1

Omiletica de la A la Z

Lucian Cristescu

Curs pentru ªcoala Misionarã de Voluntari,

Nivelul III

Bucureºti 1999

2

Toate drepturile rezervate Casei de Editurã

Viaþã ºi Sãnãtate

ISBN 973-9484-15-8

3

Cuprins

Prefaþã ................................................................................... 5

Anti-predica (Introducere) ................................................... 7

CAPITOLUL I

A. Principiul nevoii ............................................................ 10

B. Principiul descoperirii personale ................................... 13

C. Principiul reformator ..................................................... 18

CAPITOLUL II

D. Principiul ineditului ....................................................... 20

E. Principiul hristocentric ................................................... 21

F. Principiul unitãþii ............................................................ 23

G. Principiul „copacului” ................................................... 24

H. Principiul „vidului de idee” ........................................... 27

I. Principiul contrastului maxim ........................................ 31

J. Principiul construirii ...................................................... 33

K. Principiul modelului „tensiune-rezolvare” .................... 37

L. Principiul alternaþiei afective ......................................... 39

M. Principiul tratãrii inverse .............................................. 50

N. Principiul plinurilor-golurilor ........................................ 53

O. Principiul „funiei împletite-n 3 ...................................... 55

4

P. Principiul repetãrii .......................................................... 57

Q. Principiul abordãrii pozitive .......................................... 59

(Q’. Principiul balanþei ............................................................... 61)

R. Principiul identificãrii cu sala ........................................ 63

S. Principiul inspiraþional ................................................... 64

T. Principiul vulnerabilitãþii ............................................... 66

CAPITOLUL III

U. Principiul pronunþiei curate ........................................... 69

V. Principiul empatiei ......................................................... 72

W. Principiul adresãrii colocviale ...................................... 78

X. Principiul destinatarului concret .................................... 80

Y. Principiul descrierii audio-vizuale ................................. 81

Z. Principiul limbajului mut ............................................... 85

ANEXA

1. Cele 7 etape în elaborare ................................................ 88

2. Tipurile de predicã .......................................................... 98

3. Exemplificare de predicã .............................................. 103

5

PrefaþãOmiletica îºi are etimologia în cuvântul

grecesc homilia, care înseamnã conversaþie,instruire; ºi este „ªtiinþa care învaþã principiileadaptãrii discursurilor de la amvon – la nevoilespirituale ale ascultãtorilor; ºtiinþa predicãrii; artapregãtirii predicilor ºi arta predicãrii” (dicþionarWebster).

Dupã cum manualul de desen sau decompoziþie muzicalã nu te face pictor saucompozitor, ci te ajutã sã-þi descoperi ºi sã-þiordonezi izvorul din tine, dupã legile artei ºi-alesufletului, tot astfel, omiletica nu intenþioneazãsã-þi dea ideile ºi soliile pe care sã le predici (deaceasta se ocupã studiul personal, rugãciunea ºimeditaþia). Scopul omileticii este sã te introducãîntr-o lume, care nu e strãinã de nici un „creºtinadevãrat, nãscut în împãrãþia lui Dumnezeu camisionar…” (H.L.L. 19,44) ºi sã-þi ofere direcþii,pe care sã le parcurgi, poate anevoie; apoi vreasã-þi ofere criterii ºi repere dupã care sã-þi realizezi,într-un mod eficient, capacitatea de a transmiteclar o solie, pe care o vei fi primit de la Dumnezeu.

Omiletica, deci, îºi propune sã te instruiascãîn regulile predicãrii ºi sã-þi ofere mijloace deapreciere criticã ºi de evaluare a predicãrii tale –în raport cu idealul. Iar în final, dintr-un misionarnesigur, sã devii un predicator credibil ºi eficient.

Cele 26 de principii esenþiale ale omileticii, înºiratede la A la Z, vor fi prezentate în cuprinsul a treimari capitole:

Cap. I. Izvorul predicãrii (sau „De unde îmivoi predica?”)

Cap. II. Omiletica de conþinut (sau „Cum sãalcãtuiesc predica?”)

6

Cap. III. Omiletica formei (sau „Cum sãprezint predica?”).

ANEXA de la sfârºit oferã explicaþii privind:1. Modul de alcãtuire a predicii; 2. Tipurile depredicã; ºi 3. Exemplificare de predicã.

(La realizarea acestui curs a contribuit, cu sugestii

preþioase, prof. Desideriu Faluvegi.)

7

Introducere: „Anti-predica”

De când existã pãcãtoºi pe pãmânt, chiardinainte de potop, existã ºi instrumentul „predicã”– unealtã puternicã de confruntare a conºtiinþeiomului cu voia descoperitã a lui Dumnezeu.

Fiind un domeniu cu tradiþie, predicarea seafirmã ca o foarte veche formã a mânuiriicuvântului. Deopotrivã Artã ºi ªtiinþã, ea însoþeºteomul prin diferite culturi, dezvoltându-se ºirafinându-se – pânã la culmi de mãiestrie. De laSolomon, care îºi ia numele de „Predicatorul” (înromâneºte redat prin „Eclesiastul” = cel carecheamã poporul afarã din tabãrã pentru a-ipredica), ºi de la generaþiile de rabini renumiþi,… la apologeþii creºtini ºi pânã la predicatori defaimã nemuritoare, maeºtrii omileticii au impuso þintã ºi o linie artei de a predica. Gândeºte-te cãºi numai pentru o simplã „introducere” îþi trebuieo mare mãiestrie. Aºa cã, pentru o lansarepersonalã în arta predicãrii, trebuie sã ai dovadaincontestabilã a unei chemãri speciale, sau mãcarsã deþii toate cunoºtinþele de logicã ºi retoricã pecare arta omileticii le utilizeazã. ªi, întrucât mairar se gãsesc asemenea persoane printre cititoriicursului de faþã, o concluzie parcã se desprindedeocamdatã: „Mai bine renunþã…”

Dar stai!……..……..……..……..……..……..……..

„Dupã ce a sfârºit predicile acestea, noroadele aurãmas uimite de învãþãturile Lui; cãci El îi învãþaca unul care avea putere, nu cum învãþaucãrturarii lor.” (Matei 7,28.29; Marcu 1,22).„Ce este aceasta? – O învãþãturã nouã!…” (Marcu1,27).Anti-modelul, pe care Isus îl opune omileticii

timpului Sãu, devine un semn distinctiv alucenicilor:

„A predica” – pareun lucru ce… nedepãºeºte.

Modelul lui Isuseste:Anti-predica

8

„Ioan a venit… ºi predica… noroduluiEvanghelia.” (Luca 3,3.18).„Dar cine eºti”(Ioan 1,23.25) – ºi de ce predici dacãnu vorbeºti ca unul autorizat?„Eu sunt glasul celui ce strigã…” – eu nu predic,cum v-aþi aºtepta voi. „Dar am venit… ca El sã fiecunoscut lui Israel”. (Ioan 1, 23.31).„Hristos m-a trimis sã predic Evanghelia nu cuînþelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea luiHristos sã fie fãcutã zadarnicã… Predicarea meanu stã în vorbirile înduplecãtoare ale înþelepciunii,ci în dovada datã de Duhul ºi de putere.”

În faþa maeºtrilor oratori, a experþilor vorbiriilunecoase ºi a elocvenþei rafinate – cu un stil ºiexigenþe academice, iatã cã se ridicã un front demartori ai adevãrului prezent, într-o manierãsimplã ºi puternicã, aºa cum le-a dat Cel ce i-atrimis. Fãrã sã dobândeascã mai întâi erudiþiaînaltei ºcoli ºi fãrã sã aibã aprobarea sinoduluisau acreditarea vreunui for de culturã, acesteglasuri au proclamat simplu ºi puternic pe Hristos,lipsindu-se de artificiile oratoriei ºi ignorând legileconversþionale ale predicii, impunându-ºi anti-predica lor prin forþa mesajului ºi prin putereaconvingerii date de adevãr ºi de vocaþie(chemare).

Sosiþi din toate stãrile sociale: soldaþi (Iosua),ciobani (David, Amos), þãrani ºi pescari (Ilie,Elisei, Petru ºi Ioan), oameni neînvãþaþi, ba chiarînvãþaþi (ca Moise, Isaia, Daniel, Pavel ºi Luca),nenumãraþi apostoli din toate timpurile, fãrã sãcondiþioneze lucrarea lor de vreo instruire altadecât natura1 ºi Duhul Sfânt, poartã prin timpcaracterul comun al unei predicãri libere, natu-rale.

Predica lor – o anti-predicã din punctul devedere al „academiºtilor” ºcolilor tradiþionale –este rostirea simplã, încadratã însã în toateprincipiile corespunzãtoare naturii minþii ºi naturii

Scopul: Hristossã fie înãlþat!

Instructoriipredicãrii autentice:- Duhul Sfânt ºi- natura umanã

Predicarea – esteguvernatã deprincipiile sufletuluiomenesc.

1natura – înseamnã nu „peisaj, flori, pãdure”, ci reþeauade legi ºi principii care definesc existenþa ºifuncþionarea creaþiunii, cu precãdere a fiinþei umane,reþea pe care ºtiinþele doar o descoperã ºi o aplicã.

9

sufletului omenesc. Legile bunului simþ, legilegândirii coerente ºi legile angajãrii afective –cerute de nevoia ca solia sã fie înþeleasã, reþinutã,ºi în final sã transforme – aceste legi nu þin devreo ºcoalã de oratorie, ci ele izvorãsc din ordineacu care a pecetluit Dumnezeu creaþiunea Sa. Oasemenea predicare nu cautã efectul prin tehnicavestirii, ci în adevãrul ºi viaþa care izvorãsc dinea.

Dacã doreºti ca lucrarea cuvintelor tale sãdãinuie, în rândul purtãtorilor luminii, nu ai decâtsã te apropii, în umilinþã ºi cu spiritul unui micucenic, de universul simplu ºi armonios al legilorpredicãrii naturale. Iar dupã ce le vei descoperi,una câte una, vei afla cã „legile acestea nu suntmai presus de puterile tale, nici departe de tine”…Ci sunt foarte aproape de tine: în gura ta ºi în inimata, ca sã le împlineºti (Deut. 30,11.14; Rom. 10,8).

Deci, curaj! ªi tu poþi predica!

Principiilepredicãrii nutrebuie învãþate(din afarã), ci doardescoperite ºiaplicate.

10

Capitolul I. Izvorul predicãrii(sau: „De unde îmi voi gãsi predica?”)

A. Principiul nevoii

Comunicarea este darul lui Dumnezeu pentrucreaturile Sale inteligente ºi afective. Cuvântul esteo proiecþie a naturii intime a omului: el este fãcutsã iubeascã ºi sã cunoascã ( fie cã cunoascã ºi sãiubeascã). Iubirea cautã dupã un altcineva, cu caresã se împãrtãºeascã; iar cunoºtinþa – într-o lume aiubirii – se cere comunicatã. Pentru om, „trebuie”cuvântul. Nu existã pedeapsã mai dureroasã decâttãcerea ºi izolarea impusã aceluia care are nevoie„sã fie cuvânt”.

Cuvântul în sine este expresia nevoii omului.Pe lângã nevoile din cer (cãci sunt ºi acolo nevoi,generate de dragoste ºi cunoaºtere), istorianefericitã a pãcatului a mai nãscut o altã familiede nevoi, dureroase ºi urgente. Pentru cã aºa staulucrurile cu omul ºi cuvântul, ºi pentru cã, pedeasupra, omul cãzut în pãcat, se afla în nevoiede a fi salvat, Dumnezeu S-a identificat cu omul,sosind, în izolarea lui de moarte, în ipostaza deCuvânt întrupat (Ioan 1,1).

Ori de câte ori a vorbit Dumnezeu omuluiizgonit din rai, întotdeauna S-a adresat nevoii luiimediate, fundamentale. Planul de mântuire esteCuvântul (rostit sau întrupat) ce vine sã frângãputerea pãcatului ºi sã dezlege pe om din nevoiasa. Niciodatã Dumnezeu nu a vorbit de dragulartei, de dragul etalãrii sau al demonstraþiei decunoaºtere. Întotdeauna, statornic, El a þintit sprenevoia urgentã ºi disperatã a omului. Sunt multelucruri interesante în Scripturi, în naturã ºi înexperienþa personalã. Ele pot fi obiectul ºtiinþei

La început era…cuvântul.

Cuvântul predicãriitrebuie sã rãspundãtotdeauna nevoii.

11

sau al artei, dar nu au voie sã fie niciodatã obiectulpredicãrii, decât dacã rãspund unei nevoi dindomeniul salvãrii omului din pãcat.

Mai mult încã! Un predicator cu experienþã,informat ºi cu bogate cunoºtinþe din domeniulmântuirii, deºi dispune de o gamã variatã de temede predicã, va fi continuu chinuit de întrebarea:„Spune-mi Doamne, ce vrei Tu sã spun din parteaTa?” Predicatorul autentic ºtie cã nu el trebuie sãhotãrascã ce sã zicã, pentru cã el „nu vorbeºte dela sine, ci vorbeºte dupã cum l-a învãþat Tatãl”(Ioan 8,28). A spune doar lucruri bune cândnevoia cere imperios altceva, este trãdareamisiunii. E ca ºi când se administreazã niºtemedicamente bune, dar cu totul strãine derespectiva boalã.

Aºa dupã cum marele fluviu curge, pentru cãare izvoare, tot aºa predica curge abia când izvorulse deschide. „Care este nevoia pentru care mãtrimiþi sã predic, Doamne?” – aceasta este primapovarã a omului lui Dumnezeu. Naºterea estedureroasã, dar numai ce se naºte are viaþã.

Sunt nevoi generale, valabile oriunde ºi oricui,ca de exemplu: cãutarea dupã Dumnezeu;nesiguranþa acceptãrii de cãtre El; nevoia dupãcunoaºterea iubirii Sale necondiþionate; nevoiaexperimentãrii personale a mântuirii; nevoianaºterii din nou; îndreptãþirea prin credinþã;ucenicia…, precum ºi cele derivate din doctrinã.

Pe predicator însã îl intereseazã nevoileparticulare, specifice unui loc, unui timp ºi unuianumit grup de persoane. În timp ce lumeaîntreagã zace în nevoile generale, fiecare grup deoameni îºi are nevoile particulare, specifice, de-terminate de mãsura respingerii sau anecunoaºterii soliei. Nevoile particulare reprezintãdeci individualitatea – pentru un grup de oameni– a uneia din nevoile enumerate mai sus. Primapovarã a predicatorului este sã afle nevoia celorcãrora se duce sã vorbeascã din partea lui

Numai Dumnezeucunoaºte nevoiaoamenilor. El sã teinspire!

Nevoile particularereprezintãindividualizareaunor nevoi generale.

12

Dumnezeu. O predicã ce nu se adreseazã nevoilorspecifice, ci rãmâne doar la nivelul generalitãþilor,este o diversiune care leagãnã poporul în falseasigurãri, netãmãduind nimic.

Sunt nevoi fãþiºe sau ascunde; strigãtoare sauneºtiute. Sunt nevoi dorite sã fie scoase la ivealãsau, dimpotrivã, nevoi a cãror dezvãluirenemulþumeºte ºi incomodeazã. Identificareanevoii specifice þine în primul rând (a) – de relaþiapredicatorului cu Dumnezeu, de rãmânere pegenunchi – fãrã idei preconcepute ºi în umilinþã,pânã când se lumineazã sfera nevoii specifice ºipânã când mesajul se impune cu certitudine. Dinacest „Aºa zice Domnul” izvorãºte forþa angajãriiîn construirea, ºi apoi în prezentarea soliei.

Cel mai probabil numitor comun al nevoilorspecifice îl reprezintã problematica adevãruluiprezent, ce derivã din mesajele Apocalipsei (cap.14 ºi cap. 3). Aici sunt descoperite primele nevoispecifice ale timpului nostru profetic: îndreptãþireaprin Hristos ºi vestirea ei completã cãtre ultimageneraþie bântuitã de spiritul Sodomei ºi alEgiptului.

În mod complementar, (b) – cunoaºtereadirectã a grupului de oameni, cãrora predicatorulle vorbeºte din partea lui Dumnezeu, constituie osursã importantã pentru conturarea nevoiispecifice. Niciodatã însã cunoaºterea oamenilornu poate fi prima sau singura sursã, cãci fireapãmânteascã este înclinatã sã trateze aspectelevizibile, de formã, deci doar efectele, în timp ceproblemele de fond, ascunse, cauzale, rãmânignorate. Cine merge în numele Domnului, trebuiesã aibã lumina verde de la Dumnezeu, cu privirela nevoia pentru care va urma sã aducã rãspunsulSãu vindecãtor.

Însã, cum se dobândeºte rãspunsul luiDumnezeu pentru nevoile odatã descoperite?

Douã cãi de a aflanevoile particulare:(a) - relaþia cuDomnul

(b) – relaþia cusemenii

13

B. Principiul descoperirii personale

Habacuc 2,1: „M-am dus la locul meu de strajã ºistam pe turn ca sã veghez ºi sã vãd ce are sã-mispunã Domnul, ºi ce-mi va rãspunde la plângereamea”.

1. Experienþa personalã (… Plângerea).

Dumnezeu a zidit pe om în aºa fel, încât cestasã-l poatã înþelege pe aproapele sãu doar prin lu-mina propriei sale trãiri. Dacã cineva n-a cunoscut(sã zicem) setea, nu-l va putea înþelege deloc pecel însetat. Tot aºa, predicatorul va primi de laDumnezeu rãspunsul la nevoia acutã a unui grupde oameni doar în lumina propriei sale experienþe.Aceasta înseamnã (a) – cã necazul acelui gruptrebuie sã devinã necazul ºi plângerea mea. Adicã,fãrã sã mã identific cu el ºi fãrã sã mã doarã pentruei, nu va veni rãspunsul; ºi (b) – cã doar în lu-mina lacrimilor din experienþele plânsurilor meledin trecut, precum ºi a rãspunsurilor pe careDomnul mi le-a dat odatã, voi gãsi rãspunsulDomnului ºi pentru cei la care El mã trimite. Ceadintâi calificare a unui predicator este experienþaspiritualã personalã, în depãºirea conflictelorproprii ºi în primirea iluminãrii divine pentruplângerile personale. De multe ori, o experienþãrevelatoare trecutã, un text biblic, semnificativpentru drama unui moment personal, sau un citatmemorabil, descoperit în ceasul crizei – devinmiezul unui mesaj pe care Domnul îl dã ca rãspunsaltora. Þine minte, Domnul rãspunde doar laplânsuri!

Experienþa personalã este primul izvor depredicare. Fiecare predicã devine oglindaexperienþei tale la zi. Fapte 3,6: „… Ce am îþi dau!”

Experienþapersonalã cuDumnezeu ºiidentificarea meacu ceilalþi – suntcele douã condiþiipentru ca El sã-midea o solie depredicat.

14

Trebuie mai întâi sã-L ai pe Hristos, ca sã-L poþida ºi altora. Nu existã nimic mai greu decât sãîncerci sã dai ce nu ai!

2. Studiul biblic ºi lectura personalã

(…Vãd).

Arareori mi-a dat Dumnezeu un mesaj pentrupredicã direct prin rugãciune, ca pe o revelaþieprofeticã. Pentru ca nimeni sã nu fie pãrtinit,Dumnezeu a vorbit tuturor acelaºi Cuvânt, BibliaSa. Acolo existã, create de demult ºi pãstrate, toaterãspunsurile. Ca predicatori, obiectivul principalîn studiul Bibliei este nu sã gãsim ceva de spusaltora, ci ceva care sã ne schimbe pe noi. Bibliatrebuie cititã nu în calitate de predicatori încãutarea unei predici, ci ca fiinþe flãmânde încãutarea de hranã pentru sufletul nostru. Tocmaiaici se aflã ºi forþa de apel a predicãrii: suntem înstare sã trezim interesul altora numai prin ceea cene-a stârnit în mod deosebit interesul. Studiulbiblic – ca ºi celelalte lecturi – slujesc ca niºtepompe ce scot la suprafaþã cele ce clocotesc dejaîn noi, dar pe care n-am putea altfel sã le slobozimdin noi. Pe când studiem, deschidem ferestre ºiuºi ale memoriei ºi rechemãm toate câte am citit,trãit sau auzit. Neglijarea studiului zilnic,devoþional, duce la scãderea forþei de predicare:stai la masa de lucru ºi te strãduieºti disperat sãproduci o predicã, ºi… nu se întâmplã nimic! Ceamai mare parte din materialul de predicã se obþinela fel cum o tânãrã îºi gãseºte alesul inimii: nu tedu sã-l cauþi. Rãmâi doar pe cãile obiºnuite alevieþii devoþionale zilnice, ºi predicile vor venisingure la tine.

Faptul cã unii citesc Biblia ºi nu gãsesc niciun rãspuns, în timp ce alþii strâng manã bogatã,depinde de inima ºi mintea cu care se citeºte: (a)– cu inima: flãmândã ºi însetatã dupã Dumnezeuºi dupã neprihãnire (Ps. 63,1; Matei 5,6: 6,33. Vezi

Doar ce neentuziasmeazã penoi – poateentuziasma ºi pealþii

Dar ce ne-aschimbat mai întâipe noi va schimba ºipe alþii.

Secretul predicãrii;studiul personalzilnic

Jurnalul: o metodãignoratã de mulþi…

15

studiul devoþional din Principiile unui nou stil de viaþã);

(b) – iar cu mintea: fãrã sã se grãbeascã ºi pregãtitãsã observe conexiuni (legãturi) la 1ideea textului,la 2idei parþiale din text cât ºi la 3cuvintele cheiedin text (vezi Studiul analitic sau exegetic din

Principiile unui nou stil de viaþã.). Cuplarea celor doireceptori (inima cu mintea) înlãturã miraculosvãlul de pe ochii ucenicului, scoþând minunatetransparenþe ale mãrturiilor dintre rânduri. Uncercetãtor autentic întotdeauna studiazã Biblianotând, într-un jurnal, orice licãrire semnificativã.Jurnalul la zi al turnului de strajã constituietezaurul inepuizabil de teme ºi rãspunsuri.

Lectura personalã. Dacã experienþapersonalã cu Dumnezeu ºi cu Biblia este primulizvor de teme de predicã, lectura personalã (ceaîn afara Bibliei) devine al doilea izvor.Predicatorul trebuie sã fie un cititor susþinut. Cândnu mai gãseºti ce sã predici, cerceteazã… ºi veiafla cã n-ai mai citit de mult. Iatã ºi domeniile delecturã:

a) Tot ce are tangenþã directã cu Biblia: înprimul rând Spiritul Profetic, apoi comentariibiblice, scrieri teologice, explicaþii, meditaþii pesubiecte biblice, cãrþi de la edituri creºtine…Citeºte scrierile neinspirate cu o atitudinecercetãtoare ºi criticã. Nu înghiþi orice þi se pare„nemaipomenit” sau „nou”. Detectarea unor ereziisubtile, la unii autori, te vor determina sã-þi fixezipoziþia ºi vor constitui punctul de plecare pentruo mulþime de teme cu caracter preventiv. Citeºtemai puþin predicile altora, cãci predicile sunt ca ºiperiuþa de dinþi: trebuie s-o foloseºti numai pe ata.

b) Cãrþi care pun probleme reale, indirectlegate de Biblie: cãrþi de sociologie, de filozofie,cãrþi de actualitate, ce evidenþiazã crizacontemporanã (înlãturã romanele ºi celelalte soiuride ficþiuni).

Trei domenii delecturã sãnãtoasã

16

c) Cãrþi care sunt legate de cunoaºterea naturiiºi a omului: cãrþi de ºtiinþele naturii, ca geografie,biologie; apoi biografii de oameni mari, cãrþi depsihologie, cãrþi de istorie, meditaþii ºi cugetãridiverse (vezi ºi Dezvoltarea intelectualã, din Principiile

unui nou stil de viaþã).În cursul pregãtirii unei predici, rareori ai timp

ca sã citeºti o carte întreagã, legatã de acel subiect.De aceea, citeºte cu mult înainte de timpulpregãtirii predicii; subliniazã ºi noteazã pemarginea paginii gândurile pe care ai dori sã lefoloseºti într-o predicã viitoare. Apoi, noteazã înjurnalul tãu (sau pe fiºierele tale) locul unde poþigãsi acele sugestii de predicã.

Înaintea alcãtuirii unei predici, trebuie sã deþiide douã sau de trei ori mai mult material decât îþiintrã într-o predicã. (Anexa, „1. Cele 7 etape în

alcãtuirea unei predici”, trateazã problema pe larg).

3. Meditaþia ºi Rugãciunea (… Veghez).

Rugãciunea se þese pe cãrãrile gândului, ca ºimeditaþia. O rugãciune autenticã depãºeºte listapetiþiilor, ºi se continuã cu o stãruire asupra uneianumite nevoi, într-o atitudine de deschidere faþãde Dumnezeu. O rugãciune autenticã cuprinde maimultã meditaþie „în doi” decât rugi cu cereri.Meditaþia ºi rugãciunea conflueazã, fãrã graniþãîntre ele, cãci meditaþia în afara comunicãrii cuDumnezeu, adicã meditaþia „în unu”, nu conducela nici o revelaþie.

Dumnezeu rãspunde prin Cuvânt, dar ºi prinmeditaþia în rugãciune, atunci când aºtepþiiluminare. Toate luminiþele care însenineazãînþelegerea noastrã cu privire la chestiuni spiritualedevin o colecþie de repere, când sunt notate înjurnal.

Meditaþia non-stop este, deci, cel de-al treileaizvor de predicã. Poartã permanent asupra tacarouri (bucãþi pãtrate sau dreptunghiulare) de

Al treilea izvor depredicã: meditaþianon-stop… fixatãprin notiþe

17

hârtie, ca sã-þi poþi nota deîndatã orice ideea care-þi trece prin minte. Scrie tot, la rând. Fiecare ideesau grup de idei, tematic legate, pe câte un carou.(Nu utiliza decât o faþã a hârtiei; verso-ul lasã-lnescris). Nu te limita doar la gândurile legate depredica în curs de elaborare, ci noteazã oricemeditaþie, orice sclipire, orice revelaþie. Acasã,aºazã carourile, completate cu note, pe plicuritematice, în funcþie de conþinutul meditaþiilor.Plicurile vor constitui o bogatã minã de teme depredicã ºi de „material” de construcþie.

Principiul „descoperirii personale” proclamãadevãrul cã nu putem predica decât ce amdescoperit ºi am trãit noi înºine. Predici sauafirmaþii împrumutate din experienþele altora – fiechiar a unor predicatori celebri, care nu au ocorespondenþã cu experienþa personalã, chiar dacãnu sunt rele – nu vor aduce prin gura ta nicidescoperire, nici cunoºtinþã. Sunt bani falºi:Dumnezeu nu þi S-a descoperit prin ele, iar lumeava ºti cã „Nu gura Domnului a vorbit”. Nu vreausã spun cã nu putem folosi descoperirile luiDumnezeu, oferite prin alþii. Adevãrul nu arepaternitate sau drept de autor. Numai cã toateacestea trebuie sã aibã acoperire în propria noastrãexperienþã, iar tu sã fii primul aplicant al lor.

18

C. Principiul mandatului de reformator

„Un predicator – sau este un reformator, saunu e nimic!” Când un pretins profet a început odatãsã-ºi rosteascã „solia” cãtre un om al luiDumnezeu, într-un mod laudativ, a fost întreruptcurând: „Nu Domnul te-a trimis. Fiindcã ori decâte ori Domnul are vreun cuvânt pentru mine,pãcãtosul, El nu laudã, ci vine cu un avertismentsau cu o îndreptare, din dragoste…” (2 Tim. 3,16).

Diagrama salvãrii unui om urmeazã un drumsinuos, variabil – în funcþie de jocul influenþelorbune sau rele, exercitate asupra lui. Fiecare clipãeste decisivã ºi ireversibilã. Nu existã nici un mo-ment de pauzã sau de vacanþã în aceastã lucrarede reprezentare a lui Dumnezeu în faþapãcãtosului. Fiecare predicã este „testamentarã”,cel puþin pentru un om. Doar veºnicia va dezvãluiinfluenþa uriaºã a unui cuvânt sau a unei mãrturii,spre viaþã sau spre moarte. În aceastã crizã aireversibilitãþii timpului, Dumnezeu e gata sã oferepãcãtosului ajutor la nevoia lui permanentã dupãredresare ºi înaintare. Oprirea, în viaþa de credinþã,înseamnã cãdere. Programul de redresare ºiînaintare se numeºte redeºteptare ºi reformã. Tottimpul, solia lui Dumnezeu scoate la luminãslãbiciunile sau limitele periculoase ale niveluluide trai actual ºi deschide o perspectivã nouã ºioptimã spre treapta urmãtoare. Dezvãluirea rãului,orientarea spre binele opus, ºi inspirarea celorprezenþi cu o motivaþie doritoare de schimbare –aceasta este linia oricãrei predici reformatore.Avertisment: În timp ce predica reformatoare

este o salvã de tun, reformatorul nu este un tunar.Predicând propria lui plângere, el însuºi fiind unpãcãtos vizat de nevoia prezentatã, va vorbi ca unfrate în necaz, testamentar, cu solemnitate, dar cu

Programul depredicare al luiDumnezeu senumeºte:Redeºteptare ºiReformã

Spiritulreformatorului estespiritul lui Hristos!

19

dragoste ºi compasiune. Cauza lor va fi cauza lui.Abia atunci reformatorul poate sã spunã: „Veniþidupã mine” ºi va fi crezut.

Existã, din pãcate, în tradiþia amvoanelornoastre, un stil de predicare ce etaleazã cunoºtinþã,dibãcie intelectualã ºi elocvenþã, din care nulipsesc pãrþile gustate ºi apreciate, dar care estelipsit de sensul reformator. Ca rezultat, crescrândurile cu membri care dorm în fatala letargie aîndreptãþirii ºi uitãrii de sine. Dacã este un locprioritar, în care se simte nevoia stringentã dupãredeºteptare ºi reformã, acesta este bisericaaºteptãtoare a revenirii lui Hristos – zice chiarMartorul credincios (Apoc. 4,14-22). Iar aceatradiþie trebuie abandonatã.

A predica altfeldecât „reformator”– este o trãdare…

20

Capitolul II – Omiletica de conþinut(sau „Cum sã-mi alcãtuiesc predica?”)

D. Principiul ineditului

Prov. 16,23: „Cine are o inimã înþeleaptã îºi aratãînþelepciunea când vorbeºte ºi mereu se vãdînvãþãturi noi pe buzele lui.”

O altã tendinþã nefastã o constituie predicilemoralizatoare („îndemn la virtute”). Deºi dinpunct de vedere teologic ºi lingvistic sunt corecte,ele însã tãbãcesc sufletul ascultãtorilor prin faptulcã… nu comunicã nimic nou. „O ºtiam ºi peasta…” e concluzia majoritãþii. Dacã predicatorulnu are de comunicat adunãrii o nouã descoperire,sã nu urce la amvon. Fãrã îndoialã, adevãrul vechitrebuie sã rãsune ºi sã fie sãpat din nou pe tableleinimii. Dar unghiul de prezentare ºi motivaþiapentru care este adus în discuþie realizeazã o nouãproiecþie, revitalizantã. De altfel, nimeni nu poateaccepta o mâncare ce a mai fost odatã mestecatãºi înghiþitã. Este o necesitate legitimã sã sedoreascã „hranã proaspãtã”. ªi ce anumedeterminã prospeþimea hranei? Iatã cei cincifactori principali, producãtori de „nou”:

a) - varietatea subiectelor (îmbogãþireacontinuã a paletei tematice);

b) - aprofundarea ideilor deja cunoscute pentrudezvoltarea unor corelaþii noi (legãturi noi) întreidei;

c) - aplicaþii practice noi pentru vechile idei(prin ilustrarea lor ineditã);

d) - prezentarea ideilor cunoscute prin prisma

Sau vei predicainedit, sau… nupredica!

