ÎNTREGIRI ªI ÎNDREPTÃRI LA ISTORIA BANILOR DECARANSEBEª ªI LUGOJ (SEC. XVI-XVII)

Costin Feneºan*

Cuvinte cheie: ban, Caransebeº, Lugoj, Toma Turnea (Thorny), Acaþiu Barcsay.Keywords: banus, Caransebeº, Lugoj, Tomas Thorny, Achatius Barcsay.

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008http://muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm

Cu un deceniu în urmã, instituþia atât deinteresantã dar, în mod surprinzãtor, tot pe atâtde puþin cunoscutã a banilor de Caransebeº ºiLugoj s-a bucurat de o cercetare temeinicã ºiamãnunþitã, cu scopul de a sistematiza, pe de oparte, într-un context bine definit, rosturile ei, dea-i scoate în evidenþã pe cei care au slujit-o, iarpe de altã parte, cu menirea de a lãmuri o seamãde neclaritãþi ºi inadvertenþe1. Pornind de lapuþinele cercetãri anterioare2, cele mai multedintre ele superficiale ºi incomplete, parcurgândcu stãruinþã ºi judecatã cumpãnitã materialuldocumentar aflat la dispoziþie, autorul ne-aoferit pentru prima oarã o imagine bineînchegatã a bãniei Caransebeºului ºi Lugojului.Cercetãrile de arhivã pe care le-am efectuat înultima vreme ne-au îngãduit descoperirea unordocumente necunoscute sau ºtiute doar în modmijlocit (prin rezumate sau referiri fugitive laacestea) cu privire la aspecte de prim-ordin dinistoria banilor de Caransebeº ºi Lugoj3. În celece urmeazã, le publicãm ºi comentãm având învedere mai ales numãrul mic de documenteajunse pânã la noi de la ºi despre baniicaransebeºano-lugojeni, dupã cum vom scoateîn evidenþã unele aspecte pânã acum nesesizatedin trecutul instituþiei banilor.

Pânã în prezent, s-a acceptat aproape fãrãrezerve faptul cã banii Caransebeºului ºiLugojului au fost numiþi de principiiTransilvaniei – cãrora le revenea acest dreptsuveran – mai cu seamã din rândurile nobilimiilocale, þinându-se seama de cererile/pretenþiileacesteia întemeiate pe diploma privilegiatã din

29 august 14574. Or, examinarea listei banilor deCaransebeº ºi Lugoj ne convinge tocmai decontrariu. Banii proveniþi din rândurile nobilimiilocale (Ioan Glesan, Nicolae Cherepovici,Grigore Bethlen de Ictar, Toma Turnea de Turnu,Gheorghe Palatici de Ilidia, ªtefan Vaida deCaransebeº ºi Petru Bethlen de Ictar), chiar fiinddestul de numeroºi, nu au deþinut dregãtoria – cudouã excepþii notabile: Grigore Bethlen de Ictar(1560-1566) ºi Toma Turnea (1577-1587)- decâtpentru puþinã vreme. Banii cei mai longevivi înfuncþie au fost tocmai cei originari dincomitatele fostei Transilvanii voievodale, chiardacã din locuri învecinate cu Lugojul ºiCaransebeºul: Paul Nagy de Deva (1617-1644)ºi Acaþiu Barcsay de Bârcea Mare (1644-1658).Banii numiþi în timpul rãzboiului civil dinTransilvania ºi a celei de-a doua ocupaþiihabsburgice, la începutul secolului al XVII-lea,au fost niºte aventurieri cu prezenþã efemerã,deosebit de pãgubitoare ºi complet strãini delumea locului. Criteriul primordial care, credem,cã a fost determinant la numirea banilor deCaransebeº ºi Lugoj a fost loialitateanecondiþionatã ºi de lungã duratã faþã deprincipele Transilvaniei, deopotrivã cuîncrederea acestuia în reprezentanþii sãi militariºi civili într-o zonã de maximã importanþãpentru însãºi existenþa þãrii. Nu e mai puþinadevãrat, cã au existat situaþii în care demnitariiotomani de la hotar au intervenit direct înschimbarea/numirea banului de Caransebeº ºiLugoj, doar cã acestea reprezentau excepþia dela regulã. Astfel, în aprilie 1595, Ahmed paºa,beilerbeiul Timiºoarei, care avea sã preia pestepuþin timp aceeaºi dregãtorie la Buda, s-a plânsprincipelui ardelean Sigismund Báthory cãªtefan Békés, noul ban lugojan, îngãduisecomiterea mai multor acte de agresiuneîmpotriva teritoriului otoman, lotrii care operauîn zonã bucurându-se de întregul sãu sprijin.

* Arhivele Naþionale Bucureºti.1 D. L. Þigãu, Banii de Caransebeº ºi Lugoj, Consideraþiiasupra atribuþiilor ºi competenþelor acestora. SMIM,XVI(1998), 225-241; ºi XVII (1999), 237-251.2 Cea mai temeinicã ºi bine documentatã prezentare I s-adatorat lui Fr. Pesty, A szörényi bánság es Szörényvármegye története, vol. I, Budapesta, (1877), 293-313;vezi ºi I. Iványi, A lugosi és karánsebesi bánok. TRÉT, s.v., vol. I, (1875), 100-103.3 Vezi documentele 1-5 publicate la finele studiului. 4 Vezi mai nou D. L. Þigãu, op. cit., (1998), 228.

188

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Beilerbeiul i-a reproºat principelui ardeleannumirea lui Békés, în funcþie, deoarece „laLugoj nu este nevoie de un astfel de om, ci deunul care, prin felul sãu de a fi, se ºtie purta pemãsura scopului în care a fost pus” (az féleember nem jó Lugoson, hanem oly ember, ki azvégben modgiával tudgia magát tartani). Faptulcã ªtefan Békés cutezase sã ia din teritoriulotoman mai multe sute de robi ºi sã-i ducã laLugoj ºi Caransebeº îl revoltase peste mãsurã pebeilerbeiul Ahmed, mai alesa cã „banii care aufost mai înainte n-au luat nici mãcar pe unuldintre ai noºtri în robie” (ezelöt való bánok egietsem veztetenek el bennék). Drept urmare,Ahmed paºa i-a cerut în mod cominativprincipelui Báthory sã-l schimbe pe Békés dinfuncþie ºi „sã numeºti în bãnie un om cu minte”(hogi ezer embert boczás az bánságra)5. Reacþiaprinciarã n-a întârziat: la 27 mai 1595 ca nouban al Caransebeºului ºi Lugojului a fost numitGheorghe Borbély de Sima6. Cã noul ban aveasã se dovedeascã în scurt timp un adversar cât sepoate de implacabil al otomanilor din zonaBanatului îi era cunoscut, pe semne, doar celuicare îl numise în funcþie.

Aºa cum am amintit, în cazul numirii unuinou ban al Caransebeºului ºi Lugojului alegereaprincipilor ardeleni era influenþatã într-o mãsurãmult mai redusã decât s-a crezut pânã acum deopþiunea nobilimii locale, ci mai cu seamã deapropierea candidatului faþã de persoanasuveranului. Banii caransebeºeni Toma Turneade Turnu, Paul Keresztessy de Nagymegyer,Paul Nagy de Deva ºi Acaþiu Barcsay de BârceaMare au fost cu toþii, la începutul carierei lorpublice, familiari ai curþii princiare, unii dintreaceºtia (Paul Nagy ºi Acaþiu Barcsay) ajungândsã deþinã ºi funcþia de încredere de comandanþiai gãrzi princiare, pãstratã de altfel ºi dupãnumirea în dregãtoria de ban. Mai mult, unuldintre banii caransebeºano-lugojeni, PetruBethlen de Ictar, a fost rudenie apropiatã cuprincipele Gabriel Bethlen, fiind numit de acestaîn funcþie tocmai dupã urcarea în scaunul

princiar7, ca om în care putea avea deplinãîncredere. La fel de adevãrat este ºi faptul cãlegãturile matrimoniale ale unor viitori bani saubani aflaþi în funcþie cu familii nobiliare defrunte ale Transilvaniei princiare vor fi avut, fãrãîndoialã, influenþã asupra carierei publice ºideopotrivã asupra situaþiei lor materiale8.

