oncologie markeri tumorali

Embed Size (px)

Citation preview

COLEGIUL DE TIINE "GRIGORE ANTIPA"

BRAOV

NVMNT POSTLICEAL

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Referat la oncologie

MARKERII TUMORALICUPRINS31DEFINIIE

42CARACTERISTICI

53ROLUL MARKERILOR TUMORALI

6Reguli practice de utilizare ale markerilor tumorali

74INDICAIILE MARKERILOR TUMORALI

75TIPURI DE MARKERI TUMORALI

7Principalele categorii de markeri tumorali

12ALTE DETERMINARI

12Tabel cu tipuri de marker tumorali

1 DEFINIIE Markerii tumorali (MT) sunt molecule asociate cu malignicitatea constituind posibili factori cheie n prognoza, diagnosticarea i tratamentul cancerului.

Markerii tumorali sunt substane, care pot fi produse de ctre tumor sau care apar ca rspuns al organismului fa de aceste antigene.

Sunt substane care pot fi detectate n cantiti mai mari dect normalul n snge, urin sau esuturile organismului la unele persoane cu anumite tipuri de cancer.

Markerii tumorali sunt produi fie de ctre tumor, fie de ctre organism, ca rspuns la prezena tumorii maligne sau n anumite afeciuni benigne necanceroase.

Termenul de marker tumoral descrie o varietate de molecule care ar putea diferi de normal n celulele maligne, n esuturi sau fluide la pacienii cu neoplazii.

Un marker tumoral este util clinic dac rezultaul su este util n a separa populaiile mari heterogene n grupuri mai mici, omogene cu rezultate mai precise i predictibile.

Dei se poate vorbi de o adevrat revouie a markerilor tumorali n ultimile decade, n ciuda progreselor impresionante n biologia tumoral, utilitatea clinic a markerilor este dezamgitoare .

Trebuie fcut distincia ntre rolul prognostic i predictiv.

Un marker prognostic este o caracteristic a pacientului sau un factor tumoral care previzioneaz evoluia independent de tratamentul admnistrat. Un marker predictiv este markerul clinic sau biologic care previzioneaz rezultatele unui tratament specific.

Prima recunoatere a unui marker tumoral a fost proteina Bence-Jones descoperit n 1847 prin precipitarea unei proteine n urina acidifiat adus la fierbere. Descoperirea hormonilor ca markeri tumorali dateaz din 1930 cnd Zondek a pus n eviden prezena gonadotrofinei corionice umane n urina unei femei cu coriocarcinom placentar.

n 1938 E. R. Gutman i A. B. Gutman au evideniat prezena unei fosfataze acide n esuturile umane, confirmnd supoziiile lui W. Kutscher i H. Wolberg ce identificaser deja din 1935 o excreie urinar crescut a fosfatazelor acide la pacienii cu cancere de prostat. Descoperirea alfa fetoproteinei ( AFP) i antigenului carcinoembrionic (ACE) n anii 1960 a condus la utilizarea markerilor tumorali pentru monitorizarea i introducerea termenului de markeri-oncoproteine deoarece aceti markeri sunt produi att de esutul fetal ct i de tumori.Termenul de markeri biologici a fost precizat de Herberman la Conferina NCI Advances in Cancer Management. O nou er n domeniul markerilor tumorali a aprut odat cu introducerea tehnicilor imunohistochimice n anii 1960. n anii 1970 dezvoltarea tehnicilor de immunoabsorbed assays ( ELIS) i descoperirea anticorpilor monoclonali a condus la creterea acurateii tehnicilor de msurare i descoperirea de noi markeri. Antigenele de suprafa celular au nceput a fi identificaicu ajutorul anticorpilor monoclonali precum antigenele carbohidrat precum CA125 i CA15-3 determinnd o cretere a sensibilitiiclinice comparativ cu antigenele oncoftale. Recent, studiile de oncogenez ce au identificat oncogenele i genele supresare de rumori ca i dezvoltarea tehnicilor molecualre precum tehnologia de recombinare ADN, reacia dee polimerizare n lan a polimerazei ( PCR) i secvenializarea automat au contribui la nelegerea utilizrii markerilor tumorali la nivel molecular. Noile metode de genomic ii proteomic precum microarray i matrix assisted laser desorption/ionisation- time- of flight ( MALDI-TOF) mass spectroscopy vor contribui nu numai la descoperirea de noi markeri dar i a noi metode de msurare a acestora.

