98 F A M I L I A Anul XXIV.

O frunză 'n vént. ^LtL^atéL — Novelă de Carmen Sylva. —

À vflLote păserelele, toţi puii de vulpe şi de urs au o îSuf imani i ţă ! Numai eu să n 'am nici una ! Mămica,

Pmamul ica mea U Aceste vorbe sunau d in t r 'un boschet al parcului,

a t â t de sfâşietor, incât insaşi n a t u r a amuţi şi ascultă in tăcere glasul de copil, care se tênguià a tâ t de amar . Multă vreme nu s'audi nici un respuns, dar cu tö te aceste copilul n u eră singur. Şedea 'n braţele unei femei t inere şi admirabil de frumóse, a că­rei mâni albe şi fine neteziau bucle 'e blonde ale fetiţei, ce-şi ascundea făţişora la pieptul ei, şi amên-doue se imbră ţoşau puternic, par că nu mai puteau s ă se despar tă . »Cenuseresa mea U şopti ea insferşit cu buze t remurânde .

— Dar pentru ce pleci delà noi ? Nu ţi-i mai mul t drag de noi, de frăţiorul, de mine şi de t a t a ?

Femeia işi ascunse faţa t remurândă in buclele stufóse ale copilei şi scóse un singur suspin ; apoi se îndrep ta şi dise şi mai incet decât mai nainte : »Ce­nuseresa rne'a!« Copila o strînse şi mai t a r e :

— Vino, dar v ino cu mine in casă ! vino cu mine, mamă, eu am să mor fără t ine.

— jsi ; — striga o voce bărbătescă din casă. Femeia sări ir. picióre, se desfăcu aşa dicênd cu pu­te rea din braţele bietei fetiţe ce i le incinse de după grumaz şi dispăru iute ca un spirit. Copila s te tea ca înmărmur i tă ; făţişora ei delicată devini şi mai pa­lidă si ochii ei mar i în tunecaţ i priviau acum Iară lacr ime şi fics spre locul unde mai nainte s tetea m a m a . Numai pe genele lungi şi moi mai străluciau lacremi le ; căci pleópele grele u i t a ră a clipi şi astfel n u le scu tura ră .

— Isi ! — s'audi erăş . Atunci fetiţa se 'ntórse şi luă fuga, ca gonită de frică, spre ambiturile um-bróse, incât vênele vênete i eşiră pe gâtuşor, când miti t ica se opri înaintea părintelui ei.

— Unde ai fost, cop i lă? — In grădină. —• Unde in g r ă d i n ă ? — Colo pe laviţă in boschet. — Imbracă- te iute ; o damă vré să te ia la

pl imbare . — D a r . . . — Iute, am dis. Alvine, îmbracă pe micuţa să

po tă eşi. Picăturele mici cădură in fuga repede : el nu le

vëdù, nici Alvine ; căci densa eră reu dispusă şi mur­m u r ă ceva despre »persona, ce t rebue să vie!« avea o frunte cu totul roşie şi t ra ta cam nedelicat pe fe­tiţa, a cărei buze t r emurau necurmat .

— Vii cu mine Alvine ! — dise ea in sferşit. — Nu mi-i iertat, vreu să (}ic, nu p o t ; tu eşti

o fată mare, poţi să ieşi singura, fii numai cuviin-ciosă, — apoi mai u rmă ceva, care sună cam : »ca să-ţ i fie bine.» Inse Isi nu pricepu a s t a ; ea ajunsese in an t i şambra semi-intunecosă, inaintea unei dame aco­peri tă cu vel, care grăbi spre ea cu multă vivacitate, o să ru ta şi luându-i mâna , d i se : »Ai să remâi la mine t.otă după miedăda ; numai după ce s 'antunecă. te vor aduce acasă.»

Fet i ţa işi ascunse ta ţa sub pălăria-i lată. incât pe aceea nu se putea ceti nici un respuns. Cine a r fi şi putut să cetescă faţa acesta ! eră compusă a tâ t de curios, ca şi când părticelele nu ar aparţine : për I blond, ochi bruneţ i cu gene deschise, sprincene fine un nas clasic făcut, da r puţ in cam lat la capët, gură mai mult mare, acuş frumos formată, acuş urît în­t insă, peliţă admirabil de albă şi fină, mai cu séma

'n somn, când përul se adună in valuri afunde. Erâ bine, că dama t ineră pu tea să vedă n u m a i valur i moi de për ; decă ea vedea espresiunea fetiţei, n u putea să-i vorbescă a t â t de pr ie teneşce . Ea vorbiă cu inimă şi 'n odaia sa voia să ia pe Isi cu to t adinsul in braţe.

— Na, mulţămesc, — dise micuţa, — sunt mare şi mamei nu- i place as ta .

Pe obrazul damei se ivi desgust şi decepţ iune . Ea o vëdù 'n oglindă, işi apësà përul şi dise :

— Şeii Isi, că noi avem acelaş nume , şi eu me numesc Elisabeta, şi mie-mi die Elsbetha.

— Eu nu me numesc Elisabeta, numele meu e Luisa, ca al mamei .

— Ah aşa ! ce prost e, că omenii nici oda t ă n u numesc pe cineva după nume .

— Nici decât nu-i prost ! părintele m e u me nu-meşce aşa, m u m a mea . . .

— E bine, cum te numeşce mumă t a ? — Altfel. N'a fost cu put inţă a o face să spună n u m i r e a

de gingăşie a mumei sale. »Curiosa fetiţă, gândi Els­betha ; voiam s'o dobândesc, da r ea se bursucă . Acuma ce să 'neep cu e a ? P a r că coboldul ar fi băgat de séma ceva. Pent ru ce vorbeşce ea tot numa i de m a ­m ă sa ?

— Ta ta e ancă tot forte t r i s t ? — in t rebâ ea. — Pen t ru c e ? — Pentru c ă i a ş a de singur, de c â n d m a m a

s'a dus. — Intrebă-1 pe e l în suş . — d i s e Isi şi se pitula in

camelia falsă din vaza de bronz, spre a-şi ascunde lacremile ce isvoriau.

Elsbetha işi muşcă buzele. — Fră ţ ioru l teu e mare ştrengar. — Ba nu, dênsul e pré cum se cade. — Iubeşce-1 t a tă l t e u ? — Fireşce, e copilul seu. — Se 'nţelege. Gura Elsbethei se contrase , dar se linişti erăş

sub privirea duşmănosă a copilei. — Cum şeii să te uiţi cu ochii tei mar i . Isi pr ivi afară pe ferestă : »La c e i a m dară?» — Acuma vreu să-ţ i a ră t ceva frumos, — dise

Elsbetha, se sculă, prinse micuţa de m â n ă şi o con­duse la o ladă mică, in care furnicau n i ş te iepuri de casă.

Isi esc lamă cu bucurie şi voi să p r indă micile animale. Elsbetha i dete unul in m â n a ş i d i s e : » Acesta să lie al teu, pent ru aces ta inse t rebue sâ me iu-beşci puţintel.»

Fet i ţa făcu o mişcare , ca şi când ar voi să r e -deie micul an imal , dar se opri , il strînse la sine şi-1 să ru ta gingaş.

— Şi mie nu-mi dai nici o să ru ta re ? Cuprinsa de-o roşeţa veselă, i înt inse Isi făţi­

şo r a şi se lăsa s'o să ru te de amêndoue păr ţ i le . — Ce v a dice Alb ine! — dise ea. — Se p ó t é că dênsa n u se va pré bucura , dar

as ta nu face nimica. *

Cu câ teva luni ma i târdiu Isi s te tea intre ge­nunchii părintelui seu.

— Ce va dice mica m e a Isi, decă eu m'oi în­su ra de nou ? — intrebâ el. Ea se a runca cu entu-siasm in b ra ţe le lui :

— Aduci erăş pe m a m a ? Tatăl işi muşcă mânios m u s t e ţ a : »Nu, fiica mea,

ai să capeţ i o m a m ă nouă.c Isi deveni pal idă ca mór t ea : »Inse — m u m a

m e a t răeşce !» — dise ea cu buze palide.

Anul XXIV. F A M I L I A 9!)

— Da, màmuca t a trăeşce, inse pentru mine d e n s a acum e mortă .

Cu amêndoue manile respinse Isi pe ta tă-seu delà sine : *Eu vreu să me duc la muma mea. Ea nu- i mortă . Vreu să me duc la mama !« — striga ea neconteni t .

— Şi vrei să me părăseşt i ? Isi suspina, pa r că ar purtă o lume de dureri

pe mica sa inimă : »Vreu să ve am pe amêndoi, pe t ine şi pe mama.»

— Dar decă mămulica ta nouă e bună, forte b u n ă ?

— N'o cunosc. Şi ochii fetiţei se 'n tunecară . — Dar tu o cunoşci şi ea a fost forte bună cu

t ine ; ea ţ-a dăruit frumosul iepuraş de casă. care a t â t de mult îţi place.

In fisionomia copilei se oglinda o astfel de es -pres iune, incăt ta ta insëdar t indea a o ghici. Eră ceva din dispreţ şi nepăsare intr 'ènsa şi pa r că vedea în­vedera t ceea ce mai de mult nu vëdiuse. Inse nu mai eră o apar in ţă veselă copilărescă, ci una demonică.

— 0 vei ascultă, fetica m e a ? Isi făcu cu capul. — Vei fi pr ietenosă cu ea, căci as ta-mi face

bucur ie . lsi făcu erăş cu capul . — Şi mai târdiu ţ -a fi drag de ea ? Ca un fulger dispăru fetiţa din odaie . In decursul cununiei părintelui ei. Isi stetea. in

ha inele cele mai frumóse, lângă Alvine. Se vorbiă despre perul ei admirabil şi despre genele sale lungi şi blonde, cari i adumbr iau ochii trişti de morte ca un vël stravediu. »Ca o junincă,* dise un băiat, căruia dênsa i intórse spatele , căci ea îşi ficsà privirea in faţa ei. Isi audi observaţ iunea şi a r fi scos cu plă­cere l imba copilului, de nu eră serviciu dumnedeesc. Din t imp in t imp îşi apësà vêrful degetului tocmai in ochi, ca să suprime pe t rădători . Se feri d'à se duce de după altar, ci priviă muşcue şi picăturile de plóie, cari trăgeau dungi lungi pe ferestă.

In dimineţa u rma tó re Isi se anină de grilagele balustradei , pe când piciórele sale se trăgeau incet după densa. Cu nişte ochi mari priviă dênsa după sine şi gândiâ că astădi nu mai póté să trezescă pe ta tă l -seu. Trebuia să aş tepte t imp îndelung dejunul, căci Elsbetha ancă se frisă şi to tdéuna ţinea mult, p â n ă când făcea vuclele de pe frunte.

La dejun Elsbetha i luă tassa din mână, ceea ce de a l tă -dată făcea păr intele seu. Pan ' acuma o in-s t ruă părintele, acum i se dete o guvernantă. Mai de mult se ducea cu părintele seu la plimbare, acuma t rebu ia să jóce 'n grădină, pe când el dedea Elsbethei b r a ţ u l si eşiă cu dênsa. Decă Elsbetha se uită la mi­cuţa , as ta simţiea o greţă atât de mare, incât ea gândiâ, privind numai cu ochii ei, că fetiţa nu e de fel frumosă, ba că-i tocmai urî tă. Şi că are şi un ca­r ac t e r reu, căci ea a făcut totul , spre a-şi dobândi inima Isiei ; cu tote aceste acesta păs t ră o tăcere rece şi vorb iă despre dênsa numai ca despre »muerea lui papa.»