În condiþiile în care banii Caransebeºului ºiLugojului au fost oameni de încredere aiprincipilor ardeleni, în mod deosebit Paul Nagyºi mai ales Acaþiu Barcsay9, nu ne surprindefaptul cã tocmai ei au fost cei care aurecomandat principilor Gheorghe Rákóczy tatãºi fiu înnobilarea ºi acordarea blazonuluinobiliar pe seama mai multor caransebeºeni ºilugojeni ilustraþi prin merite militare ºi civile,oameni pe care îi cunoºteau de altfel în modnemijlocit. Pânã în prezent ne sunt cunoscute 12astfel de cazuri, în douã dintre ele recomandareadatorându-i-se banului Paul Nagy, în celelaltezece lui Acaþiu Barcsay10. Mai mult, în unelesituaþii principii ardeleni au transferat chiaratribuþii ale lor banilor de Caransebeº ºi Lugoj.

5 Fr. Pesty, Krassó vármegye története, vol. IV, Budapesta,(1883), doc. 482, 179-181.6 S. Szilágyi, Gyulaffi Lestár történeti maradványai.Történelmi Tár, (1893):”Eodem die (27 mai 1595 – C. F. )Georgius quoque Barbely banus Karansebesiensiumconstituitur”. D. L. Þigãu, op. cit., (1998), 240, preluândcronica lui Wolfgang (Farkas) Bethlen, îl menþioneazã, larândul sãu, pe Gheorghe Borbély în dregãtoria de banîncepând cu 27 mai 1595.

7 Petru Bethlen de Ictar – al cãrui tatã, Grigore, fusese, larândul rãu, ban al Caransebeºului ºi Lugojului între 1560ºi 1566 – era vãr primar cu Farkas, tatãl principeluiardelean Gabriel Bethlen de Ictar, cf. M. Lendvai, Temesvármegye nemes családjai, vol. I, Budapesta, (1896), 29,tab. III, 31.8 Prin soþia sa, Elisabeta Serédy, membrã a unei familii devazã din Transilvania, banul Gheorghe Palatici de Ilidia aajuns sã stãpâneascã, de pildã, moºia Sãcueni (Új-Székely) din scaunul Odorhei, cf. Fr. Pesty, Krassó, vol.IV, doc. 454, 124. Prin a doua sa soþie, Sofia Kendeffy,fostul ban Paul Keresztessy de Nagymegyer – nobil deseamã al principatului Transilvaniei în veacul al XVII-lea.Sargetia, vol. 21-24 (1994), 161. Ultimul ban caranse-beºano-lugojan, Acaþiu Barcsay, a avut, fãrã îndoialã, multde câºtigat atât pe plan material cât ºi al influenþei în urmacelor trei cãsãtorii cu reprezentante de frunte ale unorfamilii nobiliare de vazã din principatul ardelean: AnnaHorváth-Petrichevich, Elisabeta Szalánczy ºi ÁgnesLosonczi-Bánffy, cf. M. Lázár, Erdély föispánjaj.Századok, vol. 23, (1889), 35.9 Semnificativ este faptul cã mama banului Acaþiu Barcsaya fost Ana Palatici de Ilidia, sora fostului ban GheorghePalatici de Ilidia, cf. M. Lázár, op cit. , 34. Cariera publicãa lui Acaþiu Barcsay a fost fulminantã: familiar al curþiiprinciare cãruia i s-au încredinþat mai multe misiunidiplomatice”. (cf. D. L. Þigãu, op. cit., (1998), 231), cã-pitan al unei unitãþi din garda princiarã, ban al Caran-sebeºului ºi Lugojului (numit la 20 decembrie 1644),comite supreme al Hunedoarei (numit la 10 ianuarie 1648,dupã moartea lui ªtefan Bethlen), jude-asesor al Tableiprinciare (1649-1650), consilier princiar ºi preºedinte alTablei princiare de judecatã (1653), locþiitor al principeluiGheorghe Rákóczy al II- lea pe timpul cât acesta s-a aflatîn campanie în Polonia (1657-1658), principe alTransilvaniei (13/14 septembrie 1658-6 ianuarie 1661).10 C. Feneºan, Diplome de înnobilare ºi blazon din Banat.Secolele XVI-XVII, Timiºoara, (2007), 26-27.

189

Astfel prin articolul VIII al hotãrârilor Dietei dela Alba Iulia (1646), banul caransebeºano-lugojan a fost împuternicit sã elibereze salv-conducturi celor aflaþi sub autoritatea sa11.

În ceea ce priveºte implicarea banilor deCaransebeº ºi Lugoj în acþiunile politico-diplomatice ale Principatului ardelean12, socotimcã trebuie menþionatã ºi participarea noului banPaul Keresztessy de Nagymegyer la ratificareatratatului de alianþã încheiat la Košice (la 15august 1610) între împãratul Mathias al II-lea ºiprincipele Gabriel Báthory de cãtre Dieta de laCluj (6 septembrie 1610)13. Dacã implicareabanilor în activitatea diplomaticã a fost maimereu beneficã, acþiunea lor în calitate de capi aiadministraþiei în districtele Caransebeº ºi Lugoj(cunoscute în epocã ºi drept comitat alSeverinului) a determinat uneori producereaunor situaþii tensionate, care au dus pânã la urmãla schimbarea lor din funcþie. Astfel, în mai1577, principele Cristofor Báthory i-a trimis laCaransebeº ºi Lugoj pe consilierii sãi MartinBerzeviczy ºi Francisc Kendi, pentru a cercetaabuzurile reclamate împotriva banului ªtefanTompa ºi comise „în mod nedemn” (indigne). Înaprilie 1577, Dietei ardelene întrunite la Turda ise plânseserã mai mult de 500 de þãrani dinpãrþile Caransebeºului ºi Lugojului, ameninþândcã vor fugi în teritoriul otoman „dacã nu vor fiscãpaþi de cruzimea acelui om” (si ab iliushominis saevitia non fuerint vindicati), deoarecedin aceastã cauzã în jur de 600 de oameni serefugiaserã deja la turci, anume de când Tompaajunsese ban (februarie 1573). În raportul sãucãtre ªtefan Bathory, fostul principe ardeleanrãmas legat de rosturile þãrii sale de baºtinã ºidupã alegerea ca rege al Poloniei (1575),consilierul Berzeviczy îl informa cã, „dupã câtevãd, banul este vinovat cã ºi-a atras duºmãniatuturor, deoarece comite lucruri grave, spre ceamai mare pagubã a acelui district” (banus,quantum video, omnium invidiae est obnoxius,quod magnam rem cum maximo detrimento

illius districtus fecit)14. De altfel cercetãrilefãcute la Caransebeº ºi Lugoj de cãtreBerzeviczy ºi Kendi aveau sã confirme pedeplin comportamentul brutal ºi abuziv albanului Tompa15,ducând în scurtã vreme laschimbarea sa din funcþie. La 13 septembrie1577 principele Cristofor Bathory l-a numit îndregãtoria de ban al Caransebeºului ºi Lugojuluipe un localnic, Toma Turnea (Thorny) deTurnu16, de altfel un om de încredere al curþiiprinciare. În calitate de familiar al acesteia,Turnea adusese mai multe servicii credincioase,care i-au fost rãsplãtite de principele ªtefanBathory prin donarea, la 23 aprilie 1575 (dinBraºov) a unor pãrþi de moºie la Galda de Jos(cu moara, casa ºi curtea nobiliarã de acolo),Galtiu (inclusiv curtea nobiliarã de acolo),Fahyd (lângã Galda de Jos) ºi Zentmyklos(lângã Teiuº), toate aflate în comitatul Alba17.

11 S. Szilágyi, Monumenta Comitialia Regni Transylva-niae, vol. X, Budapesta, (1884), doc. LXIV, 440: “HogyNagyságod fejedelmi kegyelmességéböl a Szörinyvármegyébeli atyánkfiai intercessiójokra föbán uramnakauthoritàst ad limitative az salvus conductus adásraNagyságodnak megszoláljuk”.12 Vezi în acest sens trecerea în revistã a acestora la D. L.Þigãu, op cit. , (1998), 230-234.13 Noul ban semneazã documentul din 6 septembrie 1610ca Paulus Keresztesi, banus civitatis ac districtusKaransebesiensis, cf. J. Kemény, I. Kovács, Erdélyországtörténeti tára, vol. III, Cluj, (1845), doc. 17, 185.

