116
ONUȚ, Gh., Profesia de sociolog, Editura Universității „Transilvania”, Brașov, 2008, p. 55-107 Partea I Ce sînt și la ce se pricep sociologii Prima parte a acestei monografii este destinată clienților potențiali ai prestațiilor sociologice, deci celor cărora le-ar fi de folos să afle ce se pricep sociologii să facă și dacă merită să-și cumpere așa ceva. Scopul acestei prime părți este să vă facă cunoscut un produs nou, o categorie distinctă de prestații profesionale – prestațiile sociologice, și să vă pună la dispoziție un fel de manual de utilizare a sociologilor – profesioniștii care furnizează aceste prestații. Capitolul 1 Prestațiile sociologice. Referat managerial Cronologic vorbind prestațiile profesionale la care se pricep sociologii nu sînt deloc ceva nou. Dar ele sînt atît de puțin și de prost cunoscute încît ar fi de-a dreptul imprudent să le tratăm altfel decît ca produse inedite. Desigur, este vina noastră că în mai bine de osută de ani de la apariția primilor sociologi 1

ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

ONUȚ, Gh., Profesia de sociolog, Editura Universității „Transilvania”, Brașov, 2008, p. 55-107

Partea I

Ce sînt și la ce se pricep sociologii

Prima parte a acestei monografii este destinată clienților potențiali ai prestațiilor sociologice, deci celor cărora le-ar fi de folos să afle ce se pricep sociologii să facă şi dacă merită să-şi cumpere aşa ceva.

Scopul acestei prime părți este să vă facă cunoscut un produs nou, o categorie distinctă de prestaţii profesionale – prestaţiile sociologice, și să vă pună la dispoziție un fel de manual de utilizare a sociologilor – profesioniștii care furnizează aceste prestații.

Capitolul 1

Prestațiile sociologice. Referat managerial

Cronologic vorbind prestaţiile profesionale la care se pricep sociologii nu sînt deloc ceva nou. Dar ele sînt atît de puţin și de prost cunoscute încît ar fi de-a dreptul imprudent să le tratăm altfel decît ca produse inedite.

Desigur, este vina noastră că în mai bine de osută de ani de la apariţia primilor sociologi profesionişti nu prea am reuşit să lămurim lumea la ce ne pricepem, cu atît mai puţin să o facem să vorbească în mod inteligent despre noi. Atenţie însă, consecinţele acestei cunoaşteri deficitare le consumăm împreună cu Dumneavoastră.

Ne aflăm într-un fel de cerc vicios: pe de o parte sociologii nu au suficiente succese și resurse pentru a-şi informa cît şi cum trebuie clienţii potenţiali despre tipul lor de prestaţie profesională; pe de cealaltă parte, din cauza deficitului de informare, prestaţiile sociologice le apar clienţilor potenţiali ca scumpe şi cu o rentabilitate nebuloasă. Și asta în cazurile, foarte rare, în care le apar în vreun fel. Dacă eu nu am tejghea, e oarecum inevitabil ca Dumneavoastră să nu știți ce aș avea de pus pe tejghea.

Dar, ca în toate situaţiile în care cererea, somnolentă fiind, este totuşi reală şi în creştere, acest cerc se sparge de la sine. Toate pieţele de prestaţii

1

Page 2: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

profesionale mai sofisticate trec prin acest tip de emergenţă, în care străpungerile sînt iniţiate prin cerere, şi anume de clienţii cel mai bine informaţi.

Profesia de sociolog este o platformă foarte versatilă, poate cea mai versatilă dintre profesiile lumii noastre, comparabilă cumva cu profesia de inginer din vremea începuturilor ei, cînd, forţînd un pic lucrurile, am putea considera că exista un singur fel de inginer pentru toate treburile care cereau ingenium. Cu profesia de sociolog putem realiza cu succes o întreagă diversitate de joburi, de cariere, de prestaţii profesionale.

Dar conţinutul oricărei prestaţii sociologice şi esenţa competenţei profesionale de sociolog constau în schimbarea oamenilor şi a celor ce ţin de oameni. Sociologii se pricep la schimbare. Aşa cum medicul se pricepe să vindece, sociologul se pricepe să schimbe.

Sociologii îţi schimbă ceea ce consideri că ai nevoie să fie schimbat.

Cu mențiunea că schimbare înseamnă şi menţinere. Nimic nu stă pe loc de la sine. Cînd vrei să menţii ceva să nu o ia pe o direcţie care nu-ţi convine, se cheamă că avem de făcut o schimbare. Menţinerea se realizează ca modalitate a schimbării.

Sociologii se pricep să schimbe entităţi social-umane, adică:- persoane şi categorii de persoane;- publicuri;- grupuri umane;- organizaţii (firme, instituţii, organizaţii politice, organizaţii

cetăţeneşti, organizaţii profesionale);- comunităţi;- societăţi;- naţiuni şi agregate supra-naţionale.

La oricare dintre aceste entităţi social-umane, ştim să schimbăm (sau să menţinem):

- comportamentele. Exemple tipice:- comportamentele de muncă;- comportamentele de cumpărare şi orice alt tip de comportament achizitiv;- comportamentele de consum, inclusiv comportamentele de consum mass-media;- comportamentele de vot şi alte comportamente ţinînd de domeniul politic şi, în general, al gestiunii puterii, inclusiv comportamentele cetăţeneşti;- colaborarea (cooperarea);- concurenţa (competiţia);

2

Page 3: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

- conflictul;- ceea ce generează și orientează comportamentele, şi anume

- contexte ale vieţii de zi cu zi;- conversații;- percepţii;- emoţii;- motivaţii;- aspiraţii;- atitudini;- stiluri de viaţă;- valori şi credinţe, moduri de gîndire, filosofii de viaţă;- culturi, inclusiv culturile organizaţionale;

- tendinţele evolutive, procesele. Putem amorsa procese, le putem accelera sau încetini, le putem opri, le putem schimba direcţia, le putem modifica profunzimea.

Ideile despre schimbare ca resursă generală a succesului s-au schimbat ele însele în ultima vreme, şi încă destul de radical. Dacă pînă acum cinsprezece-douăzeci de ani toată lumea bună considera că succesul este definit de capacitatea de adaptare la schimbările care survin, acum succesul este definit de capacitatea de a genera schimbări. O persoană de succes, o organizaţie de succes, o comunitate locală de succes sau o naţiune de succes nu este suficient să fie dotată doar cu capacitate de adaptare. Adaptare la schimbarea generată de cine? Adaptarea constituie soluţia doar pentru succese second-hand. A ignora că succesul înseamnă capacitate de a genera schimbare echivalează cu a te pune de bună voie la dispoziţia succesului sau a eşecului altcuiva.

O persoană de adevărat succes, un conducător de adevărat succes, o firmă de adevărat succes, o instituție de adevărat succes, un partid politic de adevărat succes, un sindicat de adevărat succes, o organizație civică sau o fundație de adevărat succes, o comunitate locală de adevărat succes, ca și o naţiune de adevărat succes este o entitate capabilă să genereze schimbare, atît propria sa schimbare cît şi a mediului său de viaţă.

Nu numai sociologii se pricep să facă schimbări de entităţi social-umane, deci nu numai noi sîntem îndreptăţiţi să practicăm activităţi profesionale de schimbare a entităţilor social-umane. Dar oricare profesionist în schimbare poate fi de acord că sociologul vine cu abordarea cea mai complexă, atît în sens cognitiv şi practic, cît şi în sens etic.

Abordarea sociologică a unei schimbări, oricare ar fi ea, este o abordare integrală. Specialitatea sociologului nu constă în privitul dintr-un anumit unghi.

3

Page 4: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Indiferent cît de precis delimitată, de neimportantă şi de uşor de făcut ar putea părea o schimbare, sociologul o va aborda întotdeauna din perspectiva întregului din care ea face parte.

Iar în prestaţiile multi-profesionale, care cer echipe de practicieni de profesii diferite, sociologul este par excellence integratorul.

Deşi susţin că sociologul este profesia cea mai potrivită în realizarea cu succes a prestaţiilor de schimbat entităţi social-umane, declar în mod răspicat că nu pretind niciun fel de gard în jurul acestor prestaţii, astfel încît realizarea lor ca servicii profesionale să fie rezervată sociologilor. Faptul că îmi susţin profesia nu este o declaraţie cu intenţii jurisdicţionale, ci o invitaţie la competiţie.

Mai mult, ceea ce am de propus este devoluţia1. Vă invit să ne mobilizăm cu toţii, furnizori şi cumpărători, împotriva tuturor gardurilor jurisdicţionale, astfel încît accesul pe piaţa prestaţiilor profesionale să fie reglementat la cel mai de jos nivel cu putinţă, simplu, uşor şi numai acolo unde este necesar la modul absolut şi imperativ.

Gardul jurisdicţional în materie de profesii și prestații profesionale înseamnă, fără discuție, Statul în curtea noastră, a prestatorilor. Înseamnă însă, exact în aceeași măsură, și Statul în curtea voastră, a clienților prestaţiilor profesionale. Avem motive să iubim atît de mult Statul?

Cînd te descurci pe cont propriu şi cînd apelezi la un profesionist – iată punctul de la care începe orice prestaţie profesională. Sau nu începe.

Chiar şi cînd e vorba despre propria noastră sănătate trecem prin acest punct. Dacă nu e ceva evident grav, încercăm mai întîi o vindecare pe cont propriu – cu un ceai, cu o aspirină, cu ce avem prin casă. Ne poate împiedica cineva să facem aşa?

Esenţialul este că ştim că la vindecare se pricep medicii, respectiv cum să ajungem la (cel mai potrivit) medic în cazul în care am decis să nu ne-o facem cu mîna noastră.

Sînt o mulţime de schimbări pe care ţi le poţi concepe şi realiza pe cont propriu. Ba de multe ori nici măcar nu sesizezi că ar fi cazul de o schimbare.

Esenţialul este că ştim că există sociologi şi că ei se pricep în mod profesional la schimbări.

1 În limba română cuvîntul „devoluție” este unul de dicţionar, cu un sens foarte specializat, juridic, provenit din franceză, de altfel cît se poate de prăfuit (ceva cu o obsolescentă prioritate la moştenire a fetelor din prima căsătorie faţă de băieţii din a doua). Deoarece are o utilizare foarte interesantă şi din ce în ce mai importantă şi mai extinsă pe sensul actualizat de limba engleză, propun să-l preluăm şi noi pe acesta. Şi anume pe ideea de dereglementare, de reducere a complexităţii şi încărcării ierarhice. De exemplu, descent through a series of changes; transfer of business from Parliament to subsidiary bodies. OSTLER, G., The Little Oxford Dictionary of Current English, Clarendon Press, Oxford, f. a., p. 145.

4

Page 5: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Prestaţiile sociologice sînt operaţii pe entităţi umane, adică pe ce este mai complex dintre toate cele aflate sub soarele lui Dumnezeu şi care implică responsabilitatea cea mai înaltă. Din aceste motive, e bine să ştiţi că:

o orice prestaţie sociologică este un unicat, un proces care traversează situaţii profesionale complicate, saturate de incertitudine, instabilitate şi conflicte de valori. De fapt, aflați de la un sociolog că, oricît ar fi de contrariant, toate prestaţiile profesionale sînt procese unicat, complicate, saturate de incertitudine, instabilitate şi conflicte de valori. Nu se întîmplă prea des să vedem aşa deoarece în mod obișnuit privim din perspectiva unor idei foarte pompoase despre profesionalism și a raţionalităţii tehnice1. Diferenţa este că sociologii ştiu că prestaţiile lor sînt aşa, că nu pretind invers şi că sînt formaţi să le asigure calitatea și predictibilitatea în chiar aceste condiții;

o orice prestaţie sociologică este o practică înalt reflexivă. E adevărat, toţi profesioniştii sînt practicieni reflexivi (reflective practitioners) şi toate prestaţiile profesionale sînt practici reflexive (reflective practices), în sensul că gîndeşti în timp ce acționezi şi acționezi pe baza a ce gîndeşti (reflect-in-action). Dar, dincolo de această gîndire-în-acţiune, prestaţiile sociologice, alături de alte cîteva prestaţii profesionale mai complexe, cum sînt de exemplu cele de arhitect, profesor sau dirijor, necesită o gestiune reflexivă multietajată, teoretică şi metateoretică. Gestiune pe care Donald Schön (1930 – 1997) o descrie astfel

Clearly, it is one thing to be able to reflect-in-action and quite another to be able to reflect on our reflection in action so as to produce a good verbal description of it, and it still another thing to be able to reflect on the resulting description.2

Sociologul are de gestionat gîndirea-în-acţiune şi gîndirile despre acţiune ale tuturor actorilor implicaţi într-o prestaţie sociologică, în mod special ale Dumneavoastră ca beneficiar şi ale persoanelor ale căror comportamente urmează să fie schimbate ca efect al prestaţiei;

o orice prestaţie sociologică conţine o cercetare, iar cercetarea aceasta este condiţia fundamentală pentru realizarea cu succes a prestaţiei. E cumva ca la medic: nici măcar cînd se vede de la o poştă că eşti răcit medicul nu îţi pune diagnosticul şi nu îţi recomandă un tratament pînă nu face o „cercetare” –

1 Acestea fac parte dintre susţinerile cele mai puternice ale refondării conceptului de profesionalism întreprinse de Donald Schön la începutul anilor 1980. Vezi SCHÖN, D. A., The Reflective Practitioner – How Professionals Think in Action. Basic Books, New York, 1983, reprinted 1995, p. 40 – 49.2 „Evident, una e să fii capabil de gîndire-în-acţiune şi cu totul altceva să fii suficient de capabil să gîndeşti la gîndirea noastră în acţiune pentru a produce o descriere verbală adecvată (a acestei gîndiri despre gîndirea-în-acţiune), şi e cu totul şi cu totul altceva să fii capabil să gîndeşti la descrierea obţinută.” SCHÖN, D. A., Educating the Reflective Practitioner: How Professionals Think in Action , Jossey-Bass, San Francisco, 1987, p. 199.

5

Page 6: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

te ascultă cu stetoscopul, îţi ia temperatura, ţi se uită în gît, te întreabă dacă, de cînd şi cum tuşeşti etc. Cu atît mai mult cînd e vorba de probleme mai complicate – cu cît diagnosticul e mai dificil de pus, cu atît cercetarea („analizele”) este mai voluminoasă şi mai sofisticată. Diferenţa e că la sociologi şi la prestaţiile lor profesionale, unde nimic nu e palpabil, e întotdeauna mai complicat, iar cercetarea nu e aproape niciodată „cercetare”, ci e chiar cercetare-cercetare. Ba de multe ori este chiar Cercetare.

Ponderea foarte mare – după cum se poate înţelege, absolut necesară – a competenţei de cercetare a sociologilor în totalul competenței lor profesionale a născut o confuzie foarte răspîndită şi foarte tenace, de multe ori chiar printre sociologi. Și anume că sociologii se ocupă cu cercetarea. Într-adevăr, în materie de competenţă de cercetare ştiinţifică (şi de cunoaştere în general), ceea ce sociologii învaţă în ciclul de licenţă, ceilalţi absolvenţi de învăţămînt superior – de la fizician, la biolog, trecînd prin medic, jurist, economist sau inginer – nu învaţă decît, eventual şi numai dacă vor să se dedice unei cariere de cercetător, în masterate speciale și, cu precădere, în şcolile doctorale. De altfel, alături de gîndirea critică, competenţa de cercetare este una dintre mărcile cele mai caracteristice ale profesiei de sociolog.

Dar asta nu înseamnă că sociologii trebuie să se ocupe numai, nici măcar preponderent, cu cercetarea. Ideea că sociologii se ocupă numai cu cercetarea sau preponderent cu cercetarea este o confuzie care se cere eradicată. Sociologii se ocupă cu schimbarea, iar cercetarea este o parte a prestaţiilor lor profesionale. O parte intrinsecă, esenţială şi decisivă, dar totuşi numai o parte.

Se ocupă numai cu cercetarea cam tot atîţia sociologi cîţi sînt medicii, juriştii, inginerii sau economiştii care se ocupă numai cu cercetarea.

În acest context, se mai impune o clarificare. Datorită unor conjuncturi, sondajul de opinie este tipul de cercetare sociologică de departe cel mai larg cunoscut. De unde întîmplarea, nu tocmai rară, ca sondajul să fie marcatorul de identitate al sociologilor: sociologii sînt „ăia cu sondajele”.

În mod neîndoielnic sondajul de opinie face parte din trusa de scule de cercetare a sociologului. Dar el este în această trusă cam ce e la medic ascultatul cu stetoscopul.

Deşi sînt conștient că paragraful care urmează poate atrage riscuri comerciale şi alte supărări majore, pînă la urmă şi la urmă cineva tot trebuie să spună că prestaţiile sociologice nu sînt chiar pentru oricine.

o Prestaţiile sociologice nu se potrivesc cu managementul prezenteist. Managerii pentru care exercitarea conducerii nu înseamnă decît

6

Page 7: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

înnotatul la limita sufocării în belelele prezentului nu au ce face cu prestaţiile profesionale în general. Un conducător nedeliberat, care îşi ignoră capacitatea de anticipare şi planificare şi care nu calculează cu ţeluri şi paşi, nu are ce să dea de lucru nici sociologului, nici economistului, nici inginerului, nici marketerului și nici măcar etc.-ului, chiar atunci cînd ştie la ce sînt aceştia folositori.

Realizarea cu succes a unei prestaţii sociologice pretinde drept condiţie de fond o anumită complexitate epistemologică din partea clientului. Nu e vorba de a dormi cu Kant şi Rorty la căpătîi. E vorba de agerimea de a înţelege şi practica în regim de normalitate cîteva idei mai puţin obişnuite, nu chiar simple, dar altfel cît se poate de sănătoase. Cum sînt mai ales următoarele:

- există o lume înconjurătoare, realitatea, pe de o parte, și cunoașterea despre respectiva realitate, pe de cealaltă parte. Cunoștințele noastre despre lumea înconjurătoare sînt hărți despre realitate, nu realitatea. Hărțile noastre pot fi mai bune sau mai proaste. Atunci cînd ne certăm în legătură cu „realitatea”, ne certăm de fapt în legătură cu cît de bună este harta mea în comparație cu harta ta. Putem discuta despre hărți, ba chiar este foarte folositor să o facem. Însă numai cu condiția să acceptăm că fiecare dintre noi are o hartă și nimic altceva; în nici un caz nu are realitatea. Dacă cineva pretinde că deține realitatea și nu doar o hartă despre realitatea respectivă și nu își revine după somație, acel cineva e ori prost (și trebuie, normal, evitat) ori șmecher (și trebuie, normal, sterilizat);

- prestaţia sociologică ne implică pe amîndoi, prestator şi client, de o manieră subtilă, profundă şi inevitabilă, indiferent dacă noi sîntem sau nu conştienţi de asta. Este însă întotdeauna mai deștept, deci mai avantajos să fim conştienţi;

- în afară de noi, prestaţia sociologică mai implică pe cineva, şi anume persoanele ale căror comportamente fac obiectul schimbării. E important să nu ignorăm acest fapt şi, într-un fel sau altul, să calculăm cu el;

- pe parcursul prestaţiei voi traversa situaţii incerte – pe care va trebui să le definesc din mintea mea, situaţii pentru care nu există proceduri de lucru validate – deci va trebui să inventez. De fapt voi improviza prestaţia sau, mai exact, o voi crea. Dacă nu sînteți suficient de deschis/ă la minte ca să înţelegeți că orice prestaţie profesională este de fapt și în mod esenţial un unicat, adică o improvizaţie competentă şi responsabilă, va trebui să vă ascund asta (şi pot să o fac fără probleme, ca orice profesionist; și mai sînt și sociolog). Dar, odată cu onestitatea relaţiei dintre noi, am pierde ceva la fel de important pentru succesul consistent şi durabil al prestaţiei, şi anume mobilizarea propriei Dumneavoastră competenţe în materia concretă a prestaţiei, ca şi a creativităţii Dumneavoastră;

- pe parcursul prestaţiei vom avea nenumărate ocazii ca să ne certăm, inclusiv rău de tot, în trena unor diferenţe de valori cît se poate de reale, poate chiar a unor conflicte de valori. Ca exemplificare pentru contextul în care certurile acestea intervin, iau situaţia cea mai nevinovată, şi anume cea a stocului de cunoaştere de administrat la prestaţie. Pentru a-mi face bine treaba, fac

7

Page 8: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

faimoasa mea cercetare. În curtea Dumneavoastră, despre curtea Dumneavoastră. Or, în curtea Dumneavoastră şi despre curtea Dumneavoastră, Dumneavoastră înșivă aveți un stoc cunoaştere. (Nu mai vorbesc despre stocul de cunoaştere al subiecţilor schimbării pe care vrem să o efectuăm, care pot fi de pildă salariaţii/ subalternii Dumneavoastră.) Pe care stoc de cunoaştere îl vom administra la prestaţie? Al meu sau al Dumneavoastră? Problema nu e deloc atît de uşor de trecut cu vederea precum pare, inclusiv pentru că administrarea cunoştinţelor la o acţiune este o chestie de putere. De exemplu, este esenţial a cui definiţie a situaţiei (ce trebuie schimbat şi în ce sens) o vom utiliza. Dacă nu avem subtilitatea de a înţelege că ne aflăm într-un moment nu tocmai simplu, este foarte probabil, mai ales dacă sînt pe la începutul carierei, să mă comport suficient de neînţelept ca să ajungeți la concluzia că am venit să vă dau lecţii în curtea Dumneavoastră, despre munca Dumneavoastră, despre oamenii Dumneavoastră, despre viaţa Dumneavoastră. Situaţie în care ar fi de mare mirare să nu mă trimiteţi la plimbare, cu un picior mai mult sau mai puţin simbolic undeva.

Prestaţiile sociologice pot fi achiziţionate:

o în regim salarial, angajînd cu contract de muncă sociologul/ sociologii de care aveţi nevoie. Acest regim se potriveşte atunci cînd serviciile de schimbare (menţinere) de care aveţi nevoie necesită continuitate, în special cînd este vorba despre atingerea şi menţinerea anumitor standarde, cu referire predilectă la standardele de eficienţă şi de calitate. Ca salariaţi, sociologii pot fi utilizaţi în orice fel de configuraţie departamentală a muncii, ca orice absolvent de învăţămînt superior; atît în posturi de expert, cît şi în posturi de conducere, în funcţie de aptitudinile şi aspiraţiile fiecăruia/ fiecăreia;

o prin out-sourcing, cumpărîndu-le de la agenţii economici care furnizează astfel de prestaţii. Firmele de prestaţii sociologice generale sînt încă rarităţi şi este de aşteptat să rămînă aşa o perioadă destul de lungă. În schimb, avem în plină expansiune firme de prestaţii specializate (de exemplu în managementul resursei umane, producţia de televiziune, brokerajul de credite, brokerajul de asigurări, producţia de evenimente de PR (Public Relations Events), PR-ul de carieră, due diligence, dezvoltarea) ca şi firme de consiliere/ consultanţă. Este de menţionat că prestaţiile sociologice pot fi cumpărate de la o gamă de furnizori mai diversă decît pentru celelalte prestaţii profesionale. Astfel, pe lîngă societăţi comerciale, avem pe această piaţă furnizori organizaţii neguvernamentale, ca şi unităţi din învăţămîntul superior. Un tip foarte interesant de furnizor de prestaţii sociologice este the free-lance, despre care e de aşteptat să taie o felie din ce în ce mai consistentă din piaţa acestor prestaţii, mai ales adunaţi în reţele şi mai ales pe pieţele regionale.

8

Page 9: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Cele două tipuri de achiziţie, respectiv cel salarial şi cel prin out-sourcing, funcţionează foarte bine în regim complementar. Se va întîmpla din ce în ce mai des ca sociologul salariat să-şi orienteze angajatorul în achiziţiile de pe piaţa prestaţiilor sociologice.

