act pur individual. Orice ideenu tr\ie[te cu adev\rat dec`t `ntr-un singurom. De aici, c`teva consecin]e importante:`mprumuturile s`nt imposibile; cercetareacolectiv\ este imposibil\; aceast\ disciplin\nu va ajunge niciodat\ la nivelul [tiin]ific alfizicii sau matematicii.
S\ vedem dac\ aceste idei despre filosofie[i natura filosofiei se reg\sesc `n vreun fel `ncursurile de metafizic\ ale lui Nae Ionescu.Trebuie spus c\, din toate cursurile ]inute laUniversitatea din Bucure[ti, `ntre 1919 [i1938, el a ]inut numai 2 sau 3 cursuri de me-tafizic\. Explica]ia este c\, de[i aveau `n titu-latur\ acest nume faimos, ele nu erau de faptde metafizic\, ci tratau despre alte probleme:filosofia religiei (cursul din 1920-1921), uni-formitatea legilor naturii (1922-1923), meta-fizic\ [i religie (1923-1924), problema salv\-rii `n Faust (1925-1926) sau de istoria meta-fizicii (1930-1931). Mai r\m`n astfel treicursuri de metafizic\, adic\ cele din 1928-1929, 1929-1930 [i 1936-1937.
Cursul din 1928-1929 este dedicat teorieicuno[tin]ei metafizice, mai precis cunoa[teriiimediate. Aici Nae Ionescu ofer\ o baz\ pecare s\ cl\deasc\ teza c\ metafizica este otr\ire a realit\]ii, `n sensul c\ este nevoie de oanumit\ ,,m`nuire“ a realit\]ii pentru a reducerealitatea sensibil\ la necesit\]ile personali-t\]ii tale. Din acest punct de vedere, consta-t\m c\ filosofia se identific\ cu metafizica.
Tot `n acest curs, metafizica este delimi-tat\ de religie (desigur, el voia s\ spun\, defapt, delimitarea de teologie) [i de [tiin]\.Astfel, metafizica se suprapune par]ial pe re-ligie, `n condi]iile `n care au puncte de ple-care diferite, scopuri ori rezultate diferite.
Delimitarea de [tiin]\ `i ofer\ ocazia uneinoi `ncerc\ri de caracterizare a metafizicii,
c\ci [tiin]a este o ,,`ncadrare a realit\]ii“, iarmetafizica o tr\ire a realit\]ii. {tiin]a pleac\din afar\ `n\untru [i se bazeaz\ pe experi-mente, iar metafizica ac]ioneaz\ din\untru `nafar\ (Nae Ionescu, Curs de metafizic\, Bu-cure[ti, Humanitas, 1991, p. 53). ~n acest fel,metafizica este o `ncercare de cunoa[tereabsolut\ a realit\]ii pornind, de la un act detr\ire a realit\]ii, posibil prin scufundareanoastr\ `n realitate (ibid., p. 55).
Faptul c\ esen]a realit\]ii nu este de ordinmaterial, ci de ordin spiritual, crede Nae Io-nescu, conduce la ideea c\ trebuie s\ existeanumite ,,forme generale“ ce exist\ `n chipreal [i care organizeaz\ concretul (ibid., p.93). ~n acest fel, cunoa[terea apare ca o fu-ziune a obiectului cu subiectul, exact la felcum e cazul misticii. Avem aici o prim\ ,,r\-d\cin\ a metafizicii“, dup\ care cunoa[tereametafizic\ presupune o atitudine contempla-tiv\, ce conduce la sfin]enie, nu la Dumnezeu.Cea de-a doua este cea logic\, discursiv\, cepresupune o atitudine activ\, creatoare, pan-teist\ [i care, deci, conduce la Dumnezeu.
Aceast\ cunoa[tere metafizic\ nemijlocit\,ce se bazeaz\ pe intui]ie [i presupune tr\irearealit\]ii este punctul de sosire al medita]iilorlui Nae Ionescu din cursul din 1928-1929.Care este valoarea acestor idei? Trebuie spusc\ `ncercarea de filosofare `n fa]a auditorilor(`ntr-un curs ]inut s`mb\ta seara, la care par-ticipau mai ales persoane din afara Universi-t\]ii) reprezint\ o medita]ie gratuit\, de slab\calitatea intelectual\ [i f\r\ nici o valoareacademic\ (nici prin compara]ie cu standar-dele acelor vremuri; vezi cursurile ]inute deP. P. Negulescu, C. R\dulescu-Motru, M.Florian etc.), cu idei vehiculate `n literaturade specialitate, dar pe care maestrul le m`nu-ia `n a[a fel `nc`t s\ par\ ale sale. De fapt nuerau ale sale, nu purtau marca individualit\]iisale. Pretinsa sa filosofare nu era a[adar `nnici un fel a[a ceva. Nici una dintre ideile demai sus (sau oricare alta din acest curs), nu `iapar]ine; mai degrab\ am spune c\ s`nt ideicomune, prezente `n filosofia religiei ortodo-xe (vezi lucr\rile de teologie dogmatic\ ela-borate de St\niloaie, Lossky, Berdiaev etc.).Ideea formelor generale ce organizeaz\ con-cretul este una dintre ideile de baz\ ale luiCassirer, din Filosofia formelor simbolice.
~n plus cursul abund\ `n contradic]ii, ine-xactit\]ii [i afirma]ii dubioase, ca s\ nu spu-nem penibile. De exemplu, nominalismuleste considerat ,,cea mai ridicat\ obiec]ie carese poate ridica `mpotriva metafizici“ (ibid.,p. 69), `n condi]iile `n care orice student [tiec\ e vorba de o pozi]ie metafizic\. Probabilc\ voia s\ spun\ c\ e o obiec]ie `n sensul c\nominalismul sus]ine c\ universaliile s`ntnume, adic\ flatus vicis. Dar, vom constatac\ el face confuzie `ntre universalii [i lucruri:,,Adic\, se spune de nominalismul clasic,lucrurile ar trebui s\ fie un fel de flatus vocis.Nu exist\ substan]e, nu exist\ esen]e, exist\imagine [i materializare a imaginilor; adic\nu exist\ realul“ (ibid., p. 69).
Despre matematic\ se afirm\ c\ nu este ocuno[tin]\ pentru c\ nu d\ un temei expli-cativ: ,,matematica spune de pild\ c\ sumaunghiurilor unui triunghi este egal\ cu dou\unghiuri drepte, dar nu poate s\ spun\ de ceeste egal\ cu dou\ unghiuri drepte [i nu, depild\, cu 1820“ (ibid., p. 71).
Cele scrise despre judecata de predica]iefrizeaz\ absurdul: dac\ `n cursul VII afirm\c\ scolastica (tomismul), urm\rind pe Aristo-tel, a redus orice judecat\ `ntr-o judecat\ depredica]ie, `n cursul VIII afirm\ c\ filosofiatomist\ a redus ,,orice judecat\ la o predi-
ca]ie existen]ial\“, c\ci tomismul pretinde c\orice judecat\ ,,se poate transforma `ntr-ojudecat\ existen]ial\ de form\ predicativ\“(ibid., p. 76). Este greu de `n]eles cum unprofesor de logic\ nu [tie deosebirea dintre ojudecat\ de predica]ie (,,Socrate este ̀ n]elept“)[i o judecat\ existen]ial\ (,,Socrate exist\“).Este greu de presupus chiar [i c\ a vrut s\par\ profund amestec`nd cele dou\ feluri dejudec\]i, `n condi]iile `n care orice studentdin anul I de la Filosofie [tie c\ exist\ patrufeluri de judec\]i (de predica]ie, existen]iale,de identitate [i de incluziune), ce urmeaz\cele patru sensuri ale lui ,,este“.
Desigur, se poate obiecta c\ avem de-aface cu un curs. Dar, `n nota l\muritoare aedi]iei din 1942, reluat\ de edi]ia din 1991,se arat\ c\ ,,nici de ast\ dat\ editorii nu auschimbat dec`t c`te un cuv`nt (care li s-ap\rut gre[it auzit de stenograf, stenogramanefiind rev\zut\ de autor) sau punctua]ia“(ibid., p. 319).
La paginile 290-291, se sus]ine c\ s-a de-monstrat existen]a lumii exterioare, ,,nu lapostularea, ci la formularea – dovedit\, aexisten]ei unei lumi din afar\“. Iar `n cursulurm\tor, ce `ncepe la pagina 292, se afirm\ c\,,din postularea existen]ei unei lumi exterioa-re decurg `ns\ o mul]ime de consecin]e“. S\nu fi [tiut un profesor de logic\ [i metafizic\c\ un postulat este un adev\r ce apare ca evi-dent [i care nu are nevoie de demonstra]ie?
O ultim\ exemplificare, c\ci a le spune petoate ar `nsemna s\ scriem un text mult maiamplu, vizeaz\ rela]ia adev\rului cu realita-tea. La pagina 293, se pune c\ o cuno[tin]\este ,,ceva deosebit de realitatea de cunoscut[i deosebit `n acela[i timp de realitatea cuno-c\toare. Vas\zic\, cuno[tin]a este un fenomensau o existen]\ pentru sine“ (ibid., p. 293).Pentru ca pe pagina urm\toare s\ se spun\ c\`ntre ,,adev\r [i realitate, `ns\, este o distan]\enorm\. Am putea spune c\ nu exist\ aproa-pe nici o leg\tur\ `ntre adev\r [i realitate“(ibid., p. 294).
Toate aceste afirma]ii, oricum ar fi luate [iinterpretate, oric`t de binevoitor ar fi un citi-tor, dau `n mod serios ap\ la moar\ celor careau afirmat c\ Nae Ionescu a fost de fapt unimpostor.
Cursul din 1929-1930 este dedicat teorieicuno[tin]ei metafizice, [i anume cunoa[teriimediate. Analiza celei de-a doua c\i a cu-noa[terii metafizice `i prilejuie[te lui Nae Io-nescu o medita]ie despre obiecte reale [i o-biecte ideale, imagine, virtualitate [i actuali-tate, cauzalitate, constantele [tiin]ifice [i con-
stantele substan]iale, precum [i cu privire larealitatea lumii exterioare. De[i se voia oanaliz\ a c\ii ra]ionale de cunoa[tere, analizalui Nae Ionescu se dovede[te extrem de ira-]ional\, adesea `n sens mai profund dec`t ana-liza primei c\i. Ideile s`nt disparate, lipse[teleg\tura dintre p\r]i, lipse[te firul central cares\ ]in\ `mpreun\ cele 14 teme ale cursului (dere]inut: au fost 14 din 28. Deci, la jum\tatedin cursuri profesorul a lipsit). Mai mult, s`ntprezente o serie de idei din (sau care au leg\-tur\ cu) teoria cunoa[terii mediate, cum ar fi:m`ntuirea ca o trecere de la actual la virtual;cauzalitatea simbolic\, prin care planul vir-tualului condi]ioneaz\ actualul etc.
Din punct de vedere valoric, cursul dedicatcunoa[terii mediate este mult sub cel dedicatcunoa[terii imediate (explicabil, totu[i, dac\]inem seama de antipatia lui Nae Ionescupentru logic\, ra]iune [i discursivitate).
Ajungem acum la `ntrebarea fundamen-tal\: dat\ fiind credin]a unora (de regul\, f\r\studii de filosofie) `n existen]a unei [coli a luiNae Ionescu, care s`nt leg\turile dintre acesteidei ale lui Nae Ionescu [i ideile elevilor? Oprim\ mijire de rela]ie se constat\ cu Vulc\-nescu. Accentul pus pe virtual, pe posibil(vezi Dimensiunea rom=neasc\ a existen]ei)pare s\ fie `n leg\tur\ cu unele afirma]ii alelui Nae Ionescu din aceste cursuri. ~n rest,s`nt imense diferen]e, c\ci Vulc\nescu tratea-z\ existen]a din perspectiva expresiilor ro-m=ne[ti, din perspectiva unei filosofii popu-lare rom=ne[ti, utiliz`nd o metod\ lingvistic\[i arheologic-textual\. ~n plus, metafizica sanu se vars\ `n ortodoxism [i nici nu ajunge lana]ionalism ori xenofobie (a se vedea celeafirmate de Nae Ionescu despre Bisericaapusean\).
Rela]ia Nae Ionescu – Noica este de opo-zi]ie evident\: stilul este diferit, sursele s`ntexplicite la Noica, chiar dac\, este adev\rat,`n Devenirea `ntru fiin]\, nu exist\ note.Exist\ `ns\ men]ionarea autorilor de care seface vorbire. Dac\ s-ar face o compara]ie`ntre aceste cursuri de metafizic\ ale lui NaeIonescu [i metafizica lui Noica (din Deve-nirea `ntru fiin]\), ar ar\ta o situa]ie extremde dezechilibrat\: pe de o parte o vorb\riepentru a impresiona cuconetul bucure[tean,pe de alt\ parte o metafizic\ de nivel euro-pean; pe de o parte o b`lb`ial\ neinteligibil\,pe de alt\ parte un discurs academic.
Despre rela]iile cu Eliade ori cu al]i disci-poli nu mai e cazul s\ amintim, c\ci, `n virtu-tea celor scrise mai sus, este evident c\ nuexist\ nici cel mai mic punct comun.
{coala lui Nae Ionescu (II)
AgoraTTIIMMPPUULL4
august 2011 www.timpul.ro
GABRIELANDREESCU
Presa a preluat, `ncep`nd cu ziua de 6aprilie 2011, anun]ul privind constatarea, dec\tre Direc]ia de investiga]ie a CNSAS, astatutului de colaborator al lui Nicolae Brebancu fosta Securitate. Conform legii, asupra a-cestei prezum]ii se va pronun]a Curtea deApel Bucure[ti – la 12 septembrie a. c.
{tirea a devenit rapid „un mare subiect“,aprins din dou\ surse. Protestele apropia]ilorlui Breban, [i al lui `nsu[i, au calificat nota deconstatare [i preluarea ei ca „lin[aj mediatic“,„o nedreptate strig\toare la cer“, „o nou\ poli-]ie politic\“. Focul a devenit v`lv\taie princonfruntarea Breban – Manolescu. Un primeditorial al lui Nicolae Manolescu, din revistape care o conduce, mai cur`nd precaut (`n citi-rea noastr\), a fost primit cu revolt\ de Bre-ban1. A urmat replica lui Manolescu, tot `nRom=nia Literar\, cu formul\ri de genul „unom moralmente grav bolnav“, „a socotit c\ e po-trivit s\ scuipe pe m`na care `i fusese `ntins\“2
[. a. ~ntr-un al treilea editorial, amenin]area luiManolescu vulgariza deja nepermis miza: „s`ntgata s\ public transcrierea din dosar a convor-birii telefonice dintre Breban [i generalulPle[i]\ din 1977. N-am ridicat dec`t o parte acortinei. Nu s`nt convins c\ poetei `i va pl\ceascena `ntreag\. Depinde numai de ea dac\ s-ofac sau nu public\. Fie [i la tribunal.“3
Dac\ transcrierea din dosar e de interes pu-blic, trebuie f\cut\ indiferent de „pl\cerea“unuia sau altuia. Iar dac\ nu, nu. Astfel, cazulBreban [i marea tem\ a locului [i rolului per-sonalit\]ilor culturale `n timpul unui regimodios s-au `nfundat `n stil rom=nesc: b`rf\ [iconfruntare f\r\ miz\. A disp\rut tocmai ce eserios [i adev\rat. La ce s-a redus tema cola-bor\rii [i a dosarelor Securit\]ii pe numelescriitorului? La manihesismul „a colaborat –nu a colaborat“, la convorbirea cu Ple[i]\ [i o-piniile sale r\ut\cioase privindu-i pe PaulGoma, Monica Lovinescu [i Virgil Ierunca.
De c`te feluri este colaborarea?
Cazul Breban e „aparte“ [i `ntruc`t scriito-rul a fost timp de doi ani – nu au ajuns mul]iscriitori adev\ra]i `ntr-o asemenea pozi]ie –membru supleant al Comitetului Central alPCR. Or, Comitetul Central era, `n principiu,organul central executiv al PCR. De[i, oare-cum comic din perspectiv\ istoric\, chiar Bre-ban se pl`ngea de faptul c\, `n acel moment(1971), „Comitetul Central nu are rol condu-c\tor `n via]a politic\ a ]\rii deoarece prime[tedirective de la Comitetul Executiv“4, totu[ifunc]ia doar jum\tate simbolic\ a acelui orga-nism nu poate fi diluat\. E de amintit c\ legeanr. 187/1999, care a ini]iat doctrina subiectu-lui, asimila colaboratorilor „Securit\]ii ca po-li]ie politic\“ acele persoane cu competen]edecizionale, juridice ori politice care au luatdecizii cu privire la activitatea Securit\]ii saucu privire la activitatea altor structuri de re-presiune. De[i CC al PCR dirija `n principiu„tot“, deci [i Securitatea, nu exist\ motive s\spunem c\ Breban, ajuns `n pozi]ia de su-pleant al CC datorit\ statului s\u de scriitor,putea lua sau a luat vreodat\ astfel de decizii.Totu[i, regimul comunist a supravie]uit prinoamenii care i-au hr\nit structurile. C`t demare este responsabilitatea? Cu c`t mai sus,cu at`t mai mare. Dar intervin [i alte detalii:moment, caz. Din 1975, orice secretar PCR peunitate, orice director, avea func]ii specificeinformatorilor. ~n documentele Securit\]ii, eiapar cu numele „surse oficiale“. Unii au dat
numai informa]ii menite s\ sprijine colegii,al]ii au colaborat cu spor `mpotriva semenilor.Categoria pus\ la comun prin eticheta „surseoficiale“ ascundea `n fapt mari varia]iiindividuale.
Cum e cu responsabilitatea? Ast\zi asist\m(`n sf`r[it!) la procesul liderilor mi[c\rii khme-rilor ro[ii, autorii unor atrocit\]i inimaginabile.Khieu Samphan, Ieng Thirith [i al]i oribili ca-marazi chema]i s\ r\spund\ `n fa]a Cur]ii Pe-nale Interna]ionale au fost [coli]i de PartidulComunist Francez [i mobiliza]i de scriitoriprecum Jean-Paul Sartre. Pu]in probabil catragedia cambodgian\ s\ fi avut loc dac\ a-ce[ti criminali la scar\ monumental\ nu ar fig\sit la Paris mediul capabil s\-i inspire. Oareprocesul deschis la Haga nu ar fi o bun\ oca-zie pentru francezi s\ g`ndeasc\ responsabili-tatea istoric\ a extremei st`ngi franceze? P\s-tr`nd (dis)propor]iile: oare cazuri precum„Breban“ nu ofer\ oportunitatea s\ medit\mmai ad`nc la tema colabora]ionismului cu in-stitu]iile de represiune [i, cu ocazia asta, s\ le[i cunoa[tem mai bine?
Nicolae Breban vorbe[te [i ast\zi desprecariera sa politic\ cu o superficialitate pe carene permitem s-o numim cinic\. Cel pu]in, a[apercepem citind urm\torul pasaj din interviulluat lui de Costi Rogozanu, pentru Voxrepu-blica: „Eu membru `n Comitetul Central, [eftotal, membru `n conducerea Uniunii scriito-rilor. […] Da, dar am luptat, am c`[tigat-o[func]ia]. Ne-am [i compromis. Eu m-amcompromis. Ce c\utam eu `n CC? Scosesemdeja Animale bolnave, to]i mi-au spus: «nu teb\ga». Domnule, mi s-a p\rut tare Ceau[escu`n 68-69…“5 Iat\, ascensiunea politic\ este
asumat\ [i ast\zi ca victorie, consecin]ele a-cesteia au relevan]\ doar personal\: „Ce-mitrebuia? M-am compromis“.
Conteaz\ ce face [i timpul. ~n anii ’70, fos-tul poet proletcultist, Dan De[liu, a devenit,`ntre membrii Uniunii Scriitorilor, unul dintrecei mai fermi contestatari ai politicii culturalea regimului, „carier\“ pe care avea s-o `nnobi-leze cu textele anticeau[iste din 1989. C`t con-teaz\ aportul lui De[liu la „victoria“ realis-mului socialist, pus fa]\ `n fa]\ cu disiden]adeschis\ din ultimii ani?
Pe aceea[i logic\, a plongé-ului istoric, s\zicem, a „r\scump\r\rii“, Breban [i devota]iis\i aduc `n scen\ disiden]a sa din 1971. Darpare c\ nimeni nu vrea s\ mearg\ mai departedec`t simpla invocare a subiectului. Ce a fost?C`t a fost? C`t a contat? Or, pe aceast\ tem\ sepot evita specula]iile, c\ci Arhiva CNSAS o-fer\ o radiografie detaliat\ asupra a ceea ce a`nsemnat „evenimentul din 1971“ din per-spectiva Securit\]ii. Ca [i a consecin]elor, `nacel moment, asupra scriitorului.
Episodul din 1971
Plecat `n R. F. Germania ca s\ prezinte fil-mul Printre colinele verzi, Nicolae Brebanface c`teva lucruri care-i [ocheaz\ pe absolutto]i, prieteni [i oficiali, familie [i colegi, scrii-tori [i „organe“: `[i d\ demisia din func]ia deredactor-[ef al Rom=niei Literare, din cea demembru supleant al CC al PCR, `ncepe de-mersuri s\ primeasc\ cet\]enia german\ [i cri-tic\ public noua politic\ a partidului anun]at\la Neptun, `n luna iulie 1971. Misivele repre-zentan]elor Rom=niei `n R.F.G., aproape toate
cu indicativul „fulger“ ori „urgent“, arat\ de-ruta. La 15 noiembrie 1971, o telegram\ re-produce declara]ia lui Breban, c\ este hot\r`ts\ r\m`n\ `n R.F.G. timp de 4-5 ani, perioad\`n care el este convins c\ Nicolae Ceau[escuva fi `nlocuit din func]iile sale. ~n plus, „Bre-ban comenteaz\ `n mod negativ sensul m\su-rilor luate de conducerea partidului nostru `nleg\tur\ cu programul PCR pentru `mbun\t\-]irea muncii ideologice […] [i aduce acuza]iila adresa conducerii superioare de partid [i `nspecial a tovar\[ului Nicolae Ceau[escu.“
O alt\ telegram\, din decembrie 1971, a-nun]\ c\, `n conformitate cu Die Welt, Brebana dat publicit\]ii o declara]ie personal\ `n carevorbe[te despre pericolul unui nou stalinism`n Rom=nia.
Se `nt`mpl\ ca defectarea lui Breban s\ fiavut loc tocmai c`nd `n R. F. Germania a fostpublicat volumul lui Paul Goma, Ostinato.Ambasada rom=n\ monitorizeaz\ evenimen-tele [i `n telegrame se pl`nge c\ la reclama `nfavoarea c\r]ii lui Goma a contribuit [i masarotund\ la care participaser\ scriitorii DieterSchlesak, Nicolae Breban, Dumitru }epeneag[i Gheorghe Pitu], transmis\ `n programul cul-tural al postului de radio Deutschlandfunk.Iat\ [i limbajul: „…to]i cei trei scriitori au fostc`t se poate de agresivi [i negativi[ti `n decla-ra]iile lor despre noua situa]ie din via]a lite-rar\ din ]ara noastr\…[…] Nu numai Breban,dar [i }epeneag [i Pitu] (dar mai ales Breban)au fost influen]a]i `n sensul atitudinii protesta-toare `mpotriva noilor m\suri politice din ]ar\,`n domeniul literaturii (de exemplu demisiaprin po[t\ a lui Breban din postul de redactor[ef al Rom=niei Literare…).“6
Ne oprim aici cu seria telegramelor, at`t demulte, alarmate de defectarea lui Breban. Niciurm\ de scenariu al autorit\]ilor, cum s-a spe-culat, nici vorb\ s\ fi fost un eveniment oare-care. Rapoartele elaborate de diferite direc]iiadresate conducerii Consiliului Securit\]ii Sta-tului reproduc imaginea. Ba chiar, urm\toareaadres\ a UM 0755/D c\tre sora ei UM 0729din Bucure[ti sus]ine c\ „Fuga lui Breban, fostmembru supleant al CC al PCR, este conside-rat\ [`n Occident] ca cea mai semnificativ\ ac-]iune a vreunei persoane cu munc\ de r\spun-dere dintr-o ]ar\ socialist\, din ultimul timp.“7
Arhivele Securit\]ii demonstreaz\, `n ace-la[i timp, c\ Breban se sim]ea `n continuare„apropiat“ de oficiali. Ace[tia fac parte din„lumea lui“. Scriitorul solicit\ CC al PCR s\ ise trimit\ `n R.F.G. manuscrisul volumuluiAnimale bolnave. Dore[te „chiar“ ca manus-crisul s\-i parvin\ prin intermediul ambasa-dei. Cere prelungirea vizelor lui [i so]iei. Iat\acest pasaj din telegrama ambasadorului Con-stantin Oancea care sintetizeaz\ at`tea fe]e alecazului: independen]a, dar [i oportunismul luiBreban, obsesia de sine, flirtul cu autorit\]ile,invidia pe succesul lui Goma, devotamentulconsecvent pentru literatura autentic\, carepare [i dimensiunea cea mai vie [i pur\ a aces-tei personalit\]i ireductibile, `n fond apolitice[i amorale, a scriitorului:
„V\ inform\m c\ la 27 octombrie a. c. s-aprezentat la sec]ia consular\ a amabasadei,scriitorul Breban, solicit`nd prelungirea vizeirom=ne pentru el [i so]ie. […] L-am sf\tuit s\se `ntoarc\ `n ]ar\ c`t mai repede. I-am ar\tatc\ acest lucru este cu at`t mai necesar, cu c`tare o dubl\ calitate, de scriitor [i membru su-pleant al CC. Am subliniat c\ aceasta nu ex-clude re`ntoarcerea sa ulterioar\ `n RFG. […]~n restul convorbirii, Breban a ]inut s\ eviden-]ieze urm\toarele: […] – surprinderea sa fa]\de retragerea standului rom=n de la T`rgul decarte de la Frankfurt, apreciind hot\r`rea cafiind inoportun\, `ntruc`t a dat c`[tig de cauz\lui Goma [i l-a f\cut un erou, de[i, personal,nu are o p\rere deosebit\ despre el ca scriitor.[…] Breban [i-a exprimat profunda sa nemul-]umire fa]\ de lipsa de popularizare `n str\in\-tate a literaturii rom=ne[ti, l\s`nd s\ se `n]eleag\c\ are `n vedere [i propriile sale lucr\ri. […] Aar\tat c\ de[i cartea lui Animale bolnave estemai actual\ [i critic\ mai deschis unele st\ri de
„Cazul Breban“ (I)
5Agora TTIIMMPPUULL
august 2011www.timpul.ro
Alexandru Petria, Deania neagr\, HergBenet Publishers, Bucure[ti, 2011, 160 p.
