Ord Araliales

8/20/2019 Ord Araliales

1/10

Ordinul Araliales

Însumează plante ierboase şi lemnoase, arbori şi arbuşti, cu frunze variate, alterne. Florile sunt tetramere şi pentamere, cu gineceul inferior , dispuse în umbele. Conţin uleiuri esenţiale, oleo-rezine, glicozide, saponine şi alcaloizi. Aralialele au două familii: Araliaceae şi Apiaceae.

Familia Araliaceae

Cuprinde arbori şi arbuşti, rar ierburi ( Aralia L.), uneori agăţătoare, cu frunze simple,întregi sau lobate, uneori compuse, alterne. Florile sunt mici, verzui, actinomorfe, bisexuale,

pentamere, cu gineceul infer ior, dispuse în umbelă. Fructul poate fi drupă, mai rar bacă sau nuculă. Hedera helix L. (iedera), singura specie care creşte spontan la noi, în zonele cu o climă mai blândă, este o liană agăţătoare sau târâtoare. Tulpinile şi ramurile se fixează de suport cu ajutorulrădăcinilor adventive fixatoare. Frunzele simple, persistente, heterofile: cele de pe ramurile sterile3-5 palmat-lobate, iar cele de pe ramurile fertile sunt ovate sau romboidale. Florile bisexuate,

pentamere, iar fructul baciform.

Genurile Aralia L., cu specii răspândite în Asia, America, Australia, iar la noi cultivatdecorativ şi Panax L., ( P. ginseng ), răspândit în Asia şi America de Nord, cuprind plante ierboase.

Familia Apiaceae (Umbelliferae)

Include plante ierboase anuale, bianuale şi perene, cu rădăcini pivotante, mai rar arbuşti sau liane. Tulpinile, în general fistuloase şi prevăzute cu noduri şi internoduri (articulate), sunt fin

striate până la muchiate. Frunzele, aproape întotdeauna vaginate, de regulă nestipelate, sunt variatemorfologic, adesea penat- sau palmat-sectate, mai rar întregi ( Bupleurum L.), peltate ( Hydrocotyle (Tourn.) Linn.), sau spinoase ( Eryngium L.). Florile sunt bisexuate sau unisexuate, plantele fiind

monoice ( Echinophora L.) sau dioice ( Arctopus L., Trinia Hoffm.), actinomorfe, pentamere,

tetraciclice, cu caliciul compus din 5 sepale libere, de obicei mici, uneori absente, corola din 5

petale libere, androceul din 5 stamine, iar gineceul bicarpelar, sincarp şi infer ior. Florile au un discnectarifer în jurul staminelor ca un inel, numit stilopodiu. Ele sunt grupate, de obicei, sub formă deumbele compuse, mai rar umbele simple ( Astrantia L.), sau cime ori capitule ( Eryngium L.). La

baza radiilor umbelei sau umbelulei se poate af la un verticil de bractee alcătuind involucrul,respectiv involucelul:

K 5; 0 C5 A5 G(2)Fructul este apocarpoid, o diachenă, care se desface în două unităţi numite mericarpii,

fiecare purtând un rest de stil. Acestea rămân ataşate la vârful prelungirii axiale bifide numită carpofor. Fiecare mericarp este mai mult sau mai puţin costat, cu coaste primare longitudinalestrăbătute de fascicule libero-lemnoase, despărţite de valecule cu canale secretoare. Uneori fructeleau şi coaste secundare, între coastele primare.

Toate organele plantelor conţin canale secretoare schizogene cu uleiuri esenţiale (geraniol,cimol, timol, pinen), heterozide, alcaloizi etc.

Apiaceele sunt reprezentate de cca. 3000 specii, răspândite în regiunile temperate dinemisfera nordică. În funcţie de tipul de inflorescenţă, prezenţa sau absenţa glandelor secretoare,morfologia stilopodiului, structura mericarpiilor, majoritatea sistemelor de clasificare împartapiaceele în 3 subfamilii: Hydrocotiloideae, Saniculoideae, Apioideae.