Există două feluri de sociologi, sociologii de serai, adică cei/ cele din învăţămîntul superior şi din institutele de cercetare, şi sociologii practicieni1. Şi unii şi alţii se pricep la schimbat entităţi social-umane, aşa cum la vindecat oameni se pricep atît medicii-medici, cît şi medicii cadre didactice din facultăţile de medicină. Dar atunci cînd vorbim despre prestaţii sociologice, vorbim despre sociologii practicieni, care formează de altfel 95 – 98% din corpul profesional al sociologilor. Ei sînt sociologii-sociologi, despre ei/ ele vorbim aici.

Indiferent dacă sînt sociologi de serai sau sociologi practicieni, indiferent de jobul pe care îl au acum şi aici, de cariera pe care au ales-o şi de prestaţiile profesionale în care sînt angajaţi, sociologii sînt chemaţi prin însăşi natura profesiei lor la exercitarea responsabilităţilor de intelectual public.

Misiunea generală a sociologului ca intelectual public este să critice iluziile sociale2, să apere şi să întărească raţionalitatea discursului public3.

Mai specific, în zilele noastre este vorba despre angajamentul oricărui sociolog, ca de altfel al titularilor oricărei profesii intelectuale, în lupta pentru oprirea primului, să nădăjduim că şi ultimului, război global. Şi anume războiul împotriva inteligenţei4.

Intervenţiile sociologului în spaţiul public nu ar trebui să vină în contradicţie cu prestaţiile sale profesionale; dimpotrivă, ele ar trebui să se potenţeze reciproc. Instalarea acestui raport de potenţare reciprocă nu se produce însă în mod automat, ci este rezultatul unui acord etic consistent și evolutiv dintre Dumneavoastră şi sociologul/ sociologii care lucrează pentru Dumneavoastră.

Capitolul 2

Prestațiile sociologice. Relații suplimentare

1 „Sociologi practicieni” – iată o expresie la fel de adecvată şi de inteligentă ca şi „medici practicieni”, „ingineri practicieni”, „contabili practicieni” sau „bucătari practicieni”. Din păcate, momentan nu ne putem debarasa de ea.2 Dictum Pierre Bourdieu (1930 – 2002). Preluat din articolul Sociologie et démocratie, „Tribune libre”, Zellige nr. 3, Genève, octobre 1996.3 Dictum Vilhelm Aubert (1922 – 1988). Apud KALLEBERG, R., The Most Important Task, în „Acta Sociologica”, vol. 43/ 2000, pp. 400 – 411.4 Generalizez faimosul Appel contre la guerre à l'intelligence, lansat de revista „Les Inrockuptibles” la 18 februarie 2004. Textul apelului poate fi găsit la www.lesinrocks.com/inrocks/galeries/appel/appel.html.

9

Page 10: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Acest capitol îl extinde pe primul şi se adresează ca şi aceasta clienţilor potenţiali ai prestaţiilor sociologice, în ideea că doresc să afle mai multe despre sociologi și prestațiile sociologice.

El este totodată prima mişcare din suita de caveat-uri cu care îmi propun să-i agresez pe sociologii înşişi, în primul rînd pe sociologii de serai universitar.

Reverența prioritară și, iată, repetată pe care o fac față de clienții noștri potențiali se întemeiază pe o predicție la care subscriu cît se poate de energic: de acum și pînă la orizontul viitorului cît de cît analizabil, succesul profesiei noastre nu va fi, ca pînă mai ieri, consecința succesului academic și, în general, intelectual al cîtorva nume mari, ci va fi direct proporțional cu succesele pe piața muncii și a prestațiilor profesionale ale mulțimilor anonime de sociologi practicieni și cu satisfacțiile lor profesionale.

Ca multe alte prestaţiile profesionale complexe, prestaţiile sociologice pot fi cumpărate nu numai integral ci şi pe secvenţe.

o Integral înseamnă prestaţia cap-coadă, de la concepţie, la rezultatele real-active, stabile şi garantate ale schimbării pe care aţi negociat-o şi cumpărat-o ca atare.

o Pe secvenţe înseamnă situaţiile în care părţi din prestaţie sînt negociate şi cumpărate ca prestaţii profesionale de sine stătătoare.

Situaţia cea mai vizibilă în această categorie este comerţul cu cercetări, în care clientul nu îşi cumpără decît cercetarea, urmînd ca părţile celelalte ale prestaţiei, din amonte – de exemplu definirea schimbării de făcut şi concepţia prestaţiei, sau din aval – de exemplu schimbarea/ schimbările dorite, să le realizeze el însuşi/ ea însăși sau alţi prestatori.

Situaţia cea mai frecventă în categoria pe secvenţe este comerţul cu consiliere/ consultanţă, în ideea că prin consiliere/ consultanţă înţelegem cercetarea, indiferent de natura şi de durata ei, şi recomandările de acţiune care decurg din cercetare. La consiliere/ consultanţă ar trebui trecute şi situaţiile în care cercetarea şi recomandările de acţiune sînt continuate cu asistarea clientului în aplicarea şi finalizarea cu rezultatele scontate a recomandărilor de acţiune.

o Dacă ne reprezentăm prestaţia de schimbare sub forma unui proces cu axa timpului de la stînga la dreapta, atunci vom avea negocierea şi conceperea prestaţiei la capătul din stînga, iar finalizarea prestaţiei în rezultate real-active şi stabile la capătul din dreapta. Ideea este să nu cumpăraţi niciodată prestaţii pe

10

Page 11: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

secvenţe dinspre dreapta spre stînga. De exemplu, nu e chiar cel mai înţelept lucru de pe lume să cumperi consultanţă fără cercetare.

Cred că sînteți de acord că nu se pune problema dacă aveţi sau nu aveţi nevoie de schimbări. Aveți. Problema se pune dacă schimbarea pe care aţi decis că vreţi să o faceţi o veţi face în regie proprie sau apelînd la serviciile unor profesionşti – prima dilemă. Iar dacă aţi decis că veţi apela la serviciile unor profesionişti, dacă o veţi face cu sociologi sau cu titulari ai altor competenţe profesionale – a doua dilemă.

o Prima dilemă este o problemă standard în sociologia profesiilor, şi anume că prestaţiile profesionale sînt posibile numai după „ruinarea” încrederii clientului că şi-ar putea rezolva el însuşi/ ea însăşi problema (care face obiectul prestaţiei). Cîtă vreme cred că îmi pot zugrăvi, amenaja şi decora singur casa, nu voi apela la serviciile unui inner architect, de exemplu. Pentru ca încrederea în propria mea capacitate să fie ruinată sau măcar şubrezită ar trebui:

- ori să trec prin trauma unei constatări indubitabile a propriei mele incompetenţe în materie, după ce am încercat şi mi-a ieşit prost;

- ori să-mi crească brusc gusturile, exigenţele, astfel încît să constat că nu mă pricep suficient de bine înainte de a mă apuca eu însumi/ însămi;

- ori să-mi dau seama că nu merită să mă apuc eu însumi/ însămi deoarece timpul meu face mai mult decît timpul profesionistului.

E de spus că variantele raţionale, în genul „mă duc din start la profesionist pentru că se pricepe mai bine”, nu sînt decît niște fantezii. De exemplu, atunci cînd sîntem bolnavi, dar nu avem ceva care să ne fi trîntit – cum ar fi o comoţie, un infarct, o fractură deschisă, o ceva păzească Dumnezeu –, în majoritatea zdrobitoare a cazurilor încercăm mai întîi ceva în regie proprie – ne sfătuim cu cineva apropiat (o nevastă/ un soţ, o mătuşă, o vecină, un prieten, un coleg, ne-medici cu toţii), luăm un ceai, o aspirină, punem o compresă etc. De altfel, toată lumea are prin casă o mică farmacie; deşi nu e la fel de vizibilă, este sigur că fiecare dintre noi are şi o mică medicină. Mergem la nenea doctoru’ abia şi numai după ce nu ne-a reuşit încercarea de a ne vindeca în regie proprie.

Păi dacă facem aşa cu propria noastră sănătate şi apropo de medic, una dintre cele mai larg cunoscute şi mai de încredere profesii, la ce să ne aşteptăm în legătură cu schimbarea, ceva ce de obicei nu doare, nu tuşeşte, nu se umflă, nu curge şi nici nu face febră? Şi, colac peste pupăză, în conexiune cu sociologia, o profesie practic necunoscută. De la înălţimea cunoaşterii şi încrederii de care se bucură profesia lor şi cu siguranţa pe care le-o dă faptul că mai devreme sau mai tîrziu tot la ei ajungem, medicii spun că nedusul la doctor şi automedicaţia subsecventă sînt chestii de incultură. Deşi poate că nu aş fi foarte departe de adevăr, nu pot totuşi să spun acelaşi lucru despre nedusul la profesionistul în schimbare şi realizarea schimbărilor în regie proprie. Pot în schimb să spun

11

Page 12: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

altceva, ceva ce poate accepta orice om cu cap. Şi anume că a-ţi da seama că ai nevoie de o schimbare şi a apela la profesionişti pentru realizarea ei sînt elemente de capital. Care, ca orice element de capital, produc avantaje comparative.

o A doua dilemă, şi anume dacă vă veţi face schimbarea de care aveţi nevoie cu sociologi sau cu titulari ai altor competenţe profesionale, poate fi tranşată pe o regulă simplă şi, concomitent, generală: cînd e vorba despre ceva cu oameni şi nu ştiţi la care profesionist să apelaţi – adică nu e ceva evident pentru economist, nici pentru jurist, nici pentru psiholog, nici pentru marketer, nici pentru medic –, cel mai probabil este că aveţi nevoie de sociolog.

o Apropo de această a doua dilemă, nu cred că soluţia potrivită este ca diversele tipuri de profesionişti care se ocupă cu schimbarea să se încaiere pe dinaintea Dumneavoastră, cumpărătorii de prestaţii profesionale, demonstrîndu-şi utilitatea cu mijloace exterioare pieţei prestaţiilor profesionale şi străine de competitivitate, cum ar fi diversele îngrădiri – interdicţii şi limitări – ale accesului pe piaţă. Dumneavoastră ar trebui să fiţi primii/ primele care să judecaţi că ar fi mai bine ca accesul furnizorilor pe piaţa schimbărilor de entităţi social-umane să rămînă neîngrădit, astfel încît oricare cumpărător să-şi poată alege el însuşi prestatorul, fără amestecul organizaţiilor profesionale sau al statului. Dacă veţi alege sociolog, psiholog, marketer, antropolog, medic, inginer de mine, preot, elf sau baş-buzuc – foarte bine, este alegerea Dumneavoastră, pe banii şi pe riscurile Dumneavoastră. De asemenea dacă va fi un debutant sau un profesionist cu renume; de asemenea dacă va fi firmă, free lance sau organizaţie neguvernamentală; de asemenea dacă îl veţi angaja cu contract de prestări servicii sau cu contract de muncă; de asemenea dacă îl veţi angaja pe bani mulţi sau pe bani puţini. Sigur, în absenţa reglementării administrative a accesului furnizorilor pe piaţă, oricare ar fi această piaţă, există riscul de a fi tras în piept de oareşce şarlatani. Acest risc trebuie însă pus în balanţă cu efectele proaste pe care le generează aproape patru secole de îngrădiri jurisdicţionale şi pretenţiile actuale de a extinde aceste garduri şi de a le ranforsa.

Indiferent cît de ascuţită ar putea fi competiţia între diverşii furnizori de prestaţii de schimbare a entităţilor social-umane, avem de lucrat cu toţii, împreună cu Dumneavoastră, cumpărătorii potenţiali, pe o agendă a cooperării, pentru extinderea şi sistematizarea pieţii acestor prestaţii prin devoluţie şi competitivitate, nu prin garduri mai multe, mai înalte şi mai dese.

Sociologia este profesia cu succesul predictibil cel mai consistent pentru realizarea prestaţiilor de schimbare a entităţilor social-umane. Aceasta deoarece în faţa exigenţelor cerute de aceste prestaţii profesia de sociolog se prezintă cu cîteva avantaje structurale, greu de contestat în mod serios chiar şi de către cei mai acerbi dintre competitorii noştri.

12

Page 13: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

o Cultura profesională. Spre deosebire de majoritatea celorlalte culturi profesionale, la limită de toate (cu excepţia culturii absolvenţilor de filosofie, dacă aceasta poate fi asimilată cu culturile profesionale), cultura sociologică este o cultură generală, relevantă dincolo de un domeniu profesional sau altul. Cu anumite variaţii, nu foarte mari, în primii ani de facultate, peste tot în lume, sociologii studiază: sociologie generală, economie generală, antropologie culturală sau filosofia culturii, psihologie şi/ sau psihologie socială, doctrine politice sau politologie, teoria statului şi a dreptului sau o altă disciplină juridică generală; plus marile teorii sociologice şi filosofice despre societate. Acest tip de cultură profesională le conferă sociologilor calităţile unei abordări adecvate a complexităţilor structurale şi etice. Vorbesc în special despre:

- autonomia intelectuală;- etica complexităţii;- gîndirea teoretică (conceptuală);- gîndirea critică;- capacitatea de a identifica o problemă înainte ca ea să devină evidentă

pentru toată lumea.Pot concede că orice absolvent de facultate este sau ar trebui să fie dotat

cu aceste abilităţi intelectuale generale. Cred însă că dacă sînt dotaţi, sînt dotaţi pentru felia lor; spre deosebire de sociologi, a căror competenţă intelectuală de fond acoperă domenii esenţiale pentru toţi oamenii. Aş îndrăzni chiar să susţin că sociologia ca ştiinţă, adică ceea ce pentru sociologi este nucleul culturii lor profesionale, ar putea fi în societatea contemporană ceea ce era filosofia în Atena lui Pericle.

o Prestaţiile sociologice ca practici reflexive multietajate. Pe parcursul unei prestaţii sociologice, expresiile şi termenii utilizaţi pentru a examina lucrurile sînt la rîndul lor examinate ca modalităţi de a gîndi lucrurile proprii persoanelor/ categoriilor de persoane implicate în prestaţie1.

În faţa complexităţii prestaţiilor de schimbare, sociologul vine cu tuşeul mental cel mai sofisticat şi mai responsabil.

o Competenţa de cercetare ştiinţifică. Nu există nici o altă facultate în care să se studieze atîta metodologie de cercetare cîtă se studiază pentru obţinerea licenţei în sociologie. La cele două semestre de „Metode şi tehnici de cercetare în sociologie” se adaugă cel puţin un semestru de statistică aplicată şi unul de practică de cercetare. Se mai întîmplă, şi nu foarte rar, ca aceste patru semestre să fie montate într-un modul întreg de cercetare, alături de unul sau mai multe cursuri de metodologie de cercetare calitativă, de unul de logică sau/ şi de unul de

1 Malcolm Parlettl, 1991: „The ways in which categories are used to examine „things” but are not themselves examined as ways of thinking”. („Modalităţile în care categoriile sînt folosite pentru a examina „lucruri”, dar nu sînt ele însele examinate ca modalităţi de gîndire.”) Apud PAKMAN, M., Thematic Foreword: Reflective Practices: The Legacy Of Donald Schön, în „Cibernetics & Human Knowing”, Vol.7, no. 2-3, 2000, pp. 5–8.

13

Page 14: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

epistemologie. Această hipertrofie a competenţei de cercetare nu are numai consecinţe favorabile. Între altele, licenţa în sociologie, foarte puternică la capitolul how-to-think, suferă de prea puţine discipline din gama how-to-do. Astfel, la absolvirea ciclului de licenţă, sociologii nu prea ştiu să facă schimbări-prefabricat, adică acele schimbări specializate, simple şi prompte care se tranzacţionează cel mai des pe piaţa prestaţiilor profesionale.

o Potenţialul natural de adecvare la solicitări profesionale diverse şi dinamice. În statutul Asociaţiei Americane de Sociologie (American Sociological Association – cea mai veche, cea mai mare şi probabil cea mai cunoscută dintre asociaţiile profesionale ale sociologilor) profesia de sociolog, adică licenţa în sociologie, este definită ca „bază valoroasă pentru abordarea unei diversităţi de cariere”1. Din perspectiva cumpărătorului de servicii de schimbare, versatilitatea potenţială a profesiei de sociolog se traduce în avantajul actualizărilor ad-hoc, prompte şi eficiente, pentru abordarea cu succes a schimbărilor emergente şi, în general, a schimbărilor de care aveţi nevoie aici şi acum, dar pentru care nu există facultăți (sau ale şcoli profesionale) şi nici nu puteţi aştepta pînă or să apară şi or să producă meseriaşii potriviţi.

De altfel, domeniul schimbărilor este prin definiţie fluid şi volatil, necesitînd mai degrabă o competenţă de adecvare dinamică decît una ancorată în tehnologiile consacrate ce formează conţinutul predilect al formărilor profesionale uzuale. Acolo unde alţii pun prefabricate, sociologul pune ceva conceput şi făcut în mod expres. De exemplu, conceperea şi punerea în funcţiune a unui sistem de evaluarea a performanţei în muncă (performance appraisal system). E o treabă de managementul resursei umane, domeniu la care sînt îndreptăţiţi alături de sociologi cel puţin absolvenţii de drept (majoritari în acest domeniu ocupaţional în SUA), de ştiinţe economice (în România, pînă în 1997, erau singurii care studiau în facultate o disciplină cu conţinut de RU, denumită „Managementul resursei umane”) şi de psihologie. Dintre aceşti îndreptăţiţi, singurul care vă poate face un sistem de evaluare pe măsurile Dumneavoastră este sociologul. Ceilalţi vă îmbracă cu haine de gata sau cu improvizații la ghici.

În realizarea cu succes a prestaţiei pe care mi-aţi comandat-o vom lucra împreună, cot la cot, eu prestatorul şi Dumneavoastră clientul. Nu e vorba despre vreo metaforă a bunei înţelegeri, nu e vorba să munciţi Dumneavoastră în locul meu, nu e vorba să mă derobez de răspunderea ce îmi revine. După cum nu e vorba despre ceva special, valabil numai în cazul prestaţiilor sociologice.

E ceva ce se petrece cu orice prestaţie profesională, chiar şi pentru cele mai simple. Ne facem pantalonii împreună cu croitorul. Nu croitorul, ci eu, clientul, decid că îmi trebuie pantaloni şi ce fel de pantaloni îmi trebuie – mai ginşi sau mai de stofă, mai grosuţi sau mai subţiri, mai verzi sau mai bleumarin, 1 www.asanet.org/student/career/homepage.

14

Page 15: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

mai cu manşetă sau mai fără, mai scumpi sau mai ieftini. Ne zugrăvim casa împreună cu zugravul; eu, clientul, decid că trebuie să zugrăvesc şi ce fel de zugrăveală îmi trebuie etc. Mai mult, în cazul unor prestaţii un picuţ mai complexe, au loc şi discuţii pe parcurs, din care rezultă succesiuni de modificări. Nu vedem că lucrăm alături de prestator pentru că de obicei nu e o chestie importantă pentru noi ca beneficiari sau e foarte enervant şi abandonăm (cum vrem să ne facă croitorul pantalonii şi cum ies ei de fapt, cum vrem să ni se zugrăvească şi cum ni se zugrăveşte de fapt). Sau ne uităm din perspectiva raţionalităţii tehnice, cea în care orice prestaţie sau practică profesională este o rezolvare de problemă – rutinieră, nu unicat, logică, clară, nedisputabilă.

Între foarte multe altele, o prestaţie profesională constă şi în definirea problemei. Cine defineşte (şi denumeşte) problema? Primul/ prima care o sesizează, care îi dă un nume potrivit cu constatarea că e o problemă (în sensul de „aşa nu mai merge, trebuie schimbat”) şi că trebuie chemat un meseriaş este chiar clientul.

Prestaţiile de schimbat entităţi social-umane pretind exigenţe foarte înalte, probabil cele mai înalte cu putinţă. În termeni de complexitate, e vorba despre intervenţii asupra entităţilor umane – cele mai complicate, mai diverse, mai puţin stabile în timp, cu determinismul cel mai diafan dintre obiectele de cunoaştere şi de intervenţie imaginabile. În termeni de responsabilitate, e vorba despre intervenţii asupra oamenilor, de obicei asupra multor oameni, şi mai e vorba despre intervenţii invazive, care produc consecinţe cel puţin importante asupra acelor oameni, dacă nu cumva şi profunde şi durabile. Pentru a face faţă acestor exigenţe, orice prestaţie de acest tip trebuie să se bazeze pe o cercetare, adică pe un stoc de cunoaştere pe care prestatorul îl produce în mod expres şi exclusiv pentru prestaţia respectivă, ca parte intrinsecă a prestaţiei.

Nu numai prestaţiile sociologice se bazează pe cercetare ca parte intrinsecă a prestaţiei şi garanţie esenţială a succesului acesteia. Orice profesionist care are de-a face cu un obiect complex şi care solicită o răspundere înaltă procedează la fel. Prestaţiile profesionale pot fi foarte diferite după gradul de complexitate şi ponderea cercetării în total prestaţie, începînd cu prestaţiile în care producerea stocului de cunoaştere necesar succesului nu este specificată ca atare deoarece stă în competenţa şi experienţa profesională pe care prestatorul le are deja. Şi prestaţiile de schimbare a entităţilor social-umane diferă între ele după gradul de complexitate al stocului de cunoaştere produs pentru asigurarea succesului prestaţiei, dar numai de la un anumit nivel în sus. Ca regulă generală, există o relaţie direct proporţională între complexitatea prestaţiei şi responsabilitatea cerută de aceasta, pe de o parte, şi gradul de complexitate al stocului de cunoaştere produs pentru asigurarea succesului prestaţiei, deci al cercetării, pe de alta.

15

Page 16: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Cele mai multe dintre disconforturile de utilizare a sociologilor, în orice caz cele mai enervante, sînt legate de componenta de cercetare a oricărei prestaţii sociologice.

o Va trebui să acceptaţi că o prestaţie sociologică fără cercetare este ceva primejdios. Nu ai voie să intervii asupra unor lucruri atît de complicate cum sînt entităţile social-umane şi atît de sensibile sub aspect etic fără să-ţi asiguri o cunoaştere a terenului potrivită cu complexitatea şi amploarea intervenţiei. În consecinţă, atunci cînd angajaţi un sociolog să vă facă o schimbare, fie ea şi foarte mică, alocaţi-i resursele necesare pentru partea de cercetare, inclusiv resursa de timp. Nu e deloc recomadandabil să faceți economii la resursele pentru cercetare, pentru că aceste economii vă pot costa usturător mai încolo. O prestaţie profesională de schimbare în care cercetarea este dimensionată la mai puţin de 15 – 20% din costuri ar trebui tratată cu neîncredere.

Cercetările necesare pentru succesul prestaţiilor de schimbare pot fi foarte variate, de la o documentare de două ore, pînă la marile anchete de teren de tipul sondajelor de opinie cu care îi recunoaştem de obicei (să sperăm că doar temporar) pe sociologi. Sociologii au la dispoziţie un arsenal de cîteva sute de tehnici şi procedee de cercetare. Grupate în patru metode, respectiv observaţia sociologică, experimentul, ancheta şi analiza de conţinut, aceste tehnici şi procedee continuă să se diversifice într-un proces de inovare foarte departe de a-şi fi epuizat combustibilul; și asta fără să punem la socoteală metodele, tehnicile şi procedeele de cercetare calitativă. Sociologii au competenţa, învață asta în ciclul de licență, de a alege de fiecare dată combinaţia de tehnici şi procedee cea mai adecvată la prestaţie şi, concomitent, cea mai avantajoasă sub aspectul eficacitate/ cost. Nu e treaba Dumneavoastră să vă băgaţi în bucătăria lor. Puteţi însă cere şi evalua argumentele care au prezidat alegerea cutărei metode, tehnici sau cocteil de metode/ tehnici de cercetare. Asta dacă sociologul pe care vreţi să-l angajaţi nu vi le prezintă din proprie iniţiativă, ca parte a ofertei (aşa cum e normal).