Cinci cãi de a fipermanent nou…

21

unei experienþe personale ºi într-o gândirepersonalã, care este nouã pentru ascultãtori;

e) - apelul specific, inedit, la capãtul unui drumde logicã ºi afecþiune.

„Adevãrurile cu privire la mântuire sunt capabilede o continuã dezvoltare ºi extindere. Deºi vechi,ele sunt totdeauna noi, descoperind mereucercetãtorului dupã adevãr o strãlucire ºi o puteremai mare…În fiecare generaþie se poate vedea o nouãdezvoltare a adevãrului… Lumina care strãluceºtedin proaspãta desfãºurare a adevãrului este aceeacare glorificã vechile adevãruri.” (Parabole, cap.3, sub-cap. 5, paragraful 13-14).

Principiul descoperirii personale rezolvã, înbunã mãsurã, criza de „nou”. Adevãruriarhicunoscute (ca de pildã: pocãinþa), prezentateîn lumina unei mãrturii personale, inspirãconvingere ºi putere de înnoire chiar ºi celui maiversat veteran! Viaþa este tot timpul ineditã. Solialui Dumnezeu pentru cei ce trãiesc aceastã viaþãeste întotdeauna o revelaþie nouã, iar servii lui sedisting prin aceasta.

E. Principiul hristocentric

Nu este în istoria omenirii alt Subiect datoamenilor în care trebuie sã fim mântuiþi, decâtIsus Hristos. Dar Scriptura este mare. Ea conþinenespus de multe subiecte, pe lângã biografia ºicuvintele lui Isus Hristos. Oare unui reformatorsã nu-I fie îngãduit sã abordeze o altã temã afarãde Isus?

Principiul hristocentric clarificã trei lucruri:1 - cã o predicã nu este de la Dumnezeu, dacã

nu-L înalþã pe Isus Hristos (Ioan 12,32) ºi dacãnu conduce sufletele la Hristos (Ioan 7,37; Matei11,28).

Ex: Se poate trata, de exemplu, subiectul

Hristocentric:înseamnã „sã-Lînalþi pe Hristos”…

22

(reformator al) stilului de viaþã, cu toate amãnunteletehnice. Dar polul spre care prezentarea tinde, ºiîn care îºi gãseºte împlinirea, va fi Hristos, maiprecis: comuniunea cu El, care este favorizatã sauîmpiedicatã tocmai de stilul de viaþã.

2 - cã toate doctrinele ºi toate aspecteleteologice izvorãsc din, ºi þintesc spre Hristos.

Ex: subiectul „nemuririi naturale a sufletului” estelegat intim de Hristos: anume, prin faptul cã nuexistã viaþã în afara lui Dumnezeu ºi în afara relaþieicu El; apoi, cã pãcatul înseamnã ruperea relaþiei,deci implicit al cordonului vieþii; iar teza nemuririi– descoperindu-se cã neagã pe Hristos ca unicasursã de viaþã ºi neagã caracterul mortal alpãcatului… Chiar o temã ca „autoritatea civilã”este derivatã din, ºi conduce la Hristos: anume cãHristos este stãpânul istoriei ºi conducãtorulprovidenþei, Cel care þine sub controlul Sãu oriceeveniment; de unde, orice opoziþie este o dovadãde necredinþã ºi o acuzã la adresa lui Dumnezeupentru incapacitate de conducere sau lipsã declarviziune ºi putere…

Nesesizarea hristocentrismului prezent în oricesubiect ºi amãnunt este o dovadã de carenþãspiritualã ºi de gândire nesistematicã, ceea cedescalificã pe mânuitorul cuvântului.

3 - cã a-L prezenta pe Hristos nu înseamnãdoar a pronunþa explicit Numele Lui, ori a facedirect referire la persoana Lui, ci mai degrabã aprezenta explicit caracterul Sãu ºi principiile pecare a venit sã le ilustreze în persoana Lui.

La o adunare harismaticã, la încheierea unei seriide proorociri bizare, proorociþa a declarat, ca ocertificare a autenticitãþii ei: „Isus Hristos a venitîn trup” (1 Ioan 4,4: „Orice duh, care mãrturiseºtecã Isus Hristos a venit în trup, este de laDumnezeu”), ºi adunarea… n-a mai avut ce zice.Dar ce n-a înþeles adunarea aceea este cã testul nuse aplicã la declaraþii verbale, ci la aplicarea „întrup”, adicã în propria ta viaþã, a principiilor pecare Mântuitorul Însuºi le-a manifestat în trupulLui. Acest lucru este însã mai costisitor decât osimplã declaraþie a limbii…

Hristocentric:înseamnã sã legiorice subiect deEl…

Hristocentric:înseamnã sãprezinþi principiileLui…

23

Numele Lui nu posedã o putere magicã,misterioasã: pânã ºi demonii Îl rostesc ºi nu setransformã în îngeri. Omul firesc este foarte dispussã fie antrenat la o închinare „în mistic ºi în ritual”,nu „în duh ºi în adevãr”. A aplica hristocentrismuldoar pentru referiri la persoana istoricã aMântuitorului, sau la invocãri sonore ale numeluiLui poate reduce creºtinismul la superstiþii, ceeace este un rãu mai mare decât ateismul.

F. Principiul unitãþii

Banala conversaþie a oamenilor de pe stradãimpresioneazã prin unitatea tematicã, naturalã. Ceicare comunicã se referã cu consecvenþã doar lasubiectul unic al discuþiei. Cine se abate de lasubiect: sau este neserios ºi distrat, sau este privitcu suspiciune ºi e dus la… psihiatrie. Nu acelaºilucru însã se întâmplã ºi în predicare: Se trecealeatoriu (întâmplãtor) de la un subiect la altul,abandonându-se de mai multe ori ideeaconducãtoare, realizându-se un „ghiveci” dincare… sã aleagã fiecare ce-i place. Iarascultãtorul? Derutat de incoerenþã, dat crezând(din obiºnuinþã) cã aºa trebuie sã fie predicile,pleacã acasã jenat, mustrându-se cã e prea prostsã înþeleagã… Unitatea este o trãsãturã a gândiriilogice ºi sistematice, cu care este omul înzestrat.Cu toatã bunãvoinþa, el nu poate înþelege nimicce nu rãspunde acestei aºteptãri naturale. Oarepredica sã fie subevaluatã faþã de vorbirea de rând,tocmi ea, care trebuie sã depãºeascã, nespus demult, banalitãþile de zi cu zi?

Principiul unitãþii statueazã cã toate elementelecomponente ale expunerii (fie texte, fi citate, fieargumentãri, povestiri, ilustraþii ºi paranteze deorice fel) trebuie sã conducã la conturarea ºiadâncirea subiectului temei, sau a ideii centrale,conducãtoare. O predicã unitarã este una care

Prima exigenþã aminþii esteunitatea, coerenþa.

O predicãadevãratã se poatecuprinde într-osingurã frazã!

24

poate fi cuprinsã într-o singurã propoziþie sau celmult o frazã. Este asemenea punctului deconvergenþã în care se concentreazã toate razelece trec prin lupã. Orice element divergent faþã deînaintarea firului roºu conducãtor trebuieconsiderat ca trãdãtor. Se cere multãresponsabilitatea ºi curaj ca sã tai, din materialuladunat, acele lucruri „frumoase ºi interesante”,care abat focalizarea spre þintã. Cât de mult sebucurã vrãjmaºul de fântânile de smoalã aledevierilor, în care cad adesea predicatorii! Lecunoaºte el bine, cãci chiar el li le inspirã.

G. Principiul „copacului”

Mântuitorul Însuºi S-a folosit de parabole, cares-au dovedit de o penetraþie maximã. Pentru El,natura era o codificare a adevãrurilor eterne, unfel de „mesaj paralel” al principiilor Împãrãþieilui Dumnezeu, la care oamenii, privind, sãpãtrundã la cele nevãzute.

ªi iatã… copacul (sau pomul). Are rãdãcini,adânci ºi ramificate, ca o coroanã. Are un trunchigros, unic. Din el se desfac douã, trei ramuri care,la rândul lor, se desfac în crengi ºi rãmurele.Acestea se îmbracã în frunze ºi flori, iar printreele se aratã fructe dulci ºi bune. Pomul e viu,pentru cã, prin toate, curge seva…

Aceasta este structura unei predici:1. Rãdãcinile – sunt Introducerea. Nu doar

din cauza faptului cã este prima secþiune acopacului, în ordinea poziþiei verticale. Ci mai alespentru faptul cã toatã seva ºi toatã structura derezistenþã a predicii porneºte de aici. Greºit seapreciazã cã introducerea constã în cuvinte desalut, de prezentare personalã ºi prezentare a temeice urmeazã sã fie expusã. Aºa se face poate la

O parabolãrevelatoare

Introducereareprezintã sistemulde suport alpredicii.

25

„predica ºcolilor tradiþionale de oratorie”, dar nuîn „anti-predica” lui Isus.

Menirea introducerii este sã pãtrundã înproblematicã, în crizã, sã circumscrie nevoia. ªipomul nu are o singurã rãdãcinã, ci o reþeaîntreagã! Cât dureazã o introducere? Depinde decum se vrea copacul… Un cocean lung nu arenevoie decât de doi, trei rizomi; pe când un stejardepinde de braþele vânjoase ce ajung în adânc.Oricum, reþeaua de rãdãcini nu este mai amplãdecât coroana. O astfel de introducere,provocatoare, angajantã ºi constructivã, poate durachiar ºi jumãtate din timpul predicãrii. Nu uita:dacã copacul stã în rãdãcini, predica stã înintroducere. Se apreciazã cã introducerea este ceamai sensibilã parte de care depinde în cea mai maremãsurã impactul predicãrii. Ea pregãteºtesubiectul, îl motiveazã ºi-l face necesar pentruascultãtor. Ea face ca ideea din predicare sã devinãun rãspuns la nevoia creatã astfel. Prin foamea pecare o creeazã, introducerea face ca predica sã fieapa vie, dupã care se tânjea.

2. Trunchiul – este tema sau ideea centralã,subiectul propriu-zis. Toate se leagã în trunchi ºidepind de el. Paranteze – fãrã legãturã directã cusubiectul, sunt ca niºte crengi tãiate, rupte ºiuscate. Nici o ideea centralã nu apare firav, doarîn mod pasager, ci… priveºte cât este trunchiulde gros! O predicã se frânge numai atunci cândgreutatea coroanei depãºeºte capacitatea desusþinere a unui trunchi prea subþire. Sunt cammulþi copaci frânþi, nu-i aºa?

3. Ramurile, cu crengile ºi ramurile – suntcuprinsul sau dezvoltarea, însumând multele ideide orientare diferitã. Numãrul mare de crenguþemãrturisesc despre complexitatea tratãriisubiectului, cu o abordarea din unghiuri diverse(aºa cum rãmurelele se leagã de crengi din diferitepoziþii, de sus, din lateral sau chiar din jos); elemai mãrturisesc despre logica arborescentã a

Tema centralã esteforþa de gravitaþiecare asigurãcoeziunea.

Cuprinsul include,mai întâi, structuralogicã, invizibilã, derezistenþã aconstrucþieiideale…

26

argumentãrii; despre continuitatea ideii care curge,necesarmente, dintr-una în cea urmãtoare.

4. Frunzele ºi florile – sunt tot cuprinsulsau dezvoltarea, dar dintr-un aspect diferit de celprezentat mai sus. Acolo tratam idei ºi logicã,legãtura dintre concepte ºi orientarea lor cãtreideea centralã. Aici, în schimb, vorbim nu desprechestiunile de rezistenþã ºi structurã, ci despreînveºmântarea ideilor abstracte în imagini con-crete, descrieri, ilustrãri, povestiri ºi aplicãri prac-tice de-a lungul întregii dezvoltãri. Niciodatã nuapare lemnul gol, neîmbrãcat, cãci ar fi trist ºi urât,cum e copacul iarna (= un anotimp lipsã în Eden).

5. Fructul – reprezintã chiar sensul pentrucare existã pomi, anume: este apelul pentru deciziala care sunt conduºi ascultãtorii. În fructe îºigãseºte pomul finalitatea, utilitatea. De aceea,evaluarea predicii trebuie sã se facã dupã putereade transformare pe care o transmite apelul înascultãtori. Predica fãrã apel, în ciuda tuturorcalitãþilor pe care le-ar putea avea, este un nonsens.„Orice pom care n-aduce roade…”, nu meritã sãfacã umbrã sufletelor de lângã amvon.

6. Iar seva? Ce-ar putea fi acel cevanevãzut, care pãtrunde totul ºi face ca predica sãfie vie ºi dãtãtoare de oxigen ºi hranã, ca un pomverde? Este lucrarea nevãzutã ºi miraculoasã aDuhului Sfânt, prin Cuvânt ºi prin influenþasfinþitoare asupra predicatorului, apoi asupraauditoriului. Caracterul duhovnicesc nu se poateimita, ci este cu efect al sãlãºluirii Duhului Sfântîn inima solului: ºi atunci când îºi pregãteºtevorbirea, ºi atunci când o rosteºte.

Principiul „copacului” însumeazã un numãr dealte principii ce vor fi dezvoltate în cursul de faþã.

(Anexa: „I. Cele 7 etape în alcãtuirea predicii”desfãºoarã, pe larg, modul în care se realizeazãun asemenea „copac”.)

…ºi, în al doilearând, forma deprezentareatractivã a ideilordin solie.

Scopul întregiiconstrucþii esteangajareaascultãtorului înprogramul divin dereformã

Doar intervenþiaDuhului Sfânt întoate fazele dãvaloare predicãrii.

27

H. Principiul „vidului de idee”

Un diamant þinut în palmã – este un simpluciob, lipsit de orice farmec. Ia pregãteºte-i însãun inel de suport, încununat cu o coroniþã de aur,lucratã în filigran, în mai multe etaje. Aºazã bobulîn lucrãtura de aur ºi vei avea o bijuterie rarã!Chiar ºi un ciob ordinar, aºezat într-o cãmaºã deaur, aratã ca o nestematã.

Tot aºa, un adevãr înalt ºi inspirat – rostit purºi simplu sub forma unei afirmaþii corecte ºi clare– spune prea puþin. Cei ce-l ascultã constatã doarcã este o afirmaþie corectã, generalã ºi fãrã nici oaplicaþie, deci o afirmaþie nerelevantã. „… O ºtimºi pe-asta…” – este impresia cu care se pleacã dela predicã. Iar sãrmanul predicator este în derutã:„Ce sã predici atunci, când alt adevãr decât…adevãrul, nu existã?!” Criza lui nu þine de „ce”, ciþine de „cum”. Aºa cum un diamant are nevoiede cãmaºa de aur, la fel ideea (purtãtoare deadevãr) are nevoie de contra-idee, care sã producãîn inima ascultãtorilor un vid disperat dupã ideeape care urmeazã s-o ofere. Cu cât mai puterniceste vidul, cu atât mai puternic aspirã ideea. „Vidulde idee” este forþa introducerii, cât ºi forþa fiecãreitrepte din cuprins. Apelul rãspunde tot unui „vidde idee”, poposind în sufletul rãscolit de ºirulvidului de idee.

„Vidul de idee” se realizeazã dezvoltându-seîn ascultãtor o tensiune criticã, al cãrei rãspunseste tocmai… ideea. Factorul de tensiune poate fi:

(a) – o crizã, cu care ascultãtorul se identificã,ºi pe care predicatorul o adânceºte pânã la limitã;

Ex: pentru ideea „nevoia dupã Hristos”; cadrul:o searã de evanghelizare.

„Azi de dimineaþã, pe când mã pieptãnam, m-amsperiat… Înaintea mea, în oglindã, vedeam unbãtrân, cu pãrul rãrit în creºtet, cu riduri pe faþã, cucute pe frunte ºi în jurul gurii… Sã fi fost EU acel

Rostit fãrã opregãtire, cel maisublim adevãr nuva apãrea decât cao… banalitate!

Trei modalitãþi dea crea „vidul deidee”:Exploatarea„crizei”;Exploatareaantitezei;Exploatareainterogaþiei.

28

bãtrân? ªi o tristeþe mi-a învãluit sufletul… Doarieri îmi isprãvisem ºcoala ºi priveam, înainte ºi însus, spre culmile ce mã aºteptau sã le cuceresc…Am realizat atunci cã rãmãsesem cu sufletul peundeva, pe la 25 de ani, la fel de tânãr, la fel deplin de aspiraþii… în timp ce, uite… mã aflam dejape contrapantã, pe povârniº, cãtre sfârºit…

Tot azi, în autobuz, în faþa mea, s-a aºezat obãbuþã… Arãta foarte rãu, cocârjitã, smochinitã,fãrã nici o urmã de frumuseþe. ªi atunci mi-a venitiarãºi în minte „îmbãtrânitul” din oglindã…Bunicuþa a fost ºi ea odatã fatã tânãrã, cu pãrulstrâns cochet, cu pantofi cu tocuri foarte înalte, cutrupul zvelt ºi ochii vii, scãpãtãtori. ªi din nou aizbucnit furtuna în sufletul meu: de ce? De ce trãimo viaþã, în care descoperim ce e frumos ºi nobil, încare învãþãm sã ne bucurãm, sã iubim ºi sã sperãmîn fericire… pentru ca toate – sã se sfârºeascã îndurerea pierderii a tot ce-am îndrãgit?! Nu vi separe nedrept? Suntem tineri, frumoºi, veseli… doarca sã ne descoperim jefuiþi, cu fiecare zi ce sescurge din viaþa noastrã; doar ca sã ne îndreptãmspre groapa neagrã… ªi dupã noi, urmeazã copiiinoºtri acelaºi drum iluzoriu, cu speranþe ºi deziluziiiremediabile? V-aþi gândit cã, dupã numai 50 deani, toþi câþi umplem sala aceasta nu vom mai fi înviaþã… La gândul acesta, cel mai bun prieten almeu, mai copt la judecatã decât cei de vârsta lui(25 de ani), s-a sinucis. În ultima scrisoare, îmimãrturisea: „Nu vreau sã trãiesc o viaþã decondamnat la moarte, într-o continuã nesiguranþã,fãrã scop ºi fãrã sens, înºelându-mã de pe o zi pealta… Mai bine fãrã…”. ªi pe când citeam,zguduit, rândurile lui, mã îngrozeam la faptul cãeu însumi nu aveam pentru mine un rãspuns! ªichiar atunci, în durerea aceea mare când, disperat,cãutam un rost vieþii ºi nu-i gãseam… atunci arãsãrit Dumnezeu în viaþa mea.

Prieteni, vã puteþi da seama ce a însemnat, pentrucriza mea, descoperirea lui Isus Hristos? DragosteaLui, care L-a împins pânã la jertfa pe cruce, ca sã-mi dea înviere ºi viaþã, sens ºi bucurie, care sãtreacã dincolo de mormânt… Sã-mi dea „tinereþefãrã de bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte”… Prieteni,un singur adevãr a rezistat, prin veacuri, pânã lanoi; ºi acest unic adevãr este: Isus Hristos… (etc.)”

Crizele existã, doartrebuie identificateºi exprimate.

29

(b) – o antitezã pe care o construiesc în lu-mina cea mai acceptabilã ºi, dupã ce auditoriul,în sfârºit, a acceptat-o, o neg frontal – sau odemolez, perete cu perete (efectul va fi o starementalã ºi sufleteascã de intrigã);

Ex: la aceeaºi idee: „nevoia de Hristos”; cadrul:serviciu divin în adunare.

(Antiteza:) „Vãd pe feþele voastre., fraþi ºi surori,pacea ºi seninãtatea celor care se bucurã demântuirea Lui… Avem Cuvântul Sãu, întreg ºidescoperit: avem un temei pentru siguranþamântuirii noastre? Daa. Cine ar mai putea pretindecã are toatã lumina, cum suntem noi, poporul Sãu?Iatã, avem Sabatul Sãu, un semn al legãmântuluiSãu veºnic, pe care îl þinem cu sfinþenie… Avemtemei sã pregustãm odihna mântuirii Lui? Daa. Maieste cineva care poartã pe frunte aceastã pecete?Am crezut Cuvântul proorociei Lui, am ieºit dinlume ºi ne-am înrolat în proclamarea întreitei soliiîngereºti! Ce ziceþi, putem ridica frunþile sus ºisã-L întâmpinãm, cu siguranþã, pe Cel ce vine casã ne ia la El? (- mai pot fi ºi alte argumentepozitive, care sã facã sã creascã simþãmântulsiguranþei mântuirii).

Ei bine, Acela care ne iubeºte mai mult decât însãºiviaþa Lui a pregãtit pentru dimineaþa aceasta uncuvânt de dragoste, plin de gelozie! (- urmeazãºocul -) Citesc din Matei 7,22: „Mulþi Îmi vor ziceîn ziua aceea: ’Doamne, Doamne… N-amproorocit noi în Numele Tãu? N-am vestit noiîntreita solie în Numele Tãu?’ Nu ne-am botezatnoi în Numele Tãu? ªi n-am þinut Sabatul înNumele Tãu??’ Atunci le voi spune curat:’Niciodatã nu v-am cunoscut…’” (- în sufleteleascultãtorilor e nemulþumire, stupoare; siguranþa…s-a risipit). Prieteni, vã miraþi… Unii poate gândesccã predicatorul a greºit textul… Dar, fraþilor, acestaeste cuvântul pe care Mântuitorul îl rosteºte tocmaicelor care-L cheamã ca Domn: „Doamne,Doamne…”. Cine-L cunoaºte mai bine ca noi??Cine pãstreazã ziua peste care Isus e Domn?Nimeni alþii. ªi-atunci?

Credincioºii nemîntuiþi? Sabatarieni lepãdaþi?Rugãtori, ascultaþi doar pentru acum, dar nu ºipentru veºnicii?? Se poate o asemenea uluitoaresurprizã pentru noi?? Aceste versete, care vin dinmulta Lui iubire ºi rãbdare, ne aduc în faþa ochilorun lucru esenþial, fãrã de care toate îºi pierd

Antiteza cere sã fieconvingãtoare,dacã vrei caimpactul tezei sãproducã explozie.

30

valoarea: ºi rugãciunea noastrã, ºi Sabatul nostru,ºi tot ce credem sau facem. Este lucrul care-L doarepe Isus cel mai mult, mai mult decât orice pãcatsãvârºit cu gura sau cu fapta. Aþi aflat care esteacest lucru? E descoperit în Cuvântul rostit de Celrãstignit, plin de o durere nemãrginitã: „Nu v-amcunoscut…”, adicã „nu M-aþi cunoscut…” Da: aicieste punctul culminant al cercetãrii noastre, punctulunde cãile se despart, macazul care deosebeºte pecredincioºii nemîntuiþi, pierduþi, de credincioºiimântuiþi: anume – cunoaºterea personalã a luiHristos (etc.)

(c) - o serie de interogaþii, la idee, cãreia îiofer o serie de rãspunsuri aparent bune, dar…greºite în fond, pe care le demolez, negându-leuna câte una, lãsând ascultãtorii într-o neliniºtitãaºteptare: „pânã când ne þii sufletele înîncordare?…”

Ex: vom relua încheierea fragmentului de mai sus:

… Aceste versete, care vin din multa Lui iubire ºirãbdare, ne aduc în faþa ochilor un lucru esenþial,fãrã de care toate îºi pierd valoarea: ºi rugãciuneanoastrã, ºi Sabatul nostru, ºi tot ce credem saufacem.

(- De aici începe seria de întrebãri -) Vã gândiþi:oare care este acest ceva atât de esenþial? Aha,probabil cã este „nesinceritatea, fãþãrnicia”… Darspune-mi, oare care om ar putea întâlni în ziuaaceea ochii aceia pãtrunzãtori, ºi apoi sã invoce,totuºi, Numele Lui: Doamne, Doamne… fãrã sãfie sincer?! Nu, nu, hotãrât cã cei ce apeleazã laHristos sunt oameni sinceri, la fel de sinceri cailegaliºtii care sufereau în Doftana (sã ºtiþi, ei nuerau prefãcuþi, ci credeau sincer în cauza partiduluilor…) sau ca musulmanii care îºi dau viaþa în actelelor de terorism… Lucrul acesta este foartetulburãtor, pentru cã ºi dumneavoastrã sunteþisinceri… Atunci ce sã fie? Desigur cã îngãduireavreunui pãcat cunoscut în viaþã, nu-i aºa? Dar, iagândiþi-vã puþin la un popor întreg, care ura într-atât de mult pãcatul cunoscut, încât a produs miide pagini de demascare minuþioasã a pãcatului,pagini care alcãtuiesc Talmudul. Erau atât deînsetaþi sã nu mai pãcãtuiascã, încât toatã viaþa lorera o disperatã concentrare asupra propriilor lorfiinþe. Ajunseserã, cu sinceritate, sã recunoascã,

Interogaþia implicãfoarte puternic peascultãtor înurmãrirearãspunsului.

Urmãreºtesuccesiunea:„întrebare – rãspunsfals – demolare…”

31

ca ºi Pavel, cã, în ce priveºte pãcatul, erau „fãrãprihanã” (Filipeni 3,6). Aþi putut gãsi vreun pãcatsau vreo cãlcare de porunci la Nicodim sau latânãrul bogat?? Nici Isus nu i-a putut condamnapentru „pãcate”, în sensul concret în care folosimnoi termenul de pãcat! ªi atunci, fraþilor, … careeste cheia problemei? ªi care este lucrul acela careva face deosebire, în ziua aceea, între frate ºi frate,între sorã ºi sorã?? O, fraþilor, (- ºi aici continuãfragmentul de mai sus -) este lucrul care-L doarepe Isus cel mai mult, mai mult decât orice pãcatsãvârºit cu gura sau cu fapta. Aþi aflat care esteacest lucru? E descoperit în cuvântul rostit de Celrãstignit, plin de o durere nemãrginitã: „Nu v-amcunoscut…”, adicã „nu M-aþi cunoscut…”

Da: aici este punctul culminant al cercetãrii noastre,punctul unde cãile se despart, macazul caredeosebeºte pe credincioºii nemântuiþi, pierduþi, decredincioºii mântuiþi: anume – cunoaºtereapersonalã a lui Hristos (etc.)

Cu cât „criza” este mai sensibilizatã ºi maiexploatatã, cu atât ideea este mai penetrantã ºi mainemuritoare. Adevãrul meritã sã fie prezentatnumai în aceastã dimensiune.

Dupã cum se constantã, la analiza fragmentelorde mai sus, principiul vidului de idee nu exclude„afirmaþia”, ca proclamare pozitivã a adevãrului.El stabileºte, însã, cã afirmaþiile nu pot fi fãcutedecât în momente de culminaþie ce urmeazã„vidului de idee”.

I. Principiul contrastului maxim

Ochiul omului nu distinge decât contrastele.Una din primele operaþii ale gândirii estecomparaþia. Aºa descoperã copilul lumea. Cu câttermenii de comparaþie sunt mai contrastanþi, cuatât categoriile se definesc mai exact. Adevãrulare nevoie de contrast, ca sã izbeascã percepþiaspiritualã, somnolentã din cauza pãcatului din noi.Când adevãrul se întrepãtrunde cu minciuna,precum culorile curcubeului, atunci se profileazã

Regulã: afirmaþiilenu apar decât înculminaþiilerealizate de „vidulde idee”.

Lumea noastrã estecufundatã în luptacontrariilor.Predica trebuie sãreflecte aceasta.

32

– liniºtit – compromisul; ºi, în consecinþã, selãþeºte apostazia.

Principiul contrastului maxim derivã nu numaidin modul de gândire, ci mai ales din caracterulpolemic al predicii. Cãci predica nu a fost datãpentru cer, ci pentru pãmântul dominat de cel rãu.Predica este un atac. Nu prin spiritul rostirii ei,cãci spiritul predicãrii evocã ºi reprezintã peMielul înjunghiat. Ci prin însuºi conþinutul ei care,obligatoriu, demascã o formã nemaiîntâlnitã (saupoate vreuna uitatã) a pãcatului – în cazul cãpredicatorul este un reformator.

Contrastul maxim cere ca ideea, care conþineun rãspuns, sã fie precedatã de o situaþiecontrastantã, sau ilustratã de termenii maximuluicontrast. Teza are nevoie de antitezã, pentru a secontura în dimensiunea ei realã. (Antiteza este unprocedeu obiºnuit pentru crearea „vidului deidee”.) Iar „contrastul maxim” presupune ca forþaargumentului antitezei sã fie dublatã de oprezentare cât mai favorabilã antitezei, atât prinspiritul prezentãrii, prin tonalitate, cât ºi prinmaterialele ilustrative aduse în favoarea antitezei.Doar angajând mai întâi sufletele ascultãtorilorîn acceptarea pozitivã a antitezei, îi putem faceapoi sã perceapã, în tot dramatismul, valoareatezei.

Ex: În exemplificarea anterioarã, în toate cele treicazuri de producere a vidului de idee, s-a operatprin contrast maxim. La (a): criza sensului vieþii,dusã pânã la punctul dureros, precede soluþiacontrastantã: Hristos! La (b): încrederea în sine, înactele de ataºament faþã de un crez religios, esteadus, în contrast maxim, surpriza respingeriiacestor „buni creºtini”… La (c): fiecare posibilrãspuns era mai întâi susþinut în cea mai bunãluminã, ca apoi, în contrast maxim, sã fie spulberat,mãrind mai mult „vidul” dupã adevãratul rãspuns.

33

J. Principiul construirii

…Ghiþã a cumpãrat cãrãmizi. Multe. ªi decâteva zile le-a înºirat ºi le-a întins prin toatãcurtea, în grãdinã, peste tot. „Ce faci Ghiþã?” „Iaca,fãcui ºi eu o casã…”

Ceea ce pare absurd în viaþa curentã, în modciudat apare ca acceptabil în predicare! Idee lângãidee, bune, frumoase, înºirate încoace ºi încolope orizontalã, pânã soseºte ºi sfârºitul orei.Gândirea însã nu se înºirã astfel. Ea mergecumulativ, din treaptã în treaptã, în nivelesuccesive ºi ascendente, una cerând-o ºideterminând-o pe cealaltã, pânã se ajunge lacapãtul lanþului de idei, la concluzie. Chiar dacãafectivitatea omului cere un relief afectiv variat,inteligenþa lui cere un drum ascendent consecvent(adicã secvenþã dupã secvenþã, pe acelaºi principiulogic), fãrã coborâºuri sau reveniri.