14 E. Veress, Báthory István, erdélyi fejedelem és lengyelkirály levelezése, vol. II, Cluj, (1944), doc. 514, 75-76.Tot în primãvara anului 1577, beilerbeiul Timiºoarei îicerea principelui Cristofor Báthory restituirea unor viteluate abuziv de banul Tompa de la niºte raiale de peteritoriul otoman, cf. Fr. Pesty, Szörény, vol. I, 300.15 Vezi Az Erdélyi fejedelmek királyi könyvek I (1569-1602)/Báthory Zsigmond királyi könyvek 1582-1602, ed.T. Fejér, E. Rácz, A. Szász, Cluj, (2005), 61-64. Nu esteexclus ca banul Tompa sã fi supralicitat ajutorul militar datprincipelui ªtefan, Báthory în lupta împotriva rebeluluiGaspar Békés (1575), precum ºi împrumutarea a 1800florini ungureºti, în schimbul cãrora principele i-a zãlogitcetatea Jdioara cu pertinenþele acesteia, dar ºi moºiileCoruºu ºi Popeºti (ambele în comitatul Cluj); în legãturãcu acest aspect, vezi L. Boldea, Asupra avatarurilor uneicetãþi medievale: Jdioara anilor 1548-1658. AnB (S. N. ),arheologie-istorie, XIV, 2, (2006), 51.16 Textul actului de numire este publicat în anexa 1.Documentul a fost semnalat în Îndrumãtor în ArhiveleStatului. Judeþul Hunedoara, ed. I. Frãþilã, Bucureºti,(1972), 219.17 Arhivele Naþionale Deva (Hunedoara), Colecþia dedocumente, Documente pânã la 1700, doc. 80/1575 (ocopie contemporanã fragmentarã se pãstreazã tot acolo, cf.doc. 72/1575). La 22 februarie 1579 (din Alba Iulia),principele Cristofor Báthory i-a eliberat lui Thome Thorny,bani nostri districtuum Lugas et Karansebes un noudocument de danie pentru cele patru pãrþi de moºie dincomitatul Alba, deoarece beneficiarul “afirmã cã îi lipsescºi cã, în aceste vremuri tulburi, ar fi pierdut scrisorile dedare de seamã (cu privire la darea înstãpânire – C. F. ) cuprivire la acele pãrþi de moºie ºi curþi” (literas superearundem portionum curiarumque relatorias hisdisturbiorum temporibus amisisse et perdidisse asserit),vezi Arh. Naþ. Deva (Hunedoara), Colecþia de documente.Documente pânã la 1700, doc. 116/1579. În aceeaºi zi (22februarie 1579), Cancellaria Maior a principelui i-aîntocmit banului Toma Turnea documentul de dare înstãpânire asupra celor patru pãrþi de moºie, cf. Arh. Naþ.Deva (Hunedoara), Colecþia de documente. Documentepânã la 1700, doc. 116 a/1575.

190

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Tot ca familiar al curþii princiare, Toma Turneaîºi vãzuse rãsplãtitã credinþa ºi prin altã donaþie.La 22 februarie 1576 (din Alba Iulia), ªtefanBáthory i-a dãruit moºia Cãmãraºul ºi o partedin moºia Sâmboleni,ambele aflate în comitatulCluj, care îi fuseserã confiscate lui MihailTelegdi, condamnat pentru participarea larebeliunea condusã de Gaspar Békés ºi încheiatãprin înfrângerea în bãtãlia de la Sânpaul (10 iulie1575)18, la care Turnea va fi participat, cu mareprobabilitate, în rândurile oºtii princiare. În1575, încã înainte e victoria de la Sânpaul,principele îi acordase familiarului curþii sale,Toma Turnea, dreptul de a strânge în acel andijmele de pe moºia Agârbiciu (comitatul Cluj),cu excepþia celor din miei ºi albine19.

Banul Turnea n-a fost însã singurul dregãtorsuprem caransebeºano-lugojan care s-a bucuratde favoarea principilor20. Astfel, SigismundBathory l-a rãsplãtit pe banul Albert Lonay (1589-1590) prin douã danii succesive, încã în anulinstalãrii sale: la 4 mai 1589 cu târgul Reteag dincomitatul Solnocul interior21 ºi la 5 mai 1589 cumoºia Gheorgheni (azi cartierul omonim almunicipiului Cluj-Napoca) aparþinând de cetateaGherla22. Banul ªtefan Vaida (1607) a primit, larândul sãu, de la principele Sigismund Rákóczy ocasã de piatrã în oraºul Lipova, confiscatã de laPaul Marokházi, care fugise la turci23. Cel mailongeviv în funcþie dintre bani, Paul Nagy deDeva (1617-1644), care a deþinut la fel de multãvreme (1627-1643) ºi comanda gãrzii personalede pedestraºi a mai multor principi ardeleni, abeneficiat din plin de munificenþa acestora.Astfel, la 1 mai 1632, Gheorghe Rákóczy I i-azãlogit moºia Musca din comitatul Alba pânã larambursarea de cãtre fiscul princiar aîmprumutului de 2000 florini ungureºti24. La 21

martie 1634 principele Gheorghe Rákóczy I i-adãruit banului Paul Nagy moºiile Hoghiz(împreunã cu curtea nobiliarã de acolo) ºi Dopca,ambele în comitatul Alba, în apropiere de Rupea,revenite fiscului în urma morþii fãrã urmaºi a luiGheorghe Sükösd de Tirimioara. De menþionateste faptul cã cele douã moºii ar fi revenit din noufiscului abia dupã ce i-ar fi plãtit banului Nagysuma de 3000 florini ungureºti25. La Deva, oraºulsãu de baºtinã, banul Nagy ajunsese sãstãpâneascã în anul 1643, prin cumpãrare sau prindonaþie, nu mai puþin de 6 case26.

În cele ce urmeazã, vom examina comparativtrei acte de numire a unor bani ai Caransebeºuluiºi Lugojului din perioade diferite. Cel dintâi îlpriveºte pe Toma Turnea, fiind emis la AlbaIulia, la 13 septembrie 157727. Vom remarcafaptul cã, pe lângã enumerarea calitãþilorpersonale ale beneficiarului ºi evidenþiereameritelor sale „în toate treburile ºi dregãtoriileîncredinþate pânã acum”, principele ºi-a rezervatdreptul de a-l menþine în funcþie „atâta timp câtne va fi pe plac”. Îndatoririle care îi reveneaunoului ban priveau în mod deosebit strângerea ºiadministrarea corectã a veniturilor princiare dindistrictele Caransebeº ºi Lugoj, „precum ºioricari alte obligaþii de platã pe care le vomorândui în orice chip”. Cã aceasta era una dinîndatoririle de mare importanþã ale banului odovedeºte din plin documentul din 3 ianuarie1584, prin care principele Sigismund Báthoryrecunoºtea gãsirea în bunã rânduialã a bilanþuluifinanciar înaintat de banul Turnea pentru cetãþileCaransebeº, Lugoj ºi Jdioara pe perioada 1 sep-tembrie 1579- 31 august 158328. Faptul cã banulTurnea ºi-a îndeplinit cu bunã credinþã obliga-þiile care îi reveneau este confirmat de menþi-nerea sa în funcþie de cãtre principele SigismundBáthory. Moartea l-a surprins pe Toma Turnea laLugoj, la vremea Crãciunului anului 1587, pecând exercita dregãtoria de ban29.

În ceea ce priveºte actul de numire a luiSimon Horváth („Croatul”), un aventurierdalmatin cunoscut ºi sub numele de Simon Lodi

18 Arh. Naþ. Deva (Hunedoara), Colecþia de documente.Documente pânã la 1700, doc. 87/1576. Plecat între timpîn Polonia pentru a-ºi prelua atribuþiile regale, ªtefanBáthory a lãsat pe seama fratelui sãu Cristofor, care îiurmase la conducerea principatului, efectuarea proceduriide dare ºi punerea în stãpânire, vezi Arh. Naþ. Deva(Hunedoara), Colecþia de documente. Documente pânã la1700, doc. 100/1577 (documentul princiar care ordonãdarea ºi punerea în stãpânire).19 Vezi atestatul din 8 mai (dat la Turda) a arendaºuluidijmelor, Ladislau Sombori, la Arh. Naþ. Deva (Hune-doara), Colecþia de documente. Documente pânã la 1700,doc. 81/1575.20 Vezi D. L. Þigãu, op cit. , (1998), 229.21 Arhiva Naþionalã Maghiarã (Magyar Országos Levéltár)Budapesta, F. 1: Erdélyi fejedelmi kancellária, II. LiberRegius Sigismundi Báthory, 471-472; vezi ºi D. L. Þigãu,op. cit. , (1998), 229. nota 24.22 Arhiva Naþionalã Maghiarã Budapesta, F. 1:II. LiberRegius Sigismundi Báthory, 373-374;23 Vezi Anexa 4.24 Arhiva Naþionalã Maghiarã (Magyar Országos Levéltár)Budapesta, (1960): Bethlen család levéltára, 67. tel (DévaiNagy Pál), nr. 2; tot aici sub nr. 3, porunca de dare înstãpânire a moºiei Musca.