În ceea ce priveşte costul cercetării, e bine să facem un pas foarte decis în actualitatea care contează. Mai ales că, de foarte multe ori şi în foarte multe domenii, rezultatele cercetărilor sociologice parte constitutivă a prestaţiilor se compactează atît de mult încît din afară cu greu se mai vede mulţimea banilor băgaţi. De exemplu, brief-ul care (în Public Relations, Adverstising, campanii electorale) ajunge de la departamentul de cercetare la cel de creaţie are o jumătate de pagină, maximum-maximorum şi numai în situaţii speciale una întreagă; ceea ce înseamnă că ceva de ordinul a 20.000 de euro1 devine o juma de pagină. Dar fără jumătatea asta de pagină o campanie de juma de milion de euro sau mai mult se duce toată pe apa sîmbetei. Bineînţeles, asta nu e valabil pentru inspirați și alți norocoşi.

1 Sumă valabilă pentru România 2008. La vest de Timișoara, de exemplu, e (mult) mai mare.

16

Page 17: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

o Cercetarea sociologică este întotdeauna fundamentată teoretic. Date fiind antipatia instantanee şi sentimentul iremediabil de superioritate pe care le generează cuvîntul „teorie”, e nevoie să zăbovim un pic asupra acestei chestiuni. Trebuie să spun de la început că dacă ar fi după mine aş interzice utilizarea cuvîntului „teorie” de către persoanele care nu au absolvit un curs de calificare în epistemologie. Aceasta deoarece „teorie” trimite către lucruri incomparabil mai deştepte şi mai rafinate decît se poate înţelege din atît de populara prostie „teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. Dacă în această expresie prin teorie înţelegem vorbărie, chiar dacă nu obţinem cine ştie ce deşteptăciune, e OK: într-adevăr, vorbăria ca vorbărie, dar practica ne omoară. Dar dacă nu înţelegem vorbărie, atunci expresia este cretină la modul definitiv şi trebuie să renunţăm la ea la modul erase. „Nimic mai practic decît o bună teorie”, iată expresia pe care o propun ca înlocuitor inteligent şi folositor.

În general, pentru ca practica să ne iasă bine, fiecare dintre noi convoacă atîta minte/ pricepere/ înţelepciune cîtă poate. Sociologul poate mai mult deoarece el convoacă teoria, sediul privilegiat al cunoaşterii de înaltă calitate. De exemplu, oricine poate măsura din ochi, orice. Probabil că nimănui nu i-ar fi prea greu să evalueze care dintre cutare trei gagicuţe e mai mişto. Dar mai deşteaptă? Mai curăţică? Mai harnică? Mai ordonată? Mai corectă? Mai discretă? Mai potrivită pentru postul de secretară pe care l-am scos la concurs? Ca să vă poată fi cu adevărat de folos, sociologul trebuie să treacă de măsurarea din ochi (estimare), pe care o puteţi face foarte bine şi Dumneavoastră, şi să atingă standardele măsurării intrumentale. Or măsurarea instrumentală nu este posibilă în afara unei teorii ştiinţifice. După cum în afara unei teorii ştiinţifice nu sînt posibile nici explicațiile şi nici predicţiile.

o Unul dintre pilonii ideii (moderne) de profesionalism este pretenţia superiorităţii incontestabile a fondului de cunoaştere al profesionistului faţă de fondul de cunoaştere al oricui altcuiva implicat/ă în prestaţia profesională, deci inclusiv al clientului prestaţiei. Povestea din fundal este un pic mai veche, poate chiar ancestrală. Orice poziţionare superioară într-un raport de putere pare să fie întemeiată şi legitimată de ideea că există două nivele ale cunoaşterii, unul de zi cu zi şi pentru toată prostimea şi unul special, incomparabil mai performant, mai autentic, la care nu are acces fitecine. Tao în filosofia Chinei antice, dharma în cea a Indiei antice, methodos la vechii greci – avem cîteva milenii şi cîteva geografii în care această idee se tot reiterează. Modernitatea nu face excepţie şi aduce în poziţia de tao/ dharma/ methodos (toate însemnînd acelaşi lucru, şi anume cale, de fapt Calea) o invenţie pe care încă o respectăm fără fisură, şi anume metoda ştiinţifică, avîndu-i drept genitori pe Galileo Galilei (1564 – 1642), Rene Descartes (1596 – 1650) şi sir Isaac Newton (1642 – 1727). Metoda ştiinţifică este calea (Calea, you know) de a obţine cunoaşterea superioară prin respectarea următoarei tehnologii (succesiune de paşi): 1. întrebarea; 2. ipoteza; 3. evidența, i. e. colecția de probe constituită pentru judecarea ipotezei ca adevărată

17

Page 18: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

sau falsă; e vorba despre probe de un anume fel, și anume factuale, dotate cu proprietatea de obiectivitate; 4. confruntarea ipotezei cu evidenţa; 5. decizia cu privire la valoarea de adevăr a ipotezei şi admiterea sau respingerea acesteia.

Ca toţi profesioniştii, şi sociologii învaţă în facultăţile lor că sînt titularii unei cunoaşteri de principiu mai bună decît orice altă cunoaştere, că deţin o superioritate de tao, că fiind titularii unei reţete speciale de cunoaştere, metoda ştiinţifică, ei produc cunoaştere ştiinţifică, de principiu şi nediscutabil superioară oricărei alte modalităţi a cunoaşterii, inclusiv şi mai ales cunoaşterii comune. Se nasc de aici două şiruri de dezagremente, pe care ambele părţi, sociologii şi clienţii lor, au interesul de a le lua la cunoştinţă şi pune sub control.

Primul este aroganţa de principiu cu care sociologul, salariat sau prestator, vă dă, fără ca neapărat să vrea, lecţii despre curtea Dumneavoastră, în curtea Dumneavoastră. Ne pomenim astfel subminaţi încă din start. Norocul nostru este că sociologia ultimelor trei decenii a progresat suficient de mult pentru a obţine o poziţie de principiu mai subtilă şi mai inteligentă decît opoziţia cunoaştere ştiinţifică/ cunoaştere comună. Ştim că în fiecare acţiune de schimbare, inclusiv într-o prestaţie, sînt implicate mai multe stocuri de cunoaştere, şi anume stocul de cunoaştere al clientului care şi-a comandat schimbarea, stocul de cunoaştere al subiecţilor schimbării, adică al persoanelor care vor suporta schimbarea şi stocul de cunoaştere al sociologului care a fost angajat să conceapă, proiecteze şi eventual să administreze schimbarea. Ştim de asemenea că aceste stocuri de cunoaştere nu sînt nişte abstracţiuni plutind departe deasupra lumii, ci sînt ingrediente, şi anume ingrediente esenţiale ale schimbării, de care orice meseriaş cu un pic de minte trebuie să ţină seama. Mai ştim că aceste stocuri de cunoaştere sînt foarte asimetrice, atît ca informaţie, cunoştinţe, atitudine, valori, filosofie, cît mai ales ca incidenţă asupra schimbării. Sociologii mai de azi ştiu că administrarea cunoaşterii într-o acţiune, oricare ar fi ea, este o chestie de putere, deci o tranzacţie subtilă, nu o simplă punere la punct, la care toate părţile implicate într-o acţiune de schimbare se supun în mod raţional. Devine din ce mai clar că ideea cu superioritatea este, în cel mai bun caz, o prostioară răsuflată. Mai ales că avem o dexteritate organizatorică şi metateoretică incomparabil mai rafinată şi mai folositoare, şi anume dexteritatea de integrator de cunoaştere. Sociologii au competenţa de a integra într-o prestaţie de schimbare stocuri, surse şi tipuri de cunoaştere dintre cele mai diverse. Ca utilizatori de sociologi, pretindeţi-le să intre în rolul de integrator de cunoaştere, adică de a calcula schimbarea folosind toate trei sursele de cunoaştere despre ea, respectiv, pavtarenie mati ucenie:

- a lui, aşa cum rezultă din cercetare;- a Dumneavoastră, aşa cum rezultă din discuţiile, repetate!, despre ce

vreţi de la schimbarea respectivă şi cum vedeţi Dumneavoastră lucrurile;- a persoanelor în a căror viaţă va interveni schimbarea, dar nu în

calitatea lor de subiecţi ai unei cercetări ascunse, ci în calitatea lor de parteneri în realizarea cu succes a schimbării.

18

Page 19: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Al doilea şir de dezagremente vine din nepotrivirea fundamentală, paradigmatică a metodei ştiinţifice cu sociologia. Metoda ştiinţifică se potriveşte cu sociologia cam cum zicea Stalin că se potriveşte socialismul cu Polonia: ca şeaua pe vacă. În baza unei familiarizări fie şi minimale în metoda ştiinţifică, oricine poate constata că sociologia ca ştiinţă şi cercetările sociologice satisfac în mod aproximativ, de multe ori foarte aproximativ, standardele normale ale teoriilor ştiinţifice, respectiv ale metodei ştiinţifice, deci standardele cercetărilor ştiinţifice. O lungă perioadă s-a considerat că aceste minusuri sînt manifestările inerente ale infantilităţii sociologiei (şi a celorlalte ştiinţe social-umane) în comparaţie cu ştiinţele naturii. Născute cu o întîrziere de circa două secole, confruntate cu un obiect de cunoaştere incomparabil mai complicat, în plus zăpăcite de tot felul de inhalaţii ideologice – părea foarte rezonabil să acceptăm că ştiinţele sociale se află undeva în pubertate, hai adolescenţă, deci că mai au pînă să se maturizeze la nivelul fizicii, chimiei, biologiei. Şi că pînă atunci trebuie să le acceptăm defectele: sub o stînjeneală excusez de peu – noi, respectiv condescendentă – voi, consumatorii productelor noastre „ştiinţifice”. Astăzi putem vedea cu destulă claritate că nu prea e vorba despre vreo imaturitate ci, surprinzător, dar mult mai plauzibil, despre limitele de principiu ale metodei ştiinţifice şi despre caracterul ei „regional” şi istoric. Dacă aplicarea ei la domeniul social-uman a fost întotdeauna problematică, aceasta se datorează faptului că nu prea merge la obiecte complexe. Un argument foarte tare în favoarea acestei susţineri vine din semnele de oboseală pe care metoda ştiinţifică începe să le arate chiar în teritoriul pentru care a fost inventată, şi anume în sectoarele mai complicate de care au ajuns să se ocupe ştiinţele naturii, în special în astrofizică, în fizica nucleară şi în biologia genetică. Este foarte posibil să fim contemporani cu momentul în care, pe curba S a ciclului de viaţă al oricărui artefact, metoda ştiinţifică şi-a trăit traiul şi intră sub asimptota finalului.

o Cu toate acestea, metoda esenţială şi de bază rămîne şi pentru sociologii practicieni metoda ştiinţifică, din cel puţin următoarele motive:

- în termenii pieţii prestaţiilor profesionale, alta nu avem. Metoda ştiinţifică este una dintre instituţiile civilizaţiei moderne. Între altele, asta înseamnă că o împărtăşim cu toţii, de la principii, la detalii, atît noi prestatorii, cît şi dumneavoastră cumpărătorii. Chiar dacă am făcut şcoli profesionale foarte diferite, pe întreaga perioadă a şcolii obligatorii, deci la vîrste foarte fragede, am suportat inculcarea metodei ştiinţifice ca unica metodă a cunoaşterii de calitate, fără să ni se semnaleze cea mai mică îndoială în privinţa ei, darmite vreo alternativă;

- deşi claxonează că ar fi intrat în post-modernitate, societatea în care trăim prezintă în vederea rezolvării numai probleme abordabile în paradigma ştiinţifică. În sensul în care într-o casă construită după geometria lui Euclid nu poţi să faci reparaţii sau să pui mobilă într-o geometrie Lobacevski (dacă această analogie face oareşce sens). S-ar putea să ne aflăm într-o situaţie de

19

Page 20: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

inconmensurabilitate de felul celor notificate de filosoful american Hilary Putnam (1926 – ): dacă am întîlni o civilizaţie care diferă de a noastră prin faptul că admite torturarea copiilor, nu numai că nu am avea aceeaşi matematică, aceeaşi fizică, aceeaşi tehnologie, dar nu ne-am recunoaşte reciproc ca fiinţe raţionale.

o Oricum am lua-o, cercetarea ştiinţifică în sociologie (ca, de altfel, în toate ştiinţele social-umane) exhibă de fiecare dată cîte ceva ce oricare bacalaureat/ bacalaureată poate acuza drept deficit de ştiinţificitate. Dar cea mai proastă dintre poziţiile posibile în chestiunea deficitelor de ştiinţificitate ale cercetărilor sociologice este neîncrederea în aceste cercetări. Deşi nu este uşor nici de identificat, nici de menţinut, putem obţine o poziţie incomparabil mai sagace plasîndu-ne într-un perimetru marcat de următoarele jaloane consensuale:

- metoda ştiinţifică este o paradigmă ca toate paradigmele. Ne folosim de ea nu pentru că ar fi unica posibilă, ci pentru că în cultura noastră ea nu are încă un competitor la fel de practicabil și de succes;

- atunci cînd nu sînt erori triviale, deficitele de ştiinţificitate ale cercetărilor sociologice (şi, în general, ale ştiinţelor social-umane) sînt expresii ale limitelor metodei ştiinţifice și indicii despre aceste limite. Nu sînt consecinţe ale vreunui retard istoric, cu atît mai puţin de principiu, al ştiinţelor social-umane;

- deficitele de ştiinţificitate ale cercetărilor sociologice sînt practic sterile, în sensul că nu au consecinţe asupra prestaţiilor profesionale pe care cercetările respective le susţin. Aceasta deoarece sociologii folosesc în mod uzual proceduri de construcţie şi de control de un nivel metateoretic foarte ridicat, nivel pe care cercetările din ştiinţele naturale nu îl practică decît în mod excepţional. Astfel,- orice cercetare sociologică reia de la zero procesul de concepţie şi proiectare. În baza unei încadrări teoretice şi operaţionalizări de concepte distincte pentru fiecare cercetare, noi ne facem o configuraţie de măsurare – termeni, etaloane, instrumente – unicat, alta pentru fiecare cercetare;- cercetării sociologice îi este tipică situaţia de opţiune interteoretică. Ceea ce în fizică, chimie, biologie este aproape ininteligibil, în medicină abia sesizabil, iar în geometrie ar putea fi foarte clar dar este practic inutil, în sociologie este monedă curentă: cu ocazia fiecărei cercetări, sociologii au de ales în care teorie să o facă. Pentru fiecare obiect de măsurat avem cel puţin două teorii mutual ireductibile, iar prima treabă pe care o are de făcut sociologul atunci cînd proiectează o cercetare este să facă recensămîntul teoriilor care se referă la ce are el/ ea de măsurat şi apoi să decidă pe care să o folosească sau ce cocteil de teorii este convenabil. După aceea face operaţionalizarea în teoria/ teoriile respective, adică crează sistemul de măsurare a variabilelor pe care le are de măsurat. Abia acum sociologul poate trece la cercetarea ştiinţifică aşa cum o cunoaştem din ştiinţele naturii, respectiv măsurarea propriu-zisă a variabilelor (adunarea probelor factuale), constituirea evidenţei, confruntarea ipotezelor cu evidenţa, decizia cu privire la valoarea de adevăr a fiecărei ipoteze;

20

Page 21: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

- în ştiinţele naturii teoriile despre acelaşi obiect se succed de obicei prin eliminare: teoria nouă elimină teoria veche pentru că în mod evident e mai bună. De exemplu, teoria oxigenării a eliminat definitiv teoria flogisticului şi nici unui chimist nu i-ar trece astăzi prin cap să facă vreo cercetare în termenii teoriei flogisticului. O altă situaţie, mai rară decît eliminarea, dar la fel de clară este atunci cînd teoria nouă include teoria veche ca fiind valabilă numai pentru o porţiune restrînsă a obiectului ştiinţei respective; de exemplu, geometriile ne-euclidiene includ geometria lui Euclid ca geometrie „regională”. Situaţia în care două teorii despre acelaşi obiect rămîn angajate este în ştiinţele naturii ceva cu totul şi cu totul excepţional, nu ştiu să existe în acest moment mai mult de două-trei cazuri. În sociologie ca şi în celelalte ştiinţe social-umane aceasta este situaţia normală. Din motive şi în contexte care nu pot fi analizate aici, în sociologie toate teoriile rămîn angajate şi angajabile. De exemplu (pentru o înţelegere clară o să exagerez, dar să ştiţi că nu foarte mult), pot face foarte bine o cercetare despre profesionalizare în termenii teoriei lui Aristotel (384 – 322, î. d. Ch.) despre oeikeoprageia, în termenii teoriei lui Adam Smith (1723 – 1790) despre efficiency, sau în termenii unei dezvoltări făcute luna trecută în teoria jocurilor de distinsul meu coleg de catedră Ştefan Ungurean (1952 – ). Cum aleg sociologii teoria cea mai potrivită e o chestie care ţine atît de o cultură profesională foarte atipic importantă, şi ca structură şi ca amploare, cît şi de o competenţă epistemologică necesarmente consistentă;- rigorile deciziei interteoretice sînt dublate de prudenţele de paradigmă cu care sociologul trebuie să calculeze. Luînd „paradigmă” cu sensul introdus de Thomas Kuhn (1922 – 1996), prudenţele de paradigmă pe care trebuie să şi le ia sociologul înseamnă că trebuie să sesizeze care sînt valorile extracognitive – de exemplu, cele politice sau cele morale – pe care le slujeşte în mod implicit şi inevitabil luînd decizia interteoretică T1 sau T2 ... sau Tn şi să decidă dacă respectiva decizie este convenabilă sub aspectul valorilor extracognitive cu interesele şi valorile Dumneavoastră, clientul lui;- în competenţa profesională a sociologilor, procedurile de construcţie şi control de nivel metateoretic foarte ridicat nu sînt efectul unei instruiri locale, izolate sau circumstanţiale. Dimpotrivă, facultăţile de sociologie cultivă autoreflexivitatea, inclusiv autoreflexivitatea culturală, ca obiectiv formativ general.

Alături de disconforturile venite cu cercetarea, utilizînd sociologi s-ar mai putea să vă enerveze înclinaţia lor spre critică, aproape incredibil de promptă şi de omnidirecţională. Funcţia critică a sociologiei este unul dintre primele şi cele mai importante lucruri pe care le învaţă sociologii, încă din primul lor an de facultate. Ba cîteodată te poți gîndi dacă nu cumva la sociologie vin numai persoane cu o supradotare înnăscută la atitudinea critică.

Aşa cum ştim cu toţii, persoanele care critică, chiar şi în forma let’s make things better, nu sînt şi persoanele cele mai simpatice. Ai de fiecare dată

21

Page 22: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

impresia că te desconsideră, că nu pun preț pe munca ta/ realizările tale, că vor să te discrediteze în ochii tăi şi ai celor din jur. Iar cînd se pun şi pe schimbat e şi mai rău, deoarece asta tinde să ne distrugă confortul obişnuinţelor, obţinut adeseori cu eforturi serioase. Povestea ia contururi cu atît mai antipatice cu cît persoana critică este vizibil mai tînără, mai lipsită de experienţă şi cu cît îşi dă cu părerea în curtea ta şi despre ale tale.

A gestiona în mod judicios criticile este o chestie de (auto)educaţie cu adevărat superioară. E folositor de luat în calcul că:

- o prestaţie sociologică nu este chiar cel mai ieftin lucru din lume. A-ţi plăti o astfel de prestaţie pentru a afla cît de excelent le faci pe toate şi cum nu mai ai nimic de schimbat ar fi un pic cam ciudat. În orice caz, nu ar trebui repetat de prea multe ori;

- critica este începutul oricărei schimbări (ca şi al oricărei creaţii). Iar schimbarea (ca şi creaţia) este forma supremă a criticii;

- în lumea actuală, gîndirea critică este apreciată ca un nec plus ultra în materie de capacitate mentală.

Atunci cînd utilizaţi sociologi, conduita profitabilă este să-i încurajaţi în mod explicit şi sistematic într-o atitudine critică omnidirecţională şi acerbă. Să aveţi grija acestei încurajări cu atît mai mult în situaţia în care sociologii cu pricina vă sînt subalterni.

Dacă nu sînteţi pregătit/ă să vedeţi ce nu e bine, ce nu merge cum trebuie în curtea Dumneavoastră, înseamnă că nu a sosit încă momentul să vă cumpăraţi sociolog.

Capitolul 3

Sociologul stereotip în percepția publică

Faptul de a fi puţin cunoscută nu scuteşte profesia de sociolog de a fi cunoscută prost. Buna funcţionare şi dezvoltarea pieţei prestaţiilor sociologice sînt grevate de amprenta sociologului stereotip în percepţia publică. Din păcate, stereotipurile afectează, adeseori în mod sever, modul în care mulţi dintre sociologii înşişi îşi percep meseria şi se autopercep ca profesionişti. Nu ar fi deloc exclus să vă pomeniţi că oferiţi prestaţii şi cariere de succes sociologilor împotriva sociologilor.

22

Page 23: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Stereotipul „muncă de sociolog”. Este cel mai tenace şi mai răspîndit, inclusiv pentru că ilustrează un stereotip general despre profesii şi profesionalizare. Este stereotipul care spune că dacă e inginer, să facă muncă de inginer, dacă e medic, muncă de medic, dacă e economist, muncă de economist etc., respectiv dacă e sociolog, să facă muncă de sociolog. Este un stereotip pe care îl găsim şi în practicile instituţionale, de pildă în criteriul care evaluează universităţile în funcţie de ponderea absolvenţilor care lucrează „în domeniul specializării obţinute”.

o Poate părea ceva perfect rezonabil, mai ales dacă am putea asocia definiţii cît de cît operabile pentru „munca de ...”, respectiv pentru „domeniul specializării”. Din păcate, nu putem. „Muncă de ...” este o expresie referenţială numai pentru anumite profesii care se obţin în facultăţi, de exemplu cele cu caracter vocaţional, şi pentru profesiile care se formează în învăţămîntul profesional preuniversitar. Iar expresiilor de tipul „domeniul specializării obţinute” ar trebui de asemenea să le refuzăm calitatea de a se referi la ceva, pentru a le studia mai întîi ca modalităţi de a gîndi despre ceva. Voi reveni asupra acestor chestiuni generale despre profesie, profesionalizare în partea a III-a (în special în capitolele 12 și 13), unde prezint cîteva idei de sociologie a profesiilor mai din zilele noastre.

o Pentru succesul de carieră cu profesia de sociolog, ideea de „muncă de sociolog” este pur şi simplu periculoasă. Muncă de sociolog – nu există aşa ceva. Dacă ţinem cu tot dinadinsul la modul acesta de exprimare, putem eventual spune că există munci de sociolog. Şi anume de feluri atît de multe şi de diferite între ele încît în teoria obişnuită, actualmente dominantă despre profesii şi profesionalizare ar fi imposibil de recunoscut ca făcînd parte din aceeaşi categorie. Pentru exemplificare, voi lua o duzină de „munci” pentru care profesia de sociolog garantează, ceteris paribus, un succes predictibil mai mare decît alte profesii:

manager of strategic innovationbusiness etiquette advisor/ consultantcareer coachbroker de asigurărifacilitator de team-buildingpublic consultant and disclosure specialistrecruitment manageranalyst channel analysisofiţer de probaţiuneinternal audit expertdowntown manager

23

Page 24: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

account executive1.

Sînt de acord că pretenţia mea cu privire la succesul predictibil mai mare este discutabilă, poate chiar foarte discutabilă. Dar subiectul în discuţie nu este acesta, ci încrederea pe care o putem avea în expresiile terminologice de forma „muncă de...” şi „domeniul specializării”, respectiv în teoria de care aparţin. În acestă teorie, cele douăsprezece „munci” de mai sus nu au nimic în comun. Mai mult, în această teorie este imposibil de rezolvat o problemă care ar trebui să fie o problemă regulată pentru ea, şi anume alocarea fiecăreia dintre aceste „munci” pe „domeniul de specialitate” corespunzător.