Ex: Pentru a alinia ideile sau argumentele în ordinelogicã, ai nevoie mai întâi de o linie, pe care sã leînºiri. Iar linia este determinatã de þinta la caredoreºti sã ajungi, de ideea centralã pentru carealcãtuieºti predica respectivã. Pentru ideeacentralã: „Mântuirea este datã doar celor ce-Lcunosc pe Isus Hristos”, iatã un ºir de 18 idei (cear urma sã alcãtuiascã cuprinsul acestei predici).Ele sunt înºirate întâmplãtor, în ordinea notãrii lorpe carouri, pe care trebuie sã le aliniem logic, dela simplu la complex, de la mic la mare, de lageneral la particular, etc.:

Gândirea mergecumulativ ºiascendent,urmãrind o singurãlinie logicã.

34

1/tâlharul de pe cruce, L-a recunoscut caJertfã, ca Domn, ºi a intrat într-o relaþie personalãcu Isus, cerându-I în cuvinte sumare, pe cât i-apermis poziþia incomodã a unui crucificat, sã-Laccepte ca fiu, ca pãrtaº la mântuirea Sa.

2/Petru: „Nu cunosc pe omul acesta!” (Matei26,74).

3/Sã cunoºti nu despre El, ci pe El!

4/Cunoaºtere – înseamnã reciprocitate.

5/Matei 7,21-23: „Nu vã cunosc…”

6/Nu-L cunosc ºi totuºi: „am fãcut…, amfãcut…” (Matei 7,22) dar degeaba! „Noi… noi…”

7/Cunoaºterea personalã înseamnã relaþie.

8/Ioan 17,3: „Viaþa veºnicã = sã Tecunoascã…”

9/Matei 25,12: „Adevãrat… cã …nu vãcunosc”.

10/Ioan 1,12: „Tuturor celor ce L-au primit– le-a dat dreptul sã se facã fii…”

11/… a-L primi = „a crede în Numele Lui”(Ioan 1,12).

12/Nu un cred, nu o doctrinã mântuieºte, ci oPersoanã.

13/Dumnezeu nu dã mântuirea nimãnui; El dãînsã pe Isus oricui, ºi cei ce-L primesc pe Isusprimesc implicit ºi mântuirea.

Atenþie: Dacã vreica exemplul de maijos sã-þi fie de folos,la maximum, atunciinventariazã ºi tuaceste 18 petice dehârtie ºi gãseºte-letu însuþi o linielogicã. Abia dupãaceea, confruntã-tecu soluþia care þi seoferã în paginaurmãtoare, dupãlinia dublã…Succes!

Ideile prezentate aicinu sunt extrasedintr-o predicã, cisunt culese laîntâmplare, aºa cumse întâmpla într-osituaþie autenticã dealcãtuire a uneipredici.

35

14/Isus nu are o altã condamnare pentru cei cevor fi pierduþi, decât cã „nu M-aþi cunoscut!” Deci,nu pãcatul – care este plãtit în dreptul tuturor, cineprimirea Lui!

15/Cum sã-L cunosc? Prin credinþã.

16/Cum sã-L cunosc? Prin Cuvântul Sãu.

17/Cum sã-L cunosc? Prin umblarea cu El.

18/Cum sã-L cunosc? Prin comunicaredirectã cu El.

Iatã ºi o sugestie de linie logicã, pentruconstruire:

8/… 3/… 7/… 1/… 4/… 13/… 15/…

(1) + 10/… 11/… 16/… 18/… 17/… 2/…

14/… 5/… 9/… 6/… 12/…

În aceastã ordine, ideile dau urmãtorul ºirlogic:

8/ Mântuirea este prin cunoaºterea Lui. Darce înseamnã „a-L cunoaºte”? 3/ A-L cunoaºte peEl nu înseamnã sã cunoºti despre El (ca despre omaºinã), ci sã-L cunoºti pe El (ca pe o persoanã).7/ Cunoaºterea personalã înseamnã relaþie.1/ Tâlharul, ca exemplu, a intrat personal în relaþiecu Hristos. 4/ Relaþie personalã mai înseamnãreciprocitatea: Hristos rãspunde tâlharului. 13/Isusnu dã mãrturie nimãnui, ci Se dã pe Sine oricui, odatã cu Sine dând ºi mântuirea. 15/ Dar cum sã

STOP!

Nu te uita la ceurmeazã, pânã cenu gãseºti tu însuþio linie logicã aideilor

36

intru în relaþie cu El?: prin credinþã (ca ºi tâlharul).(1+) 10/ Tâlharul „L-a primit” (Ioan 1,12) ºi: …adevenit fiu! 11/Iatã deci cã a crede în Numele Lui= a-L primi. 16/ Cum a ajuns tâlharul sã-Lrecunoascã?: prin Cuvântul Sãu (veti Luca 23,34).18/ ªi ce-a urmat?: comunicare directã cu El(rugãciunea). 17/Doar atât înseamnã „a-Lcunoaºte”?: nu! ci ºi umblare cu El (…vei fi cuMine). 2/Neumblarea cu El înseamnã: „nu-Lcunosc pe omul acesta” (Matei 26,74). 14/Isusn-are pentru cei lepãdaþi condamnãri ca: „aþi comiscutare pãcate! Sunteþi foarte pãcãtoºi”… ci numai:„Nu vã cunosc!” Nu pãcatul (deja achitat), cineprihãnirea Lui este unicul motiv de condamnareîn ziua aceea. 5/+9/Vezi Matei 7,21-23… Vezi ºiMatei 25,12. 6/Degeaba vom aduce noiargumentele pãzirii tuturor prescripþilor ºidogmelor: „am fãcut…, am dres…” (ca în Matei7,22). 12/Pentru cã nici o dogmã sau crez nu nemântuieºte, ci o Persoanã, pentru care nu avemalt acces decât CUNOAªTEREA LUIPERSONALÃ (aceasta fiind chiar þinta undetrebuia sã ajungem).

La acest cuprins se vor gãsi ilustraþiilenecesare, o introducere ºi o încheiere.

(Dezvoltarea completã a acestei schiþe se gãseºteîn: ANEXA 3. Exemplificare de predicã, pag. 63).

De la introducere ºi pânã la apel, predicatrebuie sã fie o construcþie armatã, fãrã rupturi încenturã sau în stâlpi. Nimic de prisos, nici o ideepicatã din nori… Þi-aminteºti de „Copac”? Cemodel de conexiuni, de îmbinãri necesare ºiinterdependente!

37

K. Principiul modulului „tensiune-

rezolvare”

Chiar ºi o succesiune consecventã logic, detrepte mereu ascendente, poate compromite totuºieficienþa predicãrii. Pare surprinzãtor, dar lucrurilese lãmuresc abia la descoperirea acestei noi cerinþea naturii intelectuale umane. Iatã: idee dupã ideeia cu asalt mintea neexersatã a ascultãtorului, pânãcând se naºte o reacþie de autoapãrare. Obosit deºarjele necurmate, omul renunþã sã mai alerge înurmãrirea firului logic ºi… „rãmâne de cãruþã”.Douã sunt motive de nemulþumire resimþite lanivelul ascultãtorului: (a) dupã o ascensiune ºi ocucerire a ideii noi, raþiunea lui cere sã se opreascã,s-o contemple ºi sã se bucure de ea. Este ca ovictorie ce se vrea „sãrbãtoritã” ºi fixatã în minte.

Dupã un numãr de trepte aºteaptã „odihna”,acea platformã orizontalã, unde-þi poþi tragesufletul ºi poþi gãsi puteri pentru un nou urcuº.Fiecare idee, pentru care s-a investit pledoarie,meritã sã rãmânã. Iar ceea ce conservã ideea, ºiînvioreazã în acelaºi timp pe ascultãtor, esteplatforma de „odihnã”. Aceasta se realizeazã prinreluarea, sub alte forme sau din alte unghiuri, aadevãrului descoperit. De aceste proceduri seocupã principiile urmãtoare. Iar a douanemulþumire: (b) estomparea viziunii þintei finale,a capãtului de drum, pe care o îndelungatãconcentrare asupra discursului logic o produceinevitabil. E ca atunci când te uiþi din tren, lateral– la pomi ºi malul ce aleargã chiar în dreptulferestrei ºi ameþeºti curând, dacã nu îþi odihneºtiprivirea într-o perspectivã depãrtatã, în direcþiade mers. Aceastã perspectivã spre înainte, cândlegi treptele anterioare de pasul urmãtor, se poaterealiza numai cu ocazia odihnei în construcþia

Respiraþia neînvaþã cã dupã untimp de tensiune(inspiraþie) –urmeazã doi timpide odihnã(expiraþia).

Odihna oferã„fixare” ºi„perspectivã”…

38

logicã. Tensiunea logicã trebuie sã alterneze curezolvarea, cu odihna.

Practic, principiul acesta îmi cere sã-mi divizezdiscursul (cuprinsul) în capitole ºi subcapitole,apoi pe puncte ºi subpuncte. Aceasta îmi grupeazãmai întâi mie ideile, ca apoi sã poatã ordonapercepþia auditoriului, pentru ca solia sã rãmânã.Platformele de odihnã urmeazã sã fie create dupãfiecare grupaj de trepte.

Ex. Iatã gruparea pe capitole ºi subcapitole a linieilogice de 18 idei, expuse la principiul anterior:

Capitolul 1:8/cunoaºterea: 3/ce e? … nu „despre” ci „pe”…

7/ce e? … relaþie… 1/vezi „tâlharul” 4/relaþia = reciprocitate… + 13/…

Capitolul 2:15/ dar cum ajung la relaþie? (1+) 10/ ªi ce e cu credinþa? - prin credinþã - - e primirea Lui… + 11/

Capitolul 3:dar cum se stabileºte cunoaºterea?

16/ prin Cuvânt (studiu)18/ prin comunicare (rugãciune)17/ prin umblare cu El… + 2/

Capitolul 4:14/ cunoaºterea Lui – e unicul criteriu:

vezi: 5/… + 9/…

Capitolul 5 (gânduri pentru Încheiere):6/ un argument vinovat: „Noi”… în loc de „Tu”12/ Apel: Îl cunoºti – sau nu-L cunoºti?

Pentru „odihnã”, ne stau la dispoziþie o seriede „elemente de construcþie” cu caracter relaxant(vezi principiul urmãtor). Locul „odihnelor” nu estelimitat doar la hotarul dintre capitole; ele potapãrea oriunde. Cu cât vor fi mai multe, cu atât

Împãrþirea prediciipe capitole,subcapitole, puncte,subpuncte…

39

mai bine. Dar între capitole, „odihnele” sunt obli-gatorii.

L. Principiul alternanþei afective

Un cunoscut omiletician obiºnuia sã spunã: „Opredicã bunã trebuie sã aibã: 10% - text biblic;90% - logic; ºi 100% - poetic!” În timp ce logicul(raþionalul) urmeazã sã construiascã ºi sã lege toatãconstrucþia, poeticul (afectivul) trebuie sãpãtrundã, sã îmbibe toatã structura construcþiei.Zicala lui e mare, pentru cã surprinde ceea cecontemporanii au cam uitat: anume cã omul esteo fiinþã primordial afectivã, pentru care construcþia(ºtiinþa care produce structuri rezistente) nu poateexista fãrã arhitecturã (arta care face structurilerezistente frumoase, cu încãrcãturã emoþionalã).

Dacã principiul anterior se ocupa de nevoianaturii raþionale dupã alternanþã, a tensiunii dindemonstraþii – cu contemplarea din repetãri ºi dinalte momente de rezolvare (relaxare), de dataaceasta abordãm modulul „tensiune-rezolvare” dincelãlalt unghi al personalitãþii umane, anume anaturii sale afective. Arta în general, ºi muzica înspecial, construieºte mesajul emoþional, utilizândîn mod primordial tot modulul „tensiune –rezolvare”, (dar, de data asta, în domeniul afectiv).Existã elemente antitetice, complementare înraportul de echilibru pe care natura afectivã lecautã, în cuplu. Tensiunea unor acorduri dedominantã cere rezolvarea oferitã de cadenþã (=cãdere, în ital.). Dupã tensiune – trebuie rezolvare.În arta vorbirii, existã elemente ale discursului carese grupeazã dupã modulul „tensiune – rezolvare”.

Demonstraþia logicã, sau dezbaterea didacticã,de naturã ideaticã, din punct de vedere afectiv esteperceputã ca o tensiune, ca disconfort afectiv.Dimpotrivã, ilustraþia sau exemplul practicrãspunde relaxãrii, rezolvãrii, când ascultãtorul

O reþetã de neuitat!

Arta arhitecturiieste altceva decâtºtiinþaconstrucþiei…

40

rãsuflã ºi se încarcã cu putere, pentru un nou urcuº.

Iatã lista celor 12 elemente, sau „procedee”,de construcþie, atât cele de „tensiune”, cât ºi celede „rezolvare”:

a - expunereb - descriere/povestirec - explicaþied - analizãe - interogaþief - demonstraþieg - afirmaþieh - negaþiei - repetarej - ilustraþiek - aplicaþiel - apel

În continuare, gãsiþi definirea, cât ºiexemplificarea largã a fiecãrui element (sauprocedeu) de construcþie, de data aceasta pe unfragment din Evanghelia dupã Marcu 8,22-26(„Vindecarea orbului din Betsaida”):

a) expunerea (expoziþia) = o etalare a datelorproblemei, fãrã implicare pasionalã; în manierãreportericeascã. O cât mai exactã precizare aevenimentului, locului, personajelor.

Ex: Marcu 8,22: (e redat doar succint, pe idei, fãrãcuvinte de legãturã). Betsaida – sat mare, ridicatde Filip tetrarhul la rang de oraº, cu strãzi largi,prãfuite; Decapole – o regiune la nord ºi est delacul Galileii, cu 10 oraºe mai importante, care aufost o alianþã economicã, de unde ºi numele de„zece-oraºe” (Deca-polis); Evenimentul marcantdin Decapole: Mântuitorul viziteazã aceastãregiune cu ocazia vindecãrii demonizaþilor dinGadara. Cu acea ocazie, locuitorii sunt confruntaþicu divinitatea lui Hristos ºi se tem de El. O datã ceMântuitorul e departe, o faimã respectuoasã,amestecatã cu curiozitate, se rãspândeºte în totDecapole; Componenþa populaþiei: majoritateasunt greci, printre ei iudei, priviþi cu dispreþ de cãtrecei din Iudea. Greci ºi iudei – sunt, practic, oamestecãturã, legaþi de interese materiale; Gradul

Îþi imaginezi de ceunele procedee deconstrucþie au fostmarcate cu literecursive, altele culitere groase?(Rãspunsul îl gãseºtila pagina 28, rând.10-12).

Expunerea oferãdatele exacte.

41

de cunoaºtere de Mântuitorul: doar din auzite;Hristos e aproape un personaj legendar ºi, deci,puþin credibil, dar stârnind curiozitate.”

b) descrierea/povestirea = o pãtrundere întimp, în loc ºi în trãirea emoþionalã aevenimentului, intrând în psihologia personajului,cu vizualizãri ºi evocãri sonore.

Ex: Marcu 8,23: „Isus a luat pe orb de mânã ºi l-ascos afarã din sat…”. Mulþimea stã miratã deîntorsãturã. Aºteptase sã vadã cum κi pune mânapeste el, cum ridicã ochii pe jumãtate închiºi ºicum, suspinând sau ºoptind o rugã misterioasã, sãrosteascã în sfârºit: „Þie îþi poruncesc, capãtã-þivederea…” ªi… nimic! Ba din contrã: Isus îl apucãde mânã ºi, fãrã nici un cuvânt, îl trage dupã El,lipa-lipa, ºi o iau înainte, cât e satul de lung.Ucenicii se urnesc dupã El, miraþi ºi ei. O bunãparte din mulþime îi urmeazã cam îndoielnic… Dardupã o vreme, simþindu-se înºelaþi în aºteptãri ºi,de asemenea, jenaþi sã-i mai escorteze ca niºtecopii, renunþã unul câte unul. Din toþi, au mai rãmasniºte copii impresionaþi… ºi, acolo, câþiva adulþi,apropiaþii orbului: câþiva vecini, câteva rude…”

c) explicaþia = o revenire la detaliilesemnificative ale unei afirmaþii, cu scopul de a oface mai explicitã, mai pe înþeles.

Ex: Marcu, 23: „… L-a scos afarã din sat”: Existãmulþi oameni care au nevoie de Isus. Unii suntsãraci, ºi se roagã Lui, la gândul darurilor pe carele are El… Alþii sunt bolnavi, ºi… cum mai suspinãei sã fie auziþi! Sperã ca Isus sã-i vindeca. Isus nue deranjat de cererile lor, dar… nu le poaterãspunde. Din ce cauzã? Simplu: pentru cã El vreasã le fie Mântuitor, nu doar filantrop sauvindecãtor… Cât de mulþi se folosesc de NumeleLui scump – ca de o pârghie. Rosteºti Numele ºi…hop, vine rãspunsul dorit. Dar nu-L cunosc pe Isus,aºa dupã cum sãrmanii betsaideni ºi bietul orbnu-L cunoºteau pe Mântuitorul, ca pe Dumnezeucoborât pentru ei ºi cu un scop incomparabil maiînalt decât… 60 de ani de vedere…”

d) analizã = disecare a cuvântului-cheie sau asensului frazei; o despicare a firului, muncã pecare, de regulã, cititorii Bibliei nu o practicã; nudin incapacitate, ci din comoditate ºi lipsã deexerciþiu intelectual.

Dacã expunereadescoperã dateleproblemei,povestirea, înschimb, descoperãsufletulpredicatorului!

Explicaþia clarificãmotive sau detalii.

Analiza reprezintãefortul de bazã îndezvãluireanoutãþii.

42

Ex: Marcu 8,23: „… a luat pe orb de mânã…”.„Este ºtiu cã Scriptura face maximã economie decuvinte: din lipsã de spaþiu, dar ºi din dorinþascurtãrii cãii gândului prin hãþiºurile de cuvinte.Personal, mã aºteptam ca scriitorul inspirat sãraporteze simplu: Isus… i-a scos afarã din sat. Aiciînsã, parcã se împotmoleºte în detalii inutile… Dar,dacã intri în profunzimea momentului, afli cã evorba de un… orb! Un orb nu vede. Pentru el, mânaeste ochi. El pipãie, simte ºi recunoaºte lucruri,oameni. Dintr-o simplã strângere de mânã, un orbîºi descoperã o sumedenie de trãsãturi despre tine,despre caracter, meserie sau idealuri. Cercetãrileau arãtat extraordinara capacitate a mâinii orbilorde a distinge ºi de recunoaºte… Ori aici, e vorbade un orb, care Nu Îl cunoaºte pe Isus.

ªi înainte de a-l putea vindeca, orbul trebuie sãajungã sã-L cunoascã personal! Isus îl ia de mânãºi umblã, alãturi de el, cale lungã, cât uliþeleBetsaidei… Treptat, orbul Îl simte ºi ajunge sã-Lcunoascã: … E Isus, Fiul lui Dumnezeu.

e) interogaþia = un mijloc simplu, dar foarteeficace, de a crea vidul de idee.

Ex: Reluãm pasajul de mai sus, pe care însã îlîmbogãþim cu interogaþii:

Marcu 8,23: „… a luat pe orb de mânã…”. „Esteºtiut cã Scriptura face maximã economie decuvinte. Din lipsã de spaþiu, dar ºi din dorinþascurtãrii drumului gândului prin hãþiºurile decuvinte. Personal, mã aºteptam ca scriitorul inspiratsã raporteze simplu: Isus… l-a scos afarã din sat.Aici însã, parcã se împotmoleºte în detalii in-utile…/ Oare, sã fie stângãcia tânãrului Marcu?Sau, dacã nu, ce mesaj poate sã ne transmitãaceastã nesemnificativã precizare? O, e vorba deun… orb! Un orb nu vede. Pentru el, mâna esteochi. El pipãie, simte ºi recunoaºte lucruri, oameni.Dintr-o simplã strângere de mânã, un orb îþidescoperã o sumedenie de trãsãturi despre tine,despre caracter, conduitã, meserie sau idealuri.Cercetãrile au arãtat extraordinara capacitate amâinii orbilor de a distinge ºi de a recunoaºte…Isus îl ia de mânã/ Oare ce simte, sãrmanul orb?Oare câþi or fi dat mâna cu el în toatã viaþa lui?…Poate chiar nimeni?! ªi, vai, ce strângere de mânã,fermã, dar ºi delicatã!… Cine este oare acest om,de parcã ar fi bunãtatea personificatã? Sã-l ia demânã, tocmai pe el, un nemernic…?/ªi, în timp ceumblã alãturi de El, cale lungã, cât uliþele

Interogaþia trebuieadaptatã întotdeaunamentalitãþiiascultãtorilor.

43

Bersaidei… treptat, orbul Îl simte ºi ajunge sã-Lcunoascã: E Isus, Fiul lui Dumnezeu.”

f) demonstraþia = reprezintã cea mai logicãºi argumentatã parte a expunerii. O raþiune de fier,urmând pas cu pas clarificarea întregii probleme.Îþi ia convingerea de la A ºi þi-o mutã la B,oferindu-þi baza raþionalã. De obicei, demonstraþianu apare goalã, ci îmbrãcatã în interogaþii,afirmaþii, negaþii, explicaþii. Ca sã înainteze,demonstraþia are nevoie de analizã. Demonstraþiaurcã, în vervã, treaptã cu treaptã, pânã ajunge la„quod erat demonstrandum” (ceea ce trebuia sãfie demonstrat).

Ex: Marcu 8,26: „Atunci Isus… I-a zis: ’Sã nuintri în sat’”… Unii iau acest fragment ca o dovadãa caracterului antisocial al învãþãturii DomnuluiHristos. Ei zic: ’Isus Însuºi spune cã aducedezbinare, nu apropiere. În aceasta ºi constã unadin primejdiile unei prea strice aplicãri acreºtinismului în viaþa personalã. E bine sã crezi,dar nici prea mult, cã… devii fanatic! Nimic nu emai respingãtor decât fanatismul religios, un felde a fi habotnic, bigot.’

(Pânã aici a fost o afirmaþie falsã, numitãantiteza. Ea a fost expusã cât mai negru cuputinþã, în contrastul maxim. De aici trebuie sãîncepem sã construim, pas cu pas, pânã ladeplina înþelegere ºi acceptare a tezei pozitive).

„Oare aºa stau lucrurile? Oare dragostea despartesau apropie ºi leagã cu putere de nedesfãcut? (ointerogaþie, care accentueazã contrastul maxim). Sãvedem! Iatã, în versetul 26: înainte de a-i da orbuluiîndemnul, Isus… ce face? Aha!… „îl trimite aca-sã”! ªi unde este casa orbului ãsta? În pustie? Pelac? Nu! E chiar în sat! Isus Se gândeºte mai întâila familia orbului, la cei dragi ai lui, care trebuiesã se bucure primii de el.! E limpede? „Acasã!” Înfamilia pe care dragostea Lui a instituit-o!

Bine, dar atunci ce semnificaþie are porunca Lui:„… sã nu intri în sat”? Cumva Biblia se contrazice?Sau sunt cuvinte de prisos?…

Unii zic cã acurateþea textului biblic este serioscompromisã prin modul imperfect în care a fosttransmis pânã la noi, cum se pare cã se vede înacest pasaj… (Din nou, contrast maxim ºi vidul de

Demonstraþiaconduce de mânã peascultãtor, printunel, pânã laieºire…

44

idee) Aºa sã stea lucrurile? Vorbeºte Isuscontradictoriu? SauInspiraþia sã nu fi vegheat cumtrebuie? Dragii mei, puteþi crede aceste variantecare-L pun pe Dumnezeu pe banca acuzãrii??

Ei bine, pentru cine se apropie de Cuvânt, înumilinþã, gata sã înveþe ca un ucenic, mesajul îiapare clar, ca lumina zilei! Mai întâi, orbul – vãamintiþi? – a fost adus de mulþime la Isus. N-a venitsingur. Adicã, era dependent de oameni! Lucrulacesta, în materie de credinþã, nu e deloc un lucrubun.

Apoi, în al doilea rând, când îºi deschide primadatã ochii, dupã cine se uitã orbul? Îl cautã cumvape Isus? Nici vorbã! Vede cumva casele de lamarginea satului, sau pomii, sau animalele, saucerul, apa, florile? Nuu! Tot pe oameni îi cautã,tot dupã ei întoarce capul. De aceea nici nu reuºeºtesã câºtige o vedere bunã, sãnãtoasã. Vede… darchior: vede pe oameni – ca pe niºte copaci, oameniuriaºi, hiperbolizaþi, oameni monºtri… Numaidupã ce Isus îi atrage atenþia sã se uite „þintã”, laEl, reuºeºte sã vadã desluºit.

Deci, ce înseamnã porunca „Sã nu intri în sat”?Ce-a înþeles din ea orbul vindecat? Un lucru în modsigur: cã în viaþa spiritualã, în filozofia lui de viaþã,trebuie sã nu se mai întoarcã în mentalitatea demasã, cu tradiþiile sale oarbe; sã nu cadã iarãºi subtirania mulþimii. Ci, sã devinã o personalitate care,chiar când e despãrþit de Isus, rãmâne cu ochiiaþintiþi la Maestru, adicã rãmâne ucenic al Lui…”

g + h) afirmaþia + negaþia = apar la capãtulunei explicaþii, a unei demonstraþii sau a unei treptea demonstraþiei; ele reuºesc sã înnoade, într-o frazãbine þintitã ºi uºor de înþeles, ideea ce-a fostfrãmântatã în fel ºi chip; afirmaþia ºi negaþia potapãrea fie pe antitezã, fie pe tezã.

Ex: vezi pasajul anterior:

„Unii iau acest fragment ca o dovadã a caracteruluiantisocial al învãþãturii Domnului Hristos. IsusÎnsuºi spune cã aduce dezbinare, nu apropiere. Înaceasta ºi constã una din primejdiile unei preastricte aplicãri a creºtinismului în viaþa personalã.E bine sã crezi, dar nici prea mult, cã… devii fa-natic!” (Acesta au fost trei afirmaþii, pe antitezã)

„Nimic nu e mai respingãtor decât fanatismulreligios, un fel de a fi habotnic, bigot.” (Iar aceasta

Orice cãlãtorie printunelul logic setermicã cu oafirmaþie saunegaþie

45

a fost o negaþie, tot pe antitezã)

Pasajul anterior (de la litera f) are câtevaafirmaþii ºi negaþii puternice, care conduc peascultãtor când pe o poziþie, când pe alta.

Afirmaþia ºi negaþia sunt pietre de macaz, carefixeazã drumul ºi platforma de discuþie.

i) repetarea = dã posibilitatea ascultãtorului:1/sã revadã drumul parcurs, atunci când repetarease face retrospectiv, pe secþiuni mari; 2/dãposibilitatea ascultãtorului sã zãboveascã pe oidee, revãzând-o ºi fixând-o, atunci când repetareaeste în scurt, în cadrul aceleiaºi fraze, printr-oreluare de idee, dar în alte cuvinte; 3/ascutetensiunea afectivã, atunci când este o repetareastilisticã.

Ex: 1/ „Aºadar, dragi ascultãtori, am descoperitcã orbul era dependent de oamenii care l-au adusºi de credinþa lor. Apoi, am mai descoperit cã Isusdorea mai mult decât sã-l vindece; dorea sã-Lmântuiascã. Dar pentru aceasta, am vãzut cã orbultrebuia sã fie scos din mulþime, scos din pasivitate,ºi condus la o experienþã personalã de cunoaºterea Mântuitorului. Tocmai aceastã experienþã dorims-o urmãrim în cele ce urmeazã…”

Ex: 2/ + 3/ „Priviþi-l: e un biet orb, un nevãzãtorsãrman, care nu ºtie cum e cerul albastru sau maciiînfloriþi, sau chipul soþiei lui… E un suflet înlãnþuitîn întuneric, cu chipul mereu întrebãtor… (un ºirde repetãri, care accentueazã ºi ideea, dar creeazãºi tensiunea compasiunii în ascultãtori).

j) ilustraþia = un procedeu de tratare aabstractului prin concret. Poate fi 1/o descriereamplã, o naraþiune complexã; sau 2/un exempluconcret, un scenariu scurt; sau 3/ o analogie de-ofrazã, o ataºare de imagini împreunã cu ideeaprezentatã.

Ex: 1/ilustraþiile ample: sunt experienþe pe care lefolosim în punctele culminante. Ele pot ocupa untimp important din predicã, cu condiþia sã fie strânslegate de trupul predicii ºi sã pregãteascã puternicinimile pentru apelul în vederea deciziei.

2/exemplul: „… Orbul vede prin mânã. Citisem cãcel mai mare interpret la orgã, pe nume Helmut

Binecuvântatã fierepetarea…

Trei feluri deferestre:

Ferestre largi, cuvedere spre unpeisaj…

Ferestre de sus,pentru aer, maipuþin pentruluminã…

46

Walcha, a fost… orb! ªi devenise cel mai mare,tocmai pentru cã era orb, fapt pentru care ºi-adezvoltat enorm simþul chinestezic, reuºind pur ºisimplu sã „vadã” tactil clapele cu degetele… Sau,aþi auzit poate de Helen Keller, o femeie oarbã careatunci când prindea mâna cuiva, putea identificacine este persoana respectivã, doar dupã felulstrângerii de mânã…”

3/analogia scurtã: „… Orbul se lasã condus, caun cal tras de stãpân, ca un copil atârnat de mânatatãlui sãu…”

Dupã origine (sau dupã sursã), se distingurmãtoarele categorii de ilustraþii:

*1 – biblice;*2 – autobiografice (ca putere, urmeazã chiar

dupã cele biblice!)*3 – din viaþa cotidianã (întâmplãri ºi

experienþe);*4 – din întâmplãrile pãstrate de-a lungul

generaþiilor (din viaþa oamenilor mari, diverseistorioare).

Rolul ilustraþiei: pe lângã faptul cã a) este unfactor de „odihnã”, (relaxare) din concentrareaintelectualã; ºi pe lângã faptul cã b) mobilizeazãtrãirea (angajarea afectivã) a ascultãtorilor, ºidisponibilizându-le puterea de decizie; ilustraþiamai împlineºte ºi alte roluri, tot atât de necesare:c) dubleazã ideea (repetare), reluând afirmaþia„alb-negru” (teoreticã) într-un spectru „color”(practic, concret); d) aplicã ideea (aplicaþie),transformând teologia în creºtinism, cu sugerarede alte soluþii practice; e) vizualizeazã ideea(fixare), fãcând-o de neuitat.

k) aplicaþia = procedeu esenþial prin care ideiledevin solie, destinate direct ascultãtorului; ºi princare experienþa altora devine oglinda mea.Aplicaþia face ca mesajul biblic sã devinã actual,iar predica sã producã ceva „aici ºi acum”. (Dacã

Domnul Hristos n-ar fi venit în sinagogã, probabil cã tot

din Isaia 61 s-ar fi citit ºi predicat. S-ar fi vorbit despre

Isaia, stilul lui, despre captivitate ºi slobozenie, nãdejde

Luminatoare fixe,mici, pentru ogeanã de luminã…pe coridoareîntunecoase.

Cinci funcþiiextraordinare aleilustraþiei

Aplicaþiaactualizeazã Biblie.

47

naþionalã, limbaj, epocã, cum a comentat cutare sau

cutare rabin, în ce au greºit comentatorii etc… Când a

citit acest pasaj, Domnul a adãugat: „Astãzi s-au împlinit

cuvintele acestea din Scripturã.”