Elsbetha adese ori eră amărî tă şi iritată in contra fetiţei, care i zăcea ca o petră 'n cale. Când ure­chile copilei suferinde audiau t r emurând ura in vocea Elsbethei . mânia ei se măria . Tot ce făcea Elsbetha, i e ră peste mână şi decă dênsa drăgăniâ pe micul Wolfgang, Isi erá p'ací să i-1 răpescă din braţe pe frăţişorul seu, spre a fugi cu el depar te , departe. _

In t r ' aceea Elsbetha îşi atrase şi displăcerea băr­ba tu lu i pen t ru săru tarea băiatului . »Dă-i pace seca-tu re i !« <hse el dur. Pe unul din copii ea nu-1 putea iubi, pe celalalt nu eră iertat să-1 iubescă, grozav !

Decă nu imbobociau in şir repede copiii ei proprii , vieţa avea să-i pară cu totul grea, de ore-ce dênsa avea aşa de multă bunăvoinţa , a îndeplini tote cât se pote de bine.

— Un bărbat, d ivor ţa t nu este vëduv, — dise ea odată cu amărăciune. Şi decă-e greu a înlocui pe mama mortă , pe cea viuă n 'o poţi de fel. Şi to tuş eu sunt mai bună decât ea, — adause cu mândr ie .

Isi simţi, că nu se vorbi cu acea rever inţă , pe care o pur tă ea in inimă şi de acea nu mai vorbi de ea. Părintele ei deveni tot mai rece faţă de ea, cu cât se bucura mai mult de micul copilaş, ai cărui ochi nu 'nt impinară nici o imputare , ci ambii păr inţ i i rideau cu asemenea bucurie ; şi cu cât -mai rece deviniâ părintele seu, cu a tâ t mai ardent gândiâ dênsa la mumă-sa . Cu Wolfgang vorbiá ea numai despre m a m a lor şi incetul cu incetul mama din depăr ta re ajunse pentru ambii copii un mit, in care se adăpos-tiau din real i tatea dură , care devini şi mai aspră, de când guvernanta a primit însărcinarea d'à observa stricteţa cea mai mare , de óre-ce aici are d'à lace c'un carac te r forte greu şi mai ales cu nişte moşte­niri forte periculóse.

Ea dară incepu o campanie in contra «moşte­nirilor periculore,« care fireşce numai delà mama puteau izvorî. Care va să dică, s t ră ina s'a pus şi ea 'n luptă con t r a mamei şi de aceea lsi nici odată n 'o putea iubi.

Astfel nu remase decât numai Wolfgang şi iepu­raşul de casă. care i erá credincios ca un câne, se guguliâ şi fugiâ in giurul ei şi-i săruta faţa şi manile. Eră o vedere frumosă, cum biata copilită drăgăniâ iepuraşul , pe când un suris lumina faţa t r is tă . Dar nimene nu observa acesta .

(Va urma.)

Oh! nu 'ntrebaţi...

(Î^|fh nu 'ntrebaţi de ce a lene ^sgfgilmi tîrîu pasul pe păment ; j iSJjDe ce-mi stau lacrime pe gene

Şi nu rostesc nici un cuvent?

1 ô Oh ! nu 'ntrebaţi . . . Veţi rlde póté

De chinu-mi greu, nendurător ; O şciu : se sting aicea tote, Credinţă, ură şi amor !

Oh! nu 'ntrebaţi care e dorul Ce vîeţa 'ntregă mi-a cuprins, Lăsaţi să plâng eu muritorul Ce-a 'mpărtăşit ast foc nestins.

Oh ! nu 'ntrebaţi. . . Secretul vîeţei La ce voiţi să vi-1 mai spun : E trist in faptul dimineţei, Să caţi la raze ce apun.

S m a r a .

Istoria Bănatului timîşan. — Delà 1Ö52 până la 1786. —

cesta pa r t e a Daciei după ocuparea maghia ră se impar t i in cinci districte adminis t ra t ive şi anume : districtul Severin, C r a ş ă u , Timiş,

9»

100 F A M I L I A Anul XXIV.

H o r o m 1 şi Cubin. In to ta l avea un terilor de 25,930 mile pă t ra te .

In antici tate avea diferite numiri : Baescensem Comi ta tus Banatus . Danubius Pannonico Moesia, Te-meşana Temesiensis escipit qui a forlalitio Temesvár i ta apellatur . La Anonimul Bel. Reg. Not. ocure sub numi rea : provincia Cenadina (per ipsos enim tota Tsanadiensem provinţia.)

Numirea actuală de Bănat, probabil că numai d u p ă isgonirea turcilor a inceput a se întrebuinţa, când acesta provinţie apucă a se administra de gu-vernori i austr iaci .

Rîurile Bănatului s u n t : Timişul, Bega, Carasul, Nera , Cerna, Bistra, Bërzava, Nădragul şi este margi-n a t de Mureş, Tisa şi Dunăre.

Munţii bănăţeni de o par te şerpuesc in spre Trans i lvania , România şi Serbia, dând un aspect pi­toresc ; ér de al ta pa r t e aceşti munţ i conţin in sinul lor bogăţii inesauribile şi anume : argint, plumb, aramă, cărbuni şi fer. Se mai allă prin munţii Bănatului şi ape minerale, cari fuseseră cău ta te şi frecventate a n c ă pe t impul Romanilor .

Hamilton guvernorul Bănatului călătorind in păr ­ţi le Mehadiei, allă băile »Fontes Herculi sacri ;« in o s ta re desolată. şi când primi inviaţ iunea din Viena a le res taura , a aliat aci nenumëra te stative, petrii monumenta le , monete pe cari le-a transferat la Viena in museul de anticităţi .

Munţii Bănatului cei mai innalţ i sunt munţi i Severinului in prejma rîului Cerna, Domogled şi (iod-janul Sarcului. Semenicul care e pururea acoperii cu zăpada , a r e o innălţ ime de 4900 urme.

Acestea districte (sănjacuri) după ocuparea mu­sulmană , se distr ibuiră in doue păr ţ i (paşalicuri) , o p a r t e deveni in posesia begului Hallil, ér o altă parte deveni s tăpâni tă de paşa Kasim. Analele istorice ne descr iu aces tea t impuri de arbitriu turcesc in modul cel mai trist . Jafurile şi haraciurile deveniră la culme. To t ce eră avere şi câştig, eră posesia turcului.

Românii , coloniştii cei mai vechi ai Bănatului, s i tuaţ i şi impoporaţ i pes te tot teremül Bănatului, in-t impina ră şi cu aces ta invasie nefericirea cea mai m a r e . Vieţa naţională ce se incepù a se desvol tăpr in districtele române, sub e ra musulmană se stinse cu deseverşire , căci turcul nu suferi cul tura creştinescă. El considera pe creştin de un rob de a munci n e ­conteni t pen t ru susţinerea imperiului tu rcesc 2 .

II. Nici o par te de provinţia dacică impoporată de

colonii romane, nu a fost espusă la atâtea prădă-•ciuni duşmănose ca Bănatul timişan.

Semiluna musulmană aci ş-a reversâ t sinistra ei reflecsiune. Turcul se vede că aci sub o dura tă de 164 ani a distrus tot ce a mai rëmas cultural, şi sor tea maşteră a românului aci a aflat de smer i ă -ţiunile sale.

Să nu mai amintesc vécurile de grea urjie in-na in ta te : de năvălirea popörelor barbare, cari puse ­se ră in dăr imare, tot ce fusese pregătit de a face o inr iur inţă culturală coloniilor aci transferate ; dar să

1 Comitatul Horom se numiá şi Rom. Palma notitia Rer : Hang. pag. 462. Chram aut Haram ubi hodie Ujpalanca. Erat cnim aeque ad Carassonem am nem situm, praeterea in ad­versa Danubii ripa in Servia ; notatur in clans geographi eis Ram, Rom ex veteri Chram non inprobabiliter derivandum.

Districtul Homor eră situat in părţile Panciovei. La 1490 in dieta delà Rákos a luat parte şi 'deputaţii din acest comitat (Szentklárai D. Magy.)

2 Kirim Ibrahim, un scrietor turc, a scris o istorie a Ră-natului. El descrie teremül, industria, agricultura şi comerciul ce a aflat turcii aci. La totă întâmplarea, că acesta desvoltare culturală a trebuit să fie română. Istoria lui să află in archiva •imp. Otoman.

ne abatem puţin la dominaţ ia turcescă, şi vom allă aevea, că acest duşman asiat ic de o par te in tu rba rea lui păgână, a pus de nou Timişana la o pust i i re asia­tică : noua râdă de redeş tep ta re ce s'a fost inceput prin dominaţ iunea eredi tară Claudiană, cu venirea Ungu­rilor şi a Turcilor, s'a st ins mai cu deseverş i re .

Tote hărţuiri le coloniilor romane , s tăpâni pe acesta provinţie, fure zădărnici te : pen t ru că ce putea să combată o mână de omeni in cete de guer i lă 1

contra esundaţiunilor popörelor de to t ă n u a n ţ a şi barbar ismul , cari ucideau şi puneau in dă r imare tot ce int impinaseră înaintea lor ? Istoricii cont imporani cari se ocupară cu istoria Timişanei , aces ta resist inţă a românilor o descriu in termini bat jocur i tor i , şi de starea lor soţială politică nici nu mai fac pomenire .

S tăpânirea turceseă sub tot decursul ei a t r e ­buit să fi tost mult con turba tă de că t ră coloniile r o ­mane. Aflăm pe la 1596-1598 că părţi le mărg inaşe de cătrăArdeal şi Bomâniaau fost ocupate şi luate in folosin­ţă de cătră principii Transi lvaniei . Isabela şi Sigismund Batori au es t radat privilegii de recompensă pe séma unor conduce tori români . Fac donaţ iuni de predii (domenii) si oraşe , in părţi le Lugoşului şi Caranse ­beşului, recunosc drepturi le de autonomie a 8 dis­tricte române , cari erau locuite şi admin is t ra te de prefecţi români . Acesta adminis t ra re o atlăm la anul 1451, o regăsim apoi şi la 1716 sub guvernorul Merei, care puse de prefect peste districtele Mehadiei Lugo­şului şi a Lipovei, pe românul loan Raţ de Mehadia ; care edifica biserica din Lugos. Inscripţia de pe aces ta biserică se póté vedé până adi.-

La ce s tare t r is tă deveni Bănatul sub domnirea turcilor, ne dovedeşce o stat ist ică făcută de Merei, că turcii la 1625 — 1627 au dër imat 102 c o m u n i t ă ţ i ; au incendiat 480 de sa te : au răpit 152,000 de vi te . Pagubă de 7 milióne (1. 0 altă s tat is t ică din 1642 ne dovedeşce, că turcii delà 1627 incepènd in 14 ani d e -cursive, au ocupat 326 de comune, au ucis 1194 omeni ; au depor ta t cu forţa 13.664 vite. 2190 o i ; au adunat o da re de 35,000 fl. şi au jefuit o cant i ta te mare de cereale delà locuitorii Bănatului .

Acesta s tare de lucruri , de duşmănie , de p ră -dăciuni, de hăr ţu i r i dilnice, pu tem să cugetăm, că la ce stare misera a adus Bănatul şi la ce nivel cul­tu ra l a deveni t poporul r o m â n colonisât aci ?