Stereotipul sociolog = sociolog de serai. Deşi nimeni nu marchează în mod deliberat această restrîngere, cînd vine vorba despre sociologi avem automat în vedere un profesor dintr-o facultate de sociologie sau, mai rar, un cercetător dintr-o instituţie sau firmă de cercetări. Nu cunosc situaţii publice în care să fi fost prezent un sociolog practician, nici măcar unele în care să se fi făcut vorbire despre un sociolog practician, necum despre vreo prestaţie sociologică. Ba trebuie să adaug că am o cercetare explorativă din 2005 în care cei vreo patrusute de sociologi practicieni intervievaţi identifică in corpore drept sociolog de succes printre foştii lor colegi de facultate numai şi numai persoane cu trasee de sociolog de serai. Gloria acestui stereotip o fac şi întreţin chiar profesorii din facultăţile de sociologie, care la modul cel mai curios cu putinţă se percep sociologi numai pe ei şi pe colegii lor, nu şi pe sociologii practicieni, altfel foştii lor studenţi, mai exact majoritatea zdrobitoare, cam 98%, a foștilor lor studenți2.

o Acest stereotip ar putea fi o chestie de bucătărie internă, dar din păcate nu este deloc aşa. O componentă a stereotipului este lipsa de voce a sociologilor practicieni. Vocea sociologilor, atîta cîtă e, e monopolizată de sociologii de serai, deci de problemele, aspiraţiile, stilurile şi pandaliile lor. Faptul că profesia de sociolog nu este cunoscută, iar acolo unde este, e cunoscută dezavantajos, este în mare măsură efectul involuntar al acestei monopolizări involuntare. În atenţia publică, deci subiect al unei difuzări şi cunoaşteri mai lărguţe, se află sociologul de serai, şi anume în timp ce boncăluiește ca intelectual public. Este la mintea cocoşului că nu aceasta este prestaţia profesională de care aveţi nevoie în calitate de client de prestaţii sociologice. Asta dacă nu cumva 1 Acestea nu sînt extaze tehnico-raţionale de inginer ajuns înalt funcţionar în Ministerul Educaţiei sau la Comisia Europeană, ci job-uri reale, publicate ca anunţuri de recrutare în presa românească din ultimii cinci ani. (Faptul că aceste anunțuri sînt de obicei în limba engleză vorbeşte atît despre preferinţele angajatorilor, cît şi despre arealele culturale în care se nasc noile ocupaţii/ prestaţii profesionale şi felul în care aceste areale ne aculturează şi pe această cale.)2 Un exemplu recent este dialogul profesorilor universitari sociologi de serai Ioan Mihăilescu şi Zoltan Rostas. Poate comit o impietate faţă de memoria profesorului Mihăilescu, cel care mi-a dat primul meu zece „de specialitate” din facultate, şi, concomitent, un derapaj de la prietenia de frate mai mic pe care i-o port lui Zoli Rostas, dar pur şi simplu nu mă pot abţine să constat că pe parcursul a 392 de pagini pe care și le-au programat despre sociologie şi sociologi, cei doi interlocutori nu găsesc nici cel mai mic prilej de a se referi la vreun sociolog sau la vreo chestie de sociologie din afara seraiului academic. Vezi MIHĂILESCU, I., ROSTAS, Z., Dialog neterminat, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007.

24

Page 25: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

sînteţi primar de municipiu, preşedinte de consiliu judeţean, prim-ministru, preşedinte de ţară sau ceva comparabil, poziţii din care chiar aveţi nevoie să vă cumpăraţi prestaţii de intelectual public de foarte bun nivel. În mod obişnuit însă, chiar dacă eventual admiraţi prestaţia de intelectual public a cutărui sau cutărui sociolog, prestaţiile profesionale de care aveţi nevoie şi pe care le puteţi cumpăra de la sociolog sînt cu totul și cu totul altceva decît ceea ce vedem că fac sociologii la televizor.

o Să nu confundăm deci sociologii care se văd la televizor cu sociologii în general şi nici prestaţiile de intelectual public ale sociologilor cu prestaţiile de sociolog practician. Cînd vedem la televizor ingineri, medici sau economişti, îi vedem în roluri de intelectual public; pentru prestaţiile şi rezultatele normale în munca lor nu-i arată nimeni la televizor. Dar asta nu înseamnă că există cineva care să confunde ce vorbesc inginerii cînd apar la televizor cu ce fac inginerii în munca lor de zi cu zi.

Steoreotipul sociologia este o ştiinţă. La întrebarea ce este sociologia, se răspunde fără nici o ezitare că este o ştiinţă, și anume ştiinţa care se ocupă cu studierea societăţii. Ar fi multe de hăhăit chiar în legătură cu această definiţie, pentru că este o definiţie debilă per se şi subscriu cu amîndouă mîinile la ceea ce spune despre ea sociologul britanic David Lee, şi anume, invocînd-o pe Margaret Thatcher cu faimosul there is no such thing as society1, că nu are sens atît timp cît termenul „societate” e non-referenţial.

o Problema nu este însă dacă sociologia este sau nu este ştiinţă, este, şi nici cu definiţiile sociologiei ca ştiinţă, chiar şi atunci cînd sînt mai puţin reuşite. Problema este promptitudinea şi unanimitatea cu care la întrebarea ce este sociologia răspundem că este o ştiinţă, şi nu că este o profesie. E ca şi cum la întrebarea ce este medicina, de exemplu, o profesie cu a cărei utilitate publică sociologia se poate compara în mod legitim, am răspunde că este o ştiinţă. Iar despre medicina ca profesie şi practică profesională, ca şi despre „medicii practicieni”, adică cei care se ocupă cu prevenirea şi vindecarea bolilor, nu am şti nimic şi nici nu ne-ar păsa. Nu am şti nici măcar că există şi altfel de medici decît cei care „studiază bolile”, necum la ce sînt ei folositori, cît costă, unde şi cum poţi să-i găseşti etc.

o Faptul că atunci cînd vine vorba de sociologie, lumea se gîndeşte la o ştiinţă, nu la o profesie, este în termenii unei teorii sociologice din ce în ce mai răspîndite, inclusiv printre profani, o predicţie de autorealizare2. Pentru 1 „Nu există aşa ceva, societate.” Vezi LEE, D., J., Unreason and Uncertainity in the Practice of Sociology, în „The Raven”, 1981, pp. 17-30.2 Self-fulfilling prophecy – termenul central al acestei teorii, publicată prima dată în 1953. Autorul ei, Robert K. Merton (1910 – 2003), unul dintre marii sociologi ai secolului XX, pune astfel în circuit prima (şi momentan singura), „teoremă” din sociologie, şi anume „teorema lui Thomas”, care, în formularea autorului ei, William I. Thomas (1863 – 1947), sună astfel: „dacă oamenii definesc situaţiile ca reale, ele sînt

25

Page 26: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

exercitarea profesiei de sociolog şi pentru dezvoltarea profesională a sociologiei este o predicţie de autorealizare foarte pernicioasă. Mai ales cînd răspund „este o ştiinţă, şi anume ştiinţa care...” cei/ cele care au acte legale care să-i/ să le îndreptăţească la răspunsul „sociologia este o profesie, şi anume profesia mea”, în primul rînd absolvenţii de sociologie care nu au ajuns în seraiul academic. Este foarte neliniștitor să te gîndești că acești sociologi trebuie să gestioneze o premisă autoidentitară de felul „sînt sociolog, deci mă ocup cu studiul societății”.

Stereotipul sociologul mercenar. E vorba de un stereotip sectorial, ca să spunem aşa, care îi prinde pe sociologii care fac/ cînd fac prestaţii electorale. Dar nu ar fi de mirare să migreze şi în alte domenii în care interese concurente se tranzacţionează sub ochiul public.

În sectorul său de bază, lupta cu această percepţie şi cu consecinţele ei pare pierdută, atît timp cît înşişi spin doctor-ii americani, inventatorii şi tartorii acestui domeniu al prestaţiilor profesionale, preferă de o vreme să nu schimbe clientul, ci să rămînă de-a lungul a două, trei şi chiar mai multe cicluri electorale sub acelaşi drapel politic, unii cu democraţii, alţii cu republicanii. Pînă şi fund raiser-ii se încadrează în această tendinţă, deşi natura însăşi a competenţei lor ar trebui să-i facă semnificativ mai puţin dependenţi de aşteptările extraprofesionale ale clienţilor lor. Ar fi fost de preferat prestaţii mai puţin devotate, dar ce să-i faci dacă clientul prestaţiilor electorale se simte, world wide, mai bine dacă te poate percepe trup şi suflet, nu numai sabie și minte, alături. Sînt exigenţe de cumulare a încrederii ca oportunităţi de cumulare avantajoasă a experienţei care prezidează acest nou devotament.

Totuşi, dacă trebuie să vorbim de mercenari, poate că nu e rău să luăm în calcul un adevăr minuţios verificat şi generalizabil mult în afara pieţei prestaţiilor politico-electorale: mercenarul lucrează pentru tine cu maximum devotament nu pentru că te iubeşte pe tine, ci pentru că îşi iubeşte propriul drapel. Ca să aibă căutare, el trebuie să aibă grijă ca drapelul său să fie în permanenţă impecabil, deci ca fiecare dintre prestațiile sale să fie impecabilă. În loc să fie preocupat cum să te mai pupe undeva ca să-şi securizeze/ majoreze încasările, mercenarul este preocupat de cît de ascuţită îi este priceperea pe care o pune în slujba ta.

Ca sociolog îndelung păţit în materia aceasta, nu mă pot abţine să nu remarc un fapt altfel destul de evident, şi anume că infamarea sub eticheta de mercenar este o armă utilizată în campaniile electorale pentru a diminua forţa de joc a adversarului. Asta pe de o parte. Pe partea cealaltă, e de acceptat că prestaţiile electorale fiind mai bine plătite, e normal să incumbe riscuri mai multe şi mai mari. Deoarece nu există alte justificări pentru etichetarea ca mercenar, sociologul ar trebui să aibă grijă de un singur lucru, şi anume ca valoarea sa pe

reale în consecinţele lor”. Vezi MERTON, R. K., Social Theory and Social Structure, second edition, The Free Press, Glencoe, 1957, capitolul IV. Acest enunţ, pe care Merton l-a botezat „teorema lui Thomas”, apare prima dată în THOMAS, W. I., THOMAS, D. S., The Child in America: Behavior Problems and Programs, Knopf, New York, 1929, p. 571 – 572.

26

Page 27: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

piaţa prestaţiilor profesionale să-i asigure platforma de negociere a celui mai bun preţ cu putinţă. Dacă e să mă tratați drept mercenar, atunci voi fi un mercenar perfect. Deci scump.

o Cît despre gestiunea mai marilor sau mai micilor nu-uri etice mai generale, n-ar trebui să avem nevoie de mai mult decît de o singură regulă: ai grijă ca banii pe care îi cîştigi astăzi să nu-ţi mănînce banii pe care trebuie să-i cîştigi mîine.

Stereotipul exotismului. Pînă nu de mult, noi, sociologii formam, statistic în primul rînd, o ciudăţenie. Să cunoşti un sociolog era ceva la fel de rar şi de neobişnuit ca şi ideea de a te face sociolog. În toamna lui 1976, sociolog nou-nouţ, unul dintre cei circa 332 de sociologi fabricați pînă atunci în România, proaspăt repartizat/ angajat la Oficiul Forţei de Muncă din Braşov, mă recomandam la telefon, cu un accent viguros de mîndrie profesională pe penultimul cuvînt, „Gh. O., sociologul oficiului”; cînd reveneau, mulţi dintre cei care aveau treabă cu mine cereau „cu domnu’ Suciu-Ologu sau cam aşa ceva”.

Între timp, cel puţin în sens statistic, lucrurile s-au schimbat radical. Astfel,

- dacă în 1989 eram în România, mari şi laţi, cel mult 400 de sociologi, astăzi sîntem cel puţin 7.0001;

- cam toate universităţile cu pretenţii din România, sigur cele de top, au facultăţi/ secţii (acum se spune „programe de studii”) de sociologie. În 2007, se fabricau sociologi la universităţile „Petre Andrei” şi „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, „Babeş-Bolyai” din Cluj, la Universitatea din Oradea, Universitatea de Vest din Timişoara, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea din Craiova, Universitatea „Sapientia” din Miercurea Ciuc, „Transilvania” din Braşov, la Universitatea Bucureşti, la universităţile „Hyperion” şi „Spiru Haret” din Bucureşti, la Universitatea din Petroşani, la Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad şi la Institutul Naţional de Infomaţii2;

- „şarja” de sociologi fabricaţi în România în anul 2007 a fost cam de 650 de licenţiaţi, iar numărul de studenţi înscrişi în anul I de minimum 1.000 (diferenţa indică atît piederi de parcurs, cît şi creşterea în continuare a numărului de studenţi la sociologie). E de remarcat că în ultimii cinci ani, mai mult de jumătate, poate chiar două treimi dintre absolvenţii de sociologie din România şi-au făcut studiile pe banii lor.

1 Cu un sociolog la circa 3.000 de locuitori după mai puţin de două decenii de la reluarea fabricaţiei de sociologi, România pare să ofere un mediu foarte propice profesiei noastre.2 La ultimele trei nu e foarte clar dacă (mai) au absolvenţi pe a căror diplomă de licenţă scrie „sociolog”. Dar e sigur că studenţii lor îşi pot face tezele de licenţă pe teme de sociologie.

27

Page 28: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Pentru Occident1, situaţia este foarte bine ilustrată de evoluţia din Statele Unite, cu configuraţia de mai sus a numărului de absolvenţi de sociologie, pe cele trei nivele academice, respectiv licenţă, master şi doctorat în ultimele patru decenii (1966 – 2004) (sursa este specificată în banda de jos a figurii).

o După creşterea din anii 1960 şi culminaţia de la începutul anilor 1970, urmează aproape un deceniu şi jumătate de declin, declin care, mai sever în Europa Occidentală decît în SUA, i-a făcut pe unii să-i pună cruce sociologiei. După 1987-88 însă, interesul pentru sociologie revine, anii 2000 găsindu-ne în creştere, peste tot în lume.

Poate fi suprinzător, dar în fostele ţări socialiste curbele evolutive prezintă o configuraţie foarte asemănătoare. Sigur că România iese din şir, atît cu

desfiinţarea administrativă a facultăţilor de sociologie în anul 1977, cît şi cu creşterea explozivă a numărului de studenţi la sociologie (şi de absolvenţi, normal) de după 1989. Dar pe total fost lagăr socialist, ceea ce s-a petrecut ca evoluţie a numărului de absolvenţi de sociologie este, deşi din cauze totalmente diferite, cam acelaşi lucru cu ceea s-a petrecut în Occident.

Desigur, extrapolarea tendinţei generale de creştere de pînă acum pentru timpurile următoare este o operaţie riscantă. În registrul rezonabil nu există însă motive pentru care interesul societal pentru sociologie şi atracţia conexă a profesiei de sociolog pentru tineri şi părinţii lor să se contracte în viitorul analizabil.

1 Prin Occident se înţelege aici ţările vest-europene, SUA şi Canada. Dar trimiterile care urmează sînt valabile în linii generale şi pentru Japonia, Australia, India, Mexic, Argentina, Africa de Sud.

28

Page 29: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

o Cu toate că oferta noastră profesională este încă foarte departe de a fi vizibilă, cu toate că piaţa prestaţiilor sociologice este abia la început, nu mai sîntem în nici un caz nişte plante exotice, pe care nu se poate miza în mod serios şi continuu. Sîntem deja suficient de mulţi pentru a cumula masa critică a unui corp profesional major.

Un anumit exotism se menţine însă, şi anume în privinţa naturii abilităţile noastre profesionale, misterioasă, dacă nu de-a dreptul periculoasă în unele areale, şi nu neapărat neimportante, ale percepţiei publice. El corespunde excepţionalismului profesiei noastre, pe care nici un sociolog nu îl va denega prea energic şi nici prea complet. Nici măcar eu.

Stereotipul sociologii lucrează la stat, sociologii sînt lefegii la stat, pe sociologi trebuie să-i hrănească statul. Ideea, frecventată adeseori la nivelul celei mai înalte stratosfere intelectuale, este că sociologii se pricep la problemele importante, foarte importante, probleme care privesc interesul general, deci pe toată lumea și pe nimeni anume. Este un stereotip care funcționează mai degrabă ca arrière pensée, decît ca susținere explicită. Dar funcționează în toată lumea bună, chiar în locurile cele mai neașteptate, mai importante și mai bogate în consecințe perverse pentru soarta sociologilor.

o Avem un astfel de insidiu etatist la corifeii cei mai demni de respect și cei mai urmați ai sociologiei, de exemplu la Pierre Bourdieu. Nu intru aici în detalii deoarece subiectul are suficiente aspecte tehnice pentru a mă răfui cu el în capitolele finale, de bucătărie, destinate sociologilor. Marele Bourdieu – cel de la care am învățat cu toții ce este un concept sociologic cu adevărat forțos, cum se gestionează el cu rigoare și aplomb și cum să-ți meriți cu devotament ideile – arată public, în mod repetat și cu intențiile cele mai devastatoare spre ceea el numește sociologia depravată. De atacat, atacă numai joncţiunea doxosofie – demagogie, prinzînd în colimator marketingul, „tehnologia socială”, sondajele de opinie şi, în general, prestaţiile „tehnicienilor opiniei” (les techniciens de la doxa). Involuntar sau poate numai tacit, plasează însă în această joncţiune orice activitate sociologică (sau care ţine, în general, de ştiinţele sociale) care nu se sesizează asupra mecanismelor ascunse care reglementează ordinea socială, de exemplu violenţa inertă (creație conceptuală Bourdieu) a structurilor economice şi sociale. Este astfel infamată ca impostură științifică, doxosofie, sociologie depravată și practică mercenară orice activitate care se tranzacționează pe o piață. Adică toate prestațiile sociologice. Bourdieu nu ne spune în nici un fel din ce urmează să trăiască studenții săi absolvenți de sociologie care nu ajung în seraiul universitar; de care pur și simplu nu-i pasă, ca oricărui sociolog academic care nu vede ca sociologi decît pe ceilalți sociologi academici. Este sociolog – autentic, nedepravat și nemercenar – numai cineva care face cercetări critice asupra

29

Page 30: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

mecanismelor ascunse ale ordinii sociale. Și cine dorește/ poate fi convins să dorească să finanțeze astfel de activități decît statul?

o La fel de surprinzător etatist susură niște realizări altfel esențiale pentru dezvoltarea profesională a sociologiei, cum sînt listele de ocupații abordabile cu profesia de sociolog. Voi exemplifica cu cea mai evoluată dintre ele, și anume cu ceea ce voi numi, cu sincer respect, „Lista lui Lambert”, listă inventată în SUA, acolo unde ar fi cel mai puțin logic să ne așteptăm la atitudini etatiste. Este vorba despre o colecție de peste douăsute de astfel de ocupații, realizată de Stephen Lambert, directorul serviciilor de carieră de la Plymouth State College (New Hampshire)1. „Lista lui Lambert” (pe care o puteți găsi integral în capitolul 5) este precedată de următoarea sinteză a domeniilor de specializare în sociologie (some specialities of Sociology Majors).

A penologist may specialize in research on the control and prevention of crime, punishment for crime and management of penal institutions, and rehabilitation of criminal offenders.

The criminologist specializes in research on relationships between criminal law and social order in causes of crime and behavior of criminals.

Industrial sociologists may specialize in research on group relationships and processes in an indusstrial organization.

Rural sociologists may specialize in research on rural communities in contrast with urban communities and special problems occasioned by the impact of scientific and industrial revolutions on a rural way of life.

A social ecologist specializes in research on interrelations between physical environment and technology in spatial distribution of people and their activities.

Social problems specialists may specialize in research on social problems arising from individual or group deviation from commonly accepted standards of conduct, such as crime and delinquency, or social problems and racial discrimination rooted in failure of society to achieve its collective purpose.

Urban sociologists focus on research on the origin, growth, structure, and demographic characteristics of cities and social patterns and distinctive problems that result from an urban environment.

A demographer is a population specialist who collects and analyzes vital statistics related to population changes, such as birth, marriages, and death. Demographers plan and conduct

1 Pe care o găsim în primul volum din seria de mare succes „locuri de muncă excelente pentru licenţiaţii în ...”, serie pe care S. Lambert a dezvoltat-o împreună cu Julie De Galan. Vezi LAMBERT, Stephen, E., Great Jobs for Sociology Majors, VGM Career Horizons, Chicago, 1997.

30

Page 31: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

demographic research, surveys, and experiments to study human populations and affecting trends.

Clinical sociology is concerned with group dysfunction and works with individuals and groups to identify and alleviate problems related to factors such as group organization, authority relationships, and role conflicts.

A social pathologist specializes in investigation of group behavior that is considered detrimental to the proper functioning of society.

The social welfare research worker conducts research that is used as a tool for planning and carrying out social welfare programs. 1

Presupun că nu este deloc necesar să fii răutăcios pentru a vedea că oricare dintre aceste domenii este practicabil în mod predilect ca salariat și numai și numai într-o instituție – locală, regională sau națională – a statului (poate cu excepția „sociologului industrial”, specializare devenită între timp destul de vetustă). Numai și numai pentru instituțiile statale poate fi imaginată nevoia de a-și plăti „penolog”, „criminolog”, „sociolog rural”, „ecolog social”, „specialist în probleme sociale”, „sociolog urban”, „demograf”, „sociolog clinic”, „patolog social” sau „lucrător în cercetarea bunăstării sociale”, care să nu facă altceva decît să se specializeze în cercetare. Asta desigur dacă din acest gen de vorbărie de gușat glosolalic, foarte larg răspîndit printre funcționarii de stat, se poate înțelege ceva.

o Dacă sociologii se văd lefegii la stat, la ce ne-am putea aștepta din partea altora să-i vadă, de exemplu din partea instanțelor de reglementare ale statului? Vorbesc în mod expres despre documentele oficiale dn categoria clasificărilor de ocupații, cum este de exemplu COR (Clasificarea Ocupațiilor din România), CAO Welzijn (Olanda) sau DOT (Dictionary of Occupational Titles, SUA). În acest gen de instrumente de guvernare găsim tot felul de drăgălășenii despre profesia de sociolog (le voi trata mai pe îndelete în capitolele tehnice), toate avînd același ADN, și anume este ideea că sociologul muncește în instituții,

1 „Penologistul se poate specializa în cercetarea controlului și prevenirii încălcării legii, pedepselor pentru încălcarea legii și managementului

instituțiilor penale, ca și a reabilitării celor care au încălcat legea. Criminologul se specializează în cercetarea relațiilor dintre legea penală și ordinea socială, în rolul cauzelor încălcării legii și comportamentul celor care încalcă legea. Sociologii industriali se pot specializa în cercetarea relațiilor de grup și a proceselor dintr-o organizație industrială. Sociologii rurali se pot specializa în cercetarea comunităților rurale în contrast cu comunitățile urbane și a problemelor ocazionate de impactul revoluțiilor științifice și industriale asupra modului de viață rural. Un ecologist social se specializează în cercetarea asupra interrelațiilor dintre mediul fizic și tehnologie în distribuția spațială a oamenilor și activităților lor. Specialiștii în probleme sociale se pot specializa în cercetarea problemelor sociale care se nasc din devierea individuală sau de grup de la standardele acceptate de conduită, așa cum sînt încălcarea legii și delincvența sau problemele sociale și discriminarea rasială care își au rădăcina în neputința societății de a realiza scopuri colective. Sociologii urbani se concentrează pe cercetarea originilor, creșterii, structurii și caracteristicilor demografice ale orașelor și pe modelele sociale și problemele specifice care rezultă dintr-un ambient urban. Demograful este un specialist în populație care adună și analizează statistici vitale legate de evoluția populației, de nașteri, de căsătorii și de decese. Demografii planifică și desfășoară cercetări demografice, examinări și experimente pentru studierea populațiilor umane și a tendințelor care le afectează. Sociologia clinică se ocupă cu disfuncțiile grupurilor și colaborează cu persoane și cu grupuri pentru a identifica și ușura problemele legate de factori cum a fi organizarea grupului, relațiile de autoritate și conflictele de rol. Un patolog social se specializează în investigarea comportamentului de grup considerat ca dăunător funcționării adecvate a societății. Lucrătorul în bunăstare socială derulează cercetări folosite ca unelte pentru planificarea și îndeplinirea programelorde bunăstare socială.” LAMBERT, Stephen, E., op. cit. p. 9.