Pe la `nceputul prim\verii, am primitde la editur\ – sau de la autor? – manus-crisul electronic al acestei excelente c\r]ide povestiri pentru a scrie c`teva cuvintepentru cea de-a patra copert\. Pentru oasemenea opera]iune, nu e neap\rat nevo-ie s\ cite[ti cartea `n `ntregime, e suficients\ [tii ceva despre autor [i s\ r\sfoie[tipu]in volumul. ~ns\, cum s`nt un ins cevamai disciplinat am `nceput cuminte cu
lectura primei pagini din „Prima z\pad\“,cea dint`i povestire a volumului. {i carteam-a prins imediat `n capcana sa, a[a c\am citit-o „dintr-o bucat\“, apoi am reci-tit-o imediat `ntr-un ritm ceva mai nor-mal, iar la sf`r[itul celei de-a doua lecturi,tot am r\mas sur ma soif, cum ar spunefran]uzul aflat `n aceea[i situa]ie. Sincers\ fiu, mi-ar fi pl\cut s\ fie m\car dedou\-trei ori mai voluminoas\. Prin ce m-a cucerit cartea lui Alexandru Petria? Prinmicile sale pove[ti atroce, ginga[e altelesau ginga[-atroce cele mai multe, c`teo-dat\ chiar „crude [i insolite“, de[i nu nea-p\rat `n maniera lui Villiers de l’Isle-Adam. M-a mai cucerit prin caractereleschi]ate `n dou\-trei pagini, prin calit\]ilestilului perfect adaptate de autor explo-r\rii „micilor spa]ii“ ce fac teritoriul s\ude lupt\. ~n prezentarea aceea de pe co-pert\ spuneam c\ nu m\ `ndoiesc c\ voideschide adesea aceast\ „caset\ cu biju-terii“, pentru a revedea un inel, o agraf\,un colier. Iat\, am deschis-o `nc\ de celpu]in dou\ ori – o dat\ `n vederea partici-p\rii la lansarea acesteia la T`rgul decarte Bookfest, a doua oar\ acum, pentrua formula aceste sumare, `ns\ foarte sin-cere nota]ii de apreciere.
~ntre timp, am avut prilejul s\ citesc [iZilele mele cu Renata, un scurt, `ns\dens, ca s\ spun a[a!, roman erotic, ap\rutacum c`]iva ani. E clar, Alexandru Petriaeste un prozator pe care, la nevoie, vatrebui s\-l [i biciuim ca s\-[i scrie c\r]ileurm\toare. Felicit\ri editurii c\ s-a str\-duit s\ ni-l aduc\ la lumin\!
(Liviu Antonesei)
BU
RS
A C
|R
}IL
OR
lucruri nesatisf\c\toare dec`t cartea lui Goma,nu a putut fi publicat\ p`n\ acum `n str\in\-tate, deoarece nimeni nu se ocup\ `n ]ar\ `nmod serios de aceast\ activitate. […] Mi-a f\-cut impresia c\ prin [ederea lui `n RFG urm\-re[te marcarea personalit\]ii sale scriitorice[ti[…] A men]ionat c\ ar fi refuzat s\ dea uninterviu solicitat de Europa liber\, ar\t`nd c\`n acela[i mod a procedat c`nd a fost rugat s\fie filmat de televiziunea vest-german\ `n lo-cul standului rom=nesc retras de la t`rgul decarte. […] Rog s\ mi se comunice r\spunsulpe care urmeaz\ s\ `l dau. Am prelungit vizalui p`n\ la 1 noiembrie. C. Oancea.“8
Cea mai ampl\ ac]iunede compromitere
Dac\ mai exist\ o indeterminare cu privirela semnifica]ia defect\rii lui Breban, `n 1971,pentru Securitate, ea este complet anulat\ deplanurile acesteia de compromitere a scriito-rului. M\suri ample de monitorizare [i controlapar `n mai toate dosarele de urm\rire infor-mativ\ ale personalit\]ilor culturale. Uneleinclud ac]iuni de compromitere, c`teva, chiarsofisticate – precum aranjarea film\rii unei `n-t`niri `ntre Ilie Merce [i Dorin Tudoran. Darnu am g\sit `n nici un alt dosar dintre zecileinvestigate p`n\ acum un plan care s\ aib\ oasemenea anvergur\. Dintr-un alt punct devedere, documentele din Dosarul I 187868 aude ce s\ entuziasmeze un cercet\tor pornit s\identifice metodele folosite de Securitate `nmunca sa murdar\. Datorit\ ciud\]eniei lui,planul de compromitere merit\ citat in extenso,l\s`nd textul s\ vorbeasc\ singur, iar comen-tariul, doar s\ puncteze.
Planul de m\suri `n cazul „Baltag“ (nume-le de cod al lui Breban), elaborat de ConsiliulSecurit\]ii Statului la 10 [i 11 mai 1972, dup\`ntoarcerea scriitorului `n ]ar\ `ncepe `n felulurm\tor:
„La 19 aprilie a.c. s-a `napoiat `n ]ar\ Bal-tag dup\ o [edere de un an `n Fran]a [i RF aGermaniei [sic!]. Din informa]iile de care dis-pun organele de securitate rezult\ c\ Baltag ainten]ionat ca, prin [ederea `n str\in\tate, s\-[iasigure o platform\ avantajoas\ pe plan literar[i material, dup\ care s\ se stabileasc\ defini-tiv `n R.F. a Germaniei [sic!]. ~n leg\tur\ cu a-ceasta a `ntreprins [i o serie de ac]iuni, `ntrecare men]ion\m `n mod deosebit opozi]ia de-clarat\ fa]\ de programul din iulie 1971 `nprobleme ideologice [i demersurile sale pen-tru a ob]ine cet\]enia vestgerman\. Pe timpulc`t a stat `n str\in\tate a avut o serie de activi-t\]i care ridic\ suspiciuni importante din punctde vedere al securit\]ii statului.“
Dup\ referirea la contactele lui Breban, larela]iile cu func]ionari ai Europei Libere etc.,planul anun]\ m\suri pentru clarificarea sus-piciunilor [i „neutralizarea activit\]ii lui Baltagprin compromiterea sa `n mediul scriitorilordin ]ar\ [i din str\in\tate.“
Urmeaz\ definirea strategiei de compromi-tere `n ]ar\ care, `ntr-o prim\ parte, e de o stu-piditate rar\. Autorii propun „a se baza peurm\toarea versiune: Activitatea lui Baltag,ostil\ statului nostru, pe timpul [ederii `nstr\in\tate, reprezint\ de fapt o ac]iune a con-ducerii emigra]iei legionare din Occident. ~ncursul voiajelor din ultimii ani, pe care Baltagle-a f\cut ̀ n Fran]a [i Anglia, a fost contactat deelemente de v`rf ale emigra]iei legionare,printre care Vasile Boldeanu [i Leonid M\m\-lig\ de la Paris. Ace[tia exploateaz\ carierismullui Baltag [i ulterior, nemul]umirile sale `n ur-ma criticilor [i e[ecului filmului Printre coline-le verzi l-au atras `ntr-o ac]iune care viza sub-minarea politicii culturale a partidului nostru.
La `nceput, ei au scontat ca Baltag s\ reu-[easc\ s\ antreneze `n ]ar\ un grup mai marede scriitori, care s\ fac\ opozi]ie la politicapartidului [i astfel s\ zdruncine unitatea scri-itorilor `n jurul conducerii de partid [i de stat.V\z`nd c\ acest lucru nu are [anse de reu[it\,cu acordul lui Baltag, au regizat r\m`nerea lui`n str\in\tate pe fondul protestului s\u fa]\ detezele PCR `n domeniul ideologic.
~n jurul acestui eveniment au mobilizat for-]ele publicistice cele mai reac]ionare din Occi-dent (Le Monde, Corriere della Sera, Frank-
furter Allgemeine Zeitung, radio Europa Li-ber\ [. a.). Prin amploarea publicit\]ii dat\ ca-zului Baltag, s-a urm\rit incitarea [i altor scrii-tori din ]ar\, pe care s\-i antreneze `ntr-o atitu-dine de protest fa]\ de tezele men]ionate. Ac]i-unea elementelor legionare din r`ndul emigra-]iei a suferit ̀ ns\ un e[ec total, datorit\ frontuluiunit al scriitorilor care, nu numai c\ nu s-aul\sat antrena]i, dar [i-au manifestat indignareafa]\ de activitatea ostil\ a lui Baltag. C`nd auconstatat c\ ac]iunea lor este ratat\, legionariidin Occident, printre care Gh. Acrivu, VirgilIerunca, Vasile Boldeanu, Leonid M\m\lig\ [ial]ii, cu acordul lui Baltag au hot\r`t revenirealui `n ]ar\. […] Vom sublinia, `n cadrul versi-unii, faptul c\ Baltag a acceptat s\ devin\instrumental ac]iunii elementelor legionare, `nschimbul unor sume de bani [i altor avantaje cei-au fost promise, precum [i c\ [i-a l\sat so]ia ̀ nstr\in\tate ca mijloc de leg\tur\ [i de presiune,`n eventualitatea c`nd `n ]ar\ ar fi descoperiteinten]iile sale.
Apreciem c\ versiunea men]ionat\ mai susva avea audien]\ `n r`ndul scriitorilor [i se vaputea realiza efectul scontat, ̀ n care sens ne ba-z\m pe urm\toarele elemente mai importante[etc. …] ~n lansarea versiunii vom folosi surseale organelor de securitate, a c\ror instruire seva face f\r\ a rezulta c\ este o ac]iune a noastr\.Cu ajutorul lor vom ac]iona progresiv, de a[amanier\ ca versiunea s\ ajung\ `n acele cercuricare manifest\ aversiune fa]\ de Baltag [i astfels\ fie transmis\ [i altora.“9
Iat\ o poveste de film socialist din anii ’50,ale c\rei lips\ de realism [i obsesie propagan-distic\ ar merita ele `nsele un premiu de stupi-ditate. Totu[i, Securitatea are grij\ s\ lase des-chis\ o supap\: „Mai lu\m `n considera]iefaptul c\ unii scriitori din ]ar\, `ncearc\ s\-[iexplice neluarea unor m\suri `mpotriva luiBaltag, prin aceea c\ r\m`nerea sa `n str\i-n\tate ar fi fost determinat\ de `ndeplinireaunor «sarcini speciale». Compromiterea `n a-cest caz `nt`lne[te versiunea lansat\ pentruexil [i pentru institu]iile occidentale, c\ Bal-tag este agent al organelor de securitate ro-m=ne.“ Iat\ [i care s`nt „urm\toarele c\i maiimportante“ de ac]iune:
„~nainte de plecarea sa `n str\in\tate [i `nmomentul `n care va deveni evident\ vom or-ganiza anumite momente operative care s\ `n-t\reasc\ suspiciunea persoanelor din ]ar\men]ionate mai sus. Scont\m ca ideea s\ fiepreluat\ [i devenind un zvon, s\ parvin\ `nstr\in\tate pe canalele normale (cercuri diplo-matice, ziari[ti, turi[ti etc.) […] Vom selectadintre cet\]enii rom=ni, care vor c\l\tori `nOccident, persoane ce `n mod normal vorintra `n contact cu v`rfurile emigra]iei reac]io-nare [i vom face s\ cunoasc\ din ]ar\ versiu-nea noastr\. Cunosc`nd c\ mul]i dintre ace[tias`nt chestiona]i de elemente din emigra]ie, in-clusiv func]ionari de la Europa Liber\, asupraevenimentelor «de culise» cele mai impor-tante din ]ar\, scont\m ca `n acest fel s\ se cu-noasc\ ideea propus\ de sus. […]
S\ ac]ion\m ca versiunea s\ ajung\ la cu-no[tin]a organelor de contrainforma]ii dinFran]a [i RF a Germaniei [sic!]. ~n acest sens,vom proceda astfel `nc`t ideea s\ fie aflat\ deunele persoane din ]ar\ [i str\in\tate, desprecare se [tie c\ au leg\turi cu organele respec-tive. Pentru a confirma informa]iile care leparvin pe aceste c\i, ne vom interpune `n co-responden]a normal\ dintre o persoan\ din]ar\ [i Baltag, pe timpul c`t se va afla `n str\i-n\tate. ~n coresponden]\ vom introduce, cuscris secret, instruc]iuni [i sarcini care ar fidestinate lui Baltag ca agent al organelornoastre. Prevedem c\ pe baza suspiciunilorcreate pe c\ile de mai sus, organele de contra-informa]ii citate, vor intercepta scrisul nostrusecret, confirm`ndu-[i astfel «autenticitateaversiunii». […]
~n situa]ia c`nd, plec`nd `n str\in\tate,Baltag va continua s\ `ntreprind\ ac]iuni careafecteaz\ interesele ]\rii noastre, propunem s\i se retrag\ cet\]enia rom=n\, conform art. 18al. 2 lit. a din Legea 24.“
Planul de m\suri continu\ cu ordinul de apune mijloace T.O. `n cele trei puncte unde lo-cuia `n ]ar\, introducerea filajului permanent [i:
„2 Pentru lansarea versiunii de compromi-
tere `n ]ar\ a lui Baltag: a/ Selec]ionarea in-formatorilor [i persoanelor de `ncredere cares\ poat\ face cunoscut\ aceast\ versiune `nnucleul de conducere al Uniunii Scriitorilor.Ne vom folosi de aportul lui Artur. B.2, Barbu,directorul Fondului Literar [i alte persoane.b/ Identificarea cercului de femei apropiatelui Baltag, c\rora le vom plasa versiunea decompromitere pe care o vor difuza cu mult\facilitate `n mediul scriitoricesc. c/ Expedie-rea unor anonime pe adresa unor scriitori care[i-au manifestat aversiunea fa]\ de Baltag, f\-c`ndu-le cunoscute aspectele pe care ne fun-dament\m versiunea de compromitere (pentruad`ncirea versiunii). d/ ~n lipsa obiectivului dela Casa de Crea]ie vom organiza trimitereaunui «str\in» – leg\tura superioar\ a luiBaltag, care s\ consolideze suspiciunea c\acesta este instrumentul legionarilor `n exte-rior sau `n slujba unor servicii de informa]ii.[…] f/ Unor membri ai familiei so]iei luiBaltag vom face s\ le parvin\ aspecte ur`tedin comportamentul lui Baltag, influen]`ndu-itotodat\ s\ difuzeze aceasta `n mediul scri-itorilor. […] g/ Identificarea tuturor leg\turi-lor de natur\ intim\ ale lui Baltag […] `n sco-pul `n[tiin]\rii unuia dintre so]ii acestora pen-tru a-i surprinde la un moment dat, inten]io-n`nd ca [i `n acest fel s\ se contribuie la com-promiterea lui `n r`ndul scriitorilor. h/ Cunos-c`nd adversit\]ile dintre Baltag [i EugenBarbu vom stimula aceste adversit\]i, furni-z`ndu-i ultimului pe cale acoperit\, date com-promi]\toare despre Baltag, date pe careEugen Barbu le-ar putea folosi `ntr-o ac]iunede def\imare a acestuia `n fa]a scriitorilor. 3/Pentru compromiterea lui Baltag fa]\ de cer-curile interesate din str\in\tate: a/ Selec]iona-rea informatorilor [i persoanelor de `ncrederedin r`ndul scriitorilor [care s\ influen]eze pecei ce pleac\ `n Fran]a [i RFG] s\ difuzezeversiunea celor viza]i de noi c\ Baltag esteinformatorul organelor de securitate. b/ Pecalea unor scrisori expediate dintr-o alt\ ]ar\de unii «binevoitori» s\ transmitem organelorde poli]ie din cele dou\ ]\ri suspiciunea c\Baltag ar fi informator al securit\]ii rom=ne.c/ Prin so]ia lui Busuioc, aflat actualmente `nRFG [i rela]ii cu cercurile legionare s\ trans-mitem [i acestora «aceast\ suspiciune care arcircula `n ]ar\» […]“.
Ac]iunile descrise aveau ca termen data de20 mai 1972. Se ac]iona deosebit de rapid.Am s\rit peste c`teva pasaje cu accentuat ca-racter privat, dar nu `n totalitate, c\ci trebuieridicat v\lul de pe acest tip de metode ale Se-curit\]ii. Implicarea „femeilor“ `n controlulb\rba]ilor urm\ri]i nu e deloc excep]ional\,dar `n cazul Breban are o pondere aparte.~ntr-un alt punct se prevedere implicarea„cercurilor de femei apropiate vie]ii literarecare, `n mod obi[nuit constituie sursa diferi-telor zvonuri [i cancanuri cu privire la intimi-t\]ile unor scriitori. Inten]ion\m s\ folosimaceast\ cale pentru a u[ura transmiterea ver-siunii `n cercurile cele mai largi.“ Dosareledin fondul informativ pe numele lui „Baltag“confirm\ punerea imediat\ `n aplicare aplanului de compromitere a scriitorului.
1 Nicolae Manolescu, „Cum ne asum\m trecutul“,Rom=nia literar\ nr. 16, 2011.
2 Nicolae Manolescu, „Cum ne asum\m prezentul“,Rom=nia literar\ nr. 18, 2011.
3 http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_co-mentarii/O_moda_periculoasa_7_476422355.html
4 Telegrama trimis\ „acas\“ din R.F. Germania, la 10februarie 1971, de Ambasada rom=n\, care anun]a preg\-tirea (totu[i neverificat\), de c\tre Breban, a unei suite de„de articole calomnioase la adresa statului nostru“ pentrurevista vest-german\ Der Spiegel, cu afirma]ii precumcea evocat\ (Arhiva CNSAS, Dosar SIE 8680, f. 78).
5 http://voxpublica.realitatea.net/popcult/axioma-bre-ban-pai-ce-te-miri-ca-te-scuipa-in-cap-politicianul-comunist-sau-capitalist-pai-daca-te-vede-ca-esti-gilma-ca-nu-te-misti-12033.html.
6 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, f. 9. {i cit\rileanterioare s`nt luate din Dosarul SIE nr. 8680.
7 Consilul Securit\]ii Statului, UM 0755/D, Nr. 123/0025262 din 28.12.1971 (Arhiva CNSAS, Dosar I 6625,f. 126).
8 Arhiva CNSAS, Dosar SIE nr. 8680, ff. 3-7.9 Plan de m\suri `n cazul Baltag, Ministerul de
Interne, Consiliul Securit\]ii Statului, Nr. 100/00133169,din 10-11 mai 1972 (Arhiva CNSAS, Dosar fond I187868, ff. 1-12).
LabirintTTIIMMPPUULL6
august 2011 www.timpul.ro
MARCELA CIORTEA
I. Vai, `n van se lupt\firea-mi s\-n]eleag\…
De nici o carte scolastica nu se simte lanoi astadi mai mare trebuintia, ca de o cartebuna de lectura romanésca pentru scólelenóstre primarie séu populare. Cu cugetu, d’a`mplini asta mare lacuna in ramulu literatureinóstre pedagogice, am `ntocmitu [i datu lalumin\ legendariulu de facia. In elaborarealui avui `n vedere inmultitele trebuintie alescólei presintelui. Éra ca-’ncatu mi-a fi sucesua corespunde acelor’a, se póte judeca dinscopulu, ce are s\ urmeze astadi unu asemenelegendariu. Acelu scopu e: d’a aduce pe sco-laru la usioretatea in vorbire [i scriere, d’a ludeprinde la legile cuget\rii, d’a’i `navu]imintea si nobilitá inim’a [i d’a pune o basasolida si sigura pentru cele ce s`nt de lipsa ascí si a cunósce astadi totu cetatianulu si tie-ranulu, dac\ este se i-mérga bine, – intielegurealiile (geografi’a, istori’a, sciinti’a de omu,istori’a naturala si fisic’a). Asiadar\ adeve-ratulu scopu alu unei carti de lectura nu estenumai faceritatea in citirea mecanica, cummai credu inca multi din barbatii scólei nós-tre, ci acel’a, de a naintá desvoltarea scola-rului in privintia estetica, religiósa, gramati-cala, stilistica si reala. Legendariulu de facia(in dóue tomuri), cugetu, a cuprinde mate-rialu de-ajunsu pentru asemene desvoltare;aterna numai dela desteritatea invetiatoruluid’a scí intregí, largí si edificá, d’a scí imbracáprin cuventulu celu viu scheletulu in carne, –ca scopulu se fia ajunsu singuru. A dá aiciunu indreptariu de folosintia, nu este la lo-culu seu; acel’a trebue se lu aiba totu invetia-torulu din anii sei de preparare si de pracsa2.
Descoperit\ dup\ cincizeci de ani de la pri-ma edi]ie, de c\tre Onisifor Ghibu, `n biblio-teca [colii de aplica]ie de pe l`ng\ {coala Nor-mal\ „Vasile Lupu“ din Ia[i, cartea de lectur\din prefa]a c\reia am citat mai sus avea s\-ldezam\geasc\ pe universitarul clujean, `n ciu-da bunelor inten]ii anun]ate de Visarion Romanla `ntocmirea ei. Dac\, pe bun\ dreptate, auto-rul sublinia `n prefa]\ nevoia unei c\r]i de lec-tur\ rom=neasc\ la acea vreme, nevoia deadaptare a con]inutului unei c\r]i de lectur\ latrebuin]ele [colii prezentului (an 1862, n.n.),buna inten]ie de a aduce elevul la exprimarecorect\ [i fluent\ (at`t oral\, c`t [i scris\), dea-l deprinde cu legile cuget\rii, de a-i exersamintea [i cugetul, de a forma un bun cet\]ean,de a-l feri de pericolul citirii mecanice prinaccentuarea laturii estetice, religioase, grama-ticale, stilistice [i reale a con]inuturilor selec-tate, analiza lui Onisifor Ghibu dovede[te c\,„`n privin]a cuprinsului [i a formei“, cartea luiVisarion Roman „nu aduce nimic rom=nesc[…] ci, cu foarte pu]ine excep]ii, numai lu-cruri str\ine, reflexe de prin c\r]i germane“3.Cum n-am v\zut cartea lui Visarion Roman,ne este imposibil s\ emitem vreo teorie `n fa-voarea sau `n contra argumentelor aduse deOnisifor Ghibu. Probabil contextul istoric `ncare evolua la acea dat\ `nv\]\m`ntul rom=-nesc din Transilvania nu permitea mai mult deat`t; iar `nv\]\torul de la Sibiu va fi v\zut oizb`nd\ `n faptul c\ a reu[it s\ publice o cartede lectur\ aici, `n Transilvania, sc\p`nd astfelde monopolul asupra c\r]ii didactice de]inut,la acea vreme, de Curtea de la Viena. Ar puteafi [i aceasta o explica]ie, mai ales c\, `n ace-ea[i prefa]\, el invoc\ dexteritatea `nv\]\toru-lui de a [ti s\ `ntregeasc\ [i s\ dezvolte acestecon]inuturi, dup\ cum va fi `nv\]at `n anii s\ide preg\tire teoretic\ [i practic\. Din p\cate,`ns\, argumenta]ia lui Onisifor Ghibu nu seopre[te aici; pedagogul demonstreaz\ c\ lu-crarea lui Visarion Roman, prin con]inuturile
de inspira]ie str\in\, prin lexicul `nc\rcat cuneologisme [i prin grafia exclusiv cu litere la-tine (ceea ce era o noutate la momentul res-pectiv), dep\[ea capacitatea de `n]elegere amicului [colar, fiind aproape incompatibil\ cunevoile v`rstei [colare mici de la acea vreme.„Cartea […] nu era rupt\ din via]a [i din su-fletul poporului nostru, pe care, tocmai deaceea, nici nu le va fi putut influen]a `ndea-juns“ este concluzia lui Onisifor Ghibu, carearat\, prin aceasta, c\ pot exista eforturi l\u-dabile sortite s\ r\m`n\ `ns\ `n van…
II. Alte m\[ti, aceea[i pies\…
Am selectat un singur exemplu din lucra-rea lui Onisifor Ghibu [i nu `nt`mpl\tor ampoposit asupra unui act ratat, `n care o inten]iebun\, cu obiective bine definite, avea s\ sesoldeze cu un e[ec r\sun\tor. Cum vedem,eforturi de `mbun\t\]ire a sistemului de `nv\-]\m`nt s-au f\cut dintotdeauna [i continu\ s\se fac\ [i ast\zi. Am salutat, chiar `n paginileacestei reviste, sugestia afi[at\ pe pagina weba Ministerului de a se introduce, `n Curricu-lum-ul la decizia [colii, o or\ s\pt\m`nal\ deretoric\ [i argumentare la clasele de liceu, darne-am exprimat totodat\ rezerva asupra mo-dului `n care am `n]eles noi c\ va fi imple-mentat\ aceast\ disciplin\. Salut\m [i acuminten]ia de a se introduce o or\ obligatorie delectur\ `n Curriculum-ul pentru `nv\]\m`ntulprimar, lucru absolut necesar `n condi]iile `ncare testele interna]ionale arat\ c\ elevii no[tri`nt`mpin\ dificult\]i serioase `n descifrareaunui text. Dar nu putem trece sub t\cere o oa-recare ̀ ngrijorare vizavi de astfel de acte l\uda-bile `n sine, c`t\ vreme multe, prea multe altelebine inten]ionate s-au finalizat printr-un e[ec,chiar dac\ sus]in\torii lor pretind contrariul.
Spre exemplu, decizia de a dubla suprave-gherea asigurat\ de profesori la examenul debacalaureat va fi pornit, probabil, dintr-o in-ten]ie bun\. Spunem probabil [i nu cu sigu-ran]\, c`t\ vreme semnalele venite `n prealabildinspre Minister nu emanau o atitudine cole-gial\, cum ar fi fost de a[teptat, ci, dimpotriv\,una punitiv\. Cum altfel ar putea fi numit\declara]ia D-lui Ministru al Educa]iei, emis\`n preajma examenului de bacalaureat? „~nce-p`nd de anul trecut [i continu`nd [i `n acest an,v\ asigur c\ nu se mai fura startul `n via]\ [inu se va mai copia la examenele de bacalau-reat. Dac\ al]ii nu vor fi vigilen]i, ce a]i v\zut`n v\mi ve]i vedea [i `n educa]ie. Este un sem-nal pe care doresc s\ `l transmit…“4 Iat\ cumo inten]ie bun\ a fost compromis\ din start,pentru c\ semnalul transmis de Minister a]intit [i i-a atins `n primul r`nd pe profesori,apoi pe elevi, care, `n loc s\ intre `n examenrelaxa]i, cum se cuvine la o evaluare de finalde ciclu de `nv\]\m`nt, au intrat timora]i. Si-gur, relaxarea nu ]ine loc de cuno[tin]e. Dar
trebuie s\ se [tie c\ elevii s-au pl`ns nu at`t deprezen]a camerelor – am v\zut c\ elevii pre-g\ti]i [i cu prezen]\ de spirit chiar le-au igno-rat –, c`t mai ales de atitudinea unora dintreprofesorii supraveghetori care, din teama de anu gre[i, au uitat c\ scrisul `n sine este un actintim [i, `n loc de supraveghere discret\, auderaiat `n bruierea elevilor [i a[a presa]i decronometru. Ad\ug`nd la acestea [i cele c`tevaintr\ri ale comisiei, pentru verificarea subiec-telor, pentru semnarea foilor de examen [i –nu o dat\! – pentru verificarea func]ion\rii ca-merelor, avem, iat\, c`teva elemente de bruiajpe care ar fi de dorit ca, `n viitor, s\ nu le maisc\p\m din calcul. Ideea de a nu se (mai) furastartul `n via]\ nu este una rea! N-ar fi fost reanici ideea camerelor de luat vederi, dac\ dota-rea [colilor cu aceast\ aparatur\ ar fi fost g`n-dit\ din timp, dac\ ar fi fost unitar distribuite,dac\ profesorii [i elevii ar fi fost preg\ti]i `nprealabil pentru aceast\ schimbare. S-a spus,nu o dat\, c\ notele cele mai mari au fost ob]i-nute `n jude]ele `n care nu au fost instalate ca-mere de luat vederi5, iar pe marginea acestorrezultate s-au construit tot felul de specula]ii.Dac\ media promovabilit\]ii pe ]ar\ este un-deva la 45%, iar promovabilitatea a fost `n ju-de]ul Suceava, spre exemplu de 65,03%, dece am interpreta c\, `n mod neap\rat, eleviisuceveni au copiat [i n-am `n]elege c\, `n Su-ceava, cel pu]in doi factori de stres n-au func-]ionat: stresul profesorilor supraveghetori [ibruiajul celor `ns\rcina]i s\ verifice func]io-narea camerelor?!