La 1696 Leopold ne mai putênd suferi găzdui­rile turcilor, incepe resbelul con t ra lor, şi pr in diba-cele beliduce Eugen de Savoia 3 , in memorabi la bă­tălie delà Zenta , in 12-lea sep tembre 1697, le dă o lovi tură de mor te , ca re lovi tură turcul pe lângă to tă s tă ru in ţa lui nu o a mai pu tu t -o revindecâ . Istoria Bănatului da to resce acestei bătălii multă r ecunoşc in ţă ; pen t ru că delà acesta rli fericita dateză n o u a eră de cul tură şi desvoltare a Timişanei ; delà aces t a bătă­lie s'a inceput un alt guvernament , care decă şi nu a fost pe deplin in conţelegere cu aspiraţ iunile r o ­mâne , — ca ale unui popor au toch ton al Bănatului , da r sub s tăpâni rea pacïnicâ îndelungată poporu l r o ­m â n a inceput de nou, — in modul seu conser-

1 La 1738 românii bănăţeni ne mai putênd suporta jugul turcesc şi austriac, se resculară şi unde li eră posibil combă­teau cu energie şi pe turc şi pe neamţ. De atunci e proverbiul «nici cu turcul nici cu neamţul, numai aşa e bine.« Acesta res-colă fu sufocată de generalul austriac gr. Königsegg. Pe capii rescólei i prinse şi-i puse in furci, cărora puşi pe supliciu li lăsă a le ijice sentinţa batjocuritôre : nici cu turcul, nici cu neamţul ci aşa e bine.« (Szentklárai D. Magy.)

8 Aedificata haec Eclesia per me loannem Ratzdam de Mehadia, supremum Praefectum inclytorum districtum Lugosch, Caransebeş et Lippa. A. D. 1726.

'•3 Generalii cari luară parte in resbelul delà Zenta fu­seseră : Carol de Lotharinghia, Veterani, Carafa, Trusches, Starhramberg, Rabutin, Lichtenstein, Haisler, Palii, Herberstein şi Glockesberg.

Anul XXIV. F A M I L I A 101

vativ, — a se reculege şi să deie dovedă de fi­inţa sa.

După retragerea turcilor, o amarnica privelişee s'a pu tu t vedé peste biata Timişană. Avea aspectul unui t e rêm selbatic, nu mai remăsese nimic cultural, vechile municipii române deveniseră locuri legendare: bisericele şi monàstirile creştine der îmate . pusti i te :

•oraşele comerciale şi comunităţile ţeranilor o agră-màdi turà de petri învălmăşite. Tot s'a pus sub sabie si ioc. Totă ţera avea un aspect îngrozitor.

De allă parte aces ta nefericire se mări cu cala­mi ta tea : că rîurile eşiseră din alviile lor cutr ierând

-in deplină libertate to te şesurile. Nu eră om si pu­tere, cine să fi putut pune stavilă acestor rîuri, cari nu ma i aveau rovine ţe rmur i şi doime, a pune in óre cari régule cursurile lor. »Tota T rans Tibiscana regio paludibus scatet quae avibus aquat ibus et id genius

-animalibus ref'erte sunt » (Bel.) Schvar tner scrie, că in comitatul Torontal 132 mile Q , adecă 1/3 parte din t e r êm delà Caniza turcescă până la Titel. Pan­z ióvá , Kikinda, S. George, Torac. Ecïca, Toba, Itebe şi Alibunar erau niş te bălţi , cari se est indeau înfri­coşat ca o mare fără margini până la Verset, Mo-ravi ţa . .lam. Timisóra şi Lugoş. Griselini scrie, că la 1717 Bănatul t imişan avea aspectul unei mări ne ­mărgin i te , peste care culr ierau corabierii cu marfele lor, in deplina l iber tate si asecurare. Nimene nu se mai ingrigise a pune stavi lă rîurilor, turcul avea grige de jafurile dilnice, dar de binele ţerei mai puţin se •ingrigise.

Acestea bălţi nemărginite infectase ot răvi tor şi aerul Bănatului, din care pricină e rupseră şi bólé în­fricoşate. Sosi şi grozava ciumă, veni ră şi frigurile ne rvöse şi alte bólé contagióse, car i ră r i se ră şirul şi Tiumerul poporaţ iunii r omâne , care la t rudă la necaz remăsese singur pe pământur i le părinţi lor, fără ajutor, fără nici un sprigin din par tea guvernului şi s tăpâ-nitori lor. Turcul i-1 jefuise. i-1 ornoriâ, auslriacii i-1 considerau de infidel, de selbatic. bóleie nenumera t e i-1 inpuţ inau, rîurile i-1 esundau şi cârdul de lupi şi fe­rele sălbatice i-1 mâncau de viu. Tris ta s tare a fost aces ta peste poporul român din Bănat. Inse românul, ca to tdéuna, nutr iá o nădejde in Ddeu si in vitali­tatea némului s e u : că vor veni şi vremuri mai bune. Dar durere , acelea vremur i nu mai sosiseră !

Turcul s tr îmtorat de imperiali in 2t>-a ianuarie 1699 face pacea delà Carloveţ , pe cari stipulaţiuni le compune Maurocordat interpretorul porţii in lăti-'neşce, şi e rau de un cuprins : a) Timisóra să remână in posesia turcilor cu tot teremül aparţ inător ora­şului, adecă regiunile delà Tisa, Mureş până catră marginile Transilvaniei ; bj Aradul să fie al imperia­lilor ; c) Caransebeşul, Cenadul, Lipova. Lúgosul ca fortăreţe imperiale se pot pune in dèrîmare. si tur­cilor n u le va fi permis a le reconstrui . Din acest t r ac ta t se vede, că imperialii nu mult câştigară delà tu rc , b a putem afirma, că Bănatul remăsese mai tot in posesia turcilor şi după bătaia delà Zenta.

In t re acestea Leopold, ca să pregăteacă căderea turcului , face mişcări prin Ficolomisi şi Veterani in

.părţile Balcanilor, cărora le şi succese a resculâ po­porale s lave contra tu rcu lu i ; si apoi si insuş Leopold lace o espediţie militară inspre Serbia, unde vine in contact cu patriarcul Arsénié Cernovici delà Ippech. căruia pentru servitele făcute cu aces ta rescolä. i si promite felurite drepturi asupra averi lor mişcătore şi nemişcă tore ce vor câştigă delà turci . Acestea pro­misiuni inse nu se putură réalisa, pentru că la 1690 Leopold fu invins de cătră a rma ta turcescă, şi per-duse tot ce ocupase cu espediţia sa in orient. Causa

-desastrului se dă cu socotelă a fi devenit din pricina, •că o pa r t e din a rma ta austr iacă a fost necesitată a

lua lupta contra regelui Franciéi Ludovic IV, care d e ­venise jalus de resultatele lui Leopold făcute con t r a turcilor.

Suleiman după acest desas t ru ocupă in curênd Beligradul, şi poporul sèrb cu Arsenie Cernovici d e ­veni in s tare forte critică din par tea turcilor. Nu a v u ­sese alta salvare, decât să róge pe protectorul seu Leopold a-i da ospitalitate lui şi poporului sêrbesc. Leopold luând in considerare s tarea acesta , luă in primire rugurile sorbilor, şi la cam 37,000 familii sèrhe le dă liberă in t rare in Bănat, cari se si domes-t icară in prejma Dunărei şi rîul Sava (Horváth Is. M. VI. pag. 222.)

Unii din istoricii cont imporani descriu nu cam-măgulitor s tarea acestor colonii serbeşci. Schricker : » Die Serben in Ungarn« 1 scrie : »Serbul e un popor perfid, nu-ş ţine cuvêntul de onóre : sunt duri şi peste în ­chipuire t irani ; sunt lotrii şi bandiţi , sunt aplicaţi la tot. momentul la vërsare de sânge ; sunt inmorali, beţicani şi pururea cu arma in mână gata a ucide. Acest popor se ţine de religia ortodocsă şi pe p a ­triarcul lor il consideră de ducele şi voievodul lor.«

Intre pribegii şerbi veniţi cu Cernovici. Schrricker afirmă, <ă a r Ii lost şi o mulţime de români, Mace­doneni (Cuţo Vlachi) greci ş ia rnău ţ i . Cernovici in ru -garea lui că t ră Leopold afirmă : că intre poporul adus cu sine, sùnt mare parte români şi greci fugăriţi de a rmata turcescă din Albania.

Si până adi in districtul Kikinda se allă familii nenumerate române, cari durere nu mai vorbesc limba română . Singur stradele locuite de români se mai numesc Vlasca socae.

Serbii aduşi de Cernovici mai târrjiu unii din ei ocupară districtul Kikindei, ér alţii nemulţămiţi cu t e ­remül băltos al Torontalului, se muta ră la Arad, Es-tergom, Eger, Oradea-mare , mai cu séma familii de comercianţi .

E de cunosciuţă istorică, că la 1401-, 14-39,1460 şi la 1463 sub Vue Brancovici s'a mai colonisât sorbi in Bănatul t imişan. La 1686 Novac Betrovici aduce 4892 de suflete serbe in Sirmium. Tot la anul aces ta vin şi bunevaţ i i din părţi le Bosniei şi se a.şedă in prejma Tisei.

La 1564—1575 sub Budolf regele Ung. la con­ducerea lui Vucovici şi Baratinovici, se colonisară din Bosnia o mul ţ ime de şerbi cu mitropolitul Găvrilă şi 70 călugări, cari primesc delà Rudolf nişte privilegii şi drepturi in detr imentul poporului român.

Ve puteţi închipui, că a t â t a glotă de serbime adusă si descânta tă cu fel de fel de dreptur i şi pe -rogative, ce au putut să comită in deplină l iber ta te cu bietul popor românesc ? Bin desvol tarea istoriei ne vom convinge, că românului nu i-a remas a l ta , decât ol tarea după t impur i mai fericite.

Mai^ târdiu la 1751 din aceşt ia pribegiţi, se afirmă, că 100,000 sullete sörbe nemulţămiţ i cu ordi -naţiunile de incorporare a Măriei Teresia au emigrat in Rusia, mai cu sumă din comunile următore : Cenad, Becï 'a , Ciongrad, Versehet. Cubin, Fanciova, Zimoni, Zalancaman, Cameniţa , Vucovar, Martos, Caniza, Zenta, Becei, Földvár , Moşoriu, S. Tamas , Zombor, Sabadca , Varasdin, Glogovaţ. Töte s tăruinţele lui Graschal -

I covits furë zadarn ice a-i opri ; şi deçà mitropolitul Nenadovici nu se in t repunea acestei emigraţiuni, mai că era fericirea să nu mai r emână sêrb in Bă­natul t imişan. Aceşti emigraţ i in frunte cu Tököli şi Horváth se colonisară in Rusia mică in pre jma Kievului, unde formară Serbia-mică cu oraşe şi s a t e .

(Va urmá.)

V. G r o z e s c u . 1 Die Serben in Ung. L Ar. Bei III pag. 6 3

102 F A M I L I A Anul XXIV.

Nunta lui Figaro. — Comedie in 5 acte, de Beaumarchais. —

(Urmare.)

Scena VII .

Serafim in genunchi, Contesa, seiend. Contesa. (Remâne un moment fără a vorbi, cu

ochii pe cordica sa. Serafim o sfâşie cu privirea.) Pent ru cordéua mea , domnule . . . de óre-ce colórea acesteia imi place mai mul t decât tote, e ram forte furiosă că a m perdut-o.