Subfamilia Hydrocotiloideae se caracterizează prin fructe cu endocarp lemnos, fărăcarpofori liberi, fără canale secretoare, iar lemnul este alcătuit din pseudotraheide şi traheide simplesau areolate: Hydrocotyle vulgaris L. (buricul apei), plantă ierboasă acvatică, repentă, cu frunzerotund peltate, lung peţiolate.

Subfamilia Saniculoideae: flori cu stilopodiu, cu stilele înconjurate de discul nectarifer,fructe cu canale secretoare şi inflorescenţe cu umbele compuse sau capituliforme: Saniculaeuropaea L. (sânişoara), Astrantia major L. (stevia de munte), Eryngium campestre L. (scaiuldracului, rostogol), E. planum L., cu frunze întregi.

Subfamilia Apioideae: flori cu stile în vârful discului nectarifer, dispuse în umbelecompuse, iar fructele au canale secretoare.

Genul Anthriscus Pers., cu plante ierboase, cu mericarpii aproape cilindrice, cu micituberozităţi: A. sylvestris (L.) Hoffm. (hăsmăciuca).

Daucus carota L. (morcovul), anuală, bianuală sau perenă, cu rădăcina pivotantă; la ssp. sativus (Hoffm.) Hay. rădăcina este îngroşată, dulce, roşie-portocalie,


2/10

2

frunzele penat-sectate, florile albe.

Coriandrum sativum L. (coriandrul), plantă anuală, cu fructe globuloase, folosite laaromatizarea mezelurilor şi a mâncărurilor.

Apium graveolens L. (ţelina), bianuală cu rădăcină pivotantă, ramificată, noduroasă,cultivată pentru rădăcinile şi frunzele folosite ca legume şi condiment.

Petroselinum hortense Hoffm. (pătrunjelul), bianuală cu rădăcină pivotantă îngroşată,cultivată pentru rădăcinile şi frunzele aromate bogate în vitamine.

Carum carvi L. (chimenul), plantă erbacee bianuală, până la perenă, ale cărei fructeconstituie un condiment aromatic folosit pentru supe, brânzeturi, etc. Pimpinella anisum L, (anasonul), plantă erbacee anuală, cultivată pentru fructele folosite la

aromatizarea băuturilor alcoolice, bomboanelor şi produselor de patiserie. Anethum graveolens L. (mărar ul), plantă erbacee anuală, cultivată

pentru frunzele, tulpinile şi fructele aromatice, folosite drept condiment Levisticum officinale Koch. (leuşteanul), plantă perenă, de la care se folosesc frunzele

drept condiment.

Foeniculum vulgare Mill. (feniculul), plantă anuală de la care se folosesc frunzele dreptcondiment.

Angelica archangelica L. (angelica), bianuală până la perenă, cu vagina frunzelor ventricos

umflată, folosită ca plantă medicinală. Pastinaca sativa L. (păstârnacul), plantă bianuală, cultivată pentru rădăcinile

condimentare.

Cicuta virosa L. (cucuta de apă), o plantă ierboasă perenă, foarte toxică, cu baza tulpiniiîngroşată şi cu măduva compartimentată.

Conium maculatum L. (cucuta), plantă ruderală, toxică, nitrofilă, cu tulpina cu peteroşietice.

Importanţa economică: multe specii au utilizări culinare (legume – Daucus carota ssp. sativus, Apium graveolens, Anethum graveolens, Levisticum officinale, Petroselinum hortense,

Pastinaca sativa; condimente, în cazul fructelor de Coriandrum sativum, Pimpinella anisum, Anethum graveolens). Alte specii au utilizări medicinale: Carum carvi, Coriandrum sativum, iar

unele sunt otrăvitoare: Cicuta virosa, Conium maculatum.

