Ânui LXVIII Arad, 22 Octomvrie 1944 Nr. 43

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , S T R . E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: Pr. Ilarion V . Fe lea A B O N A M E N T E :

P e n t r u 1 a n 3 o o L e i ; 6 l u n i i 5 o L e i

RELIGIA, CHESTIUNE PRIVATĂ?... C o m i t e t u l S o c i e t ă ţ i i S c r i i t o r i l o r R o m â n i ,

î n t r ' o ş e d i n ţ ă e x t r a o r d i n a r a , l u â n d î n d i s c u ţ i e „ P l a t f o r m a p a r t i d u l u i c o m u n i s t " , a c e r u t c a s ă s e c u p r i n d ă î n e a ş i „ s e p a r a r e a B i s e r i c i i d e S t a t " .

D â n d u - ş i s e a m a d e „ d u r i t a t e a e s p r e s i e i " ş i d e s u r p r i n d e r e a p e c a r e p r o p u n e r e a a c e a s t a a p r o d u s - o î n o p i n i a p u b l i c ă a ţ ă r i i , a d o u a z i S o c i e t a t e a S c r i i t o r i l o r a d a t u n n o u c o m u n i c a t , î n c a r e p r o p u n e r e a e s t e p a r a f r a z a t ă î n m o d u l u r m ă t o r : „ P u r i f i c a r e a ş i î n t ă r i r e a b i s e r i c i i p r i n l i b e r a r e a e i d e s u b t u t e l a s t a t u l u i ş i p r i n a -c e a s t a s e p a r a r e d e s p o v ă r a r e a b u g e t u l u i " .

N u ş t i m d é l a c i n e a v e n i t p r o p u n e r e a a -c e a s t a , n i c i d a c ă p r o b l e m a r a p o r t u r i l o r d i n t r e B i s e r i c ă ş i S t a t a p a r ţ i n e c e r c u r i l o r s e c r e t e a l e S o c i e t ă ţ i i S c r i i t o r i l o r R o m â n i , p r e z i d a t e d e d. V i c t o r E f t i m i u , U n l u c r u î n s ă ş t i m s i g u r , ş i a n u m e , c ă i d e e a s e p a r a ţ i e i B i s e r i c i i d e S t a t v i n e d i n p r e m i s a c ă „ r e l i g i a e s i e 6 c h e s t i u n e p r i v a t ă " , p a r t i c u l a r ă .

I e ş i t ă l a i v e a l ă î n v r e m u r i t u l b u r i , î n m o ­m e n t e d e e c l i p s ă a f o r ţ e l o r s p i r i t u a l e ş i a v i r ­t u ţ i l o r m o r a l e , c â n d r a ţ i u n e a l o g i c ă ş i e x p e ­r i e n ţ a i s t o r i c ă a u t r e b u i t s ă c e d e z e î n f a ţ a i m p u l s u r i l o r i n s t i n c t u a l e ş i a f o r ţ e l o r o a r b e a l e m a t e r i e i b r u t e , — p r e m i s a a c e a s t a e s t e f u n ­d a m e n t a l e r o n a t ă .

î n t â i d e t o a t e , n u e x i s t ă u n f e n o m e n s p i ­r i t u a l m a i u n i v e r s a l ş i m a i r o d n i c d e c â t t e l i ­g í a . I n z a d a r e d e c r e t a t ă „ c h e s t i u n e p r i v a t ă " , c ă c i o a f l ă m î n t o a t ă l u m e a , î n t o a t e v r e m u ­r i l e , l a t o a t e p o p o a r e l e . P r i n r e l i g i e a i e ş i t o m u l d i n a n i m a l i t a t e ş i d i n s â n u l e i s ' a u n ă s c u t a -ş e z ă m i n t e l e f u n d a m e n t a l e a l e v i e ţ i i c o l e c t i v e : f a m i l i a , s o c i e t a t e a , s t a t u l , ş c o a l a , ş t i i n ţ e l e , a r ­t e l e ş i î n g e n e r e c u l t u r a . C a s ă n u l u n g i m v o r b a , e s t e s u f i c i e n t s ă l u ă m d e m ă r t u r i e î n p r i v i n ţ a a c e a s t a n u m a i d o i d i n t r e c e i m a i m a r i s o c i o ­log i , c a r e n u p o t f i s u s p e c t a ţ i d e c r e d i n ţ e s a u s e n t i m e n t e r e l i g i o a s e : G u s t a v e i e B o n ş i E m i l e D u r k h e i m . P r i m u l s c r i e ; „ P e r p e t u i t a t e a z e i l o r

î n i s t o r i e a r a j u n g e p e n t r u a p r o b a c ă e i c o -r ă s p u n d u n o r t r e b u i n ţ e d e n e î n l ă t u r a t a l e s p i ­r i t u l u i . D a c ă o m e n i r e a ş i - a s c h i m b a t u n e o r i d i v i n i t ă ţ i l e , n i c i o d a t ă î n s ă n u s 'a l i p s i t d e e l e . M a i î n a i n t e d e - a r i d i c a p a l a t e r e g i l o r , o a m e n i i a u c l ă d i t l o c a ş u r i z e i l o r . T r e b u i n ţ a d e r e l i g i u n e î n f ă ţ i ş e a z ă a c e l a ş c a r a c t e r d e f i x i t a t e c a ş i c e ­l e l a l t e a s p i r a ţ i u n i f u n d a m e n t a l e a l e n a t u r i i n o a s t r e " . I a r E . D u r k h e i m î n c h e i e : „ S e p o a t e s p u n e , p e s c u r t , c ă a p r o a p e t o a t e i n s t i t u ţ i i l e s o c i a l e s u n t n ă s c u t e d i n r e l i g i e " , — A s t f e l s t â n d l u c r u r i l e , p r i n c i p i a l , t e z a c ă r e l i g i a e s t e o c h e s ­t i u n e p a r t i c u l a r ă e l i p s i t ă d e o r i c e t e m e i u l o ­g i c , i s t o r i c ş i p s i h o l o g i c .

D e c r e t a r e a r e l i g i e i d e c h e s t i e p r i v a t ă ş i s e p a r a r e a B i s e r i c i i d e S t a t , c a şi d e s p ă r ţ i r e a d i n t r e m o r a l ă ş i p o l i t i c ă , c o n s t i t u e u n a d i n t r e m a r i l e e r e s u r i a l e v r e m u r i l o r „ m o d e r n e " . J e ­n e a z ă p e o a m e n i v i r t u t e a ; n e m u l ţ u m e ş t e o r i c e p r i n c i p i u d e a u t o r i t a t e , s e v e r i t a t e ş i s a n c ţ i u n e m o r a l ă , c a r e p u n e f r â u i n s t i n c t e l o r ş i v i ţ i i l o r . O m u l „ l i b e r " r e f u z ă s ă m a i t r ă i a s c ă s u b i m p e ­r i u l r e l i g i e i ş i a l m o r a l e i , ^ d i n s i m p l u l m o t i v c ă s e r i o s i t a t e a v i e ţ i i r e l i g i o a s e ş i m o r a l e , c u o p r e -l i ş t e l e ş i i d e a l u r i l e l o r , s u n t ţ i n t e m a i î n d e ­p ă r t a t e d e c â t e p i d e r m a ş i s t o m a c u l . O m u ! v r e a s ă t r ă i a s c ă , i n t e n s , a n i m a l i c , e m a n c i p a t , e p i c u ­r e i c , l i b e r ş i t r a g i c , f ă r ă s ă - ş i d e a s e a m a c ă î n v o l u p t a t e a a c e a s t a s e a s c u n d e r o b i a c e a m a i d e p l â n s . F ă r ă d e r e l i g i e , s e c o b o a r ă î n a n i ­m a l i t a t e ş i s e c o n d u c e n u m a i p r i n p u t e r e a a r ­m e l o r . P r i n r e l i g i e s 'a r i d i c a t d i n a n i m a l i t a t e ; f ă r ă d e r e l i g i e s e î n t o a r c e i a r ă ş i „ l a n a t u r ă " . D e l a r a ţ i u n e l a i n s t i n c t ş i d e l a c o n ş t i i n ţ ă l a a -n î m a l i t a t e . I n e v o l u ţ i a a c e a s t a . î n t o a r s ă s e c o m ­p l a c e d e Jiinune o m u l c a r e î ş i p r o c l a m ă l i b e r ­t a t e a ş i i n d e p e n d e n ţ a f a ţ ă d e r e l i g i e ş i m o r a l ă . D e a c i t e n d i n ţ a d e a d e c l a r a r e l i g i a „ c h e s t i e p r i v a t ă " .

