oile Mele cunosc glasul meu Intrebarea numarul unu este: Sa traim asa cum vrem noi, sau nu? Si ce facem noi cand traim cum vrem noi in afara de a-L rastigni pe Hristos din nou? Raspunsul este in studiul de mai jos. Principiul practic al cunoasterii lui Dumnezeu este exprimat de Domnul Isus Hristos astfel: “Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului, pe care vi l-am spus. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi sa aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” “Oile Mele cunosc glasul Meu. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.” Ioan 15 si 10. Cum se descopera deci Dumnezeu omului? Asta este intrebarea capitala. Geneza 2: 18-20. “Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.” Cum citim noi gandurile din pasajul acesta? Noi intelegem cuvintele asa cum le-a asimilat gandirea noastra. Dar daca Domnul Isus Hristos ar citi acest pasaj, cum l-ar citi El? Dumnezeu ne fagaduieste tocmai asta, zicand : “Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus Hristos.” Filipeni 2:5, originalul englez. Cum a creat Dumnezeu? “El a zis si s-a facut.” Cu alte cuvinte, daca El a zis “Sa fie zebre,” gandul Lui s-a exprimat prin aparitia zebrelor. El avea in minte modelul zebrei, al fiecarui animal, al fiecarei plante, cat si al celulelor si al functionarii lor intime din fiecare planta, animal, sau element. Mai mult decat atata, El a avut in minte modelul complet al speciilor, al naturii, al elementelor, si nu a trebuit sa le rosteasca pe fiecare in parte, ci doar ca sisteme. Pentru noi un singur trup este ceva complex si urias, dar ptr El intreg universul este un trup mititel. Noi pricepem in parte si prezentam partial chiar adevarul, ca niste copii care cresc si se straduiesc sa

vada lucrurile bine, dar nu le pot vedea totdeauna in ansamblu decat poate prin caracter. “Căci cunoaştem în parte, şi descoperim în parte;. dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.” 1 Corinteni 13: 9, 10 Citirea, perceperea corecta a creaturilor si a naturii din jur ne-ar descoperi gandul lui Dumnezeu. Iată istoria universului, a galaxiilor şi a pământului, când au fost făcute: “Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui… Căci El zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.” Psalm 33: 6.9 Dar cum a inteles Adam lucrurile cand era fara pacat si avea mintea lui Dumnezeu? Cand a privit la animale,le-a numit cum a vrut el, sau le-a numit cum fusesera numite de Dumnezeu? “şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.” Citind cu mintea lui Dumnezeu, Adam a primit revelatia, gandul lui Dumnezeu despre fiecare fiinta din jur. El a numit fiecare animal asa cum il numise Dumnezeu, caci a recunoscut ca “acela-i era numele.” Caracteristicile si natura fiecarui animal, pasare, peste, etc, au ramas ca si inainte de momentele cand Dumnezeu le-a adus la Adam “sa le numeasca.” A fost un test al unitatii si armoniei omului cu creatiunea facuta de Dumnezeu, si nicidecum un mijloc de a le pune nume. Ingerii au putut vedea ca intre Creator si Adam exista o legatura desavarsita. Unitatea omului cu Dumnezeu si cu creatiunea a fost demonstrata perfect. Adam nu a gresit nici macar odata numele unui animal, ci a vazut fara efort ca “acela-i era numele.” Aceasta a demonstrat ca cunostinta lui era la fel de vasta ca si creatiunea; ca viziunea lui intelectuala era asa de limpede ca el putea citi natura fiecarei creature: mintea lui a lucrat cu asemenea precizie ca fara a ezita nici-un pic el a citit correct natura fiecarei creature care era adusa inaintea sa. Aceasta descopera ca mintea omului era atat de desavarsit in armonie cu mintea lui Dumnezeu ca el putea sa prinda gandul lui Dumnezeu exprimat in fiecare creatura. Nu e o exagerare sa spunem ca mintea lui era o expresie a mintii divine. Daca omul nu ar fi pacatuit, asa ar fi fost intotdeauna. Omul s-ar fi inmultit ca sa umple pamantul si s-ar fi delectat moment de moment in citirea gandurilor lui Dumnezeu exprimate in natura. Si fie prin cuvantul adresta lui direct, sau prin cuvantul vorbit in creatiune, omul ar fi primit necontenit revelatia gandului si a caracterului lui Dumnezeu. Exista o relatie desavarsita intre om si Tatal lui ceresc, atat de fireasca, atat de afectiva, atat de vitala, de profunda, ca omul vedea totul asa cum era in realitate, in lumina cea adevarata. Si asa ar fi fost vesnic daca omul ramanea unit cu Dumnezeu. Si supunerea aceea vitala fata de Cuvantul pe care Dumnezeu i-l adresa era MIJLOCUL de a fi una cu El. (sa nu-ti fie frica decat de pacat, sa nu pacatuiesti)