Ordinul Euphorbiales (Tricoccales)Sunt cuprinse aici plante lemnoase şi ierboase, uneori suculente, cu flori unisexuate,

actinomorfe, haplohlamide sau diplohlamide, cu androceu polimer până la monomer, iar gineceultrimer, sincarp.

Familia Euphorbiaceae

Grupează plante foarte diverse morfologic, aparţinând la toate formele biologice(bioformele), inclusiv acvatice natante ( Phyllanthus L.), camefite cactoide ( Euphorbia meloformis),

geofite cu rădăcini tuberizate ( Euphorbia radians Benth.), fanerofite arborescente. Ramurile unorspecii sunt transformate în cladodii ( Phyllanthus L.). Frunzele sunt diverse, alterne sau opuse,stipelate, uneori spinoase la euforbiaceele cactoide, sau foarte reduse. Florile sunt grupate într -oinflorescenţă fundamentală, elementară, numită ciaţiu (cyathium), foarte contractată, constituitădintr-o cupă, provenită dintr -un involucru gamofil, pe margini cu glande nectarifere de diferiteforme (adesea semilunare), în care se află 5 mici cime scorpioide, cu flori bărbăteşti reprezentate

prin câte o stamină articulată, care înconjoară o floare femeiască centrală tricarpelară şi lung pedunculată. Florile elementare au un periant simplu sau absent, rareori dublu sau chiar gamopetal( Ricinodendron Muell.). Florile bărbăteşti sunt formate din numeroase stamine libere, având la bazăfie un disc nectarifer intrastaminal, fie glande nectarifere în alternanţă cu staminele. Floareafemeiască este alcătuită dintr -un gineceu tricarpelar, sincarp, sesil sau prevăzut cu ginofor,înconjurat de un disc nectarifer inelar.

Inflorescenţele elementare sunt grupate în inflorescenţe compuse: raceme, spice sau panicule cimoase. Plantele sunt monoice sau dioice, având în corpul vegetativ vaselaticifere, uneori articulate şi chiar celule secretore de mucilagii şi tanin. Polenizarea este anemofilă,entomofilă şi uneori mirmecofilă. Fructul este o capsulă, care la unele specii tropicale crapă brusc


3/10

3

aruncând seminţele la distanţă ( Hura crepitans L.). Sămânţa este prevăzută cu un caruncul deorigine tegumentară.

Euforbiaceele conţin uleiuri, protide toxice (toxalbumine: cureina, crotina, ricinina),glicozide, substanţe tinctoriale, răşini, cauciuc etc. Numără peste 7500 specii, cu o răspândire largă, în zonele tropicale sub formă de arbori, arbuşti, plante suculente, cactoide, mai ales în deşerturi şisavane, iar în regiunile temperate vegetează euforbiacee erbacee.

Genul Euphorbia L. (alior, laptele câinelui, laptele cucului) cuprinde plante cu suc lăptos,

dintre care la noi se întâlnesc spontan: E. cyparissias L., E. amygdaloides L etc, iar cultivateornamental sunt: E. milli C. des Moulins, E. pulcherrima Willd. ex Klotzsch.Genul Mercurialis L. (trepădătoare) cu plante ierboase dioice, fără suc lăptos: M. perennis

L.

Ricinus communis L. (ricinul), plantă ierboasă monoică, la noi cultivată, anuală (în zonelecalde arbori sau arbuşti) cu frunze mari, palmat-lobate, cu f lorile dispuse în inflorescenţe terminale şi fructele capsule spinoase sau glabre, cu seminţe marmorate.

Hevea brasiliensis (H.B.K.) Müll (arborele de cauciuc), plantă originar ă din Brazilia, culatexul bogat în cauciuc natural.

Manihot utilissima Pohl. (maniocul), originară din Brazilia, din ale cărei rădăcinituberizate se obţine o făină bogată în amidon (tapioca).