E v i d e n t c ă a t i t u d i n e a a c e a s t a f a ţ ă d e r e ­l i g i e e s t e p e c â t d e e r o n a t ă ş i e r e t i c ă , p e a t â t

Pag. 3 3 8 BISERICA fii SCOALĂ Nr. 43 — 22 Octomvrie 1944

d e d e z a s t r u o a s ă . P e n t r u o o a r e c a r e e c o n o m i e î n b u g e t u l S f a t u l u i , s e a d u c p a g u b e ş i d e f i c i t e i n c a l c u l a b i l e In d o m e n i u l p r o g r e s u l u i m o r a l . S t a t i s t i c i l e . p o p o a r e l o r a p u s e n e ş i a m e r i c a n e , î n c a r e s e p a r a ţ i a B i s e r i c i i d e S t a t e s t e o o p e r ă c o n s u m a t ă , ne a r a t ă c ă d e f i c i t u l m o r a l e î n ­s p ă i m â n t ă t o r . U c i d e r i l e , s i n u c i d e r i l e , d e l a p i d ă ­r i l e , v i o l u r i l e ş i t o a t e d e l i c t e l e ş i c r i m e l e s u n t î n c o n t i n u ă c r e ş t e r e ( V e z i : P. P. N e g u l e s c u : D e s t i n u l O m e n i r i i , v o i . I II ) ,

S 'ar p u t e a v o r b i d e o s e p a r a ţ i e a B i s e r i c i i d e S t a t d a c ă B i s e r i c a a r fi o i n s t i t u ţ i e o b s c u ­r a n t i s t ă ş i r e t a r d a t a r ă . D a r c â t ă v r e m e r e l i g i a j o a c ă u n r o l e m i n a m e n t e c u l t u r a l , d e a m e l i o ­r a r e m o r a l ă ş i d e s ă v â r ş i r e s p i r i t u a l ă a o m u ­l u i , i d e e a s e p a r a ţ i e i n u p o a t e i n s p i r a o a t i t u ­d i n e j u s t ă . C u m m o r a l a ş i c u l t u r a p o p o r u l u i n u e o c h e s t i e p a r t i c u l a r ă , c i u n a d e c e l m a i m a r e ş i i n c o n t e s t a b i l i n t e r e s c o m u n , n i c i r e l i g i a — c a r e i n s p i r ă m o r a l a ş i c u l t u r a — n u e s t e o c h e s t i e p r i v a t ă .

S'ar m a i p u t e a v o r b i d e o s e p a r a ţ i e d a c ă r e l i g i a a r fi o i n s t i t u ţ i e d e s u s ţ i n e r e ş i d e p r o ­p a g a n d ă a s u p e r s t i ţ i i l o r s a u o m a g i e i , — c e e a c e n u e c a z u l c u r e l i g i a c r e ş t i n ă . C r e ş t i n i s m u l a r e u n C r e z ş i o E v a n g h e l i e . N u v e d e m c a r e o p e r ă d e c u l t u r ă ar p u t e a s ă î n l o c u i a s c ă E v a n ­g h e l i a , ş i n u î n ţ e l e g e m c u m a r p u t e a a v e a c i ­n e v a p r e t e n ţ i i d e c u l t u r ă , f ă r ă s ă - ş i m o d e l e z e s p i r i t u l ş i s ă - ş i o r i e n t e z e c o n d u i t a d u p ă p r i n ­c i p i i l e E v a n g h e l i c i . . .

I n f i n e , s 'ar m a i p u t e a v o r b i d e o s e p a ­r a ţ i e , d a c ă B i s e r i c a ar u r m ă r i s c o p u r i p o l i t i c e ş i i n t e r e s e c e n t r i f u g a l e s a u c l e r i c a l e , f a ţ ă d e s c o p u r i l e ş i i n t e r e s e l e S t a t u l u i s a u a l e p o p o ­r u l u i . Ce l p u ţ i n B i s e r i c i i n o a s t r e , a s t f e l d e î n . v i n u î r i n u i s e p o t a d u c e . N i c i o a l t ă B i s e r i c ă n u a f o s t ş i n u e s t e a ş a a p r o a p e d e s u f l e t u l ş i d e a s p i r a ţ i i l e n e a m u l u i c a B i s e r i c a . D e a-p r o a p e d o u ă m i i d e a n i , e a a f o s t u n a c u p o ­p o r u l . B i s e r i c a a f o s t s u f l e t u l n e a m u l u i ş i n e a ­m u l t r u p u l B i s e r i c i i (V . G h . I s p i r ) . C â n d p o ­p o r u l s 'a b u c u r a t , s 'a b u c u r a t ş i e a , î m p r e u n ă c u e l . C â n d p o p o r u l a s u f e r i t l o v i r i ş i p r i g o a n e , a s u f e r i t ş i e a c u e l . C â n d n e a m u l a p l â n s , a p l â n s ş i e a , d a r n u u n p l â n s d e î n t r i s t a r e s a u d e d i s p e r a r e , c i u n u l d e î m b ă r b ă t a r e , d e m â n -g ă e r e ş i m â n t u i r e .

A p r o a p e d o u ă m i i d e a n i , e a a p ă s t r a t c u ­r a t ă c r e d i n ţ a d r e a p t ă ş i n e - a î n v ă ţ a t s ă i u b i m v i a ţ a s f â n t ă . D e c â n d n e ş t i m p e l u m e c a n e a m , e a n e - a p r i m i t în b r a ţ e l e e i d e m a m ă , n e - a o c r o t i t ş i n e - a p o v ă ţ u i t p r i n f u r t u n i l e v e a c u ­r i l o r , z i u a c a u n n o r l u m i n o s ş i n o a p t e a c a u n s t â l p d e J o c , f ă r ă . s ă n e p ă r ă s e a s c ă , s a u s ă

n e l a s e s ă n e d ă m d u p ă „ l e g i l e " e r e t i c e a l e A p o s u l u i .

