J U R N A L U L R O M Å N I E I 1 9 8 9 – A C U M D O U å Z E C I D E A N I

Num`rul 1 1 ianuarie 1989 4 PAGINI – DISTRIBUIT |MPREUNå CU JURNALUL NA}IONAL

„FIE CA ANUL NOU PE CARE |L |NCEPEM Så ADUCå POPORULUI NOSTRUNOI {I MåRE}E |MPLINIRI |N TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE, SåASIGURE RIDICAREA PATRIEI NOASTRE PE NOI CULMI DE PROGRES {ICIVILIZA}IE, DE BUNåSTARE {I FERICIRE A POPORULUI, PE CELE MAI|NALTE CULMI ALE CIVILIZA}IEI SOCIALISTE {I COMUNISTE, Så DUCåLA |NTåRIREA {I MAI PUTERNICå A FOR}EI MATERIALE {I SPIRITUALE,A INDEPENDEN}EI {I SUVERANITå}II ROMÅNIEI!“ NICOLAE CEAU{ESCU

JURNALULZILEI

A căzut prost – în zi de duminică –Anul Nou în 1989. Zilele lui libere nusunt decât două – duminică și luni.Românii își revin după petrecere. Ra-dioul și televiziunea preiau în pro-gram normal știrile de „deschidere“– mesajul lui Ceaușescu pentru NoulAn, angajamentele oamenilor mun-cii, ziua națională a Cubei și Sudanu-lui, aniversarea revoluției pales-tiniene. Nimic public despre urgen-țele salvării chemate de petrecăreți,beții ori scandaluri.

Oficial, România sărbătorește in-trarea în noul an în deplină ordine șidisciplină. Se fac planuri de viitor,defalcate după programul partidului,iar în plan personal oamenii munciiîși „programează“ copii și nepoți.

((CCoonnttiinnuuaarree \\nn ppaagg.. aa IIIIII--aa))

Copilul anului 1989

În noua tradiție a sărbătoririiAnului Nou, în programul tele-viziunii dintre orele 23:00 și24:00 erau plasate Plugușorul,Hora Unirii și Mesajul conducă-torului către popor. După obiș-nuitele de-acum riguroase se-lecții, în Plugușor apăruseră și„copiii-ani“: copilul care per-sonifică Anul Vechi preda ștafe-ta Noului An.

Iată cum îl prezintă revistaCutezătorii pe „șoimul patriei“care-a fost tânărul an 1989:

„Se numește Marius CosminNicolae, este șoim al patriei șiunul dintre cei mai îndrăgițicopii de la Grădinița nr. 246 dinCapitală. Și mai este... cel care aîntruchipat într-un mod atât despontan și entuziast – în cadrultradiționalei sărbători a Plugu-șorului – Anul 1989.

Și o frumoasă coincidență: înziua în care Cosmin sărbătoreaîntr-un cadru deosebit urărilepentru noul an, el împlineavârsta de 5 ani. Să-i urăm și noiun viitor bogat în împliniri, pemăsura viitorului minunat alpatriei dragi“. Lavinia BETEA

CALENDAR1 ianuarie 1989

Soarele a răsărit la 7:52 și a apus la16:47

Luna a răsărit la 1:21 și a apus la12:03

Sărbătoare creștinăTăierea împrejur cea după trup

a Domnului; Sf. Vasile cel Mare(Anul Nou)

Petrecerea s-a ținut la Club-bazin Floreasca. Eirămăseseră cu fixul întâlnirilor de „club“ din vremea„tinereții revoluționare“, când în sarcinile orga-nizației comuniste clandestine intra și înființarea decluburi muncitorești. Suna bine cuvântul – jumateburghez, jumate tovărășește.