Scena VIIL Serafim, in genunnchi, Contesa sedând, Susana aduce

plastur şi fórfece. Susana. Éta to t pansamen tu l pent ru răn i t . Contesa. (Luând.) Du-te de-i caută lucrurile tale ,

şi ia cordéua delà al tă bone tă . (Susana iese prin fund, ducând man taua pajului.)

Scena IX .

Serafim, Contesa. (In aceeaş posiţie.) Serafim, (Cu ochii in păment.) Dar aces ta m'ar

fi vindecat intr 'o clipă. Contesa. Prin ce minune ? (Arătându-i plasturul.)

Cu as ta a re să-ţi fie mai bine. Serafitn. (Esitând.) Când o cordea a s tr îns capul

séu a at ins pelea unei persóne . . . Contesa. (Tăindu-i frasa.) Străine . . . devine ea

u n lucru de leac ? Nu şciam. Ca să o incerc , voi păs t ra acesta cordea ce a s tr îns braţul d ta le ; şi la cea intêi sgăr ie tură ce s'ar în tâmpla . . . uneia din cameristele mele, voi face încercare .

Serafim. (Sdrobit.) Şi eu v a trebui să plec . . . fără . . .

Contesa. Dar nu vei pleca pentru to tdéuna. Serafim. Sunt atât de nenorocit ! Contesa. (Emoţionată.) Etă-1 că acuma plânge.

De sigur că uriciosul de Figaro cu prevestiri le sale . . . /Serafim. (Esaltat.) Ah ! aş voi să ajung mai de­

grabă la te rmenul ce el mi-a prédis ! Decă aş fi sigur c'a.ş muri in clipa acésta, póté că gura mea ar î n d r ă z n i . . .

Contesa. (Intrerumpêndu-1 şi ştergendu-i ochii cu basmana ei.) Taci ! taci ! copil ce eşti, nu- i nici un grăunte de judeca tă in tot ce vorbeşci tu !

Scena X. Contele in afară, Serafim, Contesa. (Contele bate la uşa

din afară.) Contesa. (Ridicând vocea.) Cine bate la u ş e ? Contele. (De afară.) Dar pentru ce ai inchis uşa ? Confesa. (Tulburată se scolă.) Bărbatul meu, o

Domne! (Lui Serafim care s'a ridicat asemenea.) Dta, fără man tă , cu gâtul şi bra ţe le gole, singur cu m i n e . . . acest aer confus . . . biletul ce l'a primit . . . gelosia l u i . . .

Gontele. Nu deschidi? Contesa. Pen t ru că sunt singură ! Contele. Singura ! Atunci cu cine vorbeşci ? Contesa. (Căutând ce să respundă.) Cu dta, n e ­

greşit. Serafim. (Aparte.) După întâmplările de ieri şi de

adi d imineţă are să me ucidă pe loc ! (Alergă la ca­binetul de toiletă şi intră, apoi t rage uşa după el.)

Contesa. (Scoţând cheia delà uşa cabinetului, merge apoi de deschide contelui.) Ah ! ce greşelă ! ce greşelă !

Scena XI .

Contele, Contesa. Contele. (Cam sever.) Nu pré ai obiceiul de a t e

inchide singură. Contesa. (Tulburată . ) Eu coseam . . . dregeam . . .

da, — cu Susana, şi ea s'a dus pen t ru un m o m e n t in camera sa.

Contele. Dar ai un ae r şi un ton cam n e l i n i ş t i t . . . Contesa. Asta nu- i de mirare . . . deloc . . . noi

vorbiam de dta . . . Contele. Vorbiaţi de mine ! . . Inse . . . su indu-me

pe cal, cineva mi-a dat un bileţel, pe care cu t o t e că nu pun nici o credinţă, m 'a cam tu lbura t . . .

Contesa. Cum, d ie? ce b i le t ! Contele. T rebue s'o mărtur isesc, domnă, că eu,

séu dta , avem in giurul nos t ru n iş te omeni forte reutăcioşi . . . Mi se vesteşce, că in t impul dilei as te , cineva pe care eu ii cred absent , t rebue să cau te a vorbi cu dta .

Contesa. Ori-cine a r fi acel îndrăzneţ , v a t rebui ca să s t răba tă p â n ă aici ; căci eu sunt ho tă r î t ă a n u eşi adi din odaia mea .

Contele, Nici de seră pent ru n u n t a Susanei ? Contesa. P e n t r u nimic din lume ; sunt forte r eu

dispusă. Contele. Din fericire doctorul e aici. (Serafim

res tornă un scaun in cabinet . ) Ce vue t s'a audit ? Confesa. V u e t ? Contele. S'a r e s tu rna t o mobilă. Contesa. Eu . . . eu n 'am audit nimic . . . Contele. Trebue să fii p r eocupa tă din cale afară

ca să n 'audi un asemenea vue t . Contesa. P reocupa tă ? de ce ? Contele. Este cineva in acest cabinet , dnă ? Contesa. Ei ? da r cine vre i ca să fie acolo, die ? Contele. Tocmai eu te intreb, de óre-ce abia

acuma am sosit. Contesa. Atunci, t r ebue să fie negreşit Susana ,

care arangeză mobilele. Contele. Decă e Susana, pen t ru ce te-ai t u lbu ra t

astfel ? Contesa. Eu să me tulbur pen t ru cameris ta m e a ? Contele. Nu şciu decă pentru cameris ta dtale,

da r vëd că eşti cât se po te de tu lbura ta , far in-doelă.

Contesa. Fă ră indoélâ, die, fata acés ta te tu lbură şi te ocupă cu mul t mai mult decât nime.

Contele. Ea m e ocupă intr 'un astfel de mod d n ă , incâ t voi s'o vëd la moment .

Contesa. Mi se pare că vrei asemenea lucruri p r é adesea o r i ; d a r aceste bănueli sunt pré puţ in fundate . . .

Scena XI I .

Contele, Contesa, Susana. ( Intrând cu r o c h i i ' p e m â n ă şi t răgând u ş a după ea.)

Contele. Şi vo r fi cu a t â t mai u şo r de imprăşcie t . (Vorbind spre cabinet.) Vino aici Suzon, îţi porun­cesc eu ! (Susana se opreşce in fund lângă alcov.)

Contesa. (Dar die, ea e aprópe golă! Se póté să tulburi astfel nişte femei in cameri le lor. Ea işi î n ­cercă n iş te rochii ce i le-am dărui t eu de nun ta ei , şi a fugit când a audit că vii aici.

Contele. Decă nu va voi să se a ra te , cel pu ţ in póté să vorbescă. (Cătră uşe.) Respunde-mi Susano , t u eşti in cabinet? (Susana se a r u n c ă in alcov şi s e ascunde.)

Contesa. (Repede ) Suzon, te opresc de a r e s -punde . (Contelui;) Nu s'a mai vedu t o astfel de t i ­r an ie !

Anul XXIV. F A M I L I A 103 Contele. Ei bine, decă nu vré nici să vorbéscà ,

a tunci fie îmbrăcată séu desbrăcată , o voi vedé-o. Contesa. (Punêndu-se inainte.) O vei vedé ori

când şi in ori ce alt loc iţi v a placé, dar la mine, nici de cum.

Contele. Şi eu sper că intr 'un moment voi ailă eine este aceea Susană misteriosă. Ar fi inutil, vëd bine, de a-ţi mai cere cheia delà use. Inse am un mijloc sigur de a scote din loc uşa aces ta . . . Ei ! lachei !

Contesa. Să-ţi strigi slugile, să faci un scandal public dintr 'o bănuelă . . . Să ne facem de rîsul cas­telului intreg !

Contele. Atunci dnă, imi voi pune eu singur forţa intregă. Me duc şi aduc intr 'o clipă tot ce-mi trebue. (Se porneşce, dar revine.) Inse, pentru ca totul să steie in s tarea de faţă, vei bine voi a me insoţi fără scandal şi fără vuet . . . — A ! ui tam uşa care dă in odaia cameristelor dtale ; t rebue s'o inchid de ase­menea, pentru ca să te poţ i justifica pe deplin . . . ( închide uşa din fund şi ia cheia.)

Contesa. Die . . . eu nu die ba, — dar . . . Contele. (Revenind la contesa.) I-am braţul , t e

rog. (Ridicând vocea.) Cât despre Susana din cabinet , v a trebui să a ibă bună ta tea de a me aş teptă .

Contesa. Drept vorbind, die, asta-i o pur t a re forte urîciosă ! (Ese cu contele ca re inchide uşe cu cheia.)

Scena XII I .

Susana, Serafim.

Susana. (Ese din alcov, alergă la cabinet, ş i vo r -beşce pr intre uşe.) Deschide Serafim, eu sun t Su­s a n a ; deschide repede şi fugi.

Serafim. (Eşind din cabinet.) Ah Suzon ! ce in-têmplare grozavă !

Susana. Eşi , căci n'ai nici o minuta de perdut . Serafim. (Spăimântat . ) Dar pe unde ? ! Susana. Şciu şi e u ? — dar trebue să ieşi . Serafim. Dar nu- i nici un loc . . . Susana. După cele ce s'au in têmplat m a i dini-

oră , de te va găsi, te zdrobeşce, şi amêndoi o s'o păţ im câ t de bună . Du-te şi povesteşce lui Figaro.

Serafim. Ferés ta din grădină mi se pare că nu •e tocmai nal tă . (Merge la ea.)

Susana. (Cu spaimă.) Un rend aşa de mare ! cu n e p u t i n ţ a ! A h ! sermana mea s tăpână ! şi n u n t a m e a ! •o cerule ! . .

Serafim. (Revenind.) Tocmai dă in răsadni ţa de zemaşi : voi tur t i câ ţ iva şi a t â t a t o t . . .

Sus-nia. (Oprindu-1.) Are să te uc idă! S rafim. S u z o n ! . . (Esaltat.) Da! intr'o prăpast ie

aprinsa m'aş arunca, mai degrabă decât s'o tac să sufere v r e un reu cât de mic din pricina mea ! (Să­ru tând pe Susana.) Şi guriţa a s t a are să-mi fie cu n o r o c . (Enge săr ind pe ferestă.)

Scena XIV.

Susana s ingură.

A h ' (Pică fără suflare un moment pe băncuţa -ce e lângă ferestă ; incetul cu încetul! îşi _ revine ra simţiri şi pr iveşce cu jale p e ferestă.) S'a îndepărtat -deja ! Oh ! strengăraşul mamei ! e tot aşa de uşor pe cât e şi frumos ! . . Decă nici acesta nu y a ave pa r t e de femei . . Ia-n să-i iau locul cât mai ingraba. t l n t r â n d in c a b i n e t ) Acum. die conte, poţi sa strici incuie tórea cât ţ-a placé; să ia naiba pe cine a •respunde un singur cuvent.

Scena XV.

Contele, Contesa. Contele. (Cu un cleşce in mână , pe care-1 a runcă

pe un jilţ.) Tolul e in s t a r ea in care am lăsat-o . Domnă, espunêndu-me şă sfărim acesta incuietóre, gândeşce-te la u r m ă r i : t e mai int reb ancă o d a t ă : voeşci séu nu să deschidi ? — séu altfel . . .

Contesa. (Cu frică.) Ascultă-me, scumpul meu ; e vorba de o glumă, o glumă nevinovată , pentru sera acesta . . . şi el nici nu şciea nimic ! . .