D i n a s t f e l d e m o t i v e , r e l i g i a c r e ş t i n ă n u e o c h e s t i e p r i v a t ă , d u p ă c u m n i c i s ă n ă t a t e a , n i c i ş c o a l a , n i c i e d u c a ţ i a , n i c i m o r a l a , n i c i ş t i i n ţ a , n i c i a r t a , n i c i e c o n o m i a , n i c i s p o r t u l ş i n i c i u n a d i n ' r e f o r m e l e c u l t u r i i n u m a i s u n t c h e s t i i p r i v a t e . D i n t r e t o a t e a c e s t e a s e p a r e c ă r e l i g i a e s t e c e a m a i p u b l i c ă , î n t r e t o a t e f o r ­m e l e c u l t u r i i . N i c i a r t a , n i c i f i l o s o f i a , n i c i ş t i i n ţ a , n i c i u n a n u a r e p u b l i c i t a t e a r e l i g i e i .

E x i s t ă ş i o r e l i g i e s u b i e c t i v ă , i n t e r n ă , c a r e s e t r ă e ş t e î n c o n ş t i i n ţ ă . D a r e a s e c u l t i v ă ş i s e î n d r e a p t ă p r i n r e l i g i a o b i e c t i v ă , e x t e r n ă ; p r i n c u l t u l p u b l i c , c a r e s e d e s f ă ş u r ă î n b i s e ­r i c ă ; p r i n a m v o n , c a r e e s t e o ş c o a l ă p e r m a ­n e n t ă d e l u p t ă m i s i o n a r ă , d e c r i t i c ă s o c i a l ă ş i d e o r i e n t a r e s p i r i t u a l ă ; p r i n c ă r ţ i l e , ş c o l i l e , c â n t ă r i l e ş i m i s t i c i s m u l e i , c a r e î m b l â n z e ş t e i n ­s t i n c t e l e , u m a n i z e a z ă ş i s o l i d a r i z e a z ă c r e d i n ­c i o ş i i î n t r ' o s o c i e t a t e d e f r a ţ i b u n i ş i d e f i i l u m i n a ţ i a i a c e l u i a ş i T a t ă c e r e s c . C e e a c e î n ­s e a m n ă c ă r e l i g i a n u e s t e o c h e s t i e p a r t i c u l a r ă , ci î m p l i n e ş t e u n e m i n a m e n t e r o l p u b l i c , d e o r ­d i n s o c i a l , c u l t u r a l ş i m o r a l .

La u n p o p o r , c u m e a l n o s t r u , l a c a r e „ r â v n a r e l i g i o a s ă " , a d i c ă „ s o c o t e a l a c u v e ş n i c i a " , „a f o s t da c â n d l u m e a c a r a c t e r u l p r e c u m p ă ­n i t o r a l f i r i i l u i " ( S t r a b o ) , c a r e s 'a n ă s c u t d e ­o d a t ă r o m â n ş i c r e ş t i n , d e c l a r a r e a o f i c i a l ă a r e l i g i e i d e c h e s t i e p r i v a t ă ş i s e p a r a r e a B i s e ­r i c i i d e S t a t , a r fi n u n u m a i u n a b u z d e p u ­t e r e , d a r ş i o g r e ş a l ă n e i e r t a t ă , u n a d e v ă r a t a t e n t a t l a c u l t u r a e t i c ă , T a s u f l e t u l ş i v i i t o r u l n e a m u l u i .

B i s e r i c a e s t e „ e s p r e s i a p o p o r u l u i " ; t r ă e ş t e ş i l u c r e a z ă p e n t r u l u m i n a r e a , p r o g r e s u l ş i s a l ­v a r e a p o p o r u l u i , î n f i e c a r e s a t ş i o r a ş , î n m ă s u r ă m u l t m a i m a r e d e c â t t o a t e s o c i e t ă ţ i l e d e s c r i i ­t o r i ş i d e c â t t o a t e t e a t r e l e ş i c i n e m a t o g r a f e l e .

N u v e d e m , p r i n u r m a r e , c e m o t i v e p o n d e -x o a s e a r a v e a c i n e v a s ă p r e t i n d ă c ă r e l i g i a e o c h e s t i e p r i v a t ă ş i c ă î n c o n s e c i n ţ ă B i s e r i c a a r t r e b u i s e p a r a t ă d e S t a t , c â t ă v r e m e r a p o r ­t u r i l e a r m o n i o a s e d i n t r e e l e s u n t a t â t d e v e c h i , b i n e c u v â n t a t e ş i f e c u n d e . . . 4 )

*) C o n c e p ţ i a a c e a s t a , s ă n ă t o a s ă şi s a l v a t o a r e d e s p r e r a p o r t u ­

r i l e d i n t r e r e l i g i a c r e ş t i n ă şi S t a t , o r e p r e z i n t ă n u n u m a i B i s e r i c a ,

c i şi p a r t i d e l e p o l i t i c e r o m â n e ş t i . I n t r ' u n u l d i n p r o g r a m e l e l o r , t i p ă ­

r i t r e c e n t , se p o t c e t i a c e s t e r â n d u r i p r i v i t o a r e l a C u l t e :

„Ca în tot frământatul nostru trecut, religia şi morala creştină sunt fundamentele vieţii noastre de Stat şi spirituale.

„Menţinerea Bisericii creştine în rosturile ei tradiţio­nale, va fi una dintre preocupările noastre".

Nr. 43 - 22 Octomvrie 1944 BISERICA Şt ŞCOALA Pag. 339

Bilanţ bisericesc Se împlineşte cel de-al una mie nouăsute patru­

zeci şi patrulea an, de când Biserica lui Hristos acti­vează din toate puterile — şi în acelaş timp în mod paşnic — sub paza Duhului Sfânt, în vederea intra-nării împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi a reali­zării între oameni a unităţii de frăţietate prin iubirea creştină. Drumul pe care a trebuit să-1 străbată peste veacuri, pentru realizarea acestei împărăţii, a fost — aşa dupăcum ne relatează Istoria, mai mult spinos, plin de impasuri, decât neaccidentat. Şi, poate toc­mai datorită acestui fapt, acestui drum greu, este atât de consolidată şi invincibilă. Pentru pionerii ei, vremurile de răzmeriţă, de persecuţii, au fost cele mai bune prilejuri de verificare a tăriei lor sufleteşti, a rezistenţei lor spirituale; au fost cele mai nimerite momente de purificare, selecţionare şi întărire în cre­dinţa apărării adevărului evident, etern valabil şi accesibil tuturor, care e creştinismul. In astfel de vremuri de cumpănă, pe care — de altfel — le trăeşte şi omenirea de azi, — aceşti slujitori consacraţi s'au îndârjit şi mai mult în dorinţa fermă şi hotărîtă de a păstra tezaurul doctrinar al Bisericii neatins spre a-1 putea lăsa nealterat urmaşilor, gata fiind, la nevoie, să-şi dea până şi vieaţa, pentru atingerea acestui suprem şi nobil scop.

Tăria noastră sufletească o putem verifica şi astăzi, având în faţă aceleaşi vremuri de bejenie.

Parcă s'apropie cu paşi repezi ceasul în care va trebui să dăm seamă de tot ceea ce am realizat; ceas în care se va constata dacă mai putem fi utili omenirii sau nu.