25 Ibidem, nr. 6; tot aici, sub nr. 7 ºi 8, rapoartele de dare ºipunere în stãpânire.26 Ibidem, nr. 12.27 Vezi anexa 1.28 Vezi anexa 2. Documentul i-a fost cunoscut ºi lui Fr.Pesty, Szörény, vol. I, 301.29 S. Barabás, A székely krónika (Annales ex quodammanuscripto ex Siculia). Történelmi Tár, (1880), 646:“1587. Torni Tamás meghala Karácson tájban, ki akkorLugosban vala” (1587. La vremea Crãciunului a muritToma Turnea, pe când se afla la Lugoj). În acest context,se cuvine emendatã ultima menþiune a lui Turnea ca ban (6februarie 1585) ºi admisã posibilitatea ca GheorghePalatici de Ilidia sã-ºi fi început mandatul de ban maitârziu de 24 iunie 1586 sau, în cel mai bun caz atunci, darîn calitate de ban-substitut (viceban).

191

de Trogir, documentul emis la 7 noiembrie160330 se cuvine examinat în contextul de atuncial Transilvaniei princiare, o þarã mistuitã derãzboiul civil ºi adusã în marginea prãpastiei deocupaþia militarã habsburgicã. Lipsit de oricesimpatie ºi sprijin din partea nobilimii caranse-beºano-lugojene, mai ales dupã implicarea sa înexecutarea în tabãra de la Gãvojdia (aprilie1603) a banului Petru Huszár de Brenhida,comandantul militar ºi guvernatorul imperial alTransilvaniei, generalul Gheorghe Basta, atrebuit sã recurgã la o soluþie extremã pentru agãsi o persoanã potrivitã pentru funcþia de ban.S-a oprit, din nefericire, asupra lui Simon Lodi,un condottier dalmatin de origine modestã, darmânat de o ambiþie ºi dorinþã de parvenire cuatât mai mare. De altfel, în actul de numiresemnat de generalul Basta în tabãra de laVoivozi, la 7 noiembrie 1603, lui Simon Lodi,pe atunci cãpitan al unei cete de haiduci sârbiaflaþi în slujba Habsburgilor, nu i-a fostîncredinþatã dregãtoria propriu-zisã de ban, cidoar „cãpitãnia supremã a Caransebeºului ºiLugojului”. Documentul de numire nu menþionanici o îndatorire a noului „ban”, ci doar le cereaîn mod cominatoriu caransebeºenilor ºilugojenilor sã i se supunã ºi sã-i dea ascultare ºiorice venit care i s-ar fi cuvenit. Având astfelmânã liberã, Lodi a instaurat în banatulCaransebeºului ºi Lugojului un adevãrat regimde teroare, marcat prin crime, silnicii ºi abuzuri,„banul” dovedindu-se a fi pe drept cuvânt „maimult un cãlãu decât un conducãtor” (carnifexpotius quam praefectus)31.

În fine, actul de numire cel mai interesat alunui ban de Caransebeº ºi Lugoj este cel dat încetatea Onod, la 20 decembrie 1644, deGheorghe Rákóczy I pentru Acaþiu Barcsay32.Preambulul documentului – ca la multe dinactele solemne emise de Gheorghe Rákóczy I –reprezintã o expunere cât se poate de limpede apoliticii principelui de a-i promova pe cei carebinemeritaserã în slujba statului la cele maiînalte dregãtorii, chiar dacã originea lor socialãera mai modestã. Pãtruns de aceastã convingere,principele Rákóczy a evidenþiat apoi atâtcalitãþile morale ale lui Barcsay, dovedite încãpe vremea tinereþii, ca familiar al curþiiprinciare, cât mai ales în cursul misiunilor salediplomatice, „când au trebuit sã fie trimise

daruri la principii din provinciile învecinate, darmai cu seamã la conducãtorii ºi dregãtorii defrunte ai neamului otomanilor33 ºi mai ales înexpediþia noastrã militarã de acum (este vorbade intervenþia Transilvaniei în Rãzboiul de 30 deani, pe teatrul de operaþiuni din Boemia ºiMoravia – C.F.), pe care am fost siliþi sã opornim în acest an pentru a rãzbuna ºi restabililiniºtea neamului nostru preaiubit ºi a acesteipatrii”. Cu acest prilej, principele laudã în modcu totul deosebit meritele militare ale luiBarcsay care, fiind cãpitan al unui corp de oaste,învinsese trupele habsburgice la cetateaJesenice. Aceasta a fost, credem, argumentuldeterminant pentru hotãrârea luatã de Rákóczyla numirea lui Barcsay ca ban. Spre deosebire deCristofor Báthory, care i-a conferit lui TomaTurnea bãnia Caransebeºului ºi Lugojului „atâttimp cât ne va fi pe plac”, Rákóczy în schimb i-a acordat dregãtoria lui Barcsay „pe timp cât vatrãi”. Tot spre deosebire de actul de numire caban a lui Toma Turnea, cel acordat lui Barcsayspecificã beneficiile de care urma sã se bucureîn noua funcþie: „oricari venituri ºi vãmi demoarã obiºnuite ale acestora, care privesc ºitrebuie sã þinã de drept ºi din vechime de aceadregãtorie”. ªi tot spre deosebire de actul denumire a banului Turnea, în cel al lui Barcsayera prevãzutã în mod expres obligaþia de a-ipresta principelui un jurãmânt de credinþã înnoua sa calitate. Mai mult, documentul denumire a lui Barcsay stipula obligaþia acestuiade a duce la îndeplinire poruncile princiare, de aasigura strângerea dãrilor cuvenite fisculuiprinciar – îndatorire prevãzutã de altfel ºi înactul banului Turnea -, de a-i apãra ºi menþine pemagnaþii ºi nobilii din districtele Caransebeº ºiLugoj „în drepturile ºi libertãþile lor legitime”.De asemenea, noului ban i se cerea sã asigureîndeplinirea corectã a actelor de justiþie ºisupravegherea atentã a administrãrii tuturorveniturilor cuvenite principelui, fãrã sã „seamestece sau sã-ºi vâre mâinile în veniturilefiscului nostru”. La finalul actului de numireurma obiºnuita porunca a principelui adresatãtuturor dregãtorilor ºi locuitorilor din districteleCaransebeº ºi Lugoj de a-i da ascultarenecondiþionatã noului ban „ în toate treburileobiºnuite ºi îngãduite de lege” ºi care þineau deatribuþiile sale. Se mai cuvine amintit faptul cãAcaþiu Barcsay avea sã-ºi preia funcþia la foartescurt timp dupã numire. La 26 decembrie 1644,

30 Vezi anexa 3.31 Wolgang Bethlen, Historia de rebus Transylvanicis, ed.J. Benkö, tom VI, Sibiu, (1793), Liber XII, 45.32 Vezi anexa 5. Documentul îi era cunoscut lui Fr. Pesty,Szörény, vol. I, 311 ºi M. Lázár, op. cit., 34.

33 Vezi în acest sens G. L. Þigãu, op. cit. , (1998), 231 ºi M.Lázár, op. cit. , 34.

192

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

aflat la Dej, principele Rákóczy i-a poruncitprotonotarului Gheorghe Gavay sã ducã laîndeplinire procedura de punere în dregãtorie(introductio) a noului ban34. Odatã cu aceastaîncepea capitolul final al bãniei Caransebeºuluiºi Lugojului, ale cãrei origini trebuie cãutate,fãrã îndoialã, în bãnia Severinului de maiînainte, amintirea dincolo de vreme a instituþieibãniei, a banatului, perpetuându-se în denumireasub care va fi cunoscut din secolul al XVIII-leateritoriul pe care a fiinþat în timpul EvuluiMediu.

ANEXA

1. 1577 septembrie 13, Alba Iulia - CristoforBáthory, principele Transilvaniei, îl numeºte îndregãtoria de ban al Caransebeºului ºi Lugojuluipe Toma Turnea.

Direcþia Judeþeanã Hunedoara a ArhivelorNaþionale (Deva), Colecþia de documente.Documente pânã la 1700, doc. 95/1577; originalpe hârtie; urme ale peceþii în cearã roºie.