Termenul de marker tumoral a fost utilizat pentru prima dat de Heberman n 1975 n cadrul conferenei NCI Advances in cancer management, care a definit caracterele markerului tumoral ideal:

aplicare facil: dozaj simplu, reproductibilitate, cost redus

detectibilitate: existena unei metode de dozaj care s permit evidenierea unei diferene cantitative semnificative ntre valorile subiecilor normali i ai celor cu neoplazii

sensibilitate: permite recunoaterea tuturor pacienilor cu neoplazii (exist un numr redus de fals negativi)

specificitate: permite excluderea cazurilor negative i indic localizarea primar (specificitate de organ)

existena unor corelaii cu masa de celule tumorale pentru a permite msurarea eficienei terapiei, monitorizarea bolii reziduale prin dozri repetate i detecia precoce a recidivei sau metastazrii.

2 CARACTERISTICICaracteristicile principale ale unui marker ideal sunt: s prezint o acuratee de 100% n diferenierea dintre celulele normale ale organismului i cele canceroase;

s posede capacitatea de a depista toate tumorile n stadiile microscopice;

s prezinte specificitate de organ;

s fie eliberat de ctre celulele maligne ntr-un mediu uor accesibil precum serul sau urina (fr s necesite o prelucrare laborioas);

s indice capacitatea de rspuns a pacientului la tratament;

din punct de vedere biologic, testul de depistare a markerului nu trebuie s dea nici un rezultat fals pozitiv i nici fals negativ, cu alte cuvinte s posede o valoare predictiv pozitiv i o valoare predictiv negativ egal cu 100%;

s aib valoare prognostic;

s aib un pre de cost accesibil.

3 ROLUL MARKERILOR TUMORALI

Succesul terapiei antitumorale depinde cel mai mult de precocitatea diagnosticului. Prin urmare, este necesar dezvoltarea unor metode fiabile i simple pentru a identifica tumorile n stadiile incipiente. Aceast necesitate reprezint fundamentul cercetrii markerilor tumorali biologici i msurarea acestora n fluidele organismului uman. Utilizarea markerilor n clinic are cteva aplicaii foarte importante:n diagnosticul precoce, screening diagnosticul neoplazei ( ex. CA125 n cancerull ovarian n postmenopauz, HCG n boala trofoblastic) supravegherea eficacitii terapeutice i monitorizarea clinic selectarea proceselor patologice cu risc nalt care produc markeri tumorali tisulari, n stadiile precoce prognosticul i predicia rspunsului la tratament ca inte terapeutice, studiul sistematic al markerilor tumorali a permis msurarea intelor terapeutice intratumorale, o nou abordare a farmacologiei clinice.

ROLUL MARKERILOR TUMORALI:

1. Valoare de screening. Pentru ca tratamentul este cu atat mai eficace, cu cat cancerul este depistat in stadii timpurii, s-a incercat utilizarea markerilor tumorali cu rol de semnalizatori ai unei stari patologice, determinarea lor facandu-se la un numar mare de persoane sanatoase sau la persoane cu risc crescut, in incercarea de a detecta o neoplazie intr-un stadiu cat mai timpuriu. Aceasta metodologie se inscrie in randul altor teste non-tumorale, cum ar fi mamografia pentru cancerul de san sau colonoscopia pentru cancerul colorectal.

2. Valoare diagnostica. Markerii tumorali, alaturi de alte date culese de catre clinician, cum ar fi localizarea tumorii, anumite manifestari, anumite teste de laborator alterate, pot uneori sa ajute la diagnosticul anumitor tipuri de cancer, aratand daca tumora este benigna sau maligna.

3. Valoare prognostica. Markerii tumorali pot fi uneori folositi (alaturi de alte investigatii) ca markeri de prognostic, in aprecierea evolutiei unui cancer sau a raspunsului la tratament. Ei pot ajuta terapeutul in stadializarea bolii neoplazice si in elaborarea planului terapeutic adecvat persoanei si tipului de cancer studiat.