(Va urmă.)

N. A. Bogdan.

Poesii poporale. (Din giurul Lugoşului.)

<jg* I X -^flpi'a vestit lumea de voi, ^ ^ C ă ve iubiţi amêndoi.

? — Lasă lumea să vorbescă, Numai mândra să-mi trăescă.

X Aulică mor. m'aprind Şi n'am voe să me 'ntind Să-ţi cuprind eu mijlocul, Cum cuprinde lupul mielul, Să-ţi cuprind eu mijlocéua, Cum cuprinde lupul miéua.

XI Mândră, mândruliţa mea, Mândra-i fost la maică-ta, Mândră eşti la casa ta, .\lândră-i ti 'n vieţa ta !

XII, Fóe verde, grâu mërunt, De îndrăgostit ce sunt, Nu vëd érba pe păment, Nici luna pe cer mergénd. Nu şciu luna pe cer merge, Ori pujea-mi la apă trece, Să-mi aducă apă rece ; Apă rece de isvor, Cine-o bé-i trece de dor ; Apă rece de fântână, Cine-o bé doru-i alină !

XIII. La birtul cu crucea 'naltă La stâncuţa sprincenată, Jocă-se hora 'ncheiată, Curge lumea fermecată. Birtăşiţa-i frurnoşică, Vinu-i bun, litra nu-i mică, Bèu voinicii de-1 usucă, Nu se 'ndură să se ducă, Nóptea la ea i apucă. Cine trece se opreşce. Cine-o vede 'nebuneşce. Şi conacu stând să iacă, Din patru boi cu doi plecă. Cine vine şi călare, Cheltueşce tot ce are ; Şi de n'are 'n busunare, Plecă cu şeua 'n spinare. Şi pe jos ori cine vine, îşi bé tot de lângă sine.

Culese de : I. Popoviciu.

104 F A M I L I A Anul X X I V .

Din vieţa de Bucureşci. (»Uriel Acosta.» — Drama lui Gutzkow. — Gutzkow, romanţier

şi dramaturg.)

Pent ru a doua óra. eu prilejul beneficiului lui Manolescu, publicul a inveţat drumul Teatrului-Na-ţional. De as tă -da tă inse major i ta tea apar ţ inea rasei semitice, pe care spectacolul o priviâ direct . Intr '-adevër se repres in tă tragedia lui Gutzkow : »Uriel Acosta«, care de mul ta v reme comptézà cu succes in repertoriul t rupe lor israelite ce s'au succedat, in ba raca delà Jignita, poreclită cu emt'asă >Sala Tha­lia.» Acesta — mai mult decât propaganda ce-ar fi făcut judano-fagul Polibroniad — a şi contribuit póté ca Românii — cu drept cuvent temëtori de tot ce n e vine prin Evrei — să se abţ ină d'a resplăti prin présenta lor meritul şi m u n c a artistului nostru de t runte .

D'altfel acesta piesă, care ne relevă intoleranţa judaică , veni tă la t imp in Germania, in mijlocul fră­mântăr i lo r ce u rmară revoluţiei delà 1830, şi in ve­derile mişcărei l i terare inaugurate de «Juna Germa-nie«, cărei autorul aparţinea, e depar te d'a ne inte­re să pe noi Komânii. la cari toleranţa — mai ales in mater ie de religie — trecênd chiar peste marginile permise, a ajuns pân ' a se puté numi indiferenţă, şi a inspira unui din cei mai mar i poeţi ai noştri câ teva pagini pline de cele mai sfèsietôre adevërur i sub t i t lul : «Nepăsare la Români , de religie, patr ie, şi naţionalii ate.»

In afară de tema religiosă t ra ta tă de autor, d r ama lui Gutzkow e înscenarea persecuţ iunei şi mórtei lui Gabriel (Uriel) Acosta, scriitor portughez, născu t la Oporto, in 1585. mort in 1647. De origine j udan , el fu crescut in . legea catolica, dar nu intâr-dià a reveni la judaism cu to lă idependenţa ideilor sale de care a dat dovedă in al seu : »Tratado de 1' immortal i tade de alma.« publicat la Amsterdam, pr in care se ridică in contra nemurirei sufletului. Acesta independenţă de idei şi publicaţiunea t racta­tului seu. i -atraseră persecuţiunile coreligionarilor lui şi. silit a se re t rac ta , el preferi a se sinucide. Delà el ne-a mai renias şi un fel de autobiografie : » Exem­plar vi tae humanae« , t ipărită in 1687 de Limborch, in a sa » Amica collatio.»

*** Gutzkow ne a ra tă pe Acosta la începutul carie­

rei sale, deja autor al unei opere — al cărei titlu se trece in tăcere — ce-i suscită persecuţiunile sina-gogei. si înamora t de Iudita, fiica unui Mecenate israelit, care . discipolă si admiră tore pân' la iubire a lui Acosta, dă dovedă de aceeaşi independenţă de idei. Intr 'adevër, când acela e anatemisat de rabini şi toţi se depărteză de el ca de un ciumat. Iudita singură are curagiul a se despărţ i de ai sei şi a se a runca in braţele lui.

Spre a scăpă pe Iudita şi pe tatăl ei, şi mai mult ancă, pe mama şi pe cei doi fraţi ai lui. de persecuţiunile ce incep a se deslănţui asupra lor, Acosta e adus să-.şi re t racteze scrierea. Convicţiunea inse e mai puternică decât persecuţ iunea şi conşciin-ţa - i se revol tă in timpul abjurărei sale, pe care ş-o incheie cu »E pur si muove» al lui Galileu. Intr 'a-cestea Iudita, in faţa dificultăţilor ce se ridicau im-pedecând unirea ei cu Acosta s-a ruinei de care tatăl

I ei era ameninţa t , a t rebuit să se sacrifice Iui Ren ! Jochai, vechiul ei logodnic, ca re str însese in măn i -, le-i to te poliţele lui Vanderstraten. Abia cununa tă

inse. o t r ava o scapă d 'a se socoti prost i tuată . ' E a móré in braţele lui Acosia. ca re nu intârdie d'a o urmă s t răpungendu-ş sînui.

Astfel autorul d ramei grăbeşce, in interesul ac -ţiunei dramat ice , mór tea eroului seu cu câteva de-cimi de ani, pe lângă că e puţin probabil , că acela care nu crede in nemur i rea sufletului, ar pu té să erédà in e terni ta tea amorului . Ori cum, el ş-a es-ploatat intr 'un mod fericit subiectul şi d rama sa , cu tote lungimile, eu to te digresiunile religiöse, e plină de interes.

*** Gutzkow, am spus-o mai sus, e unul din par t i -

sanii »Junei Germanie,« al acelei scule poetice ce-a 'ntlorit intre anii 1830—1850, şi al cărei c a r ac t e r principal este »pe lângă un gust p r o n u n ţ a t pen t ru reformele l i terare întreprinse de romant i sm, o gene-rósa ardóre de a deş teptă ş-a apë râ libertăţile p u b ­lice, a luptă pentru emanciparea umani tă ţ i i in ma­terie politica şi religiosa.« Scriitorii ».lunei Germanie« au făcut programa lor din in t roducerea religiunei şi politicei in l i teratură, t îutzkow e unul dintre c a m ­pionii cei mai infocaţi ai acestei .şcoli, ai cărei c ipi au fost Heine, Boerne şi Bettina.

Carol Ferdinand Gutzkow s'a născu t in 1811,1a Berlin, unde-şi făcu şi s tudiele . Primul seu triumf fu

] obţ inerea unui premiu academic pent ru o diser taţ ie ! teologică: »De Diis fatalibus.» Cu prilejul revoluţiei

din 1830 se a runca — de şi in vers tă numai de 19 ani — in politică şi dete la lumina, una după a l ta , mai mul te opere in cari teoriele cele mai îna in ta te se ascundeau sub o sat i ra fină şi muşcă to re . » Forul cr i ­ticei,« «Scrisorile unui nebun că t ră o nebună,» »Maha-Guru, istoria unui deu indian,» sunt a lâ te scrieri cari il făcură să t recă in ochii conservatori lor d rep t un om periculos.

In 1833 Gutzkow lua par te cu Menzel Ia r e ­dacţia «Gazetei l i terare* a acestuia , şi publica «Nu­velele», «Seratele* şi «Caracterele publice«, ér in 1835 se despărţ i de Menzel, spre a luă direcţia d ia-rului »Fenix.« Urmări t pen t ru romanu- i sceptic şi sensualist : »Wally,« el fu t r a s ina in tea t r ibunalului si osândit la trei luni inchisóre. Dar a tâ t aces ta con ­damnare , cât şi prohibi ţ iunea de care furë isbite to t e scrierile part idului seu, furë depar te d'a-1 descurăgiâ. El publică in ace laş an (1836), a sa » încercare asu­pra filosofiei istoriei», şi in oposi ţ iune cu «Literatura germană» de Menzel, ale sale »Incereari asupra is to­riei l i teraturei m o d e r n e ; » r o m a n e l e : » S e r a p h i n a s

i »Bonetul roşu şi Capuşonul.» »Blasedow şi fiii sei« si mai mulţi articoli critici.

Dar nici ca scri i tor dramat ic Gutzkow nu turnai puţ in act iv şi ma i pu ţ in cunoscut . Piesele sale se j u ­cară c u succes pe mai tote scenele Germaniei. În ­semnăm, dintre ele, următorele tragedii is torice şi d r ame r o m a n t i c e : »Neron«, »Regele Saul«, »Werner séu Inima şi Lumea», »PatkuP, „Ottfried» etc., şi c o ­medii : «Şcola bogaţilor», »Modelul lui Tartut«, »Coda şi Spadă» cea mai populară dintre piesele sale co­mice. Dar in curénd el părăsi tea t ru l şi intre 1850— 52, înt repr inse publicarea unui r o m a n in 9 vo lume :

: «Cavalerii spiritului,» cărui i u r m a r ă altele, in car i creşt inismul mistic e amestecat cu sensualismul Sa in t -Simonian. In »Diaconesa,t povest i rea nu se rvă decâ t de cadru la espunerea ideilor sale filosofice şi rel i­giöse, şi «Vrăjitorul din Roma« infaţişeză îndoi tu l tablou al s i tuaţ iunei catolicismului şi p ro t e s t an t i smu­lui con t imporane .

Delà 1862—64 Gutzkow a fost secre tar la

Anul XXIV. F A M I L I A ior> insti tutul Schiller din Weimar , ér in decembre, 1878. mur i la Sachsenhausen làngà Francfort.