III. Vremi veni-vor c`nd nepo]iin-or pricepe pe p\rin]i…
Reac]iile `n pres\ n-au contenit. Pe temaexamenului de bacalaureat a curs mult\ [ineagr\ cerneal\, s-au f\cut comentarii, s-auemis p\reri, s-au lansat posibile solu]ii. P`n\la examenul de titularizare, ale c\rui rezultateau declan[at al doilea val de ur\ `mpotrivaprofesorimii. Da, exist\ `n sistem oameni carenu au ce c\uta la catedr\, oameni care nu potspune ce importan]\ are – spre exemplu – unplan de `nv\]\m`nt, oameni care nu cunoscprograma [colar\, oameni tob\ de carte, darincapabili s\ transmit\ ceea ce [tiu, [i, la polulopus, oameni cu oarece har didactic, dar carespun ni[te prostii la clas\ [i fac ni[te gre[eli dete-apuc\ pl`nsul. Dar nu cumva cade `n seamadirectorilor [i a inspectoratelor [colare s\-idepisteze [i, ori s\-i `ndrepte, ori s\-i elimine?Pentru c\, `n urma examenului de titularizare,cei care vor fi ob]inut rezultate slabe [i foarteslabe nu vor intra `n sistem. Sau, cel pu]in, a[aar trebui. Ce facem `ns\ cu cei afla]i deja `nsistem? Cine-i sus]ine?
Din multitudinea de reac]ii, am re]inutdou\ idei lansate de Dl Cristian Tudor Po-pescu, un jurnalist implicat, care a poposit de-
seori [i cu mare seriozitate asupra proble-melor [colii.
Prima: ~ntr-un interviul cu Ministrul Edu-ca]iei, Dl Cristian Tudor Popescu lansa o pro-vocare vizavi de programele [colare g`nditepe dubletul uman-real, aduc`nd `n discu]ie oprevedere a programei de limba [i literaturarom=n\ pentru elevii de la profilul real, carese g\sesc nevoi]i s\ fac analiza literar\ a unuitext, c`t\ vreme, la polul opus, elevii de lauman nu s`nt obliga]i s\ sus]in\ un examen lamatematic\6. ~ntr-un articol separat, dup\ uncomentariu succint al subiectelor de bacalau-reat la disciplina limba [i literatura rom=n\,editorialistul de la G`ndul lanseaz\ explicit a-ceast\ provocare, `ntreb`nd: „…dac\ la profi-lul uman nu se cere matematica, nu ar fi sime-tric corect ca la profilul real s\ se cear\ doarlimba, nu [i literatura rom=n\?“7. Ba da. Sepoate. Dac\ ]inem cont de c`teva lucruri foarteimportante. Este nevoie ca un absolvent deprofil real s\ poat\ rezuma un text? R\spun-dem. Este nevoie. Este nevoie ca absolventulde profil real s\ poat\ caracteriza un personaj?Credem c\ este nevoie, pentru c\, `n caracteri-zarea unui personaj, fie el dintr-o oper\ lite-rar\ sau nu, este inclus un fapt de via]\. Estenevoie ca un absolvent de profil real s\ fac\distinc]ia `ntre viziunea unui autor de roman[i viziunea unui regizor? {i spunem acest lu-cru av`nd `n minte doar un exemplu, anumeromanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte dedragoste, `nt`ia noapte de r\zboi, regizat deSergiu Nicolaescu, `n anul 19798, dup\ unscenariu inspirat din romanul omonim ap\rut`n anul 1930. ~n plus, dac\ am arunca o privireasupra statisticilor, cu siguran]\ am descoperic\ num\rul absolven]ilor de real care se `n-dreapt\ spre facult\]i cu profil uman este con-siderabil mai mare dec`t cel al umani[tilorcare merg spre real. Ideea `n sine, cum spu-neam, nu este rea. Dar trebuie s\ vedem [icum anume o putem pune `n aplicare, ca nucumva, din dorin]a de a face bine, s\ nimerimexact contrariul.
A doua: Imediat dup\ afi[area rezultatelorla examenul de titularizare, `ntr-o emisiune te-levizat\, Dl Cristian Tudor Popescu, expri-m`ndu-[i, pe bun\ dreptate, indignarea, ar fispus, la adresa profesorilor c\ „…ace[ti domniar merita ni[te palme, nu s`nt suficiente notelepe care le-au luat“. Cum n-am v\zut emisiu-nea cu pricina [i am preluat informa]ia dinpresa on-line9, trecem peste aceast\ formulare[i o punem pe seama sup\r\rii de moment, pecare o `n]elegem `ntrutotul, c`t\ vreme una dinprincipalele noastre preocup\ri este ortogra-fia, asociat\ cu dictarea10. Re]inem `ns\ dinarticolul citat o posibil\ solu]ie sugerat\ dejurnalistul sup\rat: „Solu]ia ar fi s\ se recurg\la profesorii pensionari…“. Nici aceasta n-arfi o idee tocmai rea, dac\ n-ar trebui s\ ]inemcont de faptul c\ nici elevii nu mai s`nt eleviicare am fost noi [i nici profesorii de alt\dat\nu mai pot st\p`ni corespunz\tor realit\]ile[colii de azi. S`ntem pe deplin con[tien]i c\[coala rom=neasc\ a avut `ntotdeauna profe-sori de mare valoare. C`nd lans\m `ns\ astfelde sugestii cu un caracter at`t de general, unminim discern\m`nt ne oblig\ s\ ne `ntreb\mce probabilitate exist\ s\-i aducem `napoi lacatedr\ pe cei cu adev\rat valoro[i. Pentru c\exist\ posibilitatea s\ nimerim persoane custudii liceale f\cute dup\ programele [colareemise `ntre anii 1950-1954, de exemplu,ajunse la maturitate didactic\ `ntre anii 1985-1990. Arunc`nd o privire asupra programelor[colare din acele vremi, constat\m c\ „…«fi-rul ro[u» al finalit\]ilor maternei“, de exem-plu, `l constituie – a[a cum arat\ Alina Pamfil,specialist `n probleme de didactica limbii ro-m=ne la UBB – „formarea «omului dezvoltatmultilateral», a «omului nou», `narmat cu oconcep]ie marxist leninist\ despre lume [i cu
Theorie [i prax\ `n Educa]ie
7Labirint TTIIMMPPUULL
august 2011www.timpul.ro
RAMEvalorile moralei comuniste“11. Iat\ cum suna, `n formulareaobiectivelor, acest lucru: „…educarea tineretului `n spiritcomunist [`narmarea lui cu o concep]ie marxist-leninist\despre lume [i cu valorile moralei comuniste] (sic!), [i for-marea unor oameni dezvolta]i multilateral, adev\ra]iconstructori ai socialismului `n Patria noastr\“ (Programeledin 1950- 1954) [i „asimilarea «sistemului de criterii [ivalori specific omului nou, cu con[tiin]\ `naintat\ desprelume [i via]\ [i cu o conduit\ `n consens cu etica [i echitateasocialist\, cu umanismul revolu]ionar»“ (Programele dintreanii 1985-1990)12. Merg`nd mai departe la con]inuturileprogramelor din anii ’50, ob]inem o imagine absolutdezolant\ pentru cititorul zilelor noastre, prin teme caDenun]area cinismului exploatatorilor de c\tre I. L.Caragiale, A. Toma, c`nt\re] al marilor realiz\ri din patrianoastr\ (C`ntare pentru Republica Popular\ Rom=n\),dragostea [i recuno[tin]a fa]\ de Uniunea Sovietic\(Moscov\, tu, luminoas\!) etc. etc. {i mai departe, extragemc`teva con]inuturi din programa [colar\ de Limba [i lite-ratura rom=n\ de clasa a XII-a, emis\ `n anul 1982: „Lite-ratura rom=n\ de dup\ revolu]ia de eliberare social\ [i na-]ional\; Tendin]e dominante: umanismul socialist, caracte-rul revolu]ionar, continuitate [i modernitate. […] Concep]iaPCR a tovar\[ului Nicolae Ceau[escu, secretar general alPCR, privind responsabilitatea culturii, artei, literaturii,pentru crearea unor opere valoroase, av`nd la baz\ con-cep]ia materialist-dialectic\ [i istoric\ despre lume [isocietate; Concep]ia filozofic\ umanist\ a partidului nostru,necesitatea cre\rii unor opere nepieritoare prin con]inut [ivaloare artistic\ [i care s\ contribuie la formarea omuluinou cu o con[tiin]\ `naintat\, socialist\. […] Contribu]iaspecific\ a literaturii la educarea materialist-[tiin]ific\ [iumanist-revolu]ionar\, patriotic\, a maselor, la educareamoral-spiritual\ a acestora.“13
Iat\ a[adar, alt\ inten]ie bun\ sortit\ e[ecului, dac\ fie nucunoa[tem toate datele problemei, fie le ignor\m. Readu-cerea la catedr\ a profesorilor pensionari `n zilele noastrepresupune `n prealabil un amplu program de formare a lor lanivel na]ional. ~ntrebarea fireasc\ [i urm\toare ar fi: se jus-tific\ un astfel de program? N-ar fi mai bine s\ urm\mprogramele de formare ini]ial\ [i formare continu\ deja `nce-pute, ax`ndu-ne cu [i mai mare interes pe problemele dejadiagnosticate `n r`ndurile aspiran]ilor la catedr\? Pentru c\aici discut\m, totu[i, de un corp profesoral t`n\r, mult maiflexibil, capabil s\ se adapteze cu mai mare u[urin]\ nevoi-lor [colii actuale rom=ne[ti. N-ar fi mai bine s\-i motiv\m petineri s\ ajung\ titulari?
* Toate link-urile prezente `n notele acestui articol au fost accesateultima dat\ la 5 august 2011. De asemenea, pentru istoricul literaturii didac-tice rom=ne[ti privind disciplina [colar\ Limba [i literatura rom=n\, al\turide lucr\rile lui Onisifor Ghibu [i Alina Pamfil, Ioana T\m\ian, se cuvinemen]ionat\ lucrarea Mihaelei Secrieru, Bibliografie signaletic\ de didacti-ca limbii [i a literaturii rom=ne, vol. I, Sistematizare dup\ criteriile crono-
logic [i alfabetic. Editura Universit\]ii “Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 2007.2 Din Prefacia la Carte de lectura romanésca pentru scólele romane
primarie, `ntocmita de Visarion Romanu, Redactorul „Amicului {cólei“.Partea I pentru clasele de midilocu. Sibiiu. Tipariulu [i provedietur’a lui S.Filtsch, 1862 (154 pag.). Pre]iulu legat\ 50 a. Apud Onisifor Ghibu, Dinistoria literaturii didactice rom=ne[ti. Edi]ie `ngrijit\ de Octav P\un. Tabelcronologic, studiu introductiv, note [i comentarii: V. Popeang\. Editura
didactic\ [i pedagogic\, Bucure[ti, 1975, p. 195.3 Onisifor Ghibu, Lucr. cit., pp. 195 sqq. Pedagogul clujean probeaz\ cu
exemple de genul: „…la istorie, `nt`lnim doar pe `mp\r\teasa Maria Tereza,iar la geografie `mp\r\]ia Austriei, descris\ din punct de vedere austriac(`nt`i mun]ii Alpi [i numai pe urm\ Carpa]ii). Piese de citire s`nt 124, dincare 3 poezii [i anume dou\ fabule de A. Donici [i o poezie de At.Marienescu – s`nt prelucrate din nem]e[te“ etc.
4 http://www.b1.ro/stiri/eveniment/funeriu-ce-ati-vazut-in-vami-veti-vedea-si-in-educatie-nu-se-va-mai-copia-la-bacalaureat-4296.html
5 http://www.romanialibera.ro/actualitate/educatie/scandal-dupa-baca-laureat-2011-judetele-cu-cea-mai-mare-rata-de-promovabilitate-la-baca-laureat-fara-camere-video-230264.html
6 http://www.gandul.info/interviurile-gandul/ministrul-educatiei-des-pre-bacalaureat-2011-la-interviurile-gandul-cum-comenteaza-funeriu-afirmatia-lui-basescu-scoala-romaneasca-produce-tampiti-8451252
7 http://www.gandul.info/puterea-gandului/romana-ca-matematica-8448248
8 http://filme-romanesti-online.blogspot.com/2010/05/ultima-noapte-de-dragoste-intaia-noapte.html
9 http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Cristian_Tudor_Popes-cu_despre_profesorii_picati_la_titularizare-_-Acesti_domni_ar_meri-ta_palme_pe_langa_note_0_519548576.html
10 Aici avem datoria s\ spunem c\ studen]ii no[tri, chiar dac\ st\p`nescterminologia proprie disciplinei, nu promoveaz\ examenele de Limba ro-m=n\ dac\ nu ob]in cel pu]in nota 5 la dictare, o prob\ separat\ de con]i-nutul examenului propriu-zis; dictarea este inclus\ ca form\ de evaluare `nfi[a disciplinei [i se repet\ la fiecare examen, dup\ ce, `n prealabil a fostexersat\, cu explica]ii [i reveniri, pe parcursul semestrului/ al anului destudiu. Din informa]iile pe care le de]inem la momentul de fa]\, [i al]icolegi de la alte universit\]i procedeaz\ `n mod asem\n\tor.
11 Alina Pamfil, cap. „Primul [ir. Programele [colare“, `n vol. Alina Pam-fil, Ioana T\m\ian, Studiul limbii [i literaturii rom=ne `n secolul XX. Paradig-me didactice, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, Cluj-Napoca, 2005, p. 69.
12 Ibidem.13 Idem, p. 112.
LIVIUFRANGA
~ncheiam `nsemn\rile precedente cuurm\toarea constatare. Ca [i arhetipuls\u mitologic – nu f\r\ o oarecare [i `n-dep\rtat\ leg\tur\ sub raportul d\inuiriietnice –, `nainte de a deveni amintire,cartierul plurilingv al Timi[oarei, care afost originara Mehala, a existat `n rea-litate [i c`t se poate de material. Regi-mul predecembrist a spulberat-o fizic,demol`nd-o. ~ncetul cu `ncetul [i pe r`nd,oamenii de acolo au plecat de pe p\m`ntundeva `n alt\ parte, nu se [tie exactunde [i dac\ spre mai bine, `n orice cazprozatorul presupune – `n continuareatradi]iei respectuoase fa]\ de trecut – c\„(`n) ceruri“. Om cu om, piatr\ pe piatr\s-au dus toate, p`n\ c`nd Mehala de pep\m`nt s-a (era c`t pe ce s\ zic [i eu, pre-cum neao[ii b\n\]eni, copios reprodu[i`n vorbire de martorul lor, s-o) mutatcomplet, adic\ integral, „(`n) ceruri“.
A[a a devenit Mehala amintire, vreaus\ spun legend\ [i – de aici, din `ncren-g\turile pove[tilor – mit, iar oamenii ei,`n carne [i oase odinioar\, personaje. Lu-crarea prin cuv`nt a scriitorului nu facedec`t s\ recupereze amintirea [i aminti-rile lor, retrezindu-i, astfel, la via]\. De-sigur, nu la cea real\, ci la aceea, cumspuneam, a amintirii. Dar c`t\ amintire,putem zice, parafraz`ndu-l pe autor, totat`ta via]\: via]\ `n spiritul cititorului deoric`nd, dar [i `n litera scrisului/scrierii,care eternizeaz\ amintirea („/.../ e at`tanemurire c`t\ aducere aminte“, p. 141).
Care a fost lumea Mehalei de odini-oar\, de zi cu zi [i de an cu an? Dan Ne-grescu tope[te, cu harul unic al spuseide nespus, amintirea `n fic]iune, prin in-termediul celor 39 de nara]iuni alc\tui-toare ale volumului. ~n cele ce urmeaz\,descompun`ndu-i construc]ia [i ref\c`nd,`mpreun\ cu dumneavoastr\, traseul al-
c\tuirii ei, vom `ncerca s\ vedem din ce„oameni, locuri, cai [i [probabil, n.n.]`ngeri“ a existat, `ntrupat\ [i `ntruchipa-t\ aievea, acea lume a Mehalei, pe carepe de o parte rememorarea o readuce lavia]\, pe de alta transpunerea amintirii`n scris o a[az\ definitiv `n unghiul „ne-muririi“ (ca s\-l citez, prin ultimul cu-v`nt, din nou pe autor, ibid.).
Scriitorul purcede la drum temeinic[i parc\ [tiin]ific, asemenea unui adev\-rat istoric al locurilor, cu oameni cu tot,dintr-un timp ie[it `n afara prezentuluilecturii. De altfel, evitat cu grij\ mai tot-deauna, faimosul „prezent istoric“ ce-deaz\ aici `nt`ietatea necondi]ionat „tre-cutului“ firesc al nara]iunii retrospec-tive. Acest „trecut“ se concretizeaz\morfologic prin fluidul imperfectuluiverbelor relat\rii, rareori `ntrerupt dec`te un perfect (compus, desigur) sau,uneori, c\p\t`nd prin extensie sprijinulprezentului gramatical. „Luna decem-brie provoca o mare agita]ie /.../ Apro-pierea Cr\ciunului `ngr\m\dea nori ro-[ietici /.../ Ningea /.../ Cetatea se topea/.../ Dumnezeu /.../ privea /.../ iar deasu-pra Mehalei `ncepea s\ cearn\ /...“ (M\-trea]a lui Dumnezeu, pp. 47-48). Melo-peea imperfectului (indicativ activ) trans-form\ `ntreaga aducere aminte `ntr-ocurgere f\r\ sf`r[it: timpul relat\rii, cumam spus, retrospective, ca timp unic – [iunicat! – al retr\irii, `n memorie, [i alm\rturisirii, prin scris. Sau, dac\ vrems\ elimin\m ([i s\ simplific\m, totodat\)hendiada, `n/ prin (tran)scrierea memo-riei, p`n\ acolo unde ea se vars\, ca r`u-rile primite de albia uria[\ a fluviuluipovestirii, `n fic]iune.
Scriitorul `ncepe, `ntr-adev\r, meto-dic, precum istoricul, prin „`ntemeiere“(Ab Urbe condita...). Ne las\, cumva,impresia c\ (s\-i spunem) monografiaMehalei nu poate `ncepe altfel dec`t,bine`n]eles, cu `nceputul. Adic\, `n altecuvinte, cu actul desc\lec\rii Pa[ei, o-dat\, `ntr-o var\, l`ng\ „Cetate“ – a Ti-mi[oarei, de bun\ seam\ –, pe „o c\ldur\de nesuportat“ (p. 5). Drept care „Pa[a acerut s\ i se fac\ o pl\cut\ re[edin]\,mult dup\ zidul de ap\rare [al Cet\]ii,n.n.], `n c`mpie, unde adie v`ntul.“ (p. 6).
A[a a luat na[tere, „pe o movil\“ (ibid.),istoria Mehalei, loc c\ruia Pa[a `nteme-ietorul i-a dat pe turce[te acest nume(reg\sit `n rom. mahala, u[or modificatfonetic de viitorii localnici b\n\]eni),„pentru c\“ – noteaz\ filologic povesti-torul lungii istorii, de c`teva secole (dec`te, oare?...), al mai vechilor [i mainoilor `nt`mpl\ri – „se afla dincolo deCetate“ (ibid.). Cu g`ndul ]intit la ve[-nicia semilunei, Pa[a a plantat `n jurulcasei lui ni[te castani cu r\coroas\ um-br\ [i parfum. Ei au r\mas drep]i `nc`mpie [i mult timp dup\ ce Pa[a, str`nscu u[a de victoriosul prin] Eugen de Sa-voia („fran]uzu Eujen“, p. 7), a trebuits\ plece dintre valahi `napoi `n ]ara lui.Apoi, pe scurt, noi st\p`ni, noi cumpene,noi vremuri. P`n\ c`nd Cetatea, pe la `n-ceputul ultimului veac `ncheiat, „i-achemat pe m\h\len]i [locuitorii dintruorigini ai a[ez\rii `ntocmite de Pa[\] s\se uneasc\ cu ei“ (p. 6). A[a au c\zutzidurile dintre Cetate [i Mehala, dar [ialte ziduri de cl\diri, `ntre care chiarprima a[ezare `n\l]at\, casa Pa[ei, r`ndpe r`nd locuit\ de francezii lui Eugen,apoi de „dreptcredincio[ii prela]i s`rbi“(ibid.) [i cine mai [tie de cine al]ii mait`rziu. P`n\ c`nd n-a mai locuit-o nimeni[i a lunecat `n ruin\: „t\v\lugul“ (Isto-riei, fire[te: cuv`ntul citat apar]ine totnaratorului) „se rostogoli mai departe(ibid.)...
...[i mai departe, p`n\ `n prezentulrememor\rii prinse `n scris. Se v\d [i azi`nc\peri `nalte, dar f\r\ tavan, cu ierburi,tufe de flori [i chiar pomi (salc`mi), cres-cut totul de-a valma `n\untru. Numaicastanii au r\mas neatin[i, uria[i. Martoriai unei Istorii capricios iert\toare.
Superb acest incipit al textului ca an-samblu narativ – mai `ncolo `l vomnumi roman [i vom sus]ine de ce –, po-vestea concentrat\ a Mehalei, din ca-pitolul ini]ial (Castanii Pa[ei, pp. 5-7),relatat\ de un anonim b\tr`n naratorului[i reprodus\ `n stil indirect liber de c\treacesta din urm\. Un incipit plutind, `mipare, la fel de simbolic asupra `ntregiic\r]i, tot a[a cum Geneza deschide [ilumineaz\ p`n\ `n ad`nc `n]elesurile`ntregii Biblii.
Mehala Walhalla (III)
PoezieTTIIMMPPUULL8
www.timpul.roaugust 2011
LEO BUTNARU
U[a
(Lolita, I/19 – 2/25)
Nu-mi dau seama dac\ aici precum `n romanul lui Nabokov (Vladimir cel Mare)ar avea vreun rost anume exactitatea cronologic\dar probabilnu e `n plus s\ se spun\ c\ era ora nou\ (nu dou\zeci [i unu) conform fusului orar respectiv [i a respectivei zone montane.Strada se numea Principalamie unuia uneori venindu-mi s\-i zic Principiala`n special c`nd treceam pe partea ei mereu sinilieprivind spre partea-i opus\ de culoare opalin\. Prozatoruldar mai ales poetul Nabokov zice c\ ar fi fost `n perioada c`ndaceast\ via urbis era deja vr\jit\ [i `nfrumuse]at\ de una din cele trei dimine]i firave de la `nceput de var\`n care ici-acolo sc`nteiaz\ raze fugare-n geamuri`n sticle rotunde de lucarnechiar pe penetul sidefiu al hulubilortoate aste cuprinse parc\ `n general\ unduire[i neadecvat\ lene matinal\ sor\ s-ar putea spunesemi-le[inului din oboseala nop]ii trecuteceea ce nu prinde deloc bine `n perspectiva uneiinsuportabile zile de ar[i]\
dar pentru omul lucid e potrivit s\ mai remarceanumite am\nunte ce s-ar putea dovedi importantemie unui `ns\ fiindu-mi suficient s\ m\ rezumla impresii (poetice) de ordin generaladic\ infinit: `n via]\`n plin zborse poate deschide – ca tr`ntit\ de perete – o u[\ lateral\ (`n configura]ia cosmic\… circular\) [i prin eas\ n\boiasc\ n\ucitor urletul negrei eternit\]icu [uier\toarele-i rafale acoperind ]ip\tul unei pieiristrig\tele tuturor pieirilor – `nsp\im`nt\toarea dementa str\danie a `ntunecatei eternit\]i de a se aruncape sine – din sine…(24.VI.2011)
Diptic
(Invita]ie la e[afod)
1. Filosoful, filosofia
Nimic de num\ratsau doar lipsa poftei de a num\ra cele ce au fostcum au fostc`te au fost – inclusivnici num\rarea p`n\ la unu a propriei persoane(spre a nu reaminti durerosul adev\r c\de fapt omule0careuntimpe1...)
Nici o tentativ\ de urzeal\ tainic\deconspirarea g`ndirii ca un e[ec al filosofieirecunoscut de ea `ns\[io lunecare otova a sensurilor `n vectoriirozei v`ntului[i ale Rozei Trahtenberg care spune aproape eminescian:filosofie – nebunie.
Esen]ialul e s\ [tii a te bucura de aceast\ libertatea propriului pre-haos poate (pentru c\dna Roza Trahtenberg ar putea s\ aib\ dreptate)deocamdat\ fiind toate (`n]elese) pe jum\tategradul de explicitate diminu`nd bine`n]eles [i `n continuarep`n\ la lipsa definitiv\ a posibilit\]ii de a continua.
Prin urmaretuomulece e[tiaproape0careuntimpa(i) fost1profit\ din plin de libertatea – c`t a mai r\mas – de arenun]a – vorba lui Diogene: la ce bun cupadac\ pentru a bea din apa izvorului m\ pot foloside c\u[ul palmelor? – ceea ce m\ duce la g`ndul c\graalul nici nu a existats`ngele hristic Iosif adun`ndu-l `n c\u[ul propriilor palme....