Importanţa economică: unele specii (din genurile Antidesnea L. şi Baccaurea Lour.) produc fructe comestibile, iar tapioca constituie un aliment de bază în Africa. Din Crozophoratinctoria (L.) Juss se extrage turnesolul, din Hevea brasiliensis se extrage cauciucul natural, iar din

Ricinus communis, specii de Croton L. şi de Jatropha L., se extrage un ulei vegetal cu proprietăţi purgative. De asemenea, unele specii sunt cultivate ca decorative.

Familia Buxaceae

Plante sempervirescente, majoritatea lemnoase, cu frunze simple, coriacee, alterne sau

opuse. Flori unisexuate, tetramere, dispuse în spice sau glomerule. Fructul o capsulă. Buxus sempervirens L. (cimişir, merişor), arbust cultivat ca plantă ornamentală, care se

pretează la tuns.

Ordinul SantalalesSantalalele grupează familii de plante erbacee şi lemnoase, în unele cazuri heterotrofe

(semiparazite sau parazite), răspândite mai ales în zonele tropicale. Florile sunt de regulăunisexuate, haplohlamide sau ahlamide.

Familia Santalaceae

Plante adesea semiparazite radiculare, cu frunze simple, alterne sau opuse. Florile

unisexuate, iar fructul nuculă sau drupă. Genul Thesium L., cuprinde plante erbacee anuale până la perene,

semiparazite, cu frunze alterne, lucioase, florile pedicelate, dispuse în glomerule, spice sau raceme.

Genul Santalum L., cuprinde arbori, răspândiţi în Australia şi Indo-Malayezia, carefurnizează un lemn valoros (de santal) din care se extrag terpene, aldehide, acid santalic, cuimportanţă medicinală.

Familia Loranthaceae

Plante lemnoase mici, semiparazite pe arbori, cu frunze simple, coriacee, întregi. Flori lesunt mici, actinomorfe, bisexuate sau unisexuate, iar f ructul o bacă falsă, acoperită de o masăcleioasă.

Loranthus europaeus Jacq. (vâscul de stejar) are formă de tufă, cu tulpina ramificatădicotomic. Parazitează toate speciile de Quercus L. şi mai rar alte specii de arbori.

Viscum album L. (vâscul), plantă perenă, parazită pe numeroase specii arboricole, cufrunze opuse, pieloase, sempervirescente.

Familia Balanophoraceae Grupează peste 100 specii holoparazite pe rădăcinile unor magnoliate din zonele tropicale,fiind lipsite de frunze şi având aspectul unor ciuperci cu pălărie: Sarcophyte sanguinea Sparrm.


4/10

4

Subclasa DILLENIIDAEDileniidele grupează plante răspândite mai ales în regiunile tropicale şi subtropicale.

Frunzele sunt predominant simple, iar florile pentamere, ciclice, diplohlamide. Androceul este

diplostemon, rar haplostemon sau polimer (prin multiplicare), iar gineceul sincarp, cu ovule

numeroase, dispuse, în general, parietal.

Ordinu l Dill eniales

Arbori, arbuşti, liane, rar ierburi, cu frunze alterne, flori bisexuate, actinomorfe,hemiciclice, cu gineceul apocarp, superior.

Familia Dilleniaceae

Include plante, cu frunze simple, rar compuse. Florile uneori foarte mari ( Dillenia L.), sunt

bisexuate, rar unisexuate, actinomorfe, rar zigomorfe. Fructul poate fi foliculă sau bacă, rar nuculă. Familia Paeoniaceae

Plante ierboase, rar lemnoase, cu traheide scalariforme în structura lemnului, ca lamagnoliale. Frunzele divizate, alterne, iar florile mari, bisexuate, actinomorfe, de obicei solitare,

diplohlamide, cu receptaculul îngroşat şi cu disc nectarifer. Androceul polimer, iar gineceulsuperior , din câteva carpele libere. Fructele folicule, catifelat păroase, cu seminţe prevăzute cu aril.