Până la club, Nicolae și Elena Ceaușescu făceaude-acasă câțiva pași. Neînsoțiți, pe o alee circulată înexclusivitate de ei. Ceilalți invitați ajungeau cumașinile de serviciu dinspre stradă. Însoțitoriideschideau larg portiera tovarășilor din conducereapartidului, care, acompaniați de neveste, mergeau pejos spre locul petrecerii. Ușor stingheri, cu gânduri sta-tornice la „răspunderile“ în fața „tovarășului“, bărbațiinu prea întindeau consoartelor brațul. Într-un an, cuburniță măruntă în ziua ajunului de An Nou, poleiulceruise spre seară aleile. Împiedicate de tocuri și strân-sura deux-pieces-urilor închise la nasturi și culori, vreodouă invitate dăduseră cu dosul de pământ. Țâșniserăvesel în ajutor aghiotanții tineri, spre râsul gâtuit alcolegilor din „obiectivele“ plasate printre „feerii“.

„Sărbătoare cu caracter sobru“ – acesta trebuia săfie rezultatul pregătirilor de petrecere a Revelionuluicoordonate de Camil Roguski. Vreo trei săptămâni,arhitectul și echipa sa, compusă din 40 până la 60de muncitori și tehnicieni, făceau „proiectul“. Imen-sa sală de sport a clubului devenea în final „sala cubrazi“. O sută de brazi drepți și semeți, înalți de patrupână la opt metri, trimiși de ocoale silvice fruntaședin toate regiunile țării cu „bogății conifere“. Se mon-tau arborii în suport, se împrăștia cetină printre ei șicompuneau „feeria“. Grea creație! Dar „tovarășii“așteaptă surprize frumoase.

„Țin minte că într-un an am făcut un fundal dintr-opânză de mătase pe care am lipit paiete, a povestitCamil Roguski. 60 de oameni au lipit timp de 15 zilepaietă lângă paietă. (...) Într-un an am decorat pă-durea cu animale sălbatice împăiate: urși, vulpi,căprioare, cerbi. (...) În alt an, m-am gândit la altfel depăpuși, la o feerie cu păpuși îmbrăcate național. Peun plan înclinat, veneau din pădurea de brazi cete deromâni, de țărani, orientați spre punctul central.Locul unde se afla Ceaușescu. Proiectul l-am execu-tat cu cooperativa de artă populară din Oradea, careexecuta păpuși de 40-50 cm, îmbrăcate în costumelejudețelor respective. Fiecare județ era reprezentat decâte cinci-șase păpuși care defilau cu și fără steaguri.Dar în frunte cine se afla? Clasa muncitoare și sol-dații! Trei soldați cu arma în mână, un muncitor și omuncitoare și un steag roșu. Lovitura cea mare amdat-o cu Elena Ceaușescu. Când a venit, s-a uitat la pă-puși, la muncitor și la muncitoare și a exclamat:«Uite-o pe Poliana!». Nu știu cum se nimerise, dar pă-pușa cu basc semăna cu nevasta lui Nicu, cu Poliana.“

Dacă în amintita „feerie“ păpușa ce semăna cu prea-iubita-i fostă noră o binedispusese pe Elena Ceaușescu,de neuitat printre membrii CPEx rămăsese „feeria deanimale a lui Walt Disney“. „Un subiect mai sportiv“,apreciază creativul Roguski, dus cu succes la capăt de„niște artiste plastice flămânde“. La spartul târgului,tovarășii cu nepoți i-au cerut câte un personaj. Cadoupentru acasă. Pe inventar, ca toate obiectele Ceau-șeștilor, erau și elementele „feeriei“. Cum să le dai?!

Se subînțelege că nici unul dintre înalții invitaținu-și putea scuza absența de la Revelion. Nici oveselie însă să stai la masa așezată în careu și să teuiți la televizor!

Mai întâi așteptaseră sosirea lui Nicolae și a EleneiCeaușescu în hol. Când, către 10:00, își făceau apariția,îi salutau, ca la congres, cu aplauze. Se așezau la locul

lor din centrul mesei. Ceilalți, vreo 100, ocupauscaunele conform invitației protocolului de partid.