Nos, Christophorus Batori de Somlyo,waivoda Transsylvaniae et Siculorum comes etc.,memoriae commendamus tenore presentiumsignificantes quibus expedit vniversis, quod nos,ad plenum confisi de fide, integritate, industria,animi dexteritate ac rerum gerendarum sufficientiperitia egregii Thome Torny, qui în cunctis rebuset functionibus hactenus fidei sue creditis vtilemoperam navavit fidemque et vigilantiam suamerga nos et hoc regnum palam declaravit, eundemigitur Thomam Torny in banum nostrum incivitate et districtu Karansebes ac oppido Lugaspertinentiisque suis vniversis pleno iure,authoritate, facultate et potestate eligendum,nominandum, preficiendum ac functionem bana-tus durante beneplacito nostro eidem dandam etconferendam duximus, quemadmodum eligimus,nominamus, preficimus damusque et conferimuspresentium per vigorem, ita tamen vt ipsa ea quesui sunt offitii ratione huiusmodi banatus omniadiligenter et fideliter exequi curet et debeat aciuxta constitutionem et limitationem nostram inproventibus ac aliis atque aliis solutionibusquomodocunque erogantibus per nos faciendissese gerat ac accomodet.

Quocirca vobis, vniversis et singulisegregiis, nobilibus, castellanis vniversitatiquenobilium, item prudentibus, circumspectisiudicibus et iuratis civibus civitatis et districtus

Karansebes ac oppidi et pertinentiis Lugasmodernis et futuris, cunctis etiam aliiscuiuscunque status et conditionis hominibuspresentium noticiam habituris, harum seriecommittimus et mandamus firmiter, quatinusvosque tempus infra, vt premissum estbeneplaciti nostri, prefatum Thomam Torny provero et legitimo bano tenere, habere etrecognoscere, illius aut vicesgerentes eiusiuditio astare ac eidem in omnibus iustis etlegitimis morem gerere, optemperare ac eidemdebitam obsequentiam et reverentiam prestare etexhibere modis omnibus debeatis et teneamini.Secus non facturi. Presentibus perlectis,exhibenti restitutis. Datum in civitate Alba Julia,decima tertia die mensis Septembris annoDomini millesimo quingentesimo septuagesimoseptimo.

L.S.Christophorus Bathorj de Somljo ppa.

Emericus Sulyok,Secretarius, propria

Pe verso: Az Lugassj Bánságrull walo leveleTornj Tamásnak (sec. XVI)

Traducere:Noi, Cristofor Báthory de ªimleu, voievod al

Transilvaniei ºi comite al secuilor etc., dãm deºtire fãcând cunoscut prin cuprinsul scrisorii defaþã tuturor cãrora li se cuvine cã noi, pe deplinîncrezãtori în credinþa, cinstea, strãdaniile,dibãcia sufletului ºi cunoaºterea suficientã atreburilor care se cuvin duse la îndeplinire vãditede alesul Toma Turnea care, în toate treburile ºidregãtoriile încredinþate pânã acum credinþeisale a îndeplinit o muncã plinã de folos ºi ºi-amanifestat deschis credinþa ºi purtarea sa degrijã faþã de noi ºi faþã de aceastã þarã, aºadar peacest Toma Turnea am hotãrât sã-l alegem, sã-lnumim, sã-l punem în frunte ºi sã-i dãm ºiconferim – cu drept deplin, cu temeiulautoritãþii, al capacitãþii ºi al puterii -, anumeatâta timp cât ne va fi pe plac, dregãtoria de ban,fãcându-l ban al nostru în oraºul ºi districtulCaransebeº ºi târgul Lugoj ºi toate pertinenþeleacestuia, dupã cum îl alegem, îl numim, îlpunem în frunte ºi îi dãm ºi conferim prin tãriascrisorii de faþã (dregãtoria de ban), anume înaºa fel, ca acesta sã se îngrijeascã ºi sã fie datora îndeplini cu sârguinþã ºi credinþã toate cele ceþin de slujba unui asemenea ban ºi pentru a sepurta ºi a osteni potrivit cu aºezãmântul ºireglementarea noastrã în ceea ce priveºteveniturile, precum ºi oricari alte obligaþii deplatã pe care le vom rândui în orice chip.34 A. Beke, Az erdélyi káptalan levéltára Gyulafehérvárott.

Történelmi Tár, (1895), 632, nr. 1503.

193

De aceea prin cuprinsul scrisorii de faþã vãînsãrcinãm ºi vã poruncim vouã, tuturor ºifiecãruia, aleºilor, nobililor, castelanilor ºi obºtiinobililor, de asemenea înþelepþilor ºi chibzuiþilorjuzi ºi cetãþeni-juraþi ai oraºului ºi districtuluiCaransebeº ºi ai târgului ºi pertinenþelorLugojului, de acum ºi din viitor, ba chiar tuturorcelorlalþi oameni, de orice stare sau condiþie arfi, care veþi vedea scrisoarea de faþã, cã voitrebuie ºi sunteþi datori ca pe timpul – aºa cum s-a spus – cât ne va fi pe plac sã-l þineþi, sã-l aveþiºi sã-l recunoaºteþi pe amintitul Toma Turneadrept adevãrat ºi legiuit ban, sã vã supuneþijudecãþii lui sau ale acelora care îi þin locul, sã-ifaceþi pe voie ºi sã-i daþi ascultare în toatetreburile drepte ºi legitime ºi sã-i arãtaþi ºimanifestaþi cuvenita ascultare ºi consideraþie înorice chip. Altfel sã nu se facã. Dupã citireascrisorii de faþã, sã o restituiþi celui care aînfãþiºat-o. Datã în oraºul Alba Iulia, în atreisprezecea zi a lunii septembrie, în anulDomnului o mie cinci sute ºaptezeci ºi ºapte.

L. S.Christofor Báthorj de Somlyo ppa.

Emeric Sulyok,Secretar, propria

Pe verso: Scrisoare pentru Toma Turnea cuprivire la banatul Lugojului (sec. XVI)

2. 1584 ianuarie 3, f.1. - Sigismund Báthory,principele Transilvaniei, confirmã cã TomaTurnea, banul Caransebeºului ºi Lugojului, estedescãrcat de gestiune, depunând în bunã ordinebilanþul financiar al cetãþilor princiareCaransebeº, Lugoj ºi Jdioara pentru perioada 1septembrie 1579 – 31 august 1583.

Direcþia Judeþeanã Hunedoara a ArhivelorNaþionale (Deva), Colecþia de documente.Documente pânã la 1700, doc.153/1583;original pe hârtie; pecetea timbratã în cearãroºie.

Sigismundus Bathory de Somlyo, vaivodaTranssylvaniae et Siculorum comes etc.,recognoscimus per praesentes egregiumdominum Thomam Torny, banum nostrumdistrictuum Karan-Sebes et Lugas, superadministratione vniversorum proventuum triumcastrorum Karan-Sebes, Lugas et Sidovar àprima die mensis Septembris anni millesimiquingentesimi septuagesimi noni vsque vltimumdiem mensis Augusti annni millesimiquingentesimi octuagesimi tertii, annorumnempe quatuor, nobis veram, rectam etsufficientem dedisse rationem, quam nos inomni parte acceptamus, approbamus et prosufficienti ratione habemus eundemque super ea

quiettum 1et exp (editum)2(red)dimus harumnostrarum vigore et testimonio literarummediante. Datum in civitate nostra (…)3,tertiadie mensis Januarii anno Domini millesimoquingentesimo octuagesimo quarto.

L.S.Sigismundus Bathori de Somli

Traducere:Sigismund Báthory de ªimleu, voievod al

Transilvaniei ºi comite al secuilor etc.,recunoaºtem prin scrisoarea de faþã cã alesuldomn Toma Turnea, banul nostru al districtelorCaransebeº ºi Lugoj, ne-a dat socotealãadevãratã, corectã ºi îndestulãtoare cu privire laadministrarea tuturor veniturilor celor trei cetãþi– Caransebeº, Lugoj ºi Jdioara – de la prima zi alunii septembrie a anului o mie cinci suteºaptezeci ºi nouã pânã la ultima zi a lunii augusta anului o mie cinci sute optzeci ºi trei, anumepe patru ani, (socotealã) pe care noi o primim, oaprobãm ºi o considerãm îndestulãtoare în toatepãrþile ei ºi, prin tãria ºi mãrturia scrisoriinoastre de faþã, îl socotim descãrcat ºi dezlegat.Datã în oraºul nostru (...), în a treia zi a luniiianuarie, în anul Domnului o mie cinci suteoptzeci ºi patru.

L.S.Sigismund Báthory de Somlyo pr.

3. 1603 noiembrie 7, Voivozi – GeneralulGheorghe Basta, consilier imperial ºi comandantal armatei imperiale din Transilvania,porunceºte comiþilor, vicecomiþilor, juzilornobililor ºi obºtii nobililor din comitatulSeverinului, precum ºi juzilor ºi juraþilororaºului Caransebeº ºi târgului Lugoj, sã deaascultare în toate lui Simon Horváth, pe care l-anumit cãpitan suprem (ban) al Caransebeºului ºiLugojului.