Ex: „Da, prieteni… Depindem de oameni!?Oamenii ne-au adus la Hristos. Din gura lor amauzit cuvintele ce ne-au înmugurit credinþa însuflet. Credem în Hristos prin oameni… ªi dacãoamenii cad, cade ºi credinþa noastrã… Nu s-aîntâmplat adesea? Oamenii aceºtia ne apar ca niºtecopaci, ca niºte uriaºi… Dar cea mai bunã ima-gine, pe care o putem avea despre ei, nu este decâto reprezentare diformã, jalnicã, monstruoasã. Estechiar planul lui Antihrist sã-L înlocuim pe Hristoscu binefãcãtorii noºtri, sã le atribuim cinste, merite,slavã… jefuind pe Hristos de slava, ce I se cuvineîntreagã – numai Lui! Decât aºa, decât chiori, maibine orbi! ªi Isus îi astupã ochii mijitori ai orbului,cu palmele Sale…” (vezi Marcu 8,25).

I) apelul = este orice adresare directã,proclamatoare ºi cu putere de îndemnare, învederea unei decizii; apelul urmeazã dupã aplicaþiesau dupã ilustraþie, în atmosfera incandescentemoþionalã. Apelul final poate sã aparã ca:

a/ un apel general, ca o parte a predicii, ceconduce doar la Amin-ul final; sau poate fi

b/ un apel specific, direct, care cere un rãspunspersonal din partea diferitelor categorii aleauditoriului, rãspuns dat fie prin ridicare de mânã,fie prin vot tãcut, auzit doar de Dumnezeu; fieprin ridicarea în picioare, fie prin venire în faþã,pentru o rugã deosebitã, de consacrare; fie prinrãmânere la sfârºit, în camera cutare, pentru opãrtãºie deosebitã, cu consacrare în rugã ºi cu luãride decizii; etc. Din pãcate, încã nu suntem dispuºisã credem cã, în cultura noastrã, al doilea tip deapel „prinde”. ªi totuºi, apelul rãmâne forþaneºtiutã a predicii, ignoratã – datoritã necredinþeinoastre. Isus a folosit acest tip de apel specific:„Vino dupã Mine!” Proorocii ºi apostolii au folositacest tip de apel. Iar cei ce clãdesc pe temelia lorvor reînvia, prin credinþã, procedeul culminant,de încoronare a predicii biblice.

Apelul rãmânetotuºi, cheiapredicii. Sufletelerãmân zãvorâte,pentru cã nu ofolosim…

De apelul specific secam tempredicatorii… Ce-ar fi sã încerci tu?

48

Unde se foloseºte fiecare procedeu deconstrucþie?

Nu existã vreo regulã care sã luminezefolosirea unui element de construcþie doar la unanumit segment din predicã. Posibilitãþile decombinaþii reuºite sunt nelimitate, asemeneamuzicii care, cu numai 7 sunete, produce atâteacântece. Depinde, în final, de ideea pe care vrei s-o prezinþi ºi de organizarea materialului predicii.De exemplu, este posibil ca, în loc de introducereaclasicã, predica sã înceapã cu o experienþãincitantã. În unele situaþii, introducerea poate sãdebuteze cu o interogaþie (la o predicã de

înmormântare, predicatorul a început cu interogaþia:

„Cine-i mortul?”… ca sã ajungã la tema pregãtitã: „Voi

eraþi morþi în pãcatele voastre”…); alteori începe cuun text introductiv, de unde se nasc întrebãrilelansatoare de „viduri de idei”. Apelul, evident, sedescarcã la sfârºit, dar asta nu înseamnã cã, întimpul predicii, nu se fac apeluri generale deproporþii mai mici. Iatã un tabel orientativ pentruutilizarea elementelor de construcþie:

La introducere: a – expunerea; b – descrierea;c- analiza; d – interogaþia.

La cuprins: toate procedeele sunt potrivite, mairar însã: 1 – apelul.

La încheiere: e – interogaþia; g – afirmaþia; h– negaþia; i - repetarea; k – aplicaþia; 1 – apelul.

Iar j – ilustraþia, este un procedeu pentru oricesecþie.

Procedeele de tensiune ºi cele de relaxare.

Sã nu vã inducã în eroare dramatismul saucalmul unor elemente de construcþie. Din p.d.v.afectiv, toate procedeele de facturã predominantintelectualã vor fi resimþite ca tensiuni; în timpce procedurile ce se adreseazã afectivitãþii vor fi

Solia îºi gãseºtemijloaceleadecvate!

Un secret al prediciicaptivante estefolosirea abundentãa procedeelorrelaxante.

49

percepute ca relaxare, indiferent de conþinutul lorpropriu-zis.

Astfel urmãtoarele elemente de construcþiesunt „tensiuni”: a; c; d; e; f; g; h.

Iar în contul „rezolvãrilor” se gãsesc; b; i; j;k; l.

Observaþi, desigur, cã elementele deconstrucþie care, din punct de vedere afectiv, suntfactori de tensiune, sunt mai numeroase.Nealternarea lor imediat cu elemente de rezolvareface predica sã fie indigestã, greu asimilabilã,indiferent cât de spiritualã ar fi. Omul nu poaterecepþiona decât în limitele naturii sale intelectual-afective, în care, totuºi, afectivitatea esteprimordialã. Captarea atenþiei este o probã de forþãa predicatorului. El are la dispoziþie toateprocedeele de construcþie, pe care sã le utilizeze,dupã caz. Prin spiritul sãu de observaþie,predicatorul trebuie sã ia necurmat „pulsul ºitemperatura” sãlii, în funcþie de care sã-ºi adaptezeprezentarea, ba chiar ºi conþinutul predicii.

Citatul. Deºi ar pãrea un „procedeu deconstrucþie”, citatul nu este deât o modalitate deafirmare, negare, demonstrare… etc. Citareareprezintã un mod de a conferi mai multã autoritateafirmaþiei tale, mai ales când tinereþea te lipseºtede suficientã autoritate.

Iatã surse de citate, în ordinea importanþeidupã Bibliei:

a/ - Spiritul Profetic;b/ - teologi ºi omileticieni cu un nume, recu-

noscuþi în domeniu;c/ - autori chiar din opoziþie, adversari ai ideii

pe care o afirmi; nimic nu cântãreºte mai greudecât apãrarea pe care þi-o produce una adversar.Citarea adversarului se poate face ºi pentruprecizarea unei poziþii greºite pe care urmeazãs-o dovedeºti ca falsã.

d/ - statistici;

Nu uita cã omuleste primordialafectiv!

Citatele se cer sãfie esenþiale, scurte,clare ºi puþine…

50

e/ - maxime, cugetãri revelatoare de la diferiþigânditor, chiar ºi nereligioºi;

f/ - versuri.Citatele trebuie sã fie totdeauna scurte.

Scurtimea concentreazã atenþia. Lungimea odilueazã!

M. Principiul tratãrii inverse

Predicarea nu este „teologie”. În timp ceteologia – ca disciplinã ºtiinþificã – reprezintãsistematizarea conceptelor abstracte, ce reies dinrevelaþia completã a lui Dumnezeu, predicareafoloseºte adevãrurile teologice pentru a le prezentaunui auditoriu ne-teolog. ªi „cum ar putea pricepeei teologia, dacã nu îi va cãlãuzi cineva?” (Fapte8,31). Pentru aceasta, predicarea urmãreºte re-traducerea conceptelor abstracte în reprezentãriconcrete. Deci, ori de câte ori predicatorul are decomunicat un concept abstract, el trebuie sãporneascã la ilustrarea lui printr-un scenariu foarteconcret, din viaþa de toate zilele. Abstractul nuare voie niciodatã sã fie tratat abstract, ciabstractul se trateazã numai prin concret.

Ex: retraducerea ideii abstracte: „cunoaºtereapersonalã a lui Hristos”.

„Cunoaºterea este un proces, o lucrare a întregiifiinþe a omului, prin care el descoperã realitatea(pânã aici a fost abstract; urmeazã re-traducereaconcretã). Copilaºul duce un obiect la guriþã. Mamalui îl mustrã: ’Þi-am spus de atâtea ori sã nu baginimic în gurã…” De fapt, ce face copilul? Sestrãduieºte sã cunoascã lumea; ºi, pentru cã emititel ºi nu gândeºte încã, el se slujeºte de primulsimþ, prin care ºi-a cunoscut ºi mãmica, anume,guriþa.

(Urmeazã iarãºi abstractul:) Existã doar trei feluride a cunoaºte: Primul se numeºte „cunoaºterealogicã” (sau matematicã). Nu vã speriaþi de acestecuvinte, cãci vi le explic îndatã. (Din nou, concretulexplicativ)

Predica este otâlmãcire…

Întotdeaunatrateazã abstractulprin concret, ºiconcretul prinabstract!

51

Aþi auzit, poate, de Albert Einstein. A fost un maregânditor. El nu s-a prea plimbat prin lume, n-a fãcutexperienþe în laboratoare, nici n-a zburat prin cos-mos… Einstein a stat cuminte în biroul sãu, cufoaia de hârtie în faþã ºi cu creionul în mânã, ºi acugetat. Gândea logic, dintr-o ecuaþie matematicãîntr-alta. ªi, dupã câþiva ani buni, s-a arãtat în lumeºi a zis: „Timpul este reltiv; dacã ai putea sã zboricu viteza luminii, atunci tmpul ar sta în loc. N-aimai îmbãtrâni deloc!” Dar de unde ºtia Einsteinaceste lucruri? Le-a vãzut el? Le-a pipãit el?Într-un fel, da… Pentru cã Dumnezeu i-a dat – caºi nouã – gândirea, aceastã unealtã extraodinarã,prin care sã pãtrundem, logic, adâncurile lucrurilor.Dumnezeu Se simte onorat când ne slujim degândire într-un mod corect, respectuos faþã de Elºi faþã de legile gândirii. (Iar abstractul) Aceasta,prieteni, este cunoaºterea logicã. Cu ea poþicunoaºte despre Dumnezeu: cã El existã, cã e fãrãmargini, etc… Toþi filozofii de bunã credinþã aurecunoscut aceste adevãruri despre El, dar peDumnezeu tot nu L-au cunoscut. Cunoaºterealogicã nu este suficientã aici…

Mai existã o altã formã de cunoaºtere, numitã„cunoaºterea ºtiinþificã”. (Retraducerea concretã).Pentru aceastã cunoaºtere, nu este destul sã stai labirou ºi sã gândeºti logic. Trebuie sã ieºi afarã, înnaturã, sã iei greieraºul, sã-l pui la microscop, sãte uiþi atent la picioruºele lui ºi sã înveþi de la el.Trebuie sã ai un contact direct cu el. (Abstract) Deaceea, aceastã formã de cunoaºtere se mai numeºteºi cunoaºtere experimentalã. Descoperi realitateaprin faptul cã te-ai aplecat asupra ei ºi ai avut uncontact nemijlocit cu ea. (Concret). Aºa adescoperit Pasteur, ºi alþii… - bacteriile ºi microbii.Pe aceºtia, gândirea logicã, oricât de bunã, nu-iputea descoperi. (Abstract) Prin cunoaºtereaºtiinþificã poþi cunoaºte trãsãturi foarte importantedespre Dumnezeu. (Concret) Uite, vezi mãrul, ºite întrebi: de ce fructul are atâta pulpã albã, dulceºi aromatã? Mãrul n-are nevoie de ea. Nici ca sãse înmulþeascã prin seminþe. Cãci seminþele mici,din mijlocul mãrului, nu pot înmuguri decât dupãce pulpa cea gustoasã s-a stricat ºi a putrezit… ªiatunci, de ce existã mãrul bun? Simplu. Aici vezi„purtare de grijã” ºi „dragoste” din partea Cuivanevãzut, cãtre creaturile Sale care… muºcã cu poftãdin mãr. (Abstract) Da, cunoaºterea ºtiinþificã teconduce la descoperirea „însuºirilor nevãzute aleLui, … dacã te uiþi cu bãgare de seamã la ele, înlucrurile fãcute de El…” (Rom. 1,20). Acum ºtii

52

mai multe despre El,… dar pe El tot nu L-aicunoscut.

Ei bine, mai existã un al treilea fel de cunoaºtere.ªtiþi care? (Concret) Priviþi: stau în faþa unuinecunoscut. Am auzit de el, dar nu-l maivãzusem… Privesc ochii lui, miºcãrile lui… Dinfelul cum vorbeºte cu cineva, deduc destul de multedespre cracterul ºi viaþa lui. Totuºi, nu-L cunosc.ªi-atunci, mã apropii de el. Privirile ni se întâlnesc.Se îndraptã ºi el spre mine. Întind mâna ºi, zâmbindemoþionat, zic: „Mã numesc Radu… Aº dori sã vãcunosc…”. Iar El îmi rãspunde la zâmbet,spunându-mi: „Sunt George… Îmi pare bine”…(Abstract) Cunoaºtere! Aºa începe cunoaºtereaîntre persoane: un contact personal, bilateral, cândfiecare din cei doi se deschide unul în faþa altuia,îºi dezvãluie identitatea în mod reciproc, ºi aflãunul de celãlalt doar în mãsura în care fiecareacceptã sã fie vulnerabil, Aceasta se numeºte„cunoaºtere personalã”. Doar aºa se poatecunoaºte Dumnezeu… (etc).

Principiul este valabil ºi invers: nici unscenariu concret, ilustrativ, nu are dreptul sã ocupeun timp din predicã ºi nici atenþia ascultãtorilorfãrã a conduce la revelaþia unui concept abstract.Aºa încât, în urma prezezntãrii concrete,ascultãtorul sã nu dea din cap satisfãcut depoveºtile miezoase (… cât de amator este el de„snoave de ºezãtoare”). Ci sã exclame surprins:„Ahaa…”, uimit de semnificaþie.

Cele douã procese logice, deducþia ºi inducþiarepetã, în raportul care exsitã între general ºi par-ticular, acest principiu. Anume, deducþia aplicãgereralul la un caz particular (concret); adicã de-duce din general – un caz particular. Iar inducþiaextrage, din mai multe cazuri particulare (concrte)regula generalã (abstractã); adicã, induce generaluldin cazuri particulare.

Ex. de Deducþie: (Se afirmã mai întâi generalul,în mod abstract) „Cunoaºterea este un proces, olucrare a fiinþei întregi a omului, prin care eldescoperã relitatea. (Din el se deduce cazul par-ticular) Copilaºul duce un obiect la guriþã. Mamalui îl mustrã: „Þi-am spus de-atâtea ori sã nu bagi

Concretul, nelegatde idee, rãmânedoar un efectgustativ, fãrãsubstanþãhrãnitoare…

Din general…

53

nimic în gurã…”. De fapt, ce face copilul? Sestrãduieºte sã cunoascã lumea; ºi, pentru cã emititel ºi nu gândeºte încã, el se slujeºte de primulsimþ, prin carte ºi-a cunoscut ºi mãmica, anumeguriþa lui…

Ex. de Inducþie: (Mai întâi – particularul) Priviþi:stau în faþa unui necunoscut. Am auzit de el, darnu-l ma vãzusem… Privesc ochii lui, miºcãrilelui… etc… (ºi dupã descrierea cazului concret,particular, se enunþã generalul) … Cunoaºtere; -un contact personal, bilateral, când fiecare din ceidoi se deschid unul în faþa altuia, îºi dezvãluieidentitatea în mod reciproc, ºi aflã unul de celãlaltdoar în mãsura în care fiecare acceptã sã fievulnerabil…

Principiul statueazã cã niciodatã n-ai voie sãtratezi abstractul prin abstract sau concretul princoncret. Ci, tratarea inversã, a unuia prin celãlalt,face abstractul asimilabil de cãtre masã, iarconcretul pãrãseºte anecdotica ºi capãtã sens ºiconþinut spiritual.

N. Principiul plinurilor ºi golurilor

Operant în arhitecturã, principiul „plinurilorºi golurilor” aparþine aceleiaºi sfere ca ºi principiul„tratãrii inverse”. Vorbirea, predica, este oconstrucþie de naturã ideaticã, dar ºi o arhitecturã(o artã), ce se deosebeºte de domeniul construcþiei(o ºtiinþã) prin aceea cã nu se ocupã de rezistenþastructurilor, ci de mesajul emoþional, transmis deraportul dintre volume ºi alte elementearhitectonice. Raportul dintre goluri ºi plinuriasigurã confortul sufletesc prin stabilirea a câtdintr-un perete trebuie sã fie zid ºi cât deschidereaferestrei. Evanghelia însãºi este construitã din90% naraþiune (= ilustraþie), cu foarte puþineargumente raþionale. Predicarea modernã ainversat raportul: aproape 90% conþinargumente… „Arhitectura” predicãrii DomnuluiHristos se comparã cu cea mai modernã concepþie

Spre general…

Tu hotãrãºti dacãpredica ta va fi o„închisoare”(cu ochiuri mici degream)……sau un „palat”scãldat de luminã…

Cu cât ferestrelesunt mai multe ºimai largi, cu atât emai multã luminã ºiaer…

54

din arhitecturã: structuri de oþel, ºi în rest – numaisticlã!

Ilustraþia, printre elementele de construcþierelaxante din predicã, este prin excelenþã golul.Fie cã este o ilustraþie scurtã, de tip analogic, careserveºte ca un exemplu pentru explicitarea uneiidei sau situaþii, fie cã este o ilustraþie de fond, oexperienþã povestitã pe larg, ea reprezintãdeschiderea, fereastra aducãtore de luminã pentruideea abstractã. Abstracþiunile sunt roade alegândirii, fãrã sã aibã o experienþã separatã de viaþaconcretã din care au fost scoase; ºi nu au nici ovaloare dacã nu conduc înapoi la viaþa concretã,îmbogãþind-o cu o nouã înþelegere. O predicãlipsitã de ilustraþii este ca o camerã oarbã, fãrãferestre sau cu ochiuri mici de geam.

Cu cât mai multe ilustraþii (fãrã însã a pune înpericol structura de rezistenþã, peretele) – cu atâtmai multã luminã. Ilustraþia este uneori fixatorulideii, alteori revelatorul ei. Aceastã comparaþie areo semnificaþie dublã: nu doar cea de fixare a ideii,ci ºi de subordonat al ideii. Oricât de strãlucitã,niciodatã ilustraþia nu este scopul predicãrii, cinumai un mijloc de a servi scopului, care este solia.Altfel, imagineazã-þi un perete plin de… cuie, fãrãnici un tablou!

EX: Revizuieºte exemplul dat la „principiul tratãriiinverse” ºi evalueazã: cât la sutã cuprinde plinuri,ºi cât la sutã – goluri. (Pentru „abstract” – s-aufolosit 234 cuvinte; pentru „concret” – 414.Raportul dintre cele douã este: Concret – 64%;Abstract – 34%). Acesta este doar un exemplu. Potexista fragmente unde abstractul sã fie ceva maiconsistent; ºi, dimpotrivã, pasaje unde concretulse apropie de 100%.

Dacã structura erezistentã, ferestrepot fi oricâte…

55

O. Principiul „funiei împletite în trei”

2 Timotei 3,15.16: „Sfintele Scripturi… dau1înþelepciunea care duce la mântuire princredinþa în Hristos Isus… ºi (sunt) de folos ca 2sãînveþe, 3sã mustre (ºi) sã îndrepte…”

Sfintele Scripturi sunt predicarea completã alui Dumnezeu pentru omul cãzut în pãcat. Nici oaltã predicare nu poate fi mai eficientã, maiorientativã sau mai complexã. Predicarea poate,cel mult, sã se încadreze în programul Cuvântuluidivin, corespunzând întocmai întreitei funcþii pecare Dumnezeu a intenþionat ca fiecare predicãs-o aibã:

1 - de proclamare2 - de învãþare3 - de terapie ºi schimbare.

1. Proclamarea (Conform textului din 2 Tim.3,16: „… duce la mântuirea prin credinþa înHristos Isus”…) – promoveazã vestirea solemnã,repetatã ºi aprofundatã a iubirii lui Dumnezeu înHristos; afirmarea acelor adevãruri fundamentale,de a cãror cunoaºtere ºi acceptare depindemântuirea. Proclamarea poate fi apreciatã ca omãrturie personalã care, prin puterea influenþei,reafirmã în sufletul credincioºilor votul deapartenenþã de Hristos, prin credinþã; iar pe ceinecredincioºi îi confruntã cu nevoia de a-L alegepe Hristos ca Domn ºi Mântuitor. Proclamareavesteºte iubirea lui Dumnezeu în lumina atitudiniivorbitorului, a idealurilor ºi a programului lui.Proclamarea nu exprimã doar adevãruri, ciexprimã convingerile personale cu privire laadevãrurile prezentate. Fãrã proclamare nu existãpredicã. Dupã cum Hristos S-a dat pe Sine Însuºi,tot aºa este rânduit ca – prin proclamare –

Unul dintremotivele care facpredica slabã ºinepercutantã esteignorarea uneia dincele trei funcþiivitale ale predicii…

Proclamareaînseamnã a-þi damãrturia solemnã acrezului tãu, înforme ºi ocaziinenumãrate...

56

predicatorul sã dea nu ce are, ci ce este; anume sãse dea pe sine! Proclamarea este forþa predicãrii.

Ex: Proclamarea nu constã într-o procedurã anume.Ea îmbinã – prin spiritul prezentãrii – o mare partedin predicã, mai ales punctele culminante aleconstruirii, momente de afirmare, de negare, deconcluzie.

2. Învãþarea – este metoda predicãrii. Vomînþelege mai bine ce înseamnã ea, dacã dãm la oparte imaginea învãþãrii ºcolãreºti ºi ne gândimcã, în totalitate, omul este produsul învãþãrii, dinprimele luni de viaþã ºi pânã la iluminãrile dinzilele senectuþii. ªcoala, dacã e ºcoalã bunã, nuface altceva decât sã aplice regulile de bazã alecunoaºterii în sfera îngustã a informaþiilor primareºi teoretice. Cunoaºterea uzeazã de operaþiilegândirii.

Operaþiile de bazã ale gândirii sunt: analiza (cânddesfac obiectul pe însuºirile sale, ca sã le cercetezeseparat); sinteza (când le strâng din nou, pe toate,laolaltã, în unitatea lor realã); comparaþia (cândstabilesc asemãnãri ºi deosebiri dintre lucruri);abstractizarea (când detaºez trãsãturile faþã deobiectul concret, ºi le utilizez separat de obiect);generalizarea (când, pe baza aceleiaºi însuºiristabilesc grupe de rudenie, numite categorii deobiecte); concretizarea (când reconstitui mentalobiectul, doar însumând însuºirile lui); aceasta neconduce la definirea noþiunilor. Apoi, suntoperaþiile care conduc la judecãþi ºi raþionamente:deducþia ºi inducþia.

Prin toate aceste operaþii, ascultãtorul trebuiecondus în maniera didacticã de explicare, pânã laconcluzie. Explicarea autenticã izvorãºte dintr-unspirit de condescendenþã ºi dragoste. Acestea fiindatât de rare în ºcolile lumii, nu e de mirare cãînvãþarea în ºcoalã este grav deterioratã. Nu cumvaºi predica s-a deteriorat, din lipsa dispoziþieibinevoitoare de a… explica?

Este un secret, pe care puþini îl ºtiu, anume cãamvonul nu este fãcut pentru încântareamembrilor prin declamãri pasionate, artistice, ci

Învãþarea – estemetoda predicãrii.

Exerseazã acasã,atunci când îþipregãteºti predica,în efectuareaacestor operaþii alegândirii…

Spiritul explicãriiizvorãºte dindragoste.

57

pentru învãþarea lor, simplã ºi cu cãldurã. Primaepistolã a lui Pavel cãtre Timotei descoperã faptulcã, în biserica primarã, propovãduirea curentãconstã, în principal, în „a da învãþãturã”.

EX: Procedeele de construcþie specifice învãþãturiisunt: expunerea, explicaþia, analiza, demonstraþia,afirmaþia, negaþia ºi aplicaþia; deci, cele mai multe!

3. Terapia ºi schimbarea („… sã mustre ºi sãîndrepte…”) – reprezintã þinta proclamãrii ºi aînvãþãrii, adicã rostul predicii; ºi accentueazãprincipiul de a fi un reformator. Lucrurile nu staubine în lumea creºtinã; iar dacã se apreciazã, totuºi,cã, pe-alocuri, lucrurile stau bine, încã tot nu edestul; cãci trebuie… mai sus.

EX: Deºi existã un procedeu specific funcþieiterapeutice a predicãrii, anume apelul, totuºiputerea de schimbare nu va consta doar în apel, ciîn însãºi structura logicã ºi afectivã a predicii, caretrebuie sã impresioneze, atât în pãrþile componente,cât ºi în ansamblu, cu gândul urgenþei uneischimbãri de fond.

Aceste trei funcþii ale predicãrii însoþescîmpreunã orice predicã inspiratã. Ele nu pot fiseparate una de alta decât cu preþul omorâriipredicii, ca ºi destrãmarea unei funii împletite-ntrei.

P. Principiul repetãrii

Filipeni 3,1: „...Mie nu-mi este greu sã vã scriuiarãºi aceleaºi lucruri, iar vouã vã este de folos”.

Cercetãrile moderne, efectuate asupra ochilorunei persoane care contempla un tablou, au pusîn evidenþã impresionantul zig-zag ultrarapid pecare privirea o efectueazã, în procesulcontemplãrii. În timp ce, în mod natural, privireaefectueazã, într-o singurã secundã, „n” reveniri

Aici se aflã þintapredicãrii!

Principiul repetãriiizvorãºte dincaracterul efemeral vorbirii: „Vorbavolant” (cuvintelezboarã).

58

asupra punctelor principale ale imaginii analizate,auzul, în schimb, este cu totul lipsit de posibilitatearevenirii, fiind împins de cãtre fluxul sonor –neîncetat înainte... ºi iarãºi înainte. Predicatorultrebuie sã ajute la anularea acestui „handicap”: a)printr-un ritm aºezat (vezi U. Principiul pronunþiei

curate; 3. Ritmul); ºi b) prin repetarea ideilor, subdiferite forme.

Proclamarea are nevoie de repetarea crezului.Învãþarea depinde de repetarea ce a fostsupranumitã „mama studiului”. Terapia seefectueazã tot prin aplicarea repetatã a agentuluivindecãtor, ºtiut fiind faptul cã repetarea esteleacul împotriva uitãrii celor învãþate.

O predicã bunã este aceea pe care ascultãtorulo poate reconstitui, dupã aceea, în mintea lui.Pentru acesta, se cere ca, dupã fiecare etaj deascensiune, la fiecare cotã de idee, sã serevizuiascã urcuºul. Dar, cu alte cuvinte, sub altãformã ºi din alt unghi. Orice reluare,proclamatoare sau ilustrativã, realizeazã oplatformã de odihnã. Întrucât s-a afirmat cãmetoda oricãrei predici este cea didacticã, nu edeplasat nici chiar dacã predicatorul, ajuns lacapãtul unui nivel, recurge la punctarea didacticãa drumului parcurs:

„… Deci, a fost 1, apoi 2, ºi iatã-ne cã am rezolvatºi 3. Ei bine, acum urmeazã ultima descoperire…”

Principiul repetãrii este o regulã fundamentalã.El trebuie sã penetreze gândirea unui predicatorºi atunci când îºi alcãtuieºte predica, cât ºi atuncicând o expune. Concret, acest principiu serealizeazã aplicând procedeele repetãrii, expusedeja.

Toate cele treifuncþii ale predicãriidepind de repetare.

59

Q. Principiul abordãrii pozitive

Misiunea predicatorului, cum s-a mai arãtatanterior, (la Principiul mandatului de reformator),este o misiune dificilã. El are de-a face cu pãcatul,dintr-o poziþie de demascare a lui, de osândire ºiextirpare din conºtiinþa ascultãtorului. Lucrareapredicatorului este agresivã. Ier. 1,18: „Astãzi tepun peste neamuri, …sã (-) smulgi ºi sã (-)tai, sã(-) dãrâmi ºi sã (-)nimiceºti, sã (+) zideºti ºi sã(+) sãdeºti”. Din cele ºase ordine divine adresatelui, patru sunt negative, destructive, ºi numai douãsunt pozitive. E de reþinut cã aceste lucrãri nu secer executate asupra sinelui însuºi, ci asuprasemenilor, ceea ce depinde de cooperarea voinþeiºi a dispoziþiei lor. Dar cine este dispus sã permitãcuiva sã se amestece în sfera lui intimã, ba încãsã-i ºi scormoneascã intimitãþile jenante ºi sãarunce, apoi, ºi condamnare asupra sa?!

Pentru ca, totuºi, lucrarea sã fie fãcutã ºi încãcu succes, omul lui Dumnezeu trebuie sã fiepãtruns de un spirit pozitiv, optimist,condescendent, încurajator, pe care sã-l ºimanifeste, dãruind preþuire ºi credit celui pãcãtos.Cu toate cã pãcatul, ce urmeazã sã fie atacat,solicitã intransigenþã ºi urã totalã, nu e admisibilsã se uite faptul cã operaþia se efectueazã nu asuprapãcatului ci asupra pãcãtosului. Manifestareacinismului – faþã de pãcat, formalism ºi fãþãrnicie– determinã douã efecte dezastruoase asupraascultãtorilor: unii vor fi ofensaþi ºi se vor închidefaþã de doctor, fiind pierduþi pentru vindecare; iaralþii vor savura negativismul atât de drag firii lorpãmânteºti, ce e totdeauna gata sã acuze pe alþii,ca sã se îndreptãþeascã pe sine! Rezultatul va fi:capre ºi câini, în loc de oi ºi miei, în ciuda intenþieibune. O comunitate hrãnitã cu acest duh deamãrãciune nu poate dãinui, cãci criticismul seva întoarce asupra celor criticoºi, rupându-i înpartide. Rãul nu se biruie prin rãu, ci „biruiþi rãul

Dacã izvorãºte diniubire, spiritulpredicii nu va puteafi decât pozitiv…1 Cor. 13:„Dragostea suferãtotul, rabdã totul…”

Pãcatul se scoate nucu urã, ci cuHristos…

60

prin bine” (Rom. 12,21).Singura modalitate eficientã de a produce

scârba faþã de pãcat este prezentarea lui IsusHristos. Predicarea (chiar vehementã) a pãcatului,nu constituie programul lui Dumnezeu, ci alimpostorului, ºtiind cã astfel: împinge pe alþii ladescurajare, pe alþii la împietrire, iar o a treiacategorie, la îndreptãþire de sine. „N-am voit sãºtiu între voi nimic altceva decât pe Hristos, ºi Elrãstignit” (1 Cor. 2,2). Predicarea lui Hristosimplicã de la sine demascarea pãcatului, ca o partecomplementarã a crucii. Numai cã atunci o faceîn mãsura necesarã ºi de pe poziþia suferinþeicrucii. Orice reformator, chiar dacã seîncrânceneazã uneori, trebuie sã se impunãprintr-un spirit pozitiv, de iubire ºi acceptare apãcãtosului, aºa cum îl primeºte Însuºi Dumnezeu.Iubirea de dreptate ºi spiritul de apãrare aadevãrului nu reprezintã, ele singure, peDumnezeu, ci numai în mãsura în care sunt roadeale undei adânci, de nesecat, a dragosteinecondiþionate faþã de omul amãgit de pãcat. „…Orice amãrãciune, orice iuþime, orice mânie… sãpiarã din mijlocul vostru!” (Efes. 4,31).