S-a constatat ca niveluri crescute ale markerilor tumorali determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate. Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a tumorii sau prezenta metastazelor.

4. Rol in monitorizarea terapeutica. Nivelul markerilor tumorali poate ajuta la monitorizarea tratamentului, in sensul ca un nivel scazut al valorii markerilor tumorali poate semnifica un tratament eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient, deci o extindere a tumorii. Acest rol al markerilor tumorali nu trebuie absolutizat, ci el trebuie interpretat si coroborat cu alte date clinice si paraclinice.

5. Valoare predictiva. Markerii tumorali, care se asociaza cu anumite tipuri de celule tumorale, cum ar fi receptorii hormonali si HER-2/neu, pot sa indice faptul ca un anume tip de cancer va raspunde mai bine la un anumit tip de tratament.

6. Indice de supraveghere. Dupa terminarea schemelor terapeutice, pacientii pot primi in continuare ingrijiri medicale sau pot fi supravegheati cu scopul detectarii precoce a recidivelor. Markerii tumorali pot aduce informatii in legatura cu posibilitatea recidivei tumorale sau metastazarea, daca valorile acestora prezinta o crestere semnificativa (3, 12).Reguli practice de utilizare ale markerilor tumorali

Un marker trebuie analizat i evaluat n funcie de interesul pe care l prezint din punct de vedere clinic:

- diagnostic, deci eficiena depinde de sensibilitate i specificitate;

- depistare, sensibilitatea trebuie sa fie semnificativ la o mas mic de celule tumorale, ntr-un stadiu preclinic sau cnd tratamentul curativ este nc posibil;

- prognostic: necesit existena unei bune corelaii ntre valoarea marker-ului i perioada de supravieuire a pacienilor;

- supraveghere i detectarea recidivelor, deci valoarea markerului trebuie s se coreleze cu evoluia tumorii: dozrile repetate s fie utile n detecia precoce a recidivelor i metastazelor.

4 INDICAIILE MARKERILOR TUMORALI

Indicaiile utilizrii markerilor tumorali sunt:

detecia precoce a tumorilor maligne, n grupurile cu risc crescut pacienii cu istoric de afeciune malign n familie sau pacienii simptomatici cu probabilitate mare de afeciune malign; n acest caz, urmtoarele teste screening sunt recomandate: AFP la pacieni cu ciroza hepatic, AFP i HCG dac se suspecteaz tumori ale celulelor germinale, PSA la pacienii >50 ani cu adenom de prostat, calcitonina daca este suspectat neoplasm medular tiroidian sau dac exista istoric familial; utilizare n dignosticul primar diagnosticul primar al afeciunii maligne este rareori stabilit prin determinarea markerilor tumorali, n schimb determinarea markerilor tumorali anterior primului tratament al afeciunii este util pentru c: servete ca baseline pentru monitorizarea postterapeutic a neoplaziei, unii markeri permit predicia prognosticului, scderea concentraiei markerilor dup ncheierea tratamentului permite o estimare preliminar a esutului tumoral rezidual versus eradicarea tumorii; utilizare in scop prognostic n general, concentraia foarte nalt preterapeutic a markerilor tumorali (baseline) tinde s se asocieze cu stadii avansate ale neoplaziei i n consecina cu prognostic prost;monitorizarea tratamentului scderea postoperatorie a concentraiei markerilor tumorali (crescui preoperator) este un indicator important prognostic; lipsa/scderea prea mic a concentraiei sugereaz rezecie tumoral incomplet sau prezena de tumori multiple cu implicaii corespunztoare terapeutice i prognostice;detecia precoce a recurenei tumorale dup rezecia tumorii, determinarea markerilor tumorali este o form important, neinvaziv de monitorizare; n funcie de viteza de cretere, o cretere recurent n concentraia markerilor tumorali, urmnd normalizrii postoperatorii, este nalt indicativ pentru progresia tumorii.