„Oaspeții“ vorbeau reținut, înghițeau cu noduri șirefuzau chelnerii la turnat în pahare. Mai des ca„gazdele“ nu puteau duce paharul ori furculița la gură.Iar „tovarășii“ se cam puseseră demultișor la regim.Nici despre haine, mașini, bijuterii ori blănuri nuîntrețineau discuții. Subiecte precum necazurile cucopiii, bătrânețea – mai ales bolile! – erau interzise. Nicicomplimente „tovarășei“ nu i se puteau face. Ori s-oîntrebi, ferit-a sfântul, de case de modă și stiliștipreferați! Deși celelalte invitate îi apreciau (în sinealor) ideea bună de-a fi în noaptea de Revelion singurafemeie îmbrăcată în roz pal. Cu cine se sfătuise asupraținutei? Că doar Suzana Andreiaș, menajera, Dida,

croitoreasa, și coafeza îi erau statornice confidente...Și asupra „meniului sărbătoresc“ decisese tot Elena

Ceaușescu. Sobru și acesta, ca „ținutele tovărășești“. Cunelipsitele preparate tradiționale: sarmale, caltaboși,fripturi, vin, țuică și cozonaci. I se prezentase ca oriceproiect ce trebuia aprobat. Și ca orice șef cu simț derăspundere, tăiase câte ceva pentru „reducerea dinbuget“. Dacă s-ar fi povestit lucruri vesele, soțiiCeaușescu ar fi avut cu ce-și delecta auditoriul. Înultimii ani, oameni din țară le trimiteau, prin poștă,colete. „Trimiteau produse din carne de porc, cârnațiși afumături, foarte bine preparate, relatează col. (r)Adrian Eugen Cristea. Ba și slănină cu aspect atrăgător.Se duceau la poștă și, fără reținere, scriau pe pachetdestinatarul, care era Nicolae Ceaușescu din București.

Alții expediau pachete cu cărbuni sau lemne, pentrua avea cu ce să-și facă, probabil, fripturi sau ca să seîncălzească.“ Se făcuseră, desigur, verificări de Secu-ritate, dar nu rezultase vreo „acțiune dirijată“.

La televizor. Invitații duceau tacâmurile la gură și„sorbeau din ochi“ programul de revelion al televi-ziunii. Lăutarii nu mai veneau să cânte la capătulmesei. Capul propagandei, „responsabil de resort“ șial TVR, anunța ca un vornic la nuntă. „Acumurmează actorii... ori formații de muzică populară...corală simfonică...“ Pregătit cu luni de zile înainte,vizionat de câteva ori până să obțină toate „vizele“pentru a fi transmis, îl cunoștea ca pe-o poezie.

Grupuri de artiști profesioniști și cete de amatoricântă, recită, chiuiesc, doinesc și dansează. Telespec-

tatorii zâmbesc sobru – când spre televizor, cândspre „tovarășul“.

Un sfert de oră înainte de miezul nopții, șirul dechelneri intră cu cupele de șampanie. Sala cu braziîncremenește ca o „pădure adormită“ – la televizorîncepe Mesajul de An Nou al secretarului general. Încamera de la subsol, unde s-a înghesuit personalultehnic, „interesul“ e-același. Înțepenesc și soțiiCeaușescu în vizionarea Mesajului. „Dragii tovarăși șipretini“ sunt nevăzuți și neștiuți mesagerului care-șiascultă discursul ca și cum nu l-ar ști. Cadranul ceasu-lui umple ecranul. Peste „feeria“ cu invitați trecultimele secunde din 1988.

((CCoonnttiinnuuaarree \\nn ppaagg.. aa IIVV--aa))

ULTIMUL REVELION AL CEAU{E{TILORDin relat`rile celor care s-au ocupat de preg`tirea petrecerii, persoane din

cercul puterii [i ofi]eri de Securitate, ultimul Revelion al Ceau[e[tilor a fost unul obi[nuit. Adic` a[a cum îl f`ceau ei în ultimii zece ani

În iarna dintre 1988 și 1989, DanielaNicula era educatoarea grupei maride la Grădinița 246 din București. Îșiamintește că, într-o zi, în fațagrădiniței a oprit o mașină și „nișteoameni de la un for superior, nu-miamintesc exact care, au intrat și auînceput să selecteze copii“. Îl căutaupe cel care avea să fie „Anul Nou 1989“.