Abordarea pozitivã va reprezenta credinþa nudoar ca „adevãratã”, ci mai ales, ca vrednicã dedorit. Dorinþa este punctul de lovire atât a ispitei(Gen. 3,6: „…de dorit…”), cât ºi Evangheliei.Întrucât Evanghelia nu forþeazã alegerea,acceptarea ei depinde de maniera atrãgãtoare ºiîmbietoare în care mesagerii lui Dumnezeu oreprezintã pãcãtoºilor.

În cartea sa: „Cum sã-i ajutãm pe oameni sã sehotãrascã pentru Hristos”, Mark Finley prezintãcei patru paºi, prin care omul ajunge la decizie: 1/informarea – când aflã noutatea; 2/convingerea –când omul dobândeºte certitudinea cu privire lajusteþea adevãrului; 3/ dorinþa – când se naºtedorinþa irezistibilã de a deveni pãrtaº al adevãruluinou; ºi 4/decizia – când voinþa este pusã la lucru.Iatã mai jos ºi o corelare dintre aceºti patru paºi ºiprocedeele (sau elementele) de construcþie:

Incapacitatea de astârni dorinþaoamenilor de a-Lurma pe Hristos –iatã dovada lipseiunei abordãripozitive!

61

1/ - pentru informare; expunerea, explicaþia,analiza;

2/ - pentru convingere; interogaþia, demon-straþia, afirmaþia, negaþia;

3/ - pentru dorinþã: descrierea sau povestire,ilustraþia, aplicaþia; dar mai mult decât niºteprocedee de construcþie, spiritul general alprezentãrii determinã hotãrâtor declanºarea ei;

4/ - pentru voinþã – apelul.Mark Finley apreciazã cã, dacã suntem tari la

nivelul primelor douã trepte ale procesului deconvertire a celor din lume – în schimb, la nivelulcreãrii dorinþei de a urma adevãrul descoperitsuntem foarte stângaci, pentru cã ne lipseºte oviziune pozitivã în evanghelizare ºi, ca urmare,confruntãm pe oamenii de sus, ca niºte iudei plinide îndreptãþire de sine ºi fãrã iubire. Omul obiºnuitrespinge din fire tot ce e nou pentru el. Pentru casã fie acceptat, nu este destul ca adevãrul sã fieadevãr, ci mai trebuie sã fie prezentat în luminacea mai atrãgãtoare, cu cât mai multe elemente –comune cu inima ºi mintea ascultãtorului.Prezentare pozitivã este aceea care trezeºte în omdorinþa de a se identifica cu adevãrul.

Mark Finley mai adaugã constatarea cã, pentrudeclanºarea deciziei (voinþei), suntem ºi mainepricepuþi, tot din lipsa dispoziþiei iubitoare dea-i asista în conflictele spirituale, în funcþie de caresã lansãm „apelurile de aur în momentele de argint”(Prov. 25,11).

ºi... Q’. Principiul „balanþei”

Tot în cadrul „abordãrii pozitive” se gãseºteºi principiul „balanþei”, care denunþã prezentareaunilateralã a soliei. Adevãrul este „poliedric”, unîntreg cu multe faþete, cuprinzând aspectecomplementare, aparent contradictorii. Ori de câteori se prezintã o faþetã din adevãr, principiul neordonã prompt sã amintim ºi celãlalt taler, opus,

Orice analitictrebuie sã seîncadreze într-oviziune de sintezã…Altfel, devine…erezie

62

al balanþei, chiar dacã nu ne oprim asupra lui.Analiza (investigarea detailatã a unui aspect) cerede îndatã sinteza (reconstituirea viziunii deansamblu).

Argumentul preferat al minciunii este chiaradevãrul, dar un adevãr trunchiat, parþial,incomplet… Mintea omului, într-o permanentãconfruntarea cu minciuna, se aflã într-o continuãalertã. Nemulþumirea aspectului complementarblocheazã pe ascultãtorii cei mai competenþi,dezvoltând în ei un spirit de contradicþie, ce refuzãsã mai urmãreascã prezentarea pozitivã apredicãrii. În ciuda bunei intenþii a predicatorului,atmosfera se va încãrca, generându-se o opoziþieinutilã. Spiritul de echilibru, de sintezã acontrariilor, trebuie ocrotit ºi promovat.

EX: Completaþi, ca temã pentru acasã, listaaspectelor teologice sau practice complementare,pânã la 30 de exemplare, dupã modelul urmãtor:

A – (Primul taler al balanþei)Mântuirea doar prin credinþã…….Mântuirea individualã…..Inutilitatea formelor….Lepãdarea ºi negarea eului (spiritual)……..Harul…..Odihna în Hristos (nu fã nimic!)…ETC:

B – (Al doilea taler)mântuirea – cu fapteapartenenþa de bisericã (colectivitate)necesitatea formelorafirmarea eului (psihologic)legealupta pânã la sânge cu firea mea

Temã obligatorie:

63

R. Principiul identificãrii cu ascultãtorul

Planul de mântuire a luat fiinþã prin identifica-rea lui Isus Hristos cu omul pãcãtos. Identificareaagentului salvator cu cel pierdut este principiul, acãrui aplicare face posibilã prelungirea planuluide mântuire – la scarã individualã – în procesulpredicãrii. Prezent ºi în „principiul experienþeipersonale”, când predicatorul trãia identificareaîn rugãciune cu nevoile pãcãtosului, deci înabsenþa lui, de data aceasta identificarea semanifestã – în prezenþa auditoriului. Aceastapresupune dovedirea spiritului de solidaritateprintr-o adresare înfrãþitoare. Ascultãtorul arenevoie sã fie acceptat aºa cum este el.

Când predicatorul demascã pãcatul „ex. Ca-thedra”, adresându-se ascultãtorilor de la „eu” la„voi”, principiul identificãrii se rupe, iarvehementul apologet al neprihãnirii capãtã,instantaneu, aureola Satanei. Cãci, de demascareaºi condamnarea pãcãtosului se ocupã doi: DuhulSfânt ºi Satana. Primul – în lumina compasionatãa identificãrii Mântuitorului cu pãcãtosul; iar aldoilea, în lumina rece a disocierii nemiloase decel vinovat. „Voi” trebuie sã fie absorbit în „noi”.A rosti solia, punându-te în locul ascultãtorului,intrând „în pielea lui”, înseamnã „tact”.

NU existã limite în denunþarea pãcatului, cucondiþia ca predicatorul sã se manifeste corpcomun cu auditoriul, vizându-se în primul rândpe sine prin solia reformatoare. Nu de îngeri arenevoie Dumnezeu pentru a conduce extrem dedificila intervenþie de „psiho-chirurgie”, ci depãcãtoºi care posedã argumentul pocãinþei, alurârii pãcatului personal, ºi care sunt gata sãreproducã drumul de la pãcat la cruceavindecãtoare. Dacã recunoºti cã ºi tu eºti pãcãtos,

Predica – mediereaCuvântului luiDumnezeu cãtreoameni – solicitãrepetareaidentificãrii luiHristos cupãcãtosul, de dataasta… prin tine!

64

bucurã-te sã fraternizezi cu osândiþii. Dragosteasmeritã, manifestatã prin cuvântul catalizator„noi”, are puterea sã schimbe slãbãnogiþii în eroi.

(Vezi, în completare: T. Principiul vulnerabilitãþii.)

S. Spiritul inspiraþional

Una din cele mai persistente ºi provocatoaredificultãþi ale lucrãrii unui predicator esteconfruntarea psihologicã cu auditoriul. Maiputernic sau mai atenuat, fiecare vorbitor resimtenesiguranþa de a fi sau nu acceptat de cei la care avenit. Pentru a-ºi gãsi temeiuri pozitive de a-ºirisipi, sau mãcar de a ecrana acest sentimentparalizant, inhibator, el este tentat sã apeleze ladiverse elemente cuceritoare: o atitudine în forþã,o mimare de vervã ºi bunã dispoziþie, un limbajsavant, sau altele. (Aceste amãnunte le abordeazã

principiul urmãtor). Principiul de faþã vizeazã însãmai mult decât „momente” dificile; anume sereferã la starea de fond, alimentatã de acest con-flict psihologic, care-l urmãreºte pe vorbitor încãînainte de confruntarea cu sala, pe când se aflãacasã, la elaborarea temei. Pentru a izbuti o predicãbunã, el cedeazã ispitei de a construi solia în genulsenzaþional, ºi nu inspiraþional. Va uzita deinformaþii tari, culese din surse prestigioase, vaaborda aspecte colþuroase, dificile, palpitante, vaataca problemele în chip rãzboinic, va face ºi al-pinism, ºi patinaj acrobatic, va catapulta ointroducere fulminantã, …ºi „va rupe gura” la toþi!

În mod cert, asemenea prezentãri au succes.Numai cã, nu în favoarea motivului pentru carecerul l-a mandatat; ºi nu în scopul pentru careexistã bisericã, amvon ºi suflete în neputinþã.Amvonul este, din pãcate, un mijloc excepþionalpentru afirmare personalã, pentru lansarea de sine,pentru reputaþie ºi capital „moral” ºi sunt destui

Inspiraþionalul ºisenzaþionalul –reprezintã douãprofiluri contrare,indicatoare alescopului ºimotivaþiei, ce stauînapoia predicãriitale…

65

care au descoperit aceastã sursã josnicã debeneficii. Cei ce se înfruptã din lucrurile închinateDomnului, în folosul lor personal, comit pãcatullui Acan. Ei jefuiesc pe Domnul!

Unii sunt aruncaþi în capcana genuluisenzaþional fãrã aceste gânduri, ci din firepãmânteascã. Iar alþii, doar din timorare faþã deauditoriu. „Dar, caut eu oare sã capãt bunãvoinþaoamenilor sau bunãvoinþa lui Dumnezeu? Sau cautsã plac oamenilor?” (Gal. 1,10). Predicatorul estetrimis de Dumnezeu sã facã lucrarea luiDumnezeu. De la El sã-ºi ia lauda, ºi nu de laoameni, acea laudã a unui… rob netrebnic carezice: „N-am fãcut decât ce eram dator sã fac”.Premiul lui este sã intre în bucuria stãpânului –bucuria de a vedea suflete mântuite – ºi n-arenevoie de altceva.

Stând în contrast cu senzaþionalul, genulinspiraþional, totuºi, nu poate fi descris neapãratca un „pol opus”, dominat de platitudine ºiplictisealã. În timp ce senzaþionalul se concen-treazã asupra mijloacelor, fãcând din ele un scop,inspiraþionalul le poate folosi în slujba scopului,care este înãlþarea lui Hristos înaintea oamenilorºi marcarea conºtiinþei lor cu prezenþa Lui. Inspira-þionalul poate folosi deci orice mijloc, în modechilibrat ºi decent, ºi în proporþie necesarã sco-pului spiritual. Nu atât cunoºtinþele, cât influenþatransmisã de vorbitor va câºtiga adeziunea.

Cuvintele noastre pot descoperi lumeanevãzutã au pot ascunde lumii prezenþa luiDumnezeu. În timp ce senzaþionalul aþinteºteprivirile spre om („nemaipomenit, ce capformidabil!”), inspiraþionalul aþinteºte privirilespre Mântuitorul. Senzaþionalul excitã, uimeºte;inspiraþionalul supune, zdrobeºte, conducând laconsacrarea naºterii din nou. Ambele genuri potapãrea ca reformatoare, unitare, hristocentrice,etc… Cãci ºi minciuna, pentru a avea succes, deacelaºi adevãr se slujeºte. Senzaþionalul ºi

Prin predareanoastrã lui Hristosse înlãturã teribilamizã de a maiplãcea oamenilor –ca scop principal(fãrã, totuºi, sã nearunce înneglijenþã, privindrelaþiileinterumane).

66

inspiraþionalul sunt douã cãrþi de vizitã, care spuntotul despre predicator ºi despre dumnezeii lui.Vai, însã, de oi!

T. Principiul vulnerabilitãþii

(Vezi ºi Principiile unui nou stil de viaþã, cap.Dezvoltarea socialã).

Dar sã revenim la dificultãþile psihologiceocazionale, generale de confruntarea cu auditoriul,de nesiguranþa de a fi acceptat. Soluþia autenticãºi vindecãtoare se aflã într-o descoperire inspiratã– Apocalips 5,5.6:

„… Priveºte: Leul din seminþia lui Iuda… ªi amvãzut; un Miel, … junghiat…”.

Leul-miel! Este una din cele mai semnificativeipostaze ale Domnului Hristos, care conþinerãspunsul la o serie de probleme pastorale ºiteologice dintre cele mai profunde. Deocamdatã,simbolul ne decodificã urmãtoarele: Vrei sã fiiLeu? Leu e… doar mielul, atât pe plan spiritual,cât ºi psihologic, ºi social. Mielul biruieºte ºicâºtigã „… oameni din orice seminþie, limbã,norod ºi neam”, indiferent de culturã, avere saupoziþie socialã. Ba mai mult, nu doar cã-i câºtigã,ci „… face din ei preoþi pentru Dumnezeulnostru!”

Din nou se vede aici deosebirea dintrepãmântesc, firesc, drãcesc ºi duhovnicesc. Cãci,în timp ce senzaþionalul cucereºte inimi pentrusine, paralizându-i în atmosfera vrajeipersonalitãþii, fãcându-i un simplu decor,inspiraþionalul câºtigã inimi, transformându-i înpreoþi ºi slujitori ai Celui Prea Înalt. Aiciculmineazã adevãrata predicare.

Dar, în mod concret, prin ce element câºtigãmielul? Elementul se numeºte vulnerabilitatea,

Vulnerabilitateadezamorseazãtensiunilesusceptibilitãþii ºicâºtigã acceptulsemenilor. Planul demântuire nu poateexista fãrã aceasta.

67

„cheia secretã” a planului de Mântuire. Dacã aiales sã te îmbraci cu Isus, manifestã atunci secretulºi devino vulnerabil. Consimte sã-þi dai pe faþãsimþãmintele, în mod simplu ºi natural, ca ºi cândte-ai afla cu cei mai buni prieteni, sau în familie.

Manifestarea vulnerabilitãþii se numeºte:mãrturisire. Ea este cea mai puternicã forþã deapropiere a auditoriului. Este un element deconstrucþie ºi se regãseºte, de regulã, în expunere,povestire, ilustrare… uneori ºi în aplicaþie.Mãrturisirea este opusul mascãrii, reuºinddezamorsarea conflictului psihologic, nudepãºirea lui. În lumea credinþei, munþii nu seescaladeazã, ci se înlãturã. Mãrturisirea dã prilejproclamãrii, face învãþarea maxim de eficientã(prin aceea cã, pe lângã informaþii, evidenþiazãexemplul personal) ºi oferã, pentru transformare– un model, un precedent care invitã la reeditare!Dintre toate elementele de construcþie„odihnitoare”, mãrturisirea este perceputã afectivca cel mai detensionat, mai mult chiar decâtilustraþia.

Credinþa mutãmunþii, nu îiescaladeazã!

68

Capitolul III. Omiletica formei (sau „Cum sã prezint predica?”)

Intrãm în domeniul formei, capitol cu nimicmai prejos decât domeniul ce se ocupã de conþinut.E drept, la Dumnezeu nu conteazã forma, cifondul. Oamenii, însã, nu au deloc acces la fond,ci doar la forme. Pentru a-ºi „da pe faþã” gândurileºi sentimentele indivizibile, omul se foloseºte deforme vizuale auditive, chinestezice – precummimica feþei, miºcarea corpului, vorbele…

Formele – semne perceptibile prin simþuri –devin limbaj, atunci când se ordoneazã sistematicconform unor legi naturale sau convenþionale.Dacã formele sunt confuze, pierzându-ºitrãsãturile distinctive, care fac ca un semn graficsau un sunet sã aibã o identitate neconfundabilã(C… nu va suna niciodatã G… sau H…, citotdeauna C…), atunci ºi limbajul devine confuz,compromiþând parþial sau total mesajul.

Un predicator nu se raporteazã doar laDumnezeu, ca orice creºtin. El alege, o datã cuacceptarea chemãrii, sã se raporteze ºi la oameni,cãrora sã le intermedieze mesajul prin formeaccesibile lor. Iatã deci, de ce este atât de impor-tant ca, alãturi de fond, omul lui Dumnezeu sãexceleze în mântuirea acuratã a limbajelor cu carea fost dotat. Dacã principiile privind conþinutulcer sã fie înþelese, însuºite ºi urmãrite, în domeniulformei, principiile cer ºi un exerciþiu serios, pentrua putea fi aplicate în mod obiºnuit.

Un fond – cere oformã. Fãrã formã,fondul nu existãpentru comunicare.

Dacã ascultãtoriise raporteazã laDumnezeu,predicatorul seraporteazã (ºi) laoameni.

69

U. Principiul pronunþiei curate

1. Pronunþia.

Predicatorul este – mai întâi – mânuitor allimbajului vorbit. Comunicarea oralã este posibilãprin utilizarea unor „foneme” (sunete articulate).Acestea sunt vocalele ºi consoanele. Diferenþadintre ele constã în aceea cã vocalele sunt emisiiale vocii, ale corzilor vocale, pe când consoanelesunt efecte ale glotei, limbii, buzelor, în clipa cândacestea articuleazã vocala la capetele ei. Consoaneledeci n-ar fi auzite fãrã sunetul de fond al vocalei,pe care consoanele o delimiteazã, fapt pentru carese ºi numesc „consoane” – adicã cele ce „sunãîmpreunã” cu vocala, fãrã de care sunt mute.

De exemplu: consoanele c ºi p din grupul defoneme „cap” sunt audibile datoritã vocalei a, pecare cele douã consoane le delimiteazã, prinarticulare.

Vocalele, prin faptul cã asigurã coloanasonorã, sau sunetul de fond, în diversitateacoloritului, de la culori închise (u, o) pânã la celede colorit deschis (e,i), ele impun necesitatea uneiemisii foarte distinctive. Un bun vorbitor îºiexerseazã emisia, pentru a realiza culori „pure”.Pentru cã unii se jeneazã sã deschidã guriþa,pronunþã un fel de à murdar în loc de A.Asemenea neglijenþe fac ca vorbirea sã fieînvãlmãºitã sau îngrãmãditã. Fiecare vocalã cereo altã deschidere a gurii. A – E – I – O – Uconstituie culorile prime, prin a cãror combinarese obþin vocalele secundare: „AE”* (ca în cuv.engl. „and”); „Ô; „OA”* (ca în engl. „dog”);„OE”* (o – ca în cuv. „Goethe”); „UE”* (u –caîn cuv. „Mueller”); ºi „Δ.

*vocalele marcate cu asterisc nu trebuie pronunþateca diftongi (o – a), ci ele constituie un sunet unic,omogen, redat numai grafic prin douã vocale.

Mai întâi,acurateþeaunitãþilor sonorefundamentale

„Vocalã” – vine dela voce…

70

Vorbitorii de limbã românã au serioasedificultãþi în a emite vocalele secundare, cuexcepþia lui à ºi Î. Un predicator însã trebuie sãle stãpâneascã, pentru ca, în eventualitateapronunþãrii unor nume strãine, sã nu se facã deruºine pe sine, cât ºi pe Cel ce l-a trimis.

Consoanele, întrucât ele încadreazã emisiilevocale, cer sã fie muºcate în mod apãsat. (Acestaera exerciþiul pe care ºi-l impunea Demostene,când îºi umplea gura cu pietricele ºi se sforþa,totuºi, sã pronunþe cuvintele cât mai clar.) Suntconsoane care curg, din p.d.v. sonor: f, h, j, l, m,n, r, s, º, v, z. Ele au o duratã variabilã, în funcþiede pronunþare (de ex. Cuvântul „mare” poate fipronunþat: mmmare). Restul sunt explozive, cândizbucnesc brusc, fie din gât, fie din limbã, fie dinbuze. Ne-muºcarea consoanelor face vorbirea sãfie gângavã, neexplicitã.EX: Pentru exercitarea pronunþiei: a/ - emite maiîntâi vocalele pure, fãcând ca culorile lor sã fiefoarte deosebite, prin deschiderea gurii. Observãcum se deschide gura (pentru vocala a), cum selãþeºte gura, în timp ce se strânge (pentru e), …sau cum se þuguiesc buzele (pentru u).

b/ apoi exerseazã (sau învaþã) vocalele secundarepe care limba ta naturalã nu le foloseºte. Ascultãmai întâi sonoritatea corectã, apoi imitã. Copiiiînvaþã cele mai dificile pronunþii, prin auzire ºiimitare.

c/ Pentru consoane, ia un text oarecare ºi citeºterar, conºtientizând fiecare consoanã, în specificulei. Muºcã-le pe fiecare. Exerciþiul poate dura 5minute.

2. AccentulVocalele ºi consoanele se unesc în cuvinte.

Accentul este factorul distinctiv pentru aceasta,prin aceea cã aºazã o greutate suplimentarã asuprauneia sau alteia din silabe. Pe de o parte, el dãcuvintelor un înþeles specific, iar pe de altã parte,nuanþeazã cuvintele din punct de vedere emoþional.

„Consonare” – înlatinã, înseamnã „asuna împreunã”

71

Existã douã feluri de silabe accentuate; lungiºi scurte. La fel ºi cu silabele neaccentuate.Silabele lungi cer sã fie „cântate”, iar cele scurte,dinamizate.

Atunci când (a) – silabele sunt rostite în moddistinctiv (cele lungi sunt pronunþate lung, iar celescurte, contrastând prin scurtimea lor); ºi (b) –când silabele tari sunt bine demarcate de cele slabe(prin accentuare eminentã ), vorbirea va fi uºorde urmãrit ºi nu oboseºte. În caz contrar, vorbireaeste monotonã, enervantã ºi greu de urmãrit.Limba românã, fiind de structurã latinã, aredezavantajul unui flux verbal monoton,neaccentuat, în care diferenþa specificã dintresilabe tari ºi slabe, lungi ºi scurte, nu se preasesizeazã. Un vorbitor bun va „corecta” limitanaturalã a limbii, aplicând ºi aici „contrastulmaxim”.EX: Ia un fragment oarecare ºi citeºte silabele încontrast maxim, dupã modelul acesta:

Vor-biiii-rea cu-rennnn-tã ceee-re de-o-se-biiii-rea ross-tiiiii-rii si-laa-be-lor luuungiºi scurr-te…

3. RitmulÎn medie, un om citeºte pânã la 300 de cuvinte

pe minut. Acelaºi om nu este în stare sã asculte –în mod confortabil – mai mult de 100 – 110cuvinte pe minut. Aceasta conduce la constatareacã limbajul audio este de trei ori mai lent (sau35% din limbajul video)! ªi vorbitorii… nucunosc legea aceasta!… Percepþia sonorã acuvintelor se desfãºoarã nu instantaneu,fotografic, ci printr-un efort de sintetizare asunetelor ºi apoi, prin recunoaºterea sensului lor,proces ce absoarbe de trei ori mai mult timp decâtcititul. Deci, sufletul nu este în stare sã „înfulece”jeturi de cuvinte mitraliate. Mintea are nevoie sãse opreascã, sã-ºi fixeze noþiunea, apoi sã cugetela ce-a auzit, ºi abia dupã aceea sã meargã mai

Accentul conferãsemnificaþieraþionalã, dar ºiemoþionalã…

Teoria, fãrã exerciþi,nu þi-e de nici unfolos!

Sintetizarea ideiidin pãrþile sonoreale rostirii – ceremult mai multtimp decât citireaaceluiaºi mesajscris.

72

departe.Vorbitorul cu un debit verbal grãbit, nervos,

trebuie – ºi poate! – sã-ºi corecteze ritmul,exersând zilnic citirea „ritmicã” (sau cumetronom), ceea ce înseamnã sã urmãreascãsuccesiunea foarte egalã a silabelor într-o miºcarelentã, aºa cum picurã, într-un ritm regulat, un robi-net insuficient de strâns. Ceea ce pare, la început,imposibil, devine – prin repetare, o a doua naturã.

EX: Ia un fragment oarecare ºi citeºte-l, silabisind,în timp ce baþi tactul cu piciorul sau cu un creionîn masã. Fii atent ca bãtãile sã fie foarte ritmice,egale. Porneºte într-un ritm foarte lent; apoi reiafragmentul, citind tot timpul legat, fãrã a mai rupecuvintele în silabe, dar în acelaºi ritm foarte lent.Legato-ul dintre silabe se realizeazã prelungindvocalele sau consoanele care curg, în aºa fel încâtse aude un sunet continuu, fãrã întreruperi alecoloanei de sunet:

Voorbiiireaacuurennnntãããceere – (aicirespiri)– deeeoooseeebiiireaaa siiilaaabeeelooorlunnnngi– (iarãºi respiri) – deeeceeeleeescurrrteee.

V. Principiul empatiei

Este cunoscut faptul cã omul are capacitateapsihologicã de a se substitui unui personaj sau uneipersoane, realitate pe care artiºtii o exploateazã,în dreptul spectatorilor, din plin. Cu alte cuvinte,orice om are capacitatea „sã intre în pieleaaltcuiva”. Pentru cei mai sensibili, substituireapoate fi foarte puternicã – pânã la suferinþãdebordantã (citind romane, adolescenþii plâng,convulsiv, în momentele emoþionante. Ei nudeplâng personajul, cãci ºtiu cã e fictiv; ci se plângpe ei înºiºi, care au ajuns – prin substituire – însituaþiile dramatice din roman). Empatia exprimãtocmai aceastã capacitate naturalã, de a rezonaafectiv, de „a intra în rol”.

Când rostim un mesaj, nu este destul sã

Dacã vrei, se poate!

Procesulsubstituirii:„dispoziþie” aascultãtorilor, dar ºi„metodã” avorbitorului

73

urmãrim doar o bunã pronunþare, cu accentuãrinuanþate. Întrucât ele transmit un mesaj raþional,dar ºi un mesaj afectiv, predicarea solicitãangajarea emoþionalã. Faptul acesta se impune cuatât mai mult, cu cât se cunoaºte urmãtorul lucrudeosebit de semnificativ: când un om citeºte per-sonal, în gând, el participã afectiv, cu o dãruiretotalã; în schimb, când ascultã mesajul rostit deun altul, în mod automat este blocat, decuplat detrãirea proprie, nemaiputând sã vibreze afectivdecât în limitele stricte ale vibrãrii celuilalt. (E

asemãnãtor cu un casetofon care se decupleazã automat

de la baterii, în momentul când se racordeazã la prizã).

În cazul cã interpretul prezintã mesajul în modsensibil, ascultãtorul se înfierbântã afectiv. Încazul contrar, ascultãtorul este paralizat îninsensibilitate, lucru de care este nemulþumit ºi îlrevoltã! Se simte frustrat ºi manipulat negativ. Întimp ce, prin pure ficþiuni, actorii dopeazã afectivpe spectatori pânã la lacrimi, predicatoriiamvoanelor congeleazã ºi tortureazã pe ascultãtori,prezentând adevãrul rece, intelectualist ºi aristo-cratic, din vârful limbii, fãrã angajare afectivã.

Empatia, atât de necesarã, se realizeazã la patrunivele.

1. Cuvântul – este primul nivel. Regula sepoate rezuma la dictonul: „Umple cuvântul cu…cuvântul”. Cea mai mare parte din cuvinte poartãîn sine o anumitã încãrcãturã ce dubleazã afectivsensul lor. De exemplu: cuvântul „mare”, careexprimã dimensiuni ample, trebuie umplut cusimþãmântul pe care-l inspirã, în felul acesta:„maaare…”. Mai înainte de a se lungi vocala a,prima silabã (ma-) trebuie lansatã printr-un ac-cent. Sau cuvântul „rece”, poate fi spus sec ºiflegmatic; sau dimpotrivã, va fi umplut cu„rreccce”. Dar cum vei rosti cuvântul: „monstru”?Fii atent sã-l încarci cu groazã, insistând pe -on-,lungindu-l. Iar „teribil” va arãta cam aºa: „ter-rrii-bil”.

Vorbitoruldescãtuºeazã sauinhibã trãireaemoþionalã aascultãtorului!

Universulemoþional alcuvintelor

74

EX: Ia un fragment zilnic, timp de douã sãptãmâni,cãutând sã aplici dictonul („umple cuvântul cucuvântul”). Opreºte-te la fiecare cuvânt conþinut(sãrind însã cuvintele de legãturã; la, cu, pentru,in, etc). Stabileºte-þi mai întâi, în minte, ce stareemoþionalã i se cuvine, ºi abia dupã aceapronunþã-l, angajându-te ºi cu mâna, ºi cu expresiafeþei, atunci când îl exprimi. Dupã un timp, veiobserva îmbunãtãþiri sensibile., Dar vor observamai ales ceilalþi…

2. Frazarea. Dupã cum am aflat, orice mesajrostit transmite o dublã încãrcãturã: una noþionalã,ºi alta emoþionalã. Prima transmite informaþia; adoua transmite reacþia afectivã (a celui ce vorbeºte)faþã de informaþia respectivã. Care din cele douãcrezi cã este mai importantã? Întrucât omul este,primordial, o fiinþã afectivã; ºi, întrucâtcomunicarea, fiind un act social – interuman, cautãsã descopere ascultãtorilor sufletul vorbitorului ºisã realizeze apropieri interumane, mesajulemoþional întrece mesajul informaþional!

Pe acest temei se poate înþelege: de ce mesajulpropriu-zis al cuvintelor nu reprezintã decât 7%din date, în timp ce intonaþia vocii, care însoþeºtecomunicarea informaþiei, transmite de 5 ori maimulte date (mai exact, 38%) faþã de informaþiaînsãºi. Mesajul informaþional, pentru a putea fiînþeles, are nevoie de o pronunþare curatã. Înschimb, mesajul emoþional are nevoie de empatie.

Frazarea nu este altceva decât „însufleþirea”vorbirii, nuanþarea vârfurilor tensionale prinridicare sau coborârea tonului; prin accelerarea saurãrirea vitezei de rostire. Cu cât acestea sunt maicontrastante (contrast maxim!), cu atât limbajuleste mai expresiv.

Un lucru este încurajator: indiferent de tem-perament, toþi au trãire intensã. Ceea ce-ideosebeºte este doar gradul de exteriorizare, lapragul de sus fiind sangvinii, iar la pragul cel maicoborât fiind flegmaticii. Exteriorizarea se poateîmbunãtãþi foarte mult. Este comparabil cuslãbãnogii care, din motive neuro-motorii, nu pot

Este nevoie sãînvesteºti multãanalizã ºi exerciþiu

Fraza exprimãtrãirea ideii.

Tonul face…frazarea

75

merge, dar care, prin exerciþiul fizic controlat ºisusþinut, ajung sã meargã cvasi-perfect. Frazareanu se învaþã ca cititul, ce depinde de însuºirea unorlegi convenþionale. Dimpotrivã, frazarea se aflãîn noi. Tocmai pentru cã toþi au acelaºi cod afectiv,se ºi pot „simþi” oamenii unii pe alþii.