Dumnezeu i-a vorbit direct, zicandu-i: “„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” Geneza 2: 16, 17. Omul a inteles pe deplin acest cuvant divin. Acesta era testul supunerii fara

ezitare si fericite A, care nu prezenta pentru om nici-o dificultate in acel

moment de desavarsita armonie cu Domnul. Daca Adam se supunea acestei descoperiri vorbite lui, omenirea ar fi ramas in starea, cu caracterul si desavarsirea fizica, mentala si spirituala pe care Dumnezeu ne-o dorea. Dar a venit curand un alt cuvant, opus cuvantului lui Dumnezeu, care insinua ca ce-i spusese El omului era inselaciune. Acest cuvant a zis: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?” Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” Geneza 3: 1-6. Inainte de acest cuvant, Adam si Eva au stiut fara indoiala ca pomul acela nu era bun de mancare. Cum de acum, ea “a vazut ca pomul era bun de mancat?” Sugestia sarpelui a fost ca ei cunoasteau numai binele, dar nu cunosteau si raul, asa cum il cunoastea Dumnezeu, care ii avertizase sa nu ia din pomul acela. Perechea sfanta din Eden primise cuvantul lui Dumnezeu, si

prin aceea ei primisera si mintea lui Dumnezeu B (cum am primit eu prin

credinta renuntarea la muzica pagana...). Cand au primit cuvantul Satanei ei au primit gandul Satanei si in acest fel si mintea Satanei, care a produs gandul exprimat in acele cuvinte. Asa ca ei au primit o alta minte decat mintea lor natala, care era mintea lui Hristos. Si aceasta minte noua i-a facut sa vada creatiunea lui Dumnezeu in ordine inversa, adica sa vada binele acolo unde nu exista deloc bine; si sa vada ca aceasta era calea de a capata intelepciune, care in realitate nu era deloc intelepciune, ci dezolare, conflict, ratacire, neadevar si boala. Pana atunci, cu mintea lor natala ei avusesera o privire microscopica fata de natura inconjuratoare, si o privire telescopica fata de univers. Acum ei au primit mintea Satanei, “mintea carnala, care este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna.” Romani 8: 7 (originalul englez). Acum ei “s-au vazut goi,” asa cum se vad oamenii firesti de azi. Fara amanare, mintea fireasca i-a redus la a fi carne, forme. Natura inconjuratoare a cazut impreuna cu cei pentru care fusese descoperirea glorioasa a mintii lui Dumnezeu, si a fost introdusa moartea cu toate formele, stadiile si lucrarile ei distrugatoare. Inainte de pacat nu exista putreziciune, fermentare, gunoi, hrana se transforma direct in energie, nimic nu se pierdea, nici macar o frunza nu cadea din pomi.

“Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.” Intunericul mortii si al minciunii a acoperit lumea de atunci.Si “este vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină, şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă, şi dulceaţa în loc de amărăciune! Vai de cei ce se socotesc înţelepţi, şi se cred pricepuţi!” “Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele.” Isaia 5: 20, 21; 60: 2. De aceea majoritatea oamenilor nu dovedesc interes real pentru adevarul divin, si nici-un om nu le poate da dorinta dupa mintea originala, natala, a perechii parintesti din Eden. Caci nu putem vedea altfel in intunericul mintii cu care ne nastem. Dar darul lui Hristos a fost fagaduit imediat, ca lumina in intunericul in care se scufundasera parintii rasei. In mila Sa, “Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece, şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Geneza 3: 14, 15. Li s-a fagaduit si au fost chemati individual sa isi schimbe mintea, ca sa poata vedea

din nou creatiunea si pe Creator asa cum sunt in realitate. ???1 “Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus Hristos.” Sa ne inchipuim ce s-ar fi intamplat daca Adam si Eva ar fi avut copii maturi cand au ascultat de diavol, si acestia nu mancau din pomul oprit; sau daca numai femeia ar fi mancat din pomul oprit, iar Adam refuza sa creada minciuna vrajmasului! Dumnezeu ar putea sa resolve situatia aceia nefericita prin Cuvantul Lui. Sa fi existat doua omeniri, fiecare avand o alta minte, mergand in directii cu totul opuse? Citind istoria biblica intelegem ca acest lucru s-a intamplat si se intampla pana la revenirea Mantuitorului. In lume exista o multime de religii, care de care mai contradictorii. Toate se pretind a fi singura cale, dar in absoluta lor