2. Lolita, 1/17
…V`rcolacul era vis\tor [i vr\jitor neam de magipe c`nd soarele purpuriu al Sinaiului `n asfin]itastrul dorin]elor [i perseveren]ei (din astea doua se [i compunelumea!) renun]\ s\ mai coboarepornind din nou s\ urce c`t mai sus – anume acolo`n predestinatu-i apus`n timp ce `n perindare de balcoane baroco de Maroc(o)sibari]ii `n perindare de vie]i ridicau pocale (pardon: pahare cu ceai!)pentru trecuta [i viitoarea mie [i una de nop]i; pe c`ndeu eram concesiv ca Adam la prealabila trecere `n revist\ aistoriei Asiei Mijlocii fixat\ de memoria lumii ca `ncropire de mirajeinclusiv din celebra gr\din\ fructifer\ cei-a dat lumii necurmata mare b\taie de cap – [imai avea s\ dureze at`t de mult\ vreme post-biblic\ p`n\la orice tentativ\ de urzeal\ tainic\ `ntrudeconspirarea g`ndiriidar mai ales a omului cu toate ale lui – Aleluia! – ca un e[ec al filosofiei recunoscut de el `nsu[i `notova lunecare de sensuri pe vectorii rozei v`ntului[i ai Rozei Trahtenberg – o anonim\ce continu\ s\ repete aproape eminescian:filosofie – nebunie.(21.11.2009/24.VI.2011)
Tu, la plural
(Lolita, I/19)
}in minte:c`ndcu extrem\ aten]ie`]i priveam chipulsurprinz`nd clipa `n care ]i s-a des-prins ogean\c\z`ndu-]i pe ovalul obrazului rozabia mai t`rziu asem\n`ndu-o conturului de tu[al celei mai rudimentare hieroglife…Bine`n]eles`n cazul unui simple genenu poate fi vorba dec`t de un poem f\r\ prea multe metafore`n imensitatea captiv\ dintre piscurile mun]ilor liliachiice evit\ ori[ice r\spuns cuprinz`nd `n cercul lor pe trei sferturi urbea elve]ian\ sau poatepe una carpatin\ pe unde par a mi[una(respir`nd desdar juvenil – adic\ nu prea greu)c\]\r\toare r`z\toare `n hohot omul]ime de Loliteuna dup\ alta dizolv`ndu-se `n cea]a sub]ire de pesteuria[a liter\ de `nceput a urbei pe pant\ abrupt\alc\tuit\ din pietrele albe ce parini]ialele disper\rii mele.
(6.X.2009/24.VI.2011)
O zi
(Elful cartofilor)
Fiece zi din an e d\ruit\ doar unui singur om to]i ceilal]i p\m`nteni folosindu-se anume de ziuacare-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lumefiecare individ aleg`ndu-se cu o ra]ie de beatitudine ce-i revine din incomensurabila fericire a celui mai norocitbucur`ndu-se de soarede sare-n m`ncarede ploaie pe ogoaresau pe asfaltul fierbinte (spre a-l r\cori) –
zi `n carepoe]ii de pe diferite continente inclusiv cei afla]i `n expedi]ii polare
boreale sau sudicepe continentele ur[ilor albi [i pinguinilorfac schimb de rime [i de versuri libere sau albe
to]i eidimpreun\ cu cititorii lor de fapt ne[tiindcui i-ar apar]ine propriu-zis ziua `n cauz\aceast\ sancta simplicitas a lor fiindu-i foarte pl\cut\fericitului ferici]ilor carenu-[i propune spre proprie con[tientizare descurajarea c\omului
cu toate ale salenu-i este dat s\ prevad\ ce zi anume-i va fi h\r\zit\ca [i tras\ la zaruri stelarece m\run]i[ insignifiant din aceast\ m\rea]\ zi a fericirii`i va fi dat s\ [i-l aminteasc\`n acela[i timp uit`nd definitiv lucrurimomente cardinale cople[itoare;
m\run]i[perpetuat `n eternitate de memoria lumii cao [tafet\ `n sine:
poate c\ va fi memoratjocul de lumin\ solzoas\ a apei de sub piatra ziduluidin lungul canalului cet\]ii butaforicesau banala rotire de elice a bifurcatei semin]e de ar]arunde mai pui c\ de cele mai multe ori se `nt`mpl\ c\ aceast\ zipoate fi con[tientizat\ chiar `n absen]a acestei zile a mareluifericit[i ceea ce r\m`ne `n memorie sau `n uitare de infinite doar o zi p\relnic\ semi-prielnic\ virtual\ `n v\lm\[agulzilelorvie]ilor trecute
t\cutedoar atunci c`nd deja de mult\ vreme a fost rupt\[i mototolit\
[i aruncat\ sub mas\
Din Parti]iuni Nabokov
9Poezie TTIIMMPPUULL
www.timpul.ro
fila de calendar purt\toare de cifr\ uitat\aneantizat\
pe cealalt\ pagin\ a c\reia cel ce a rupt-onecitind [i unele noti]e cu curiozit\]i:
c\ chipurileochiul unui stru] este mai mare dec`t creierul respectivei p\s\ri(poe]ii spun c\ norul e mai mare dec`t lumeasau – reduc`nd scara – c\ fructul d\ peste propria-i coaj\)c\ bufni]ele s`nt singurele p\s\ri ce pot distinge culoarea albastr\c\ `n spa]iu bravii (c`ndva) astronau]ii nu pot pl`nge deoarece`n lipsa gravita]iei lacrimile nu pot curge (eu cred c\[i `n lipsa sentimentului pentru poezie…) –
cel pu]in mie unuiami-a fot dat s\ citesc multe reverse de pagini dreptunghiularedin calendarele – pardon – sovietice din secolul XX (rog ne[tiutoriis\ nu m\ `ntrebe ce `nseamn\ sovietic/ sovietice`n caz contrar nu ar mai avea sens s\ amintim desingura zi care-i este d\ruit\ celui mai fericit om din lume
de carevorbeam la `nceputul acestei presupuneri;
ziua din carene revine fiec\ruia cine [tie ce efemerid\…)(24.VI.2011)
Apoteoz\ `n deplin\ surdin\
(Lolita, I/30)
Timp `n care se b`hle[te fericireacu tot cu chipul [i scheletul lui Narcissau al(e) Narcisei[i o mul]ime de sugestii pentru jocuri de cuvintenumite romanedin care uneori [i ]ie `]i sur`de norocul Lolita – tutrebuie s\-i sur`zi adolescentin acestui clovn ne`nduplecatcapricios ca actorul ratatcare a[a [i nu-l va juca pe Hamletci doar pe Humbert Humbertdin teama c\ ar putea totu[i afla groaznicul r\spuns laa fi sau a nu fi `n aceste timpuri `n carefericirea e acoperit\ parc\ de linti]\… Dar totu[ide-ar fi un lac chiar [i cu cea]a-i ca industrie de producere a fantomelorsau doar cu suflul apei u[or gre]os – ca damful toamnei be]ivanesau de-ar fi un simplu pavilion `ntr-o luxurian]\ floral\;de-ar fi observa]iile naturali[tilor asupra tigrului ce urm\re[te pas\rea raiuluisau a [arpelui ce se `neac\ `ncerc`nd s\-[i treac\ prin furtunun co[cogea desman care de faptnu-i este du[man;de-ar fi sultanul anacronic cuchipu-i desfigurat de insuportabil\ suferin]\ (cei cruzinu s`nt scuti]i de dureri [i de lacrimi)suferin]\ ce contravine rotunjimilor m`ng`ierilor sale-n nesim]it\ abunden]\ risipitoarepe c`nd `i ajut\ unei micu]e captivecu [olduri de-a dreptul `nc`nt\toares\ urce pe o bar\ de onix;de-ar existaacele bule lucitor-evidente ale excit\rilor gonadalece peregrineaz\ `n sus pe luciul automatelor muzicale;de-ar fi Lolitaori[icare distrac]ii de tab\r\pentru grupuri intermediare.Cacao, Scald\, Patimi, Genunchi micu]i [i C`rlion]imai mari mai mici pe `nsoritul ]\rm al lacului;de-ar fi plopii pomii de m\rdiminea]a de duminic\ `n casa retras\-n margine de suburbie;de-ar fi sc`nteietoarele nestemate ce parc\ s-ar dizolva `ntr-un m\runt tremur de underotunde – ca ceadin urm\ tres\rireca cel din urm\ zv`cnetca cea din urm\ tu[\ de culoare purpuriu ulceroas\sau de un roz ca pruritul `nc\ suportabilrespira]ia copilului ce-[i `ntoarce fa]a a sil\ dup\ care ar putea veni chiar deplina curmare a existen]eiun sf`r[it c\ruia nimeni nu-i va fi contemporannici chiar creatorul s\unici chiar cuv`ntul care a fost la `nceputnici cel care a fost deja la urm\nici vreo form\ a dureriidup\ care s\ urmeze ne-urmarea… ne-urm\rirea…(20.XI.2009/25.VI.2011)
august 2011
Dialog
Fiecare poezieeste un dialogla care cititorul contribuiecel pu]in la fel de mult ca autorul.C`nd poetul spune c\ negura care se ridic\ peste c`mpuri seara`i aduce aminte de iubiri pierdutecititorul `mbog\]e[te poezia cu o amintire despre sta]iile de autobus din ora[`n Aprilie.C`nd poetuldescrie deflorarea sa timpurie`ntr-un grajd din Worcestershirecititorul,pus fa]\ `n fa]\cu e[ecul s\u insuportabilde a-[i pl\ti ipoteca,se duce [i se sp`nzur\.Cu adev\rat, artistul areo responsabilitate grea.
Pieptene
Eram sigurc\ pieptenele de pe josera al ei.{i am alergat dup\ eastrig`nd„Scuza]i-m\,dar v-a c\zut pieptenele”,iar ea s-a `ntors,o femeie pe care nu o mai v\zusem `nainte,[i mi-a spusnu,nu era pieptenele ei.Nu p\rea dispus\s\ mai vorbeasc\[i a plecat mai departe,cam gr\bit\.Avea p\rul ca al t\u[i pieptenele, la fel,era ca unul din aceleape care obi[nuiai s\ le la[i peste tot,pe mese, rafturi, pervazuri,`n ma[in\, pe vreo pern\ de-a ta. Eram sigur c\ era pieptenele t\u.
De parc\ ar fi fost ieri
At`ta vreme.At`tea fete,at`]ia mun]i: Alice, Betty, o anume Carolpe Monteberg nu-mai-[tiu-cum.Greu s\-mi amintesc.
Dar pe tine te v\d deslu[itsus pe un ghe]ardeasupra unei crevasela zece diminea]aaerul cristal `nghe]atsoarele deasupra Pelvoux-uluialbastrul hanoracului t\upotrivindu-se cu ochii t\iurme de col]arip\rul t\u negru flutur`nd[i z`mbetul t\u tot.
De parc\ ar fi fost ieri
Poeme de Michael Swan
Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Inter-na]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director alMasteratului pentru Traducerea Textului Literar Contem-poran – Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro.
Michael Swan este un nume de referin]\ `n domeniulgramaticii limbii engleze. Ceea ce pu]in\ lume [tie este c\ elscrie poezie [i o face foarte bine, fiind c`[tig\torul a nume-roase premii. Primul s\u volum de poezii a fost publicat `n2003, iar cel de-al doilea anul acesta. A[a cum el `nsu[im\rturise[te, dorin]a de a scrie poezie vine ca o „`ncercaredisperat\ de a demonstra c\ [i gramaticienii au suflet“.
Proz\TTIIMMPPUULL10
august 2011 www.timpul.ro
INIMAREA
VIInginerul era un b\rbat bine f\cut, brunet
moderat, cu ochi verzui. Totu[i, n-avea maresucces la femei, pare-se c\ nici nu-l prea inte-resau. Sexul era ceva de f\cut, cum f\ceacump\r\turi – s\pt\m`nal. Cum la cump\r\turiera precis, n-o l\l\ia c\ut`nd marfa ideal\, tota[a la sex – nu se sinchisea de v`rsta ori sexa-pilul femeii, totul era „s\ fie comestibil\“.Presat, totu[i, de nevoia lui de ordine, accep-tase c\ femeia nu-i ca marketul – mereu acolo,la dispozi]ie; c\ era recomandat\ o leg\tur\ceva mai stabil\, pe care se putea conta la ne-voie. Dup\ c`teva taton\ri, g\sise ceva con-venabil – o economist\ divor]at\, tr\ind sin-gur\ [i extrem de ocupat\. Care, tot a[a, acor-da sexului fix importan]a dereticatului – cevamusai de f\cut numai dac\ a[tep]i p`n\ d\-nfiert. Dac\-]i faci un program lejer, n-ai treab\,nici dureri de cap.
Stabiliser\ c\ uichendul era potrivit pentruacest tip de concubinaj, de preferin]\ – s`m-b\ta. De obicei, el o vizita pe ea, care locuiadestul de aproape – `n Militari, pe Strada Cen-turii. O chema Maria-Antoaneta [i-[i spuneaToto. O femeie chiar atr\g\toare, cu o mintebrici dar uneori aproape insuportabil de rea degur\. ~ns\ primul grav acces de ]\]ism – a[a-ispunea Anton – `l avusese abia prin a doua lorlun\ `mpreun\. Dup\ o acuplare ferit\ de oricepasiune dar cam repede terminat\, `n opiniainginerului, Toto se ridicase uimit-speriat\: Cemi-ai f\cut? El o privise curios – ce-i f\cuse?Ca de obicei – g`ndea – n-am schimbat re]eta,nici vesela. A[tepta calm s\ afle ce se-nt`m-plase, dar aproape sigur c\ nu se-nt`mplasenimic deosebit.
~ns\ Toto `l scruta ner\b\d\toare, c\ut`ndceva la el. Am sim]it c\ fuge patul cu mine, a
zis. O fi fost cutremur, r\spunse Anton rela-xat, dar eu n-am sim]it. Toto plec\ fruntea,r\mase a[a o vreme, apoi se ridic\ [i merse-nbaie, `nt`rzie ceva timp. Se-ntoarse `mbr\cat\de parc-ar fi fost pe picior de plecare, totferindu-[i privirea, [i-i vorbise peste um\r, `ntimp ce cotrob\ia `ntr-o geant\ de voiaj: Terog s\ pleci.
Anton nu protest\, nu-ntreb\ de ce, se-m-br\c\ rapid [i ie[i uit`nd s\-[i ia la revedere. ~nlift, `[i d\du seama dar ce s\ fac\, n-avea rosts\ se-ntoarc\ pentru asta. Bine c\ nu i-am l\satbani pe noptier\, se consol\. Seara, `ns\, Toto`l sun\ [i-l `ntreb\ scurt: Tu vrei s\-]i dau totsufletul meu? Ce s\ r\spunzi la a[a ceva, maiales c`nd e[ti inginer? Mai `nt`i, ce noim\ avea`ntrebarea? Apoi, [i dac-ar fi avut vreo noim\,atunci era o-ntrebare retoric\. A[a c\ t\cu latelefon, a[tept`nd urmarea. Care nu mai veni,se-auzi clanc, urm\ tonul. Rainea ridic\ dinumeri colonele[te – „Muieri!“ – aprinse o]igare [i ie[i pe balcon. ~ncerc\ s\ se g`ndeasc\la problema femeii – ce i se putuse `nt`mpla?Habar n-avea! A[a c\ alung\ g`ndul de a osuna el pentru a-ncerca o dumirire. O fi sim]itea ceva ce nu mai sim]ise, `[i spuse, [i credec\ a fost vina mea. Cum a mea n-a fost, a ei afost – clar. Ridic\ ochii, `l v\zu pe Orion, [i-ic\zu fisa: Aaa, G-ul fusese! P\i, fii [i tu maiatent\, drag\, nu te expune!
Carevas\zic\, G-ul exista. Anton nu sesim]i deloc mai b\rbat din at`ta lucru, nu erameritul lui c-o lovise pe Toto „`n regiuneafiin]ei mele“. O-nt`mplare e o-nt`mplare, dece s\ dramatiz\m?
Mai aprinse o ]igare – pare-se c\ stimulag`ndirea – [i-[i croi un scenariu na[pa: Totose-ndr\goste[te de el, vrea s\ se m\rite cu el,[i-mb\tr`nesc am`ndoi c\ut`nd G-ul ca bez-meticii. {i, dac\ nu-l mai nimeresc, am rupt-o-nfericire, `ncheie Anton. Se duse-n baie [i, `ntimp ce se sp\la pe din]i, `l pocni un r`s cotro-
pitor – mai-mai s\ se-nece cu spuma pastei dedin]i. Se rezemase l`ng\ chiuvet\ [i r`dea ne-bune[te, neput`ndu-se opri. ~i d\dur\ lacrimiledar se mai [i ostoi. Of, Doamne, `[i zise sleit deputeri, ce ghinion mai poate avea [i-un b\rbat!
Dup\ ce-[i cl\ti gura, se privi `n oglind\ [ig\si c\ sc\pase ieftin dup\ accesul de tic\lo-[ie, n-avea nici un semn vizibil. Dac\ s`ntcu-adev\rat tic\los, o s\ am un somn deplumb – parie el pe invers. {i pierdu pariul,fiindc\ adormi greu, se trezi de c`teva ori lovitba de sete, ba de alte nevoi, [i se hot\r` s\ sedea jos din pat abia aproape de amiaz\, camtehui de cap, ca dup\ o b\ut\ stra[nic\. ~[i traseo cafea espresso, ie[i pe balcon [i privi lumeacu ochii c`rpi]i. Deci, nici m\car tic\los nus`nt. Neispr\vit, vorba colonelului!
~n vinerea urm\toare, `l sun\ Toto [i-l som\:M`ine, la 4, te prezin]i cum trebuie s\ vin\omul la o muiere, nu vii cu m`na-n cur, clar?Nu era nici pe departe genul de apel care s\-lentuziasmeze pe Anton, a[a c\ replic\ iritat:|sta nu-i un fel de a vorbi cu mine. Mai `n-cearc\ [i s\pt\m`na urm\toare, poate nimere[titextul corect. {i-nchise. Dar telefonul sun\ iar:Da’ ginga[ mai e[ti, dr\gu]ule! Ce ]i-am zis dete-ai [ifonat a[a? S\ aduci [i tu ceva, s\ nust\m pe uscat. {i s\ nu fii c`rp\-n cur. Ce te-aofensat, cuv`ntul „cur“, cumva? P\i, nu vii s\mi-o dai la buci?
Dac\ Anton ura ceva pe lumea asta, atuncivulgaritatea femeii ura. Era pudibond, s\racu’!{tia c\ era anacronic `n lumea asta dezl\n]uit\dar nu-[i g\sea nici o vin\ `n faptul c\ preferafemeia cuviincioas\, un pic ru[inoas\ – chiar.Ce, `[i zicea, a omor`t pudoarea pe cineva,p`n\ acum? Ori a ajuns neru[inarea vreo cali-tate [i nu [tiu eu?
– Toto, vorbesc serios – \sta nu-i un fel dea vorbi cu mine. Dac\ ai de g`nd s-o ]ii a[a,n-avem cum face.
– Hai, dragule, nu te formaliza at`ta! Bine,scuz\-m\, n-am vrut s\ te oripilez. Dar aduci[i tu o sticl\ de vin, da? {i ceva dulce, ampoft\ de ceva bun. Pliiiiz! E bine-a[a?
Inginerul avea sim]ul datoriei. {tia c\ aveade pl\tit pentru ghinionul de data trecut\, c\nu se putea eschiva – orice fapt\ bun\ se pe-depse[te, nu? A[a c\ promise a fi punctual [igeneros. {i chiar fu. Toto `l a[tepta drapat\ `nceva foarte transparent, ceea ce-i f\cu o im-presie at`t de rea, c\ se cunoscu imediat pefa]a lui. Femeia z`mbi par[iv, i se ag\]\ de g`t,`l s\rut\ u[or pe b\rbie [i-i [opti: Nu te teme,n-o s\ doar\!
Nici nu-l l\s\ s\ se dezbrace, `l trase c\trepat [i-ncepu a-l dezmierda, u[ur`ndu-l de-mbr\-c\minte dar reprim`ndu-i orice `ncercare de ao ajuta. Apoi, `l `nc\lec\ [i prelu\ controlul.
De-atunci, a[a era sexul lor – cu ea con-trol`nd situa]ia. Pe Anton, nu-l deranja cine[tie ce. C`nd se s\tura s\ fie exploatat sexual,r\sturna situa]ia [i-o pedepsea gr\bind lucru-rile. Dup\ a[a fapt\ b\rb\teasc\, Toto `l gratu-la: Animalule! E de bine, cred – para mascululferoce.
De[i amenin]\tor, acest echilibru fragil – `ncare el era sincer deta[at, spre deosebire de ea,care f\cea eforturi eroice pentru a p\rea de-ta[at\ – acest echilibru fragil ducea lucrurilemai departe. C`nd [i c`nd, Toto mai s\rea calul– vorba inginerului. Atunci, el `i spunea calm,aproape didactic: Doamn\, ori m\ provoci, orite expui – inutil, `n ambele cazuri. Nu-mi plac]\]ismele, ce-i a[a greu de acceptat? De ce nu m\iube[ti, explodase ea, odat\. Pesemne c\ figurainginerului exprimase at`ta uimire, `nc`t Totoreu[ise s\ r`d\ [i-l expediase b\ie]e[te: Ia maicar\-te-n ’m\-ta-n cur [i pe la tine, pe-acas\!
Anton nu era idiot, chiar dac\ era inginer.~n]elesese c\ femeia se lupta cu propriile-isentimente – ca-n romanele pentru coafeze,
vorba unui scriitor celebru c`ndva. I-ar fi a-cordat o [ans\ dar n-avea cum – Toto nu-ll\sa, practic, s\ o iubeasc\. Era `n permanent\defensiv\ ar]\goas\, clocotea `n ea ceva carenu doar fericirea n-o promitea, dar nici m\carpacea conjugal\. Se-nt`mpla c\ el era c\ldu],iar ea – vulcanic\. Cum el controla rela]ia lor,vulcanul trebuia mai mult s\-[i `nghit\ lava, s\nu ias\ dec`t fum – ici-colo, nu des.
Numai c\ badinajul lor o cam luase razna,devenise un soi de competi]ie `n care Totoataca permanent, perseverent, pentru a-i g\siori provoca o fisur\-n armura indiferen]ei cucare era tratat\. ~l regula profesionist, cu unaer preocupat, atent\ s\ nu scape vreun am\-nunt, s\ nu gre[easc\ dozajul; mai ales, gri-julie s\ dureze c`t mai mult actul, s\-i for]ezeejacularea `nainte de a fi ea r\pus\ de orgasm.C`nd se-nt`mpla asta, c\p\ta un aer triumf\tor,`l privea cu o satisfac]ie rea, constat`nd aproapesup\rat\: Nu prea te ]in balamalele, maestre!
Tony nu se sim]ea nici pedepsit, nici umi-lit, doar agasat de aiureala din capul femeiicare se culca cu el pentru a-[i lua revan[a.Pentru ce – se-ntreba, doar nu i-am f\cutnimic. Sau i-am f\cut [i nu [tiu?
Cum-necum, we-ul lui se cam dusese peapa S`mbetei, se pomenea g`ndindu-se tot maides la „rela]ia asta“ – cum o numea – [i pro-mi]`ndu-[i, parc\ tot mai `ngrijorat, s\-i pun\cap\t. Fiindc\-i cam intrase-n s`nge femeia,ajunsese ner\bd\tor s\ reia partida, s\ o-nvin-g\, s\ o supun\, „s\ fie b\rbat“. Toto-i activasespiritul competitiv – credea el – de-ajunsese aprefera o partid\ de sex, uneia de [ah. De fapt,ca [i la [ah, nu era vorba de o singur\ partid\ci de un adev\rat meci, `n dou\, trei chiar patrurunde, c`teodat\. Lucrurile merseser\ at`t dedeparte `nc`t se-nt`mpl\ ceva ce-[i promisesea nu se-nt`mpla pentru nimic `n lume – r\masela ea peste noapte, [i toat\ ziua urm\toare, ne-maisim]ind voin]a de a sc\pa de-acolo, de a-[irec\p\ta libertatea. ~n acea duminic\ seara,odat\ revenit acas\ – vl\guit [i ciudat-mul]u-mit, ca dup\ o revan[\ demult a[teptat\ [i-n[e-l`ndu-i a[tept\rile, totu[i – inginerul realiz\ c\intrase-ntr-o poveste care nu avea cum se ter-mina bine. {i de-a[ ajunge eu s-o iubesc, astanu m\ iart\ nici mort pentru „atunci“, con-chise Anton. Deci, valea!
A treia zi dup\ ce lu\ hot\r`rea, fu mar]i 13.Pentru dou\-trei zile, uit\ de Toto, de „rela]iaasta“, de programul din uichend. Dar sun\telefonul, iar Toto-l `ntreb\ direct, f\r\ intro-ducere – cum `i era obiceiul: Te-ai odihnitdestul? Treci la aparate! Hai, c-avem treab\,nu t`nd\li! Dar e abia vineri, se auzi Toni vor-bind, sim]ind c\-i c\dea cerul `n cap.
– {i ]i-e fric\, mititele? Hai, c\ are mamagrji\ de tine, ]i-a preg\tit ceva u[or pentruast\-sear\, abia m`ine-o s\ dai de greu’!
~n mintea lui Toni, se producea o suprapu-nere de planuri, g`nduri, porniri – Cristina,Toto, iubirea fulger\toare versus sexul cotro-pitor, vinov\]ia fa]\ de am`ndou\, fa]\ de el `n-su[i, totul `nv\lm\[it de se sim]ea prins de-unv`rtej, ca-ntr-un co[mar. Se adun\ hot\r`t [i-ispuse femeii: Sorry, not this time. Mai vor-bim, bine? Acum trebuie s\-nchid. {i chiar `n-chise. Privi telefonul, parc\-ntreb`nd „Ce faci,nu suni?“ Nu sun\. R\sufl\ u[urat, ie[i la o ]i-gare, pe balcon, se aventur\ `n sinea-i c\ut`ndlini[tea pe care se-a[tepta s\ o resimt\ dup\a[a bravur\. Nu g\si deloc pe plac lini[teade-acolo – mai cur`nd surd\, amenin]\toare.Ce dracu’ – `[i spuse – chiar am luat-o razna?{i c`nd am divor]at a fost mai u[or dec`t acum,c`nd – ce fac? ~ncetez o rela]ie sexual\ – mareinginerie! M\ rog, `ncep s-o `ncetez – `[i f\cuel curaj. Ca s\ pui ce, `n loc – `l interpel\ ecoullini[tii aceleia ciudate. Se scutur\ energic –prostii! – intr\-n camer\, deschise televizorul,buton\ telecomanda dar de lini[tit tot nu selini[ti. Ie[i iar pe balcon [i apel\ la colonel –
Cas\ pe p\m`nt (fragment)
11Proz\
august 2011
TTIIMMPPUULL
www.timpul.ro
Un cuv`nt`nainte
LIVIU ANTONESEI
Interesant destin are [i autorul acestor excelente paginide proz\! Plecat din ]inuturile Severinului la Bucure[ti decopil, ora[ `n care [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii,s-a fixat `n amiaza vie]ii la Suceava, asta, ]in`nd seama deexcep]ionalele calit\]i de povestitor, c\ doar Moldova ecelebr\ mai ales prin povesta[ii s\i, echival`nd unui anu-me fel de `ntoarcere acas\. O cas\ pe p\m`nt, dup\ cumsun\ titlul unuia din cel dou\ romane, cu care va debutat`rziu la editura revistei noastre. Dar destinul lui Inim\Rea este interesant [i `n alt sens, unul profesional. Menit,pe vremea studen]iei bucure[tene, unei cariere de filolog[i literat, complica]iile vie]ii, sau „meandrele concretu-lui“, ca s\ citez un clasic al politichiei rom=ne[ti de ast\zi,l-au condus spre o carier\ cazon\ de nimic prev\zut\dec`t, poate, de profesia tat\lui s\u. {i, iar\[i, `n amiazavie]ii, a reg\sit drumul acela spre litere [i filologicale. Eul-am descoperit `n ceasul acesta al dublei sale `ntoarceri.Nu cu texte literare, mai `nt`i, ci cu profunde [i fosfores-cente comentarii `n marginea articolelor publicate de al]ii`n edi]iile electronice ale ziarelor, pe diferite site-uri, blo-guri [i forumuri, inclusiv `nso]ind articole de-ale mele `nCotidianul, pe VoxPublica [i, `n ultima perioad\, pe blo-gul meu, pe site-ul Observatorului Cultural sau din edi]iaelectronic\ a ziarului Adev\rul. M-au fermecat de la bun`nceput comentariile sale evident elaborate, `n care nu[tiam ce s\ apreciez mai `nt`i, sinuozit\]ile rafinate alemodului `n care mergea argumenta]ia, `n care func]ionag`ndirea, sau str\lucirea lipsit\ de superficialitate a sti-lului. M-am obi[nuit at`t de mult cu interven]iile sale peacolo pe unde scriu `nc`t atunci c`nd lipse[te sau mi separe c\ `nt`rzie – to]i avem [i vie]ile noastre cu proble-mele lor, nu putem s\l\[lui non-stop `n cyberspa]iu! – mise str`nge inima, `mi este team\ s\ nu se fi `nt`mplat ceva.~ntre timp, ne-am [i cunoscut. I-am fost oaspete de c`tevaori la Suceava, a venit [i el la o edi]ie a Serilor Timpul,aici, `n Ia[i, [i dup\ cum am `n]eles, i-a pl\cut. Cum i-apl\cut s\ deguste vinul casei de la Bolta Rece, ceea ce `miconfirm\ c\ n-a gre[it deloc migr`nd `n Moldova [i, cu at`tmai pu]in, `ntorc`ndu-se la literatur\. Iar eu am fost fericits\ descop\r un partener de discu]ii la fel de fermec\torprecum autorul micilor [i atractivelor bijuterii risipiteprin h\]i[urile [i cotloanele cyberspa]iului.