„De la noi au selecționat unul sin-gur. Pe Marius Cosmin Nicolae. Avea5 ani atunci, era la mine în grupă și erafoarte drăgălaș și isteț. Abia fusesefăcut șoim al patriei“, povestește fostaeducatoare.

„Ne-au luat apoi și ne-au dus cumașina până la sediul ComitetuluiCentral. Am intrat pe undeva, pe o la-terală a clădirii. Nu știam exact undesunt. Pe mine m-au lăsat într-unbirou, cu niște funcționari, iar pe celmic l-au luat în altă cameră. Niciodatăn-am știut ce făceau cu ei acolo. Pen-tru că inițial au fost mai mulți copii.De la vreo trei-patru grădinițe dinBucurești. Probabil îi puneau să recitesau îi învățau ce să spună tovarășului...Cine știe? Asta s-a întâmplat timp decâteva zile. Veneau, ne luau, ne duceau

la Comitetul Central, mie îmi făceauun control corporal sumar, după caremă lăsau în birou și luau copilul cu ei.Știam că erau mai mulți copii și maimulte educatoare, dar nu am dat ochiicu ele niciodată. Nu ne puneau înacelași birou să așteptăm. Până laurmă, l-au ales dintre toți copiii peCosmin. Criteriile, după câte am aflat,erau mai multe – copilul trebuia să fiefrumușel, drăgălaș, să aibă memoriebună, să știe să recite, să aibă dicție șiintonație bune și, foarte important, săfie ușurel, pentru ca Ceaușescu să-lpoată ridica ușor în brațe. Oricum,senzația mea pe tot parcursul acesteiexperiențe a fost că îl tratau pe copilca pe un obiect. Îl luau, fără cuvintefrumoase sau drăgălășenii, și îlpuneau să memoreze.

Înainte de Sărbători, era vacanță,am fost sunată. Pe 31 decembrie tre-buia să fiu la grădiniță cu copilul, cupărinții lui și cu directoarea. Ne-amprezentat, a venit o mașină cu niștedomni și au luat doar copilul. Singur.Nici acum nu știu cine erau aceioameni. Înainte să-l ia l-au controlat,i-au controlat hăinuțele. Vedeți dvs....

Încă de pe atunci apăruseră ne-mulțumiri... Pe Cosmin l-au controlatca nu cumva să aibă ascuns înbuzunare sau pe undeva vreun bilețelde la părinți pentru tovarășul... În fine,l-au luat și tot ei l-au adus înapoiacasă, după ce s-a terminat totul. Noil-am văzut la televizor și, a doua zi, peprima pagină la Scînteia, în brațe laCeaușescu. Am fost toți încântați.Eram tare mândri de copilul nostru.Ne făcusem un renume...

La câteva săptămâni după AnulNou m-am întâlnit cu părinții lui Cos-min. Erau încântați. Mi-au spus că auprimit un ajutor de la Ceaușescu. Nuștiu exact ce... Presupun că alimente,fructe, haine și jucării... Ca deSărbători.

După evenimentele din decembrie1989, atât mie, cât și colegelor mele nis-a dus gândul la el. La Cosmin. El aavut o menire pe pământul ăsta.Stăteam de vorbă chiar cu soțul meuîntr-o seară și el mi-a spus: «Să știi tucă menirea copilului ăstuia a fost să-ipoarte ghinion lui Ceaușescu!». Șichiar cred că așa a fost“. (a consemnat Andreea SMINCHI{E)

„B`iatul `sta i-a purtatghinion lui Ceau[escu“

Nicolae [i Elena Ceau[escu, saluta]i de so]iile membrilor CPEx la intrarea \n sala \n care s-a desf`[urat petrecerea de Revelion Foto: Agerpres

Pagini realizate cu sprijinul AGERPRES