majoritate sunt doar o intrupare a pomului binelui si al raului. ???2 Numai cand

neprihanirea si nelegiuirea se vor maturiza pe deplin, se va putea vedea adevarul. “Cine are urechi, să audă! Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” “Cele zece coarne (religii de baza), pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul (deci cu copiii Lui); dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.Apocalipsa 13: 9,10;17: 12-14. Cuvantul lui Dumnezeu, vorbit direct catre fiecare persoana, individual deci, este singura cale de a mentine relatia corecta cu Creatorul si cu creatiunea, din care facem parte. “Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai

dinainte, ca să umblăm în ele.” Efeseni 2:10. “Daca este cineva in Hristos, este o faptura noua (o noua creatie).” 2 Corinteni 5: 17.(de ce este asa de greu sa primim

mintea lui Isus si cum de a fost asa de usor sa primim mintea Satanei ???) Si Hristos este

singura cale de a iesi din intuneric la lumina, de a scapa de stapanirea mintii Satanei si a capata libertatea adusa de puterea si mintea lui Dumnezeu. Numai Hristos este Calea, Adevarul, si Viata. Si pentru a creste in Hristos individual trebuie sa primeasca ereditatea divina a Mantuitorului, adica natura divina, duhul Lui. “Dumnezeu este duh. Si oricine I se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si adevar.” Ioan 4: 24. Noi avem de la primul Adam ereditatea pacatoasa, intunericul. “„Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam (Isus Hristos) a fost făcut un duh dătător de viaţă (Hristos este duhul sfant). Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc (Firea carnala, pamanteasca, diavoleasc); ce este duhovnicesc, vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc (cazut, rupt de cer); omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” 1 Corinteni 15: 45-57. Fara o unitate deplina (ascultare deplina) cu mintea divina descoperita in Isus Hristos si daruita noua prin duhul prezentei Sale, nu poate nimeni sa citeasca corect cuvantul lui Dumnezeu in creatiune. Nevoia omului de a capata o alta minte decat cea fireasca pentru a putea gandi si reactiona correct este subliniata in chemarea Domnului prin cuvintele: “„Căutaţi pe Domnul câtă vreme mai poate fi găsit; chemaţi-L, câtă vreme El este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele (ca in ziua creatiunii originare). Da, veţi ieşi cu bucurie

(din intuneric), şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile (greu de urcat )vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului (in voi) se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.” Isaia 55: 6-13 Oricat de mult ar putea un om cu mintea fireasca sa gandeasca corect despre Dumnezeu, aceasta va fi la fel de departe de cer cum este pamantul. Expresia “cât sunt de sus cerurile faţă de pământ” exprima distanta infinita dintre gandurile omului firesc despre Dumnezeu. Omul firesc nu va putea decat sa repete papagaliceste ceva despre Dumnezeu, dar nu va putea niciodata sa se departeze de mintea si natura sa fireasca, oricat de dedicat si de consacrat ar fi el (ea). “Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?” Nicidecum! Si totusi, acestea sunt iluziile semanate de religiile omenesti care folosesc Biblia fara mintea care a fost data perechii divine la inceput. “Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără FAPTE (FARA FAPTELE creatorea ale LUI Dumnezeu in tine, nu ale mintii tale firesti) este zadarnică?” Iacov 2: 19, 20. Cand diavolul l-a ispitit pe om el a amestecat adevarul divin cu minciuna. “Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.” Deci Dumnezeu cunostea despre rau, dar nu era poluat de el, de faradelege. In al doilea rand, Satana, care dorise sa fie Dumnezeu, nu murise, ci inca traia. “Tu (Lucifer) ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele (ingerii) lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt. Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!’ Isaia 14: 13 - 15. Satana era despartit de Dumnezeu, adica in locuinta mortilor, pierdut, asa cum suntem toti nascuti. Intreaga rasa umana moare, unul dupa altul constatam ca lumea noastra este o lume care moare. Lumea intreaga este supusa descompunerii. Faptul ca Satana mai traia inca la crearea omului, si ca si azi el mai traieste, nu era decat semnul milei lui Dumnezeu, care a vrut sa-l salveze. Ca si Satana, majoritatea uita sau ignora faptul ca intreaga noastra lume a fost condamnata la moarte de pacatul originar. Noi mostenim o lume muritoare, care se apropie cu repeziciune de sfarsit chiar prin inventiile ei cele mai stralucite. Dumnezeu ne spune despre Satana:” Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!” Isaia 14:12. Slava lumii se masoara prin termenii puterii si a succesului, recunoasterii si aplaudarii in bani, proprietati, achizitii, prin care omul firesc se dovedeste fata de ceilalti cat de ale este. Mandria este slava lumii, cursa in care ne tine Satana inchisi. Lupta semanata in noi impotriva lui Dumnezeu, mai ales cand pretindem

a fi alesii Lui, este o nimica toata, ???3 caci ce fel de Dumnezeu este El daca

noi il putem supune sau conduce prin imitarea binelui? Lupta aceasta in care am fost infiati prin pacat, ne face sa vrem a ne dovedi bine si slaviti, dar este doar auto-nimicire.