Inim\ Rea a mai avut o tentativ\ de `ntoarcere la uma-nit\]i [i literatur\ la `nceputul anilor nou\zeci, c`nd a fosto prezen]\ frecvent\ `n eliberata pres\ de comentariupolitic [i cultural\ post-decembrist\. P\rea s\-[i fi reg\sitdrumul, dar n-a fost s\ fie! Via]a mai avea de cerut pl\]ilesale [i nu i-a dat r\gazul acestei re`ntoarceri, care s-a pe-trecut acum trei sau patru ani. Dar de data aceasta chiareste o re`ntoarcere. Nu te apuci s\ debutezi literar, laaceast\ v`rst\, cu dou\ romane deodat\, dac\ nu ai g`nduriserioase `n ce prive[te literatura! Dou\ romane, Dameledin p\l\rie [i Casa pe p\m`nt, subsumate titlului generalIdei despre fericire (1), cifra din parantez\ semnific`nd c\aventura literar\ abia a `nceput, iar eu, ]in`nd seama defarmecul scrisului lui Inim\ Rea, `mi doresc ca `n aniicare urmeaz\ cifra cu pricina s\ devin\ una c`t mai mare.Dou\ romane am spus? Da, dou\ romane, pe care nu o s\m\ apuc acum s\ le povestesc, r\pind cititorului pl\cerealecturii [i a descoperirii, dar despre care vreau totu[i s\spun c`teva cuvinte. Dou\ romane, `ns\ at`t de diferitetematic, ca viziune [i stilistic `nc`t, neatent fiind, ai puteacrede c\ apar]in unor autori diferi]i. Nu, nu despre astaeste vorba. C`nd debutezi la maturitate, lucrurile `]i s`ntdestul de limpezi `n cap `nc`t s\ [tii cel mai bine modul `ncare trebuie s\-]i tratezi literar temele recurente, obsesiileproprii, cum urmeaz\ s\ prezin]i lumii mitul personal –cel care, adesea f\r\ s\ [tii, ]i-a diriguit via]a [i care, penea[teptate, a decis s\ te conduc\ pe drumul literaturii,s\-]i diriguiasc\ [i acest drum.
S`nt fericit de aceast\ reg\sire `n literatur\ a lui Inim\Rea, cum s`nt bucuros c\, din `nt`mplare i-am fost cumvaun martor privilegiat, inclusiv public`nd acum c`]iva ani,`n revista Timpul, primele dou\ pagini din Casa pe p\-m`nt. Iar acum, editura revistei public\ deja aceste dou\romane, care vor fi, cum am scris deja c\ sper, urmate dealtele. Cum `nc\ mai tr\im `n era Navigatorului, `i urez luiInim\ Rea v`nt bun la pup\!
(9 August 2011, `n Ia[i)
ia zi, [efu’, care-i mi[carea tactic\potrivit\? Dar colonelul nu ap\ru, prob-abil c\ delicata problem\ a sexului `idep\[ea competen]ele. Mintea luiAnton porni a-[i cotrob\i memoriadup\ un episod, m\car, `n care p\rin]iis\i s\ fi fost surprin[i `ntr-o situa]iejenant\. Nu avea a[a ceva `n lada lui dezestre, la ei `n cas\ sexul nu existase.Chiar `[i aminti de o discu]ie – ca-ntreb\ie]i de 14-15 ani – despre cum se reg-uleaz\ mama cu tata. Ceilal]i vorbeaudegajat despre cum `[i surprinseser\p\rin]ii `n fapt, cum `[i p`ndiser\ mamas-o vad\-n curu’ gol, chestii care-if\ceau grea]\ lui Toni. ~n mintea lui,mami nu putea fi asociat\ cu a[a ceva.Amicii `l luaser\-n balon: B\, pe tinete-a adus barza, precis! B\, da’ voi [ti]ice face barza dup\ ce aduce copilul?Se-ncheie la prohab, ha-ha-ha!
Ur`ndu-se [i tremur`nd de furie ne-putincioas\, Toni `ncepuse a-[i p`ndip\rin]ii, s\-i surprind\-ntr-o situa]ieechivoc\, m\car. Nici o [ans\! Pesemnec\ ai lui doar dormeau ̀ mpreun\, fiindc\apartamentul nu avea dec`t dou\ came-re. Oricum, colonelul sfor\ia de se cu-tremurau pere]ii c`nd se ducea [i mamila culcare, dup\ ce-[i termina toate tre-burile. Dac\ or face-o, precis o fac a-tunci c`nd nu s`nt eu acas\, concluzio-nase Toni – [i se l\sase p\guba[ dep`nda care-l umilea `ngrozitor.
Da, domnule, alte vremuri – g`ndiel. Severe, cuviincioase, neiert\toare cugol\niile, neru[inarea, lipsa de respectpentru \i mai b\tr`ni. ~i veni `n minteo-nt`mplare de pe terenul de fotbal. ~n-cinseser\ o miu]\ la C\su]a Ro[ie, el `[ifaultase adversarul – un ]igan din blo-curile noi – care s\rise la el url`nd: ~mibag pula-n ’m\-ta. Toni `l lovise fulge-r\tor, reflex; ]iganul c\zuse, cu botulplin de s`nge, `ncepuse s\ urle, plecaseurl`nd acas\. Seara, se pomeniser\ cutoat\ familia ]iganului la u[\ – tat\l, mi-
li]ian, tablagiu-major, iar `n urma lui –nevasta; Floric\ – victima – [i-nc\ doifra]i mai mici. S\ tr\i]i tov. colonel, seprezentase tablagiul, permite]i s\ ra-portez. Da, tovar\[e plutonier-major, teascult. Tovar\[u’ colonel, fiul dv l-aumplut de bor[ pe-al meu, f\r\ s\-i fac\nimic, [i l-a f\cut ]igan, [i l-a-njurat demam\.
Colonelu-[i chemase fiul [i-l `ntre-base scurt: E-adev\rat?
Toni se uita uimit la [atra mili]ian-ului, a[a c\ fu nevoie de un nou apelal colonelului: Maistre, te-am `ntrebatceva. El recunoscuse c\-l pocnise peFloric\, fiindc\-l `njurase de mam\.La care, se porni nevasta mili]ianului,umpl`nd scara blocului cu jalea ei:Da’ nu-i adev\rat, dom’ colonelu’,m`nca-]e-a[ curu’ lu’ matale, copiii meinu vorbe[te ur`t, c\-i omoar\-al meu cub\taia. C\ noi s`ntem ]igani cumin]i nude-\ia de [atr\, noi [tim s\ ne poart\-nlume, s\ moar\ familia mea dac\ temin]esc io!
Colonelul abia-[i st\p`nea m`nia, lag`ndul c\-l f\ceau ]iganii de poveste-nbloc [i-n cartier. ~l expedie scurt pe ta-blagiu: Bine, plutonier, am luat not\ [i-am s\ iau m\suri. Liber! Le tr`nti u[a-nnas. Se duse-ntins `n buc\t\rie, de un-de-l chem\ pe Toni la judecat\: S\ nu-mimai aduci ]igani pe cap, ai `n]eles?Mar[ `n camera ta!
Toni `n]elesese c\ era [i nu era vino-vat, c\ i se apreciase devo]iunea filial\dar c\ i se repro[au urm\rile `nt`mpl\rii.Da, se preg\ti inginerul s\ pun\ capaculpe lada lui de zestre, n-am gestionatbine situa]ia. ~nainte de a-i da drumul,luci ghidu[ finalul `nt`mpl\rii: c`nd `l`nt`lnise pe Floric\, `l [i apucase de g`t,de-i ie[eau \luia ochii din cap: Dac\ temai legi de mama, `]i iau g`tu’, cioar\!Dup\ care, deveniser\ aproape prieteni.Numai c\ Floric\ tot `[i mai `ncerca no-
rocul – [i o fura de fiecare dat\, cu opromptitudine pe care inginerul nu-[iamintea s-o mai fi probat vreodat\, deatunci. Toat\ tevatura `i crease lui Tonio aur\ de mic erou – fiindc\ Floric\-icam terorizase p`n\ atunci, cu ifosele luide b\t\u[ de Colentina. Dar `l [i situ\-ncentrul aten]iei adev\ra]ilor mardeia[i,de la [coal\, care pornir\ a-l provoca lab\taie pentru stabilirea campionului.Dup\ ce venise acas\ bini[or aranjat, `nvreo dou\-trei r`nduri, colonelul `l luasede m`n\ [i-l dusese la Steaua, la box.Numai vestea c\ f\cea box la Steaualini[ti imediat toate pornirile belicoase,dar Toni tot nu-[i rec\p\t\ lini[tea dina-intea `nt`mpl\rii de la C\su]a Ro[ie. A-cum era cu-adev\rat eroul blocurilor mi-litare, [i primea alte propuneri, „de prie-tenie“, din partea frumuse]ilor locale.
Da, `[i aminti, inginerul, MinuneaBlond\ – cucerirea pentru care-l invidi-au to]i b\ie]ii de la 15 ani `n sus, pentrucare-a trebuit s\ [i lupte odat\, cu fl\c\idin blocul ei, care se treziser\ s\-[i ape-re teritoriul de parc\ erau tot `n maha-laua de unde veniser\. Pe de o parte,Dana – a[a o chema pe fata cu p\rul caspicul gr`ului, `mpletit `n coad\ groas\– iar pe de alta tanti Despa, prietenamamei lui Otto – cel mai bun prieten allui. Da, ciudata familie B\rbulescu, undeto]i umblau `n pielea goal\, s\ nu fiecopiii curio[i. Dar numai cei ai casei [inumai c`nd erau `ntre ei, nu [i c`nd a-veau oaspe]i, spre marea p\rere de r\u alui Toni. Dar tot i-a folosit la ceva prie-tenia cu Otto, mama acestuia l-a plasatunei prietene – cu care f\cea Gara deNord, avea s\ afle mult prea t`rziu – [icare l-a ini]iat `n tainele amorului, p`n\s\-mplineasc\ 16 ani. {i-n cele ale ble-noragiei, l-a ini]iat – de nu se mai apro-pia maic\-sa de el, de parc-ar fi fostciumat, chiar [i dup\ ce se vindecase.
Domn’le, ce reac]ie a avut – atunci –colonelul! S-a uitat la el ca la un mar-]ian, ba chiar s-a sculat `n picioare [i i-adat ocol, pip\indu-l cu privirea de parc\urma s\-l cumpere, dintr-un t`rg desclavi. {i a conchis rece-batjocoritor:Acest t`n\r va fi un n\t`ng toat\ via]a lui.
{i-asta a fost tot. At`ta doar c\, deatunci, avea prosoape de folosin]\ ex-clusiv\, niciodat\ sp\late `mpreun\ cucelelalte, ca [i chilo]ii, maieurile, cio-rapii, batistele. Cum ar fi acum, s\ aibolnav de SIDA `n cas\, se lumin\ ingi-nerul. Bine c\ [i el, de atunci, abia sehot\ra s\ pun\ m`na pe vreo fat\, at`tafric\ intrase-n el dup\ imensa sc`rb\ ce-osim]ise c`nd curgea zeama aia g\lbuiedin el, de trebuia s\-[i pun\ vat\-n chi-lo]i ca femeile la menstrua]ie. P\[ise cust`ngul `n via]\, ce s-o mai fi dat pedup\ piersic! Iar `n ochii p\rin]ilor s\i,devenise stigmatizat – un soi de-ntru-chipare a necur\]eniei. Surprinsese o-dat\ un cr`mpei de discu]ie `ntre ei,unde colonelul zicea: Z\u de n-a[ fipreferat s\ vin\ cu una bor]oas\ acas\,dec`t cu a[a ceva! La care, mami r\buf-nise: B\tu-le-ar Dumnezeu de nenoro-cite, s\ spurce un copil, nu le maiajungeau golanii din gar\!
Se preg\tea de culcare, c`nd auzi so-neria. ~n u[\, Toto – `n ]inut\-para[ut\,fardat\ gros, beat\. Ce faci, mititele, tedai lovit, `i spuse r\gu[it [i d\du buznapeste el, pornind s\ cutreiere aparta-mentul. Toni `nchise u[a, o a[tept\ s\revin\ din perchezi]ie, o apuc\ de bra][i-o-mpinse ferm dar f\r\ brutalitate, pepat. Toto se ghemui acolo, pun`ndu-sepe pl`ns cu sughi]uri, ca un copil mic.Adormi pl`ng`nd. Toni stinse lumina [iie[i la ultima ]igare din ziua aceea, `nsf`r[it `ncheiat\. Da’ [tiu c\ m-am pri-copsit cu o nebun\, g`ndi. Asta e!
DosarTTIIMMPPUULL12
august 2011 www.timpul.ro
DORIN TUDORAN
~n urm\ cu dou\ decenii (septembrie 1991), Mircea Iorgulescu mi-a trimis spre publicaretextul de mai jos: B\t\lia ierarhic\. Era o scrisoare deschis\ adresat\ prietenei noastreMariana Marin, care `[i m\rturisise m`hnirea (Contrapunct nr. 37, 1991) legat\ de un schimbde replici polemice `ntre Paul Goma, Nicolae Breban [i Dumitru }epeneag. Nu-mi amintescdac\ textul lui Mircea Iorgulescu a ap\rut atunci `n presa din Rom=nia. Chiar dac\ a ap\rut, `lofer spre retip\rire revistei Timpul din c`teva motive.
Primul – deseori, colec]iile publica]iilor din anii 1990 – 1991 s`nt ast\zi imposibil deaccesat.
Al doilea – cosmetizarea propriului trecut, semnalat\ `n 1991 de Mircea Iorgulescu, [i ter-felirea trecutului celorlal]i nu au `ncetat. Dimpotriv\, au devenit o industrie de v`rf. Unii dintremarii „industria[i“ de azi erau la fel de „industrio[i“ [i `n urm\ cu 35, 30, 25 sau 20 de ani.
Al treilea – `n ultimele dou\ decenii, au ap\rut suficiente documente care `i pot ajuta pe ceimai tineri s\ nu se replieze sfios `n spatele acelui „nu pot comenta ce n-am tr\it [i, prinurmare, n-am cum s\ [tiu“ a[a cum o f\cuse, din sfial\, Mariana Marin. Ast\zi, procesul demistificare a trecutului [i de manipulare a viitorului atinge cote ame]itoare [i se produce `nv\zul tuturor.
Al patrulea – exemplul ales de Mircea Iorgulescu pentru demonstra]ia oferit\ MarianeiMarin este unul dintre cele mai elocvente pentru demersurile de „`mbobinare“ a exiluluirom=nesc. ~ncercarea de a crea o Uniune a Scriitorilor (Paris, 1989) este o mic\ epopee. Eacuprinde mai toate ingredientele exilului rom=nesc: de la buna credin]\ a multora la aten]iavigilent\ a unora ca nu cumva uniunea „alternativ\“ s\ deranjeze Bucure[tiul comunist.
V\ mai aminti]i cine anume se voluntariza la anumite ac]iuni, asigur`ndu-l pe generalulNicoale Ple[i]\ c\ poate aduce servicii (fire[te, culturale) `n str\in\tate? Nu [tiu c`nd sau dac\se va c\dea de acord `n leg\tur\ cu o defini]ie exhaustiv\ a agentului de influen]\. M\ `ntreb,`ns\, dac\ n-am putea purcede la enun]area ei lu`nd ca punct de plecare chiar „prest\ri deservicii“ oferite de bun\voie.
(Washington, august 2011)
B\t\lia ierarhic\
17Cronici din tranzi]ie TTIIMMPPUULL
august 2011www.timpul.ro
LIVIU ANTONESEI
O cronic\ atipic\
Textul care urmeaz\ nu este o cronic\ literar\ propriu-zis\, de vreme ce a servit drept prefa]\ la volumul lui DorinSpineanu recent ap\rut ci, mai degrab\, un fel de cronic\atipic\. Procedeul nu este unul inedit. {i, totu[i, nu doarpentru motivul de a-mi recupera un text „`ngropat“ `ntre co-per]ile unei c\r]i, ale c\r]ii unui alt autor, procedez astfel, citocmai pentru a atrage aten]ia asupra c\r]ii ca atare. Volumulacesta mi se pare important nu doar din punct de vedereliterar – de[i meritele literaturi lui Dorin Spineanu s`nt evi-dente [i aici –, ci [i din cel documentar, `n m\sur\ `n care prin„spovedania“ f\cut\ de personaj autorului ne s`nt restituitedou\ decenii din istoria recent\ a ]\rii, poate cele maisinistre, a[a cum au fost acestea tr\ite de un om obi[nuit care,la un moment dat, a decis c\ „nu mai vrea“ [i a f\cut tot po-sibilul s\ p\r\seasc\ acest „p\m`nt al f\g\duin]ei“. La cap\tullecturii celor peste 250 de pagini, se formuleaz\ de la sine`ntrebarea: de ce trebuie cineva s\ aib\ parte de aceast\ c\l\-torie de dou\zeci de ani prin infern, pentru simplul motiv c\dorit s\ uzeze de dreptul s\u constitu]ional privind libera cir-cula]ie a persoanelor?
Ce este aceast\ carte?
~n ciuda aparen]elor, nu `ntotdeauna po]i defini cu exac-titate genul unei c\r]i. Iar `n cazul unei c\r]i precum cea defa]\, nu este chiar deloc u[or. „Ce se `nt`mpl\?“, ca s\ citezun fost premier post-decembrist. Se `nt`mpl\ multe [i delocsimple [i voi `ncerca s\ formulez, `n leg\tur\ acele multe `n-t`mpl\ri, opiniile mele, „p\rerea mea“, ca s\ revin la premie-rul de pomin\, celebru, mai ales, din pricina acestor vorbe.Deci, avem, pe de o parte, personajul principal care vorbe[te[i, pe de alt\ parte, scriitorul care scrie ce [i despre ce vor-be[te personajul cu pricina. Dac\ ar scrie exact [i numai ceeace vorbe[te personajul, lucrurile ar fi relativ simple, am puteaspune c\ este vorba despre ni[te memorii vorbite, iar rolulscriitorului este doar cel de a „stiliza“ vorbirea personajului,de a da „form\“ acesteia. Dar rolul acestuia nu se opre[te nu-mai la at`t, pentru c\ materia verbal\ emis\ de personaj esteprelucrat\ de scriitor, secven]ele s`nt montate `n conformitatenu at`t cu desf\[urarea cronologic\ a biografiei, c`t cu exi-gen]ele privind compozi]ia ale unei opere de fic]iune. Maimult, de c`teva ori, autorul [i personajul se mai [i contrazic,se „r\fuiesc“ `n ce prive[te mersul travaliului lor comun. Iar,aici, `n cele din urm\, a c`[tigat scriitorul, care l-a provocatpe personaj s\ evoce mai ales evenimentele dramatice, dure-roase, deturn`ndu-l de la versiunea relativ edulcorat\ pe careacesta [i-o pl\nuise. Deci, este vorba despre un roman. Nua[ min]i dac\ a[ spune asta, dar nici nu ar fi `n joc tot adev\-rul. Este un roman, `ns\ un roman `n care nimic nu este in-ventat, ci totul este evocat, recuperat din memorie, desigurcu toate capriciile acesteia, totul deci s-a petrecut, iar perso-najele, de la cel principal la cele secundare sau doar episo-dice, apar aici cu numele [i prenumele lor. C\ unele nu vor fifoarte bucuroase, c\ au trecut la amenin]\ri [i insulte `nc\ depe c`nd aceast\ carte ap\rea `n foileton `n cotidianul Flac\raIa[ului, c\ personajului principal i-a fost incendiat auto-mobilul, este cu totul alt\ poveste! Prin urmare, formularoman document, sau reality novel ar fi probabil mai potri-vit\, mai acoperitoare pentru ceea ce este aceast\ carte `nsubstan]a sa.
„Via]a mea e un roman“, spune mult\ lume [i cei maimul]i se `n[eal\, desigur, sau chiar se mint pe `n[i[i. Via]a luiNeculai Acsinia, `ns\, chiar este un roman, un roman cu pu-]ine lumini [i cu o uria[\ acumulare suferin]\ [i de durere,pentru cea mai parte a existen]ei sale de aici. Un romanatroce, ca s\ spunem lucrurile `n clar. Ei, bine, acest romanal unei vie]i este pus de Dorin Spineanu pe h`rtie, plec`nd dela confesiunile personajului [i de la repetatele dialoguri cuacesta. Dialoguri nu de pu]ine ori disputate, vag contondente
verbal, `n urma c\rora scriitorul a c`[tigat partida [i estefoarte bine a[a, pentru c\, astfel, romanul con]ine nu neap\ratmai mult adev\r, ci un adev\r mai vizibil, `n care cruzimea,l\comia [i pur [i simplu prostia lumii `n care se petrec eve-nimentele s`nt puse `ntr-o lumin\ puternic\, crud\, c`nd nude-a dreptul devastatoare, nu trebuie s\ umbli dup\ ele cu lu-m`narea. Ve]i spune c\ autorul a recurs la formula cea mai[ocant\, aceea a unui roman negru. ~ntr-un fel, da, pentru c\exact a[a era substan]a cu care lucra [i pe care o avea detratat, dar nu `ntrutotul! Dorin Spineanu este un scriitor preabun ca s\ nu [tie c\ o desf\[urare continu\, ne`ntrerupt\, decruzime, ur\ [i dezastre poate s\ devin\ la fel de plicticoas\ca [i trama unui roman roz [i, atunci, d`nd `ntr-un fel dreptate[i personajului care ar mai vrea s\ [i uite „amarul unei vie]i“,introduce, contrapunctic, scene de o incredibil\ luminozitate,de un lirism profund [i de o ging\[ie cu totul sesizant\. Nuvoi da citate, exemple, pentru c\ le ve]i g\si, ba chira le ve]ic\uta [i singuri, c`nd presiunea „r`ului negru“ al imenseimajorit\]i a pove[tii v\ va cople[i.
R\zboiul de dou\zeci de ani
Nu voi povesti, desigur, cartea, dar despre ce este vorba `nea trebuie s\ spun. Pe scurt, este vorba despre un r\zboi dedou\zeci de ani dus de Individ `mpotriva Statului. Nu amcitat degeaba titlul c\r]ii lui John Stuart Mill, pentru c\ ase-menea r\zboaie s`nt doar `n principiu pur conceptuale, eles`nt, `n fapt, c`t se poate de reale. Este vorba despre r\zboiuldus de Neculai Acsinia `mpotriva statului comunist din Ro-m=nia pentru a c\p\ta dreptul de a p\r\si raiul pe p\m`ntcomunist [i a se stabili `ntr-o ]ar\ normal\, nu perfect\, carese dorea Australia, dar a fost, p`n\ la urm\, s\ fie Suedia, cuun tranzit `n Iordania. R\zboiul a `nceput `n 1968, c`ndAcsinia a scris prima scrisoare c\tre CC al PCR, solicit`nddreptul de a emigra [i a durat exact dou\zeci de ani, p`n\ `ndecembrie 1988, c`nd avionul spre Amman, de la Bucure[ti,decola av`nd la bord pe cei patru membri ai familiei luiNeculai Acsinia. Ce s-a `nt`mplat `ntre cele dou\ date? Estechiar materia romanului de fa]\. Nu intru `n detalii, dar potaminti o mic\ parte din tribula]iile prin care a trecut eroul ro-manului pentru a-[i c\p\ta un drept elementar `n lumeacivilizat\, dreptul de liber\ circula]ie a persoanelor! Deci, `nacel interval, Neculai Acsinia a f\cut de dou\ ori pu[c\rie –o dat\ ca „frontierist“ prins de gr\niceri pe f`[ie, a doua oar\`n conformitate cu prevederile celebrului Decret 153, teore-tic contra „parazitismului“, `n realitate un perfect instrumentde poli]ie politic\ –, a suportat mai multe arest\ri [i anchete,a `ncasat b\t\i de la gr\niceri, mili]ieni [i securi[ti, fost supuspermanentei supravegheri [i presiuni din partea organelor departid, de mili]ie [i securitate, ba chiar [i unor proceduri detortur\ – „rotisorul“, „crucificarea“ etc – pe care Inchizi]iamedieval\, bol[evicii sovietici sau nazi[tii ar fi putut fi, debun\ seam\, invidio[i. {i chiar nu intru `n detalii, c\ o imens\senza]ie de r\u fizic m\ cuprinde [i numai c`nd `mi amintescceea ce am citit [i recitit `n paginile acestei c\r]i minunatedespre lucruri at`t de abjecte.