31

Page 32: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

deci la stat. În plus, ceea ce eventual fac sociologii apare într-o lume abstractă, cumva extatică, în nici un caz în vreo conexiune cu vreo piață – a vreunor munci sau a vreunor prestații profesionale. Fără ca suratele sale să facă vreo excepție, COR oferă un mic deliciu în acest sens:

Sociologii, antropologii şi asimilaţii acestora efectuează cercetări asupra structurii sociale, originii şi evoluţiei umanităţii şi relaţiei dintre activitatea umană şi mediul social şi pun la dispoziţia factorilor de decizie rezultatele cercetărilor întreprinse; avizează aplicarea cunoştinţelor acumulate la definirea politicilor economice şi sociale, aplicabile anumitor categorii de populaţie şi regiuni.1

Stereotipul etatismului este un fel de loc geometric al stereotipurilor despre profesia de sociolog. Ceea ce divulgă coerență, deci „logică” și „rezonabilitate”, de unde o anumită tradiție și existența activă a anumitor așteptări și a altor figuri regulatoare. Între puținii care știu cîte ceva despre profesia de sociolog, cei mai mulți le au în minte pe astea cu știința, cu leafa și cu statul. Și se comportă, inclusiv destul de mulți sociologi, ca și cînd ele ar fi adevărate, făcîndu-le astfel să aibă consecințe adevărate și reale.

Ceea ce înseamnă că pentru ruperea circuitului stereotipurilor despre profesia de sociolog este nevoie de energie afirmativă, de tenacitate și de răbdare. Dar mai ales de succesul cotidian al sociologilor praticieni și de satisfacția subsecventă a clienților lor.

o Pentru că stereotipul etatist este circulat de o bună bucată de timp și de o lume bună deja edificată, vreau să notific la modul cel mai răspicat că sociologii nu sînt niște pomanagii care, nepricepîndu-se la nimic folositor, dar dînd bine în peisaj, îi ignorăm și pe ei undeva pe spinarea statului. Sau, în cel mai bun caz, îi omenim cu cîte o sponsorizare și să zică mersi.

Nu, sociologii se pricep să facă ceva, ceva concret și cît se poate de folositor, ceva de care se poate întîmpla chiar să aveți nevoie. Și anume schimbările (sau menținerile). De la sociolog aveți de cumpărat ceva, iar pentru banii pe care mi-i plătiți veți primiți ceva de valoare, ca în orice negustorie adevărată și cinstită.

o Pentru sociologi nu funcționează nici un fel de obligație, nici definițională și nici de vreo altă natură, să muncească la stat, să aibă calitatea de salariați sau să fie la dispoziția altora. Iar dacă, cine știe din ce motive, am ține cu tot dinadinsul să ne imaginăm o astfel de obligație, ea nu ar fi sub absolut nici un motiv mai mare pentru sociologi decît ar fi pentru medici, jurişti, ingineri sau economişti.1 ***, C. O. R. Clasificarea ocupaţiilor din România, Meteor Press, Bucureşti, f. a., actualizată 2005, p. 112.

32

Page 33: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Partea a II-a

Ce poți face cu diploma de sociolog

Partea a doua a acestei monografii este despre joburi, prestații și cariere cu diploma de sociolog și se adresează celor care privesc sociologia dinăuntru sau se gîndesc să o privească dinăuntru.

Este vorba despre studenții la sociologie și despre sociologii aflați deja în pîine, cu scopul de a vă orienta asupra oportunităților pe care profesia de sociolog vi le poate oferi de fapt. Vă veți lămuri mai bine ce este sociologia ca profesie, descoperind pe această cale cum să scoateţi din ea mult mai mult decît aţi putut sau aţi crezut pînă acum că se poate.

Destinatarii privilegiați sînt însă băieții și fetele care se gîndesc să se facă sociologi. Termin facultatea de sociologie, sînt sociolog. Adică ce? La ce mă pricep, ce știu să fac, unde îmi voi găsi de lucru, în ce va consta munca mea, ce perspective am?

Aș dori să începem cu o clarificare mai specială, dacă nu cumva de-a dreptul sociologică. Punînd problema și întrebările în felul în care am făcut-o mai sus începînd chiar din titlu, sugerez – în subtext, dar cu atît mai persuasiv – că profesia de sociolog este o profesie ca toate profesiile, deci că vorba ceea, no problem. Cu alte cuvinte, că poți veni fără nici cea mai mică grijă la sociologie, deoarece cu diploma de sociolog în buzunar te așteaptă niște trasee omologate și bine cunoscute ale succesului profesional, foarte la îndemînă pentru oricine. În această subtextualitate persuasivă, faptul că acum nu prea știi care sînt aceste trasee (și, fie vorba între noi, nici ce e aia sociolog) apare ca și cînd ar fi din vina ta, dar oricum asta nu e o cine știe ce problemă, ea se va rezolva curînd, pe căi și în contexte știute de toată lumea, perfect neproblematice. În sensul că există un public avizat – format, să zicem, din profesorii din facultățile de sociologie, din sociologii practicieni și din clienții prestațiilor sociologice – care deține un set de răspunsuri clare și unanime la problema respectivă, răspunsuri pe care poți să le găsești imediat ce te-ai hotărît să le afli. Acest capitol, spre exemplu, ar fi o astfel de punere la dispoziție.

Profesia de sociolog ne apare astfel ca o profesie normală, de exemplu ca medicina: presupunînd că există cineva care vrea să se facă medic și nu prea știe ce e aia medic și cu ce se ocupă el, acesta este un fapt izolat/ o întîmplare, care se rezolvă repede, de la sine, pe căi și în contexte banale, perfect neproblematice. Singura eventuală diferență ar fi că numărul și răspîndirea celor care știu ce este medicul și cu ce se ocupă el sînt mult mai mari decît numărul și răspîndirea celor care știu ce este sociologul și cu ce se ocupă el. Diferență care ar

33

Page 34: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

fi și ea un fapt izolat/ o întîmplare, care se rezolvă în maniere și pe căi socialmente normale.

○ Problema e că lucrurile nu stau deloc așa. Profesia de sociolog nu este o profesie normală, iar opţiunea pentru profesia de sociolog este o opţiune de risc. Poate chiar de mare risc.

Faptul de a o pretinde, fie și subtextual, profesie normală ar putea fi o strategie, să zicem mai subtilă, de marketing. (Ignor eventualitatea de a avea de-a face cu o naivitate deoarece nu-mi vine să cred că există sociologi atît de neglijenți, și încă apropo de propria lor profesie.)

o Nu aș accepta nici măcar în glumă o astfel de strategie. Dimpotrivă, sînt absolut convins că indiferent de consecințele eventual dezavantajoase asupra numărului de candidați care bat la porțile facultăților de sociologie, trebuie să fiți preveniți/ prevenite, cu cel mai cristalin respect pentru mintea voastră, că profesia de sociolog și exercitarea ei sînt chestiuni profund problematice, care conțin încă de la fundament probleme nesoluționate sau soluționate prost.

Pentru ca să decideți în cunoștință de cauză dacă chiar sociologia este profesia pe care v-o doriți, este corect ca înainte de toate să primiți cunoștințele de care aveți nevoie pentru a înțelege în ce sens și de ce opţiunea pentru profesia de sociolog este o opţiune de risc și cum poate fi gestionat acest risc ca resursă a succesului.

o Optînd pentru sociologie, optați pentru o viață profesională în plină incertitudine, la marginea absurdului și nu de puține ori de-a dreptul absurdă.

Mai întîi pentru că aproape nimeni dintre cei cărora le-ar trebui ce știu sociologii să facă nu știe cu ce se ocupă sociologii și la ce sînt ei/ ele folositori. Imaginați-vă că terminați facultatea de medicină într-o lume cu destule persoane suferinde şi cu bani, lume şi persoane care habar nu au însă ce e aia medicină, darmite că există medici și la ce le-ar putea fi aceştia de folos.

Sigur că e vina cuiva şi că ar trebui făcut ceva. Dar pînă una-alta, ca absolvenţi de sociologie ajungem de fiecare dată, promoție după promoție, într-o lume în care nimeni nu ştie la ce te pricepi, nici ce să-ţi dea de lucru. Iar dacă știe, să te păzească Dumnezeu, pentru că în majoritatea cazurilor știe niște aiureli.

Nu există semne că această situaţie se va schimba radical într-un viitor cît de cît apropiat. În foarte multe privințe vei fi și tu un apostol, ca seria mea de

34

Page 35: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

acum treizeci de ani, ca seria colegilor noștri care au terminat sociologia acum șaizeci sau nouăzeci de ani.

Ar fi de mare mirare ca potențialii clienți ai prestațiilor sociologice să știe cu ce se ocupă sociologii și la ce sînt ei/ ele folositori în timp ce sociologii înșiși, în frunte cu profesorii din facultățile lor de sociologie, cei care decid ce-și-cum în privința fabricației de sociologi, nu știu.

În esenţă şi vorbind foarte politicos, este vorba despre faptul că sociologii îşi fac studiile şi ies din facultate cu idei nebuloase şi contraproductive despre profesia lor şi despre succesul pe care îl pot avea cu diploma de sociolog. Ieşim din facultate cu nemulțumirea, foarte nesagace, că facem niște cursuri generale, „teoretice”, nemulțumire care înfloreşte în buchetul periclitant al ideologiei „muncă de sociolog”. Cea care ne betonează în convingerea că dacă nu e cercetare sau măcar eminamente cercetare, munca mea, oricît de mult mi-ar plăcea şi oricît de ofertantă ar fi, inclusiv în planul recompenselor bănești, nu e ce m-am pregătit în facultate, nu e muncă de sociolog, nu e „în domeniul specializării”. Terminăm facultățile noastre de sociologie cu un excelent potenţial de efectuare, şi ca diversitate şi ca profunzime și ca responsabilitate, pe care nu îl activăm pentru că mintea noastră citeşte de pe hărţile altui tip de profesii. Pe o piaţă a muncii şi prestaţiilor profesionale plină de clienţi potenţiali, dar care habar nu au ce am putea face folositor pentru ei, bîjbîim cu ochii daţi peste cap în căutarea „muncii de sociolog”. De care nu are nevoie nimeni și e ca faimoasa pisică neagră într-o cameră neagră în care nu e o pisică neagră.

La intersecţia celor două serii de factori, riscul profesiei de sociolog constă în posibilitatea deosebit de viguroasă ca traseul nostru de carieră şi, inevitabil, viaţa noastră însăşi să fie succesiunea de cotloane şi limanuri prin care întîmplarea alege să ne rătăcească. Dacă nu am avut norocul de a nimeri în seraiul academic sau dacă nu am cedat refugiindu-ne în învățămîntul preuniversitar, profesia de sociolog ne ţine la mîna întîmplării pentru roluri de gargaragii și de descurcăreţi de mîna a doua cu leafă la stat, veleitari, din ce în ce mai mizantropi, din ce în ce mai edificaţi și mai acri. Mizantropofagi, cum ar spune „Le petit fictionnaire”, canibali care fac mofturi la masă.

Potenţialului periclitant al profesiei de sociolog îi corespunde un potenţial avantajos pe măsură. Și asta fie și numai în baza constatării day-to-day wisdom că cine nu riscă nu cîștigă, iar riscurilor mari le corespund cîștiguri mari.

o Avantajul esenţial al profesiei de sociolog – tocmai pentru că este, pe de o parte, atît de generală şi pe de alta, atît de puţin cunoscută – este potențialul ei excepțional de autonomie. Profesia de sociolog îţi permite să faci ca muncă a ta de zi cu zi exact ceea ce îţi place, exact ce îţi doreşti.

35

Page 36: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Subliniez, îți permite. Nu îți dă. Și, cu atît mai puțin, nu te forțează.

o Încîntătorul potențial de autonomie al profesiei de sociolog este foarte strict condiționat. Și anume de tine însuți/ însăți, de parametrii tăi de personalitate și de caracter. Succesul cu profesia de sociolog este foarte dependent de tine, de cît sînge ai în instalație1. Profesia de sociolog nu are consecinţe automate, obligatoriu bune sau obligatoriu rele. Sînt oameni pentru care o profesie care le oferă munci foarte autonome ar fi o catastrofă, o aglomerare de variabile imprevizibile, de incertitudine, se absurd, deci o sursă îngrozitoare de stres, pe deasupra și cotidian. După cum sînt oameni pentru care catastrofal ar fi opusul, o profesie care oferă munci perfect predictibile, într-un mediu raţional, cu şefi care îţi definesc cu claritate sarcinile şi responsabilităţile şi te asistă pas cu pas în realizarea lor cu succes. Ne putem imagina profesiile pe un continuum între aceste două extreme, situaţie în care sociologia se află spre capătul cu imprevizibilitate, incertitudine şi absurditate, probabil chiar la capăt de tot. De aceea, semnificativ mai mult decît la oricare altă profesie, în cazul sociologiei „secretul” activării pericolelor sau avantajelor eşti chiar tu, cel/ cea care o învaţă şi o exercită, atunci cînd o înveţi, respectiv cînd o exerciţi. Sigur, o doză de noroc este oricînd binevenită, dar succesul cu profesia de sociolog depinde de tine, şi asta la modul cel mai dur.

Presupun că e destul de străveziu ce vreau să sugerez despre ce fel de persoane vor activa mai degrabă relele profesiei de sociolog şi ce fel mai degrabă bunele. Trebuie să spun că nu sînt dispus să atenuez înţelesul acestui enunţ, oricît ar fi de nedelicat faţă de absolvenţii de sociologie care, eventual, constată acum că le-ar fi convenit de fapt o profesie de tip for english press two/ engage!. Precizez însă că în mintea mea opţiunea pentru un tip de profesie sau altul după criteriul autonomiei nu este o chestiune de aptitudini, ci este chiar aşa, o opţiune, deci o chestiune de preferinţe, de atitudine, deci de autoidentitate şi autoguvernare. Şi atunci, dacă tot ai ajuns sociolog, nu înţeleg de ce să stai cu limba în gură şi să te mulţumeşti cu ce şi cu cît îţi propun alţii, într-o condiţie pliabilă. Sîntem sociologi, ce naiba, adică ne pricepem la oameni; de ce nu ne-am pricepe şi la noi înşine? Înţeleg însă condiţia pliabilă dacă asta este ceea ce vrei tu, dacă asta e alegerea ta şi nu o justificare – inteligentă şi rafinată, sîntem sociologi, ce naiba – a întîmplării.

o În sumă, dorinţa ta de a fi autonom/ă, de a-ţi defini tu însuţi/ însăţi munca de zi cu zi și de a-ţi maximiza autonomia este condiţia de fond a succesului cu diploma de sociolog. Absolvenţii/ absolventele de sociologie pot

1 Expresia îi aparține unui mare profesionist în chestiile astea cu sînge, un domn cu a cărui prietenie îmi va face întotdeauna plăcere să mă mîndresc. În propria sa prezentare, este vorba despre „fruntea frunții, spuma spumii, lumina inteligenței chirurgicale românești – doctorul Soorin Oprescuu”.

36

Page 37: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

deveni aproape orice îşi doresc, singura condiţie cu adevărat importantă este să-şi dorească ceva.

o Profesia de sociolog nu este deloc, dar absolut deloc recomandabilă celor care știu că de fapt ceea ce își doresc sînt muncile și situațiile de muncă mai degrabă confortabile, cu responsabilitatea în afara lor, de salariat, mai degrabă la stat, de subaltern, deci în gama engage!; sau for english press two1, cum doriți să-i spuneți.

Profesia de sociolog și exercitarea ei sînt probleme deschise, care nu admit soluții obișnuite. Ceea ce prezint aici ca definiție a profesiei de sociolog și ca joburi și cariere cu profesia de sociolog sînt rezultate ale unui mod de abordare la care ader. Sigur că am încredere în ele, mai ales că am apucat să le experimentez personal, atît ca prestații profesionale de sociolog practician, cît și ca principii și proceduri formative ca sociolog de serai. Dar aș dori să fac foarte clară ideea că problemele pentru care au fost imaginate rămîn probleme deschise.

Capitolul 4Definiția profesiei de sociolog

Așa cum profesia de bucătar este ceea ce se învață în școlile profesionale de bucătari atestate legal, iar profesia de medic este ceea ce se învață în școlile profesionale de medicină atestate legal, profesia de sociolog este ceea ce se învață în școlile profesionale de sociologie atestate legal.

Ocupațiile sînt cu totul altceva decît profesiile, și anume ceea ce facem efectiv la noi la serviciu și numim de obicei „loc de muncă” sau „funcție”, în anumite situații „muncă de ...” (în locul punctelor trecîndu-se numele unei profesii), iar în acest capitol „joburi, prestații și cariere”.

Dacă nu distingem între profesii și ocupații, orice discuție despre profesia de sociolog rămîne o sumă de aiureli mai mult sau mai puțin pompoase.

1 Cele două expresii au fost inventate pentru a defini același lucru, în mod independent unul de altul, de: i.Valentin Poponete, de profesie sociolog, avînd actualmente ocupația de ofițer de relații publice, editor la revista Northern Star a NATO – engage!; ii. Adrian Benea, de profesie marketer, avînd actualmente ocupaţia de brand-manager pentru Europa al produselor cosmetice „Dove” – for english press two.Valentin muncește și trăiește undeva pe lîngă Maastricht, Adrian la Praga și sînt încîntat să notific că amîndoi mi-au fost studenți.

37

Page 38: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Pentru a ajunge să-i controlați mai bine riscurile, este recomandabil să vă confruntați opțiunea pentru profesia de sociolog cu următoarele provocări:

- nu veniți la sociologie cu ideea că veți ajunge în seraiul academic, adică în învățămîntul superior sau în cercetare. Nu veți ajunge;

- numai unui anumit tip de profesii, și anume profesiilor ocupaționale, le corespunde o „muncă de ...”, bine delimitată și cunoscută, de cele mai multe ori îngrădită prin lege; în acest sens avem „muncă de medic”, „muncă de contabil”, „muncă de jurist”, „muncă de inginer constructor”, „muncă de inginer zootehnist”. Celuilalt tip de profesii, și anume profesiilor academice, de exemplu, sociologiei, nu le corespunde nimic în mod special. Pe piața muncilor și a prestațiilor profesionale pe care le poate face bine, sociologul este în competiție cu titularii altor profesii academice. Simplu vorbind, nu există o muncă de sociolog, ci există niște, și anume foarte multe, munci de sociolog – foarte diverse, evolutive, emergente, dinamice –, munci pentru care tu trebuie să decizi că sînt „de sociolog” și, mai mult, pentru care trebuie să te lupți cu titularii altor profesii academice ca să ți le adjudeci, pe o piață deschisă a prestațiilor profesionale;

- competența profesională a sociologului este aceea de a schimba persoane și, mai ales, entități social-umane suprapersonale. Profesia de sociolog, adică ceea ce înveți în facultatea de sociologie, constă în competenţa cognitivă, pragmatică şi etică de a efectua schimbări ale entităţilor social-umane. La asta se pricep sociologii, și anume să schimbe (sau să mențină într-o anumită stare, între anumiți parametri) persoane și entități formate din persoane. Dar, spre deosebire de absolvenții altor facultăți social-umane, care se pricep să facă anumite tipuri de schimbări, pe anumite entități umane, competența de sociolog este o competenţă generală. În principiu, sociologul poate face orice tip de schimbare, pe oricare tip de entitate social-umană, fiind în special buni la schimbările inedite, complexe, riscante, invazive, cu mare încărcătură etică și cu responsabilitate mare. Pentru a face față acestei misiuni excepțional de complexe și de responsabile, facultățile de sociologie sînt facultăți „teoretice”, cele mai „teoretice” dintre facultățile de profesii academice social-umane. Asta înseamnă că sociologia este o facultate „teoretică”: ea trebuie să formeze o competență foarte sofisticată, generală, integratoare. După terminarea facultății, sociologii se pot specializa pe anumite seturi de schimbări, dar facultatea de sociologie, namely licența în sociologie, produce o competență generală, „teoretică”;

- există un decalaj de cunoaștere foarte dezavantajos pentru sociologi (ca de altfel pentru titularii tuturor profesiilor academice). Cînd știu cîte ceva despre profesia de sociolog, atît publicurile largi, cît și clienții potențiali ai prestațiilor sociologice știu dintr-o perspectivă foarte întîrziată. Perspectivă din care, de exemplu, nu se vede diferența dintre profesiile academice și cele ocupaționale, toate profesiile fiind judecate și așteptate după regulile profesiilor ocupaționale. Din nefericire sînt foarte mulți sociologii înșiși marcați de acest

38

Page 39: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

decalaj. Ei/ ele vor facultăți de sociologie „practice” și garduri jurisdicționale în jurul a ceea li se pare că ar fi, de drept, „muncă de sociolog”, deci activități profesionale rezervabile sociologilor în exclusivitate.

Profesia de sociolog este o platformă foarte versatilă, în sensul în care expresia „platformă (versatilă)” este folosită în logistica militară. De pildă, despre elicopterul Puma se spune că este o platformă foarte versatilă, adică poţi face din el un vînător de tancuri foarte performant, dar, schimbînd echipările, poţi să faci un la fel de reușit transportor tactic de trupe, o ambulanţă care scoate răniţii din linia întîi, un stingător de incendii de pădure, un salvator naval sau o macara pentru zone inaccesibile. Aşa şi cu profesia de sociolog – este o platformă foarte versatilă, pe ea poți monta o mare diversitate de competențe de efectuare, cu ea poţi aborda cu succes o mare varietate de joburi, prestaţii şi cariere. (Pentru cei/ cele care se străduiesc tot timpul să înțeleagă altfel decît li se spune, precizez că nu e vorba în special despre o varietate simultană, ci de una în special succesivă.)

Cum spune Asociaţia Americană de Sociologie, cea mai veche şi cea mai prestigioasă dintre organizaţiile profesionale ale sociologilor, licenţa în sociologie este „o bază valoroasă pentru abordarea unei diversităţi de cariere” și generează pentru titularii ei „o (întreagă) lume de oportunităţi”1.

Capitolul 5Joburi și cariere cu profesia de sociolog. „Lista lui Lambert”

În acest moment știm că profesia de sociolog este o platformă foarte versatilă, care ne oferă o competență valoroasă pentru a avea succes într-o mulțime foarte mare și foarte diversă de domenii ocupaționale, de joburi și de cariere.

Decurge că pentru a ne valorifica diploma de sociolog ne trebuie, măcar ca surse de inspirație, niște liste cu domenii ocupaționale, joburi și cariere pentru a căror performare cu succes profesia noastră asigură, ceteris paribus, o garantare sesizabil mai bună decît poate să asigure o altă profesie, oricare ar fi ea.

Decurge totodată că, prin definiție, aceste liste ar trebui să conțină domenii ocupaționale, joburi și cariere foare multe și foarte diverse.

1 www.asanet.org/student/career/homepage.

39

Page 40: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

În sfîrșit, pentru ca succesul cu profesia de sociolog să fie accesibil tuturor sau măcar unei foarte largi majorități a sociologilor, ar trebui ca oricare sociolog să aiba competența de a construi și administra o astfel de listă.

Problema este că nu prea avem astfel de liste.Nu sînt prea mulți sociologii de serai, i. e. cadre didactice în facultățile

de sociologie, capabili să producă o listă cu, să zicem, zece joburi faine pentru un absolvent/ o absolventă de sociologie.

Nu sînt prea mulți studenții la sociologie și absolvenții care să poată produce, în interesul personal, o astfel de listă.

Motivul pentru care nu avem nu este în nici un caz acela că respectivele domenii ocupaționale – joburi și cariere – nu ar fi, deci nu s-ar povesti.