Dumnezeu cunoaste vrajmasia plantata adanc in launtrul nostru. In dragostea Sa El ne ofera ereditate Sa ca sa ne impace. Nu El a avut nevoie de o jertfa, ci noi. Prin jertfa Fiului Sau El ne-a dovedit ca nu este dusmanul, ci prietenul nostru absolut credincios. Satana a introdus moartea. Noi mostenim o planeta muribunda, o lume care se auto-nimiceste din ce in ce mai sofisticat si mai efficient, o lume care vrea sa modifice genetic intreaga natura, care respinge creatiunea si se considera “a fi ca Dumnezeu,” asa cum isi doreste sarpele cel mare, diavolul. Traim intr-o lume a conflictelor si a mortii, a tristetii si a necazurilor, a inaltarilor de sine. “Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când suflă vântul Domnului peste ea.” În adevăr, poporul (omenirea) este ca iarba:. iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” Isaia 40: 6-8. Hristos vrea sa ne ajute sa detronam eul, sa facem ca “omul cel vechi sa fie rastignit” prin duhul Domnului. Singura inchinare adevarata este de a deveni templul prezentei si al lucrarilor mintii Lui. Singurele ganduri adevarate pe care omul le poate avea despre Dumnezeu sunt gandurile lui Dumnezeu. Si fiindca aceste ganduri sunt la fel de departe de om ca si cerul fata de pamant, singura cale de a le putea primi este ca Domnul Insusi sa I le dea. Si singura cale pe care Domnul poate sa ii dea omului gandurile Sale este de a-i vorbi El direct si personal, individual, omului. In toate epocile care au urmat dupa intrarea pacatului in lume, ocupatia de baza a oamenilor a fost de a afla cine este Dumnezeu, sau chiar de a-I defini gandurile. Si dumnezeii pe care oamenii i-au prezentat in acele escapade religioase sunt o demonstratie izbitoare a incapacitatii mintii firesti a omului de a intelege si gandi corect subiectul acesta. Chiar si oamenii cei mai alesi, ca Moise, sau Iosua, si altii ca ei, carora Dumnezeu le-a vorbit personal si care au dorit sa il prezinte pe Dumnezeu, au avut adesea esecuri si L-au prezentat eronat. Domnul Isus Hristos a declarat aceasta direct, spunand: “Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău (caracterul Tau), şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.” Ioan 17: 25, 26. Pana la intruparea Cuvantului in omenesc a putut cineva sa spuna si sa dovedeasca necontenit si fara cea mai mica abatere sau eroare care este caracterul lui Dumnezeu, care sunt gandurile Lui fata de noi chiar cand ne sumetim sa declaram ca lucram si vorbim in numele Lui, cum au facut evreii si romanii la cruce? “Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Ioan 1: 18 De aceea, Dumnezeu i-a poruncit omului sa nu se gandeasca la acest subiect: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care aduc nelegiuirea părinţilor asupra copiilor până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.” Exodul 20: 4-6.

Nici-un om din lumea noastra nu ar fi conceput vre-o infatisare a lucrurilor ceresti si a lui DUmnezeu, daca nu s-ar fi gandit mai intai la acest subiect si nu si-ar fi format o imagine mintala. Reprezentarile de orice fel ale celor care au venit sau mai vin in numele lui Dumnezeu, lucruri care pot fi vazute sau citite cu ochii, sunt doar reproducerile ideii lor despre DUmnezeu. De aceea, cand Dumnezeu S-a coborat pe muntele Sinai ca sa le spuna oamenilor lucrurile marete ale legii Sale, El a pus in practica gandul de mai sus, si nimeni nu a putut sa-L vada pe Dumnezeu. “Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi, şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om sau chipul vreunei femei, sau chipul vreunui dobitoc de pe pământ, sau chipul vreunei păsări care zboară în ceruri, sau chipul vreunui dobitoc care se târăşte pe pământ, sau chipul vreunui peşte care trăieşte în apele dedesubtul pământului. Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.” Deuteronomul 4: 15-19. Cu toate ca ostirea ingereasca a cerului, heruvimii si serafimii, si Domnul Insusi au fost cu totii acolo, oamenilor nu li s-a aratat nici-o forma, nici macar stralucirea slavei Lui, ca nu cumva, vazand ceva cu ochii lor, care le putea aminti stralucirea soarelui si a lunii, ei sa declare ca asa era si Domnul, si apoi sa foloseasca aceasta ca un mijloc de a isi ajuta gandurile sa se inchine, sau sa isi croiasca din imaginile mintii lor o carje pentru a se putea inchina lui Dumnezeu. Asadar, pe calea cea mai puternica care este posibila, Domnul a aratat limpede ca El nu poate fi adorat pe nici-o cale a conceptiei umane. Dar cei ce I se vor inchina lui Dumnezeu vor sti ca “Dumnezeu este duh. Si oricine I se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si adevar.” Este revelator ca in Eden, Satana nu s-a aratat omului, ci ca sa-l poata insela a folosit o creatura: sarpele. “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!”