~n mod normal, aproape oricine ar fi trecut prin asemenea„tratamente“ ar fi renun]at la lupt\, ori ar fi cedat, fie fizic,fie psihic, fie am`ndou\ laolalt\. Neculai Acsinia a rezistat. Arezitat [i datorit\ faptului c\ a avut al\turi mereu familia [i unmic grup de prieteni. A rezistat, poate, [i pentru c\ [i unii din-tre cei meni]i s\-l „reeduce“, s\-l tortureze spre a-l readucepe calea cea bun\ n-au avut stof\ de c\l\i perfec]i [i au maidat semne de sl\biciune, dac\ nu chiar de „pactizare cu du[-manul“. M\ g`ndesc la un gardian care l-a cobor`t c`teva mi-nute de pe „cruce“ [i i-a potolit setea [i crampele musculare,la un ofi]er de manutan]\ care l-a sc\pat de vreo dou\ ori debele, la o judec\toare prieten\ din copil\rie, ba chiar [i la unprocuror. Bun, sigur, aceste cazuri par mai degrab\ un fel debuche]el de ghiocei `ntr-o cloac\ de r\utate, prostie [i cru-zime, dar m\car arat\ c\ umanitatea mai poate subzista chiar[i `n cele mai josnice condi]ii istorice. Deci, Neculai Acsiniaa rezistat la toate aceste `nt`mpl\ri, ca [i la altele pe care nule-am amintit, cel pu]in nu `n detaliu, ca s\ nu vi se fac\ p\rulm\ciuc\ `nainte de a `ncepe lectura c\r]ii.
Da, „Ora[ul de l`ng\ abator“!
Foarte bun, foarte potrivit este [i titlul c\r]ii, care surprin-de cum nu se poate mai adecvat rela]ia aceea stranie `ntr-olume normal\, `n care ora[ul pare, chiar este un fel de apen-dice al abatorului. Mii de oameni, pe vremea cartelelor pen-
tru alimente din anii optzeci, anii crizei de sistem a regimu-lui, n-ar fi sim]it gustul c\rnii, al c\rnii adev\rate, nu al kilo-gramului de sl\nin\ lunar alocat prin ra]ie, dac\ n-ar fi existatabatorul `n jurul c\ruia p\rea se graviteze totul. O parte dinace[tia, activi[tii, securi[tii, mili]ienii cu func]ii, directori-mea, cu un cuv`nt nomenklatura de aprovizionau „oficial“,de[i perfect ilegal, trimi]`ndu-[i [oferii [i ma[inile func]ieis\-[i ridice pe[che[ul, sau, dac\ rangul era mai `nalt, a[teptaus\ vin\ ma[inile de la abator s\ li-l depun\ la picioare. Alt\parte, poate la fel de numeroas\, dac\ nu chiar [i mai consis-tent\, se aprovizona, neoficial [i la fel de ilegal, prin „re]eleleparalele“, din carnea sustras\ [i distribuit\ noaptea, pe as-cuns, nu la vedere, ca `n cazul celor dint`i. Dintr-o asemeneare]ea a f\cut parte vreme de aproape un deceniu [i eroul c\r]iinoastre [i nu era o verig\ chiar dintre cele mai mici! E remar-cabil faptul c\, de[i continuu supravegheat [i h\ituit, nu ac\zut `n m`inile tor]ionarilor s\i din acest motiv, ci exclusivdin motive politice. Oricum, imaginea aceasta, a unui ora[ dec`teva sute de mii de locuitori, puls`nd, respir`nd, str`ns lipitde abatorul d\t\tor de via]a, este una dintre cele mai puter-nice ale c\r]ii, un fel mic curs de sociologie a vie]ii cotidiene`n socialismul real.
S\ nu uit\m, chiar dac\ iert\m
Neculai Acsinia a rezistat, deci, tuturor acelor atrocit\]i cei-au cuprins dou\zeci de ani din via]\, poate perioada cea maifrumoas\, pentru c\ e[ti deja adult, dar [i t`n\r `n acela[i timp,a unei vie]i de b\rbat. Dar nu doar c\ a rezistat, el a [i `nvins– nu doar pentru c\, `n decembrie 1988, zbura spre lumealiber\, ci [i pentru c\, un an mai t`rziu, toat\ Rom=nia `ncepeas\ afle ce este libertatea. {i, poate, c`ndva, va afla `ntrutotul!Cred c\ asemenea c\r]i s`nt necesare pentru c\, pe noi, ceimaturi sau chiar mai `n v`rst\, ne ajut\ s\ nu uit\m, iar dac\nu am cunoscut direct atrocitatea regimului p`n\ `n cele maimici am\nunte, ne dau ocazia s\ le cunoa[tem m\car a[a, t`r-ziu [i indirect. Iar cei mai tineri trebuie [i ei s\ [tie cum arat\lumile acestea „perfecte“, precum se socotea comunismul,pentru a nu c\dea cumva prad\, vreodat\, c`ntecelor de siren\.Popoarele mancurtizate nu au nici o [ans\ `n istorie, se pierdprecum se risipe[te cenu[a celor mor]i `n de[ert, iar indiviziimancurtiza]i r\m`n f\r\ propriile lor vie]i [i destine. „Cineuit\ trecutul este obligat s\-l repete“, spunea Churchill. „Cineuit\ nu merit\“, ad\uga Nicolae Iorga. Din acest motiv, a[vrea ca aceast\ carte vorbit\ de unul [i scris\ de cel\lalt s\aib\ c`t mai mul]i cititori, maturi, b\tr`ni [i tineri laolalt\. A[vrea s-o citeasc\ [i unele din personajele sale, poate ar g\siveo cale de c\in]\, dar mai ales a[ vrea s-o citeasc\ acei ciu-da]i „lupt\tori pentru libertate“, care se l\udau imediat dup\decembrie 1989 c\ au „rezistat prin cultur\“. Da, a[a este,stra[nic au mai rezistat! A[a s\ le ajute Dumnezeu!
Un r\zboi de dou\zeci de ani
Prin Turnul BabelTTIIMMPPUULL18
august 2011 www.timpul.ro
GABRIELA GAVRIL
„M\ `ntreb dac\, pentru a elabora oteorie a traducerii, nu ar fi `n egal\ m\sur\
nevoie nu doar de examinareanumeroaselor exemple de traducere, ci [i s\fi tr\it m\car una din aceste trei experien]e:s\ fi verificat traducerile altora, s\ fi tradustu `nsu]i ori s\ fi fost tradus sau, `nc\ [i mai
bine, s\ fi fost tradus colabor`nd cupropriul t\u traduc\tor.“ (Umberto Eco, A
spune cam acela[i lucru. Experien]e detraducere, trad. de Laslo Alexandru, Ed.
Polirom, 2008)
Profuziunea de lucr\ri contemporane deteorie a traducerii m\ determin\ s\ m\ `n-treb, `n chip firesc, care este de fapt publiculvizat de ele. Parcurg oare t\lm\citorii de fi-lozofie [i de literatur\ studii ce inventariaz\minu]ios metode [i procedee, pun la lucruconcepte [i strategii `mprumutate din varii[tiin]e, deseori `ntr-un jargon pour lesconnaisseurs? M\-ndoiesc. Iar pentru citi-torii obi[nui]i, se [tie, `nsemn\tate are doarliteraritatea traducerilor (cu toate tr\d\rilelor inerente), procesul anevoios al transpu-nerii operelor unor scriitori str\ini `n limbalor matern\ fiindu-le imperceptibil.
Proliferarea deconcertant\ a metalimba-jului lor – determinat\ de citarea `n lan] abibliografiei, de preluarea [i adaptarea ne-inspirat\ a termenilor dintr-un spa]iu cultu-ral `ntr-altul – condamn\ multe contribu]iiteoretice la receptarea `ntr-un cerc restr`nsde speciali[ti, izol`ndu-le tocmai de cei carear trebui s\ fie cu prec\dere destinatarii lor,de traduc\tori. Cine ar fi interesat, de pild\,`n afar\ de teoreticienii `n cauz\, de polemi-cile `n jurul varia]iilor de sens ale unui con-cept recent forjat, numai bun de trecut `nnote de subsol? ~n ce m\sur\ demonstra]iileconstruite cu grija sincroniz\rii cu ultimeletrend-uri teoretice (care, inevitabil, vor ficaduce peste c`tva timp, `n virtutea acelei„mi[c\ri imprevizibile“ din teorie, amintitede Antoine Compagnon, `n c\r]ile [i inter-viurile sale) s`nt utile `n confruntarea indivi-dual\ a traduc\torului cu opera original\?Ce credit putem acorda considera]iilor teo-retice lansate de cei lipsi]i de experien]adirect\ a traducerii?
Efemere prin natura lor, adesea limitate [iexcesive, teoriile (re)descoper\ periodicconstante ale literaturii [i ale lecturii, privi-legiind anumite perspective la un momentdat, pentru a le abandona mai apoi. Altfelspus, modele teoretice se schimb\, metalim-bajul se `nveche[te, iese din uz, dar proble-mele esen]iale ale traducerii literaturii r\-m`n, `n bun\ m\sur\, acelea[i.
Teoreticianul se poate opri la enumerareaimpasurilor traducerii, a capcanelor, tradu-c\torul este silit s\ g\seasc\ solu]ii, s\ „taienodul gordian“, s\ se-arunce `n gol... Celdint`i are libertatea de a relativiza, de a des-f\[ura alexandriniste jocuri argumentative,de a cultiva ambiguitatea, de a-[i deconstruipropriile demonstra]ii. Cel de-al doilea esteobligat s\ ri[te, s\ aleag\ `ntre lecturile posi-bile, s\ propun\ o cale de urmat `n procesulextrem de complex al traducerii originalu-lui, pentru a oferi o recreare a sa, care s\func]ioneze `n cultura de destina]ie precumo oper\ autotelic\. ~n vreme ce demersulteoretic implic\ desprinderea de particular,pentru identificarea unor serii [i stabilireatr\s\turilor generice ale scrierilor literare,cel al traduc\torului presupune tocmai trece-rea dinspre planul general al unei epoci, alunui curent, al genurilor etc. la analiza `n
filigran a textului, pentru a-i sesiza specifi-citatea, pentru a detecta dificult\]ile la trans-punerea `ntr-o alt\ limb\ [i a g\si solu]ii via-bile. Cum observa Irina Mavrodin (a tradus`n limba rom=n\: Flaubert, Stendhal, MarcelProust, A. Gide, M. Blanchot [i multe altetexte literare [i teoretice), traducerea reu[it\nu este niciodat\ „rezultatul aplic\rii meca-nice a unei teorii“, ci „un demers inductiv,`n mod esen]ial practic“ care-[i f\ure[te, pem\sur\ ce se desf\[oar\, propria teorie.
Dar deosebirea esen]ial\ `ntre viziuneateoreticianului asupra literaturii [i cea a prac-ticianului-hermeneut deriv\ din referen]iali-tatea lor diferit\. Teoriile se hr\nesc din teorii,se raporteaz\ la teorii, se adreseaz\ teoreti-cienilor, par a se multiplica prin scizipari-tate intertextual\. Multe `ncremenesc `n des-crip]ia propriilor unelte. Fiind un act `nesen]a sa creator, traducerea presupune at`traportarea la universul livresc, c`t [i la reali-tate, `n aspectele sale cele mai diverse. Cualte cuvinte, `n vreme ce teoriile transform\opera `ntr-un „obiect de limbaj `nchis, auto-suficient, absolut“ (Tz. Todorov), traducereaca recreare a sa o deschide spre lume; tradu-c\torul cunoa[te prin [i pentru opera de tra-dus o alt\ cultur\ [i o alt\ civiliza]ie.
Nu r\m`ne `n sfera specula]iilor aseptice,orice `l poate interesa pentru a reu[i s\ prin-d\ c`t mai bine inten]iile textului – istoria,politica, mersul trenurilor, chestiunile de arhi-tectur\ sau pictur\, moravurile din cartierelem\rgina[e, benzile desenate, muzica, glu-mele [i injuriile, tatuajele [i programele deteleviziune, [lag\rele dintr-o epoc\, gustulcafelei din America, `n compara]ie cu es-presso italian etc. etc. De la cultura gastro-nomic\ p`n\ la, s\ spunem, aripile diverselorspecii de fluturi, la zgomotul unui avion cureac]ie sau f`lf`itul zmeielor de h`rtie, lafelul cum sar sc`nteile dintr-un foc de lemneuscate sau p`lp`ie altul de putregaiuri, lamirosul de iarb\ cu brum\ sau la firmelecr`[melor dintr-un or\[el, totul poate deveniimportant, semnificativ.
Nu [tiu dac\ un traduc\tor onorabil (s\ nuspun foarte bun) trebuie s\ aib\ talent descriitor, dar s`nt convins\ c\ trebuie s\ vad\[i s\ aud\ multe din c`te se petrec `n preaj-m\-i. S-ar cuveni s\ poat\ trece cu u[urin]\de la tonul elevat la limbajul str\zii, de laretorica de salon la sudalm\, s\-[i schimbeca un cameleon „culorile“, `n func]ie deceea ce traduce. Mai mult dec`t at`t, ar trebuis\ fie con[tient c\ este condamnat, c`te zileva avea, s\-[i tot `nve]e limba matern\.
A[adar, dac\ multe contribu]ii din dome-niul – vast – al traductologiei risc\ s\ seperimeze extrem de repede, m\rturisirile
traduc\torilor `n[i[i, `mp\rt\[irea experien-]elor `n eseuri, conferin]e, interviuri, glos\-rile pe marginea diferitelor dificult\]i, discu-tarea erorilor personale sau ale altora vortrezi, aproape `ntotdeauna, interesul.
... [i o propunere (de dialog)
M-am bucurat s\ citesc `n Rom=nia lite-rar\, nr. 24, c`teva dintre poemele luiCzeslaw Milosz, `n traducerea cunoscutului
polonist Constantin Geamba[u, `nso]ite deun binevenit text de prezentare a laureatuluiPremiului Nobel, de la a c\rui na[tere se `m-pline[te, anul acesta, un veac. Provocat\ deeseurile lui Jan Blonski din Biedni Polacypatrza na ghetto (Wydawnictwo Literackie,Cracovia, 2008) [i, mai ales, de comentariulacestuia la poemul Campo di Fiori – cetransfigureaz\ povestea „caruselului instalat`n Var[ovia, `n Pia]a Krasinski, chiar `naintede izbucnirea revoltei din gheto. C`nd au `n-ceput luptele, caruselul nu a `ncetat s\ func-]ioneze, aduna `n continuare copii, tineri,gur\-casc\.“ (p.13, trad. n.) – , am `ncercat otraducere a acestor versuri, c\ut`nd s\ r\m`n,pe c`t mi-a fost cu putin]\, aproape de m\sura,ritmul [i solemnitatea tonului lor, s\ spun„cam acela[i lucru“. Pentru a prinde c`t maimult din „vocea“ lui Milosz, din frazarea sa,am ascultat `nregistr\ri ale poemelor cititede autorul `nsu[i. Folosind edi]ia Poezjewybrane/ Selected Poems (WydawnictwoLiterackie, Cracovia, 2008), am comparatoriginalul cu versiunea `n limba englez\,propus\ de Louis Iribarne [i David Brooks.
Cunosc`nd `ntruc`tva aplecarea c\treludic a domnului Constantin Geamba[u, `mipermit s\ propun [i versiunea mea la cunos-cutul poem, ca un omagiu adus lui CzeslawMilosz, ca o dovad\ a interesului meu pentrumunca extraordinar\ a traduc\torului s\u `nlimba rom=n\ [i ca o invita]ie la dialog.
C`teva note despre traducere…CERNELURI
19Prin Turnul Babel TTIIMMPPUULL
www.timpul.ro august 2011
Campo di Fiori
(traducere de Constantin Geamba[u)
~n Roma, la Campo di Fiori, M\sline [i citrice-n co[uri,Pe jos pete de vin `mpro[cat {i resturi de flori azv`rlite. Fructe roz din ad`ncul m\rii Vars\ pe mese negustorii, Ciorchini negri de struguri Cad pe puful de piersici.
Aici, `n pia]a aceasta, L-au ars pe Giordano Bruno, C\l\ul rugul aprinde, Gloata din jur `i ia seama. Nici nu s-a stins flac\ra bine, Tavernele iar\[i s`nt pline, M\sline [i citrice-n co[uri Car\ pe umeri t`rgove]ii.
M-am g`ndit la Campo di Fiori ~n Var[ovia, l`ng\ carusel, ~ntr-o sear\ senin\ de mai, Cu muzic\ vesel\, vie. Mai puternic\-i melodia Dec`t `mpu[c\turile din ghetou, Spre cerul senin se `nal]\ Rotocoale din fumul de tun.
Din casele-n fl\c\ri zboar\Zmee negre aduse de v`nt, Cei din carusel vor s\ prind\ Cr`mpeie plutind `n v\zduh, V`ntul din casele-n fl\c\ri Flutur\ fustele fetelor, R`de mul]imea voioas\ ~n ceas de bl`nd\ duminic\.
Ce moral\ reiese de-aici? Oamenii v`nd, se-amuz\, iubesc La Roma sau la Var[ovia, Ocolind rugul de cazne. O alt\ moral\ ar fi Trecerea a tot [i a toate, Uitarea ce se a[terne C`nd flac\ra `nc\ mai arde.
Eu `ns\ m\ g`ndeam atunci La cei ce dispar singuri, La clipa c`nd Giordano, Urc`ndu-se pe rug, N-a g\sit `n graiul omenesc Nici m\car un singur cuv`nt,S\ spun\ adio omenirii, Celor ce vor fi r\mas,
Ce alearg\ s\ toarne vinul, S\ v`nd\ stele de mare,M\sline [i citrice-n co[uriCar\ `n zarva voioas\. El era departe de ei, De parc\ trecuser\ veacuri, Ei au a[teptat doar o clip\ S\-[i ia zborul `n fl\c\ri.
{i cei disp\ru]i, singuratici, De lume uita]i prea cur`nd, Le este str\in graiul nostru Ca limba pe alt\ planet\. {i totul devine legend\. {i-atunci, dup\ mai mul]i ani, Pe un nou Campo di Fiori, Pana poetului aprinde m`nia.
(Rom=nia Literar\, nr. 24, 17/06/2011 –23/06/2011)
Campo di Fiori
(traducere de Gabriela Gavril)
~n Roma, `n Campo di FioriCo[uri cu m\sline, l\m`i,Caldar`mul stropit cu vin,Petale [i flori rupte.Fructe rozii de mareVars\ precupe]ii pe mese,Ciorchinii negri de struguriCad `n puful de piersici.
Chiar `n pia]a aceastaL-au ars pe Giordano Bruno,G`dele `nte]ea focul~n mijlocul gloatei curioase.De-abia v\paia s-a stins,Din nou tavernele-s pline,Co[uri cu m\sline, l\m`iPoart\ precupe]ii pe cre[tet.
Mi-am amintit Campo di Fiori~n Var[ovia, la carusel~ntr-o sear\ bl`nd\ de prim\var\,~n sunetele muzicii de dans.Salvele din ghetou n\bu[iteErau de melodia sprin]ar\{i perechile tot zburau~nalt `n cerul senin.
Un v`nt dinspre case arz`ndeAducea uneori zmeie negre,Prindeau din aer f\r`meC\l\re]ii din carusel.Le-nfoia rochiile fetelorV`ntul dinspre casele-arz`nde,R`deau mul]imile vesele~n frumoasa, var[ovian\ duminic\.
Unii citi-vor poate moralaC\ romanii sau var[ovieniiFac nego], r`d, se iubescL`ng\ rugul torturii.Al]ii citi-vor o pild\Despre trecerea celor lume[ti,Despre uitare, cum cre[te,C`nd v\paia nu s-a stins `nc\.
Iar eu `n acea zi m\ g`ndeam La singur\tatea celor ce mor.Cum nu era, c`nd Giordano A p\[it pe st`lpii de lemn,~n omeneasca noastr\ limb\Nici m\car o rostire,S\-i mai poat\ spune cevaOmenirii r\mase.
Alergau vin s\ `nchine,S\ v`nd\ stele albe de mare,Co[uri cu m\sline, l\m`iPurtau `n vesela zarv\.Era tot mai departe de to]iCa [i c`nd s-ar fi scurs veacuri,Iar ei doar o clip\ au statPentru `n\l]area-i `n fl\c\ri.
{i celor ce mor aici, singuri,Uita]i de lume de-acum,Limba noastr\ str\in\ le esteCa limba unei disp\rute planete.P`n\ c`nd totul legend\ va fi,Anii vor trece [i-atunci~n marele Campo di FioriVersul va aprinde revolta.
CZESLAW MILOSZ
Campo di Fiori
(translated by Louis Iribarne and David Brooks)
Czeslaw Milosz, Poezje wybrane/ Selected Poems, Wydawnictwo Literackie, Krakow, 2008, pp. 28-31
Campo di Fiori
Czeslaw Milosz
VitraliuTTIIMMPPUULL20
august 2011 www.timpul.ro
DANA B|DULESCU
„...it seems somehow false to try and shutout the noise of gunfire, screams, weeping, tostop our ears against the inexorable ticking ofthe doomsday clock.“
~n eseurile cuprinse `n volumul ImaginaryHomelands, Rushdie insist\ asupra ideii c\scrisul este un act eminamente politic. Leg\-tura dintre art\, societate, istorie [i politic\ sedovede[te a fi absolut inextricabil\, iar scrisul`n sine are menirea de a se opune „versiunii o-ficiale a adev\rului“ oferite de politicieni.Eseul „Outside the Whale“ este o pledoarie `ncare scriitorul `[i `ncinge retorica pentru a sus-]ine ancorarea textului `n context, `n „furtunane`ncetat\, cearta continu\, dialectica istoriei“,acolo unde s`nt necesare „h\r]i noi [i mai buneale realit\]ii“, de „noi limbaje“ care s\ reflectemai bine lumea. Totul este „iradiat de istorie,s`ntem radioactivi de istorie [i politic\“.
Metafora „turnului de filde[“ nu l-a atrasniciodat\ pe Rushdie, autorul av`nd convinge-rea ca orice univers fic]ional scos `n afara po-liticului este unul fals. Politicul este, pe r`ndsau `n acela[i timp, o tragedie [i o fars\, o di-mensiune pe care realismul magic al scriitoru-lui o poten]eaz\. Personajele sale respir\ isto-ria prin to]i porii, o poart\ `n bagajul lor gene-tic – c\l\tori fiind sau sedentari –, tr\iesc saumor `n contexte politice. Comploturile, tr\d\-rile, uzurp\rile, b\t\liile, loviturile de stat, r\z-boaiele ]es urzeala deas\ a subiectelor din ro-manele lui Rushdie. Sub m\[tile personajelorfictive se ghicesc u[or chipuri din via]a real\,figuri politice, ale c\ror nume s`nt c`teodat\devoalate.
Episoadele din universul fic]ional al roma-nului Shame constituie un ecou al evenimen-telor politice anterioare redact\rii romanului[i al celor care au marcat istoria crizei ce frac-tura Pakistanul (chiar `n timpul scrierii lui).Ironic, naratorul prive[te `nt`mpl\rile ce serefer\ la perioada de dictatur\ a GeneraluluiZia ca pe „un fel de basm modern.“ ~n aceast\form\, ceea ce transmite romanul „nu trebuies\ supere pe nimeni“ sau s\ fie luat „prea `nserios.“ Adev\rurile au nevoie de carnavales-cul prozei pentru a putea fi rostite1. ~n roman,vocile naratorului [i ale personajelor se bu-cur\ de libertatea de a se exprima subversivsau [ocant, f\r\ consecin]ele pe care le-arsuferi o persoan\ `n via]a real\.
Fatwa
Cu toate acestea, Rushdie a suportat con-secin]ele dezleg\rii limbilor proiec]iilor sale`n fic]iune atunci c`nd Ayatollahul Khomeinia decretat fatwa ce l-a trimis `n exil. Scriitoruldeclara c\ Versetele satanice reprezint\ o po-veste a sinelui divizat. Pentru Saladin Cham-cha, diviziunea este profan\ [i ]ine de sferasocial\. Saladin se afl\ `ntre Bombay [i Lon-dra, `ntre Orient [i Occident. Pentru GibreelFarishta, falia este spiritual\, o pr\pastie a su-fletului. Gibreel [i-a pierdut credin]a, iarsinele s\u agonizeaz\ `n spa]iul amar dintredorin]a imens\ de a crede [i incapacitatea de asim]i credin]a. Dup\ cum explic\ Rushdie,esen]a romanului const\ `n c\utarea uneicondi]ii c`t mai aproape de ideea `ntregului.
~n fapt, subliniaz\ scriitorul, virulentele a-tacuri asupra romanului s-au bazat pe con-damnarea unui fals sine al s\u. Controversast`rnit\ de Versetele satanice se v\de[te „uneveniment politic, nu pur [i simplu unul teo-logic.“ At`t `n India, `n Africa de Sud, `n Iran,c`t [i `n Marea Britanie, mobilul imensuluiscandal a fost de natur\ politic\.
Istoria [i corpul
~n Midnight’s Children, Saleem Sinai, na-ratorul, simte c\ istoria, cu toat\ `nc\rc\tura eipolitic\, i se scurge `n corp. Scris `n stilulMidnight’s Children [i `n urma exilului politicimpus de fatwa [i de izbucnirile de violen]\public\ din India, The Moor’s Last Sigh con-tinu\ proiectul lui Rushdie de a re-imaginarela]iile `ntre personaje ca `ntrup\ri ale indi-vidului [i ale na]iunii `ntr-un context politicaflat `ntr-o permanent\ schimbare. Contextuleste cel al unei Indii unde culturile [i religiilecoexist\ de multe ori `n conflict. Publicat `n1995, The Moor’s Last Sigh constituie r\spun-sul pe care l-a dat scriitorul unui evenimentdramatic care avusese loc pe data de 6 de-cembrie 1992, c`nd moscheea Babri Masjid,din secolul al XVII-lea, a fost distrus\ de mi-litan]i hindu[i, declan[`nd o disput\ religioas\de durat\. Suflul agresiv fac]ionar al momen-tului istoric intoxic\ textul, care `i distileaz\esen]ele tari `n sentimentul de dislocare alMaurului, naratorul [i protagonistul romanu-lui. Contrariat de ideea de „Majoritate [i Mi-noritate-Major\“, Maurul exclam\: „La naibacu afacerile de stat importante! Am de spus opoveste de dragoste.“
Oric`t ar `ncerca Maurul s\-[i aduc\ poves-tea de dragoste `n prim-plan, acel fir al pove[tiieste mult prea des scurt-circuitat de ceea ceeroul nume[te „acidul coroziv al istoriei, aceaintensitate adversativ\“ trecut\ „`n [uvoiul des`nge al na]iunii“, a[a cum [i, invers, istoria sescurge `n trupul lui Saleem `n Midnight’sChildren. Odat\ cu episodul Babri Masjid,„bolovanul istoriei“ a `nceput „s\ se rostogo-leasc\“, astfel `nc`t nici m\car puterea de di-luare a acidului pe care o are un ora[ pluralistprecum Bombayul nu `l poate opri. Violen]elede la Babri Masjid au devenit emblematicepentru „pofta de s`nge“ pe care Maurul osimte `n istorie [i `n oase. La fel ca Saleem,Maurul este pe deplin con[tient de adev\rulesen]ial al faptului c\ el `nsu[i – [i, `n modsemnificativ, propriul s\u corp – este o `ntru-pare a istoriei [i a ceea ce Foucault `n]elegeprin „biopolitic\.“
Chronos [i Kairos
Atunci c`nd evoc\ momentul distrugeriimoscheii de la Ayodhya, Maurul se refer\ ladou\ axe temporale. Episodul Babri Masjid
s-a `nt`mplat pe o ax\ `n care „for]ele istoriei`[i `ndeplinesc func]ia de a oblitera istoria,“„un timp al consecin]elor, nu al privirilor re-trospective: al lui [i-a[a-mai-departe, nu alceea ce s-ar fi putut sau nu s-ar fi putut `nt`m-pla `nainte.“ Acesta este grecescul Chronos,care poate fi asociat, la nivelul narativit\]ii, culiniaritatea cantitativ\ [i cumulativ\. Prinopozi]ie, Kairos este dimensiunea calitativ\ atimpului. ~n povestea Maurului, Kairos estemomentul `n care un credincios musulman aavut o viziune a zeului hindus Ram la mos-chee – imagine exemplar\ a toleran]ei [i plu-ralit\]ii. Dup\ acel moment, mulsulmanii [ihindu[ii au `mp\rt\[it sacralitatea locului.Chronos a intervenit `ns\ brutal `n temporalita-tea armonioas\ [i f\r\ consecin]e a lui Kairos,hindu[ii au d\r`mat moscheea, „bolovanulistoriei“ s-a pus `n mi[care. Musulmanii aur\spuns agresiunii prin agresiune, distrug`ndtemple hinduse [i ucig`nd hindu[i `n mai mul-te locuri din India [i Pakistan. Ca un bume-rang, violen]a se r\sfr`nge violent asupra celorcare comit acte de violen]\, iar Maurul m\r-turise[te c\ nici el `nsu[i nu face excep]ie.