Genul Paeonia L. (bujorul), cu specii erbacee, rar lemnoase ( P. suffruticosa Andr.), cu

frunze alterne, ternate1, cu flori mari actinomorfe solitare, divers colorate: P. officinalis L., frecventcultivată, P. peregrina Mill. (bujor românesc) răspândită prin păduri şi tufişuri, este ocrotită , la felşi P. tenuifolia L., cu frunze puternic divizate, răspândită prin fâneţe xerofile, P. triternata Pall. pecoaste stâncoase etc.

Ordinu l Theales Grupează arbori şi arbuşti, liane, rar ierburi, cu frunze, de regulă, opuse. Florile, grupate în

inflorescenţe cimoase, sunt actinomorfe, pentamere, tetraciclice, cu androceul polimer, iar gineceul polimer, apocarp, sincarp sau redus la o carpelă. Plante cu glande şi canale cu uleiuri eterice.

Familia Theaceae

Plante f ructul capsulă loculicidă, ce conţin celule cu mucilagii şi glande secretoare.Thea sinensis L. (ceai chinezesc), arbust originar din China, cultivat în regiunile calde din

Asia. Frunzele sunt ovate, pieloase, conţin alcaloizi (teofilina, cofeina) şi tanin, iar florile sunt albe, parfumate. Thea (Camellia) japonica (L.) Nois. (camelia), arbust ornamental cu flori mari roşii,originar din extremul orient.

Familia Hypericaceae (Guttiferae)

Plante răspândite în zonele calde sau temperate, cu f ructul capsulă, bogate în uleiuri şirăşini.

Genul Hypericum L. (pojarniţa, sunătoarea), cu specii erbacee şi lemnoase, răspândite înzonele calde şi temperate ale globului. Frunzele opuse, punctat transparente sau negru pătate, florilegalbene, dispuse în inflorescenţe cimoase: H. perforatum L., utilizată ca plantă medicinală.

Ordinul Violales (Pari etales, Cistales)

Grupează plante erbacee şi lemnoase, cu frunze opuse sau alterne, flori bisexuate, rarunisexuate, actinomorfe şi zigomorfe, ciclice, rar spirociclice (Oncobeae), diplohlamide, pentamereşi tetraciclice. Gineceul este superior , sincarp cu placentaţie parietală.

Familia Violaceae

Plante cu f lorile solitare, bisexuate, rar unisexuate, zigomorfe şi actinomorfe, pentamere,tetraciclice. În cazul florilor zigomorfe, petala anterioară este cea mai mare, prelungită în formă de

pinten drept. Staminele converg formând un inel în jurul stilului, cele două stamine anterioare auapendici nectariferi, care pătrund în pinten. Gineceul 3 - 5-carpelar, sincarp şi super ior, cu stilulscurt şi cu stigmatul foarte variat. Fructul o ca psulă loculicidă care se deschide prin 3 valve, iar

seminţele au un apendice cu conţinut uleios (elaiasom), căutat de furnici. Sunt entomofile şicleistogame.

1 - lat. ternarius – ternar, compus din trei părţi


5/10

5

Violaceele numără peste 1000 specii răspândite în zonele calde şi temperate. Genul Viola L. (viorică, toporaş, panseluţă, tămâioară) este cosmopolit, cu peste 500

specii, cu flori zigomorfe, cu stigmate polimorfe: V. odorata L., cu flori plăcut mirositoare, estespontană; V. x wittrockiana DW se cultivă decorativ.

Familia Cistaceae

Plante cu frunze simple, alterne sau opuse, cu f lori solitare sau în cime, actinomorfe sauzigomorfe, bisexuate, pentamere, rar trimere, iar f ructul o capsulă.

Helianthemum nummularium (L.) Mull. (iarba osului) Familia Tamaricaceae

Plante cu frunze alterne, întregi, mici, scvamiforme, glanduloase şi cu flori de regulăgrupate în inflorescenţe.

Genul Tamarix L. (cătina roşie), are mai multe specii arborescente, cu frunze solziforme,dintre care T. gallica L., T. tetrandra Pali., sunt cultivate prin parcuri.