A te inchina in duh inseamna o absenta totala a oricarei forme sau asemenari de orice fel, mintala, plastica, sau naturala, venita de la cineva din lume sau din creatiune, dintr-o viziune sau dintr-un vis pe care l-ai avut tu sau altcineva. Daca as gandi despre Dumnezeu mai mult decat este gandul Lui exprimat in Scripturi, si in special in Noul Testament, inseamna ca nu sunt legat de El cu adevarat si ca in loc de a fi templul duhului prezentei Lui, eu ma inchin la imaginile mintii mele, adica la mine insumi de fapt. Asadar, pentru a fi templul prezentei Lui invizibile, eu trebuie sa ma las condus de principiile, legile si adevarurile Lui in toate activitatile persoanei mele. Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne. “Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului; căci litera omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător. Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” 2 Corinteni 3: 3- 18. Nu numai ca Domnul a vorbit Legea morala de pe Sinai excluzand orice asemanare sau imagine a lucrurilor ceresti, dar in alt loc El a aratat ca este imposibil ca omul sa aiba vre-o asemanare vizibila a lui Dumnezeu. Isaia 40: 12- 25: “„Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile cu cumpăna? Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură! Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii! Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie şi deşertăciune. Cu cine voiţi

să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna? Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint. Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine. „Nu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?” El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. El preface într-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii pământului. De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie. Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” zice Cel Sfânt.” Sa ne gandim la o singura intrebare: “Cine a măsurat cerurile cu palma? Nici-un om nu poate concepe infinitul universului, miliardele lui de galaxii. Dar Dumnezeu le poate masura ca si un om cu palma sa. Cat de infinit de imposibil este sa capatam o conceptie adevarata despre forma lui Dumnezeu! De aceea El ne intreaba: “Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?” Ce este dar incercarea mesterilor de a-L reprezenta construind o sculptura, o figurina din aur sau argint, sau dintr-un lemn cioplit? El ne spune ca “cerurile cerurilor nu-L pot incapea.” Si deci nici-o minte finite nu poate concepe o asemanare a Sa, sau sa se prezinte ca fiind reprezentantul Lui pe pamant. Cu toate acestea, Dumnezeu s-a descoperit din vechime pe Sine in caracter, zicand “EU SUNT.” Aceste doua cuvinte atesta existenta. Dar existenta nu e suficienta. De aceea El a extins descoperirea Lui zicand: “EU SUNT CEL CE SUNT.” Eu sunt cel ce sunt este o revelatie a caracterului, nu doar a existentei. Si iata ce caracter a declarat El ca are: “Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul.” Au practicat toti oamenii Vechiului Testament caracterul lui Dumnezeu, sau adesea au fost plini de cruzime, recurgand la razboaie si actiuni mizerabile facute in numele Domnului? Dumnezeu s-a descoperit pe Sine din cele mai vechi timpuri in caracter, deoarece tocmai aceasta este nevoia cea mai esentiala a omului. Si omului ii este imposibil sa isi imagineze tocmai ceea ce este cel mai important: caracterul lui Dumnezeu. El se inchina potrivit caracterului pe care i-L atribuie lui Dumnezeu. Nu e de mirare ca in loc de a exprima corect gandul Domnului “Considera prezenta Mea care este aproape de tine, omule”, in afara de Isus Hristos toti au

strigat sau scris “Temeti-va de Dumnezeu.” ????4 Noi ne temem de ceea ce ne

ameninta vietile: de un sarpe veninos, de un leu fioros, etc, si fugim de fiinta de care ne temem. Fara a cunoaste caracterul lui Dumnezeu, asa cum a fost dovedit de Isus Hristos, nimeni nu poate concepe ce fel de caracter trebuie sa aiba in toate actiunile, vorbele, dorintele, sau gandurile noastre zi de zi si noapte de noapte. Isus Hristos a aratat caracterul Tatalui ca fiind “Mielul lui