Motivul este unul diafan, din zona hărților despre realitate, și anume modul deficient, lato sensu, în care sociologii înșiși gîndesc și vorbesc despre propria lor profesie. Practic, în vorbăria curentă despre profesii și profesionalizare, căreia i se subsumează din păcate și versiunea „clasică”, actualmente dominantă, a sociologiei profesiilor, problema unei liste a joburilor și carierelor de succes cu profesia de sociolog nici măcar nu poate fi enunțată cum trebuie, darmite soluționată.

Însă chiar și între limitele unor scule conceptuale confuze și neadecvate, cu un pic de preocupare și de simţ de răspundere pot fi obţinute rezultate folositoare.

Exemplul de departe cel mai bun, în orice caz cel mai bogat, mi se pare abordarea lui Stephen Lambert, directorul serviciilor de carieră de la Plymouth State College, din New Hampshire, SUA. Stephen Lambert a identificat şi ne pune la dispoziţie o listă de douăsute(şiceva) de munci de sociolog, deci de joburi şi cariere cu profesia de sociolog.

Se pot face tot felul de critici, inclusiv foarte întemeiate, la această listă. De exemplu că este foarte marcată de stereotipul etatist, de ideea cu munca socială şi cu „cercetarea” ca domenii predilecte de carieră pentru sociologi1. Sau că unii itemi sînt confuz consemnaţi, că unii numesc de fapt profesii, nu ocupații, că unii sînt prea înguşti pentru a defini o carieră, iar alţii sînt prea largi; e posibil de asemenea să fie itemi, poate chiar mulţi, care nu au sens în afara Statelor Unite. Dar sînt două sute! Atunci cînd la întrebarea ce poţi face cu licenţa în sociologie răspunsul curent, la profesorii ca şi la studenţii din facultăţile de sociologie, este un răspicat şi foarte sigur pe sine păiăăă..., acest domn Lambert – ne-sociolog, ne-profesor într-o facultate de sociologie, dar, să nu uităm, directorul unui serviciu de consiliere de carieră dintr-o universitate care se ia în serios – ne

1 Este peremptorie în acest sens ordinea traseelor (paths) de carieră aşa cum apare ea în carte, ordine pe care cred că sînt îndreptăţit să presupun că a adoptat-o în termeni de abordabilitate: Path 1: Teaching With an Advanced Degree (p. 114 – 143), Path 2: Human Services (p. 144 – 179), Path 3: Human Ressource Management (p. 180 – 206), Path 4: Public Employment (p. 207 – 241), Path 5: Social Research and Data Analysis (p. 242 – 270). LAMBERT, Stephen, E., Great Jobs for Sociology Majors, VGM Career Horizons, Chicago, 1997, paginile specificate.

40

Page 41: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

dă o listă de ceva mai bine de două incredibile sute de „some (!) career paths for Sociology Majors”. Aproape că nu mai contează dacă sînt şi faine sau cît sînt de faine.

Voi cita integral această listă, ca probă directă și indubitabilă că se poate, că domeniile ocupaționale, joburile și carierele abordabile cu profesia de sociolog sînt într-adevăr foarte multe și foarte diverse.

Dar scopul principal al acestei citări integrale – nu foarte uzuale, într-adevăr – este acela de a vă pune la dispoziție o sursă de ispirație.Joburi și cariere cu profesia de sociolog. Lista lui Lambert1

1. TeachingClinical Sociology Comparative Sociology Educational Sociology Historical Sociology Industrial Sociology Jaina Sociology MicroSociology Organizational Sociology Phenomenological Sociology Political Sociology Sociolinguistics Sociological jurisprudence Visual Sociology Related Occupations Anthropologist Caseworker City ManagerConsultant Counselor CriminologistDemographer Foreign service workerGerontologistHistorianHospital administratorLabor relations specialistLawyerMarket Research analyst

1 Excerpt din LAMBERT, Stephen, E., op.cit. Preluat de la http://colfa.utsa.edu/Sociology/Jobs.doc. Am decis să nu mai traduc itemii din listă pentru că cei mai mulți nu au echivalent în limba română deoarece (încă) nu au corespondenți pe piața muncii și a prestațiilor profesionale din România. Ceea ce ar fi însemnat oricum ca pe cei mai mulți să-i las în engleză.

41

Page 42: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

MinisterPeace Corps volunteerPersonnel managerPolitical scientistProbation officerPsychologistPublic administratorPublic relations managerRecreation workerResearch assistantUrban plannerWriter2. Human ServicesAbortion alternatives counseling Abortion counseling Adoption services Athletic services Battered spouses' and children's services Blind organizations and services Charity services Child counseling Children's services Chronic disease services Communicable diseases counseling and services Community services Consumer services Crime Victim services Crisis intervention services Day care assistance Deaf and hearing impaired services Developmentally disabled persons' services Divorce counseling Drug abuse and prevention services Educational information services Ethnic organizations and services Family and individual services Foster care services Gay, lesbian and bisexual organizations and services Halfway houses Health services Home care services Homeless persons' services

42

Page 43: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Housing assistance Human services Immigrant assistance Legal counseling Medical relief services Mental health services Men's services Philanthropic services Pregnancy counseling Rape crisis services Religious organizations Sex information and counseling Single parents' services Suicide prevention services Tenants' services Travelers assistance Vocational services Volunteer services Women's services Youth services Related Occupations Activity Leader Admissions evaluator Biographer Book critic Clergy member Department head/college Employment services worker Health club manager Hospital administrator Labor relations manager Regulatory administrator Religious worker Safety manager Social worker 3. Human Resource ManagementAffirmative action coordinator Arbitrator Benefits administrator Benefits analyst Benefits manager Compensation manager

43

Page 44: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Compensation specialist Education specialist Employee assistance plan managers Employee benefits manager Employee development specialist Employee relations representative Employee welfare office manager Employee relations representative Employee interviewer Employment specialist Equal Employment Opportunity representative Grievance officer Human resource information systems specialist Human resources coordinator Human resources manager Human resources specialist Industrial relations manager Industrial relations specialist Internal human resouurce manager Interviewer Job analyst Job classification specialist Labor relations specialist Management analyst Mediator Occupational analyst Personnel administrator Personnel consultant Personnel director Personnel management specialist Personnel officer Personnel staffing specialist Position classification specialist Position classifier Position review specialist Recreation specialist Recruiter Salary administrator Service coordinator Test development specialist Trainer Training and development manager

44

Page 45: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Training specialist Related Occupations Career planning and placement counselor Counselor Executive assistant, nonprofit organization Labor relations manager Lawyer Operations manager Psychologist Public relations specialist Rehabilitation counselor Sociologist Teacher 4. Public EmploymentFederal Academic exchange specialist Customs inspector Employee development specialist Human rights worker Intelligence research specialist Labor and employee relations specialist Legislative aide Management analyst Peace Corps volunteer Personnel management specialist Position classification specialist Program specialist Writer/editor State Administrative assistant Affirmative Action worker Analysst Assistant director Assistant manager Inspector Investigator Personnel coordinator Program aid Program assistant Program coordinator Supervisor City/County/Local

45

Page 46: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Administrative analyst Administrative assistant Corrections staffer Counselor Investigator Inspector Juvenile Court Worker Office manager Planner Program analyst Program planner Rehabilitation counselor Urban planner 5. Social Research and Data AnalysisResearch director Data analyst Policy analyst Social science analyst Statistical analyst Principle Investigator Labor force and manpowerPopulation analystSocial survey directorSurvey research technician.

Capitolul 6Joburi, prestații și cariere cu profesia de sociolog. „Colecția ESA”

Propunerea mea în materie de joburi și cariere de succes pentru sociologi pornește de la defectele „Listei lui Lambert” și ale soluționărilor posibile în conceptul pe care ea îl ilustrează. Defectul lor generic, altfel foarte stimulativ, este că în această poveste sociologii sînt exclusiv salariați, exclusiv subalterni și, aproape nu mai contează, exclusiv la stat. Pe scurt, exclusiv funcționari.

Pur și simplu nu pot accepta așa ceva. Iar Dl. S. Lambert & Assoc. nu au decît să-și dorească dumnealor, pentru studenții dumnealor, astfel de great jobs and careers.

46

Page 47: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

În căutarea unei liste de ocupaţii (joburi, locuri de muncă, prestaţii, cariere, trasee de carieră) cu adevărat faine pentru sociologi m-am bazat pe o idee perfect banală în ordinea principiilor, dar care s-a dovedit surprinzător de originală, de-a dreptul stranie în ordinea faptelor. Şi anume să aplicăm la profesia de sociolog ceea ce se ştie cel mai bine şi mai actual în sociologia profesiilor; în general, să ne facem și nouă ceea ce credem că le-ar fi folositor să le facem clienților noștri, adică să ne aplicăm şi nouă un pic de sociologie, bucurîndu-ne astfel şi noi de beneficiile unei prestaţii profesionale de sociolog.

Ca predicat de fond m-am folosit de explicarea succesului ocupaţional (și) prin competenţa culturală în materie de profesii și ocupaţii. Cu alte cuvinte, cu cît știi mai multe, mai la nuanță și mai prompt what’s hot and what’s not despre joburile şi carierele din lumea în care trăieşti, cu atît ai șanse mai mari ca să fii mulţumit/ă de ceea ce faci ca muncă a ta de zi cu zi. De pildă pentru că îți vei trage partea leului din joburile și carierele despre care afli înaintea altora. Dacă e nevoie de o întemeiere suplimentară, e bine de știut că explicația asta cu partea leului, o explicație day-to-day wisdom, este dublată de o explicație teoretică: propoziţia predicat e adevărată deoarece este o ipostază particulară a unei propoziții adevărate (și încă la modul banal) în teoria (sociologică a) capitalului social-uman.

Mă mai folosesc de particularizări ale altor propoziţii generale, de asemenea adevărate, din teoriile, tot sociologice, despre producerea şi gestiunea bunurilor publice. Mă folosesc de asemenea de rezultatele unui program sui generis de cercetare, sociologică şi ea, centrat pe analiza de conţinut a ofertei de joburi din România, pe care l-am efectuat/ coordonat în perioada 1996 – 2007.

În ultimă instanță, nu pot ascunde că cel mai de folos îmi este faptul că la problema joburi și cariere pentru sociologi caut o soluție cumsecade încă de pe vremea cînd mă gîndeam eu însumi să mă fac student la sociologie. Cu alte cuvinte, clocesc această problemă de vreo patru decenii, de prin precambrianul timpuriu. Este posibil ca această lungime să spună ceva, și nu foarte flatant, despre inteligența și/ sau hărnicia căutătorului. Privind însă în jur la realizările în materie aș îndrăzni să spun că e posibil să fi contribuit și dificultatea reală a problemei.

Căutările mele au dobîndit o densitate cum nu vă puteți imagina mai responsabilă după 1990, din momentul în care ne-am hotărît, Ștefan Ungurean, Gheorghe Fulga și cu mine, să facem – i-auzi, ia – facultate de sociologie la Brașov.

Înainte de a descrie soluția pe care am avut norocul să o inventez, consider că este corect să prezint ceva probe, adică niște rezultate de valoare comparabilă cu „Lista lui Lambert”, deci configurate ca în această listă. Aceasta este o precizare importantă deoarece, așa cum veți vedea, ceea ce am de propus

47

Page 48: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

vine pe un alt concept și arată destul de diferit. Dar ca să fie omologabil trebuie să fie mai bun, iar pentru a judeca asta trebuie să fie comparabil.

Ca și în cazul prezentării „Listei lui Lambert”, risc o altfel nu prea uzuală prezentare in extenso. O fac mizînd și de data asta pe interesul excepțional al tuturor celor care privesc pe dinăuntru sociologia ca profesie pentru acest subiect – joburi și cariere pentru sociologi –, interes în mod obișnuit mai mult contrariat decît satisfăcut.

Faptul că prezint ca probă o listă cu numai vreo optzeci de intrări nu este o limită congenitală a soluției mele, ci consecința opțiunii de a prezenta doar atîtea cîte trebuie pentru o edificare neechivocă; de altfel, o voi și subtitra ca atare. Pretenția mea este că deși, fiind un eșantion, nu are decît o treime din gabaritul „concurenței”, colecția mea este incomparabil mai bună ca sursă de ispirație.

Joburi și cariere cu profesia de sociolog. „Colecția Gh. Onuț 2007”1

– e antion demonstrativ –șaccount executiveaccount manageraccount manager – employee benefits productsactuaradvertising coordinatoragent de asigurărianalyst channel analysisasistent managerauditorbeauty specialist/ consultantbrand managerbroker de asigurări (free lance)broker de credite (free lance; ofiţer de credite pe cont propriu)broker de cumpărături bunuri de folosinţă îndelungată business development directorbusiness etiquette advisor / consultantbuyercareer coachcatering managerclient service directorclient service executiveclient service supervizor/ managercommunication facilitatorcommunications and events directorcomputer game designer

1 S-ar putea să fie dintr-un exces de pesimism, dar mă gîndesc că e totuși folositor să precizez că acest titlu este nu numai provizoriu ci și autoironic, iar cu un pic de noroc, poate chiar glumeț.

48

Page 49: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

consultant in consumer products and servicescoporate propozition managercorporate affairs directordevelopperdirector of wellnessDirector, Head of Operationdowntown managereditorevents coordinatorfacilitator jocuri de team-building şi tehnici creative de grupfără specificarea denumirii jobului sau a domeniului ocupaționalfără specificarea denumirii jobului; domeniul bancarfără specificarea denumirii jobului; domeniul capitalul de riscfără specificarea denumirii jobului; domeniul dezvoltarea (proiectarea, realizarea, auditarea) capitalului social-uman; inclusiv a performativităţii (interests of performativity)fără specificarea denumirii jobului; domeniul due diligencefără specificarea denumirii jobului; domeniul entertainmentfără specificarea denumirii jobului; domeniul hotelierfără specificarea denumirii jobului; domeniul medierefără specificarea denumirii jobului; domeniul mediul înconjurător/ protecţia mediului/ reconstrucţia mediului/ dezvoltarea durabilăfără specificarea denumirii jobului; domeniul organizarea timpului de timp liberfără specificarea denumirii jobului; domeniul producţia de evenimentefără specificarea denumirii jobului; domeniul proprietate imobiliarăfără specificarea denumirii jobului; domeniul sport management and marketing, loisir sportiv, dans, menţinerea şi refacerea condiţiei fizice, recreere sportivă, wellnessfără specificarea denumirii jobului; domeniul welfare state servicesfitness managerhuman resources expertinformation coordinatorinternal audit expertinternet strategistkey account managermanager of strategic innovationmedia buyermedia plannermentoring directorNET developerofiţer de credite (salariat) (credit officer)ofiţer de probaţiune

49

Page 50: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

PR event designerPR event managerproducător de filmproducător de televiziuneproduct managerproject managerpublic consultant and disclosure specialistPublic Relations/ press coordinatorrecruitment managerrelationship managersenior brand consultantspecialist în evacuări (de pe stadioane, de la mitinguri, din clădiri în flăcări, de pe nave care se scufundă etc.)spin doctorstaffing strategiststore managertax officerteam-building games designertelecommuting coordinatortrainer

Lista de mai sus are și o perfidă rațiune tactică. Citind-o, există foarte multe șanse ca ideile noastre curente despre conexiunea profesie/ loc de muncă să sufere exact clătinarea de pe soclu de care am nevoie în continuare. Avem, de exemplu, unanim și neproblematic, un standard de evaluare a facultăților de forma „numărul de abolvenți care și-au găsit de lucru în domeniu”, standard utilizat de ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățămîntul Superior) ca și de organismele similare din UE. Pare o idee perfect rezonabilă, nu? Ei bine, puteți constata pe cont propriu că pentru oricare dintre itemii din lista de mai sus vă va fi imposibil să decideți care este profesia în al cărei „domeniu de specialitate” intră jobul respectiv. Și e vorba de vreo optzeci de locuri de muncă, nu de cîteva, acolo, care să poată fi expediate ca excepții căutate cu lumînarea. În plus, e vorba despre locuri de muncă luate din anunțuri de recrutare, deci „din realitate”, nu de niște invenții sucite intenționat.

Scopul acestei provocări tactice nu este să vă impună concluzia că da dom’le, aceste locuri de muncă intră în „domeniul de specialitate” al sociologiei, concluzie de altfel falsă (mai exact, inadecvată). Scopul este cel declarat, și anume o clătinare de pe soclu, acumularea unei cît de mici doze de scepticism apropo de ideile noastre curente despre profesii, locuri de muncă, profesionalism, profesionalizare etc.

Soluția pe care o propun poate fi realizată la mai multe nivele.

50

Page 51: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

o Astfel, folosind regulile de bază, și-o poate realiza fiecare pentru sine, eventual cu ajutorul unor prieteni. O recomand în special studenților la sociologie, de făcut mai ales în semestrul patru al ciclului de licență. Dar poate fi făcută de oricine vrea să se (re)orienteze în valorificarea diplomei de sociolog și pricepe că pentru asta are nevoie să vadă toate disponibilitățile, ca să aibă de unde alege. Este însă esențial să ți-o facu mîna ta.

Iese ceva cam ca lista de mai sus, pe care am făcut-o culegînd (cînd și cînd) anunțuri de recrutare din „Ziarul Financiar” și din „Capital”, împreună cu cîțiva prieteni1. Cu precizarea că în afară de denumiri, colecția voastră va conține, pentru fiecare job, și ceea ce sursa de unde ați luat informația menționează despre jobul respectiv, plus alte eventuale informații pe care le-ați obținut din alte surse.

o Pentru că e vorba despre o informații referitoare la o anumită piață a muncii și prestațiilor profesionale, colecția poate fi realizată pentru orice piață de acest gen. De exemplu, pentru piața muncii și prestațiilor profesionale din România. În acest caz, e cam greu de lucrat de unul singur/ de una singură, tu și cu prietenii tăi. Ideea mea este că la acest nivel, colecția ar trebui realizată și administrată de o organizație profesională a sociologilor din zonă. Pentru exemplul nostru, ARS – Asociația Română de Sociologie, dar am putea să-i facem concurență de la Brașov, reactivînd ASSPRA – Asociația de Sociologie și Studii Pragmatice – pe care am înființat-o în ianuarie 1990.

o Atunci cînd avem piețe supranaționale ale muncii și prestațiilor profesionale, este evident avantajoasă realizarea și gestiunea colecției la acest nivel. Este situația foarte tipică a Uniunii Europene. Prezența intitulaturii ASA în titlul acestui capitol spune că am în proiect să mă adresez cît mai curînd Asociației Europene de Sociologie, ESA – European Sociological Association, eventual direct rețelei de cercetare a ESA specializată în sociologia profesiilor (RN 15 Sociology of Professions), pentru materializarea acestei idei.

Colecția poate fi gîndită și la scară larg internațională, cu implicarea în rolul de coordonator/ administrator a Asociației Internaționale de Sociologie, ISA – International Sociological Association, care are și ea o reţea de cercetare în sociologia profesiilor (RC52 – Research Committee on Sociology of Professional Groups).

Pornind de la principiul că din mai lung se poate face mai scurt, dar invers ba, voi descrie soluția la nivelul ARS – ESA. Dar asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm pînă cînd această idee va fi îmbrăţişată la acest nivel. De altfel recunosc, ba chiar cu panaș, că sociologul prototip, sursă a reperelor esențiale ale

1 Dintre care cele mai faine mi le-a trimis Anca Pop (Anca Ștefan, pe vremea cînd îmi era studentă), de profesie sociolog, la început (încă din ultimul de facultate) assistent manager, acum ceva ce echivalează poziția de corporate affairs and HRM director la Grupul RAND din Brașov.

51

Page 52: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

soluției pe care o propun, este sociologul pe cont propriu, free-lance, care își face deci propria sa colecție.

La baza „Colecției” se află o tipologie normală a ocupaţiilor pentru sociologi (nu una malformată, căreia îi lipsesc suficiente organe pentru ca sociologii să nu poată fi decît funcţionari, salariați, mai toți la stat, și subalterni).

o Dezvoltată la nivelul analitic al unei definiții operaționale, o tipologie cît de cît normală a ocupațiilor de sociolog arată cam așa1:

- a. criteriul ocupații de conducere sau ocupații de execuție

- a1. ocupații de manager (ocupații de conducere)- a1.1. line-manager,- a1.2. middle manager,- a1.3. top manager,- a1.4. task sau project manager;

- a2. ocupații de expert (ocupații de execuție)- a2.1. expert în schimbări de (entităţile social-umane)

- a2.1.1. persoane şi categorii de persoane,- a2.1.2. publicuri,- a2.1.3. grupuri umane,- a2.1.4. organizaţii (firme, instituţii, organizaţii politice, organizaţii

cetăţeneşti, organizaţii profesionale),- a2.1.5. comunităţi,- a2.1.6. societăţi,- a2.1.7. naţiuni şi agregate supra-naţionale;

- a2.2. expert în schimbări de (atributele şi caracteristicile ale entităţilor social-umane)

- a2.2.1. comportamente- a2.2.1.1. comportamente de muncă,- a2.2.1.2. comportamente de cumpărare şi orice alt tip de comportament achizitiv,- a2.2.1.3. comportamente de consum, inclusiv comportamentele de consum mass-media,- a2.2.1.4. comportamente de vot şi alte comportamente ţinînd de domeniul politic şi, în general, al gestiunii puterii, inclusiv comportamentele cetăţeneşti,- a2.2.1.5. colaborare (cooperare),- a2.2.1.6. concurenţă (competiţie),- a2.2.1.7. conflict;

- a2.2.2. ceea ce generează și orientează comportamentele, şi anume- a2.2.2.1. contexte ale vieţii de zi cu zi,1 Precizez că am specificat criteriile de clasificare numai pentru primul nivel – respectiv taxonii a, b, c și d – și numai pentru amorsarea unei înțelegeri intuitive. Pentru celelalte nivele am presupus că criteriile se subînțeleg. Presupun de asemenea că se subînțelege cum alinierea verticală indică nivelele taxonomice.

52

Page 53: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

- a2.2.2.2. conversații,- a2.2.2.3. percepţii,- a2.2.2.4. emoţii,- a2.2.2.5. motivaţii,- a2.2.2.6. aspiraţii,- a2.2.2.7. atitudini,- a2.2.2.8. stiluri de viaţă,- a2.2.2.9. valori şi credinţe, moduri de gîndire, filosofii de viaţă,- a2.2.2.10. culturi, inclusiv culturile organizaţionale;

- a2.2.3. tendinţe evolutive, procese- a2.2.3.1.. amorsare,- a2.2.3.2. accelerare sau încetinire,- a2.2.3.3. stopare,- a2.2.3.4. schimbare de direcţie,- a2.2.3.5. modificare a profunzimii;

- b. criteriul poziția de proprietate- b1. ocupații de salariat,- b2. ocupații de free-lance,- b3. ocupații de proprietar de firmă care îşi conduce el însuşi/

ea însăşi businessul;- c. criteriul sector- c1. ocupații în sectorul public- c1.1. sectorul public de business,- c1.2. administraţia publică,- c2. ocupații în sectorul privat- c2.1. în sectorul privat de business,

- c2.2. în sectorul privat civil (sau not-for-profit) (organizaţii non-guvernamentale, fundaţii, partide politice);

- d. criteriul zona de succes ocupațional predictibil cu profesia de sociolog

- d1. ocupații în zona centrală a succesului ocupaţional predictibil cu profesia de sociolog, formată din joburile și prestaţiile în care cu profesia de sociolog succesul ocupaţional predictibil este, ceteris paribus, cel mai mare/ mai sigur. Adică mai mare/ mai sigur decît cu orice altă profesie,

- d2. ocupații în zona medie a succesului ocupaţional predictibil cu profesia de sociolog, formată din joburile și prestaţiile în care cu profesia de sociolog succesul ocupaţional predictibil este, ceteris paribus, la fel de mare/ de sigur ca şi cu o altă profesie,

- d3. ocupații în zona periferică a succesului ocupaţional predictibil cu profesia de sociolog, formată din joburile și prestaţiile în care cu profesia de sociolog succesul ocupaţional predictibil este, ceteris paribus, mai mic/ mai puțin sigur decît cu o altă profesie.