Markerii tumorali nu sunt potrivii pentru screeningul pacienilor asimptomatici, pentru ca au o prea mic specificitate tumoral i de organ, de asemenea o valoare predictiv pozitiv prea scazut a testelor.5 TIPURI DE MARKERI TUMORALIPrincipalele categorii de markeri tumorali sunt:

1. CEA (ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR - CARCINOGENIC EMBRYONIC ANTIGEN)

Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod normal (in mici cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu cancer sau cu anumite afectiuni benigne.

CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in monitorizarea cancerului colorectal, in special cand se pune problema metastazarii acestuia. CEA poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive a acestuia.

CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi: melanomul, limfomul, cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, tiroidian, renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezica urinara si de col uterin (2, 4, 8, 10, 11).

Valori mari ale CEA se pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase, pancreatita, afectiuni hepatice. De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea valorilor CEA peste normal.

2. AFP (ALPHA-FETOPROTEINA)

AFP este un antigen oncofetal, care este util in monitorizarea pacientilor cu cancer testicular nonseminomatos (in diagnosticul si stadializarea acestuia) si in cancerul primar hepatocelular (in momentul unei astfel de suspiciuni). El poate fi util si in monitorizarea tratamentului aplicat.

Pentru cancerul testicular non-seminomatos, AFP se foloseste impreuna cu -HCG.

AFP poate prezenta valori crescute si in metastaze hepatice secundare altor cancere primare. Valori fara semnificatie maligna pot fi gasite si in cazul unor anomalii congenitale, amniocenteza, hepatite si ciroze (3, 12).

3. b-HCG (BETA-HUMAN CHORIONIC GONADOTROPHIN)

HCG este produs in mod normal de placenta in timpul sarcinii, fiind folosit uneori ca test de sarcina, deoarece valorile HCG cresc devreme in timpul primului trimestru.

b-HCG este folosit ca marker tumoral pentru afectiunile trofoblastice gestationale (mola hidatiforma si coriocarcinomul) si tumori cu celule germinale de ovar sau testicul. Ca si in cazul AFP, este deosebit de utila determinarea preterapeutica a nivelului bHCG. Utilizarea majora in practica medicala a acestui marker este reprezentata de monitorizarea raspunsului terapeutic a pacientilor cu tumori testiculare (3, 12). In aceasta situatie, determinarea in paralel a AFP si b-HCG ar trebui sa se faca lunar timp de 2 ani.

Valori mari ale b-HCG se pot intalni si in alte cancere (cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, cancerul renal si cerebral), dar si in afectiuni benigne (afectiuni osoase, ulcer duodenal, ciroza, sarcina).

Opioidele (marijuana) pot determina cresterea valorilor HCG.

4. PSA (ANTIGEN PROSTATIC SPECIFIC - PROSTATE SPECIFIC ANTIGEN) TOTAL SI LIBER (FREE PSA)

PSA este un antigen produs atat de celulele unei prostate normale, cat si patologice.

Niveluri crescute ale PSA pot fi gasite in sangele barbatilor cu afectiuni prostatice benigne (prostatite si hiperplazii prostatice benigne - BPH) sau maligne. In conditiile in care clinicianul nu poate face distinctia intre o afectiune prostatica benigna (foarte frecventa la varstnici) si cancerul prostatic, un nivel crescut al PSA poate indica faptul ca sunt necesare alte teste pentru explorarea prostatei in scop diagnostic (3, 12).

Valorile PSA sunt utile in managementul cancerului de prostata. El poate fi folosit cu valoare diagnostica, alaturi de Free PSA si raportul Free PSA/Total PSA. De asemenea, este util in detectarea metastazelor sau persistenta bolii dupa tratament (persistenta unor valori crescute postterapeutic sau cresterea valorilor PSA postterapeutic poate indica recidiva sau boala reziduala).

Utilizarea PSA cu rol de marker de screening pentru detectarea cancerului de prostata (la barbati fara simptome clinice) este incerta. Se recomanda ca screening pentru cancerul de prostata tuseul rectal si determinarea PSA efectuate in mod repetat, la anumite intervale de timp, la barbati cu varste intre 55-74 ani.