Din punct de vedere tehnic, frazarea serealizeazã prin conºtientizarea ºi scoaterea înevidenþã a cuvintelor – pivot. Acestea suntcuvintele „cheie” din frazã. Existã patru tipuri decuvinte pivot:

a) – cuvinte-pivot ideatice, care fac ca ideea,încã neconturatã suficient, sã strãluceascã deodatã.De exemplu, printr-o propoziþie cu cinci rândurimai sus: „Dimpotrivã, frazarea se aflã în noi…”.Aceste douã cuvinte pun „punctul” pe ideeadezbãtutã de la începutul paragrafului. Aceºtipivoþi ies la ivealã în urma unei analize sumare.

b) – cuvinte-pivot atribuite, care aratãcalitãþile (sau atributele) subiectului sau aleacþiunii lui. De exemplu: „Lucrurile au mers rãu”,când „rãu” – calificã predicatul „au mers”. Sau:„Lucrurile au mers grozav de rãu”, când „grozav”calificã termenul „rãu”. Sau: „Minunate lucruri nesunt pregãtite”, când „minunate” clarificã „lucrurile”.

c) – cuvinte-pivot – interogative, care dau uneifraze sens de întrebare. De exemplu: „Crezi tu cãeºti om bun?”; sau „Ziceþi, voi, dar cine vã crede?”;sau „Cum de s-a întâmplat lucrul acesta?”

d) – cuvinte-pivot negative, cele care daufrazei sensul negativ: „Nu veþi intra în Canaan”;„Cu nici un chip nu veþi muri!”; „Vã spun cãniciodatã n-am auzit aºa ceva”.

Într-o frazã se pot întâlni toate cuvintele-pivot:„Crezi1 cã nu ºtiu cã Mântuitorul iubeºte nespus2

pe orice 3 suflet care strigã4 la El, chiar5 ºi atuncicând nu6 se poate smulge din ghearele pãcatului?”

în care pivoþii, marcaþi cu câte un numãr, au sensulurmãtor: 1 = interogativ; 2,3 = atributiv; 4,5 = ideatic;6 = negativ.

Odatã aceste cuvinte-vârfuri fiind conºtienti-zate, frazarea descoperã culmea supremã,

„Cuvintele-pivot” –cheia frazãrii.

Frazarea realizeazãlinia ascendentã saudescendentã cedeterminã „forma”,conturul variaþiei.

76

Everestul din frazã, care, în cazul nostru, va fi:

„Crezi cã (?) nu ºtiu cã Mântuitorul iubeºtenespus pe orice suflet care strigã la El, (!) chiarºi atunci când nu se poate smulge din ghearelepãcatului?”

Iar diagrama intonaþiei va fi:1-----------2-3---4—5---6-----------?

Pentru cã vorbim de sensul melodic almodulãrii tonului vocii, trebuie sã ne referim ºi lavirgulã. Din clasele primare, copilul este ajutatsã identifice virgula printr-o urcare a tonului (întimp ce punctul, dimpotrivã – printr-o coborâre atonului).

Din punct de vedere expresiv, regula aceastaconvenþionalã este rea ºi cu totul contrarã naturiiumane. Cele mai multe virgule cer o pãstrare atonalitãþii pe aceeaºi înãlþime, altele chiar impuno uºoarã coborâre a tonalitãþii, ca de exemplu:„Când privesc la mine1, mã vãd atât de slab2, atâtde ticãlos…”, în care virgula1 cere menþionareatonalitãþii, iar virgula 2 continuã coborâreatonalitãþii; (atât – reprezintã cuvântul-pivotatribuit). Citirea virgulei într-o manierãºcolãreascã transformã mãrturisirea aceastaîntr-o enumerare stearpã: unu, doi, trei,…

EX.: Ia o poezie ºi fã analiza cuvintele-pivot, (a)frazã cu frazã. Stabileºte pentru fiecare frazã careeste pivotul culminant. Dupã aceea, (b) stabileºte– pe scarã mai mare – pentru fiecare strofã, careeste pivotul principal. În cele din urmã, (c)stabileºte punctul culminant (ºi strofa culminantã– Everestul) pentru întreaga poezie. Vei avea astfelo analizã a formei acelei poezii.

În faza urmãtoare, lucreazã la intonareacorespunzãtoare a fiecãrei strofe, insistând pecuvintele pivot. Leagã apoi întreaga poezie, fãcândca linia de tensiune sã urce sau sã coboare, dupãcum cere conþinutul, marcând cu toatã angajareEverestul!

Temã:

Efectueazã analizede „forme” pediverse poezii,determinândvârfurile tensionaleºi punctulculminant:„Everestul”.

Virgulaexpresivã

77

3. Topica frazeiTopica (de la grecescul topos = loc) descoperã

importanþa locului pe care un cuvânt îl ocupã înfrazã, în funcþie de intenþia de a accentua – fielogic, fie emoþional – unul sau altul din aspecteleideii ce vrem s-o comunicãm.

EX: Analizeazã semnificaþiile diferite pe careaceeaºi frazã le capãtã printr-o topicã diferitã. Spreexemplu, fraza: „1 Pãcatul, 2 tãinuit în viaþã, 3 neexclude, 4 din Împãrãþia lui Dumnezeu”, o voi citiîn patru feluri:

1. „Pãcatul – tãinuit în viaþã, ne exclude dinÎmpãrãþia lui Dumnezeu”;

2. „Tãinui în viaþã – pãcatul ne exclude dinÎmpãrãþia lui Dumnezeu”.

3.„Ne exclude pãcatul tãinuit în viaþã – dinÎmpãrãþia lui Dumnezeu.”

4. „Din Împãrãþia lui Dumnezeu – ne excludepãcatul tãinuit în viaþã.”

Fã acest lucru ºi cu alte câteva fraze.Conºtientizarea rolului topicii ne dã mai multãlibertate în construirea oralã, în timpul predicãrii.

4. Pauza expresivãCopilul, când citeºte, se teme de opriri, ca de

moarte. Pentru el, pauza este dovada slãbiciunii.În realitate, tocmai neoprirea este dovadaslãbiciunii. Numai o personalitate îºi permite sãvorbeascã variat, liber, cu opriri expresive. Pauzanu este lipsa muzicii, ci un mijloc de expresiedintre cele mai expresive, care face ca muzica sãvorbeascã, sã suspine, sã mediteze. Unii recitatoride poezie se cred foarte interesanþi sã uzeze depauze, cum le vine. Dar interpretarea nu este„sosul” pe care oricine-l poate adãuga la mâncare,dupã cum îl taie capul. Interpretarea constã doarîn „citirea”, printre rânduri, ºi apoi în exprimareafidelã a mesajului afectiv, ascuns sub cuvinte.Presãrarea haoticã a pauzelor demonstreazãcarenþe în gândire ºi nenaturaleþe în simþire.

Locul dirijeazãaccentul

Pauza carevorbeºte.

O frazare bogatãîn pauze expresiveeste un semn almaturitãþii,marcate destãpânire de sine,ºi semn almãiestriei, plinede naturaleþe.

78

Pauza poate avea diverse roluri: (a) – dacãapare înaintea unui cuvânt-cheie, atunci pauzacreiazã tensiune: pregãteºte descoperirea ideii,stârnind atenþia, având în acest caz sens logic (ex:„Aceasta este… pauzã, pauzã… menirea”); (b) –dacã apare între cuvintele de legãturã, conferã unsens dramatic („Uite… pauzã… zic… pauzã, pauzã,

pauzã… poate…pauzã…va veni.”); (c) – dacã însãapare dupã un cuvânt cheie, ca o relaxare, atunciîi mãreºte semnificaþia cuvântului având un sensmeditativ („Dacã nu ierþi…pauzã, pauzã… eºtipierdut!”); iar (d) atunci când apare între fraze,pauza aduce deconectare.

EX: Ia aceeaºi poezie sau fragment de prozã ºicautã locul pauzelor, dupã sensul logic, dramaticsau meditativ pe care-l cere mesajul. Bucurã-te deopririle emoþionale.

Când miriapodul a fost odatã întrebat cum depoate sã miºte concomitent picioruºele nr.1,7,13,19, etc…, în clipa urmãtoare n-a mai fostcapabil sã facã nici un pas:… I se încurcaserãpicioruºele! Ceea ce urmãreºte expunereaprincipiului empatiei nu e sã controlezesimþãmintele ori mecanismul manifestãrii lor, cãciîn aceastã secþiune nu se urmãreºte actoria,imitarea, simularea, ci descãtuºarea exteriorizãriinaturale a simþãmintelor proprii. Tocmai de aceea,omiletica formei, s-au „Cum sã prezint predica”este destinatã sã ne conºtientizeze de manieranaturalã de comunicare ºi de legile ei. Toateexpresile de empatie sunt în noi. Ceea ce trebuieeste doar sã le scoatem afarã.

W. Principiul adresãrii colocviale

Pentru cei mai mulþi, a vorbi cãtre mase esteun lucru cu totul diferit faþã de adresarea cãtre unsingur interlocutor, sau cãtre un grup restrâns.Aceastã convingere incorectã a nãscut un stil arti-ficial, stilul „declamator” (de la eroic, magistral…ºi pânã la lacrimogen) prin care se încercã

Sensurile pauzei:

Isus a fostconsecvent înmaniera lui deadresare. El nu-ªischimba atitudineaîn funcþie de „faþa”cãreia îi vorbea…

79

rezolvarea conflictului psihologic. Predicareaslujeºte, în acest caz, drept mijloc de drenare (depotolire) a tensiunii. Mesajul devine un pretextpentru alte scopuri decât cel destinat deDumnezeu. „Declamarea” altereazã atât identi-tatea predicatorului (e ca ºi când ar juca un rol lateatru) cât ºi identitatea adevãrului prezentat, ceeace face din serviciul divin un nonsens. (Dificul-tãþile psihologice reale trebuie, desigur, rezolvate,dar pe cale indicatã în principiul inspiraþional ºicel al vulnerabilitãþii.)

Dacã predicatorul crede cã poartã în sine oautoritate superioarã, atunci va cãuta sã-ºi îngroaºevocea, sã vorbeascã de sus, pompos, preþios, caun avocat în faþa curþii supreme. Dar predicatorulnu are în el nici o autoritate. El o împrumutã de laHristos. El este doar un REPREZENTANT, lafel cum orice creºtin e chemat sã fie unreprezentant. Drepturile predicatorului nu suntmai presus de cele ale unui creºtin simplu, doardatoriile lui sunt mai multe ºi mai mari.

Cum vorbea Domnul Hristos? Oare sedeosebea stilul Lui în vorbirea cu Nicodim faþãde cel de pe Munte (în afara modificãrilor deintensitate)?

Cel ce a depãºit preocupãrile cu privire la sine(cãci ele constituie fundalul mlãºtinos pe care secontureazã conflictele psihologice amintite),considerã drept foarte natural ca maniera lui devorbire sã nu iasã din normalitate; sã nu fieformalizatã, oficioasã, ci naturalã, colocvialã(colocviu = convorbire, discutare bilateralã). Vafi tot el, acceptându-i pe cei prezenþi ca prieteni,ºi discutând solemn, profund – desigur – dar natu-ral. Va evita formule stereotipe, astfel cã, în locde: „Iubiþi fraþi ºi stimate surori”, va gãsi oadresare mai simplã, nu de ºedinþã. Nu doarvorbele, ci ºi atmosfera va fi colocvialã, destinsã,ca atunci când un frate vorbeºte altor fraþi.

Cineva s-ar putea însã întreba: „Bine, dar

Dacã eºti totdeaunaexpresiv, vei fi ºi laamvon „tu însuþi”.

80

atunci cum va mai fi el reformator?” Sã ne amintimcã nu „aerul” ne face reformatori, nici „strigarea”,ci mesajul ºi angajarea afectivã, dureroasã, darîncurajatoare.

Atitudinea colocvialã, la rândul ei, are forþa sãne elibereze de un limba teribilist, radical,abundând în termeni tehnici. Chiar când e nevoiede unii termeni tehnici, aceºtia vor fi întotdeaunadublaþi de explicaþii suficiente, pentru ca masa sãînþeleagã mesajul pe deplin.

Valoarea unui limbaj stã ºi în universalitatealui. Intelectualismul, care limiteazã solia doar lao categorie îngustã, aristocraticã, de ascultãtori,pãcãtuieºte faþã de porunca expresã a lui Isus, carenicãieri nu ordonã. „…Paºte girafele Mele…”

X. Principiul destinatarului concret

În stilul pompos, declamator, se vorbeºte îngeneral cãtre mulþimi, în anonimat; tuturor ºinimãnui. Privirea se înalþã deasupra capetelor,cam cum ne imaginãm cã incantau profeþii. Înstilul colocvial e nevoie de interlocutori. Adicã,vorbitorul se adreseazã… lui, ºi aceluia, ºi celuide dincolo… Privirea îi cautã ºi stabileºteveritabile poduri de comunicare. Se dã ºi seprimeºte. Ochii, privirea – sunt ferestre alesufletului. Principiul prezent cere ca predica sãfie atât de profund însuºitã, încât sã permitãvorbitorului desprinderea de schiþã ºi prezentarealiberã a gândurilor, în cuvinte personale, gãsitepe moment.

„Predica cititã” – nu este în nici un caz predicã,ci doar o „citanie” (mai reuºitã sau mai slabã).Cel care citeºte nu are nimic de zis el însuºi, cidoar transmite neutru ce i s-a dat de cãtre terþepersoane. ªi nici nu va cunoaºte vreodatã bucuriacomunicãrii vizuale, bucuria transferului desimþãminte. Va fi jefuit de privilegiul sã vadã în

Fie vorbeºti cuivaanume,… fievorbeºti în vânt.

Blestemul„citaniei…”

81

direct pe viu, efectul transformator al soliei asupradestinatarului concret. Este atât de greu sã vorbeºticãtre o salã aflatã„în întuneric”, cãtre un auditoriuimaginar. Isus Hristos n-a citit, ci a vorbit. Ca Elau vorbit ºi proorocii. Aºa au vorbit ºi apostolii,ºi la fel vor vorbi toþi reformatorii, pânã la sfârºitulveacului.

Cãutarea ºi gãsirea unor destinatari anumiþiprintre cei din salã este o cale importantã de aatenua – ºi chiar de a anula – conflictul psihologic.

Y. Principiul descrierii audio-vizuale

Omul îºi culege în mod nemijlocit (direct)informaþiile din jur prin cele cinci simþuri (vãz,auz, miros, gust ºi pipãit). Aceste cãi de percepþiealcãtuiesc aºa-numitul „prim sistem desemnalizare”, prin care omul percepe direct lumea.Într-o mãsurã covârºitoare, primul sistem desemnalizare este dominat de simþul vãzului, urmatde simþul auzului.

Al doilea sistem de semnalizare al omului îlconstituie limbajul, în care omul nu este doar unfactor de receptare, ci devine un factor activ, detransmitere. Aceasta este un mod de informaremijlocit (indirect), întrucât se serveºte de un sistemde semne (vizuale sau auditive), simboluri de careomul leagã anumite semnificaþii. Astfel, cuvântul„casã” transmite omului semnificaþia unei clãdiri,chiar dacã omul nu are în mod direct (nemijlocit),sub privirile lui, o casã.

Evident, limbajul este un mijloc de informaremult superior simþurilor, întrucât reuºeºte sãtransmitã nu doar realitãþi materiale, ci ºi realitãþinevãzute sau abstracte (gânduri, simþãminte…).

Una din capcanele predicatorului, ca mânuitoral limbajului vorbit, derivã tocmai din puterea deabstractizare a cuvântului. Fiind chemat sãtransmitã un mesaj de idei, predicatorul se

Un limbaj viu ºiatrãgãtor secaracterizeazã prinbogãþia de elementedescriptive audio-vizuale.

Dupã traducereaideii în imagine,adaugã culoare ºisunet.

82

angajeazã în meditaþii înalte, abstracte, la acremajoritatea ascultãtorilor nu fac faþã ºi obosescdeîndatã.

Principiul descrierii audio-vizuale anunþãnevoie îmbogãþirii limbajului concret ( prin carese transmit conceptele abstracte) cu expresii dinuniversul vizual ºi auditiv. Aceasta înseamnã sãutilizezi un limbaj: (a) bogat în adjective ºiadverbe, astfel încât subiectul ºi predicatul sã fiecât mai colorate; (b) bogat în sinonime, în expresiiparalele; (c) lipsit de stereotipuri; ºi (d) bogat înfiguri de stil* variate.

*Iatã o listã a principalelor figuri de stil:

1/alegoria: un ºir de metafore care ascund sensulreal; utilizat în fabulã (…„copacii au plecat sã ungãun împãrat ºi sã-l punã în fruntea lor…” Jud. 9,7);

2/aluzia: evocarea unui obiect sau eveniment fãrãa-l numi direct („cântecul cocoºului” pentru trezireadin pãcãtuire);

3/ameninþarea: („Te bate Dumnezeu, pãretevãruit…” Fapte 23,3);

4/antifrazã: folosirea unui cuvânt sau a uneiexpresii în sens contrar adevãratului înþeles, cu sensironic („…se sfinþesc ºi se curãþesc…mâncândcarne de porc ºi ºoareci…” Isaia 66,17);

5/antiteza: folosirea termenilor opuºi, prin care sescot în evidenþã reciproc („noi, nebuni – voiînþelepþi; noi slabi – voi tari…” 1 Cor.- 4,8);

6/apostrofã: întreruperea discursului, ca sã invocidirect o persoanã, un lucru („…ºi am vãzut copiiibolnavi de leucemie… O, Doamne, cum mai poþisuporta pãmântul ãsta…”);

7/arhaismul: cuvânt sau construcþie gramaticalãveche, nemaifolositã în vorbirea curentã, sugerândepoca istoricã a evenimentelor povestite („ªi Ioass-a suit ºi s-au vãzut faþã-n faþã cu Amaþia…” 2Cron. 25,21 – în loc de: „s-a dus ºi s-a luptat cuAmaþia”);

8/chiasmul: inversarea, ca-n oglindã, a uneiafirmaþii („unii mãnâncã ca sã trãiascã, alþii trãiescca sã mãnânce”);

Pentru fiecare, maigãseºte zece exemple.

83

9/comparaþia: alãturarea a doi termeni prinprepoziþia „ca” („ziua Domnului ca un cuptor”);

10/enumeraþia: („este oare acum vremea de luatargint, haine, mãslini, vii, oi, boi, robi ºi roabe?”);

12/epifonema: exclamaþie cu tâlc, ce încheie ojudecatã (…laodiceenii neprihãniþi… Vai ºi-amarde ei!”);

13/epitetul: alãturarea unui adjectiv lângã unsubstantiv, sau a unui adverb lângã un verb, pentrua-l înfrumuseþa („Dumnezeu minunat”; sau„priveºte liniºtit minunile lui Dumnezeu…” Iov37,14);

14/eufemismul: îndulcirea unei expresii vulgaresau jignitoare („neadevãr” – în loc de minciunã;„femeie uºoarã” – în loc de vulgarã, traducerea luiCornilescu…);

15/exclamaþia: exprimarea unui sentiment puternic(„Întoarce-te, Israele, la Domnul!” Osea 14,1);

16/gradaþia: prezentarea unei creºteri saudescreºteri („chemarea Lui e puternicã, e maiputernicã, e tot mai puternicã...”);

17/hiperbola: prezentare exageratã, în mare saumic, a trãsãturilor unei fiinþe, a unui eveniment(David zicea: „robul tãu – un purice, un câinemort…”);

18/imprecaþia: exprimarea dorinþei pedepsiriicuiva („Este scris: locuinþa lui sã rãmânã goalã ºislujba lui s-o ia altul” Fapte 1,20);

19/interogaþia: („Pânã când veþi ºchiopãta deambele picioare?”);

20/inversiunea: inversarea ordinii în frazã, pentruo subliniere („În foc vor merge cei de la stânga!” –în loc de „cei de la stânga vor merge în foc”);

21/ironia: („Strigaþi mai tare, poate doarme, poateeste în cãlãtorie…”);

22/litota: exprimarea unei idei prin negareacontrariului („nu i-a fost greu sã slujeascã pentruRahela,” – în loc de „i-a fost foarte uºor”);

23/metafora: folosirea unui cuvânt pentru o altãsemnificaþie („Mielul” – în loc d Isus);

24/onomatopea: („lipa-lipa”, care evocã sunetulpicioarelor desculþe, umblând pe pãmântul gol);

25/perifraza: exprimarea unei idei prin mai multe

Analizeazã-le în modcompact, ºi evalueazãcapacitatea lor diferitãde generator detensiune, notându-le dela 1 la 10.

84

cuvinte decât e necesar („Martorul credincios ºiadevãrat”, sau „Cel ce vine” – în loc de Isus);

26/paradoxul: sau contradicþia, alãturare determeni care se exclud („tãcerea vorbeºte”, sau „ozi de întuneric”);

27/personificarea: atribuirea de însuºiri omeneºtilumii necuvântãtoare („pietrele vor vorbi”);

28/pleonasm: folosirea a douã cuvinte sau expresiicu acelaºi înþeles („plin de îndurare ºi milostiv”);

29/repetiþia: (de data aceasta, se referã nu la idee,ci la cuvânt) folosirea de mai multe ori a aceluiaºicuvânt sau a unui grup de cuvinte („Ioan trei zileºi nopþi… tot aºa ºi Fiul Omului, trei zile ºinopþi…” Mântuitorul a folosit aceastã expresievãdit ca pe o figurã de stil, cãci El ºtia cã nu va staexact trei zile ºi trei nopþi, ci doar aproape douãzile ºi aproape douã nopþi!);

30/simbolul: o imagine sau un semn caresugereazã însuºiri ale unor idei abstracte („vã placevinul Babilonului!?” în loc de – vã place pãcatul);

31/suspensia: întreruperea bruscã a discursului,rostind altceva decât ce era de aºteptat („Cerul estescaunul Meu de domnie… Oameni tari la cerbice,netãiaþi împrejur cu inima…” Fapte 7,49-51, dincuvântarea lui ªtefan):

EX: Pentru însuºirea practicã (mai puþin adenumirilor cât mai cu seamã a figurilor de stil),efectueazã urmãtoarea temã: prezintã, dupãmodelul de mai sus, 10 exemple obiºnuite, alcãtuiteîn vorbirea curentã, pentru fiecare figurã de stil;apoi, comenteazã-le cu colegii.

.............................................................................

Exemplu de îmbogãþire audio-vizualã:

„Ahimaaþ a sosit înaintea împãratului ºi a strigat:’Este bine de tot!’”.

Cu toate cã fraza redã foarte exact acþiunea,descrierea este sãracã, pentru cã se limiteazã doarla înºiruirea elementelor logice ale întâmplãrii.(Nici n-ar putea descrie Biblia mai mult, din lipsaspaþiului.) Este însã rolul predicatorului sã„învieze” acest tablou, prin colorarea lui cuelemente vizuale, ca de ex.:

85

„Ahimaaþ, cu pãrul vâlvoi, a sosit înainteaîmpãratului ºi, rãbufnind de bucurie, a strigat: ’Estebine de tot’”;

…dar ºi cu elemente auditive:

„Ahimaaþ, gâfâind grãbit ºi cu pãrul vâlvoi, a sositînaintea împãratului ºi, rãbufnind de bucurie, astrigat tare, din rãsputeri: ’Este bine de tot!’”.

Informaþiile abstracte se cer traduse senzorial sauînlocuite cu elemente audio-vizuale. De ex: în locde „alarmã” – sã fie „geamãtul sirenei”; în loc de„criticã” - „biciuirea cuvintelor”; ºi în loc de„mormântul lui Isus” - „mirosul de nard amestecatcu sânge”.

Elementele descriptive vizuale ºi auditivetrezesc imaginaþia, scoþând din pasivitate peascultãtori ºi însufleþindu-i, fãcându-i împreunã-creatori cu predicatorul, lucru pentru care îi vorfi recunoscãtori. În concluzie, îmbogãþirea sceneicu elemente discriptive care nu altereazãconþinutul, nu este doar libertatea predicatorului,ci este chiar datoria lui.

EX: Luaþi diverse fragmente de naraþiune dinScripturã ºi îmbogãþiþi-le cu elemente descriptivevizuale ºi auditive.

Z. Principiul limbajului mut

„Omului i-au fost date cuvintele, ca sã-ºiascundã gândurile” – ar fi zis Machiavelli. Pentruca, totuºi, sã nu fie aºa, ºi pentru ca omul sã nudispunã de aproapele sãu dupã bunul sãu plac,înºelându-l prin mãrturisiri mincinoase, Creatorull-a înzestrat cu un limbaj nonverbal, mut, precumºi cu facultatea de a-l putea descifra.

Acest limbaj tãcut, numit limbaj corporal,însumeazã mimica feþei, miºcãrile mâinii, aplecãrilecorpului ºi orice alt element care însoþeºtevorbirea. Alfabetul acestui limbaj se aflã sãpatadânc, în psihicul omului, ºi nu poate fi alteratdecât prin pervertire moralã. ªi niciodatã nu poate

Dumnezeu aprogramatcomunicarea umanãîn dimensiuneacorporalã

86

fi mimat, imitat cu desãvârºire. Mesajele transmiseprin limbajul corporal sunt atât de bogate îninformaþii despre cel ce vorbeºte, încât se evalueazãcã, dacã vorbirea transmite 7%, iar tonul vocii38%, limbajul corporal oferã 55% din informaþii!

Fiecãrei stãri sufleteºti îi corespunde o anumitãmimicã, o anumitã miºcare a mâinilor, o anumitãaplecare a corpului. Nu este necesar de a fi expuseºi catalogate, întrucât ele nu se învaþã afarã, ci elese aflã înlãuntru. În schimb, este forte necesar sãpermitem manifestãrilor corporale sã seexteriorizeze. În calea eliberãrii limbajului cor-poral, pot fi:

(a) bariera unor false reguli de comportaredin aºa-numita „etichetã” – care pot provocasimþãmântul cã „e ruºine” sã dai din mâini sausã miºti din cap, atunci când vorbeºti. Seconsiderã, de cãtre unii, cã „nu se cuvine” sãzâmbeºti la amvon, ci trebuie sã ai o figurãsolemnã, asprã sau trist-smeritã…

(b) bariera emoþiei – atunci când apari înpublic. Teama cã sute de ochi cântãresc oricemiºcare, judecând-o rãutãcios, produce oparalizare a lejeritãþii corporale ºi o nenaturaleþe;

(c) bariera ne-vulnerabilitãþii – nãscutã dinteama de a se dezvãlui – care impune o nenatu-ralã reþinere;

(d) bariera temperamentului – datoritãtipurilor de temperament preponderentintrovertite (flegmatic; melancolic).

Nici una din aceste bariere nu este de netrecut.Cea mai eficientã cale de deblocare a limbajuluicorporal îmbinã:

1 exercitarea încrederii în Dumnezeu (ocomuniune strânsã cu El diminueazã raportareaplinã de teamã faþã de oameni); cu

2 conºtientizarea miºcãrilor diferitelorsegmente ale corpului, mai ales ale feþei ºi capului;ºi, de asemenea, cu

Programul demântuire vizeazã ºieliberãri dinpropriile noastrelimite, înãscute saudobândite.

87

3 manifestarea acestora chiar în momentele deblocare, în ciuda indispoziþiei resimþite. Estecunoscut faptul cã o voitã punere în miºcare amâinilor sau a capului contribuie simþitor lascãderea pragului de emoþie, instaurând treptat obunã dispoziþie.

88

ANEXÃ

1. Cele 7 etape în alcãtuirea uneipredici

1. Nebuloasa.a) Studiazã Scriptura în manierã devoþionalã

pentru sufletul tãu, fãrã sã te gândeºti la scopuriutilitare, omiletice. Þine aproape de tine jurnalul,caietul destinat cãrþii biblice respective, saucarourile de hârtie. Noteazã pasajul sau gândulcare þi-a vorbit nevoii tale. Nenumãrate luminiîþi vor apãrea, ca posibile teme de predici.

b) Citeºte ºi în afara Bibliei. Noteazã pemarginea cãrþii, sau pe carouri, orice idee care teincitã. Niciodatã nu citi fãrã creion ºi hârtie. Fiicercetãtor.

c) Mediteazã la tot ce vezi ºi ce auzi. Noteazãgândurile pe care Duhul Sfânt þi le insuflã. Veicâºtiga astfel o resursã preþioasã pentru predici.

d) Apleacã-te spre oamenii cãrora trebuie sãle vorbeºti din partea lui Dumnezeu. Veidescoperi atunci cã te vei gândi mai mult la oameniºi la ce-ai putea face pentru ei, decât la predici ºice-ai putea spune în ele.

În aceastã etapã, deºi ai multe piste deinvestigare, nu þi-ai definit încã „tema aceeaanume”. Etapa nebuloasã se preocupã custrângerea fondului general de idei ºi de nevoi.

2. ViziuneaRoagã-te ca Duhul Sfânt sã-þi deschidã ochii

asupra soliei dorite de El; ºi nu te ridica, pânã

Cele 7 etape:

1. Nebuloasa2. Viziunea3. Descoperirea4. Incubaþia5. Deschiderea6. Organizarea7. Însuºirea

89

n-ai dobândit o viziune a þintei spre care sãporneºti în investigare. Înainte de a porni încãlãtorie, trebuie sã-þi fie clarã destinaþia, chiardacã nu încã ºi traseul.

3. DescoperireaStudiul aprofundat al textului biblic este o

muncã anevoioasã, care nu trebuie sã te surprindã.Aºteaptã sã petreci clipe lungi de disecþie, uneoriîn genunchi, în faþa textului (sau textelor), pânãcând Duhul Sfânt îþi va descoperi diamanteleascunse vederii grãbite sau superficiale. Începecu:

a) Studiul macroscopic: În cazul unei prediciexpozitive sau narative (vezi Anexa II), citeºte ºireciteºte pasajul biblic (sau pasajele) de câtevaori, cursiv. În cazul unei predici tematice,revizuieºte învãþãtura de ansamblu. Cautã sãcâºtigi mai întâi o privire de ansamblu, fãrã a teopri la detalii, aceasta te scuteºte, mai târziu, sãinterpretezi greºit detaliile. Întreabã-te: Cinevorbeºte – ºi cui? Ce vrea sã zicã autorul? Deci,care-i subiectul? Ba mai mult, ce zice autoruldespre subiectul în discuþie?

b) Studiul microscopic: Citeºte acum pasajulrar, mutându-þi atenþia de la pãdure (de la înþelesulgeneral) la copaci (la detalii). Studiazã:

(b1) verset cu verset. Cerceteazã toateversiunile de traducere ale Bibliei care-þi stau laîndemânã. Vei vedea cã unele traduceri urmãrescacurateþea, mergând pe traducere literalã; alteleurmãresc semnificaþia, mergând pe traducereliberã, pe parafrazare (cu multe cuvinte delegãturã adãugate de traducãtor). Împarte textulpe secþiuni corespunzãtoare pãrþilor logice.Întreabã-te: care sunt elementele cheie, cuvintelecheie? Cerceteazã cu dicþionarul însemnãtateaacestor cuvinte-cheie ºi defineºte-le.

Primele trei regulide interpretaresunt:1. textul;2. contextul; ºi3. cadrul istoric.