53

Page 54: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

o Sînt conştient cît de fastidioasă poate fi o astfel de tipologie analitică. Și trebuie ținut seama de faptul că pe unii dintre taxonii definiției nu i-am desfășurat decît atît cît să se înțeleagă despre ce e vorba, cu alte cuvinte că avem de-a face cu o tipologie mai degrabă în lucru. Dar, în afară de faptul că îmi va asigura un loc sempitern în memoria sociologilor din toate ţările, ea are şi cîteva utilităţi mai puţin impozante, dar semnificativ mai interesante şi mai generos distribuite.

Utilitatea tipologiei se amplifică dacă o transformăm în ceea ce cărţile de tehnici creative numesc „matrici de descoperire”. Nu insist, tipologia are tot ce-i trebuie pentru asta, iar ca tehnică creativă matricile de descoperire nu sînt nici cele mai rar și nici cele mai greu de aplicat1. La capătul acestei transformări, care nu este decît intersectarea criteriilor de clasificare şi a taxonilor (observînd în mod respectuos disjuncţiile exclusive, de exemplu manager + expert), vom avea o mulţime de căsuţe, fiecare dintre ele identificînd analitic o anumită ocupaţie – job sau prestaţie – de sociolog. Astfel, tipologia de mai sus devine o maşinărie care generează foarte multe căsuţe, deci joburi şi prestaţii distincte pentru sociolog. Să zicem că generează omie. Din această mie, unele – mai mult de o sută? – sînt banale; altele – nu mai mult de două sute, vă spun eu – sînt absurde; iar restul – adică vreo şaptesute – aşteaptă să le descoperim în lumea reală a joburilor şi prestaţiilor sau să le introducem în această lume. Nu douăsute ca „Lista lui Lambert”, produsul de referinţă la scară mondială, pentru a spune aşa, ci şapte sute. Iar surpriza e că de fapt cifra de omie este insignifiantă, cifra reală fiind de exact 88.536 (optzecișioptdemiicincisutetreizecișișase). Dacă nu vă vine să credeţi, mobilizaţi de pe undeva un pic de algebră – partea aceea cu „en factorial”, „combinaţii de en elemente luate cîte capa” şi „permutări de en elemente luate cîte capa” – şi faceţi calculele2.

1 Matricile de descoperire au cam fost monopolizate de ingineri. Cel mai bun meseriaş în matrici de descoperie aplicate inginerește este în România profesorul Vitalie Belousov, de la Politehnica din Iaşi. Dînsul este chiar inventatorul unor subtehnici matriciale, dintre care se detaşează ceea ce dînsul numeşte „metoda obiectului generalizat”. Vezi BELOUS, V., Creaţia tehnică în construcţia de maşini. Inventica, Editura Junimea, Iaşi, 1986, p.148-172. (Nu ştiu de ce, dar profesorul Belousov a avut o perioadă în care a semnat „Belous”.) Pentru o prezentare mai pentru toată lumea, nu numai pentru ingineri, vezi ONUŢ, Gh., Maşina de idei. Dicţionar de tehnici creative, Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2005, p. 265-272.2 Ca nu cumva să greșesc, am apelat la un (viitor) supermeseriaș în acestui domeniu al algebrelor, Sabin Mercheșan, unul dintre cei mai strălucitori studenți ai facultății de matematică de la Universitatea „Transilvania”din Brașov, mi l-a recomandat ca atare însuși decanul facultății, profesorul universitar Emil Stoica. Sabin, căruia îi mulțumesc și pe această cale, face următoarele mențiuni, îl citez ca atare.„Am judecat astfel (precizare: simbolul * este folosit drept semnul înmulțirii): - pentru criteriul a. numărul de combinații este 4 [de la a1.1 la a1.4] + 7 [de la  a2.1.1 la a2.1.7] * (7+10+5+7*10+10*5+7*5+7*10*5) [pentru a2.2.1(a2.2.1.1-a2.2.1.7)-a2.2.2(a2.2.2.1-a2.2.2.10)-a2.2.3(a2.2.3.1-a2.2.3.5)] = 4+7*527=4+3689=3693;- pentru criteriile b. și c. (împreună) am considerat 8 combinații: (b1 și c1.1) (b1 și c1.2) (b1 și c2.1) (b1 și c2.2) (b2 și c2.1) (b2 și c2.2) (b3 și c2.1) (b3 și c2.2); aici nu sunt sigur dacă am adăugat sau am omis vreuna, considerînd că ocupațiile de free-lance și de proprietar de firmă sînt ocupații doar în sectorul privat;- pentru criteriul d. numărul de combinații este 3 (posibilități: fie doar d1, fie doar d2, fie doar d3; altă combinație între cele 3 în cazul aceleiași persoane nu poate avea loc).În total există deci 3693*8*3=3693*24=88.536 combinații.Observații:- am considerat că pentru un sociolog de tip a2.2 există următoarele posibilități: fie este expert doar în a.2.2.1 (7 cazuri), fie doar în a2.2.2 (10 cazuri), fie doar în a2.2.3 (5 cazuri), fie în a2.2.1 și în a2.2.2 (7*10 cazuri), fie în a2.2.1 și în a2.2.3 (7*5 cazuri), fie în a2.2.2 și în a2.2.3 (10*5 cazuri), fie în a2.2.1, în a2.2.2 și în a2.2.3 (7*10*5 cazuri);- pentru un expert doar în a2.2.1 am considerat 7 cazuri: fie doar a2.2.1.1, fie doar a2.2.1.2, ... fie doar a2.2.1.7. Este posibil ca un expert în a2.2.1 să fie de mai multe subtipuri (de exemplu să fie și a2.2.1.2, și a2.2.1.6, și a2.2.1.7)??”

54

Page 55: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

În sinteză, tipologia pe care o propun poate fi folosită cu succes în următoarele trei funcţii de bază:

- maşină de recoltat idei de joburi, prestaţii şi cariere faine pentru sociologi de pe piața joburilor și prestațiilor;

- instanţă secundară de judecat „bunătatea de potrivire”1 a unui job, a unei prestaţii, a unei cariere cu profesia de sociolog;

- generator de idei noi, inedite de joburi, prestaţii şi cariere faine pentru sociologi.

Colecția ESA este un repertoriu de joburi și de prestații întocmit pentru o anumită perioadă de timp, de exemplu, pentru un an. Vom putea avea, de pildă, „Colecția ESA 2008”, „Colecția ESA 2009”, „Colecția ESA 2010” etc.

Joburile şi prestaţiile pe care le vom pune în colecţie le luăm în primul şi în primul rînd din scanarea continuă şi analiza de conţinut a cererii de pe piaţa muncii şi a prestaţiilor profesionale din zona pe care o acoperim. „Colecţia ARS” este despre piaţa muncii şi a prestaţiilor profesionale din România, „Colecţia ASA” este despre piaţa muncii şi a prestaţiilor profesionale din SUA, „Colecţia ESA” este despre piaţa muncii şi a prestaţiilor profesionale din ţările membre UE.

o Cei mai mulţi dintre itemii colecţiei îi vom lua din anunţurile de recrutare („posturi vacante”), cu reverenţa maximă faţă mass-media, dar fără să pierdem din vedere celelalte medii de comunicare, inclusiv cele informale, inclusiv cele pe care meseriaşii în Public Relations le numeau pînă de curînd BTL. Complementar şi în măsura în care vrem să facem rost de resursele adecvate, putem face anchete printre utilizatorii de resursă umană (employers), în genul în care aceste anchete sînt realizate (sau ar trebuie să fie realizate) de instituţiile care produc şi administrează instrumentele din gama COR (Clasificarea Ocupaţiilor din România). Spun „în genul” deoarece, avînd ceva tangențe cu sociologia şi nefiind de stat, noi le putem face incomparabil mai isteţe.

o Identificarea cererii de prestaţii profesionale e o poveste un pic mai complicată. În sensul că ne cere lucruri cu care sociologii nu au prea fost învăţaţi pînă acum, şi anume să fim atenţi la o piaţă. În principiu, e o problemă simplă de cercetare de marketing, deci semnificativ sub nivelul mediu al competenţei în materie de cercetare pe care îl au sociologii. Deci nu avem decît să ne ducem la marketeri şi să învăţăm şi noi cum se măsoară cererea pe o piaţă de

1 Goodness of fit – una dintre numeroasele expresii tehnice greu de echivalat în limbă naturală pe care le învăţăm în facultăţile noastre de sociologie. Asta de pildă, e de la statistică.

55

Page 56: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

servicii. Nu e nimic complicat, e o măsurare de nivel nominal. Dar, dat fiind faptul că piaţa prestaţiilor sociologice este încă în mare măsură o piaţă potenţială, va fi nevoie şi de cercetări mai sofisticate, din gama cercetărilor pentru configurarea şi poziţionarea produselor (serviciilor) noi. Avem de-a face cu o problemă cu adevărat complicată. Să testezi e o chestie de meserie, oricine poate să o înveţe; mai trebuie însă şi să ai ce să testezi, ceea ce e o chestie de creativitate.

Pentru nivelul colecţiilor personale, soluţia pentru identificarea cererii de prestaţii profesionale este un pic mai exigentă, angajînd un anumit stil al exerciţiului profesional. Voi trata pe larg acest subiect în paragraful următor, ca procedură în exerciţiul profesional de sociolog, sub eticheta „carnetul de bal”.

o Peste toate, dar numai după ce sîntem bine familiarizaţi cu piaţa, putem pune în funcţiune căutarea cu ajutorul matricii de descoperire schiţată anterior.

„Colecţia ESA” nu este doar o culegere de denumiri. De exemplu, fiecărui item din colecţie îi este ataşată o descriere. Pentru aceste descrieri merită să apelăm la cele mai bune practici pe care experienţa din domeniul joburi, cariere și prestaţii le-a acumulat. Pentru joburi, de exemplu, descrierea poate fi realizată la nivelul celor mai bune practici acumulate în managementul resursei umane, la capitolul despre job description, job evaluation.

o Descrierile vor prelua cît mai mult şi mai fidel din modurile verbale în care joburile şi prestaţiile respective circulă în piaţa lor. De exemplu, preluînd din anunţul/ anunţurile publicitare prin care au fost puse în public. Aceasta se referă inclusiv la denumire.

Această autenticitate a descrierii din sursa client constituie unul dintre criteriile cele mai importante în judecarea admisibilităţii itemilor în colecţie.

o Cît de standardizate vor fi descrierile şi dacă e nevoie de o structură unitară a acestora, acestea sînt subiecte de analiză şi decizie ulterioară, în forurile de decizie ale ESA (sau ale ARS, ori ale altor organizaţii profesionale ale sociologilor interesate să-şi facă propria colecţie).

Una dintre ideile cele mai caracteristice ale conceptului pe care îl propun este că vizează în mod preponderent joburile şi prestaţiile emergente. Atît de preponderent încît s-ar putea spune că în conceptul „Colecția ESA” profesia de sociolog este profesia joburilor și prestațiilor emergente.

56

Page 57: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

o Prin joburi și prestații emergente înțeleg joburile și prestaţiile noi, cele care apar acum şi pentru care proiecţia pe mulţimea profesiilor este inexistentă sau disputabilă. Pentru o anumită perioadă, ele formează o zonă a succesului ocupațional mediu în raport cu foarte multe dintre profesiile existente. Trebuie să treacă un timp pînă cînd „se alege brînza din zer”, adică toată lumea (bună, normal) îşi dă seama că titularii profesiei P sînt în mod clar mai performanţi, ceteris paribus, în realizarea ocupaţiei O. Sau pînă cînd, văzînd cît de importantă şi de bine plătită este ocupaţia O, cineva se hotărăşte să facă o profesie care să o aibă ca zonă centrală, adică să facă o şcoală profesională care să pregătească în mod explicit pentru performarea cu succes a ocupaţiei respective.

o Despre joburile și prestațiile emergente avem de remarcat caracterul exploziv al dezvoltării – numerice, ca şi tipologice – a pieţei acestor joburi şi prestaţii „atipice”.

„Atipice” înseamnă simplu joburi şi prestaţii pentru care nu ştim sau ne este deosebit de greu să stabilim absolvenţi de care şcoală profesională ar fi bine să angajăm pentru a avea o cît de cîtă certitudine că se vor descurca.

„Atipice” este etichetarea tradiţionalistă, cea din perspectiva căreia această explozie este echivalentă cu deprofesionalizarea generală a muncii în vremurile noastre. Sînt arătate drept cele mai tipic „atipice”, deci cele mai deprofesionalizate, joburile şi prestaţiile din vînzări şi din managementul resursei umane. Dar putem adăuga şi alte domenii ocupaţionale, cum ar fi due diligence, consultanţa de business, consultanţa managerială, comunicare şi public relations, producţia de televiziune, producţia de evenimente, jurnalismul. La limită, toţi itemii „Colecţiei Gh. Onuţ” sînt joburi şi prestaţii emergente, „atipice”.

Nu aş vrea să se creadă că i-am ales în mod intenţionat aşa. Pur şi simplu aşa arată cererea. Poate că explicaţia pentru prevalenţa netă a „atipicelor” pe piaţa actuală a joburilor şi prestaţiilor este banală şi stă în faptul că pentru a umple o vacanţă de genul „medic ortoped”, „inginer instalaţii TS” sau „cofetar-patiser” nu e nevoie să faci atîta gălăgie publică cîtă trebuie să faci pentru a găsi un career coach sau un client service supervizor/ manager. M-aş cam îndoi şi, oricum, nu văd de ce pe noi, sociologii ne-ar interesa joburi ca acestea, „medic ortoped”, „inginer instalaţii TS” sau „cofetar-patiser”. Dacă ne-ar fi interesat, am fi optat pentru profesiile, deci pentru şcolile profesionale aferente.

Nu, noi am optat pentru o profesie care este o platformă foarte versatilă, o bază valoroasă pentru abordarea cu succes a unei diversităţi de joburi şi prestaţii. Din afară, competenţa noastră profesională poate părea inexistentă –ne pricepem la lucruri la care, cu picul de antrenament care oricum ne trebuie şi nouă, se pricepe oricine.

57

Page 58: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

De unde ştim care dintre joburile şi prestaţiile scanabile sînt bune pentru a fi performate cu profesia de sociolog?

o În „Colecție” intră cu precădere joburi şi prestaţii emergente. Acesta este primul criteriu cu care selectăm din masa de joburi şi prestaţii scanabile.

Poate fi vorba şi despre joburi şi prestaţii mai vechi, despre care logica, intuiţia şi, eventual, experienţa (care poate fi şi a altcuiva) ne spun că nu fac parte din patrimoniul vreunei profesii ocupaţionale. În general, nu e foarte greu să decizi că jobul X sau prestaţia de expert Y nu este pentru tine deoarece este evident pentru medic sau pentru contabil. Subliniez, de expert. Pentru că dacă e vorba despre un job de conducere, ne luptăm. Nu văd de ce un sociolog care îşi doreşte aşa ceva nu poate fi un excelent director de spital, de exemplu. Dar, dacă nu fac parte din patrimoniul vreunei profesii ocupaţionale, poate fi vorba şi despre mai vechi joburi şi prestaţii de expert. De cele mai multe ori nu avem de-a face decît cu obiceiuri mai mult sau mai puțin înrădăcinate. De exemplu, pînă acum nu mai mult de un deceniu şi jumătate toţi cunoscătorii din România ştiau că economiştii sînt cei care se ocupă cu „resursele umane”. Între timp lucrurile sau mai schimbat, chiar şi sociologii au ajuns la concluzia că joburile şu prestaţiile din acest domeniu ar cam fi şi pentru ei, poate în primul rînd pentru ei.

o Următorul criteriu cu care vă propun să judecăm dacă un job sau o prestaţie poate fi performat/ă cu succes cu profesia de sociolog este criteriul hedonist. Care, dat fiind caracterul obiectiv al criteriului emergenţei, este de fapt primul criteriu.

Vă propun propria noastră plăcere ca unică restricţie sau frînă pe care să ne-o impunem în legătură cu accesul în cîmpul ocupaţiilor. Un job sau o prestaţie este de sociolog dacă îmi place mie, titular/ titulară a unei diplome de licenţă în sociologie, să o fac. Restul e gargară. A altora.

o Vă mai propun o perspectivă dinamică. Apropo de prioritatea emergenței, în fiecare zi apar (cereri de) joburi şi prestaţii noi. Cine e mai competent decît noi sociologii în a vedea asta, cine să constate noile apariţii? Iar dacă tot sîntem primii/ primele, să le încercăm mai întîi pe noi: îmi place sau nu-mi place, mă interesează sau nu mă interesează. Iar dacă îmi place, e pentru mine. Sau pentru colegii mei despre care ştiu că le-ar plăcea.

Vă propun să gîndim în mod automat că orice item ocupaţional nou, job sau prestaţie, este pentru sociolog. Abia după aceea să verificăm dacă ne place sau nu şi să decidem eventual că nu.

o În sfîrşit, vă propun o perspectivă concurenţială. Dacă îi place, dacă îl/ o interesează, sociologul este dator să concureze pentru orice job sau prestaţie, indiferent ce clamează cutuma şi titularii altor profesii. Singura care ne

58

Page 59: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

poate opri este îngrădirea jurisdicţională. Însă chiar şi aici e bine de păstrat în minte valorosul principiu murphy-ean care ne spune că e mult mai uşor să fii iertat decît să obţii permisiunea.

În sinteză, avem de extins și de consolidat capacitatea de a produce consecințe reale și active a ideii că profesia de sociolog este o bază valoroasă pentru abordarea cu succes a unei mari diversități de joburi și cariere. Pentru ca această idee să-și materializeze generoasele-i promisiuni:

- avem nevoie de o colecție cît mai extinsă cu joburile, prestațiile și carierele care pot fi performate cu succes cu profesia de sociolog;

- avem nevoie ca aceste joburi să facă parte din lumea reală, adică să exprime neechivoc cererea de pe o piață definită, non-abstractă, a muncii și a prestațiilor profesionale;

- este necesar să facem din colecție un bun public, administrat ca bun public;

- colecția este necesar să fie generată prin contribuţii deschise, individuale, ca şi colective;

- este necesar un produs cumulativ. Anul acesta avem „Colecţia 2008”, la anul vom avea „Colecţia 2009 de joburi, prestații & cariere faine pentru sociologi”;

- destinatarii privilegiați ai colecției trebuie să fie studenții la sociologie, în mod special studenții din anul I, astfel încît să aibă timp să se familiarizeze cu ele pentru a putea alege cu drag, deci în maximă cunoștință de cauză.

Dezvoltarea procedurală și gestiunea criteriilor și perspectivelor, ca și a matricei creative a tipologiei ocupațiilor de sociolog sînt teme esențiale ale organizării profesiunii noastre.

„Colecția ESA” ar putea fi gestionată la nivelul Uniunii Europene de către ESA – Asociația Europeană de Sociologie –, pe baza secvențelor elaborate de asociațiile naționale naționale de sociologie pentru fiecare piață națională a muncii și prestațiilor profesionale.

Capitolul 7Licența și după-licența în sociologie

59

Page 60: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Cred că trebuie să fac (mai) clar de la început că scriind acest capitol (de fapt, scriind această monografie), am în minte un anumit fel de a fi sociolog, și că prototipul meu de sociolog este o opțiune, nu o generalizare.

Sigur că aș putea și eu să-mi pretind opțiunea drept generalizare, valorificînd un pic limitele genetice ale generalizării ca varietate a inferențelor inductive – subiectiv incerte și logic probabile. Aș putea obține și un blindaj suplimentar, pretinzînd că e vorba despre un tip ideal, în sensul metodologic creat de papa Max. De altfel, ca geneză, ideea mea de sociolog chiar asta este – o generalizare a trăsăturilor și experiențelor sociologi de succes de care am auzit și de care mi-a plăcut.

Vreau să insist însă că e vorba despre o opțiune, deci despre ceva inevitabil subiectiv și arbitrar. Deci că nu o pot impune – nici nu mă interesează, de altfel –, nici sub argumentul științificității, nici sub alte argumentări în numele obiectivității. Grija mea nu este să vă înving, ci să vă conving. Grija mea este deci să exprim suficient de clar, de ușor de înțeles ceea ce am de spus, și să fac toate operațiile deasupra mesei.

Vorbesc în numele unei subiectivități, ca să spun așa, adresîndu-mă altor subiectivități. În acest sens, subiectivitatea mi se pare numele însuși al responsabilității noastre, bilaterale și destul de simetrice.

Pot descrie în detaliu prototipul meu de sociolog. Începînd de exemplu de la intrare – nu vine la sociologie și nu învață în scopul de a ajunge în seraiul universitar, ci pentru piața prestațiilor profesionale; faptul că poate să ajungă în serai este o întîmplare și, într-un anumit sens, o deturnare. Ca la medici: cine vine la medicină nu vine și nu învață în scopul de ajunge profesor sau cercetător, ci pentru a se face medic. (Era să scriu „practician”; apropo de ce oare „sociolog practician” este o expresie OK, pe cînd „medic practician” e una aberantă?)

În mod esențial, sociologul din mintea mea este exact opusul funcționarului – salariat, subaltern, de obicei la stat. Sociologul din mintea mea

este free-lance, nu se află niciodată în situația de a-și căuta ceva de lucru cu căciula în

mînă, cu un „carnet de bal” continuu, cu minimum zece clienți in spe, despre

care știe în detaliu cum le merge – ce nu le merge cum își doresc, ce au de gînd să facă – ce le trebuie pentru a reuși,

competent/ă în toate culturile în care își caută succesul profesional, autonom/ă din punct de vedere intelectual și etic

60

Page 61: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

capabil/ă să-și definescă în mod autonom munca, atent/ă să furnizeze întotdeauna clienților săi valoare pentru banii lor, devotat/ă regulii minimum la promisiuni, maximum la livrare, cu o gestiune atentă la cît am primit pentru cît am dat, atît în interes

propriu, cît și în interesul clientului (win-win), cu grija ca banii de azi să nu-ți mănînce banii de mîine, cu un drapel cît mai vizibil pe piața/ piețele joburilor și prestațiilor

profesionale care îl/ o interesează, cu un drapel întotdeauna impecabil.Ceea ce, desigur, vă dorim și Dumneavoastră.

Convingerea mea este că prestațiile ca free-lance pun cel mai bine în valoare profesia de sociolog și că viitorul profesiei noastre stă în succesul celor care o vor pune în valoare astfel. La modul vrabia-mălai-viteazu anticipez o diminuare a ponderii sociologilor ca salariați la stat în favoarea auto-utilizării – free-lance, firme de prestații sociologice, organizații non-profit –, pe care o și iubesc cel mai mult, respectiv în favoarea sectorului privat. Sînt însă conștient că rolurile de salariat, în sectorul privat sau în sectorul de stat – vor forma în continuare majoritatea situațiilor ocupaționale cu profesia de sociolog, ba chiar vor crește din punct de vedere numeric.

Fiind și o profesie foarte puțin cunoscută, putem fi absolut sigur/e că nu o să ne caute nimeni ca să ne roage să-i prestăm ceva din altfel nenumărabilele lucruri la care potențial ne pricepem. Nici măcar ca să ne ofere un loc de muncă într-unul sau altul dintre respectivele nenumărabie lucruri și nici să ne spună cu ce să ne ocupăm în situația în care ne-au angajat.

Concluzia mea este că edificiul interior de free-lance și poziționarea ca free-lance sînt obligatorii pentru sociolog chiar și atunci cînd nu e pe cont propriu, ci salariat.

Trebuie să ne gîndim dacă nu cumva cu această concluzie vă împing în aspirații nesăbuite. Și am de notificat că chiar mi se reproșează, iar uneori sînt de-a dreptul acuzat, că îmi zăpăcesc studenții cu tot felul de aspirații, care mai de care mai fanteziste și mai primejdios nerealiste. Sigur că pot să mă apăr și singur, ripostînd contondent, așa cum de altfel reproșurile și acuzațiile respective chiar și merită; în mod special prin particularizări, deoarece nici un caz luat ca atare nu stă în picioare1. Cred totuși că subiectul acesta merită atenția rece

1 Iată un astfel de caz, real, pe care îl prezint în forma ripostei la acuzație. „Nu e frumos să-mi reproșezi în ochii lui S. că pe vremea cînd îmi era studentă am făcut-o să creadă că ar putea deveni producător TV, ba chiar și-a făcut cu mine licența în sociologie pe această temă, dacă în acest fel obții castrarea aspirațională a lui S. pentru ca tu să ți-o poți ține ca salariată, subalternă, într-o sarcină de muncă foarte solicitantă, cu program – neoficial, deci neplătit corect – de zece-douășpe ore și salariul minim pe economie.”