Bourloton, in »Germania contimporana» schi­ţeze astfel act ivi tatea si însuşirile literare ale lui Gutz­kow :

»Numai unul dintre romanţieri i moderni ger­mani. Gutzkow, ar puté résuma in el tendinţele epo-cei ac tua le , căci el s'a îndeletnicit cu amêndoue prin­cipalele forme ale literalurei. d rama şi romanul , ş-a at ins diferitele feţe ale problemei sociale. El dete mai intêi teatrului piese remarcate , şi dupa un succes mer i ta t intr 'o nouă incarna ţ iune a tipului lui Tartuf. el părăsi scena pentru roman. Succesul il u rma in acesta nouă cale, cu totă inegalitatea talentului seu, indrăsnela şi inconseeinţa doctr inelor sale, şi forma epică a stilului, mai proprie acţiunei plină de miş­care a dramei decât liniştitei povestiri a romanului . Gutzkow e 'n capul scolei înainta te care atacă cu bruta l i ta te insti tuţiunile religiöse şi politice ale t im­pului nos t ru ; acţ iunea romanulu i se pierde adese in belşugul cestiunilor practice pe cari el le ridică, şi n ' a re a l ta legătură decât tesa socială ce urmăre.şce. Romanul seu in noue volume. «Cavalerii spiritului*, pre t inde a st igmatisa viţiele şi desordinele fiecărei clase a soc ie tă ţ i i : el ne presinlă modele stranii , in faţa cărora pasiunea politică abia îl scapă de ridi-culul literar, cum e de esemplu. acel pr inţ prusian, convertit la Paris la socialism, şi care căletoreşce in Germania s t răvest i t in ucenic tèmplar : scopul este d'a ajil - f i v J la o reformă a socielăţei prin l ibertatea individuală, in faţa încercări lor învechite şi nepu-lincióse ale bisericei şi ale s ta tului . In «Fiii lui Pes­talozzi«, Gutzkow ara tă binefacerile educaţiunei asu­pra omului, dar ardôrea- i de polemist se desfăşoră mai la largul ci pe teremül luptei religiöse, in care direcţiune »Diaconesa« şi «Vrăjitorul din Roma«, sunt niş te regretabile inspiraţ iuni : autorul crede a desvëli intrigile în t rebu in ţa te de biserica romană pentru a-ş întăr i dominaţ iunea- i in Germania şi mai cu séma in Rusia, şi combate cu lovituri puternice de condeiu. şi cam orbeşce, aceea ce s'ar puté numi «nălucă alba.« in democraţ ie . Acest subiect, care e 'n t r 'adevër pentru Germania un subiect de imaginaţ iune. atrage astădi spiritul mişcător şi iritabil al celor mai mulţi din roman ţ i e r i : discuţiunea religiosă absorbe töte formele literaturei.«

*#*

In terpre tarea , afară de elementul femenin. care cu pré puţ ine escepţiuni, e slab reprcsintat in sînul societăţei dramat ice , a fost destul de bună. Acesta a şi făcut la noi . căror puţin ne pasă de cele ce gân­desc şi fac fiii lui Israel, succesul piesei. Dnii Mano- 1

lescu, in rolul lui Acosta ; Notară in cel al medieu-tui de Silva. învăţătorul lui ; I. Petrescu (Vanderstra-ten). ne-au in t rupa t cu mult ades ôr personagele ro­lelor lor. Dintre ceialalţi, un t iner care debuta pen­t ru a doua o r ă intr 'un rol mai marcat , dl Th. Pe­trescu, a fost tot aşa de bine in rolul vechiului rabi Akiba, ca şi in acel al marelui Inchisitor din »Don Carlos.*

Restul a mers nu cum a v ru t , dar cum a putut.

A . C. Şor .

Represintaţiunea teatrala din Oraştie. — La 26 februarie n. —

Cu tote că zelósa inteligenţă română din Orăş-t ie a da t in t impul din u rmă cele mai netăgăduite

dovedi, că mult pote Komânul deçà se pune serios la lucru, mărturisesc, că nu fără órecare temere pri viam reuşita acestei represintaţ iuni teatrale şi anume din motivul, că inteligenţa din Orăştie şi giur nu este

' destul de numèrôsà pentru a umple sala spaţ iosă delà otelul «la contele Széchenyi* şi fiind că nu me aşteptam ca publicul străin să cerceteze represinta­ţ iunea Românilor, de-órece represintaţ iunile teat ra le arangiale in casina oficierilor şi cele ale »reuniunei germane de cântări» l'au făcut forte pretensiv. Teme­rile mele au fost inse fără temeiu !

Interesul Românilor din Orăştie şi giur pentru tot ce e bun şi frumos, pe de-o par te si curiositatea străinilor, de altă parte, au avut drept résultat, cà sala a fost. in cel mai adevërat înţeles al cuvènlului indesuită de un elegant public.

Aplausele frenetice, esclamările de admirare , slórse publicului străin şi voia bună generală. — au fost cele mai frumóse probe de reu.şire.

Eră o adevèra tà plăcere a privi la mândria pub­licului român : iţi părea că fiecare Român voeşcc a dice străinului : Vedi ce pote Romanul, ce progrese a făcut el şi pe terenul social !

Piesele jucate au fost. : »Soldan Vitézül* chan-sonetă de V. Alecsandri : «După resboiu« comedie intr 'un act de Ascanio şi »Carlanii«, vodevil intr'un act de C. Negruzzi.

F rumósa chansonetă a laureatului nostru Alec­sandri a fost forte bine primită din par tea publicului. Ül I. Branga. in uniforma de curcan, a stârnit prin jocul seu escelent şi vocea sa armoniôsà un adevè-rat vifor de aplause.

Interesanta desvoltare a acţiunii, cu deosebire inse frumosul limbagiu din piesa «După resboiu« a ţ inut publicul până la scena ult ima in cea mai plă­cută incordare .

Meritul principal pentru buna reuşită a acestei piese i compete dnei Aurelia Vlad si dlui G. Joan-drea. Dna A . Vlad (soţia colonelului Costin) a pë -t runs rolul seu până la cele mai mici detailuri ; ér jocul na tura l , mişcarea libera şi sigură, gesticularea potr ivi tă , cu deosebire inse in tonarea corecta româ-néscà au s têini t cele mai căldurose aplause din pa r ­tea publicului. Dl G. .loandiea (Nicu Sorean. t iner diplomat) a dovedit multă pricepere pent ru ro.ul seu şi un adevë ra t ta lent pentru in te rpre tarea corectă a diferitelor si tuaţiuni. Jocul densului a avut unele mo­mente de adevera tă a r tă . Dl Haneş ('colonelul Costin) a juca t peste lot bine. şi ne incâniâ pr in modula-ţ iunea vocei sale. Dşora Leontina Corvin (Marióra. fata din casă) a fost o naivă de tot drăgălaşa.

«Cârlanii* de C. Negruzzi a avut fără 'ndoélà succesul cel mai mare al intregei seri.

Gluma drăgălaşă care lormézà subst ra tul acestei piese, figurile simpatice a ţăranilor fruntaşi : Miron şi Terinte, copiate in cel mai fidel mod după natură , rolele şiretelor ţ ă rance Vochiţa şi Domnica. s i tuat iu-nea comica a tinerului boer Lionescu, in fine cânte­cele frumóse i vo r asigura pururea succes acestui vo­devil, de-órece r e m â n e pururea nou şi in teresant .

Făr ' a esageră pot mărturisi , că repres in ta ţ iunea acestei piese a fost a t â t de corectă şi armonică . în­cât nu a lăsat nimic de dorit . Dovédà freneticele aplause şi laudele generale a publicului.

Dl Joandrea (Lionescu), dl Branga (Miron), dra T. Corvin (Domnica). dl C. Baicu (Terinte) şi dna A. Vlad (Vochiţa) pot fi pe deplin mul ţămiţ i cu succe­sele r apo r t a t e .

In fine nu pot l ă sa fără amint i re , că diletanţii din Orăşt ie ş-au câştigat in persona dlui dr. Ioan Mihu un regisor esper t şi cu bun gust.

Sunt numai in terpre ta opiniunii generale, m a -9

106 F A M I L I A Anul XXIV.

nifestată de publicul intreg, constatând acesta in r e -censiunea mea.

După represintaţ iune. urmă dans animat. Pub ­licul, cât şi diletanţii, entusiasmaţi cu toţii de suc­cesul bun a tâ t material cât moral , abia cătră orele de dimineţă ş-au luat renias bun delà joc, mergênd cătră casă spre a se împăca .şi cu »Morfeu«, ducènd suveniri le cele mai dulci

Dintre afectuósele dómne şi domnişore ce-au luat par te , să fiu scusată , die redactor , că nu le amintesc cu numele, ne mai ţiindu-le pe tote aminte, fiind ocupată mult cu jocul.

In (ine este a se espr imâ dor in ţa pentru r epe -ţ irea rppresintaţiunii .

E l e n a d e O r b o n a ş .

L I T E R A T U R Ă . ŞI A R T E . Şciri literare şi artistice. Dl A. I. Odobescu v a

publica in o broşură, edi ţ iune de lues, conferinţa ce a ţinut la inaugurarea Ateneului Român din Bucu-reşci, in care zugrăveşce c'o admirabi lă bogăţie de colori, subiectele naţ ionale cari ar t rebui să impodo-bescă frisa din sala mare a Ateneului. — Regina Ro­mâniei a invitat pe timpul verii la Sinaia pe dnii Charles Gounod şi François Coppée. car i vor petrece 15 dile la castelul Peleş. — Dl I. G. Ardelean, paroc in Kétegyháza, prelungeşce până la 3/lf> aprile ter-minul trimiterii abonamente lor la cuventăr i le sale bi-sericeşei.

Despre dl dr. Victor Babeş. Renumitul pro­fesor din Budapesta, dl dr. G. Scneuthauer . publică in »Biografisches Lexicon der hervorragenden Aerzte aller Zeiten und Völker,« care apare in Viena şi 'n Lipsea, o apreţ iare forte preţ iosă a activităţi i şciin-tifice a dlui dr. Victor Babeş, inşirându-i tote ope-rile ce a compus. Notiţa se afla in cursul anului 1887, tom. VI, pagina 433.

Petrile scumpe- (Die Edelsteine.) Acesta e titlul libretului ce Carmen Sylva a scris pentr 'un balet cu cântece, despre care am mai vorbit in colonele foii nóstre. Tote pietrile scumpe din lume se iau la certă, neşciind care din ele e cea mai scumpă. După desba-tere mai lungă rernâne, ca premiul învingerii să-1 câştige diamantul , când de-odată in intunerecul zării se iveşce ceva licărind — e o lacrimă, pe care a vërsat-o din ochi doioşi o copilă intr 'un minut de compăt imire pentru miseria deaprópelui ei. Lacrima a cădut pe o frunză din flórea unei rose abia îmbo­bocite şi totă căldura radelor de sőre se oglindeşce in clarul strop de lacrimă. La vederea acestui măr­găritar, tote petrile nest imate au re mas înmărmuri te , cuvintele lor nu inghfţat pe buzele t r emură to re şi tóté ele — chiar şi d i a m a n t u l — a u recunoscut intr 'o gură, că lacrima inimii omeneşci e cea mai preţ iosă perlă in lume.

Institutul tipografic din Orăştie inainteză r e ­pede spre realisare. Pe astădi sâmbăta, la 10 mart ie , s'a şi convocat toţi aceia cari au subscris pent ru acest scop, la o conferinţă, in care se vor vota sta­tutele şi se vor luă măsurile trebuitóre, spre a puté pune insti tutul in lucrare.

Manuscris vechiu Academia Româna esprimă cele mai vii mulţămiri dlui profesor Const. Erbiceanu, care a binevoit a dărui un volum manuscris din anii 1680—1700, cuprindènd Evanghelile scrise româneşce şi după credinţa dăruitorului , de Antim Ivireanul tost mitropoli t al ţerei Româneşci.

Diaristic. Viitorul e numele unui nou diar, care a apărut la Tergovişte, promiţend a se ocupă numai de afacerile locale, fără nici o privire la partide.