Sunt unii oameni, destui de puţini, dar sunt, cari, cu o logică superficială încearcă să atace Bise­rica, ca şi când ea n'ar fi produs nimic folositor pen­tru omenire; că ar fi ceva prea puţin necesar şi că deci fiind inutilă, n'ar avea niciun rost în existenţa statelor.

Prezentarea unui mic bilanţ bisericesc, în aceste vremuri de cumpănă, este necesar pentru a arăta că Biserica îşi are activitatea ei optimă în societatea omenească pe de o parte, iar pe de alta să arătăm tuturor, că datorită acestei activităţi omul a putut primi calificativul de „superior" tuturor animalelor, creator de omenie şi progresist.

Pe lângă bunuri pur spirituale, pe care nimeni în lume nu ni le poate da, ca : numele de creştin, credinţa mântuitoare, vieaţa sfântă prin Sfintele Taine, independenţa faţă de rău şi sărbătorile; că ne-a dat, preotul, Biblia, bisericile înseşi, pacea cu Dumnezeu, datorită căror bunuri, omul poate deveni după mila şi harul lui Dumnezeu, un dumnezeu — creat — cum spune Sf. Simeon Noul Teolog; pe lângă aceste bu­nuri — cum zic - ne-a dat bunuri şi în domeniul ştiinţific, social, economic, bancar, educativ, etc.

Iată activitatea inventiva a oamenilor'slujitori ai Bisericii, precum şi aportul lor adus la opera de progres şi înălţare, pe scara valorilor- umanităţii.

Dacă mulţi dintre noi ne-am împărtăşit de bine­facerile lentilelor, cu ajutorul cărora să ne putem în­drepta vederea, spre a putea contempla şi admira măreţia lucrurilor manilor lui Dumnezeu, apoL acest mare bun se datoreşte unui slujitor, exclusiv, al Bise­ricii, călugărului Despina.

Dacă există astăzi pendula, 'atât de folositoare, invenţia ei îi revine tot unui consacrat al Bisericii: călugărului Gerbert, ajuns papă.

Câţi dintre cei iubitori de artă, nu interpretează melodii peste melodii, cari sunt expresia sufletului lor, cu ajutorul pianului, care nu este decât un urmaş al instrumentului heptacord născocit de călugărul Guy d'Arrezo, tot un devotat slujitor al Bisericii,

Şi dacă astăzi cinematograful este considerat un bun mijloc de educaţie şi recreaţie spirituală — pentru mulţi — apoi, acesta nu este altceva decât o imitaţie a lanternei magice realizata în lbSQ de iezuitul Kircher.

Cum s'ar putea exploata carierile de granit, pentru construcţia aSâtor locaşuri, dacă n'ar fi desco­perit praful de puşcă, călugărul Roger Bacon.

Vinul spumos a fost^combinat de chelarul Don Perignon dela o mănăstire...

Astăzi poate n'ar exista mătasă în Europa, dacă doi călugări n'ar fi adus-o din China.

Primele cooperative au apărut în 1831, înteme­iate de Buchez, om al Bisericii. "

Cele dintâi aşezăminte de ajutor reciproc purtau nume de sfinţi.

Prima casa^de asigurare socială a înfiinţat-o un patron evlavios, Leon Harmel; prima casa rurala ae stareţul Ragu; prima bancă agricolă de Miliceut; prima societate mutuală de asigurare contra incen­diilor de Pellud şi Essard; prima casa de retragere pentru bătrâni de Laurent-Castelet şi Duport, — cu toţii fiind însufleţiţi de învăţăturile religiei creştine.

Grădinile pentru copiii muncitorilor, locuinţe ieftine, au fost durate de o evlavioasă din Sedan, d-na Hervieux, de preotul Volpette, de un medic credincios Lancry şi de un preot deputat,. abatele Lemire.

Primul proect de lege,, pentru organizareasin­dicatelor se datoreşte şefului partidului social-creştin Albert de Mun, iar a pensiilor pentru muncitori epis­copului deputat Freppel.

Şi mulţi alţii, nu numai din Franţa, ci şi din alte ţări. (Ziarul ştiinţelor Nr. 29 din 11 Iulie 1944).

Iată, aşadar, o parte minimă din bilanţul Bise­ricii, menit să ne convingă, că această instituţie dumnezeească, nu este aşa de inutilă, dupăcum puţini - de altfel — o cred şi că ne-a fost, ne este şl ne

va îi sftiguful stâlp sigur, pe care omul îşi poate reazima vieaţa sa.

Având la bază atâtea realizări binefăcătoare date de Biserică, nu ne este îngăduită nicio şovăire, nici o clătinare, ci din contra să ,:vem o încredere oarbă în menirea noastră de creştinii şi o convin­gere fe rmă că ceea ce apărăm şi realizăm în dome­niul acesta, este de o calitate indestructibilă şi in­comparabilă, făcând parte, din categoria bunurilor şi adevărurilor spirituale etern* valabile.

Aportul nostru în, viitor adus omenirii v a con­sta în realizări nouL sau, cel puţin* în păstrarea cu tenacitate a ceea ce moştenim.

Cine are urechi de auzit să audă. Şi cine vrea să se convingă mai mult de aportul inegalabil pe care Biserica 1-a adus omenirii să cercet'eze mai de­parte înfăptuirile sale, putând astfel întregi bilanţul ei.

Teolog A v r a m P e t r i c

Păstorul de suflete eu zel apostolesc

( d u p ă D r . C r a m e r V . t r a d . d e S z a n y i F.)

D u h o v n i c u l : C â ş t i g a r e a c u n o ş t i n ţ e l o r t r e b u i n c i o a s e .

Mulţimea şi felurimea cazurilor, cari se pre­zintă în faţa duhovnicului la spovedanie, îi impun acestuia îndatorirea, sfântă şi de neînlăturat, de a şti, pe cât se poate, tot ceea ce este necesar şi fo­lositor la tratamentul, corect, al singuraticilor indivizi. Aci se ţine morala creştină cu toate regulile şi orânduirile sale, învăţătura despre căsătorie, o te­meinică cunoaştere a oamenilor, o temeinică orientare asupra indivizilor şi a împrejurărilor. Numai dacă e în clar cu toate acestea, va şti duhovnicul să-şi formeze o judecată sigură despre starea morală a penitentului şi despre tratamentul pe care trebue să-l aplice,' despre canon, despre deslegare şi despre obligaţiile p e cari le are penitentul, în urma păcatelor săvârşite', astfel încât şi conştiinţa Iui să fie liniştită şi binele sufletesc al penitentului să fie promovat. Numai aşa îl v a putea instrui, temeinic, pe penitent, în orice clipă şi în orice chestiune, a-i risipi nedu­meririle; a-i da îndrumările necesare spre o vieaţă virtuoasă. Cu un, cuvâ&t, numai astfel va şti să sa­tisfacă chemării sale de duhovnic adevărat.

R u g ă c i u n e a p l i n ă d e r â v n ă . -Spovedania îi oferă preotului multe prilejuri şi

motive pentru rugăciune. Şi deoarece duhovnicul cu zel apostolesc şi aşa e omul rugăciunii, duhovnicia oferă zelului său hrană abundentă. El se roagă: 1,. pentru sine şi 2, pentru penitenţi.