Genul Myricaria Desv. (cătina mică) cu specii lemnoase, cu frunze alterne, punctatglanduloase, mici, întregi. La noi în ţară vegetează M germanica (L.) Desv. (cătina mică), pe

prundişurile râurilor. Familia Passifloraceae

Liane ierboase sau lemnoase, rar arbori sau arbuşti, cu frunze alterne întregi sau lobate,

flori actinomorfe, bisexuate sau unisexuate: Passiflora coerulea L., P. incarnata L., (floarea pasiunii) sunt cultivate ca ornamentale.

Familia Caricaceae

Arbuşti cu trunchi suculent, frecvenţi în America sau Africa tropicală: Carica papaya L.(papaier) originară din Antile, mult cultivat la tropice pentru fructele comestibile, care conţin

papaina (diastază proteolitică).

Ordinul Capparales (Rhoeadales)

Include plante ierboase, rar lemnoase, cu frunze alterne, flori bisexuate, actinomorfe sau

zigomorfe, cu un număr variabil de elemente, adesea bi- şi tetramere, diplohlamide. Androceul,adesea polistemon, iar gineceul sincarp, superior , uneori prevăzut cu ginofor şi placentaţie parietală.

Familia CapparaceaeIerburi şi arbuşti, rar arbori, uneori liane, cu frunze întregi, în general alterne. Florile

solitare sau grupate în inflorescenţe racemoase, bisexuate, de obicei zigomorfe sau actinomorfe.Fructul poate fi silicvă, capsulă, drupă, bacă.

Toate organele plantei conţin mirozină şi glicoizi sulfuroşi. Genul Capparis L., cu peste 200 specii subtropicale, cu fructul silicvă sau bacă: C. spinosa

L.

Familia Brassicaceae (Cruciferae)

Plante ierboase anuale, bianuale şi perene, rar lemnoase (Alyssum spinosum L.), cu rădăcini pivotante şi cu frunze simple, întregi sau lobate, precum şi compuse, cu dispoziţie alternă. Uneori,frunzele bazale formează rozete. Frunzele şi tulpinile sunt acoperite cu peri unicelulari, simpli,ramificaţi sau stelaţi, uneori fixaţi la mijloc. Florile, dispuse în inflorescenţe racemoase, simple saucompuse, sunt bisexuate, actinomorfe, excepţional zigomorfe (Iberis L.) tetramere, diplohlamide.Caliciul cu 4 sepale aşezate în 2 cicluri, corola din 4 petale, de obicei lung unguiculate, aşezate peun singur ciclu, în cruce (de unde şi denumirea familiei de Cruciferae). Androceul tetradinam,format din 6 stamine aşezate pe două cicluri, 2 mai scurte, externe şi 4 mai lungi, aşezate pe ciclulintern. La baza staminelor se află glande nectarifere. Gineceul bicarpelar, sincarp, super ior:

K 2+2 C4 A2+4 G(2) Fructul este o silicvă sau o siliculă, despărţit în două loje de un perete fals,

membranos (septum, replum), poate fi dehiscent sau indehiscent şi reprezintă un criteriu de clasificare.

Brasicaceele au şi unele caractere anatomice specifice: prezenţa unor celule care secretă mirozină (diastază hidrolizantă) ce descompune glicozidele sulfuroase dând glucoza, uleiuri etericecu gust picant etc.

Brasicaceele cuprind specii răspândite, cu precădere, în zonele temperate ale emisferei


6/10

6

nordice. După tipul fructului, se clasifică în subfamiliile: Brassicoideae, Rhaphanoideae, Rorippoideae, Thlaspioideae şi Crambeoideae.

Subfamilia Brassicoideae: brasicacee cu fructe silicve dehiscente.

Genul Alliaria Scop., cu specii bianuale sau perene şi frunze aproape întregi: A. petiolata(Bieb.) Cavara et Grande (usturoiţă).