T E A T R U Ş I MUS1CA. Sciri teatrale şi musicale Bl Nicolae Popoviti,

profesor de cânt la gimnasiul românesc din Braşov şi conducător al corului Reuniunii române de cânt de acolo, va da la 2/14 mart ie un concert , cu con­cursul mai multor puter i musicale din locali tate. — Dl 0. Georgescu, absolvent al conservatorului din Bu-cureşci, a dat concertul seu la Sibiiu, in sala semi-nariului andreian : mai are să dea un concer t la Blaş si altul la A r a d ; >Tr. Rom.« scrie, că cân tă ­reţul are o voce mediocră şi cân tă de tot reu.

Represintaţiunea teatrala din Reghin, pe care o anunţa răm şi noi, a avut succesul deplin. S'a adu­nat un public numeros care a ap lauda t cu en tus iasm pe zeloşii diletanţi . In pr ima piesă, » Cârlanii» de C. Negruzzi, au escelat dşorele Alesandrina Şchiopul şi Silvia Rusu; asemene au jucat bine dnii loan Duma, Vasile Duma şi Sever Barbu. Enlusiasmul a ajuns la culme, când la slêrsit diletanţii jucară »Braul«. A doua piesă, » Drumul de fer« de V. Alecsandri, a p r o ­dus aplause demnelor Maria Ceuşan, Sabina Todea, domnişorelor Alesandrina Şchiopul , Silvia Rusu şi dlor dr . A. Ceuşan, Vasile Duma, Sever Barbu şi Iaeob Butnar . După represintaţ iunea tea t ra lă incepù jocul care ţinu până dimineţă.

Teatrul Naţional din Bucureşci pilele t recute a inceput să se jóce opere ta »Fatiuita.« Erá vorba , scrie dl (iion in »RomanuU, de un »Gaspar (iraziani* a tâ t de mult aş tepta t şi ca re pote nu va mai vini de loc. după semnele ce s 'a ra tâ . Piesa, rjice-se, fusese pusă in repetiţ ie, când după resgândire, Nota ră a r e ­tuşat de a juca rolul ce-i fusese încredinţat , rolul evreului Baruch. Fă ră Notară , »Gaspar Graziani« al dlui Slavici este nejucabil. Rolul lui Baruch este unul din cele trei cari susţin piesa : e plin de n u a n ţ e . E un rol de composiţ iune, fără nici o res t r ic ţ iune, declar că singur Notară póté să-1 jóce . A-l da altuia, va să dieà a primejdui piesa de bună voie, şi nu credem c ă autorul se va ho tă r î la aces ta cu deosebita plă­cere. Şi prin u rmare , deçà nu se j ocă »Gaspar«, ce se va mai j u c a ? Vedem pe afişele Teatrului , că in s tudiu eră »Fatanifza.« operetă care se va da s â m ­bătă, dice-se, şi piesa dlui Slavici . Pr in urmare , după sâmbătă , r emânem cu nimic nou in repertor iu, şi vom fi fatalmente condamna ţ i a reveni la piesele j u c a t e delà începutul stagiunei, şi cari nu au avut tó té un succes mirobolant , ma re , netăgăduit , pentru ca reju-carea lor să iacă plăcere. Stăm reu !"

Serată declamatorică-musicală. Elevii şi ele­vele şcolei din Satulung lângă Braşov au făcut la 5 mar t i e n. o producţ iune declamator ică-musicală , cu programul u r m ă t o r : 1. «Daţi lumină», cor, esecuta t de corul şcolar i lor ; 2. »Märiora«, episod din rësboiul romàno- ruso- tu rc de V. Alecsandri, dec lamată de eleva din şcola de duminecă Maria St. Ionescu ; 3, »Remai Bánatosa !< roman ţă , duet, cân ta tă de şcolăriţele cla­sei a IV-a A. Dogar şi H. B. Găitan 4. «Copilul de

I suflet*, poveste de A. Pann , dec lamată de eleva şco -j lei de duminecă A. I. Boncotă ; 5. » Semănător i i» , j poésie de V. Alecsandri, musica de Maurice Konen, ; e secu ta tă de corul şcolarilor şi şcolăriţelor din Sa tu -I l u n g : fi. »Adio la Moldova«, duet, cân ta t de elevele i A. Dogar şi H. B. Găi tan ; 7. »Sgarcitul«, poveste de î P a n n , dec lamată de Maria St. Ionescu ; 8. >Tudor i Vladimirescu«, solo, cân ta t de dl Băzerea ; 9. »Etă

diua t r iumfală . , poésie de V. Alecsandri , musica de Humpel , esecutată de corul învăţă tor i lor din Sècele.

Reuniunea de cântări şi musica „Armonia" din Ticvaniu l -mare va arangiâ duminecă in 11 m a r t i e (28 februarie), in localităţile edificiului şcolar din loc o se ra tă , sub dir igenţa dlui inveţă tor Iuliu Birou, in

Anul XXIV. F A M I L I A 107

favorul numi te i reuniuni. Se va esecutá următoru l program : Flechtenmacher A. : »Simptomele de amor­ţire. « poésie de . . . Cor bărbătesc. Stern L. : » Do­rinţa», r oman ţa de V. Alecsandri. cor bărb. Podo-leanu A : »Romanca«. poésie de A. G. Dràghicescu, cor bărbătesc , Graeser H.: »Torci ! Torci !» cântec po­poral svedic, cor micst. .lenke Pr . : >Ţiganca«, cântec poporal , cor micst. Wiest L : »Hora Severinului«, poésie d e . . . cor micst. »Soldatul român la Plevna«, can ţone tă de I. P. Hancov. »Arvinte şi Pepelea», vodevil intr 'un act de V. Alecsandri. Represintate am­bele piese de diletanţi corişti. Petrecere de dans . La inceputul pausei se vor represintă jocurile naţionale »Caluserul« şi »Batuta.«

Corpul inveţătoresc gr. or. din Câmpeni va da la 11 martie n. o producţiune împreunată cu joc, in ala ospetăriei dlui Löwy de peste rîu, cu urmăiorea rogramă : »Arvinte şi Pepelea.» vodevil intr 'un act

d e V. Alecsandr i : >Maraa română*, chiemarea şi educaţ iunea e i : disertaţ iune de Ioan Motora : »Mare lucru este şcola,< sceneta socială cu cântece intr 'un a c t de Nicolau Corcheş şi Candid Muslea. Venitul •curat este dest inat 2/3 pentru înmulţirea fondului pen­t r u premiarea elevilor diligenţi şi procurarea de cărţi elevilor miseri : ér 1/3 pentru procurarea materialului necesar la lucrul de mână elevelor misere.

Concert la Şiclăn. Corul vocal al plugarilor din .Şiclău, comitatul Arad, va da duminecă la 11 martie n. . in sala şcolei de acolo, un conce r t , ' u rma t de dans. JEtă programa concer tu lu i : 1. »Adio la Carpaţi» ese-cutat de corul mic s t ; 2. »Hora Sinaei» de Ventura.

I esecutat de corul bărbătesc ; 3 . » Cântec cont impuran». .poésie de Iustin Popfiu, dec lamată de un cor i s t : 4. » Domnul Tudor», duet, cân ta t de coriştii Iul iana Sfet şi Georgiu Urz ica ; 5. »Hora Dobrojana.« cor mics t : 6; Elisaveta Domna,« cor bărbătesc : 7. »Baleescu mu­rind» solo, cân ta t de corista Flórea Codrean : 8. » Cu­curuz* de Humpel. esecutat de corul bărbătesc . Vi-nitul e dest inat pentru fondul corului plugarilor din Şiclău.

Coruri vocale din popor. Corul din Cliciova a dat la 26 febr. la Nevrincea un concert, sub condu­cerea preotului Pe t ru Irimescu ş-a inveţătorului Ioan Barboniu. S'a c â n t a t : Mulţi ani . Arcaşul. S'o vedi m a m ă . Opinca, Hora Sinaei. Tătarul . Hora Griviţei şi altele. După concer t a u rma t petrecere cu danţ . — Corul din Eachita a dat in luna t recută un concert in Bichigi, cu care ocasiune a j uca t şi » Nunta ţeră-nescă:< corul s'a infiinţat numai inainte cu doue luni, la s tăru in ţa preotului Nicolae Dragancea. a proprie­tarului Nicolae Gheje, a emeri tului inveţător Ioan Blidar. — Corul din Mehala Timişorii şi şcolarii de aco lo au arangia t in 2(5 februarie o serată lórte reu­şita, sub conducerea inveţătorului Despot. Corul a câratat mai multe piese, ér şcolarii şi şcolăriţele au decfelamat poesii. — Corul din Macedonia a ţinut, sub conducerea inveţătorului Simeon Milos, un concert in iVma t recuta ; dintre piesele cânta te mai mult a p lăcut »Sus opincă.» — Curul din Ciucora a dat la 3 mfcrtie un concert, sub conducerea inveţătorului N. Mircejà. S'a cân ta t piesele: Diua triumfală, Junimea parijMană, De când mândră, Corona Moldovei şi s'au dec lamat mai multe poesii. Apoi a urmat danţul. —

* Corul din Chişoda, infiinţat. la indemnul parocului Aurel Petrovici'. va da acolo in 11 mart ie un concert.

Teatrul din Iaşi a ars. Nenorocirea s'a intèm-p!at Ia 17/29 iebruarie. Focul a izbucnit la 11 ore. când nu mai e ră nimene in tea t ru . Garderoba, ar­chiva şi biblioteca s'a scăpat, asemene şi cassa de 1er şi tot mobilierul din camera comitetului. Din sală şi de pe scenă nu s'a putut scóte aprópe nimic, decât câteva mese şi scaune , câteva aplicuri, cum şi covorul, lus-

trurile aprópe slăr îmate in căderea lor, oglindele pu­pitrele din orchestră. Teatrul aces ta a fost cumpëra t de guvern, care voia să elădescă in locu-i alt s tab i -ment public. Paguba se urcă la 300,000 lei. Edificiul n 'a fost assigurat.

C E Z N O U ? Şclri personale. Dl Alesandru Mocsonyi a p u b ­

licat in 'Luminatorul» din Timisóra un articol, pr in care a declarat , că nu vede nici un motiv pent ru delict de pressa in serisórea şi apelul dlui general Traian Doda şi că nici dsa n'ar fi pregetat a le rosti in pub l ic i t a te . - Dl Duiliu Zamfirescu, care este nu­mit al doile secretar la legaţiunea română din Roma, remâne a taşa t la divisiunea politică din ministerul de esterne la Bucureşt i . — Dl dr. Cornel Diacnnovich. redactorul şi editorul revistei »Romanische Revue«, a fost ales secretar al »Albinei» din Sibiiu. — Dl dr. Ioan Manghtca a fost ales medic cercual Ia Brücke­nau, comitatul Timiş.

Hymen. Dl Florian Rusan, ales paroc gr. or. in Alba-lulia, s'a cununat cu dşora Iulia Macavei din Bucium-Cerb. — Dl Ioan Herţoga, absolvent de teo­logie in archidiecesa Sibiiu, s'a cununa t cu dşora Flórea Baboş. fiica reposatului paroc Ioan Babeş. — Dl Vasiliu Vlism, absolvent de teologie de Blaş, s'a cununat cu dşora Eleonóra Rusu in Băla-de-Câmpie. — Dl Radu Giticela şi d ra Maria Zernovean s'au logodit la Braşov.