In acelasi scop, se indreapta si eforturile cercetatorilor de a creste acuratetea tehnicilor de detectare a PSA, ceea ce ar permite clinicienilor efectuarea distinctiei intre BPH si cancerul de prostata, evitand astfel alte investigatii sau manopere, incusiv biopsia.

5. FOSFATAZA ACIDA PROSTATICA (PAP)

Fosfataza acida prostatica se gaseste in mod normal doar in mici cantitati in sange, dar poate fi gasita la valori mari la unii pacienti cu cancer de prostata, mai ales daca cancerul se afla intr-un stadiu avansat cu metastaze.

PAP poate fi gasita la valori ridicate si in afectiuni benigne ale prostatei, dar si in alte afectiuni (osteoporoza, ciroza hepatica, embolism pulmonar, hiperparatiroidism, boala Gaucher, boala Paget), ca si in alte cancere (cancerul testicular, leucemii, limfoame non-Hodgkiniene).

6. CA125 (CANCER ANTIGEN 125)

CA125 este produs de catre o varietate de celule, dar in mod particular de catre celulele canceroase ovariene. CA125 este folosit, in principal, in managementul tratamentului cancerului de ovar. Detectarea dupa chimioterapie, la femei cu cancer ovarian, a unor niveluri scazute ale CA125 indica faptul ca tumora raspunde la tratament. Cresterea valorilor CA125, in timpul sau dupa tratament, poate indica o lipsa de raspuns la tratament sau raspuns partial (boala reziduala). CA125 poate fi folosit si pentru monitorizarea femeilor cu cancer ovarian tratate in vederea depistarii unei recidive.

Niveluri crescute ale CA125 s-au depistat si in alte stari canceroase (cancer de corp uterin, cancer de col uterin, cancer pancreatic, cancer hepatic, de colon, cancer pulmonar, cancer de san, cancer de tract digestiv)(1, 7).

Valori mari ale CA125 pot fi gasite si in unele afectiuni benigne (endometrioza, chist ovariaan, afectiuni inflamatorii pelvine, peritonite, pancreatite, afectiuni inflamatorii ale pleurei, pericardului si peritoneului). Menstruatia si sarcina pot determina si ele cresterea valorilor CA125 .

7. CA15-3 (CANCER ANTIGEN 15-3)

Tehnicile folosite pentru masurarea acestui marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cu celulele canceroase mamare. CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san, valori foarte mari ale acestuia semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu metastatic.

CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori mari postterapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la tratament, deci o extindere a bolii (4, 15).

Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).

Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3.

8. CA27-29 (CANCER ANTIGEN 27-29)

In mod similar cu CA15-3, CA27-29 se gaseste in sange cel mai frecvent la paciente cu cancer de san (4, 5). El este folosit, in asociere cu alte metode (cum ar fi mamografia sau determinarea valorii altor markeri tumorali) pentru monitorizarea postterapeutica a pacientelor cu cancer de san stadiile II si III (valori crescute ale CA27-29 semnaland recidiva sau boala reziduala).

Valori crescute ale CA27-29 pot fi semnalate si in alte neoplazii (cancer de colon, cancer gastric, cancer pancreatic, cancer renal, cancer pulmonar, cancer hepatic, cancer uterin), dar si in unele afectiuni benigne (sarcina-primul trimestru, endometrioza, chist ovarian, afectiuni benigne ale sanului, rinichiului, ficatului).

9. CA19-9 (CARBOHYDRAT ANTIGEN 19-9)

CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in stadii avansate (2, 7, 8).

CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal).

Unele afectiuni benigne (ciroza hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte afectiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia cu valori crescute ale CA19-9.

10. CA50 sI CA242 (CARBOHYDRATE ANTIGEN 50; CARBOHYDRATE ANTIGEN 242)

CA50 si CA242 sunt markeri tumorali, care se folosesc pentru diagnosticul cancerului colorectal. Specificitatea lor creste in cazul pacientilor cu cancer colorectal cu metastaze, in timp ce pentru diagnostic precoce specificitatea lor este scazuta (2, 6, 15).