Dumnezeu rastignit inca de la inceputurile lumii.” Apocalipsa 13: 8, originalul englez. Rastignit in ce fel, de cine, si unde? Numai pe Golgota, unde a fost vazut

biruind chiar frica de moarte(de a fi jignit, de umilinta, de pierderea reputatiei,

de ... ) ca sa ne dovedeasca iubirea Sa? “Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca fiind răstignit intre voi(cu sensul de unul catre altul nu in mijlocul lor ca o poza...)?” Galateni 3: 1, originalul englez. Apostolul Pavel le spune Galatenilor, si deci si noua, ca Hristos a fost si este rastignit in fiecare om inca de la inceputul pacatului, si pana la incheierea istoriei pacatului. “În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” Ioan 1: 4, 9, 10. Rastignirea lui Hristos nu a fost un lucru de o zi. De aceea, cine nu e rastignit impreuna cu El, prin prezenta Lui, este pierdut, orice dogme ar sutine. Noi suntem nascuti in lume ca mladite ale celui rau, si trebuie sa fim altoiti in vita divina, care este Hristosul. Daca eu m-as putea separa singur de mine insumi macar cat un fir de par, as fi in siguranta. Atunci m-as putea dispensa de Hristos, care este puterea lui Dumnezeu pentru mantuire. Pacatul insa m-a zidit si asta sunt: pacat. Dar nu pot face nimic ca sa fiu salvat. Cel care imi poarta pacatele inca de la nastere trebuie sa vina in mine cu duhul

Sau divin. Si chiar asta face Hristos. Asa inviaza in mine Cel care pana azi a

fost rastignit in mine. Si cand Hristosul inviat este in mine, Cel

rastignit este in mine cu toate biruintele Sale. Oriunde este un om, Hristos este rastignit in el, dar numai in putini este inviat; si aceasta nu e realizata printr-o biserica, sau prin dogme, sau prin fapte, ci prin lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o si cu primul Adam si cu Eva; caci El nu doarme, ca sa

aiba nevoie de organizatii sau fratietati sa ii trezeasca ca pe oameni. Nu exista o alta viata decat a Lui. El este viata lumii. Si desi El

este in fiecare om, nu fiecare om are neprihanirea Lui. Multi “înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor.” Hristos este rastignit in fiecare pacatos, caci oriunde exista pacat, Cel care poarta pacatul si sufera rezultatele lui ca pe Golgota, este in omul acela. Ceea ce are nevoie omul este ca sa fie rastignit impreuna cu Hristosul care ii mentine viata. Si samanta nu incolteste, nu invie, daca nu moare mai intai. 1 Corinteni 15: 36. Intre oameni este raspandita minciuna ca viata fiecarui prunc nascut pe lume vine de la parintii sai, nu de la cel care este Viata, adica de la Domnul Hristos. Cand Adam si Eva au pacatuit, ei s-au separate de sursa lor de viata si ar fi murit instantaneu daca Cel ce este viata nu le-ar fi dat viata din viata Sa, ca sa continue sa traiasca si sa poata fi mantuiti. Vorbind Israelului necredincios, Domnul Hristos le-a spus: “Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint, şi nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale, şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.Cel dintâi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.” Isaia 43: 24- 27. “Cine a crezut în

ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura” Isaia 53. De cele mai multe ori aceste versete sunt citate ca profetie despre rastignirea vizibila de

pe Golgota. Dar in realitate ele spuneau si spun in continuare ca Hristos este dispretuit si parasit de oameni, chiar si de cei mai alesi; ca El ne poarta suferintele, bolile, amaraciunile, nesansele, caderile, psihozele, loviturile de orice fel; ca El ia moment de moment durerile noastre asupra Lui, ca sa nu innebunim si sa ne omoram sau sa pierim; ca El, fiind viata fiecarui om, este strapuns de pacatele noastre, zdrobit de faradelegile noastre, oricare ar fi acelea. Si nelegiuirea intregii lumi cade asupra Lui moment de moment, caci El este “mielul rastignit inca de la inceputul lumii.”