1. P e n t r u s ine .

Cu cât e mai îerbinte, în sufletul său, râvna, pentru preamărirea lui Dumnezeu şi pentru mântuirea' sufletelor şi, cu cât i-se oferă mai multe prilejuri de a munci, în scaunul mărturisirii, pentru amândouă, cu atât mai stăruitor se roagă pentru ajutorul gra­ţiei, ca să poată administra, cum se cuvine, taina mântuitoare a spovedaniei. Adeseori, dar îndeosebi înainte de a începe să spovedească, se roagă lui Dumnezeu să-i lumineze mintea, ca să-l poată cunoaşte, bine, pe penitent şi să-l trateze cum se cuvine. Se roagă ca să poată vorbi, corect, cu fiecare, mai bine zis, ca să afle ceea ce se potriveşte mai bine cu caracterul, împrejurările şi starea sufletească a fiecă­ruia şi ceea ce ar putea să aibe ecou mai puternic în inima penitentului, în vederea rezultatului urmărit. Cine ar putea să le facă toate acestea, fără sprijinul graţiei dumnezeeşti ?

Şi cu cât doreşte mai tare, ca toţi să se mân­tuiască şi niciunul să nu se depărteze dela spove­danie, fără de binecuvântare, cu atât mai vârtos se înalţă rugăciunea lui către ceriu. Cere putere şi stă­ruinţă pentru munca obositoare a spovedaniei şi pentru neplăcerile împreunate cu dânsa, apoi sigu­ranţă şi hotărâre pentru toate cazurile, când ar avea lipsă de aşa ceva. Se roagă lui Dumnezeu să-i ajute, ca să nu urmărească, prin spovedanie, niciodată, altceva decât a servi cauza lui Dumnezeu. Şi, în fine, mai cere ajutor şi împotriva primejdiilor, împreunate cu scaunul mărturisirii.

2, P e n t r u p e n i t e n ţ i .

Duhovnicul cu zel apostolesc se roagă ca Dum­nezeu să-i îndrume la spovedanie pe toţi aceia, cari au nevoie de dânsa, să le ajute să se pregătească bine şi să meargă la acel duhovnic, care poate să aibe mai • mare înfluinţă asupra sufletului lor. Se roagă pentru cei ce s'au spovedit, ca Dumnezeu să păzească, în sufletul lor, ceea ce a încolţit prin spo­vedanie. Şi câte alte motive nu are el să se roage pentru penitenţi, când se gândeşte, în urma expe­rienţelor făcute în scaunul mărturisirii, la nenumăra­tele rele şi primejdii, cari ameninţă sufletele ?

Păstorul de suflete cu zel apostolesc îşi aduce aminte de aceste rele, în toate rugăciunile sale şi la toate slujbele dumnezeeşti, ba, ceva mai mult, se sileşte să mărească puturea rugăciunilor sale, prin post şi abnegaţiune. Acest neam de demoni nu iese afară, decât prin rugăciune şi post, zice Domnul (Mt 17, 20). La apropierea unor astfel de zile sau anotimpuri, când are de a face cu mai mulţi peni­tenţi, se roagă şi-şi face deprinderile sale de cucer­nicie, cu râvnă îndoită, pentruca astfel să se coboare asupra penitenţilor, din belşug, binecuvântarea lui Dumnezeu.

S. Ş.

Nr. 43 - 22 Octomvrie 1944 BISERICA ŞI ŞCOALA Pag. 341

Meditaţii C u m s f i n ţ i i n e v ă d n e v o i l e n o a s t r e ş i n e

a u d î n r u g ă c i u n i l e n o a s t r e ? Aceasta putem să o înţelegem prin comparaţie. Presu-

punem că suntem transferaţi în soare. Suntem uniţi cu el Soarele cu razele sale luminează nu r.umai întreg pămân­tul, ci şi fiecare grăunte de nisip. In cazul acesta şi voi deasemeni vedeţi întreg pământul, deşi sunteţi r.umai o parte infimă în comparaţie cu soarele; sunteţi, aşa zicând, numai o rază de lumină din miliardele de raze ale soa relui. Dar având în vedere că sunteţi uni cu soarele, raza aceasta participă strâns legată cu soarele la luminarea lumii întregi. Astfel şi sufletul celui sfânt, unindu-se cu Dumnezeu, soare e spiritual, vede împreună cu acest soare luminător al întregei lumi, pe toţi oamenii ca şi nevoile tuturor celor ce se roagă.

* * * A i î n v ă ţ a t s ă v e z i p e D u m n e z e u î n a i n t e a

t a c a R a ţ i u n e a a t o t p r e z e n t ă , c a C u v â n t u l p u r u ­r e a v i u ş i a c t i v , c a D u h u l d ă t ă t o r d e v i a ţ ă ?

Sfânta Scriptură este depozitarul Cugetului, Cuvân-tului şi Spiritului dumnezeesc. Ceeace rezultă clar din cu­vintele Mântuitorului: „Cuvintele pe cari vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă" (Ioan 6, 63).

Scriptura sfinţilor părinţi de asemenea este o expresie a Cugetului, Cuvântului şi a Duhului, dar cu o mare contri­buţie deja a spiritului omenesc. Iar ceeace priveşte operele obişnuite, profane, acelea sunt creaţii ale spiritului pur uman decăzut, împreunat cu lumea pământească prin obiceiuri, interese şi dorinţe senzuale. In Sf. Scriptură noi vedem nu numai pe Dumnezeu, dar şi pe noi, pentrucă stăm faţa în faţă. Deci, în cuvântul lui Dum-ezeu, noi oamenii avem posibihtatea să ne cunoaştem noi pe noi şi să umblam tot­odată ca in prezenţa Lui.

* * Pe om, c u v â n t u l sau ¡1 face nemuritor, pentrucă

acest cuvânt se aude şi după dispariţia lui. Mor eu, mori tu, dar cuvântul nostru va răsuna şi după noi.

Şi intr'adevăr, câte cuvinte nemuritoare au lăsat cei răposaţi demult, dar cari cuvinte totuş trăe-c pe buzele omenirei întregi, lată cât de viabil este cuvântul, chiar omenesc I Dar cu atât mai mult este cuvântul lui Dum­nezeu. Acest cuvânt întrece veacurile. El va trăi şi va lucra deapururea.

* * *

D u m n e z e u e s t e c u g e t a r e a ( i d e i a ) c r e a t o a r e , v i e ş i d ă t ă t o a r e d e v i a ţ ă . Toţi aceia, care prin cu­getul lor se îndepărtează de această Cugttare şi sunt stă­pâniţi numai de preocupări materiale, de bunuri pieritoare, cad in păcat.

Dar păcatul nostru devine şi mai mare dacă în timpul serviciului divin, sau in timpul rugăciuni*, gândul nostru rătăceşte afară de cele sfinte. In felul acesta ofensăm Dumnezeirea, care a trebuit să fie atunci contopită cu în­treagă fiinţa noastră.

* * *

D u m n e z e u e s t e d r a g o s t e . Atunci cum pot să rabd in inima mea chiar şi numai o umbră de ură ?

Să moară în mine toata răutatea şi inima mea să se umple de parfumul binemirositor al blăndeţei. Şi tu, frate, fă totul ca dragostea dumnezeeascâ să învingă în tine răutatea satanică, care te îndeamnă mereu la ură şi nedreptate.

Răutatea este ucigaşul sufletului şi al trupului tău Ea te arde, te sugrumă şi torturează.

Nimeni, fiind stăpânit de ură, să nu se apropie dc prestolul dragostei dumnezeeşti.