61

Page 62: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

a tuturor părților implicate, atît timp cît există probabilitatea, fie ea cît de mică, să fiu și eu unul dintre universitarii entuziasmați de cel mai nou și mai iubit perpetuum mobile al său.

Cred, vreau să spun că am încercat deja, că nu argumentele analitice pot decide pentru sau împotriva ideii că, indiferent unde vei ajunge și ce vei face, edificarea interioară și poziționarea ca free-lance sînt obligatorii pentru a-ți valorifica diploma de sociolog. Avem nevoie de discutarea ideii la etajele de generalitate mai din sus.

Pentru o astfel de discutare ar putea să fie suficientă o teorie populară a succesului acțional. Într-o astfel de teorie este demonstrabilă ca adevărată următoarea propoziție: ca și pesimismul, a cărui varietate este, realismul (care e tot timpul cool & trendy, mai e și confortabil) nu e rentabil. Deși prezintă imensul avantaj de a te scuti de suferințele drumului spre succes și de sfîșierile eventualului eșec, realismul nu este totuși decît despre nu și despre mediocritate.

Consider că problema necesită și o discutare mai abrazivă în alte planuri. Pe care o încep declarînd că, pe cuvîntul meu de onoare, nu eu am inventat profesia de sociolog și nici facultățile de sociologie. Atras de ceva ce s-ar putea să fi fost doar niște prostii și slăbiciuni, fantezii ale minții mele posibil nesăbuite în mod înnăscut, m-am pomenit titularul unei diplome profesionale pe care scria sociolog. Fără să știu ce e aia, fără ca nimeni să știe, nici profesorii care m-au fabricat, nici marile zeități din cerurile sociologiei, cu atît mai puțin cei urmau să mă plătească pentru ceea ce urma să le fac cu adevărat folositor. La finalul celor mai bine de trei decenii în care am tot conceput această carte, am ajuns la niște concluzii nu tocmai prietenoase despre „marii amatori care au creat sociologia”1.

Ideea mea de sociolog este rezultatul încercărilor de a inventa o poveste care să conțină toate sau cît mai multe și mai importante dintre cioburile disparate și incomplete pe care le-am primit drept profesie și carieră. O poveste care să fie în același timp faină și coerentă. Subliniez, faină și coerentă, nu realistă.

Pentru că, în situația dată, nu avem din ce să confecționăm un astfel de criteriu, realist. Ca să ajungi – ce poate fi mai realist? – funcționar, subaltern, în principal la stat, nu e deloc nevoie, dar chiar deloc, să faci o facultate atît de neobișnuită cum este sociologia.

Mai ales cînd, la modul cel mai anticipabil, la această facultate neobișnuită vin de predilecție, din toate timpurile și în toate locurile, tineri neobișnuiți.

1 DENTLER, R. A., Practicing Sociology: Selected Fields, Praeger Publ., Westport CT, 2002, p. 7.

62

Page 63: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Nu văd cum altfel ne-am descurca cît de cît bine cu profesia asta, așa cum este ea și cum ne-am pomenit cu ea. Și nu văd absolut niciun motiv pentru care ar trebui să accept să ne descurcăm rău.

Pînă ne mai gîndim la amatorii care au înființat primele facultăți de sociologie și la motivele lor mai mult sau mai puțin responsabile, noi absolvenții de sociologie sîntem deja aici. Pentru a ne valorifica diploma de sociolog avem nevoie de o practică profesională care acoperă, indiferent de contextul ocupațional, curmătoarele exigențe:

- 1. trebuie să cunoşti ce se caută/ cumpără în materie de prestaţii și joburi care pot fi făcute promiţător de bine cu profesia de sociolog (în primul rînd cele încadrabile la taxonul d1. al tipologiei ocupațiilor de sociolog din paragraful anterior; dar și prestațiile și ocupațiile încadrabile la d2.);

- 2. trebuie să alegi și să hotărăști care dintre aceste prestaţii (sau care set de prestaţii) îţi place cel mai mult. Ca nivel şi intensitate, trebuie să-ţi placă atît de mult încît să-ţi doreşti să te pricepi să o faci no less than perfect. Alegerea aceasta este o poveste de dragoste. Atenție însă, nu poţi iubi ceea ce nu cunoşti. Ca criterii, îţi va plăcea deoarece crezi:- că e cea mai recompensatorie pentru tine,- că ţi se potriveşte,- că îţi pune în valoare avantajele comparative pe care le ai faţă de cei/ cele din grupul egalilor tăi,- că ţi-e cel mai la îndemînă să o faci şi să o vinzi cum trebuie,- că nu îţi mănîncă azi banii pe care trebuie să-i cîştigi mîine, poimîine, răspoimîine;

- 3. trebuie să ajungi să te pricepi la realizarea cu succes a prestaţiei respective (setului respectiv de prestaţii). Vizînd întotdeauna şi în mod serios asimptota no less than perfect;

- 4. trebuie să vinzi bine. Şi anume în configuraţii win-win, niciodată şi sub niciun motiv altfel. Un sociolog care trage ţepe este o ameninţare pentru toţi sociologii; țepele sînt bani de azi care îţi mănîncă banii de mîine, şi nu numai pe ai tăi. Iar un sociolog care ia ţepe este o ruşine pentru însăşi meseria noastră.

○ Ca student la sociologie e bine să ştii că îți va fi cît se poate de folositor să exersezi secvenţa 1 – 4 cu prilejul elaborării tezei de licenţă în sociologie, într-o configuraţie cît mai realistă cu putinţă.

○ Atenţie, secvenţa 1 – 4 este valabilă pentru toţi sociologii practicieni, inclusiv pentru prestaţiile profesionale în regim salarial.

63

Page 64: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

○ Pe parcursul vieţii vei face de mai multe ori secvenţa 1 – 4, pentru noi şi noi prestaţii. Sociologii au mintea necesară, face parte chiar din competenţa lor profesională, să facă în mod anticipativ trecerile între prestaţii.

Fiind de trei ani și avînd de format o competență atît de sofisticată și de responsabilă cum este competența de schimbat oameni, facultatea de sociologie este în mod necesar o facultate „teoretică”. De fapt este o facultate generală, care îți formează fundamentele competenție pentru schimbat oameni. Profesionalizarea se va petrece mai ales după terminarea facultății și va dura destul de mult. Să ne gîndim că medicii, care au un „obiect al muncii” semnificativ mai puțin complicat decît au sociologii, fac șase ani de facultate, după care continuă să se perfecționeze profesional și să dea examene cam toată viața.

În principiu, la terminarea facultății de sociologie nu știi să faci nimic, iar asta e ceva cît se poate de normal. Ești cam ca un absolvent de anul III sau IV medicină. Dacă nu ai exersat pe cont propriu, nu știi să faci nici măcar o injecție.

E adevărat însă că spre deosebire de acesta, pe care nimeni nu îl ia drept medic, pe tine lumea te ia drept absolvent de facultate, deci profesionist, și se așteaptă să știi să faci tot felul de lucruri „în domeniul tău”.

Începi însă să știi să faci ceva, și anume prin cele cîteva cursuri introductive în domeniile ocupaționale ale sociologiei. Vorbim despre un fel de cursuri de orientare profesională, destinate să-ți facă cunoștiință cu aceste domenii ca să decizi în care te vei profesionaliza. Numărul acestor cursuri, deci numărul de domenii ocupaționale ale sociologiei în care te vei familiariza pe această cale este evident foarte mic, putînd fi de obicei numărate pe degetele de la o singură mînă. Vreau să spun că deși aceste cursuri sînt de obicei opționale, iar pe o bară opțională se pot pune atîtea cursuri cîți bani are facultatea, numărul de poziții disponibile în planul de învățămînt pentru barele de opționale este inevitabil foarte restrîns. Nu poți periclita formarea fundamentelor profesionale de sociolog în favoarea unor competențe efectorii care pot deveni de-a dreptul periculoase în absența sau deficitul fundamentelor – etice și, în general, metateoretice, teoretice și de cercetare.

o Domeniile ocupaționale în care se fac aceste cursuri de profesionalizare introductivă specifice ciclului de licență diferă foarte mult de la o facultate de sociologie la alta. După cum diferă și acuratețea cu care fiecare facultate le conceptualizează pe scopul de a te orienta în alegerea domeniului ocupațional în care îți vei face prima profesionalizare. Sînt unele facultăți de sociologie, și nu neapărat puține, și nu neapărat numai dintr-o anumită parte a lumii, cărora chestia asta nu le e deloc clară și care plasează în acest rol ceea ce în

64

Page 65: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

mod tradițional numim „ramurile sociologiei”, cum sînt de exemplu sociologia familiei, sociologia educației și învățămîntului, sociologia industrială, sociologia culturii, sociologia religiei, sociologia mass-media etc.

Diferă de asemenea diversitatea acestor cursuri de orientare profesională și, pe cale de consecință, numărul și calitatea lor, care sînt funcție de resurse. Facultățile bogate au oferte de cursuri introductive bogate, inclusiv în ceea ce privește sensibilitatea la practică. Idealul în această materie este atunci cînd un astfel de curs îl face, în propria sa concepție, un practician de succes al domeniului, omologat ca atare de piața de prestații și joburi respectivă.

o Competența profesională reală pe care o achiziționezi la aceste cursuri de profesionalizare introductivă este prin definiție o competență de junior sau de assistant. De altfel, acesta este și nivelul reglementat juridic: cu licența aceasta de trei ani (patru în cazul inginerilor) nu poți ocupa decît poziții de junior sau de assistant. În învățămînt de exemplu, nu poți preda decît în școala obligatorie, nu și la liceu, cu atît mai puțin în învățămîntul superior. Pentru nivelele mai de sus, e nevoie să-ți adîncești și dezvolți competența profesională, de fapt să ți-o finalizezi, prin diverse suplimente de școală profesională, de exemplu stagiile post-licență sau masteratele.

Nu e deloc recomandabil să aștepți profesionalizarea propriu-zisă, cea care se realizează în formele de pregătire de după licență, respectiv:

- i. learning-by-doing și stagii de training la locul de muncă, dacă ai ales să te angajezi și să nu mai faci alte școli;

- ii. stagii de formare profesională post-grad;- iii. masterat.Încă din perioada licenței poți acumula pregătire și experiență

profesională de primă calitate, pe cont propriu. Avantajul este dublat de faptul că profesionalizarea pe cont propriu produce efectele cele mai dezirabile în ceea ce privește edificarea interioară și poziționarea ca free-lance.

„Carnetul de bal” este o activitate de profesionalizare pe cont propriu. Mai mult, produce ocupații de free-lance, este chiar o bază de operare pentru prestațiile profesionale ca free-lance.

o „Carnetul de bal” este denumirea pe care am dat-o unei activități de automarketing al profesiei de sociolog. E o activitate de maturitate profesională, dar pe care poți să o începi, e chiar recomandabil să o începi, încă din studenție. Anul I, semestrul I ar fi perfect, dar nici să-ți începi teza de licență în sociologie pe baza carnetului tău de bal, deci să-l ai cît de cît funcțional la începutul anului III, nu e tocmai rău. În general, niciodată nu e prea tîrziu, dar cu

65

Page 66: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

cît e mai devreme, cu atît e mai bine; sau, cum bine zice înțelepciunea populară, decît bolnav și sărac, mai bine sănătos și bogat.

o În esență, „carnetul tău de bal” înseamnă- zece dosare de clienți potențiali pentru care ți-ar plăcea/ ți-ar conveni/

te-ar aranja să lucrezi;- o activitate continuă de documentare și informare asupra fiecărui

client pentru ca, de la un punct încolo, despre fiecare dintre ei să știi cu acuratețe și la un foarte bun nivel de siguranță- cum îi merge și ce nu îi merge cum își dorește,- ce are de gînd să facă și ce îi trebuie pentru a reuși,- la cine și cum trebuie să ajungi pentru ca să te afli foarte aproape de încheierea unui contract;

- construirea pe baza informațiilor și cunoștințelor a unei oferte de prestări servicii perfect acomodate la nevoile clientului respectiv;

- finalizarea succesivă a ofertelor cu prestații win-win de mare succes atît pentru tine cît și pentru clientul respectiv;

- completarea poziției devenite vacante prin prestație cu un client potențial nou sau, dacă pentru clientul respectiv ai motive să-l menții în carentul tău de bal, completarea cu o agendă nouă a nevoilor clientului respectiv (ce nu-i merge bine/ ce are de gînd să facă maibine).

o Nu aș vrea să se creadă că dosarele de client potențial se constituie în nu știu ce activități malversative de spionaj. E vorba despre cel mai banal marketing, cu atît mai necesar cu cît ne aflăm pe o piață cu un potențial foarte mare, dar pe care toate părțile interesate dorm cu sforăituri. Scopul acestor dosare este să ne găsim clienți pentru ceea ce știm să facem, clienți pentru care să definim exact prestația de care au nevoie, prestație despre care nu pot sesiza pe cont propriu că au nevoie.

o „Carnetului de bal” înseamnă piață, piață înseamnă bani. Însă pe perioada studenției, „bani” poate însemna și un pic altceva decît bani efectiv încasați. Vom face întotdeauna bugetul prestației, îl vom notifica întotdeauna clientului, vom încerca întotdeauna să negociem și să obținem chiar bani, bani. Dar, pentru că în studenție primul tău interes este să acumulezi experiență, îți poți permite să oferi prestația gratis (de fapt, în cost, excluzînd contravaloarea muncii tale). Știind însă întotdeauna și în mod profesional cît costă prestația ta și adunînd acești bani într-un cont al investițiilor tale în pregătirea ta.

o Ca procedură de automarketing, „carnetul de bal” funcționează și pentru sociologii care lucrează ca salariați. La bază este aceeași idee de autonomie dar, avînd un singur client, angajatorul tău, cele zece dosare sînt despre zece probleme ale acestuia.

66

Page 67: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Pentru scopul profesionalizării pe cont propriu și încă în regim de free-lance, alături de „carnetul de bal” poate funcționa convergent și cumulativ elaborarea tezei de licență de licență în sociologie.

o Elaborarea tezei de licență poate fi prima ta școală profesională. Ar fi școala ta profesională, definită și organizată chiar de tine. O derulezi pe parcursul anului III, dar poți începe și mai repede, pe la finele anului II.

o O temă de licență bună este o temă care îți place. Bineînțeles că trebuie să fie de acord cu ea cadrul didactic care te va coordona pe parcursul elaborării tezei, îndrumătorul științific, dar ție trebuie chiar să-ți placă. Pentru formarea edificiului interior de free-lance și a capacității de poziționare ca free-lance, aceasta este una dintre condițiile tari.

Ca să ajungi ca la sfîrșitul anului II sau începutul anului III să ai o astfel de temă, trebuie să începi din timp. Dar mai ales trebuie să cauți. Nu poți iubi ceea ce nu cunoști.

Cea mai bună strategie de căutate este cea care se pune în funcțiune odată cu „carnetul de bal”. Dar ideea este să devii cît mai repede competent/ă în cultura profesională a regiunii în care ți-ai definit viața. Competența aceasta înseamnă să ştii care sînt joburile şi carierele din regiune, ca şi o concepţie despre succesul ocupațional cu diverse profesii, cu sociologia și cu profesiile concurente (e.g. economiștii, marketerii, relaționiștii, psihologii). Există deci și alte strategii decît „carnetul de bal” pentru a scana – din proprie inițiativă, inteligent, omnidirecțional și continuu – peisajul prestațiilor și joburilor, pentru a identifica care dintre acestea te-ar aranja, de care îți place cel mai mult.

o Luînd versiunea maximală, o bună lucrare de licență este o lucrare pe o temă care îți place și făcută în curtea unui client pentru care ți-ar fi foarte drag să lucrezi.

Asta înseamnă că la începutul lunii octombrie a anului III de facultate ajungi la clientul respectiv cum trebuie și la cine trebuie, ca să obții acceptul său entuziast pentru prestația profesională reală și de mare valoare pe care i-o vei face pe gratis, împreună cu profesorul tău îndrumător, ca lucrarea ta de licență.

Pînă pe la sfîrșitul lunii aprilie a anului III, cînd îți cam finalizezi lucrarea, vei lucra și vei învăța meserie într-o prestație profesională reală, pe o temă care îți place de nu mai poți, în curtea unui beneficiar pentru care ți-ar plăcea de nu mai poți să lucrezi și după absolvirea facultății.

E de amintit că prin natura lucrurilor, pe parcursul unei prestații sociologice, prestatorul are de-a face mai degrabă cu persoanele din vîrful ierarhiei clientului decît cu femeile sale de serviciu. Adică vreau să remarcăm împreună că din octombrie pînă în aprilie te afli în vitrina cea mai avantajoasă.

67

Page 68: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

Dacă crești cum trebuie și ești bun/ă, acest lucru va fi văzut de chiar cine trebuie, cînd trebuie.

Încheiem cu cîteva precizări de natură terminologică, cu inevitabila discuție despre „Procesul Bologna” și, desigur, cu consecințele asupra profesiei noastre.

o Prin facultate înțelegem primul ciclu academic, care se finalizează cu o diplomă profesională denumită în general diplomă de licență.

Facultatea de sociologie este cam peste tot în lume de șase semestre, deci de trei ani. Pînă în 2005, în România și în foarte multe alte țări europene, durata facultății de sociologie a fost de patru ani. Trecerea la trei ani s-a făcut în cadrul unui proces mai amplu de acomodare/ compatibilizare a învățămîntului superior din țările UE, cunoscut sub numele de „procesul Bologna”.

Cu diploma de licență ne putem angaja sau putem să ne continuăm studiile.

Dacă ne-am hotărît să ne continuăm studiile, avem de ales între masterat și stagiile de pregătire profesională post-licență (sub impactul modelelor anglo-saxone, acestora li se spune din ce în ce mai des stagii post-grad).

o Stagiile post-grad pot avea o durată foarte variabilă, de la cîteva ore la cîteva luni. Ele sînt destinat formării în domenii ocupaționale specifice, foarte clar delimitate, pentru care piața muncii și a prestațiilor profesionale indică o cerere nechivocă. Exemple: cameraman, editare imagine, proprietate imobiliară, lobby instituțional, management de artist, moderare ședințe de brainstorming, facilitare jocuri și exerciții de team-building, planificare media (media planning), cumpărare media (media buying), citoscopie (laborant), topometrie.

În general, pentru a fi admis/ă la un astfel de stagiu nu există obligativități de traseu, în sensul că pentru a face stagiul x e obligatoriu să ai o licență în specializarea X. Ceea ce înseamnă că licența în sociologie, prin definiție generală, nu te încurcă cu nimic dacă dorești să faci vreun astfel de stagiu.

Stagiile post-grad pot fi ofertate de universități dar și de alți furnizori de educație.

Stagiile post-grad sînt concepute și organizate astfel încît să le poată frecventa inclusiv, de fapt mai ales, persoane care au terminat de mult facultatea și au toate responsabilitățile de adult, de la cele profesionale la cele familiale sau publice.

o Masteratele au o durată de două pînă la patru semestre, deci de unul pînă la doi ani, și sînt destinat pregătirii profesional-științifice într-un

68

Page 69: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

domeniu ocupațional larg. „Procesul Bologna” a cam zăpăcit ideea de masterat profesional, o să abordez undeva mai jos chestiunea.

În orice caz, masteratele constituie cel de-al doilea ciclu academic și condiționează accesul în cel de-al treilea, doctoratul.

o Alături de „Strategia Lisabona”, din care face cumva parte, „Procesul Bologna” este, pentru cine a apucat din interior epoca marilor instrumente de planificare politică de tip „Programul Partidului Comunist Român de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism”, ceva deosebit de neliniștitor, nu numai deosebit de caraghios. „Procesul Bologna” își definește ca scop fundamental susținerea proceselor prin care, în conformitate cu „Strategia Lisabona”, Uniunea Europeană urmează să devină – pînă în 2012, dacă luăm documentul în serios – „cea mai avansată societate a cunoașterii”. Concomitent, dar cumva secundar, „Procesul Bologna” are de uniformizat tot felul de chestii ale învățămîntului superior din țările membre UE.

Ar fi foarte multe de mîrîit în legătură cu „societatea cunoașterii” și toate aceste fumisterii autoritare. Poate că a sosit momentul organizării protestului politic împotriva neomarxismului ingineresc care întemeiază și legitimează din ce în ce mai vasta și bineplătita birocrație comunitară.

o Aici avem însă altă treabă, și anume să ne lămurim cum e cu reducerea ciclului de licență și cu masteratele „de cercetare”.

Trebuie să facem această discuție în baza constatării că dacă la Paris (ca de altfel și la Londra, la Berlin, la Bruxelles sau la Haga), povestea cu Bologna este luată a la legere et en passant, la București ea provoacă mari și prompte febre executante, după regula care îi face pe neofiți mai catolici decît Papa.

Nu cred însă că mai e drum de întoarcere, vom rămîne cu facultăți de trei ani – cele social-umane, respectiv de patru – cele tehnice.

Cu masteratele e un pic de bai, în sensul că dacă am aplica „Procesul Bologna” în versiunea lui textuală (care nu e respectată ca atare, din fericire, nici măcar la București), cam 60% dintre absolvenții de învățămînt superior, adică toți titularii de diplome de master, ar trebui să se ocupe cu cercetarea științifică. Pentru că „Procesul Bologna” asta ordonă – toate masteratele vor fi (re)proiectate pentru competența profesională de cercetare.

o Neavînd de ales, voi lua un azimut personal.

Despre licență (mă prefac că) înțeleg că esența modificărilor ordonate de „Procesul Bologna” constă în prelungirea cu un an a facultăților, ceea ce înseamnă creșterea duratei pregătirii intelectuale generale (pe obiectivele fostului prim ciclu, DUG, al învățămîntului superior din Franța). Concomitent cu ceea ce este visul oricărui sociolog competent și responsabil, și anume amînarea pentru o

69

Page 70: ONUT, Gh., Profesia de Sociolog

vîrstă mai matură a profesionalizării și a deciziilor personale legate de alegerea profesiei și a drumului în viață.

Despre masterate (mă prefac că) înțeleg că vor fi profesionale și vor avea ca scop să echipeze titularul diplomei de sociolog cu o competență efectorie într-un domeniu ocupațional larg, dar oricum precizat, cel puțin în comparație cu domeniul ocupațional corespunzător diplomei de licență în sociologie.

Pe vremea cînd licența în sociologie era de patru ani, recomadam fără să ezit să-ți amîni cît mai mult opțiunea pentru masterat, astfel încît să poți lua această decizie de (primă) finalizare a profesionalizării cu o minte cît mai bună, capabilă să judece cum trebuie ce îți place și care îți sînt avantajele comprative. Ideea era să nu prea faci masteratul imediat după licență, ci după cîțiva ani, în nici un caz pe banii lui maman și papan.

Cu „licența Bologna” cred că lucrurile s-au schimbat complet. Nu am prea multe elemente cu care să pot judeca în siguranță, dar faptul că, juridic vorbind, licența de trei ani te îndreptățește numai la poziții de junior și de assistant este arhisuficient. Să nu faci masteratul imediat după licență este cel puțin imprudent. Sigur că apare problema dar cît de matură este mintea cu care îți alegi domeniul în care să faci masteratul, dar asta e o problemă de rezovat în alt context.

Despre doctorate va trebui să mai așteptăm puțin deoarece azimutul meu îmi indică renunțarea la succesiunea obligatorie masterat-doctorat, concomitentă cu precizarea doctoratului ca specializare în domeniul ocupațional cercetare plus învățămînt superior.

70