Hristos este cu mult mai vast decat Omul Isus din Nazaret, pe care oamenii il puteau vedea. Carnea si sangele—ceea ce ochiul poate vedea—nu poate sa il descopere pe Hristos, Fiul viului Dumnezeu. “fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Asadar, nici-un om, nici macar cei ce erau langa Isus nu puteau sa Il numeasca Domn decat prin Duhul prezentei Tatalui ceresc. Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decât prin Duhul sfânt.” 1 Corinteni 12: 3. De aceea, a fost de folos ca Isus sa se intoarca la Tatal, ca sa isi trimita duhul sa ii mangaie pe ai Sai. “El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” Coloseni 1: 16. Isus din Nazaret era manifestarea lui Hristos in trup, dar trupul nu era Hristosul, caci “Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.“ Carnea nu foloseste la nimic. Ioan 6: 63. In timp ce Isus mergea din loc in loc facand binele, El “era in sanul Tatalui,” impacand lumea cu El. Scenele de pe Calvar sunt manifestarea a ceea ce are loc de cand exista pacatul si va fi manifestat pana ce orice om care vrea sa fie salvat va fi salvat. El ne poarta pe toti acuma. Oricine respinge viata vesnica, sau care nu vrea sa recunoasca deloc ca viata pe care o are este viata lui Hristos, iroseste jertfirea prin care Isus a impacat lumea cu Dumnezeu. Sa luam sema, Isus nu a impacat pe Dumnezeu cu lumea cerand sa fie impaciuit prin chiar aducandu-si Siesi o jertfa, asa cum se vesteste in jurul

lumii. Dumnezeu a fost intotdeauna prietenul omului cazut. El a facut prin Isus Hristos totul (tot ce putea fi facut) ca noi sa vedem aceasta. Cine intelege aceste descoperiri cu adevarat vede ca Dumnezeu, ca sustinator al vietilor celor inselati si pierduti, care se nasc din primul Adam, El este exclusiv bun cu adevarat, ca in El nu exista faradelege, rautate, razbunare. Si totusi, cum sa intelegem ce spune El in Vechiul Testament si in Apocalipsa, cand zice: “7. Eu întocmesc lumina, şi fac întunericul, Eu dau pacea, şi creez raul, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.” “se întâmplă vre-o nenorocire într-o cetate, fără s-o fi făcut-o Domnul?” Isaia 45: 7, Amos 3: 6, originalul englez. Cand Dumnezeu isi asuma responsabilitatea pentru ce fac cei carora El le da viata si puterile, pe care ii hraneste prin creatiunea Sa, spune El adevarul? Desigur, oricine folosesete in rau viata si puterile si tot ceea ce ii da Tatal ceresc, dovedeste aceasta. Nimeni nu a trait si nu a putut sa se manifeste si sa traiasca fara a fi primit viata din Cel ce este Viata. Fariseul Saul nu a putut face relele pe care le-a facut cu atata dedicare fara ca sa fi folosit darurile elementare pe care I le dase Dumnezeu. Dar cand Saul a auzit glasul Domnului, el s-a lepadat de folosirea in rau a darului vietii. “Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui. 4. El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” Cine eşti Tu, Doamne?” a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.” Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” “,Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ,du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.” Faptele apostolilor 9: 1-6; 22: 10. Si asa, primind duhul Mantuitorului si al Tatalui, Saul a devenit apostolul Pavel. Dar nu intotdeauna a ascultat el glasul Domnului. Pacatosul din el s-a mai dat la iveala din cand in cand, chiar dupa ce Domnul i-a vorbit. Luca descopera aceasta in Faptele Apostolilor 22. Pavel vorbeste si declara urmatoarele: “Mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească; şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.” Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine: şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.” Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri…” De mai multe ori inainte Domnul il sfatuise pe Pavel sa nu se duca la Ierusalim, iar de data asta l-a sfatuit sa nu continuie greselile pe care le facea, dar el nu a ascultat glasul Domnului si a vrut sa dea pe fata “o neprihanire a sa.” De aceea scrie el in Filipeni 3: “Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, 9. şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă

Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” “Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; (nimeni nu-L cunoaste) singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Hristos este descoperirea lui Dumnezeu in creatiune. Hristos este descoperirea lui

Dumnezeu in mantuire. ???5El este descoperirea lui Dumnezeu in aceasta

lume a intunericului, in acesti oameni care ne nastem in intunericul simturilor noastre. “Dumnezeul lor (al nostru) este pântecele,” adica informatiile aduse de cele 5 simturi, si de lumea din jur a modelor materiale, politice, religioase, intelectuale, si tehnice. Filipeni 3: 19. Inainte de a pacatui omul a putut citi in chip desavarsit descoperirea lui Dumnezeu in creatiune, in toate lucrurile. Cand a pacatuit, primind o minte opusa celei a lui Dumnezeu, el nu a mai putut citi nimic correct. Totul era vazut pe dos. Omul trebuie sa devina o noua creatiune, sa fie re-creat, ca sa i se poata repeta descoperirea lui Dumnezeu. Dar omenirea, fiind sub domnia mintii “vrajmase lui Dumnezeu si a legii Lui,” cu toate ca a primit descoperirea scrisa a gandului lui Dumnezeu, totusi nu L-a inteles pe Dumnezeu. De aceea, descoperirea lui Dumnezeu a trebuit sa capete forma omenescului insusi, “Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Ioan 1: 14. Asadar, Hristos, ca si Cuvant al lui Dumnezeu, este singura descoperire desavarsita a lui Dumnezeu. Si unde a aparut Hristos? In carnea omului cazut. “Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui.” În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse.” Evrei 2. Omul nu a ramas unde l-a pus Dumnezeu, putin mai prejos decat ingerii sfinti, ci a ajuns mai prejos decat ingerii cazuti, robul mintii si al firii lor pacatoase. “Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe

cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia,

care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. Căci negreşit, nu în

ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit

să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Şi prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” Cu alte cuvinte, Ela fost ispitit in toate felurile, asa cum sunt eu, tu, celalalt, si toti ceilalti oameni de la inceputul lumii; si biruind toate ispitele noastre, El ne poate da descoperirea lui Dumnezeu chair si in moarte. Isus Hristos a practicat rastignirea firii umane clipa de clipa si zi de zi, ca si in toti oamenii carora le-a dat viata de la inceput. _ ???_ Iar pe Golgota a aratat pe viu ceea ce El practica in chip nevazut pentru a ne sustine in viata si a ne

mantui. ???6

Isus este “Emanuel, adica Dumnezeu cu noi.” Matei 1: 23. Dumnezeu cu noi deci, nu cu El. Caci El era o parte de Dumnezeu, Fiul Lui. Si El este cel de al doilea Adam, care s-a unit cu fiecare din fiii primului Adam dandu-ne viata fizica, dar lucrand ca sa ne dea si pe cea spirituala. Privind la El putem fi schimbati din slava in slava, si de la credinta la credinta, pana ce putem ajunge la statura desavarsirii Lui. “Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Cei care Il vad pe Hristos in fiecare om ii trateaza pe toti asa cum L-ar trata pe Dumnezeu, chiar daca unii sunt inca doar in primul Adam si fac rele si uraciuni de tot felul. Si daca cineva face asa, unii din oameni il vor vedea pe Hristos in persoana aceasta. Asadar, daca il vom vedea pe Hristos in fiecare om, Hristos va fi vazut in noi insine. Si aceasta este evanghelia, golirea de eul personal. De aceea sta scris: Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus Hristos. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi (de slava divina) şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea noua (oamenilor).” Sta scris ca ingerii sfinti nu au alta bucurie si nu pot sa ajunga tot mai asemenea lui Hristos decat prin a-i ajuta pe oamenii pacatosi sa se apropie de Hristos. Aceasta este singura cale a binelui, si fara asta nici ei nu ar cunoaste ce face

Dumnezeu.(cunoasterea prin practica ???7)

De aceea, Isus, care este singura descoperire desavarsita a lui Dumnezeu, dupa ce a crescut tot mai mult in biruintele ispitelor la toate varstele, de la prunc, copil, adolescent,pana la maturitate, a fost uns cu plinatatea duhului lui Dumnezeu si a inceput sa lucreze cu aceste realizari sfinte pentru toti cei din jur, de orice varsta ar fi fost ei. Si numai aceasta este Crestinismul. Adica numai cand prin “Emanuel, Dumnezeu este cu noi,”noi putem sa ajutam omenirea suferinda sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Nu exista deci nici-o lipsa de ocazii pentru a lucra binele pentru Isus, caci El este unul dintre oameni—un om al durerii, obisnuit cu suferintele noastre ale tuturora. “Doamne, când Te-am văzut noi flămând, şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat

de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?’ Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.’ Aceasta este calea de a cunoaste pe Dumnezeu, de a-I da zecimile, de a Il descoperi pe Dumnezeu altora. Si aceasta nu e lucrarea noastra. Singurul care ne da credinta adevarata este “Hristos, incepatorul si desavarsitorul credintei.” Singurul care ne da iubirea este Hristosul. Singurul care ne da pacea, umilinta, cumpatarea, este Hristosul. Noi nu putem face nimic bun. Dumnezeu nu este o religie, ci o persoana care Isi slujeste intreaga creatiune produsa de El. Pentru ca El da viata, El nu o poate lua, ca unul care s-ar sinucide. Dar asa il prezinta Satana, chiar folosind litera bibliei dupa modelul mintii sale si a limbilor omului cazut sub pacat. Sa-L lasam pe Dumnezeu prin Hristos sa traiasca in felul Lui> Caci nu noi traim, ci Hristos traieste in noi atunci cand suntem oile Lui. “Sa aveti in voi gandul (mintea) care este in Isus Hristos.” Lasati ca mintea Lui sa lucreze in voi totul! Intrebarea numarul unu este: Sa traim asa cum vrem noi, sau nu? Si ce facem noi cand traim cum vrem noi in afara de a-L rastigni pe Hristos din nou? Raspunsul este clar acuma pentru cine poate fi sincer.