Genul Cheiranthus L., cu specii mediteraneene, la noi cultivate ornamental: Ch. cheiri L.

(micşunele).

Genul Brassica L., are mai multe specii, dintre care: B. oleracea L. (varza) se cultivă prinvarietăţile sale: var. acephala D.C. (varza furajeră), cu tulpina înaltă iar frunzele nu se învelesc; var.capitata L. (varza pentru căpăţână); var. sabauda L. (varza creaţă), var. botrytis L. (conopida), cuinflorescenţa sterilă şi metamorfozată var. italica (broccoli), cultivată tot pentru inflorescenţă; var.

gongylodes L. (gulia), cu coletul tuberizat, sferic; var. gemmifera (D.C.) Thell. (varza de Bruxelles),

cu tulpina cu mai multe căpăţâni mici provenite din mugurii axilari. Genul Sinapis L., cu specii răspândite mai ales în regiunea mediteraneană; la noi se

întâlnesc: S. alba L. (muştar alb), S. arvensis L. (muştar de câmp) etc. Subfamilia Rhaphanoideae: brasicacee cu fructe silicve indehiscente.

Genul Raphanus L.: R. sativus L. (ridichea), R. raphanistrum L. (ridichea sălbatică).Subfamilia Rorippoideae: brasicacee cu silicule dehiscente, latisepte (cu septul de lăţimea

siliculei).Genul Rorippa Scap.: R. austriaca (Cr.) Bess. (gălbenea).Genul Armoracia Gartn., Mey. et. Scherb.: A. rusticana (Lam.) Gartn., Mey. et. Scherb.

(hreanul), cultivat pentru rădăcinile sale condimentare.Genul Dentaria L.: D. bulbifera L. (colţişor), D. glandulosa W. et K.Genul Lunaria L.: L. annua L. (pana zburătorului), L rediviva L. (lopăţea). Subfamilia Thlaspioideae: brasicacee cu silicula dehiscentă, angustiseptă (septul mai

îngust decât lăţimea siliculei). Genul Capsella Rudik., cu cea. 10 specii: C. bursa-pastoris (L.) Medik, (traista

ciobanului).

Genul Thlaspi L.: Th. perfoliatum L. (punguliţa), Th. arvense L.Genul Biscutella L.: B. laevigata L. (ochelariţa).Subfamilia Crambeoideae: brasicacee cu fructele silicule indehiscente.

Genul Crambe L.: C. maritima L. (varza de mare).

Genul Isatis L., cu peste 50 specii: I. tinctoria L. (drobuşor). Importanţa economică: Multe brasicacee se cultivă în scopuri alimentare: varietăţile de

Brassica oleracea (capitata, gemmifera, gongylodes, botrytis, etc); drept condiment sunt

întrebuinţate: Armoracia rusticana, Brassica napus var. arvensis, oleaginoasă şi var. napobrassica,cu rădăcină cărnoasă, alimentară; Brassica rapa cu rădăcină cărnoasă; Raphanus sativus, Brassicanigra din seminţele căreia se prepară muştarul. Alte brasicacee au utilizări medicinale: seminţele deSinapis alba, frunzele de Cochlearia pyrenaica. Unele specii sunt ornamentale: Cheiranthus cheiri

(micşunea), Mathiola incana (micsandra), diferite soiuri de Iberis, Lunaria annua şi L. rediviva, Hesperis matronalis etc.

Familia Resedaceae

Plante ierboase, mai rar lemnoase, cu frunze alterne, simple. Florile bisexuate, rar

unisexuate, zigomorfe şi fructe capsule.Genul Reseda L., cu specii ierboase şi arbustive, mai ales mediteraneene. Florile sunt

zigomorfe datorită prezenţei discului unilateral şi a petalelor inegale, de regulă cu lamina divizată: R. lutea L. (rechie).