Serată românescă in Orade. In lipsa pet rece­rilor publice româneş t i in Orade, dl advoca t Nicolau Zigre şi dómna consortă au avut frumosă inspira-ţ iune d'a întruni la casa lor ospitală, in sera din sâmbăta trecută, o soüe t a t e de t inerime dănţui tore , care ş-a petrecut vesel până dimineţa la 4 ore.Afară de t inerime, a fost de faţă vicariul Ieroteiu Beleş şi deputa tul Sylviu Rezei. Dintre dame au luat par te dómnele Rezei din Borod şi Popescu din Lazur i ; domnişorele Gizela şi Maria Zigre. Silvia Moga din Răbăgani in costum, Maria Bibescu (TiIégdJ, Maria Marcus. Maria Koresy. Teresia Kempf din Orade, Minca Popescu (Lazuri) şi Lucreţia Suciu din Ucuriş.

Serată cu danţ in Şomcuta-mare Senatul şcolei gr. c. române din Şomcuta-mare a arangiat la 3 mar­tie n. o serată împreunată cu danţ , in favorul biblio-tecei gr. c. din localitate. Domnii arangiatori nu au cruţa t nici o osterielă ca să potă mulţimii publicul. Sala a fost arangiată cu gust, ţeseturi naţionale de­corau păreţi). Ospeţii au fost mulţi si lórte aleşi, nici voia b u n ă n'a lipsit şi nimene nu s'a depăr ta t 'nainte de patru ore. Cadiillele le-au jucat in doue Colone. Cu un cuvent petrecerea a fost peste a ş t ep ta re bună. Dintre domne au luat p a r t e : Bosa Cotoţiu, Clara Nilvan, Leona Medan, Dosa. Maria Hirsch, Regina Buda, Emilia Indre. Blaga. Petrovan, e tc . Dintre d şo re : Ana Filip, Maria Butean, Berta Pap. Linca Ra ţ (in costum naţional) , Lucreţia Dosa, Bella Nagy, Victoria Varga, Pe t rovan . Ana şi Maria Donovák, Leliţia Medan e l e . Dănţăuşi i au fost mai mulţi decât danţăuşele şi aşa au a v u t ocasiune dşorele a-şi permite şi câte o corlă pentru dnii pré zeloşi. Se ra u rmăto re , adecă in 4 mari ie, s'a petrecut na ţ ia tot acolo şi pentru acelaş scop. Mehmia.

Bal la Caransebeş. Adi s âmbă tă la 10 mar t ie şe va da la Caransebeş o petrecere de danţ , in otelul » Pomul verde«, pentru compunerea unui album séu tablou, c a r e să 'nlăţoşeze porturi le româneş t i din fe­lurite ţ inutur i locuite de români . Comitetul a rang ia to r a fost compus din d n i i ; Ioan Ionaş, Ştefan Velovan, Sebast ian Olariu, Gerasim Şerb, Ioan Pinciu, Vasiiie

108 F A M I L I A Anul X X I V .

Goldiş. losif bă lan , Traian Barzu, D. Popovici, Ef'ta Biju, Otto Popovici, tiregoriu Hârsean, Florian Boz-gan, G. Ianculovici. Iosif Reich, G. Imbronovici, Ni­colau Velcu. Daniele şi dnii au fost rugaţi să se pre-sinte după putinţa in porturi româneşci .

Balul românesc din Timisóra, la 3 martie, după cum ni se scrie, a avu t un succes frumos. Danturile sociale au fost juca te de 40—50 de părechi, ér vi-nitul curat, se urcă la 200 11. Dintre damele presinte ni se însemnă dómnele : Iosefina Luca din Recaş, Olga Chiriţa din Chiseteu, Iulia Lazar din Recaş, Ar­delean. Schelegian. .Turma. Micu. Chiriţa, Russu. Ri-barovici , Papp. Radislovici, Kőváry, Csermely, Babici, Popovici , Krecsmary şi domnişorele Cacinca, Peştean, surorile Popescu, Demetrovici. Ionaş, Iorgovan, Ver-meşan. Pap. Ju rma . Adamovici. Schelegian, Prohab , Denco. surorile / o r i a . Arsenovici.

Ateneul român din Bucureşci. Dl Gr. Toeîlescu a ţ inut duminecă, 21 februarie, 8 şi jumëta te ore sera, conferinţa sa despre «Luptele partidelor din trecut.« Dl Tache Ionescu a ţinut joi, 25 februarie, 8 şi jumă­ta te ore sera, conferinţa sa »Despre credinţă.*.

Oglinda lumei. Evenimentul mare al sëptëmânei este, că impëratul Vilhelm al Germaniei, a murit la Berlin in 9 martie. Densul a lost, de 91 de ani. Causa morţi i sale a fost slăbiciunea betrâneţelor , la care a contribuit mult şi boia incurabilă a moştenitorului de t ron . Mőrtea lui a produs panică la bursă. Lumea se teme, că acuma resbelul nu se va puté impedecâ ! Ţarul a adresat sultanului o notă, invitându-l să poftescă pe prinţul Coburg a părăsi Bulgaria. Guvernul sultanului a şi adresat celui din Sofia o notă, decla­rând ca prinţul Coburg slă ilegal pe t ronul bulgar, ln t r ' aceea cabinetul I. C. Brătian la Bucureşci ş-a dat dimisiunea, cu tô le că a avu t majoritate in cameră. Cu formarea noului cabinet a fost însărcinat presi-dentul senatului , dl Dimilrie Ghicâ.

Reuniuni femeieşoi. Reuniunea femeilor romane din Sibiiu va ţ ine adunarea sa generală la 11 mart ie n. după miédàdi la 3 ore, in localul Societăţii de lec­tu ră română . Présidents reuniunii e dna Maria Cosma, secretar dl dr. Octavian Rusu — Reu­niunea femedor române gr. or. din Făgăraş a ţinut aduna rea sa generală in 4 mart ie n. sub presi-diul dnei vice-presidente Maria Elves, care a des­chis adunarea prin o cuvèntare potrivită. Secretarul reuniunii , dl Nicolae Aron, a cetit raportul comite­tului : din acela vedem, că fondul reuniunii s'a urcat la 2383 îl. 37 er. Comitetul s'a constituit astfel : pre­sidenta Maria Aiser. vice-presidentă Maria Etveş. cas -sarésà Maria Florea, membre in comitet : Maria Cip, Aneta Stoica de Vist. Elena Torna, Maria C. Pop . Victoria Aron, Ana Cióra. Margareta Bârsan. Zinca Pop . Maria Becean : membre suplente : Regina Deje-nariu, Ana dr. Nicolae Motoc, Ana loan Parfirie To-toiu. Maria Comanariu. Eufrosina Farczadi şi Elena Vlad : secretar dl Matei Bârsan, căpitan ces. reg. in pensiune : eră bărbaţi de consiliu ai reuniunei Iuliu Dan. adm. protopresbiteral . Constantin Vasiliu Pop. Nicolau Aron preot. Nicolau Torna comerciant şi loan Ciora epitrop bisericesc.

Erăş processe de pressa. Şi Calicul din Sibiiu a r e proces de p r e s s a ; i l'a in tenta t procurorul regesc din Cluş pentru o poésie din broşura de pe luna lui sep tembre , prin oare dl Petru Corcan, atunci pretor in Iam, ér acuma vice-notar comitatens la Lugoş, s'a c redut calumniat şi ofensat in onóre. — Fóia Die-cesană din Caransebeş anunţă asemene, că i s'a făcut proces de pressa pen t ru noti ţa despre neintrarea in dietă a dlui general Tra ian Doda şi despre nimicirea j

mandatului seu de depu ta t . Pe r t rac ta rea s'a ficsat pe> 7 aprile.

Institut de credit. Ardeleana din Orăştie in-adunarea sa generală din 26 febr. n. a ficsat d iv i -denda cu 5 îl. Pen t ru scopuri filantropice şi cul tu­rale s'au votat : pen t ru fondul copiilor săraci din, Orăştie 99 fi. 89 er., pen t ru fondul pro topresb i te ra l gr. or- din Orăştie 50 îl., pen t ru fondul protopresbi­teral gr. cat . 50 îl., pen t ru corul micst 50 îl., pent ru casină 50 11., pentru şcola din Cigmëu 20 fl.' pent ru cea din Balomir 20 fl., pen t ru cea din Orăşt iora de sus 20 fl. şi pentru cea din Sebesei 20 fl cu to tu l 379 11. 89. cr. Marca de présenta s'a ficsat pen t ru membrii interni cu 1 f l , pen t ru cei es terni cu t 11.

Rochiâ-Otravă. Se vorbeşce forte mul t in m o ­mentul acesta, prin lumea din St . -Petersburg. de u n fapt ca re s'a in tèmplat nevestei generalului N . . . Nevésta generalului comandase in t r 'una din cele din-têi case din oraş, o frumosă toaleta de mă tase verde . Kochia gata, generalésa făcu vr 'o câ teva visite, da r nu după mult băgă de séma, că ori de cât© ori punea rochia asta , se simţiâ indispusă mai mul te dile d 'a rèndul. La sferşit, aceste indisposiţiuni consecut ive sferşiră prin a deveni a t â t de grave, incât t rebui să cadă la pat. Doctorii chiemaţi nu pu tură , d 'ocam-dată să definescă boia şi o a t i ibuiră unui abus de petrecere ; cu' tote aces tea s ta rea bolnavei agravân-du-se din ce in ce, unu l din doctori a v u ideia d 'a esamină toaletele dómnei generale N . . . si pr in t r ' a -celea şi p 'aceea verde ; el recunoscu inda tă , după u n esamen minuţios, că stofa de mătase colorata verde conţinea unul din principalele toxice din cele mai pe -riculóse. I se dete ingrigiri energice, pr in u r m a r e ş-acum aces ta dnă e pe cale d'a se insânătoşi . Făcendu-se o anche tă s 'a stabilit că şi lucrătorele cari au cusut la rochie au fost bolnave, fără a şei d 'ocamdată cui s 'atr ibue reul .

Şcire scurtă. Clopotul cel mare al mitropoliei din Bucureşci, ca re s'a turnat in Budapesta, la Francise Walser , s'a espedat in sëp tëmâna t r ecu tă la locul dest inaţiunii sale ; noul clopot a re o greu ta te de 180-centenare .

Necrológe. George Şchiopul a înce ta t din vieţă la Sas-Reghin, in e ta te de o l ani. — Teodor Almaşan, paroc al Boziaşului in Ardeal, a mur i i in e ta te de' 71 ani . — Paid Somsich, e răş un om de frunte al Ungariei, a inceta t din vieţă in e ta te de 77 ani.

Poşta Redacţiunii. Societ. Petru Maior. Din nr.

5 an. 1885 nu mai avem nici un esemplar

Acad. ortodocse in CernăuV Ce am avut, v'am trimis.

Diiei Matilda Pani in I. *e mulţămim. Aşteptăm cu placre şi prosa.

Blas. Respunsul din nr. ae-la n'a fost adresat dtale, care nici nu ni-ai trimis sonet. No­velă putem întrebuinţa

Càlindarul sëptëmânei. / Piua sept. Sărindarul vechiu Călind neţ

Dumineca lăsat, de cavne J£y. delà Matei c. 25, st. 31, gl. 7, a in? Duminecă ,28 Par. Vasilie Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbăta

29Cuv . Par . Casian l,Cuv. Eudochia 2|Mart. Teodot 3 Mart. Eutropiu 4,Cuv. Gerasim 5Mar t . Conon

Rosi na Gregoriu Ernest Matilda Cristol Heriber t Ger t ruda

Propr ie ta r , redac tor r espundă to r şi ed i tor : IQSIF VULCAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.