Palimpsest [i pictur\ –estetizarea politicului
Tropul palimpsestului sugereaz\ straturileistoriei `n Ultimul suspin. Se [tie c\ palim-psestul este un termen care se refer\ la perga-mentul pe care se a[terneau noi straturi alescrisului dup\ ce altele mai timpurii fuseser\[terse. Episodul Babri Masjid este, prin trans-fer metaforic, o astfel de [tergere. Maurul me-diteaz\ cu am\r\ciune: „Deci acum eraminvadatori, nu-i a[a? Dup\ dou\ mii de ani`nc\ nu eram de aici [i urma s\ fim cu adev\rat«[ter[i» – «anulare» dup\ care nu trebuia s\urmeze nici o expresie de regret sau de tris-te]e.“ Cu toate acestea, a[a cum momenteletrecutului b`ntuie prezentul, urmele mai vechiale scrisului nu se pierd niciodat\ `ntr-un pa-limpsest. Folosind palimpsestul ca analog alcondi]iei postcoloniale, Rushdie contest\ [isubmineaz\ `n acela[i timp percep]ia liniari-t\]ii timpului, `nlocuind-o cu paradigma com-prim\rii [i sincronicit\]ii sale, ce pune subsemnul `ntreb\rii no]iunea de istorie ca `n[i-ruire logic\ de cauze [i efecte. Pe l`ng\ sub-minarea cronologiei [i a logicii, palimpsestuleste [i o paradigm\ discursiv\ a hibridit\]iietice [i estetice.
Maurul, un veritabil „amestec stil Bom-bay“, `[i g\se[te reprezentarea estetic\ `n seriapalimpsestic\ a picturilor – executat\ de Au-rora, mama sa – ce-l `nf\]i[eaz\. Iar aceastadin urm\ pare o anamorfoz\ a scrisului luiRushdie. „Palempstine“/ „Mooristan“ este,precum romanul `n totalitatea sa, o metafor\ afuziunii culturilor [i a hibridit\]ii. Duc`nd tro-pul palimpsestului p`n\ `n aceast\ zon\ esteti-zant\, Rushdie implic\ nevoia urgent\ de alega pluralismul cultural de contextul social [iistoric care l-a generat. ~n palimpsest, spectrultrecutului b`ntuie prezentul, prezen]a ciudat\[i fantomatic\ a urmelor scrisului se manifest\`n stratul cel mai recent a[ternut, `ntr-un modasem\n\tor celui `n care Belle, mama dece-dat\ a Aurorei, „locuie[te“ `n corpul fiicei ei(„dou\ frumoase `ntr-una) sau felului `n careultimul suspin al lui Boabdil (care p\r\sea cuinima grea Granada, `n 1492) `[i g\se[te ecoul`n ultimul suspin al Maurului de la sf`r[itulveacului al XX-lea. Oricare ar fi numeleacestei lumi estetizate, „Palempstine“ sau„Mooristan“, ea este „un loc `n care lumile seciocnesc, se `ntrep\trund [i se despart.“ Acestansamblu de picturi ([i `ns\[i dimensiuneagrafic\ a romanului) devine, `n acela[i timp, o`ntrupare estetic\ a corpului Maurului, care, lar`ndu-i, cuprinde `n el `ntregul Bombay. Cor-pul Maurului ajunge astfel o ecfraz\ hiperbo-lic\: „[i mai mult dec`t orice, `n `ntregul palat,tu“, `i spune Aurora Maurului atunci c`nd `[i]ese viziunea „`n fort\rea]a sa hibrid\“. Iarbiografia acestuia este, totodat\, „o `ncercarede a crea un mit romantic al na]iunii plurale,hibride; ea [Aurora] folosea Spania arab\ pen-tru a re-imagina India, iar acest peisaj teres-tru-marin `n care p\m`ntul putea fi fluid [imarea putea fi arid\ precum o st`nc\ era meta-fora ei – idealizat\? sentimental\? probabil –a prezentului [i a viitorului a[a cum spera eas\ devin\.“
„~nc\tu[at de istorie“, eliberat de textualitate
~ntr-un interviu despre ultimul s\u roman,Seduc\toarea din Floren]a, Rushdie accept\sintagma „`nc\tu[at de istorie“ care i se atri-buie. Ca multe alte romane, Seduc\toarea...are un context istoric clar [i se mi[c\ `n spa]iulliminal al fanteziei, fabula]iei [i magicului.Spre deosebire `ns\ de oricare alt roman scrisde Rushdie, acesta are o adend\ bibliografic\de [ase pagini. La `ntrebarea dac\ acest romanare o `nc\rc\tur\ mai mare de „istorie“ dec`taltele sau dac\ presupune mai mult\ docu-mentare, r\spunsul lui Rushdie confirm\ am-bele supozi]ii. Rushdie ne l\mure[te c\ aceastaeste cea mai documentat\ carte pe care ascris-o vreodat\, o mare parte a materialuluicuprins `n structura ei baz`ndu-se pe fapteistorice. Merg`nd at`t de departe `n istorie [i]es`nd p`nza pove[tii din fire at`t de diverse,Rushdie evoc\ momentul irumperii moderni-t\]ii, al spiritului inovator `n lume: concomi-tent `n Europa [i `n Asia [i, dup\ descoperireaei, `n America, mintea colectiv\ a omenirii,prin min]i individuale ca a lui Akbar, s-a des-chis c\tre noi orizonturi. Aceasta este mo[te-nirea care d\inuie[te [i ast\zi, `n pofida faliilorcreate de intoleran]\, de tensiuni [i de vio-len]\. Construit\ din subtile ecouri [i reflec-t\ri, Seduc\toarea... r\spl\te[te efortul citito-rului, ridic`nd contextul la nivelul unei tex-tualit\]i seduc\toare.
1 Bahtin, cel care a teoretizat „carnavalescul“ `n litera-tur\, sus]inea c\ acest mod subversiv de testare [i contes-tare a adev\rului este o cheie pe care o prefer\ romanul.
Scrisul ca act politic: Salman Rushdie `ntre Orient [i Occident
PCREATIV
METALCOProduc]ie Publicitar\
Policromie de mari dimensiuni, litere [isigle volumetrice, tuburi spectrale, firme
luminoase, inscrip]ion\ri, copertine,totemuri, bannere, panouri,
www.creativ-metalco.ro
21Vitraliu TTIIMMPPUULL
august 2011www.timpul.ro
Marius Ghilezan, }igara unui viitorde paie, Cu o prefa]\ de Doina Uricariu,Editura Corint, Bucure[ti, 2011, 128 p.
~l [tiam pe Marius Ghilezan dreptcomentator – mai `nt`i politic, apoi [icultural –, reporter feroce [i blogger fre-netic, care iar\[i a glisat de la fenomenulpolitic la cel cultural. M\rturisesc c\ ul-tima postur\ `n care m-a[ fi a[teptat s\-l`nt`lnesc era cea de poet. S\ fiu limpede.
Nu vorbesc îns\ de simpla postur\ deautor al unei c\r]i de poezie, pentru c\mul]i `[i pot aroga o asemenea pozi]ie,mai degrab\ din orgoliu dec`t din talent,ci de cea de poet autentic, cum excelentargumenteaz\ Doina Uricaru `n prefa]avolumului }igara unui viitor de paie. {i,totu[i, la ultima edi]ie a T`rgului de carteBookfest, `ntre multele surprize pl\cutede care am avut parte a fost [i aceea aprimirii – din chiar m`inile poetului – a-cestei c\r]i de poezie veritabil\, al c\reiton oscileaz\ `ntre pamflet [i rug\ciune,`ntre impreca]ie [i cele mai duioase su-nete ale psalmilor. Dac\ termenul nu arfi compromis de at`tea conota]ii, proble-matice sau de-a dreptul dubioase, a[spune c\ Marius Ghilezan este un poetangajat. Nu-l afl\m `ns\ de partea unorcauze partizane ori a unor personaje cese dovedesc mai mereu funeste, ci departea unor repere valorice, a `nvin[iloristoriei [i a celor nedrept\]i]i de aceasta.Iat\, frumoasa formul\ din titlu este ulti-mul vers dintr-o poezie ce evoc\ com-promisul de la Yalta, care a f\cut prizo-niera totalitarismului ro[u cam o jum\-tate din Europa. A[ vrea `ns\ s\ fiu c`t sepoate de limpede – Marius Ghilezanscrie aici poezie, nu „teze [i antiteze“, a-bordeaz\ a[adar temele mari ale istoriei[i pe cele mai mici ale biografiei cu u-neltele poetului, nu ale jurnalistului sau,Doamne iart\!, propagandistului. Eu `lfelicit pentru ceea ce `i iese `n final,pentru c\ este una dintre zonele cele maidificile [i mai riscante pentru orice autorde poezii – e ca [i cum ai dansa pe s`rm\cu m`inile legate la spate!
(Liviu Antonesei)
BU
RS
A C
|R
}IL
OR
MIRCEAGHEORGHE
Spre deosebire de cei mai mul]i dintreconfra]ii s\i literari din Canada, CamilMoisa1 nu este `n mod special interesat deexperien]a emigra]iei, nici de problematicamai mult sau mai pu]in legat\ de ea – avata-rele identit\]ii, raporturile complexe cu pa-tria de origine ori cu cea de adop]ie, evoca-rea nostalgic\ sau, dimpotriv\, dezabuzat\ atrecutului, revizuirea valorilor, a rela]iilorsentimentale sau de prietenie etc. CamilMoisa este, judec`nd dup\ cele dou\ c\r]ipublicate dup\ 2004, Timpul Sejdei (2007) [iAmintiri inventate (2011) – un scriitor cuapetit filozofic, orientat c\tre subiecte demare generalitate, f\r\ a evoca un anumitspecific istoric sau local. E un scriitor atrasde subiecte livre[ti, am zice, numai c\ ele-mentul livresc, de[i consistent, e totu[i sub-sidiar `n raport cu disponibilitatea persona-jului-narator pentru analiza propriei lumiinterioare. Conteaz\, de asemenea, sensibi-litatea lui `n fa]a interoga]iilor filozoficegrave [i, nu `n ultimul r`nd, spiritul, ludicprin care autorul pare c\ ne `ndeamn\ s\ nutrat\m cu prea mult\ seriozitate locvacitateafilozofard\ a unor personaje.
Ultimul s\u roman, Amintiri inventate(Aius, Craiova, 2011), ilustreaz\ cu brio a-ceast\ coexisten]\, `ntruc`tva paradoxal\, `n-tre gravitate [i spirit ludic. Romanul `ncepecu o reflec]ie (ce poate juca rolul unui moto)ce anun]\ substan]a c\r]ii: „Amintirea estefragmentul de real, care, treptat, devine irealdeoarece nu-i mai g\se[ti nici un echivalent`n prezentul realit\]ii, nici un corespondentcare s\ te lini[teasc\, asigur`ndu-te c\ n-a fostvorba despre o halucina]ie sau un vis, ci doardespre un real condamnat la irealitate.“ {iautorul continu\: „Iat\ o medita]ie banal\,care ajunge s\ ne preocupe doar atunci c`ndlumea `ntreag\ ne apare ca fic]iune“.
Care este `ns\ momentul c`nd lumea `n-treag\ ne apare ca o fic]iune? Vom `n]elege,parcurg`nd romanul – b\tr`ne]ea premerg\-toare p\r\sirii lumii. Amintiri inventate nuare o construc]ie epic\ unitar\, episoadele sales`nt aproape autonome. Liantele principales`nt vocea auctorial\, mereu aceea[i, [i visul.Exist\ la personajul-narator al lui CamilMoisa o m\rturisit\ deficien]\ de percep]ie„asupra lumii `nconjur\toare“ care-i pare fieimobil\ [i sustras\ schimb\rii, fie robotic\,`ntr-un fel ireal\. Ca o fotografie sau ca unfilm `n care privitorul nu poate p\trunde.
Alternativa la aceast\ inaderen]\ la reali-tatea fizic\ banal\ – singura certitudine pal-pabil\ pentru majoritatea dintre noi – este `nAmintiri inventate visul. Iat\ deja un punctde plecare livresc, mai `ndep\rtat dec`t s-arcuveni, dup\ Freud [i Jung, tocmai `n sensi-bilitatea romanticilor germani. ~n vis, perso-najele lui Camil Moisa dob`ndesc individua-litate [i dinamism, evolueaz\, intr\ `n rela]iicu al]i eroi, tr\iesc ba, chiar mai mult dec`tat`t, transgreseaz\ canoanele realit\]ii obi[-nuite [i devin aproape fabuloase.
~n primul episod din Visul unei nop]i devar\, domnul Moscovici, colocatar, are [i oidentitate [i o existen]\ fantomatice. So]ialui, la fel: „/.../ de la o zi la alta, contradic]iadintre succesiunea zilelor [i imobilitateaimaginii lor devenea tot mai angoasant\ /.../A[ fi f\cut aproape orice ca aceast\ imagine,intact\, a trecerii lor s\ se tulbure.“
Naratorul adoarme [i, ̀ n vis, domnul Mos-covici, povestindu-[i m\runtele peripe]ii depeste zi, devine un personaj viabil, dar stra-niu, `nconjurat de alte personaje pe m\suralui. Din relatarea sa haotic\, se desprindemai `nt`i un profil de func]ionar modest, `nprag de pensie, tem\tor de nevast\, respec-tuos fa]\ de autorit\]i, ghinionist [i fricos. Epreocupat de `ntreb\ri existen]iale, dar, alt-minteri, identitatea lui e fals\. El de fapt senume[te Cosmovici, o gre[eal\ de transcrie-re l-a f\cut Moscovici, ceea ce-l tulbur\ maimult dec`t s-ar b\nui: „Eu, ̀ ns\, de cum mi-amaflat adev\ratul nume, m-am perceput `nafara identit\]ii mele, aceea pe care a[ fi vruts-o integrez `n universul cel mare... mi s-ap\rut c\ am pierdut posibilitatea de a accedela marile taine ce ne `nconjoar\, chiar [i a-tunci c`nd nu ne g`ndim la ele... taina mor]ii,sensul lumii \steia... m\ apas\ zi de zi.“
Structura aceasta se repet\ [i `n celelalteepisoade. Ni se ofer\, la urma urmei, istoriaa nou\ vise puse cap la cap. Titlurile lor evoc\,parodic, opere sau expresii celebre: Visulunei nop]i de var\, ~n c\utarea pantalonilorpierdu]i, Confesiunea unui copil al naturii,Utopia, Via]a la ]ar\, De straj\ patriei [iTinere]e f\r\ b\tr`ne]e.
~n episodul urm\tor, ~n c\utarea pantalo-nilor pierdu]i, modul parodic este chiar e-sen]ial, a[a `nc`t seriozitatea `nceputului esteuna mimat\. Personajul-narator, acela[i dinprimul capitol, Visul unei nop]i de var\, pro-fesor-navetist, adoarme `n drum spre cas\,`ntr-o sta]ie pustie de tren. Acum lucrurile secomplic\ pu]in. Apare un vis principal do-minat de cuplul Moscovici trec`nd prin dife-rite avatare [i apoi trezirea, dar nu la realita-tea exterioar\ imposibil de perceput, ci la ceadintr-un vis secund `n care autorul constat\c\-i lipsesc pantalonii. Comentariul trece cuironie de la un registru la altul: „Exist\ lu-cruri care, odat\ pierdute, nu mai pot fi reg\-site: timpul, evident, apoi marile sentimente[i tr\iri `n care la un moment dat nu ne maiputem recunoa[te. A[ ad\uga la acestea [ipierderea unor lucuri aparent minore, cum arfi o pereche de pantaloni. O pierdere care nue chiar simpla pierdere a unui lucru u[or de`nlocuit. ~mi pierdusem odat\ cu ei un mar-tor esen]ial al timpului petrecut `n\untrul lor,m\sura mea zilnic\ altfel spus.“ Pantaloniivor fi reg\si]i p`n\ la urm\ [i naratorul simtec\ re`noad\ „o realitate care se fr`nsese `nmod brutal.“
Amintirile inventate continu\ cu episoade`n care cele dou\ registre alterneaz\. ~n Con-fesiunea unui copil al naturii, profesorul-na-rator preg\te[te o serbare [colar\ [i viseaz\un fel de alter ego, numit Poetul. Acesta, po-vestindu-[i via]a, vorbe[te despre izolarea sa`n copil\rie `ntr-un timp al s\u personal.Ajuns matur, se arat\ preocupat de tandemulreversibil realitate – irealitate (vis): „Te tre-ze[ti deodat\ `n ceea ce mul]i numesc rea-litate, dup\ ce ani de zile ai fost personajulunui vis pe care `l credeai real. ~n acel mo-ment te `ntrebi c`te astfel de c\deri ale corti-nei vor ap\rea: `nc\ una, dou\, trei? C`te arputea fi `ntr-o via]\ de om? Iar via]a `ns\[i, la
r`ndul ei, n-ar fi limitat\ de o alt\ cortin\ pecare nici nu apuc\m s-o vedem?“
~n Utopia, nara]iunea – cu mai pu]ine ele-mente abstracte dec`t episodul dinainte –este mai bine ancorat\ istoric. E vorba des-pre un student din timpul regimului comu-nist care trebuie s\ redacteze o lucrare intitu-lat\ Caracterul ireal al societ\]ii comuniste.Urmeaz\ s\ aib\, `mpreun\ cu al]i colegi, o`nt`lnire cu profesorul coordonator, reputatpentru c\r]ile sale despre fostul regim. Po-vestirea este kafkian\, c\ci Magistrul – per-sonaj `n biografia c\ruia Camil Moisa intro-duce, aluziv, un ecou dintr-un roman deKundera – a venit la `nt`lnire, dar este de ne-g\sit, la fel de inaccesibil ca administratoriiCastelului pentru arpentorul K. ~n final, el vaap\rea totu[i, fantomatic, doar pentru a noti-fica am`narea `nt`lnirii pentru „la toamn\“.
Via]a la ]ar\ este tot un vis, dar de ast\dat\ despre un univers rural, frust [i pitoresc.Personajele, pline de vitalitate [i conectate lalumea palpabil\ a vicisitudinilor cotidiene,s`nt histrionice, bizare, aproape fantastice,iar maniera nara]iunii se apropie de realis-mul magic sud-american.
Nu mult deosebit este episodul De straj\patriei, dar de data asta totul se petrece `nlumea armatei, `n preajma evenimentelor din1989. Naratorul, adormit `ntr-un comparti-ment de tren, `[i revede experien]a din tim-pul serviciului militar. Via]a cazon\, cu ne-lipsitul ei mo[ Teac\ `n versiune contempo-ran\, este absurd\, rizibil\, iritant\, iar derutamilitarilor, c`nd izbucnesc manifesta]iileanticomuniste, c\rora li se asociaz\ apoifantomele terori[tilor, este total\.
Cu ~n tren, Amintirile inventate se apro-pie de un final metaforic. C\l\toria `n trencontinu\. Naratorul `ncearc\ s\ coboare `ntr-osta]ie, dar nu reu[e[te [i, resemnat s\-[icontinue c\l\toria, ajunge `n vagonul restau-rant. Aici, patru in[i, afla]i `ntr-o avansat\dispozi]ie bahic\, `l invit\ la masa lor. Treidintre ei `i par cunoscu]i – un actor, domnulMoscovici [i Poetul –, iar al patrulea e un inscare vrea „s\ spun\ ceva f\r\ s\ reu[easc\“.Discu]iile pasionate s`nt despre literatur\,dar cu incoeren]a [i superbia specifice be]iei.Tot ce se `nt`mpl\ – cheful prelungit p`n\ `nzori, nevestele care apar pe nea[teptate [i-irecupereaz\ f\r\ menajamente pe petrec\re]ietc. – este absurd, parodic [i hohotitor.
Trenul este o metafor\ a vie]ii, se `n]elegedin textul aproape explicit al ultimului epi-sod, Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e. Naratorul re-marc\, privindu-[i imaginea reflectat\ `ngeamuri, o `mb\tr`nire nea[teptat de rapid\.Coboar\ din tren [i, aidoma personajului dinbasmul omonim cules de Petre Ispirescu,constat\ c\ nimeni nu-l recunoa[te. Esteb\tr`n [i neputincios, barba `i at`rn\ pe p\-m`nt. Diferen]a dintre timpul lui interior [icel din afar\ `i rezerv\ aceea[i surpriz\ ca luiF\t-Frumos din basm. Dar `n sens invers.Lumea `n care a cobor`t nu este ulterioar\lui, ca `n basm, ci anterioar\ [i propriii p\-rin]i `i apar sub chipurile a doi adolescen]i.
Imaginea unei `ntinse v\i, din care aparvaluri de copii, `ncheie aceast\ carte, uneorigrav\ alteori parodic\, dar totdeauna inteli-gent\ [i bine scris\, cu o mare siguran]\ [ifebrilitate a condeiului. Cu siguran]\, CamilMoisa este un scriitor care ar merita s\ fieprivit mai `ndeaproape de critic\.
1 Camil Moisa s-a n\scut `n 1969 la Filia[i, Dolj. Estemembru al Uniunii Scriitorilor, filiala Craiova. S-astabilit `n Canada, la Montreal, din 2004.
Amintiri inventate –gravitate [i spirit ludic
SCRIITORI ROMÂNI DIN CANADA
22 VitraliuTTIIMMPPUULL
august 2011 www.timpul.ro
CONSTANTINARCU
Circul\ un banc `n vremea din urm\, cumc\ Obama, Medvedev [i B\sescu ajung laDumnezeu. Obama `ntreab\ c`nd va ie[i A-merica din criz\, iar Medvedev se interesea-z\ c`nd va ajunge din nou Rusia putere glo-bal\ [i Dumnezeu le r\spunde, pe r`nd, c\ nu`n mandatul lor. B\sescu se intereseaz\ c`ndva sc\pa Rom=nia de corup]ie [i Domnulr\spunde scurt c\ nu `n mandatul S\u divin!{i noi ne spargem de r`s! Doar c\ divinitatease `n[eal\ de ast\ dat\. Rom=nii pot r\suflalini[ti]i. Corup]ia [i jaful de care se lovesc latot pasul vor fi definitiv st`rpite. Toat\ clasapolitic\ nu are alt g`nd. Numai c\ fiecare for-ma]iune politic\ are viziunea sa proprie, fie-care vine cu alt proiect de lege. Nici aici nuexist\ unitate de p\reri. Premierul ne asigur\c\, `n sf`r[it, „confiscarea extins\ a averilor“va fi reglementat\ prin lege. Cic\ p`n\ acumaverile ilicite se confiscau greu, de acum`ncolo „vor fi mai u[or confiscate“. Exist\ unproiect de lege aprobat de Guvern. V\ da]iseama? P`n\ acum evazioni[tii, escrocii [itoat\ pleiada de `mbog\]i]i peste noapte nuaveau dureri de cap `n democra]ia [i `n statulnostru de drept. Lor li se respectau tot felulde drepturi [i sc\pau ieftin, `n fiecare caz,din m`inile justi]iei. De aici `nainte se pare
c\ lucrurile vor sta altfel. Corup]ia va fi pus\la zid, corup]ii `[i vor lua lumea `n cap. Dac\p`n\ acum plecau cu traista-n b\] cei s\raci,vine r`ndul celor cu conturi bancare grase s\ia calea pribegiei. Dar cine [tie?! Nu-i delocsimplu.
Domnii \[tia se afl\ de obicei `n frunteaorganelor fiscale care ar trebui s\ identifice[i s\ verifice averile ilicite! Sigur c\ exist\tot felul de piedici. Iat\, un faimos directorfinan]ist a declarat recent c\ va `nfiin]a el odirec]ie de verific\ri fiscale, pentru persoanefizice cu averi mari. M\ `ntreb cine `l va ve-rifica pe el. Multe piste infrac]ionale ducspre acest domn, dar se pare c\ e uns cu toatealifiile [i nimic nu-l poate clinti de l`ng\butoiul cu miere.
Chestiunea este complicat\. Unii sus]inc\ adoptarea unui act normativ `n domeniulcorup]iei nu poate avea loc dec`t dup\ revi-zuirea Constitu]iei Rom=niei, a conven]iiloreuropene [i a Cartei ONU. {i probabil aBibliei. S`nt `n joc norme viz`nd drepturileomului de mare `nsemn\tate ce nu pot fiatinse. Politicieni de toate culorile s`nt deacord cu aceasta. To]i ridic\ din umeri. Ospune r\spicat chiar [i o cucoan\ din opozi]iecare vorbe[te graseiat, vicepre[edint\ a uneicomisii juridice din parlament, al c\rei ca-binet de avocatur\ bag\ la greu `n buzunarebani publici. ~n prezent nu dispunem de mij-loace legale pentru confiscarea averilor ili-cite, declar\ f\r\ s\ clipeasc\. Te `ntrebi cefacultate a f\cut [i cum de a ajuns acolo undeeste. (Dar societatea noastr\ e cu fundul `nsus, to]i [mecherii analfabe]i [i tupei[ti s`nt`nfip]i bine `n cele mai `nalte func]ii publice[i nimic nu-i clinte[te de acolo.) C`nd e vor-ba de ]epuit ]ara, to]i s`nt uni]i `n cuget [i-n
ideologii, nimic nu-i desparte. Se face mult\diversiune arunc`ndu-se nori de praf `n ochiiprostimii pentru a se da de `n]eles c\ ei vor,dar uita]i-v\ c`te piedici li se pun `n cale.