Ediþie: Pesty Frigyes, Krassó vármegyetörténete, vol. IV, Budapesta, 1882, nr. 508,p. 232-233.

Georgius Basta, comes in Huzt, liber baro,dominus a Sult, Sacrae Caesareae RegiaequeMaiestatis et Catholici Regis Hispaniarumconsiliarius bellicus ac eiusdem CaesareaeMaiestatis Sacratismae exercitus et regniTransylvaniae generalis capitaneus etc.,generosis, egregiis, nobilibus, comitibus,vicecomitibus et iudicibus ac vniversitatinobilium comitatus Zöreniensis, itemprudentibus ac circumspectis iudicibus aciuratis civibus civitatis Caransebes et oppidiLugos nobis honorandis, salutem etbenevolentiam, Mivelhogz mw Horváth

194

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Simonnak, Czjázár Eö Felsége bizonios zámuRácz vitézinek capitánnyának, attuk azCaransebessi és Lugosi föcapitánságoth,haggiuk és paranczyolliuk authoritate á SacraCaesarea Maiestate nobis attributa, hogymindenekben az mi az föcapitánságnak tiztitnézi engedelmesek legyetek és mindenekbenahoz tarczyátok magatokoth. Ha penig valahulvalami jövedelme annak az tisztnek volna, azt iscitra ullam tergiversationem kezébenadministrálni tartozzatok. Secus non facturi.Presentibus perlectis exhibenti restitutis. Datumex castis ad possessionem Almazegh positis, dieseptima mensis Novembris, anno Dominimillesimo sexcentesimo tertio.G.Basta m.p.

Traducere:Gheorghe Basta, comite de Hust, liber baron,

stãpân la Sult, consilier militar al SacreiMaiestãþi Imperiale ºi Regale ºi al regelui catolical Spaniei, precum ºi cãpitan general al armateiaceleaºi preasacre Maiestãþi Imperiale ºi al ÞãriiTransilvaniei etc., de neam nobililor, aleºilor ºinobililor comiþi, vicecomiþi ºi juzilor, precum ºiobºtii nobililor din comitatul Severinului, deasemenea chibzuiþilor ºi înþelepþilor, juzilor ºicetãþenilor juraþi ai oraºului Caransebeº ºi aitârbului Lugoj, nouã vrednici de cinste, sãnãtateºi bunãvoinþã.

Deoarece noi i-am dat lui Simon Horváth,cãpitan al unui anumit numãr de viteji sârbi aiÎnãlþimii Sale Împãratul, cãpitãnia supremã aCaransebeºului ºi Lugojului, rânduim ºiporuncim în temeiul autoritãþii atribuite nouã deSacra Maiestate Imperialã, ca în tot ceea cepriveºte dregãtoria sa de cãpitan suprem sã-i fiþiascultãtori ºi în toate sã depindeþi de el, iar oricevã va înfãþiºa ºi vã va porunci, voi sã vã þineþi detoate acestea. Iar dacã în vreun loc ar fi vreunvenit pentru acest dregãtor, ºi pe acesta sunteþidatori sã i-l daþi fãrã vreo amânare. Altfel sã nuse facã. Dupã citirea scrisorii de faþã, sã orestituiþi celui care a înfãþiºat-o. Datã în tabãraaºezatã lângã moºia Voivozi, în a ºaptea zi alunii noiembrie, în anul Domnului o mie ºasesute trei.

G. Basta m.p.

4. 1607 august 10, Alba Iulia - SigismundRákóczy, principele Transilvaniei, îi dãruieºtelui ªtefan Vaida din Caransebeº, banuldistrictelor Caransebeº ºi Lugoj, o casã dinpiatrã în oraºul Lipova, confiscatã de la PaulMarokházi, fugit la turci.

Arhiva Naþionalã Maghiarã (MagyarOrszágos Levéltár) Budapesta, F.1: Erdélyifejedelmi kancellária, IV. Liber RegiusSigismundi Rákóczy, fol. 120 r. – v.

Nos Sigismundus Rákóczy etc., memoriaecommendamus etc., quod nos, cum adnonnullorum fidelium dominorum consiliario-rum nostrorum singularem intercessionem nobispropterea factam, tum vero dignum ethonorificum habentes respectum praeclare fidei,fidelitatis cumulatissimorumque meritorumfidelis nobis syncere dilecti, generosi StephaniVayda de Caransebes, districtuum civitatuumqueCaransebes et Lughas bani, quae ipse a primisadolescentiae suae temporibus partim ad latusprocerum et magnatum regni, partim vero in aulisprincipum servitiis addictus aulicis, deinde verocrescente eiusdem aetate sumptisque maioribusanimi pariter et corporis viribus tam in gene-ralibus quam etiam partialibus bellicis expedi-tionibus quandoque in externis regni finibuscontra hostes patriae publicos plerumque largacum sanguinis suis profusione, intreprido animoindefessoque studio, posthabitis armorumstrepitibus et gravibus quibusque obviando peri-culis contemptis, primum principibus Transilva-niae, praedecessoribus nostris, deinde nobisetiam et praedicto regno nostro Transilvaniaevtiliter et laudabiliter vsque ad praesens tempusiugiter praestitit ac in posterum quoque paristudio et fidelitate se praestiturus velle pollicetur,totalem et integram nostrum domum lapideam incivitate nostra Lippensis, in platea Solymos vczavulgo nuncupata vicinitatibusque domorumegregiorum Joannis Pribek ab vna et EsaieBalogh partibus ab altara, in comitatu Orodiensisexistentem et habitam, quae antea PauliMarokhazy praefuisset, qui, postquam ad Turcasdefecisset, ad nos consequenterque collationemet disposicionem nostram rite et legitime devolutaesse perhibetur, totum item et omne ius regium, siquod in eadem domo etiam aliter qualitercunqueexisteret et haberetur aut eadem et idem nostramex quibuscunque causis, viis, modis et rationibusconcernerent collationem, simul cum cunctis suisvtilitatibus et pertinenciis quibuslibet, terrisscilicet arabilibus etc., sub suis veris metis etantiquis limitibus existentem, memoratoStephano Vayda ipsiusque haeredibus et posteri-tatibus vniversis clementer dedimus, donavimuset contulimus, imo damus, donamus et confe-rimus iure perpetuo et irrevocabiliter tenedam,possidendam pariter et habendam, salvo iurealieno, harum nostrarum etc., quas nos in formametc. Datum Albae Juliae, die 10 Augusti 1607.

195

Traducere:Noi Sigismund Rákóczy etc., dãm de ºtire

etc., cã noi, la rugãmintea deosebitã fãcutã nouãîn aceastã privinþã de mai mulþi credincioºidomni consilieri ai noºtri, precum ºi luândseama aºa cum se cade ºi este vrednic de cinstela credinþa deosebitã, la faptele de credinþã ºi lanenumãratele slujbe ale credinciosului nostrusincer iubit, a de nobil neam domnului ªtefanVaida din Caransebeº, banul districtelor ºioraºelor Caransebeº ºi Lugoj, pe care acesta le-a adus pânã acum fãrã de preget, cu folos ºi sprelaudã încã din anii de început ai tinereþii sale, înparte alãturi de fruntaºii ºi magnaþii þãrii, înparte la curtea principilor, când a fost folosit ladiferite slujbe de curte, iar mai apoi, dupã ce aînaintat în vârstã, folosindu-se de puterea ceamai mare a sufletului ºi, de asemenea, a trupuluisãu atât în expediþiile militare generale cât ºi încele parþiale ori de câte ori s-au purtat la hotareledin marginea þãrii, împotriva duºmanilorcunoscuþi ai þãrii, cu mare ºi multã vãrsare asângelui sãu, cu inimã neînfricatã ºi silinþãneobositã, lãsând de o parte zarva armelor ºidispreþuind primejdiile care-i stãteau în faþã, maiîntâi principelor Transilvaniei, predecesorilornoºtri, iar mai apoi ºi nouã ºi zisei þãri alenoastre a Transilvaniei, (slujbe) pe care s-aoferit cã le va duce ºi în viitor cu aceeaºi râvnã ºicredinþã, i-am dat, i-am dãruit ºi i-am hãrãzit cuîndurare amintitului ªtefan Vaida, precum ºituturor moºtenitorilor ºi coborâtorilor sãi, toatãºi întreaga noastrã casã din piatrã, aflatã ºistãpânitã în oraºul nostru Lipova ºi comitatulArad, pe strada numitã ªoimuº în graiulpoporului, în vecinãtatea caselor aleºilor IoanPribeg pe de o parte ºi Isaia Balog pe de altãparte, (casã) care i-a aparþinut mai înainte luiPaul Marokházy, de la care – dupã ce acesta aplecat la turci – se ºtie cã a ajuns apoi, dupãrânduialã ºi în chip legiuit, la dreptul nostru dedanie ºi la dispoziþia noastrã, de asemenea tot ºiîntreg dreptul regesc, dacã ar fi sau am deþinevreunul asupra acelei case într-un mod oarecaresau dacã aceasta ar privi dreptul nostru de daniedin oarecari cauze, cãi, feluri ºi motive,dimpreunã cu toate folosinþele ºi orice fel depertinenþe, anume pãmânturi de arãturã etc., aºacum se aflã între adevãratele ºi vechile hotare ºimargini, dupã cum o dãm, o dãruim ºi o hãrãzimcu drept veºnic ºi nestrãmutat spre a o þine,stãpâni ºi, de asemenea, a o avea, fãrã a fi însãvãtãmat dreptul altuia, (prin puterea) scrisoriinoastre etc., pe care (am dat-o) sub chip deprivilegiu etc. Datã la Alba Iulia, în ziua de 10august 1607.