CA242 se poate folosi si pentru diagnosticul cancerului pulmonar, cu o specificitate diferita in functie de tipul histologic (mai mare pentru adenocarcinom si mai mica pentru cancerul pulmonar cu celule scuamoase si cancerul pulmonar cu celule scuamoase mici). In diferentierea acestor tipuri histologice CA242 trebuie sa se asocieze cu determinarea NSA (cu cea mai mare senzitivitate pentru cancerul pulmonar cu celule mici scuamoase SCLC) sau cu determinarea CEA.

11. CA72-4 (TAG-72)

CA72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in perioada preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate fi un indicator de predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali (CEA, TPA).

Valori semnificative ale markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu metastaze ganglionare sau cu invazia seroaselor (7, 8, 10, 14).

El poate sa apara la valori crescute si in unele afectiuni benigne (endometrioza).

12. CYFRA21-1

Este markerul tumoral cu un indice de susceptibilitate deosebit de mare pentru cancerul pulmonar, in special pentru cancerul pulmonar altul decat cel cu celule mici (NSCLC). Poate avea un nivel ridicat si in alte afectiuni neoplazice (cancerul de vezica urinara, cancerul laringian, formatiuni pulmonare de origine necunoscuta) (1, 9, 11, 13).

13. NSE (NEURON SPECIFIC ENOLASE)

NSE a fost detectat la pacienti cu neuroblastom si cancer pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC), dar si la pacienti cu tumora Wilms, melanom, cancer de tiroida, rinichi, testicul si pancreas (3, 12).

NSE se foloseste mai ales pentru monitorizarea tratamentului si evolutiei cancerului pulmonar cu celule mici, a neuroblastomului, a cancerului tiroidian medular.

14. SCC (SQUAMOS CELL CARCINOMA ASSOCIATED ANTIGEN)

SCC este un marker tumoral obtinut din celulele canceroase ale tesutului uman scuamos al cavitatii uterine (11). El este folosit ca marker tumoral principal pentru cancerul de col sau corp uterin cu celule scuamoase, atat pentru diagnostic, cat si pentru monitorizareaa raspunsului terapeutic.

15. b2-M (BETA 2-MICROGLOBULINA)

Este o proteina care se gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod particular in concentratii crescute pe suprafata limfocitelor.

b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative (mielom multiplu, limfom cu celule B, leucemia limfatica cronica) (3, 12).

Valori crescute ale b2-M se pot gasi si in alte cancere (cancerul gastro-intestinal, cancerul pulmonar, cancerul de san, cancerul de col uterin), dar si in alte afectiuni (limfadenopatia AIDS, boala Crohns, artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, transplant renal).

16. LDH (LACTATE DEHYDROGENASE)

LDH este o proteina care se gaseste in organism in concentratii crescute in diverse stari patologice maligne (cancerul de testicul, sarcomul Ewing, limfoame non-Hodgkiniene, leucemii) sau benigne (cardiace, anemie, hipotiroidism, afectiuni pulmonare sau hepatice). LDH nu poate fi folosita pentru a diagnostica un anumit tip de cancer.

ALTE DETERMINARIAlaturi de acesti markeri tumorali, trebuie remarcat faptul, ca pot fi folosite si alte determinari, cum ar fi: determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia), studiul unor receptori hormonali pentru estrogeni si progesteron, detectarea supraproductiei de proteina si/sau amplificarea genei HER-2/neu (c-erbB-2), cercetarea unor gene supresor (p53), a unor oncogene (ras), detectarea nivelului unor enzime (cathepsin-D), masurarea cantitatii de acid sialic (LASA-Lipid Associated Sialic Acid) in sange.