Un alt partid care, de c`nd este `n opozi-]ie, se d\ inocent ca fata mare propune un altproiect cu proceduri anevoioase [i intermi-nabile, un h\]i[ legislativ din care s\ nu semai dea de cap\t. To]i [mecherii \[tia fac se-rioase eforturi pentru `mpiedicarea adopt\riiunei legi coerente. Mai nou, [eful aceluia[ipartid anun]\ z`mbind pisice[te un alt proiectde lege care s\ rup\ gura t`rgului. Acesta arprelua practic Decizia-cadru 2055/212/JAI aConsiliului Uniunii Europene din 24 februa-rie 2005, care oricum este obligatoriu de im-plementat `n toate ]\rile UE. Domnul acelabate c`mpii. De[i n-a[ crede c\ nu [tie at`talucru. Deciziile-cadru ale Consiliului s`ntobligatorii pentru statele membre numai `nceea ce prive[te rezultatul care trebuie atins,`ns\ autorit\]ile na]ionale competente stabi-lesc forma [i mijloacele de realizare. Deci-ziile-cadru nu pot avea efect direct. Texteleelaborate de statele membre vor fi diferite,`n func]ie de specificul fiec\ruia. Importanteste rezultatul preconizat a se ob]ine `n st`r-pirea corup]iei [i a infrac]ionalit\]ii financia-re. Autorit\]ile [i procedurile judiciare vordiferi de la caz la caz, `nc`t te cruce[ti g`n-dindu-te la seriozitatea propunerii de a reluaad literam o decizie-cadru?!!!
Dar fascinant\ r\m`ne competi]ia dur\.Fiecare ga[c\ vrea s\ `nfig\ propriul steag pemorm`ntul corup]iei. Intransigen]ii politicienise acuz\ reciproc de ipocrizie, pretinz`nd c\proiectul propus de cel\lalt urm\re[te intro-ducerea unor texte pe care Curtea Constitu-]ional\ le-ar declara neconstitu]ionale… V\
da]i seama c`te le poate capul? {i tot ei sesi-zeaz\ CC de neconstitu]ionalittea unor legipe care ei `n[i[i le-au adoptat! Astfel, se arat\`ntr-o sesizare `naintat\ la CCR, „este supus\confisc\rii doar averea dob`ndit\ ilicit, nu [icea dob`ndit\ nejustificat“. Iar onorabila CurteConstitu]ional\ a admis sesizarea…
***
Dup\ ce-au furat pe rupte, de pe sticla te-levizoarelor domnii \[tia ne dau lec]ii desprecorectitudine politic\, capitalism, investi]iietc. Ei se simt la ad\post invoc`nd la tot pasulprezum]ia caracterului licit al dob`ndirii ave-rii (c`nd se vede din avion c\ n-ar fi putut s\adune din munc\ at`ta nici `n [apte vie]i),prezum]ia de nevinov\]ie [i dreptul la t\cerepentru ipoteza c\ ar `ndr\zni cineva s\-i ia la`ntreb\ri. Sigur, a[a ceva nu se `nt`mpla `n]\ri[oara noastr\, dar de ce s\ nu creeze uncurent de g`ndire centrat pe iertare? Ar fitimpul s\ tragem linie [i s\ uit\m ce s-apetrecut, important este viitorul. Altfel spus,a]i furat, bine b\ie]i, `nchidem ochii, de a-cum `ns\ nu se mai admit ho]iile. V-a]i f\cutdestul de cap, mai departe dovedi]i ca s`nte]idomni onorabili, face]i acte de caritate dinc`nd `n c`nd, danii la biserici etc. {i numaice-i vezi pe sticla propriilor televiziuni ce-r`nd amnistierea m`r[\viilor trecutului re-cent. Cic\ s\ [tergem cu buretele [i s\ facemabstrac]ie c\ ei au adunat prin furt averi pen-tru [aptesprezece genera]ii, `n vreme ce mili-oane de copii abia au ce pune `n gur\. Cic\marile averi s`nt o stare de fapt [i nimic nu lemai poate clinti. Chiar s`nt ponto[i indivizii\[tia [i precis ei au scornit bancul desprecorup]ie. {i noi tot r`dem de ne spargem.
Hazlia noastr\ corup]ieINSCRIP}II
MIHAIL VAKULOVSKI
M-am `ntrebat mereu cum ar fi poezia lui Liviu IoanStoiciu dac\ nu ar avea acele dou\ planuri celebre („`mbr\catcu ziua [i cu noaptea“), dac\ ar scrie o carte de poezie `n cares\ renun]e la una dintre cele dou\ linii de subiect, astfel`ndep\rt`ndu-se de poezia realului fabulos [i apropiindu-semai mult de poezia cotidianului. Ei, Pe prag (Vale-Deal), celmai recent volum al s\u, editat de Cartea Rom=neasc\, poatefi considerat [i un r\spuns pentru cei care [i-au pus aceea[i`ntrebare, pentru c\ nu mai are acele dealuri realiste &existen]ialiste [i acele v\i fabuloase. Pe prag (Vale-Deal) e ocarte „simpl\“, compus\ din poezii directe, dure [i dureroase`n acela[i timp („~n acela[i timp, c`nd tu / intri, pe aceea[ipoart\, cel ce te iube[te iese“), care lovesc puternic, fie `n ex-terior, fie `n interior, produc explozii, dar – mai ales – implo-zii („curge c`nd `n afar\, c`nd `n\untru“). Fire[te c\ n-au dis-p\rut chiar cu totul dialogul cu copil\ria [i cu locurile eiprivilegiate, amintirile [i iubirile care vin din viitor, acest„gust“ a r\mas, ca [i acel „miros de frumuse]e“, dar acestelink-uri din trecut apar [i dispar ca ni[te licurici. Liviu IoanStoiciu a `mp\r]it Pe prag-ul… `n dou\ secven]e. Prima parte
e existen]ial\ [i biografic\, mai sufleteasc\ [i mai spiritual\,chiar din titlu („Iubirea, care vine din viitor“), mai pesimist\,partea c\r]ii vie]ii `n care `[i pune `ntreb\ri existen]iale,mai… periculoas\ („s\ prindem vulpea turbat\ cu m`inile li-bere“). Partea a doua, „Privind `n gol. Dus pe g`nduri“, e maitihnit\, mai lini[tit\ [i chiar mai optimist\. O carte de poeziecare s-ar putea s\ se afle `ntre ce-a scris Liviu Ioan Stoiciup`n\ acum [i ce urmeaz\, „pe prag“, cum citim `n titlu, dar[i-n confesiunea de pe coperta volumului: „G`ndim fragmen-tar, s\rim de la una la alta, avem aten]ia distributiv\, ne con-centr\m pe mai multe planuri deodat\, dar de fiecare dat\p\str\m o coeren]\ a firii, subteran\. O g`ndire spontan\,aflat\ mereu «pe prag», «`ntre» [i «`ntre», fragmentar\, carete trece pragul `nainte [i `napoi (biografia `mi e dominat\ deprag, de trecere, `n timp [i spa]iu), `ntre plus [i minus, ra]io-nal [i ira]ional. ~n versurile mele nu fac dec`t s\ ]in cont deaceast\ realitate a pragului. A[a percep eu realitatea, `nnoit\natural, fragmentar (sub`n]eleg`nd `ns\ `ntregul ei, fie [i su-prarealist, abrupt, rupt): `n secven]e, elegii, ipostaze, video-clipuri, arte de avangard\. Dac\ s`ntem ceea ce g`ndim, n-artrebui s\ fiu luat [i eu a[a cum s`nt? Am ars, `ntr-o via]\ de om,etape la masa de scris, `n regula acestei g`ndiri «pe prag».“O poezie-film, poezie-clip, poezie-descriere, poezie oximo-ronic\, poezie stop cadru, din care se scurg st\ri [i sentimen-te [i curge s`nge, via]\, poezii existen]ialiste, ale dezn\dejdii,poeme ale inutilit\]ii („s-a aruncat la p\m`nt [i / a `nceput s\]ipe. C\ m\ tem de mine `nsumi, nu / mai pun baz\ pe nimic,s`nt / pierdut… C\ s-au `ntors toate cu susul `n jos, «nu-mi /mai arde de nimic, nici s\ / m\ sinucid», nu mai am nici unapetit, ce voi l\sa / eu `n urm\? Doar o umbr\, care / se va`n\l]a… Mai conteaz\?“), dar [i poeziile speran]ei („Eu s`ntcel care a scris aici, / mare: «Drumul spre fericire», dar cine
s\ m\ cread\?“). O carte care-l ]ine pe Liviu Ioan Stoiciu`ntre cei mai activi [i mai consisten]i scriitori contemporani.
Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal),Editura Cartea Rom=neasc\, Bucure[ti, 2010
TATUAJE
Pe prag
23VitraliuTTIIMMPPUULL
august 2011www.timpul.ro
LIVIU L|Z|RESCU
Nu este deloc o `nt`mplare de toate zilele s\po]i privi, pictat pe pere]ii unei biserici orto-doxe, un sf`nt necunoscut [i ne`nscris `n Sina-xar (adic\ `n cartea care `i cuprinde pe to]isfin]ii canoniza]i).
{i, totu[i, cine intr\ smerit (cum se cuvine),`n altarul `nc`nt\toarei bisericu]e de lemn dinsatul Oci[or poate privi [i citi, se poate con-vinge de realitatea acestui fapt. Scrie clar:Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat {i, ca s\ nuexiste nici o urm\ de `ndoial\, nu numai c\scrie `mp\rat, ci i se adaug\ [i prerogativele`mp\r\te[ti: o coroan\ pe cap [i un sceptru `nm`na dreapt\.
Pictat la anul 1804, personajul este construitf\r\ ezitare, f\r\ st`ng\ciile inerente artei religi-oase naive – `nt`lnite adesea `n epoc\ –, [i f\r\decorativismul ritual al artei post-bizantine.
Pictorul era desigur un biet artist anonim,care umbla din loc `n loc dup\ c`te o comand\,
cum se obi[nuia. Lucra [i dup\ r`nduielile `n-v\]ate ca ucenic la vreun me[ter oarecare, darse mai inspira [i din via]a localnicilor, neezi-t`nd s\ reprezinte `n pictura lui elemente str\i-ne severelor erminii bizantine – ca, de pild\, o[a din cele `nt`lnite la c\lu]ii mo]ilor, pus\ aicipe spinarea asinului din scena numit\ „Fuga `nEgipt“; ori c\ciuli ascu]ite, negre sau ro[cate,cum v\zuse poate pe la neme[ii de odinioar\...
Putem re]ine faptul c\ izvorul stilistic alartei pictorului nostru nu este R\s\ritul bizan-tin (a c\rui splendid\ art\ aulic\ `[i atinseseapogeul prin secolele al XV-lea [i al XVI-lea),ci Occidentul, cu setea lui de real, mai precisarta Rena[terii apusene (ajuns\ la v`rf cam `naceea[i perioad\). Lumea evolua, iar mai to]iiconarii de la noi, prin veacurile al XVII-lea [ial XVIII-lea, se `nscriu `n aceea[i mi[care.
Toate ca toate, dar de unde [i de ce a ap\rut„Sf`ntul Ioan Paleologu ~mp\rat“?
Dimpreun\ cu prietenul meu, istoriculDorin Petrescu, am conchis c\ demersul ano-nimului pictor, de la `nceputul secolului alXIX-lea, nu putea fi provocat dec`t de entuzi-
asmul resim]it `n fa]a unui act cu adev\ratistoric al penultimului `mp\rat bizantin, Ioanal VIII-lea Paleologu (1425-1448). Presat derepetatele atacuri ale turcilor asupra Constan-tinopolului, capitala m\re]ului Imperiu bizan-tin, av`nd `n ochi lacrima presentimentuluipr\bu[irii, Ioan Paleologu cere ajutor militarpapei de la Roma, `n fapt Occidentului...
Ajutorul nu a venit [i, sub Constantin alXI-lea, dezastrul s-a produs. Era anul 1453…
Dup\ 350 de ani, minunatul nostru pictorde la Oci[or `nc\ suferea `n urma acestui fapt.Gestul `mp\ratului Ioan Paleologu i s-au p\rutextraordinar. I s-a p\rut a fi primul gest, primaofert\ [i invita]ie la ecumenism. Adic\ la `mp\-carea Bisericii R\s\ritene cu Biserica Romei.
Consecin]a – `n mica lui via]\, scurs\ dup\at`]ia [i at`]ia ani de la scindarea celor dou\Biserici cre[tine, `n 1054 – a fost pornirea dea-l socoti sf`nt pe acest m\re] `mp\rat. {i... l-apictat ca atare.
Ast\zi, descoperindu-i [i pre]uindu-i gestul– pictor [i eu, m\ `nclin profund `n fa]a `nain-ta[ului meu.
Despre Sf. Ioan Paleologu~mp\rat
Suferin]elelimbiirom=neLIVIU FRANGA
26) „/.../ bacteriile ce pot cauzaplaca dentar\“ (reclam\ pentru o past\de din]i la postul de televiziune Pro TV,14/02/2010, 19h45).
~n rom=na corect\ [i normal\ – ceautilizat\ de locuitori respectuo[i fa]\ detoate regulile gramaticale –, verbul „acauza“, sinonim cu „a provoca“, „a de-termina“, este folosit nu `n mod absolut[i independent, ci `ntotdeauna cu preci-zarea (imediat urm\toare `n propozi]ie,sub forma unui substantiv verbal, de e-xemplu), a efectului provocat de unsubiect oarecare (mai sus, „bacteriile“)sau altul. Prin urmare, aser]iunea sem-nalat\ se formuleaz\ corect astfel: „bac-teriile ce pot cauza deteriorarea (infes-tarea, sl\birea rezisten]ei etc.) pl\ciidentare /.../“. Pentru vorbitorii negli-jen]i, `ns\, „a cauza“ a `nceput s\ `n-semne, cu totul gre[it, „a face r\u“, „astrica“. Or, „a cauza“ poate avea [i sen-suri pozitiv-afirmative, din sfera ideii de„a face bine“ (`n sintagme contextualede tipul: „a cauza r`sul“, „a cauza ilari-tate“, „a cauza veselie“ etc.). Cine ne-ar`mpiedica s\ folosim verbul [i cu alte`n]elesuri dec`t cel negativ? Oare ar fivorbitorii neglijen]i, indiferen]i [i – dece n-a[ spune-o direct, f\r\ prea multe,periculoase ocoli[uri? – incul]i [i agra-ma]i? Ace[tia, oare, s\ dea tonul `n ceeace cu greu am putea numi, `n astfel desitua]ii, progresul [i evolu]ia limbii?
DE
TE
CT
OR
BOGDAN ULMU
Nu de mult, am montat o comedie la Tea-trul „Jean Bart“ din Tulcea. Cu ocazia asta,am f\cut c`teva drumuri cu microbuzul, Ia[i –Tulcea. Nostim e c\, dup\ ce treceam cu ba-cul, cu 30 de km. `nainte de Tulcea, primeamsms-uri ciudate, gen „Bine-a]i venit peteritoriul Ucrainei!“.
Le p\strez cu sfin]enie, fiindc\ d\ bine-nCV s\ ai mont\ri `n ]\ri str\ine...
***
~n Grecia, `n dou\ ora[e, am `nt`lnit `nmagazine v`nz\toare... trecute de 80 de ani.Pesemne, acolo nu-s ho]i; ori b\[tina[ii-sgerontofili... (adic\, respect\ b\tr`nii; nu cecredea]i voi!...).
***
A propos de ho]i: o doctorand\ vine `nc`n-tat\ din Dubai [i spune c\ la ei nu exist\ in-fractori, poli]ia fiind de-o duritate inimagi-nabil\. Morala? S\ import\m [i noi poli]i[tidin Dubai!
***
De ani de zile citesc – `n volume [i reviste– dic]ionarul umoristic al amicului MihaiFrunz\. Colc\ie de haz!
V\ citez din el c`teva defini]ii/ istorioaredelectabile:
„TROMPA LUI EUSTACHE = ElefantulEustache de la Gr\dina Zoologic\ din Paris,vr`nd s\ vad\ dac\ trompa lui este uterin\ [i-aintrodus-o, curios, `n ureche.
CUIUL LUI PEPELEA = Elevul Pepeleaeste corigent la gramatic\. Profesoara `l trimi-te acas\ ca s\-nve]e. Pe drum, Pepelea calc\`ntr-un cui [i descoper\, astfel, cazul dativ.
CURBA LUI GAUSS = Cet\]eanul ger-man Gauss din Gottingen avea casa a[ezat\`ntr-o curb\. El mai avea [i o fat\ pe careb\ie]ii o vedeau c`nd luau curba [i intrau `nea cu vitez\ prea mare.“
V-a]i convins?
BAZACONII TEATRALE
Jurnalul unui ludicinfatigabil
august 2011
24 FlashTTIIMMPPUULL
Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub
Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Paula Braga Šimenc (Ljubljana)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)
Redactor [ef:
Gabriela Gavril
Redac]ia:
Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuMihaela MorariuElena RaicuLucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu
Colaboratori:Radu Pavel GheoGabriela HajaErica Ioana MoldovanAndreea R\[canuFlorin }upuAndreea Florea (PR)C\t\lina Butnaru (marketing)Cristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)
Revist\ editat\ de:
Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel CucuteanuDirector executiv: Adi Afteni
Responsabilitatea opiniilor exprimate `npaginile revistei apar]ine autorilor
Adres\ coresponden]\:
CP 1677, OP 7, Ia[i
www.timpul.ro
TIMPUL ®Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797E-mail: [email protected]: timpulwww.facebook.com/Revista.TimpulISSN 1223-8597Copyright ©Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011
Revista de cultur\ TIMPULpoate fi desc\rcat\ gratuit de peinternet, `n format PDF, de pesite-ul www.timpul.ro
Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i
www.timpul.ro
Nu pierde TIMPUL,cite[te!
Mircea Nedelciu, Adriana Babe]i, Mircea Mih\ie[, Femeia`n ro[u (Edi]ia 2011), prefa]\ de Mircea C\rt\rescu, postfa]\ deMartin Adams Mooreville, Editura Polirom, 504 p.
Romanul Femeia `n ro[u a fost predat Editurii Militare `n1988. Manuscrisul, de[i aprobat ini]ial, a fost retras din tipo-grafie, cu interdic]ia de a fi publicat. El a fost editat `n 1990 deEditura Cartea Rom=neasc\, primind Premiul Uniunii Scriito-rilor pentru proz\ (1991), [i reeditat `n 1997 [i 1998 de EdituraALL. ~n 1996-1997 a fost ecranizat de regizorul Mircea Ve-roiu, iar `n 1998 a fost dramatizat de C\t\lina Buzoianu [i jucatpe scena Teatrului Na]ional din Timi[oara. Din anul 2000, ro-manul Femeia `n ro[u a intrat ca obiect de studiu `n manualulde Limba [i literatura rom=n\ pentru clasa a X-a al EdituriiHumanitas.
„E o carte-puzzle, multietajat\, minu]ios imbricat\, `n carealterneaz\ registre [i tonuri narative de o neobi[nuit\ bog\]ie [i`n care «peticele» intertextuale realizeaz\ un colaj `n care nu-an]ele diverselor epoci colizioneaz\ `ntr-un haos ordonat. Nuforma c\r]ii este `ns\ lucrul cel mai important `n cazul Femeii`n ro[u, ci filosofia ei. Trei teoreticieni literari pornesc `n c\u-tarea locus-ului estetic ce a p\rut, vreme de o sut\ de ani, celmai pu]in adecvat pentru ancorarea unei opere «serioase», celmai demn de o evitare dispre]uitoare: senza]ionalul. Cu coro-larul s\u de kitsch, striden]\, romance, aventur\, miracol de doibani, senza]ionalul se `ntrupeaz\ aici `n povestea «roman]at\»a Anei Cump\na[ din Comlo[, care, dup\ o via]\ picaresc\, `ncare traverseaz\ dou\ continente, se `ntoarce ca s\ moar\ `nBanatul natal. Miezul vie]ii sale este seara `n care, `mbr\cat\ `nrochie ro[ie, faciliteaz\ uciderea amantului ei, faimosul banditDillinger, la Chicago. Cei trei autori vor scrie, prin urmare, nu,din start, un roman senza]ional, ci, dedublare specific\ post-modernului, un roman despre (romanul) senza]ional, care s\fie, `n acela[i timp – uz`nd de toate procedeele parodiei, pas-ti[ei, restaura]iei butaforice –, un roman chiar senza]ional.“(Mircea C\rt\rescu)
Mircea Nedelciu, personajul Emdoi, (n. 12 noiembrie 1950– m. 12 iulie 1999) a absolvit Facultatea de Filologie, sec]iarom=n\-francez\ (Bucure[ti, 1973). Dintre volumele publicate:Aventuri `ntr-o curte interioar\ (1979), Efectul de ecou con-trolat (1981), Amendament la instinctul propriet\]ii (1983),Zmeura de c`mpie (1984), Tratament fabulatoriu (1986; ed. aII-a, 1996), {i ieri va fi o zi (1989). ~i este tip\rit postum, r\masne`ncheiat, romanul Zodia scafandrului (2000).
Adriana Babe]i sau personajul A. a absolvit Facultatea deFilologie din Timi[oara, sec]ia rom=n\-francez\. Coordoneaz\,`mpreun\ cu Cornel Ungureanu, antologiile Europa Central\.Nevroze, dileme, utopii (Polirom, 1997) [i Europa Central\.Memorie, paradis, apocalips\ (Polirom, 1998). A publicat vo-lumele: Dandysmul. O istorie (Polirom, 2004), Ultimul sufleula Paris. 69 de re]ete culinare (Polirom, 2006), Le Banat: UnEldorado aux confins (Cultures d.Europe Centrale, CIRCE,Université de Paris-Sorbonne, 2007 – coord.), Prozac. 101pastile pentru bucurie (Polirom, 2009). Preg\te[te pentru Edi-tura Polirom volumul Amazoanele. O poveste.
Mircea Mih\ie[, alias Emunu, este profesor de studii ame-ricane [i britanice la Universitatea de Vest din Timi[oara, re-dactor-[ef al revistei Orizont, vicepre[edinte al InstitutuluiCultural Rom=n. Dintre volumele publicate, amintim: Deveghe `n oglind\ (ed. I, 1989; ed. a II-a, 2005), Cartea e[ecu-rilor. Eseu despre rescriere (1990), Masca de fiere (Polirom,2000), Scutul lui Perseu (2003), C\r]ile crude. Jurnalul intim[i sinuciderea (ed. a II-a, Polirom, 2005), Via]a, patimile [ic`ntecele lui Leonard Cohen (Polirom, 2005), Metafizicadetectivului Marlowe (Polirom, 2008), Despre doliu. Un andin via]a lui Leon W. (Polirom, 2009). ~mpreun\ cu VladimirTism\neanu, a publicat la Editura Polirom Vecinii lui FranzKafka / The Neighbors of Franz Kafka (1998) [i patru volumede convorbiri: Balul mascat (1996), ~ncet, spre Europa (2000),Schelete `n dulap (2004) [i Cortina de cea]\ (2007). Preg\te[tepentru Editura Polirom un volum despre „ultimul Judt“.
Bursa C\r]ilor
Radu Stanca, Doti, Edi]ie `ngrijit\ [i prefa-]at\ de Ioana Lipovanu, Editura Cartea Rom=-neasc\, 456 p.
Doti este integrala operei sale poetice. Edi-]ia a fost prefa]at\ [i `ngrijit\ de criticul IoanaLipovanu, care a ad\ugat edi]iilor precedentepoeme inedite.
„Nu cunosc dec`t o poezie trist\, exclam\Radu Stanca. Dar triste]ea, autentic\, organic\,este tot suferin]\. Patetism exist\ `n toat\ operasa, fie c\ e vorba de lamenta]ia liric\, fie de ceateatral\; patetic este [i eseistul, a[a cum, pentruRadu Stanca, arta actorului, la origine, se rele-v\ tot astfel. Suferin]a constituie o cauz\ a cau-zelor; ars doloris e o art\ patetic\, re`ntoars\mereu la propriile r\d\cini, ren\sc`nd din pro-pria-i cenu[\. Nu ̀ nt`mpl\tor a re]inut scriitorultocmai acest aforism goethean: Numai insu-ficientul este creator. Presim]irea permanent\ amor]ii, a iminentei c\deri, `nseamn\ pentruRadu Stanca unul din acele moduri tipice aleinsuficientului, una din modalit\]ile lui este-tice, care fecundeaz\, `n opera de art\ `n gene-re [i `n cea poetic\ `n special, dispozi]ii artis-tice dintre cele mai caracteristice.
Nimic nu dezv\luie `ns\ mai deplin secretulcrea]iei sale dec`t o medita]ie a lui SerenusZeitblom, dup\ care orice expresie devine `nfond pl`ngere, precum muzica, deoarece a-ceasta, din clipa `n care ajunge la con[tiin]a desine ca mijloc de expresie, se preschimb\ `n la-menta]ie. Muzica str\bate poezia stancian\ cao pl`ngere cu rafinate desfolieri, `nv\luind [iestomp`nd strig\tul existen]ial.“ (Ion Vartic)
Ioana Baetica Morpurgo, Imigran]ii, Edi-tura Polirom, 384 p.
De pe fundalul policolor al Londrei sedesprind cinci siluete, cu trecutul [i destinullor: R\zvan, Maria, Traian, Sabina, Gruia.Pove[tile lor decurg paralel, cu excep]ia c`-torva momente aleatorii [i fulger\toare `ncare se `ntretaie, f\r\ consecin]e. Un docto-rand gay, de st`nga, o pictori]\ de m`na adoua, un stock broker, o femeie care are grij\de un b\tr`n pe moarte [i un sans papiers u[orautist au `n comun un singur lucru: cet\]eniarom=n\. Ioana Baetica Morpurgo prinde `naceste cinci destine exemplare alchimia u-neia dintre cele mai teribile experien]e uma-ne – cea a dezr\d\cin\rii.
Ioana Morpurgo (Baetica) s-a n\scut `n1980. A absolvit Facultatea de Litere din Bu-cure[ti dup\ care a urmat cursurile Mastera-tului de Antropologie Cultural\ de la SNSPA.~n 2004 a ̀ nceput un doctorat pe tema culturiitranzi]iei `n Rom=nia postcomunist\ laExeter University, Marea Britanie (unde a [ipredat un seminar de „Societ\]i contempo-rane“). A publicat numeroase articole peteme literare [i socio-culturale `n Rom=nia
literar\, Dilema Veche, Timpul, Vatra, Deci –Academia Ca]avencu, Observator Cultural,New Internationalist, Contemporary Reviewetc. A contribuit la diverse antologii cu proz\scurt\ [i eseu: Cartea cu bunici (2007), TheReview of Contemporary Fiction (2010),Erotographos 50+1 (2010).