D u p ă I. S. K. d e A . C.

Despre ce să predicăm? In Dumineca 24-a după Rusalii (29 Oct. 1944),

vom vorbi despre LITURGHIA CREDINCIOŞILOR III: ÎNDEMNUL LA IUBIRE ŞI MĂRTURISIREA CREDINŢEI.

Este un adevăr în deobşte cunoscut că jertia de pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a isvorât din nemărginita iubire a lui Dumnezeu faţă de om. Insuş Mântuitorul Hristos a exprimat în repe­tate rânduri acest adevăr (In. 3,16 ; 15, 13), iar sfin­ţiţii scriitori, cari sub călăuza Duhului Sfânt au scris cărţiile Sf. Scripturi, întăresc şi ei prin mărturisirea lor acelaş adevăr. Sf. Evanghelist Ioan de pildă, vor­bind despre acest dumnezeesc isvor, scrie între al­tele : „In aceasta s'a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul-născut l-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem. In a-ceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a tri­mis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre" (I In. 4, 9-10).

Pe temeiul acestei revărsări de iubire cerească, ca şi pe baza adevărului exprimat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos că iubirea este cea mai mare poruncă din lege (Mt. 22, 37—40; Mc. 12, 3 0 - 3 1 ; Lc. 10, 27), Biserica noastră a obişnuit, încă dintru începutul ei, ca sf. Liturghie, în decursul căreia se reproduce în chip nesângeros jertfa de pe cruce, să se săvârşească întotdeauna într'o înaltă atmosferă de iubire şi de înfrăţire creştinească între toţi. Nu se putea ca dela plinirea celei mai nepătrunse taine a creştinătăţii, când pâinea şi vinul, prin venirea Sf. Duh, se prefac în Trupul şi Sângele Celui răstignit, să lipsiască însăş dumnezeescul isvor din care a por­nit revărsarea ei mântuitoare pentru noi. Nu se pu­tea ca dela cea mai sfântă slujbă, în care omul are prilejul de a se uni prin sf. Cuminecătură cu însăş Stăpânul Său, să lipsiască tocmai ceea ce formează trăsătura de bază a dumnezeirii Lui. „Dumnezeu este iubire - spune sf. Evanghelist Ioan — şi cel ce ră­mâne în iubire, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu ră­mâne în El" (I In. 4, 16). La o astfel de iubire caută

să ne determine şi slujba sî. noastre Liturghii prin îndemnnrile ce ni le face îndată după ectenia cere­rilor, îndemnuri pe cari dacă le vom urma întru to­tul, ne vom face în adevăr vreanici şi de aducerea înfricoşatei jertîe şi de împărtăşirea cu vrednicie din darurile ei.

Seria acestor îndemnuri la iubire şi la creşti­nească înfrăţire între toţi, preotul o începe prin cu­vintele : „Pace tuturor", cuvinte prin cari el, ca slu­jitor al dumnezeieştei slujbe, doreşte şi împărtăşeşte tuturor credincioşilor prezenţi pacea şi iertarea de­plină, îndemnându-i totodată ca şi ei s'o facă aceasta faţă de toţi aceia cari le-au greşit. La acest îndemn slujitorul adaugă apoi : „Să ne iubim unii pre alţii ca într'un gând să mărturisim", iar cântăreţii şi popo­rul, urmând acestui îndemn, mărturisesc într'un glas : „Pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită".

In biserica veche, când răsuna acest îndemn al preotului, credincioşii se sărutau unii pe alţii, băr­baţii cu bărbaţi şi femeile cu femei, arătând prin a-ceasta că orice mânie sau vrăjmăşie a dispărut din inima lor şi că toţi sunt pătrunşi de aceeaş dragoste nefăţarnică întru Hristos Iisus. Cu vremea însă a-ceastă „sărutare a păcii" a fost părăsită din cauza unor abuzuri şi pentru ca nu cumva să se dea pri­lej de sminteală şi să se tulbure în acest chip sfin­ţenia slujbei ce se plinia acum. Dar cu toate aces­tea, urmele acestei sărutări a rămas până astăzi în lucrarea sf. noastre Liturghii. Căci în timp ce strana cântă: „Pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh"... preotul se închină cucernic în faţa sf. Mese, zicând : „lubite-voiu, Doamne, virtutea mea. Domnul este în­tărirea şi scăparea mea şi isbăvitorul meu" şi sărută apoi pe rând în semn de deosebită cinstire sf. Disc, sî. Potir şi sf. Prestol. Iar când slujesc la sf. Litur­ghie mai mulţi preoţi, după sărutarea sfintelor, se să­rută unii pe alţii pe umăr, zicând cel mai mare : „Hristos în mijlocul nostru", iar celălalt răspunzân-du-i: „Este şi va fi". Cu această sărutare sfinţiţii slujitori îsi arată în chip văzut participarea lor desă­vârşită la marea iubire ce trebue să stăpâniască în acest moment pe toţi aceia cari participă la aduce­rea nesângeroasei jertfe a sf. noastre Liturghii.

Deşi „sărutarea păcii" a dispărut cu vremea din uzul bisericii noastre, totuşi înţelesul ei adânc ca şi urmarea îndemnului de a ne iubi unii pe alţii a ră­mas până astăzi ca o condiţie esenţială a plinirii cu vrednicie a jertfei celei fără de sânge. Porunca care stă la temelia lor, nu este porunca unui simplu om, ci este porunca legii celei noui ridicată la cea mai înaltă valoare chiar de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Poruncă nou vă dau: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum v'am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul" - spunea Mântuitorul Aposto­lilor Săi. Cine nu împlineşte în viaţa lui această po­

runcă de temelie a legii celei noui, cine nu operează în inima lui în momentul când participă la aduce­rea sfintei jertfe lucrarea de curăţire a oricărui gând vrăjmaş, cine nu îmbrăţişează acum în sufletul ^sâu, lesne iertător, pe toţi aceia cari i-au greşit cu ceva, unul ca acesta nu se va alege cu nimic folositor din lucrarea măreaţă a sf. noastre Liturghii. Inzădar va zice unul ca acesta: „Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său urăşte... căci cel ce nu iubeşte pe fra­tele său, pe care îl vede, nu poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l vede", după cum se exprimă sf. Evanghelist Ioan (I In. 4, 20). De aceea când auzi la sf. Liturgie îndemnul preotului: „Să ne iubim unii pe alţii..." şi aducându-ţi aminte de aceste înalte adevăruri, scoate mai întâi din inima ta toată ura şi toată duşmănia ce o ai împotriva cuiva şi iertân-du-1 în chip deplin, învălue-1 în flacăra iubitoare a inimii tale şi aşa participă mai departe la înfricoşata jertfă ce se sa plini în curând. Numai dacă vei lucra în acest chip vei putea şi tu să mărturiseşti în mod cuviincios, împreună ceilalţi, pre Tatăl cel ce ne-a creat dintru început, pre Fiul cel ce ne-a mântuit prin jertfa Lui şi pre Sfântul Duh cel ce ne um­breşte şi ne sfinţeşte pe toţi cu harul Său. Numai după ce ai îmbrăţişat cu iubire creştinească pe toţi fraţii tăi în Hristos, vei putea să aduci în chip vred­nic înaintea lui Dumnezeu darul rugăciunilor tale şi să te împărtăşeşti cu vrednicie din măreaţa Taină ce se va plini pe sf. Altar. Exprimând acest adevăr, sf. Simeon Tasalonicul, spune între altele: „ Trebue să ne iubim unul pe cdtul pentrucă şi Hristos s'a jertfit din dragoste" iar „cei ce vor să_se împărtă-şiască cu Dânsul nu trebue a se aproprla de ţinerea mâinei" căci „în veacul viitor toţi vor fi prieteni lip­sind vrăjmăşia, căci vrăjmaşii se vor goni".1)