90

Orice definiþie poate fi: *1. pozitivã: ce esterespectivul obiect; sau negativã: ce este el. (Ex.de definiþie pozitivã: „apostol = un om nevrednic,chemat prin har ºi trimis sã vesteascã Evanghelialui Isus Hristos oamenilor”; Ex. de definiþienegativã: „apostol – nu este doar un orator, niciun vânãtor de glorie personalã, un manipulatorde oameni, pentru vreun scop pãmântesc”); *2.poate fi etimologicã: de la ce rãdãcinã vine. (ex.„apostol – vine de la grecescul apostolos, careînseamnã „trimis”); *3. sistematicã: din ce genface parte (ex. „apostol - face parte dintre uceniciilui Isus Hristos, dar este dintre ucenicii chemaþipersonal de Domnul; mai mult încã, este dincategoria martorilor direcþi, care au avut o relaþiedeosebit de apropiatã cu Isus”); *4. descriptivã:prezentând caracteristici („Ex: apostolul = om alcredinþei care nu cedeazã în crizã, Fapte…; om aleforturilor supreme, 1 Cor…; purtãtor al autoritãþiide conducãtor, 1 Tim…; pãstrãtor al adevãrului dato datã pentru totdeauna, Iuda…” etc.); *5.deductivã: definire indirectã, bazatã pe date careduc la concluzie (ex. „…deci, dacã apostolul are ochemare specialã, o experienþã personalã ºiapropiatã cu Isus, ºi dacã este trimis sã vesteascãEvanghelia, atunci ºi un om din zilele noastre,care îndeplineºte aceste condiþii, poate fiapostol!”); *6. restrictivã: eliminând, rând pe rând,aspectele ce nu-i aparþin termenului definit (Ex:„apostol nu este cineva care îºi ia singur acestrol, nici cineva trimis de vreo organizaþie; în aldoilea rând, nu poate prezenta cauza vreuneiconfesiuni sau societãþi; în al treilea rând, nu poatevorbi niciodatã în numele sãu propriu; în al patrulearând, nu poate aºtepta vreo recompensã din nici oparte…” etc.).

Analizeazã apoi cuvântul-cheie, confruntân-du-l cu întrebãrile analitice: Cine? Ce? De ce?Unde? Când? Cu ce scop? Cu ce efecte?…Întrebãrile acestea au darul sã deschidã tot felulde conexiuni (legãturi) de idei sau de texte, legatede subiectul dat. (Ex. Trece noþiunea de „apostol”

prin toate întrebãrile analitice ºi vei descoperi o mulþime

de sensuri la care nici nu te-ai gândit pânã acum…).

Analizeazã-l din nou, raportându-l la altenoþiuni (cu alte cuvinte, tratându-l din unghiuridiferite). (Ex. Iatã un model de astfel de analizã,

În studiul micro-scopic aprofundat(b1), metodele celemai revelatoaresunt:- Definiþia ºi- Analiza.

91

efectuat pe cuvântul „îngâmfare”.Îngâmfarea – raportatã la relaþiile sociale (în senssocial) = e un defect de caracter, jignitor pentrusemeni; - raportatã la condiþia de om (din unghiulcreaþiunii) = e pãcat; - raportatã la jertfaMântuitorului (în lumina caracterului luiDumnezeu) = e dezgustãtor; - raportatã la Marealuptã (în termenii acuzaþiilor lui Lucifer) esterãzvrãtire , este contestarea lui Dumnezeu ºiprovocarea Lui.).

Tot în cadrul studiului microscopic:(b2) Descifreazã ºi cadrul istoric: cerceteazã

împrejurãrile în care se desfãºoarã evenimentele.Care este cadrul religios, politic ºi social al acestuipasaj? Pentru rãspunsuri autentice, citeºtecapitolele specifice din Spiritul Profetic caretrateazã pasajul respectiv. Apoi,

(b3) Completeazã-þi studiul ºi cerceteazãcontextul. Descoperã despre ce e vorba înainteºi dupã pasajul respectiv. Aceasta te va ajuta sãinterpretezi pasajul.

4. IncubaþiaAproape paralele cu etapa anterioarã, se

desfãºoarã o altfel de cãutare, tot febrilã ºi cu uncaracter creator, fiind deopotrivã analiticã, darºi sinteticã, anume:

Meditaþia asupra temei date, vânând oricesclipire, orice legãturã cu un alt domeniu, din caretema poate fi îmbogãþitã, amplificatã, consolidatã.Cei care ºi-au luat timp sã mediteze au descoperitadevãruri noi, au creat „ºcoli” ºi au provocatreforma. Meditaþia este însoþitã de adnotare.Totul se noteazã la rând, cum rãsare în minte. Fiecugetãri, fie ilustraþii, mici sau mari. (Niciodatãnu se noteazã ambele pagini ale caroului de hârtie,ci doar o faþã, în aºa fel încât, la sfârºit, sã-þi poþiînºira toate notiþele ºi sã le ai pe toate în faþa ta,dintr-o privire).

Unele pasaje nu serezolvã decâtcoborând în cadrulistoric.

Cel ce a inspiratBiblia poate darevelaþii celor ce-Laºteaptã.

92

Aici trebuie menþionat cã, de la bun început,vei avea douã categorii de note: (a) idei diverse,privind tema; ºi (b) idei directoare, privindorganizarea ideilor diverse într-o structurã logicã,orientatã spre þintã. Ca sã nu te încurci în notiþe,numeroteazã carourile de hârtie în colþul de sus,cu indicative diferite (pentru hârtiuþele cu ideilediverse, poate fi ºirul crescãtor al numerelor: 1/2/3/…; iar pentru ideile directoare, ºirul literelorîn ordine alfabeticã: a/b/c/…).

Perioada de incubaþie dureazã în funcþie deintensitatea cu care se mediteazã ºi se munceºtetema. Poate fi: de la o sãptãmânã – la luni dezile.

5. DeschidereaIncubaþia a fost o perioadã de meditaþie

intensivã cu Dumnezeu, fãrã a apela la alte surseexterne. Doar dupã ce ai câºtigat simþãmântul cãai o þintã clarã ºi un punct de vedere propriu,nãscut dintr-o experienþã personalã cu Dumnezeu,e timpul sã te deschizi spre surse externe, înordinea urmãtoare:

a) referinþe la Spiritul Profetic, care trateazãdiferitele idei cheie ale temei. Foloseºte-te de un„Index al scrierilor sorei White”, sau de cuprinsultematic de la sfârºitul unora din cãrþile SpirituluiProfetic, fie de adnotãrile fãcute de tine cu ocaziacitirii cãrþilor Spiritului Profetic (în etapanebuloasã);

b) diferite comentarii biblice, comentarii alediverºilor autori. Vei cerceta jurnalul sauplicurile cu carouri strânse mai demult;

c) orice altã sursã, de la ziare … la consultãripersonale cu diverºi cunoscuþi ºi prieteni. Uniipastori convoacã chiar pe membrii, la jumãtateasãptãmânii, într-o orã de rugãciune, ºi-i confruntãcu întrebãri privind ideile principale alei temei înlucru.

Utilitatea surselorexterne înainte deconsumareaetapelor anterioareºi, deci, înainteadobândirii uneiviziuni personaleconduce lainhibarea spirituluide investigarepersonalã, laplafonareapersonalitãþii ºi lainstaurarea uneidependenþe faþã de„…ce zic alþii”...

93

6. OrganizareaEste lucrarea în care gândirea ta logicã ºi

spiritul tãu creator sunt testate în cel mai înaltgrad, dar care-þi dã ºi satisfacþie maximã. Primasecþiune care se organizeazã este:

a) Cuprinsul. Se examineazã mai întâi noteledirectoare, care sugerau „drumul” sau structurapredicii. Se decide asupra celei mai bune variantede construcþie. Apoi, se înºirã toate notele cuidei diverse. Dacã pe un carou de hârtie se aflãmai multe idei, se decupeazã unele de altele cufoarfecele, în aºa fel încât ideile detaºate sã poatãfi mutate dintr-un loc în altul, dupã cum se leagãmai bine între ele, mai logic, în funcþie de liniaconducãtoare. Se împart ideile diverse pecapitole.

Începe acum ordonarea materialului: de lasimplu la complex; de la uºor la greu, de la micla mare; de la cunoscut la necunoscut; de laîndrãgit la neplãcut; de la om la Hristos; de larelativ la absolut… Se examineazã apoi ideile ºiilustraþiile din fiecare capitol în parte. Este timpulsã se taie” cu severitate orice idee sau citat, careabate drumul cel mai drept cãtre þintã. (Aceste„idei tãiate” nu trebuie considerate „lepãdate”, cãcivor putea servi la alte teme; de aceea, vor fipuse înapoi, în licuri, la încheierea elaborãriitemei).

Se examineazã din nou capitol cu capitol,spre a se descoperi unde existã pãrþi tensionateprea lungi, unde trebuie sã mai fie creatã vreo„odihnã”; unde existã afirmaþii abstracte fãrãsuport concret, ilustrativ. Se verificã aplicabi-litatea tuturor principiilor omiletice în „maºinãria”temei.

Apoi, se trece la întocmirea schiþei pentruamvon. E vorba doar de schiþã, doar de oschemã bine conturatã, pe capitole, puncte,subpuncte, etc… ºi nu de o redactare detaliatã atemei, cu frazeologie, în genul unei opere literare.

Acum estemomentul de averifica aplicareafiecãrui principiuomiletic deconþinut.

Organizareareprezintã testulgândirii sitematice,ordonate.

94

Unii, pentru faza foarte începãtoare, considerãcã nu e rãu sã redacteze întreaga predicã, cuvântcu cuvânt, în scopul de a asigura pe vorbitorulneîncercat de parcurgerea premergãtoare adrumului. Iar, dupã recitarea de mai multe ori atemei scrise, vorbitorul urmeazã s-o prezintepublic, fãrã a o citi. Deºi existã un avantaj – îngradul de siguranþã privind legarea frazelor ºi afigurilor de stil, se apreciazã cã dezavantajul estemai mare, prin faptul cã se naºte o dependenþãde cuvintele gãsite acasã, ceea ce inhibã gândirealiberã, creatoare, ºi mutându-se preocuparea de laidee la cuvântul memorat de pe hârtie. Efectul: oºi mai mare inhibare, o neîncredere crescândã încapacitatea de a vorbi liber, nenaturaleþe, precumºi blocarea dezvoltãrii sale, pe viitor.

Vorbirea nu a fost datã ca sã citeascã de pefoaie, ci ca sã comunice, deschis ºi liber, gândurile– într-un moment dat. Cât de liber ºtiu cãvorbeascã oamenii la piaþã, la coadã, pe stadion,la un „pahar de vorbã”… De ce? Pentru cã le efoarte clar ce vor sã spunã; ºi, în aceste cazuri,cuvintele vin de la sine. Sã aºteptãm de la opredicã, mai puþin?

O datã cuprinsul organizat, se trece la:

b) Introducere. Nici o parte a predicii nueste atât de importantã ca introducerea. De eadepinde angajarea auditoriului în „urmãrire”.Nicãieri „vidul de idee” nu apare mai necesar.Introducerea este asemãnãtoare cu încordareavânei unui arc cu sãgeþi, sau a unei praºtii: cu câttragi de ea mai înapoi, cu atât va lovi mai departeºi mai adânc solia. Cu cât te dai mai înapoi pentrula salt, cu atât te lansezi mai mult înainte.

Unii predicatori apreciazã introducerea doarca o lansare a temei. Ei deschid ora cu un text,atacã nevoia ºi anunþã tema. În acest caz, sefoloseºte introducerea simplã. Singurul avantajal acestei introducerii este cã…se câºtigã timp.

Predica scrisã:avantaje ºi… maiales dezavantaje.

Secþiunea cheie dinpunct de vederetactic.

95

Pierderile sunt în schimb urmãtoarele: nu se re-duce cu nimic distanþa amvon-salã, nu se câºtigãapropiere de auditoriu.

Dubla introducere rãspunde la nevoile maisus menþionate. Prima introducere urmãreºtestabilirea relaþiei; ea conduce auditoriul de la„zero absolut”, de la starea de suflet a unui omde pe stradã, deloc pregãtit pentru dezbaterispirituale, sau într-o atitudine strãinã apropieriide Cuvânt – la cota „unu”, adicã la cota dedemarare a cãutãrii „nevoii”. Aceastã primãintroducere, de regulã, nu se pregãteºte de acasã,ci se naºte spontan, dar autentic, în urmacontactului cu sala. Atunci, pe loc, o idee nãscutãdin ambianþa adunãrii, sau o stare sufleteascãizvorâtã de vreun element al cadrului unic, sauchiar o întâmplare din sãptãmâna trecutã etc….va constitui centrul primei introduceri. Durata?Câteva minute.

Dupã aceastã primã introducere, atmosferas-a destins, emoþiile predicatorului s-au echilibratºi au devenit creatoare, iar ascultãtorii ºtiu cã aula amvon un prieten! Fãrã aceastã relaþie deîncredere ºi simpatie, existã toate ºansele ca unimportant procent din solie sã nu detoneze îninimi.

A doua introducere se concentreazã asupraproducerii vidului de idee pentru tema propriu-zisã (naºterea „crizei”). Întrucât pregãteºte tema(ºi nu auditoriul, aºa cum face prima introducere),ea va fi pregãtitã minuþios, acasã, cu rugãciune.Însã, cu toate cã pregãteºte tema, ea nu se referãla temã, ci la noi, la oamenii care urmãresc solia,cãutându-le ºi dezgropându-le nevoia – pentrucare sã vinã tema, ca o soluþie mult aºteptatã.

Durata celei de a doua introduceri? Ea poatefi atât de lungã sau scurtã, cât impune greutateatemei ºi receptivitatea auditoriului. (Pentru o solie

de numai douã versete – cap. 11,13-14 – cartea

Eclesiastul construieºte 11 capitole de….Introducere!)

…ascultãtorii sã fieintegraþi înatmosferã.

…ascultãtorii îºidescoperã nevoia.

96

c) Concluzia este ultima parte de elaborat.Intelectul ºi emoþiile sunt cãi majore de acces lasufletul omului, ºi amândouã trebuie folositeîntr-o cât mai strânsã relaþie. Dar scopul adevãratal predicãrii nu se va realiza decât dacã atingemvoinþa ºi o constrângem pentru Hristos. Se spunecã predica este asemenea unui zbor: primul testeste la decolare, dar proba de cãpãtâi vine abia lasfârºit, când aterizezi. Nu þine sufletele întensiune, rotindu-te în loc. Aterizeazã, lin ºi scurt,pânã la punctul de sosire. Concluzia înseamnã:ºi proclamare, ºi apel pentru schimbare.

7. ÎnsuºireaS-a întâmplat adesea ca, dupã o minuþioasã ºi

bunã pregãtire de acasã, asistenþa sã fie martorãla o jalnicã prãbuºire. Cu ochii cãutând sãlbaticprintre notiþe ºi nemaiînþelegând criptogramele,vorbitorul bâiguie în groaza morþii, cuvinte fãrãnoimã ce nu duc nicãieri, decât fac ca ruºinea ºiremuºcarea sã fie mai teribile… S-a întâmplatcu mulþi, ºi cu mine…. Motivul? Construcþialogicã a rãmas pe hârtie: n-a mai ajuns sã fieînvãþatã. Este absolut necesar ca sã dispui detimp, de cel puþin o orã înainte de a te înfãþiºaînaintea poporului, ca sã-þi repeþi drumul, tot lafel cum un schior, înaintea cursei, cerceteazã cuprivirea traseul cu obstacole, ca sã nu fie delocsurprins la coborâre. Nu hârtia, ci tu trebuie sãai ce va de spus!

Dacã, la toate acestea, adaugi rugãciune ºiconsacrare, pe de o parte, ºi pe de alta, un modde prezentare dupã toate regulile rostirii fireºti ºidãruite, atunci solia va lovi þinta, iar oamenii vormãrturisi: „Oare nu ne ardea inima în noi, cândvorbea cu noi… ºi când ne deschideaScripturile?” (Luca 24,32).

Concluzia strângeroadele.

Fiecare predicã seînvaþã!

97

Observaþii:1. Lungimea unei predici – nu se mãsoarã

cu ceasul, ci cu interesul cu care o predicã esteurmãritã. Existã o curbã de interes aascultãtorului. Cât timp ascultãtorul urcã sprevârful curbei, predica este beneficã. O datã cecurba de interes scade, beneficiul se transformãîn pierdere. Existã, în consecinþã, predici denumai zece minute, ce par însã o veºnicie; ºi,dimpotrivã, existã predici de o orã, ce parincredibil de scurte.

Aplicarea principiului alternanþei ºi a moduluitensiune-relaxare, adicã trecerea alternativã de lasecþiuni intelectuale la cele emoþionale, de la ar-gument la ilustraþie, de la intimitate la entuziasm,face ca predica sã urce necontenit curba deinteres.

2. Ca sã te asiguri de o predicã „scurtã”(adicã fãrã lungiri inutile sau obositoare):

a/ - Cerne-þi materialul în mod necruþãtor. Estefoarte greu sã renunþi la gânduri sclipitoare, lailustraþii plãcute. ªi totuºi, orice nu se încadreazãstrict în liniaritatea construcþie, în economisireatraseului, þintind cât mai direct spre þintã ºieliminând orice ocoliº, trebuie eliminat. Omullui Dumnezeu trebuie sã se poarte aspru cu inimalui, ca un chirurg care taie cât trebuie.

b/ - Predicã cu ochii deschiºi. Verificã-þi tottimpul auditorul; cerceteazã grijuliu reacþiileascultãtorilor ºi vezi dacã-i mai ai cu tine, dacã teurmeazã sau, dimpotrivã, dacã i-ai pierdut pedrum. Reacþiile lor sunt ceasornicul care-þi indicãcât timp mai poþi predica ºi când sã te opreºti.

c/ - Opreºte-te o datã cu concluzia ºi ilustrareaei. Fã atunci apelul. Dar nu mai construi dupãconcluzie, înºelând simþãmintele ascultãtorilor.Când linguriþa s-a apropiat de gura bolnavului,vâr-o în gurã ºi nu-þi retrage mâna, pentru nimicîn lume.

Timpul subiectiv -mai importantdecât timpulobiectiv.

Procedee care dilatãtimpul.

Exigenþe necesare

98

2. Tipurile de predicã

Structura minþii omeneºti, cât ºi nevoiaprezentãrii didactice, au condus la definirea atrei tipuri de predicã, dupã cum urmeazã:

1) - Predica expozitivã (sau explicativã);2) - Predica tematicã; ºi3) - Predica narativã (biograficã).

A. Caracterizarea tipurilor de predicã:

1) Predica expozitivã se construieºte în jurulunui pasaj din Scripturã, alcãtuit din mai multde douã-trei versete, pânã la un capitol întreg,sau chiar pânã la o carte.

Când pasajul cuprinde doar un verset sau douã, secheamã predicã textualã. Unii omileticieni nuconsiderã predica textualã ca un timp specific depredicã, din pricina faptului cã textul citat - acelverset sau douã – slujeºte mai mult ca o trambulinãpentru propriile idei ale predicatorului. În acest caz,el poate sã nu mai predice Cuvântul – 2 Tim. 4,2.

Predica expozitivã îºi scoate mesajul dinScripturã ºi îl aplicã nevoii prezente a celor ce-lascultã. Prin aceasta, predica expozitivã apareauditoriului ca fiind cea mai biblicã, dintre celetrei tipuri. Structura acestei predici urmeazã deobicei ordinea textului biblic. Acest tip de predicãeste predominant proclamativã.

2) Predica tematicã, spre deosebire de ceaexpozitivã, nu se construieºte în jurul unui pasajbiblic, ci pleacã de la un subiect anumit, fie dinevantaiul de teme doctrinale (ca: naºterea din nou,procesul mântuirii, îndreptãþirea, sfinþirea,sanctuarul, Marea luptã, întreita solie îngereascã,evenimentele sfârºitului, evanghelizarea etc.), fie

Tipul cel mai biblic

Tipul cel maididactic

99

din lista de subiecte ocazionale (ca: botez,cununie, Sfânta Cinã, ziua mamei, Anul nou etc.).

Predica tematicã (doctrinalã) cere ca întreagaBiblie sã fie cercetatã cu privire la subiectul ales,cu sprijinul unor studii personale anterioare (vezi

indexul personal, din Studiul la zi al Bibliei, Principiile

unui nou stil de viaþã) sau cu sprijinul uneiconcordanþe. Structura predicii urmãreºtesuccesiunea logicã, ºi nu cea a vreunui pasaj. Dinacest motiv, predicatorul trebuie sã aibã o mintebine organizatã, cu o gândire sistematicã. Acesttip de predicã este predominant didacticã.

3) Predica narativã (biograficã) porneºte dela alegerea unui personaj sau a unui incident, încare urmãrirea evenimentelor legate de acelpersonaj devine interesul principal alascultãtorilor. Întrucât oamenilor le placpovestirile, predica narativã este gustatã ºiapreciatã de mase. Ea este predominant practicã.

B. Avantajele ºi pericolele fiecãrui tip.

B1 Mai întâi avantajele:Predica expozitivã – este foarte biblicã,

conferind mai multã autoritate, întrucât estesusþinutã îndeaproape de textul sacru; - trezeºteinteresul ascultãtorilor pentru studiul Bibliei –ajutã cel mai mult pe predicator sã creascã încunoaºterea Cuvântului lui Dumnezeu.

Predica tematicã – dezvoltã în schimb,viziunea sistematicã a ascultãtorilor cu privire laadevãrul lui Dumnezeu; - oferã credincioºilorfundament pentru crezul lor.

Iar Predica narativã – este uºor de urmãrit,introducând pe ascultãtor, prin intermediulimaginaþiei, chiar în lumea eroilor Bibliei, astfelîncât Biblia devine lumea lui, iar el - parte dinSfânta Scripturã, realizând astfel o unire afectivãîntre om ºi Scripturã.

Tipul cel mairelaþional

Avantaje… ºi

100

B2 Iatã ºi pericolele

Pentru predica expozitivã – predicatorul esteispitit sã se slujeascã de un pasaj de dragul joculuianalizei, confundând mijlocul (analiza, exegeza)cu scopul (apelul, schimbarea). Predicile potdeveni informative, nu aplicative, practice.Teologia ia locul creºtinismului (creºtinism =aplicarea teologiei în viaþa practicã). Apoi, elepot uºor deveni plate, superficiale, prinneaprofundarea mesajului de cãtre predicator,ajungând sã nu comunice cu nimic mai mult decâtsimpla lecturã a pasajului. Dar cea mai mareprimejdie este lipsa de unitate, lipsa unui fircãlãuzitor, a unui subiect unic. Puþin aici, puþinacolo, ceva mai mult dincolo, …ºi ascultãtorii seîntorc înapoi neschimbaþi, în vechea lor lume.

Predica tematicã poate ajunge sã depindãprea mult de surse nebiblice, de opiniile diverºilorautori din bisericã sau din afarã; sã devinãintelectualistã, îneacã în sofisme ºi savantlâcuri;în cazul unei gândiri simpliste, permite pre-dicatorului sã rãstãlmãceascã Scriptura, folosindtextul scos din context, creându-se scurt-circuiteîn învãþãtura divinã; pe lângã acestea, în ciudaunitãþii tematice corecte, este foarte ades fãrãsolie.

Iar predica narativã ajunge uºor un simpludivertisment, sã întreþinã dar fãrã sã aducãiluminare. Frumuseþea povestirii poate pierde dinvedere lecþia ce trebuie proclamatã.

Observaþie: Încadrarea predicãrii în trei tipurieste artificialã ºi are un caracter mai mult didac-tic. Dupã cum nici un om nu se încadreazã într-untemperament „pur” ºi nu poate fi „tipic” colericsau doar flegmatic (pentru cã posedã câte unprocent din toate temperamentele, fiind definitde temperamentul predominant) – la fel, oricepredicã va cuprinde caracteristici din toate cele

… primejdii

Toate cele treitipuri – pentrufiecare predicã.

101

trei tipuri. Fiecare prezintã adevãrul biblic, fiindo datã expozitivã; apoi, fiecare se strânge în jurulunei teme biblice centrale, fiind în acelaºi timptematicã; ºi, în final, fiecare urmãreºte aplicareapracticã, cum face predica narativã. Doarpreponderenþa unor mijloace de prezentare faþãde altele face ca o predicã sã se încadreze, cuprecãdere, într-unul dintre tipurile menþionate.

C. Recomandãri utile:

C1 Pentru segmentele expozitive din predicã:

1) analizeazã pânã ajungi la semnificaþiiadânci ºi noi;

2) defineºte-þi lecþia, subiectul unic, pe caredoreºti sã-l prezinþi din pasajul dat; eliminã toateamãnuntele din acel pasaj, care te depãrteazã dela firul conducãtor ºi-þi ascund þinta din vedere;

3) nu pierde nici o clipã din vedere aplicaþia,pentru fiecare idee scoasã la luminã (Spurgeon:„predica începe de acolo de unde începeaplicaþia”); prezintã aplicaþiile în mod afectiv,fãcând sã contrasteze cu segmentele de analizãla rece.

4) evitã etalarea de prea multã exegezã.

C 2 Pentru segmentele tematice dintr-o

predicã:

1) nu crea lanþuri logice prea lungi, ci limiteazãcursa la salturi mici, cu odihne ilustrative întreele;

2) cautã totdeauna un fundament biblic realpentru orice tezã ce-o susþii; chiar dacã alte capeteilustre gândesc altfel, omul lui Dumnezeu nutrebuie sã predice altceva decât Cuvântul Lui;

3) fã deosebire între „temã” ºi „solia” temei;în timp ce tema este domeniul de discuþie, soliaeste ceea ce spui tu despre respectivul domeniu;o predicã tematicã (sau chiar numai un segment

Aplicã consecvent!

102

tematic) cere sã prezinþi deopotrivã ºi domeniul(tema), dar ºi solia dezgropatã de tine din aceldomeniu;

4) gãseºte aplicaþia fiecãrui adevãr - oricâtar fi el de teoretic – legând învãþãtura de practicã.

C3 Pentru segmentele narative dintr-o

predicã:

1) adunã toate pasajele din Biblie (apoi, ºireferinþeledin Spiritul Profetic) despre acelpersonaj sau incident biblic; nu te mulþumi doarla caracterizarea unui singur pasaj;

2) gãseºte cât mai multe detalii (din surseextrabiblice) despre cadrul istoric ºi geografic alevenimentelor;

3) foloseºte-þi bogat imaginaþia, fãrã sã trecide limita afirmaþiei biblice ºi a Spiritului Profetic;

4) condu totul spre „morala” povestirii, spreînvãþãtura pentru care a fost scris episodul înBiblie.

103

3. Exemplificarea de predicã

Predica ce urmeazã este datã cursanþilor spreexemplificarea modului cum se „îmbracã” oschemã logicã în cuvinte, anume chiar schiþaprezentatã în cadrul „principiului construirii” (J),având ca temã: „Cunoaºterea lui Hristos” (pag.18). Predica de faþã este o combinaþie de tipuri:este tematico-expozitivo-narativã, îmbinându-le,deci, pe toate. Folosiþi exemplificarea datã ca peun obiect didactic de cercetare: analizaþi, în cadrulpredicii date, toate principiile, toate secþiunile,procedeele, funcþiile, figurile de stil etc. Efectuareaanalizei predicii de faþã vã oferã o temã bunã deatelier, mai mult decât poate realiza oricedezbatere.

„Dragi oaspeþi ºi fraþi , dragi prieteni, iatã-ne,prin mila lui Dumnezeu, împreunã în acest loc,unde este chemat Numele Lui. Ne-am oprit dinalergãturile noastre ºi suntem aici, unii dinobiºnuinþã, iar alþii poate pentru prima datã.

Dar prezenþa noastrã mãrturiseºte cã,indiferent cine suntem, în adâncul fiinþei noastre… ne lipseºte ceva. Inima noastrã simte un goldupã Cineva ºi viaþa nu ne este împlinitã fãrãEl… Iar astãzi, iatã, stãm înaintea Lui, înainteaAceluia care ne ºtie pe fiecare, pe nume, ºi necunoaºte necazurile ascunse… ªi-L aºteptãm peEl sã ne vorbeascã din Cuvântul Sãu, din SfântaScripturã. Mântuitorul nostru a fãgãduit cã acolounde sunt doi sau trei adunaþi în Numele Lui, vafi cu ei. Rugãciunea unitã, înãlþatã în NumeleLui, la început, fãrã îndoialã – ne-a fost ascultatã.

Folosiþi coloanaliberã pentruadnotareaobservaþiilorpersonale, în creion.

Analiza va urmãri:- regãsirea ideilorpe capitole etc.;- indicarea tuturorprocedeelor;- recunoaºtereafigurilor de stil;- determinareapunctelor demaximã tensiuneºi a punctuluiculminant;- identificareaodihnelor º.a…

Prima introducere

104

ªi acum, Doamne, inimile noastre sunt gata sã Teasculte…

Prieteni, sunt multe subiecte arzãtoare, sprecare ne-am putea îndrepta atenþia în ora noastrã;dar un subiect ne doare mai mult decât celelalte.Este chiar subiectul care coreleazã, care leagãlaolaltã toate celelalte, dându-le o aplicaþie directãºi personalã. Bãnuiþi care este acesta?

Da, este subiectul mântuirii noastre personale,tema salvãrii dv. ºi a salvãrii mele… Fãrã aceastãfinalitate, este zadarnic sã ne preocupãm de atâtde multe lucruri frumoase din Scripturã… Cãci„ce ar folosi unui om sã câºtige toatã lumea”,spunea Domnul Hristos, „dacã ºi-ar pierdesufletul?” O, ce n-ar da oamenii ca sã ºtie cã suntmântuiþi, sã aibã certitudinea vieþii veºnice! Doriþis-o aveþi ºi dumneavoastrã? Doriþi sã aflaþicriteriile sau „mãsurile” cu care Dumnezeu neapreciazã, ºi dupã care ne recunoaºte ca „apþi”pentru Împãrãþia Lui, pentru viaþã veºnicã?

Atunci, deschideþi cu mine Sfânta Evangheliedupã Ioan, la un verset din capitolul 17 (e la pagina1049), anume la capitolul 17, versetul 3. Înaintede a-l citi împreunã, vã atrag atenþia cã aici nuvorbeºte apostolul Ioan, ci Însuºi Domnul nostruIsus Hristos. Cuvintele acestea au o valoaredeosebitã, cãci Mântuitorul le rosteºte chiar înorele dinaintea rãstignirii Sale, în acea noaptede joi spre Vinerea mare… Aceasta este ultimaSa cuvântare, cu o semnificaþie testamentarãpentru ucenici ºi pentru noi. Iatã ce spuneMântuitorul, în versetul 3: „ªi viaþa veºnicã esteacesta…” vã intereseazã, nu-i aºa, sã aflaþirãspunsul? Ei bine, viaþa veºnicã este pur ºi simpluacesta. „Sã te cunoascã pe Tine, singurulDumnezeu adevãrat ºi pe Isus Hristos, pe careL-ai trimis Tu”.

Vi se pare cam… puþin, nu-i aºa? Poate uniiv-aþi aºteptat sã fie lucruri mari, ca danii demilioane pentru vreo bisericã, sau pelerinaje lungi

A doua introducere

105

la locurile sfinte, sau poate diverse performanþereligioase care sã ne recomande, cumva, maideosebit înaintea lui Dumnezeu: „Uite, Doamne,omul ãsta a fãcut mai mult ca ceilalþi… primeºte-lîn cer…”.