5. 1644 decembrie 20, Onod GheorgheRákóczy I, principele Transilvaniei, îl numeºtepe Acaþiu Barcsay de Bârcea Mare în dregãtoriade ban suprem al Caransebeºului ºi Lugojului.

Arhiva Naþionalã Maghiarã (MagyarOrszágos Levéltár) Budapesta, F.1: Erdélyifejedelmi kancellária, XX. Liber RegiusGeorgii Rákóczy I., fol. 109 r. – 110 r.

Nos Georgius Rakoci etc., memoriaecommendamus tenore praesentium significantesquibus expedit universis, quod cum nosprincipibus viris maxime convenire probesciamus actiones et opera singulorum suorumsubinde inspicere, avertere iuxtaque illas quivirtute magis pollere atque de ipsis et patriaeplus mereri comperiuntur, eos maioribus etiamhonoribus, beneficiis dignitatibusque cumulareac, si ydem2 în mediocri vel etiam in infimesortis mundanae gradu sunt constituti, in altiusillico honoris culsen, ex eo, inspicientes adsingula momenta, vitam, mores, singularesnecnon praeclara gesta ac fidelium servitiorummerita fidelis nobis szncere dilecti, generosiAcacii Barcsay de Nagy Barcsa, primarisordinis aulae familiarum nostri, dignumprofecto comperimus quam maioribus et quidemvirtutibus suis, paribus honoribus, principalisutope munificentiae nostrae singularibusprosequamur testimoniis, is siquidem a primisadolesccentiae suae initiis in aula nostra intercubiculi nostri familiarum ad latus nostrumeducatus, laudatis moribus, vitae probatae,singularis sobrietas, sanctimoniis imbutus, atoto suo adolescentiae suae tempore adpraesentem usque diem, in omnibusoccasionibus quibus a nobis identidem adhibitusfuit, variis nimirum interventis muneribus, advicinarum provinciarum principes, verum etiamgentis Ottomanicae maiores gubernatores etofficiales perfunctus, maxime vero in prasentihac expeditione nostra bellica,quam provindicanda restituendave retituendave gentisnostrae charissimae et patriae huius libertatehoc anno praesenti suscepisse coacti fueramus,nonnullarum copiarum nostrarum capitaetusfunctus munere, in reprimendis hostium iniquisconatibus, profligato ac debellate ad arcemJeszenjeo inimicorum nostrorum non mediocripeditatu virtutes suas in rebus etiam militaribus,ac singularem in nos constantiam satis superquecontestatas reddidit ac in posterum,maturescente in dies aetate ipsius, quin maioraetiam editum sit virtutis ac fideliumobsequiorum specimina, nulli dubitamus. Utitaque principalis gratiae et munificentiae nostraerga se haec etiam occasione singularen experiri

196

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

posset contestationem, honorem supremi banusdistrictuum Karansebesiensis et Lugasiensissimul cum slitis illorum proventibus etemolumentis qui buslibet ad eandemfunctionem de iure et ab antiquo spectatibus etpertinere debendibus eidem Acacio Barcsiai1vita ipsius gratiose dandum et conferendumesse duximus, ita tamen, ut ipse super officioeodem nobis iuramentum praestare, indevotione et fidelitate nobis praestandaperseverare, iteras et mandata nostra fideliterexequi, contributiones solitas administrarifacere, unum quemque magnatum et nobiliumdistrictuum illorum in suis iustis iuribus aclibertatibus conservare et conservari facere acomnia ea quae sui muneris esse censebunturfideliter et diligenter peragere, iudicium etiusticiam quibusvis administrare, bonorumnostrorum eorundem districtuum administra-toribus in promovendis proventibus ac negotiisnostris auxilio debeat et teneatur, neque inproventus fisci nostri manus suas immittere acinycere 1, prout damus et conferimuspraesentibus per vigorem.

Quocirca vobis, vniversis et singulis,generosis, egregiis et nobilibus, vicecomiti,iudicibus nobilium, iuratis assessoribus sedisiudiciariae ac toti universitati nobilium comitatusZeoreniensis, iudicibus item et iuratis incolisqueomnibus et inhabitatoribus oppidorum nostrorumKaransebes et Lugas, cunctis etiam aliiscuiuscunque status, conditionis et praeemi-nentiae hominibus quorum interest vel intererit,modernis et futuris quoque pro tempore consti-tuendis praesentem notitiam habituris harumserie committimus et mandamus firmiter,quatenus vos quoque a modo deinceps praeno-tatum fidelem nostrum Acacium Barcsai provestro vero et legitimo supremo bano cognoscereeidemque in omnibus consuetis et licitis rebusobedire et obtemperare, iudicia illius occeptare acomnessolitos proventus atque emolumentum adeandem functionem et honorem districtuum, deiure et ab antiquo spectantes, administrareadministrarique facere modis omnibus debeatis etteneamini. Secus non facturi. Prasentibusperlectis, exhibenti restitutis. In cuius reimemoriam firmitatemque perpetuam praesentesliteras nostras Acacio Barcsai clementer dandasduximus et concedendas. Datum in arceOnodiensi, die 20 Decembris 1644.G.Rakocy m.ppr.

Joannes SyalardiVicesecretarius m.pr.

Traducere:Noi Gheorghe Rákóczy, etc., dãm de ºtire

fãcând cunoscut tuturor cãrora li se cuvine princuprinsul scrisorii de faþã, cã deoarece ºtimfoarte bine cã este spre cea mai mare tãrie aprincipilor sã cerceteze îndeaproape ºi sã iaaminte din vreme în vreme la faptele ºi lalucrarea fiecãruia dintre credincioºii sãi ºi, pepotriva acestora, cel care va fi gãsit cã seremarcã mai mult prin virtute ºi binemeritã maimult faþã de patrie, sã-l umple chiar cu cele maimari onoruri, câºtiguri ºi demnitãþi, iar dacãunul ca acela s-ar afla pe o treaptã lumeascã astãrii de mijloc ori chiar pe cea mai de jos, sã-lridice imediat pe culmea unei dregãtorii maiînalte. Din acest motiv, cercetând îndeaproapefiecare clipã din viaþa, purtarea, vrednicia de zicu zi, precum ºi faptele strãlucite ºi meritulslujbelor credincioase ale credinciosului nostrunouã sincer iubit, ale de nobil neam domnuluiAcaþiu Barcsay de Bârcea Mare, familiar alcurþii noastre de pe treapta cea dintâi, pe care l-am aflat vrednic de a fi ridicat atât datoritãrâvnei strãmoºilor sãi cât ºi ale sale, (am hotãrâtsã-l ridicãm) la onoruri asemãnãtoare, anumedin dãrnicia noastrã princiarã, dând curs fiecãreimãrturii ºi având în vedere cã acesta, încã dinprimii ani ai tinereþii sale la Curtea noastrã,afându-se printre familiarii Cãmãrii noastre, afost crescut pe lângã noi ºi s-a umplut cusfinþenia unor purtãri lãudabile, a unei vieþicinstite ºi a unei cumpãtãri deosebite, cu carene-a fost alãturi încã din vremea tinereþii sale ºipânã în ziua de azi în toate ocaziile în care l-amfolosit, anume atunci când au trebuit sã fietrimise daruri la principii din provinciileînvecinate, dar mai cu seamã la conucãtorii ºidregãtorii de frunte ai neamului otomanilor ºimai ales în expediþia noastrã militarã de acum,pe care am fost siliþi sã o pornim în acest anpentru a rãzbuna ºi restabili libertatea neamuluinostru preaiubit ºi a acestei patrii, fiind dãruit cufuncþia de cãpitan al unor oºti ale noastre, cucare a respins încercãrile dãunãtoare aleduºmanilor, nimicind ºi învingând la cetateaJeszenyo (azi Jesenice, în Republica Cehia-C.F.) o mulþime deloc neînsemnatã dintrepedestraºii inamicilor noºtri, ºi s-a ilustrat prinbãrbãþia sa în treburi militare ºi prin statorniciadeosebitã a inimii sale faþã de noi, pe care le-adovedit cu vârf ºi îndesat, ºi nu ne îndoim defelcã, odatã cu sporirea în vârstã, le va arãta ºi înviitor mai mult, ca niºte pilde ale vredniciei ºisluijbelor credincioase.