După îndemnul la iubire, preotul trăgând per­deaua de pe uşile împărăteşti, pronunţă un alt în­demn: „Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte", la care un alt preot dacă este de faţă, sau un cân­tăreţ citeşte în auzul tuturor „Simbolul Credinţei" sau Crezul. După îndemnul la iubire nefăţărită ur­mează deci îndemnul la mărturisirea credinţei însăş. „Fără credinţă nu este cu putinţă a plăcea lui Dum­nezeu..." scrie sf. Apostol Pavel (Evei 11,6) . Fără credinţă însă nu poţi participa în chip vrednic nici la aducerea înfricoşatei jertfe a sf. Liturghii şi nici nu te poţi împărtăşi din darurile ei. Căci fără cre­dinţă toată lucrarea tainică a sfintei noastre Liturghii ar rămâne doar ceva extern, ceva trecător, iar îm­părtăşirea cu darurile ei ar părea doar o simplă îm-părtăşire^ cu pâinea şi vinul văzut de ochii noştri trupeşti. Credinţa este aceea care dă adevăratul în­ţeles sf. noastre Liturghii, credinţa este aceea care luminează taina ei înfricoşătoare şi tot credinţa este aceea care face să şi rodiască în noi darurile sale

h Op. cit. p . 263.

mântuitoare. De aceea această credinţă trebue să o şi mărturisim acum, pentru ca în chipul acesta, după arătarea iubirii faţă de aproapele, să facem şi dovada că în adevăr credem în Dumnezeul cel întreit, din a cărui bunătate a isvorât şi nesângeroasa jertfă ce se va plini nu peste mult.

In timpurile vechi cuvintele preotului: „Uşile, uşile..." aveau însă şi o altă menire. Ele atrăgeau luarea aminte celor cari păziau uşile bisericii ca să fie deosebit de etenţi în împlinirea rostului lor, ca nu cumva să intre cineva din cei nevrednici la dumne­zeiasca slujbă şi să o necinstească prin prezenţa'lui. Astăzi însă aceste cuvinte, rostite de preot îndată după îndemnul la iubire unul faţă de altul, au înţe­lesul că toţi cei prezenţi la sf. slujbă sunt datori să-şi închidă şi să-şi păzească cu străşnicie porţile inimii lor, pentru ca nu cumva să pătrundă întrân-sele vre'un gând pământesc de vrăjmăşie, care să tulbure comunitatea de iubire şi de credinţă ce tre­bue realizată în aceste momente deosebit de înălţă­toare din cuprinsul sî. noastre Liturghii. Iar prin cu­vintele: „cu înţelepciune să luăm aminte", suntem îndemnaţi apoi ca „să fim cu deplină atenţiune la pronunţarea simbolului credinţei şi cunoscându-l şi în-ţelegându-l, cu duh recules să păşim la sacrificiul mistic şi de viaţă făcător".!)

Cine a urmărit cu atenţie acest moment din cuprinsul sf. Liturghii, a putut vedea că în timp ce se rosteşte Crezul, preotul descopere sf. daruri şi clatină deasupra acestora sf. Aer. Această descope­rire o face acum pentru ca mărturisirea credinţei să se facă chiar înaintea feţii Mântuitorului, care este închipuit aci prin sf.- A gneţ. Clătinarea sf. Aer în­semnează apoi suflarea sfântului Duh, care în chip tainic adumbreşte sfintele daruri şi le va preface în curând în Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

înţelegând în acest chip lucrarea lor, să ne stră­duim ca prin iubirea sinceră dintre noi şi prin măr­turisirea curată a dreptei credinţe, să ne şi facem vrednici de pogorîrea Lui peste darurile ce sunt puse înainte, pentru ca din gustarea lor să ne sfinţim şi noi în adevăr. T.

i ) Sf. Gherman al Constantinopolului. Cit. după Dr. V. Mitrofanovici op. cit. p. 563.

Informaţiimi • I. P. S. S. MITROPOLITUL NICOLAE al Arr

dealului, după desrobirea Clujului, a adresat clerului şi poporului dreptcredincios o scrisoare pastorală, în care arată că drumul biruinţei româneşti este deschis. După Cluj, continuă L P. Sfinţia Sa, „în scurtă vreme întreg pământul Ardealului va îi eliberat. Prin aceasta va fi încheiat, definitiv şi pentru totdeauna, procesul istoric dintre noi şi vecinii noştri din Apus. Dreptatea

noastră a triumfat. S'a împlinit şi în acest caz cu­vântul Scripturii: Dumnezeu celor mândri le stă îm­potrivă, iar celor smeriţi le dă dar".

„Cuvine-se, iubiţii mei, ca din mijlocul bucuriei noastre de astăzi să ne plecăm sufletele înaintea bunului Dumnezeu şi să-i mulţumim pentru ocrotirea de care nu ne-a lipsit nici în ceasul acesta greu al istoriei noastre. Să-i făgăduim că, drept mulţumită, de aici înainte vom asculta şi mai deplin de voia Lui şi vom împlini poruncile Lui.

„Să-i mulţumim cu iubire Oastei noastre pentru vitejia ei şi pentru jertfa nepreţuită de sânge prin care a pecetluit din nou dreptul nostru de stăpânire asupra întregului pământ strămoşesc al Ardealului.

„Cu simţeminte de adâncă recunoştinţă şi de admiraţie mulţumim şi puternicei Oaste Sovietice, aliata noastră, pentnTmarele ajutor pe care ni I'a dat şi pe care nu-1 vom uita niciodată, pentru înfăp­tuirea dreptelor revendicări ale Ţării noastre.

„Prin faptele"de arme ale trupelor române şi sovietice, părţile cotropite din Episcopiile noastre de Cluj şi Oradea, ca şi întreaga Eparhie a Maramură-şului, au fost eliberate - sau sunt pe calea eliberării.

„De-acum, Prea Sfinţiţii arhipăstori ai acelor Episcopii se vor putea înapoia în mijlocul turmei dreptcredincioase, care-i aşteaptă cu dragoste.

„îmbrăţişăm cu inimă caldă pe fraţii noştri în­torşi la sânul patriei-mame,' cu cari împreună îi vom lucra ogoarele, îi vom apăra hotarele, în libertate ne vom desfăşura puterile sufletului cu cari a înzestrat Dumnezeu naţia românească şi ne vom împlini me­nirea în lume, între celelate popoare ale ei..."