Aþi auzit poate de un cãlugãr, unul SimeonStâlpnicu’, care a stat 14 ani cocoþat pe vârful unuistâlp, fãrã sã se dea jos nici o secundã… Acolotrãia, mai ºi dormea (dacã putea); acolo-i aduceauceilalþi fârtaþi turta ºi blidul, ce mai… A vrut sãfie sfânt, fãrã sã mai aibã nici un contact culumea asta rea…. ªi în orele lui lungi, de chin,cred cã-ºi imagina pe Domnul Isus, zicându-i:„Da, Simeoane, da robul meu, pe tine te iau lângãMine… Ai fost nemaipomenit, tu meriþi…!”

O, nu prieteni, Isus nu pune aceste condiþii înCuvântul Sãu din Evanghelie. ªtiþi ce înseamnãEvanghelie? Veste bunã! E o veste bunã cã viaþaveºnicã nu cere decât „sã-L cunoºti pe El” ºiatât! Doar sã-L cunoºti pe Isus, care este poartaspre veºnicie…

Când mã uit la lumea noastrã creºtinã, lumeacelor ce-I poartã Numele ºi zic cã-L cunosc, mãcam cuprinde îndoiala ºi mã întreb: „Oare aceºticreºtini Îl cunosc pe Isus? ªi oare SimeonStâlpnicu’ , din parul lui, Îl cunoºtea pe Hristos?Aºa, toþi am auzit de Isus. ªtim: …S-a nãscut înstaul… a lucrat ca dulgher pânã la 30 de ani… amers la Iordan, în faþa lui Ioan Botezãtorul,începându-ºi misiunea de Jertfã… Toate acestea,ºi altele, le ºtim prea bine. Oare asta înseamnãsã-L cunoºti pe El? Ce-aþi putea spune dvs.?

Mi-amintesc de un caz, întâmplat dupãrevoluþie, într-un oraº de provincie. Tocmai fusesenumit un nou primar, ºi nea Tudose, auzind cineeste, a fãcut totul sã ajungã la el. Îl cunoºtea, cãcifuseserã vecini cu satele ºi se mai întâlneau printârg, prin tren… „Sã trãiþi dom’ primaaar, sã trãiþi!Sunt Tudose, din Doi cocoºi. Eu vã cunosc pe

Cuprinsul

106

matale…”. Mirat, primarul a stat pe gânduri, apoi,...a scuturat din cap: „Îmi pare rãu, dar… nu vãcunosc. Nu ºtiu cine sunteþi…”

Ce ziceþi: Îl cunoºtea Tudose pe noul primar?Cred cã nu minþea… precis cã nu o datã li s-auîntretãiat drumurile, pe la târg, prin tren… Îlcunoºtea, deci, pe primar?...

Vedeþi, a cunoaºte un om – diferã decunoaºterea unei maºini. Unchiul meu, foartepriceput în tipuri de automobile, le ºtie pe derost… le ºtie marca, anul de fabricaþie,particularitãþile tehnice, ºi câte ºi mai câte… darîn viaþa lui n-a pus mâna pe vreuna din limuzine,nici nu le-a vãzut mãcar de aproape. A fost însãdestul sã citeascã totul despre ele, ºi …e specia-list. Îl consultã toþi care vor sã cumpere maºini…

Vedeþi? A cunoaºte un om e cu totul altcevadecât a cunoaºte o maºinã. În ce constãdeosebirea? Hai sã vedem...

Cunoaºterea este un proces, o lucrare a întregiifiinþe umane, prin care el descoperã realitatea.Copilaºul duce un obiect la guriþã. Mama lui îlceartã: „Nu bãga nimic în gurã”. De fapt, ce facecopilul? Se strãduieºte sã cunoascã lumea ºi,pentru cã e mititel ºi nu gândeºte încã, el se slujeºtede primul simþ, prin care ºi-a cunoscut ºi mãmica,anume guriþa lui.

Existã doar trei feluri de a cunoaºte: Primul senumeºte cunoaºterea logicã (sau matematicã). Nuvã speriaþi de aceste cuvinte, cãci vi le explicîndatã. Aþi auzit, poate, de Albert Einstein. A fostun mare gânditor. El nu s-a prea plimbat prin lume,n-a fãcut experienþe în laboratoare, nici n-a zburatprin cosmos… Einstein a stat cuminte în biroulsãu, cu foaia de hârtie în faþã ºi cu creionul înmânã, ºi a cugetat. Gândea logic, dintr-o ecuaþiematematicã într-alta. ªi, dupã câþiva ani buni, s-a arãtat în lume ºi a zis: „Timpul este relativ; dacãai putea sã zbori cu viteza luminii, atunci timpular sta pe loc…. N-ai mai îmbãtrâni deloc!”

107

Dar de unde ºtia Einstein aceste lucruri? Le-avãzut el? Le-a pipãit el? Într-un fel, da… pentrucã Dumnezeu i-a dat, ca ºi nouã, gândirea -aceastã unealtã extraordinarã prin care sãpãtrundem, logic, adâncul lucrurilor. DumnezeuSe simte onorat când ne slujim de gândireîntr-un mod corect, respectuos faþã de El ºi faþãde legile gândirii. Aceasta, prieteni, estecunoaºterea logicã. Cu ea poþi cunoaºte despreDumnezeu: cã existã, cã e fãrã margini etc. Toþifilozofii de bunã credinþã au recunoscut acesteadevãruri despre El, dar pe Dumnezeu tot nu L-aucunoscut. Cunoaºterea logicã nu este suficientãaici…

Mai existã o altã formã de cunoaºtere, numitãcunoaºterea ºtiinþificã. Pentru aceastã cunoaºtere,nu este destul sã stai în birou ºi sã gândeºti logic.Trebuie sã ieºi afarã, în naturã, sã iei greieraºul,sã-l pui la microscop, sã te uiþi atent la picioruºelelui ºi sã înveþe de la el. Trebuie sã ai un contactdirect cu el. De aceea, aceastã formã de cunoaºterese mai numeºte ºi cunoaºtere experimentalã.Descoperi realitatea, prin faptul cã te-ai aplecatasupra ei ºi ai avut un contact nemijlocit cu ea.Aºa a descoperit Pasteur, ºi alþii... bacteriile ºimicrobii. Pe aceºtia, gândirea logicã, oricât debunã, nu-i putea descoperi.

Prin cunoaºterea ºtiinþificã poþi cunoaºtetrãsãturi foarte importante despre Dumnezeu.Uite, ai un mãr… ºi te întrebi: de ce este mãruldulce, parfumat? Cu ce scop existã fructul? Casã se înmulþeascã prin seminþe, mãrul nu arenevoie de pulpa gustoasã. Cãci seminþele mici,din mijlocul mãrului, nu pot înmuguri decât dupãce pulpa cea zemoasã s-a stricat ºi a putrezit…ªi atunci de ce existã mãrul bun? Simplu: aiciafli „purtare de grijã” ºi „dragoste” din parteaCuiva nãvãzut, cãtre creaturile Sale care…muºcãcu poftã din mãr.

108

Da, cunoaºterea ºtiinþificã te conduce ladescoperirea „însuºirilor nevãzute ale Lui..., dacãte uiþi cu bãgare de seamã la ele, în lucrurile fãcutede el…” (Rom. 1,20). Acum, ºtii mai multe despreEl…, dar pe El tot nu L-ai cunoscut.

Mai existã însã ºi un al treilea fel decunoaºtere. ªtiþi care? Priviþi: stau în faþa unuinecunoscut. Am auzit de el, dar nu-l maivãzusem… Privesc ochii lui, miºcãrile lui… Dinfelul cum vorbeºte cu cineva, deduc destul demulte despre caracterul ºi viaþa lui. Totuºi, nu-lcunosc. ªi atunci, mã apropii de el. Privirile ni seîntâlnesc. Se îndreaptã ºi el spre mine. Înclin dincap, ºi, zâmbind emoþionat, zic: „Mã numesccutare… Aº dori sã vã cunosc…”. Iar el îmirãspunde la zâmbet ºi îmi întinde mâna, spunân-du-mi: „Sunt George… Îmi pare bine”….Cunoaºterea personalã! Aºa începe cunoaºtereaîntre persoane: printr-o relaþie.

Mã gândesc la un erou din Evanghelii: la untânãr, plin de gânduri reformatoare, dornic sãschimbe ordinea cea rea a lumii. Se asemãna atâtde mult în aspiraþiile lui cu un Altul: cu Isus.Auzise, cu siguranþã, despre El, desigur cã L-aºi vãzut, în cei trei ani ºi jumãtate de slujirepublicã: doar Palestina este atât de micã…. Daracest personaj avea o viziune mai directã, maipracticã decât acel Galilean visãtor..., o viziunepentru care ªi-a consacrat toate energiile.Zadarnic însã, cãci a fost prins de romani ºicondamnat la rãstignire...

L-aþi recunoscut? E unul dintre tâlharii de pecruce… Deºi Îl cunoscuse ºi el într-un fel pe Isus,nu-L cunoºtea în realitate. Dar când L-a vãzutcum Se supune soldaþilor aspri, cum suportã toatãmiºelia cu blândeþe de miel... ºi când a mai auzitcuvintele Lui pline de îndurare: „Tatã, iartã-i cãcinu ºtiu ce fac…” (Luca 23,34), ...a avut strã-fulgerarea descoperirii culminante, a descopeririicelei mai înalte, de care e capabil vreodatã un om:

109

a înþeles cã pe cruce, chiar lângã el, murind caun miel... Se afla Mielul lui Dumnezeu, Jertfaînlocuitoare, Salvatorul.

ªi, deodatã, cu inima zdrobitã de dorul dupãmântuire, în ceasul morþii lui ticãloase, curãsuflarea grãbitã ºi sacadatã, i-a ºoptit, dinstrãfunduri: „Doamne, adu-þi aminte de mine…când vei veni… în Împãrãþia Ta…” (Luca 23,42)

Aceasta e, prieteni, relaþie... Sã-L vezi – cuochii minþii - lângã tine, sã ºtii cã moare pentrutine, ºi sã te adresezi Lui, ca un tâlhar pierdut,apelând la milã, la unicul tãu drept, pe care-l aiînaintea lui Dumnezeu: la mila Lui!

Dar Scriptura nu se opreºte aici. Pentru cã „acunoaºte personal” înseamnã mai mult decât ochemare, decât o cerere, sau un apel. Cunoaºtereînseamnã reciprocitate. Tu – Lui; ºi… El – þie!Acolo, în tumultul acela sãlbatic, cu urlete, râsete,batjocuri triviale, amestecate cu zãngãnit de arme,în dupã-amiaza aceea tot mai înnouratã, trupulzdrobit al Mântuitorului tresare. Capul I Se ridicãcu greu din piept... ºi ochii împãienjeniþi cautãspre cel ce ºoptise tânguitor acele cuvinte atât demângâietoare ºi înviorãtoare pentru El. PrivireaLui se însenineazã iar, ca atunci când strângeavreun copilaº la piept, ºi buzele Lui murmurãîncet o fãgãduinþã strãbãtutã de o maximãcertitudine. „Adevãrat îþi spun astãzi: … vei fi cuMine în rai…!” (Luca 23,43)

Nici unui ucenic n-a fãcut Domnul aceastãfãgãduinþã atât de directã ºi personalã! Darsãrmanului muribund… da. Vã rog, remarcaþiun adevãr major: Mântuitorul nu-i promitetâlharului mântuirea; nu-i zice: „vei fi mântuit,vei fi în cer”. De altfel, aflaþi vã rog, chiar dacã vise pare ºocant, aflaþi cã Isus nu dã nimãnuimântuirea, oricât I-ar cere oamenii. Repet: Isusnu dã nimãnui mântuirea, oricât i-ar cere-o ei. Înschimb, Isus Se dã pe Sine. El zice: „…cu Mine!”Isus Se dãruieºte oricui Îl cheamã ºi-L primeºte.

110

ªi, odatã cu Sine Însuºi, împreunã cu Isus, omulprimeºte, pe deasupra, ºi mântuirea.

Nu e vremea încã de concluzii. Dar, prietene,poate te frãmânþi ºi vrei sã ºtii dacã eºti mântuit.Vrei sã ºtii dacã ai sau nu ai viaþa veºnicã?Apostolul Ioan îþi rãspunde, în prima sa epistolã,capitolul 5 (la pag. 1202), deci la capitolul 5,versetul 12: „Cine are pe Fiu, are viaþa; cine n-arepe Fiul, n-are viaþa!

„Bine, bine”, aþi putea spune. „Mi-e clar cumintea…. Dar cum L-aº putea avea? Dacã aºputea sã-l mai am pe Isus lângã mine, aºa concret,cum L-a avut ºi tâlharul acela, chiar dacã ar fi sãsuport crucea, atunci ar fi uºor ºi simplu. I-aºvorbi direct, aºa cum vorbeºti cu un om în carneºi oase, ºi I-aº spune: ‘Adu-þi aminte ºi de mine...’.Dar cum? În ce fel sã-L cunosc pe Isus? Cum aºputea ’sã-L am?’

Iatã-ne fraþilor, în faþa unui nou capitol alcercetãrii noastre. Pânã acum, am aflat cãmântuirea este rodul unei cunoaºteri personale,am mai aflat cã actul cunoaºterii unei persoanediferã fundamental de cunoaºterea unei maºinisau a oricãrui obiect, întrucât nu este suficientdoar sã cunoºti ceva despre ea, ci trebuie sãcunoºti persoana în mod nemijlocit.

Am dezbãtut cele trei tipuri de cunoaºtere,observând cã cunoaºterea personalã se deosebeºtede cunoaºterea logicã ºi de cea ºtiinþificã, prinfaptul cã se realizeazã doar printr-un contact per-sonal, printr-o relaþie, care cere deschideresufleteascã ºi reciprocitate. Ni s-a clarificat ºifaptul cã mântuirea nu o poate nimeni obþineseparat de Isus, ca pe un bilet de bancã, ci, doarprimindu-L pe Isus, putem avea implicit ºimântuirea. Sã trecem, aºadar, la întrebarea ce neintroduce într-un capitol nou: „Cum, în ce mod Îlpot cunoaºte pe Isus?”

Mã întorc din nou la momentul dramatic aldialogului – mai întâi mut, apoi …abia ºoptit -

111

dintre cei doi rãstigniþi. Vã mai amintiþi care afost primul cuvânt pe care-l rosteºte tâlharul?Reamintiþi-vã cã tânãrul acela impetuos deveniselocotenentul lui Baraba, pentru cã simþea în elsuficientã putere sã-ºi ia destinul în mâini, ba ºidestinul altora, ºi sã schimbe stãrile de lucrurirele. Era tipul de revoluþionar, tipul de umanistcare crede cã omul este chemat sã fie stãpânulsoartei. Acest ºef de bandã întâlneºte persoanaincomparabilã a lui Isus Hristos ºi, dupã ce Îlurmãreºte ºi-I înþelege divina identitate, I seadreseazã cu cuvântul: „Doamne...”.

Sunt sigur cã, atunci când a aflat cã în rândulcelor trei martiri ai cauzei naþionale, va fi vârât ºiAcel june romantic, aerian, s-a simþit jignit…Niciprin minte nu i-ar fi trecut cã-I va adresavreodatã un cuvânt, ca: „Auzi, colega…”, iar acumnumindu-L „Domn”, acest flãcãu declara ceruluiºi lui Isus cã abdicase, renunþase la sine ºi cã-Lprimeºte pe Isus ca Domn al lui, ca DumnezeuCreator ºi Rãscumpãrãtor...

Tâlharul „Îl primeºte”. ªtiþi unde-mi mergegândul acum? La un text care este începutulexplicaþiei pentru întrebarea aceea neliniºtitoare:„Cum sã-L cunosc…? Iar textul se aflã în SfântaEvanghelie a lui Ioan capitolul 1 (la pag. 1025),capitolul 1, versetul 12: „Dar tuturor celor ce L-auprimi, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-adat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu …”

Dacã te întrebi: „Oare L-am primit?” Atunciîþi rãspund printr-o contra-întrebare: „CREZIîn Numele Lui?? Crezi cã El este Fiul luiDumnezeu care a venit sã moarã, nu pentru cutaresau cutare, nu pentru predicator, nici pentru veciniitãi, ci pentru tine, acesta, pãcãtosul?? Dacã creziîn Numele Lui, de Mântuitor al tãu personal (cãciaceasta înseamnã „Isus” pe evreieºte: Salvator,Mântuitor), atunci tu L-ai primit!

Poate însã zici: „Dar, oare, credinþa pe care o am...nu este cumva prea firavã, doar o... pãrere?”

112

Nu te neliniºti, prietene… Credinþa nu e cevacare þi-e dat din naºtere… Nici ceva care acume, ºi pesete o clipã nu mai e... Nu! Credinþa esterodul unei cunoaºteri.

Uite, vizavi de noi s-a mutat o vecinã nouã.Cei sã zic, ne cam temem de necunoscuþi… Cineºtie ce vicii, ce gânduri rele ascunde fiecare. Eramhotãrâþi s-o evitãm cu maxima grijã ºi... politeþe.Odatã, s-a întâmplat sã ne întâlnim în faþa liftului.Ea ieºea, iar eu voiam sã intru. Amabilã ºi naturalã,mi-a þinut uºa pânã am intrat cu bagajele melemulte, pe care le aveam în mâini. A trebuit sã-izâmbesc ºi sã-i mulþumesc frumos… Seara, amvorbit cu soþia ºi... ni se pãrea cã vecina n-ar fichiar un pericol pentru etajul nostru... Peste altecâteva sãptãmâni, a gãsit-o soþia la o coadã: „Veniþiaici, doamnã…” a zis ea soþiei, cu prietenie,„V-am þinut rândul…”. Atunci au vorbit mai mult.Nu numai cã nu era o femeie uºoarã, dar s-adescoperit cã avea ºi ea o Biblie ºi cã, adesea,citea din Carte, cãutând pe Dumnezeu dupãputerile ei. Soþia a invitat-o la noi, am vorbitdespre lucrurile veºnice, ba chiar ne-am rugatîmpreunã... Când a zis: „Amin”, plângea. Deatunci, soþia mea ºi cu vecina sunt prietene bune.Nu ne mai temem de ea. Când plecãm înconcediu, îl lãsãm cheia sã ude florile din casã.ªi niciodatã nu ne-am gândi cã ar putea trãdaîncrederea noastrã…

Cum vi se pare „parabola”? De la teamã… laîncredere! Care a fost drumul? Desigur:cunoaºterea! Cunoaºterea – prin ce? Simplu: auvorbit una cu alta; deci prin vorbã, prin cuvânt.Stã scris: „Credinþa vine prin... Cuvânt”. Eîntocmai ca ºi cu tâlharul: acesta L-a auzit vorbindcu femeile (Luca 23,28-31), L-a auzit cum Seruga Tatãlui pentru iertarea rãstignitorilor Lui…ªi a crezut!

Aþi putea sã spuneþi, în consecinþã, care esteprima treaptã în cunoaºterea ºi primirea Lui?Cum? Ce ziceþi? Aaa, studiul Cuvântului, exact!

113

Prin Cuvântul Sãu Îl pot cunoaºte , mã pot încredeîn El, ºi-L primesc pe Isus ca Mântuitor.

Iar dupã studiu, ce urmeazã? Ce-a fãcuttâlharul dupã ce a dobândit credinþa în El?...Exact! S-a adresat, personal, Lui. Iar „a te adresalui Dumnezeu” sau „a vorbi cu Isus”, cum senumeºte? Cum??

Da, aceasta-i treapta a doua: rugãciunea! ªiatâta tot? Ce ziceþi? Sau mai trebuie ceva, o atreia treaptã?

Gândiþi-vã numai, cât de multã lume citeºteºi se roagã... ºi apoi, continuã, cât e ziua de lungã,cu afaceri pãcãtose; iar a doua zi, iar citeºte, iarse roagã, ºi continuã sã pãcãtuiascã... Asta sãînsemne oare, sã-L primeºti pe Isus: sã-L accepþiîn teorie? Sau sã-L accepþi în practicã, în realitate,în viaþã?

Ca sã vã sugerez rãspunsul, doresc sã vã citezreplica Domnului Isus cãtre tâlhar: „…Vei fi...cu Mine!” spuneþi, prieteni, ce vã transmite acestnemaipomenit rãspuns al lui Isus? Dacã Hristosar rosti aceste cuvinte, þie de exemplu: „Vei fi cuMine”, tu ce-ai înþelege pentru clipele urmãtoare?Ai înþelege cumva cã El va fi undeva în cer, iartu vei hoinãri de unul singur, jos, pe pãmânt,despãrþit de El? O, desigur, a treia treaptã acunoaºterii reprezintã „umblarea cu El”, pãstrareaunei legãturi – prin credinþã - cu Isus, înactivitãþile zilnice, comune, pe care însã prezenþaLui le lumineazã. Dacã bietul tâlhar nu ºi-ar fiîncheiat viaþa în seara acelei zile, care crezi tu cãar fi fost soarta lui? În dreptul meu, sunt convinscã ar fi devenit un ucenic adevãrat, fie ca ceilalþiapostoli, fie ca demonizatul izbãvit din sclaviademonilor lui.

Umblarea cu El sau o viaþã de zi cu zi înprezenþa Lui este metoda creºterii în cunoaºtereaLui, cunoaºtere ce trebuie sã se dezvolte pânã laidentificarea noastrã cu El, pânã când Hristosprinde chip deplin în noi. Altfel? Priviþi la Petru,

114

cel mai „apostol” dintre cei doisprezece, liderulincontestabil al lor, pentru perioada cât a fostIsus printre ei. Refuzând calea ruºinii ºi arãstignirii alãturi de El, sau tãgãduind umblareacu Isus, de teama slujnicelor iuþi de gurã ºi acâtorva aprozi, ajunge sã se jure: „Nu cunosc peomul acesta” (Mat. 26,74)

A mãrturisi pe Hristos înaintea oamenilorconstã mai puþin în a rosti Numele Lui în public,cât mai degrabã a-L mãrturisi practic, îndimensiunile concrete ale unei vieþi trãite cu Isus.Cei ce se leapãdã de Isus în acest fel, adicã prinnetrãirea vieþii Lui în trupul lor (cum zice 1 Ioan4,2), Îl vor vedea, ca urmare, pe Mântuitorul,lepãdându-Se de ei înaintea Tatãlui ºi a sfinþilorîngeri (mat. 10,32.33). „Nu vã cunosc…Niciodatã nu v-am cunoscut…” sunt cuvintele,de ecoul cãrora va rãsuna, pentru câteva clipe,Universul întreg..., copleºit de amãrãciune.

V-aþi gândit vreodatã, prieteni, cum va sunasentinþa de condamnare a miliardelor de pãcãtoºi,în ziua aceea? Vã gândiþi poate, cã unuia, Domnulîi va arãta o listã de pãcate, iar altuia, o altã listãºi tot aºa, pânã când se vor isprãvi ºi pãcãtoºii ºilistele acelea lungi? O, nu, fraþilor. Dacã ar fiaºa, atunci ziua aceea ar dura cel puþin câteva miide ani. Ce torturã ar fi, pentru neprihãniþi, sã mairevadã încã o datã, în cele mai mici detalii, toateacele fãrãdelegi de care s-au scârbit, dincolo deorice mãsurã. Hotãrât cã nu. Pãcatele au fost doarplãtite de Fiul lui Dumnezeu pentru fiecare pãcãtosîn parte, toþi primind o hotãrâre de iertarenecondiþionatã! (Rom. 5,18).

Nu, prieteni, nu pãcatele vor constitui motivulcondamnãrii în ziua aceea. Cãci, printre ceimântuiþi, vor fi desigur pãcãtoºi vestiþi, cu pãcatemult mai mari decât nelegiuirile mãrunte ale unoroameni de treabã, nepocãiþi. Nu pãcatele, cinepãsarea! Dispreþul ºi respingerea „unei mântuiri

Se lanseazãîncheierea

115

aºa de mari”, cum spune ºi sfântul Pavel în Evrei2,3 (la pag. 1175). Judecata se va face doar cuprivire la un singur punct, punctul critic, esenþial.Anume. „Îl cunoºti pe Isus ºi - El pe tine”? Sau„nu vã cunoaºteþi”. Iar liste? O, da, vor fi ºi liste,liste lungi, de care Universul nu se va sãturaauzindu-le: acele liste ale tuturor ocaziilor dechemare duioasã, de milã ºi de apeluri fierbinþiale Duhului Sfânt la inima fiecãrui pãcãtos; apoiapeluri de-ale îngerilor ºi ale semenilor pocãiþi.

„Bine, Doamne, Doamne, dar am profeþit înNumele Tãu!” ascultaþi iarãºi rãspunsul: (Mat.7,23) „Nu vã cunosc”.

„Doamne, dar eu am jertfit ºi am lucrat pentrucauza Ta”. „Nu vã cunosc”. „Dar Doamne, amþinut ziua Ta cea sfântã, mi-am pãzit gura de totce era necurat, am zidit biserica Ta… Doamne,am fost fecioarã, una dintre cele zece” (Mat.25,12)

„Niciodatã nu v-am cunoscut!” va repetaecoul, spãrgând toate cãmãrile sufletului.Argumentul faptelor? Doar i-ar acuza! N-ar facedecât sã scoatã, teribil, la ivealã fatala noastrãamãgire: faptul cã speranþa lor, dumnezeul lor încare s-au încrezut, a fost propria lor persoanã(„Am fãcut..., am fãcut”), „eul” acesta mizerabil,ascuns sub înfãþiºarea cuvioasã a unei fecioare…

ªi va izbucni atunci un cor de bocete. Vor fiþipete ºi scrâºnirea dinþilor... Va fi mãrturia preatârzie a faptului cã planul de mântuire a fost, înfine, înþeles de toate fãpturile din Univers, chiarºi de cãtre cei pierduþi. ªi cã DA: Dumnezeu aredreptate.

S-a întâmplat în Anglia, la sfârºitul secoluluial XVII-lea, când þara trecea printr-o vreme deînviorare. Ultimul rege catolic, ultimul Stuart,a fost înlãturat. Þara se bucura de libertateaauzirii Cuvântului. Din când în când, pe strãzileînguste ale Londrei, lumea se îmbulzea sã ascultepe vreun predicator popular, dintre cei cu mare

116

îndrãznealã ºi plãcuþi la vorbã.Era aproape de miezul zilei, când litiera primei

doamne de la curte, Lady Anna, se strãduia sã-ºifacã loc prin mulþime. „Loc, loc!” strigau valeþii,împingând lumea cu coada lãncilor. „Ah”, ºoptiLady Anna, „vreun Vorbã-lungã ne þine calea.Sã vezi cât o sã mã întârzie…”

ªi, înainte de a mai putea face ceva, s-au vãzutîmpotmoliþi în gloatã. Pe un butoi înalt, în picioare,un bãrbat pleºuv, la 40 de ani, predica vioi. Faþalui reflecta bucurie ºi îndrãznealã. Perdeluþalitierei s-a tras discret, ºi chipul distins, foartefrumos, al doamnei de onoare apãru la ferestruicã.Londra o cunoºtea ºi o gelozea pentru frumuseþeaºi rafinamentul ei, þesând intrigi rãutãcioase înjurul numelui ei, de care nici ea nu era strãinã. La35 de ani, nu mai era chiar tânãr ºi, simþind cãpierde teren, încerca sã apuce din viaþã cât maimult. Tare n-ar fi vrut sã o vadã gurile astearele.

„Loc, loc! Hei, daþi-vã ’napoi”, striga cãpitanulescortei. Mulþimea se întoarse cãtre ceata denobili, iscodind curioasã prin litierã. „E LadyAnna. E Lady Anna”, trecut o rumoare prin totnorodul.

Ochii pãtrunzãtori ai predicatorului zãrirãchipul femeii. Întinse mâna spre litierã ºi tunãdeasupra gloatei, cu glasul sãu baritonat.„Doam’lor ºi dom’lor, atenþiune! Vã invit la ceamai mare licitaþie, la o licitaþie fãrã pereche. Amde gând s-o ofer pe aceastã dulce ºi frumoasãdoamnã, celui care oferã mai mult…”. Stupoareacuprinse toatã mulþimea înlemnitã. Intrigaþi saucurioºi, toþi aºteptau rezolvarea.

„Cine oferã? Cine Oferã?” O…, iatã; vãd treipretendenþi cu renume. Primul? Da, este Lumea.Spune, Lume, cât oferi pentru nobila doamnã?„Aur, renume ºi slavã”. Puþin, nu-i deajuns. Aurule rece, nu umple sufletul, iar slava ta trece ca unvis, la deºteptare…. Îmi pare rãu, dar nu þi-o dau.

117

Ea face mult mai mult decât oferi tu!Iatã-l pe al doilea client: „Vã cunosc, sire,

sunteþi Prinþul întunericului. Hai, spune, domniata, Lucifer, cât oferi pentru cea mai aleasã dintredoamne? Cââât?” „faimã ºi glorie, împreunã cuplãcerile ameþitoare ale firii pãmânteºti”… laumbra pierzãrii? O, nu... Ce oferi tu, aprindesimþurile. Dar sufletul? Rãmâne nefericit ºibolnav, pe moarte. Nu pot , nu pot sã þi-o dau.Ia-þa banii falºi ºi du-te.

Dar, ce vãd eu??? Uite, mai aºteaptã cineva.E îmbrãcat simplu, în straie de rând, deºi e ÎnsuºiStãpânul Universului. Spune-Mi, Doamne!Spune, Isuse, cât preþuieºti Tu pe aceastã copilã?Ce dai Tu în schimb pentru sufletul ei? „Eu?Mi-am dat viaþa ºi sângele Meu, ca s-o rãscumpãr.ªi îi ofer, acum: harul Meu ºi apoi, viaþa veºnicã,alãturi de Mine, în ceruri…”. „O, Doamne, meriþis-o ai. Þi-o dau. Sã fie a Ta în vecii vecilor. Iaumartori cerul ºi pãmântul pentru statornicia acesteitranzacþii.

Apoi întorcându-se spre femeia tulburatã, îispuse cu adâncã trãire: „Alesã doamnã, nu uitaþiniciodatã cã aþi fost cumpãratã de Isus. Sunteþiproprietatea Lui pentru totdeauna. Vã implor,pentru rãnile Sale, rãmâneþi a Lui ºi nu-i trãdaþiîncrederea…”

În fine, mulþimea s-a risipit. Litiera a plecatºi ea, ducând-o pe frumoasa Lady Anna la palat.Curând, însã, de la ºopotelile din lumea bunã ºipânã la bârfele de pe podul Londrei, un singursubiect incita toate urechile: „Lady Anna,curtezana aceea rãpitoare, s-a predat lui IsusHristos, ºi duce, statornic, o viaþã sfântã ºi pioasã.”

Fraþilor, umbra judecãþii s-a oprit în dimineaþaasta peste noi. Salvat sau pierdut? ... Salvat înveºnicie, sau pierdut pe veci? Lângã cine vrei sãfii? Pe cine-L iei ca Domn? În Numele Lui celmilos, cunoaºte-L azi, pe Isus, ca un tâlhar cãit.

Apel general

118

El înseteazã sã te primeascã. Sã-þi zicã: „Dã-mimâna, ºi vino. Hai sã pornim pe cãrarea îngustã.Vreau sã fii cu Mine, în rai...”.

Dacã sunt inimi simþitoare, zdrobite dechemarea Celui rãstignit, le rog sã se ridice înpicioare. Pentru cã doresc sã înalþ o rugã specialãpentru copiii pribegi, care se întorc la El. Vã rog…Cerul vã aºteaptã. … Aici ºi acum…”

Apel specific

- Sfârºit -

119

120