Tabel cu tipuri de marker tumorali

Markerul tumoral

Tipuri de cancer in care creste

Cand mai este crescut in afara de cancerUtilitatea determinarii

Produs recoltat

AFP (alfafetoproteina)Ficat, ovar , testicolSarcina-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange

B2M (Beta-2 microglobulina)Mielom multiplu, limfoameBoala Crohn, hepatita; se foloseste si pentru dg insuficiente renaleDeterminarea prognosticuluiSange

CA 15-3San, plaman ovarTumori necanceroase de san-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange

CA 19-9 Pancreas, colon, rect, cai biliarePancreatita, boli inflamatorii intestinale-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange

CA-125 (Cancer antigen 125)OvarEndometrioza, tumori benigne-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange

CalcitoninaCarcinomul medular de tiroidaTiroidita, anemie pernicioasa-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange

CEA (Carcino-embryonic antigen)Colon, rect, plaman, san, tiroida, pancreas, ficat, col uterin, vezicula biliaraHepatita, cord pulmonar cronic, colita, pancreatita, la fumatori-Diagnostic-Urmarirea recidiveiSange

Cromogranina A (CgA)Tumori neuroendocrine carcinoid, neuroblastom-Diagnostic-Urmarirea tratamentuluiSange

Estrogenii SanCancere hormono dependente-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiTesut

HGC (Human chorionic gonadotropin)Cancer testicular, boala trofoblasticaSarcina, insuficienta testiculara-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange. urina

Her-2/neu San-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiTesut

Imunoglobuline monoclonaleMielom multiplu, macroglobulinemia Waldenstrom-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange, urina

Receptorii progesteroniciSanCrescut in cancerele hormonodependente-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiTesut

PSA (Prostate specific antigen), total si liber)ProstataAdenom benigne de prostata, prostatita, creste cu varsta-Diagnostic-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiSange

TireoglobulinaTiroidaSe foloseste dupa scaoterea tiroideiRecidivaSange

BTA (antigenul tumoral vezical)Vezica urinara-Diagnostic-Urmarirea recidiveiUrina

CA 72-4 OvarNu este mai bun decat CA 125-DiagnosticSange

Des-gama-carboxi prothrombina (DCP)Carcinom hepatocelular-Evaluarea riscului de cancer-Evolutia sub tratament-Aparitia recidiveiSange

EGFR (Her-1)Tumori solide (cancel pulmonar non-celule mici, cancer faringian, colon, pancreas, san)-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiTesut

NSE (Enolaza specifica neuronala) Neuroblastomcancer pulmonar cu celule miciTratmentSange

NMP22Vezica urinara-Urmarirea tratamentului-Urmarirea recidiveiUrina

PSMA(Prostate-specific membrane antigen)ProstataDiagnosticSange

PAP (Fosfataza acida prostatica) Metastazele in cancerul de prostata, mielom, cancer pulmopnarProstatitaDiagnosticSange

S-100Melanom metastazantDiagnosticSange

SMRP (Soluble Mesothelin-Related Peptides)MezoteliomProgresia boliiRecidivaSange

TA-90Melanom metastaticDiagnosticSange

SCC (carcinom scumamos)Plaman, col uterin, esofagDiagnosticSange

CYFRA (fragmentul 19 sau 21-1 al citocheratinei)Plaman, faringeDiagnosticSange, lichid pleural

BIBLIOGRAFIE

1. Morton K Swartz: Cancer Markers in Cancer: Principles & Practice of Oncology, Seventh Edition. Edited by Vincent T. DeVita, Jr., MD, Samuel Hellman, MD, Steven A. Rosenberg, MD, PhD, J. B.Lippincott Company Philadelphia 1993, pp 532-5392. Beard DB, Haskell CM: Carcinoembryonic antigen in breast cancer. Clin Rev Am J Med 1986;80:241-2453. Colomer R, Ruibal A, Salvador I: Circulating tumor marker levels in advanced breast carcinoma correlate with the extent of metastatic disease. Cancer 1989;64:1674-1681.

4. Dnistrian AM, Schwartz MK, Greenberg EJ et al: CA15-3 and carcinoembryonic antigen in the clinical evaluation of breast cancer. Clin Chim Acta 1991;200:81-94

5. Gold P, Freedman SO: Demonstration of tumor specific antigen in human colonic carcinoma by immunologic tolerance and absorbtion techniques. J Exp Med 1965;127:439-462

6. www.cdt-babes.ro/articole/markeri_tumorali_generalitati.php7.www.clinicaoncologieseverin.ro/markeri-tumorali-in-urmarirea-pacientilor-cu cancer.html

8. www.synevo.ro/profil-oncologie-markeri-tumorali/

20133