• BISESICA ŞI STATUL ROMÂN. Sub acest titlu, un ziar din Capitală, sub semnătura dlui Raul Crăciun, dă un foarte substanţial răspuns comitetului Societăţii Scriitorilor Români, care a lansat, într'un comunicat, ideea separării Bisericii de Stat. Redăm aci, din acel răspuns, următorele pasagii:

„Dacă neamul românesc n'a cunoscut-o până as­tăzi, şi dacă nimeni nu s'a încumetat până acum să arunce în mijlocul lui această sămânţă de satanică învrăjbire, se datoreşte faptului că Biserica creştină a fost din zorii înfiripărei "noastre ca naţiune ade­vărată piatră de temelie a închegărei naţionale şi alcătuirei sociale a românilor de pretutindeni, făcând parte integrantă din însăşi fiinţa şi structura sufle­tească a întregului nostru popor.

„Pentru neamul românesc, în evoluţia lui secu­lară, religia şi Biserica creştină n'au fost un narco­tic care să-i slăbească însuşirile şi să-i adoarmă ener­giile, dar izvor de conştiinţă şi afirmare naţională şi coheziune socială, suprem ajutor în cele mai grele cotituri ale istoriei, în care deapururi prelaţii şi voe-vozii noştri apar mână în mână laolaltă, pentru a înfrunta toate furtunile care se abăteau asupra nea­mului, scoţându-I Ia luminişul zilelor mai bune.

„Noi n'am ştiut niciodată ce sunt rivalităţile dintre Biserică şi statul laic; neamul românesc n'a cunoscut prigonirile religioase, dimpotrivă, pătruns de larga toleranţă a dogmelor creştine, la noi au gă­sit adăpost prigoniţii tuturor credinţelor, iar statul nostru a ajutat şi organizat cultele tuturor minorităţi­lor, cu conştiinţa că orice religie, — ori cum s'ar chema Dumnezeul ei, - alcătueşte o disciplină morală.

„Contribuţia pe care a adus-o Biserica creştină pe tărâmul naţional, spiritual şi cultural este prodi­gioasă. Dincoace de munţi (adică în Vechiul Regat. N. red.) începând cu Dosoîtei, luminatul căturar al primelor noastre începuturi şi sfârşind cu ascetul Ve­ni amin Costachi, care murind sărac, în chilia lui să­racă, şi-a concretizat întreaga trudă a vieţei lui în cuvintele „Totul ce mi-a stat în putinţă am făcut ca să sporesc şi cu sfatul şi cu fapta înflorirea sfintei Biserici şi a Patriei", rămân chipuri încrustate pentru vecie în istoria neamului.

„Dincolo de munţi (adică în Ardeal. N. red.), lupta marilor ierarhi ai celor două biserici creştine ardelene, este însăşi lupta pentru afirmarea şi revendicarea drepturilor neamului românesc. înfruntând secole dea-rândul toate prigoanele şi îndurând întreg martirolo-giul bestialităţei cotropitorilor, ei au fost trâmbiţaşii neînfricaţi ai libertăţilor, promotorii şi conducătorii tuturor marilor mişcări. Andrei Şaguna şi Timotei Cipariu au fost adevărate incarnaţiuni ale aspiraţiu-nilor seculare ale românimei ardelene şi luminoase faruri de cultură pentru întregul popor românesc.

„La noi nu poate fi dar vorba de separaţia Bi-sericei de stat, fiindcă Biserica se confundă cu însăşi fiinţa statului român.

„Şi dacă acei care formulează dezideratul acesta, o fac în numele ideilor democratice, — căci acum, chemaţi sau nechemaţi, apostoli improvizaţi ai de­mocraţiei, răsar pentru a supralicita din toate un­gherele, — aceştia se obosesc degeaba, fiindcă dog­mele creştine şi întreaga aşezare a Bisericei noastre, sunt expresia vie a celei mai largi şi mai curate democraţii".

B IN ŞEDINŢA BISERICEASCĂ a Ven. Consi-Iui Eparhial din 17 Oct. c. Pr. Oct. Macovei, refugiat din Bucovina, a fost numit într'un post vacant dela Catedrală. Au mai fost numiţi confesori militari locali Pr. N. Ardelean în Pecica şi T. Şiclovan în Rovine. In anul I la Teologie au fost primiţi studenţii: Ioan Fodor din Curechiu — Hunedoara, Nicolae Balta din Hălmagiu, Silviu Mariş din Pogăneşti — Hunedoara, Mircea Bornemisa din Almaş-Sălişte (Hunedoara), Ilie Cătană din Şeitin, Nic. Cândea din Chinchiş-Târ-nava-mică, Ioan Mizu din Păuliş, Rom. Şiclovan din Pecica, Iacob Petru refugiat din Tg. Mureş, Dumitru Popoviciu din Şeitin şi Dim. Bârna din Arad. Data începerii cursurilor se va anunţa ulterior.

Şcoala de Duminecă 1

4 4 . P r o g r a m pent ru D u m i n e c a 2 9 O c t . 1944 .

/ Rugăciune: împărate ceresc... 2. Cântare comună: Mărire. Binecuvintează su­

flete al meu... 3-4. Cetirea Evangheliei: (Luca 8, 41—56) şi

Apostolului zilei (Efeseni 2, 1 4 - 2 2 ) cu tâlcuire. 5. Cântare comună: Ascultă Doamne... (70. Cânt.

rel. pag. 95). 6. Cetire din V. T.: Poporul cere rege. (Cartea

I. Regi c. 8). 7. Poveţe morale: Despre doftori şi leacuri de

boală. (Cartea înţel. lui Is. Sir. c. 38). 8. Intercalări: (Poezii rel. e t c ) . 9. Cântare comună: Către Născătoarea... (70

Cânt. rel. p. 126). 10. Rugăciune: încă ne rugăm Ţie... (Liturghier

pg. 149). *

(A se vedea „Instrucţiunile" din Nr. 1 1943). A.

Nr. 3566/1944.

Comunicate Sunt menţionaţi cu laudă Cucernicii Preoţi, cari,

în urma raportului Inspectoratului Şcolar al judeţului Arad Nr. 415/1944, au suplinit în şcoală pe dnii în­văţători plecaţi la datorie faţă de Patrie în anul şcolar 1943/1944 şi anume:

1. Pr. Petru Păcurar — Berechiu. 2. Pr. Iustin Monţia — Şicula. 3. Pr. Emil Borza — Colonia Traian. 4. Pr. Ioan Popa — Corbeşti şi 5. Pr. Victor Corpadea — Roşia Nouă. Pentru instruirea de cor bisericesc cu şcolarii

şi tineretul E. E. şi P. P., ca adaus la Comunicatul Nr. 2773 se aduc laude Cucernicilor Preoţi catiheţi:

2. Pr. Ioan Faur din Şimand şi 2. Pr. Virgil Bulz din Gurahonţ. Arad, la 10 Octomvrie 1944.

f ANDREI Ic. Stavr. Caius Turicu Episcop. consilier, ref. eparhial .

Nr. 3852/1944. Ierodiaconul Nil Ioaniţiu dela Sf. Mănăstire Co-

zia, jud. Vâlcea, a fost exclus din monahism. Arad, Ia 13 Octomvrie 1944.

Consiliul Eparhial

„împotriva tuturor acelora care o combat, sau o prigonesc, Biserica păstrează, dealungul veacurilor, o biruinţă şi o răzbunare sigură: răzbunarea sa e de-a se ruga pentru ei, iar biruinţa e de-a le supravieţui totdeauna" (Montalambert).

f ipogra f i a D i e c e z a n ă A r a d , Inreg. Cam. Ind . şi Com. N r . 4246 /19J1 . T i p ă r i t 20 X 1944