Prin urmare, ca sã poatã afla chiar cu acestprilej deosebit manifestarea milostiviei ºi

197

dãrniciei noastre princare faþã de el, am hotãrâtcu milostivire sã-i dãm, sã-i dãruim ºi sã-ihãrãzim, dupã cum îi dãm ºi hãrãzim prinputerea scrisorii de faþã, pe timp cât va trãi,acestui Acaþiu Barcsay dregãtoria de ban supremal districtelor Caransebeº ºi Lugoj împreunã cuoricari venituri ºi vãmi de moarã obiºnuite aleacestora, care privesc ºi trebuie sã þinã de dreptºi din vechime de acea dregãtorie, anume în aºafel, ca el sã trebuie ºi sã fie dator sã ne prestezejurãmântul de credinþã pentru acea dregãtorie, sãstãruiascã în devoþiunea ºi credinþa pe caretrebuie sã ni le dovedeascã, sã ducã laîndeplinire cu credinþã scrisorile ºi poruncilenoastre, sã asigure administrarea dãrilorobiºnuite, sã pãstreze ºi sã fie pãstrat fiecaredintre magnaþii ºi nobilii acelor districte îndrepturile ºi libertãþile lor legitime ºi sãîndeplineascã cu credinþã ºi stãruinþã tot ceea cese socoteºte þine de îndatoririle sale, sãîmplineascã oricui judecata ºi dreptatea, sã fiespre ajutor administratorilor bunurilor noastredin aceleaºi districte întru propãºirea veniturilorºi treburilor noastre ºi nici sã nu se amestece sausã-ºi vâre mâinile în veniturile fiscului nostru.

De aceea, prin cuprinsul scrisorii de faþã vãpunem în vedere ºi vã poruncim cu tãrie vouã,tuturora ºi fiecãruia, celor de nobil neam,aleºilor ºi nobililor, asesorilor-juraþi ai scaunuluide judecatã ºi întregii obºti a nobililor dincomitatul Severinului, de asemenea juzilor ºijuraþilor ºi tuturor locuitorilor ºi localnicilor dintârgurile noastre Caransebeº ºi Lugoj, ba chiar ºituturor celorlalþi oameni de orice stare, condiþieºi treaptã ar fi, care se aflã acum sau care vor fiîn viitor, de acum ºi care vor fi rânduiþi încurgerea vremii ºi care vor vedea scrisoarea defaþã, ca de acum înainte voi sã-l cunoaºteþi peamintitul credincios al nostru Acaþiu Barcsaydrept adevãratul ºi legitimul vostru ban supremºi sunteþi obligaþi ºi datori sã-i daþi ascultare ºi sãi vã supuneþi în toate treburile obiºnuite ºiîngãduite de lege, sã primiþi judecãþile acestuiaºi sã împliniþi ºi sã faceþi sã fie împlinite toateveniturile ºi câºtigurile care privesc de drept ºidin vechime acea dregãtorie ºi slujbã adistrictelor. Altfel sã nu se facã. Dupã citireascrisorii de faþã, sã o restituiþi celui care aînfãþiºat-o. Spre amintirea ºi tãria veºnicã aacestui lucru am hotãrât sã dãm ºi sã hãrãzim cumilostivire scrisoarea noastrã de faþã amintituluiAcaþiu Barcsay. Datã în cetatea noastrã Onod, îna 20-a zi a lui decembrie 1 6 4 4.G. Rákóczy m.ppr.

Ioan Szalárdi,Vicesecretar m.pr.

ERGÄNZUNGEN UNDRICHTIGSTELLUNGEN ZUR

GESCHICHTE DER BANE VONKARANSEBESCH UND LUGOSCH

(16-17. JH)

Zusammenfassung

Aufgrund bis z.Z. völlig unbekannter oderwenig berücksichtigter Archivunterlagenwerden hauptsächlich drei noch kaum erforschteFragen aus der Geschichte der Bane vonKaransebesch und Lugosch in ein neues Lichtgerückt: ihre Ernennungsurkunden,Veränderungen ihrer Besitztumsverhältnisse vorund nach der Ernennung zum Banu,Richtigstellungen über ihre Ernennung bzw.Ausscheiden aus dem Amt. So darf festgestelltwerden, dass die am 13. September 1577 für denBanu Thomas Thorny/Thornyai (Turnea)ausgestellte siebenbürgische Fürstenurkundeihm das Amt nur durante beneplacito nostroverlieh. Im Fall des letzten Banu vonKaransebesch und Lugosch, Achatius Barcsay(1644-1658), betonte die Ernennungsurkunde,dass ihm die Würde vita ipsius duranteaufgetragen wurde. Beim Banu Simon Horváth(besser bekannt unter den Namen Simon Lodivon Trogir), einem dalmatinischen Condottiere,der sich in Diensten des damals (1603) inSiebenbürgen waltenden HabsburgerfeldherrnGeorg Basta befand, wird über dessen Amtszeitkein Wort verloren. Während dieErnennungsurkunde von Thomas Thornyhinsichtlich dessen Verdienste ziemlichwortkarg ist, und sich die des Simon Lodi diesegänzlich erspart, ist jene von Georg Rákóczy I.für Acatius Barcsay ausgestellte ein wahresPanegyrikon des Beschenkten. Auch sollhervorgehoben werden, dass im Fall vonThomas Thorny besonders seine Pflichtenhinsichtlich einer redlichen Verwaltung derfürstlichen Einkünfte betont wurden, währendbei Acatius Barcsay sowohl seine eigenenPfründe wie auch seine öffentliche Aufgaben alsBanu eine viel weitläufigere Berücksichtigungfanden. Bemerkt sei noch, dass eine bis dahin u.E. hoch geschätzte Meinung der Historiker,nämlich die siebenbürgischen Fürsten hätten beider Ernennung des Banu von Karansebesch undLugosch den Forderungen und Wünschen desLokaladels Rechnung getragen, weiterhin nichtmehr fest behauptet werden kann. Wenn schonmanche der Bane von Karansebesch undLugosch die dortige Gegend ihre Heimat nennendurften, so war ihre Amtszeit in der Regel sehr

198

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

kurz, mit der Ausnahme von Gregorius Bethlenvon Iktar (1560-1566), Grossonkel deszukünftigen siebenbürgischen Fürsten GabrielBethlen, und des schon erwähnten ThomasThorny (1577-1587). Andererseitsverzeichneten die aus dem benachbartenHunyader Komitat stammenden Bane PaulNagy von Deva (1617-1644) und AcatiusBarcsay von Nagy Bárcsa (1644-1658), derzukünftige siebenbürgische Fürst, die längstenAmszeiten. Nicht unerwähnt soll auch dieTatsache bleiben, dass viele der künftigen Baneüber kürzere oder längere Zeit beim Fürstenhoftreue Dienste als familiares, manchmal sogar alsBefehlshaber der fürstlichen Leibwachegeleistet hatten. Dafür wurden sie sowohl vorals auch nach der Ernennung zum Banu mitverschiedenen Schenkungen seitens des Fürstenbedacht. In der Regel waren es ganze Güter oderTeile deren, die sich vorwiegend im Albenser,Koloscher oder Hunyader Komitat befandenund die dem Fürsten infolge von Hochverrat(nota infidelitatis) oder Aussterben ihrerBesitzer ohne Nachkommen (ob defectumseminis) zugefallen waren. Auch sind unsSchenkungen bekannt, die als Pfand der vomFürsten vom jeweiligen Banu geliehenenGeldsummen galten.

Abschliessend sei bemerkt, dass ThomasThorny seine Amtszeit als Banu nicht, wie bisz.Z. angenommen, im Februar 1585abgeschlossen hat, sondern am Weihnachtstagdes Jahres 1587, wie es einer zeitgenössichenAufzeichnung zu entnehmen ist, aus dem Lebengeschieden ist.