Ordinu l Salicales Ordin reprezentat de o singură familie, Salicaceae, cu specii de arbori şi arbuşti, monoici

sau dioici, răspândite în zona temperată a emisferei nordice. Frunzele sunt alterne, simple, întregisau lobate. Florile unisexuate, rar bisexuate, grupate în amenţi simpli, sunt ahlamide şi situate la baza unei bractee prevăzute cu disc sau glande nectarifere. Florile bărbăteşti sunt alcătuite din 2 - 30stamine aşezate la baza unei bractee, iar floarea femeiască dintr-un gineceu bicarpelar, sincarp şi


7/10

7

superior , cu stil şi stigmat bifid, situat de asemenea la baza unei bractee.Polenizarea este entomofilă. Fructul este o capsulă polispermă, cu seminţe mici, care au la bază câte un smoc de

perişori. Genul Salix L. (salcia), numără numeroase specii de arbori şi arbuşti, uneori cu habitus

ierbaceu (de câţiva centimetri în etajul alpin şi în tundră). Frunzele alterne, simple, întregi şi florilesituate la baza unei bractee întregi, de regulă păroasă, prevăzute cu 1 - 2 glande nectarifere, cele

mascule cu 2 - 12 stamine: S. alba L. (răchita albă), S. triandra L. (salcie), S. pentandra L., S. purpurea L. (răchita roşie), S. caprea L. (salcie căprească), S. cinerea L. (zălog), S. herbacea L.,arbust pitic târâtor, S. reticulata L. (salcie pitică), un arbust pitic de 20 cm înălţime.

Genul Populus L. (plop), grupează specii arborescente, cu frunze lung peţiolate, simple,întregi sau lobate. Florile se dispun în amenţi pendenţi, apar înainte de înfrunzire. Bracteea floralăeste dinţată sau lobată, fiecare floare având la bază un disc nectarifer, în formă de cupă, cea

bărbătească cu 4 - 30 stamine. Polenizarea anemofilă: P. alba L. (plop alb), P. nigra L. (plopnegru), P. tremula L (plop tremurător) etc.

Importanţa economică: multe specii conţin heterozide (salicină, populine), în scoarţă şirazele medulare. Lemnul poate fi utilizat în fabricarea mobilei, a ustensilelor casnice, celulozei.Ramurile tinere ale sălciilor se folosesc la diverse împletituri.

Ordinul Begoniales Este reprezentat de familia Begoniaceae, care cuprinde specii erbacee, suculente, rar

lemnoase, uneori epifite, răspândite în zonele calde, mai ales în America de Sud. Florile sunt viucolorate, iar f ructul capsulă. Multe specii ale genului Begonia L. se cultivă ca plante de apartament,înmulţindu-se prin butaşi de frunze: B. rex Putzeys.

Ordinul Cucurbitales Cucurbitalele cuprind o singură familie, Cucurbitaceae, cu numeroase specii monoice sau

dioice, adesea liane cu cârcei, rar mici arbori cu trunchiul cărnos. Frunzele sunt simple, întregi saulobate, alterne, adesea acoperite cu peri. Florile actinomorfe, rar zigomorfe (Zygosicyos Humb.), de

obicei unisexuate, rar bisexuate, pentamere, rar tetramere, gamofile, diplohlamide. Fructul este baciform (peponidă sau melonidă) mare, cu miezul constituit din placentă şi cu epicarpul coriaceu,rar capsular.

Genul Cucurbita L., cu specii originare din America tropicală, dintre care unele se cultivăca plante alimentare: C. maxima Duch, (dovleac turcesc sau alb), C. pepo L (dovleac) şi var,elongata (bostănelul sau dovlecelul), cultivate pentru fructe şi seminţe oleaginoase.

Genul Cucumis L., cu specii cultivate în zonele calde, ca alimentare: C. sativus L.(castravetele), C. melo L. (pepene galben), cu miez galben dulce.

Genul Citrulus Neck., cu specii africane, între care la noi se cultivă C. vulgaris Sehrad,(pepene verde, lubeniţă, harbuz), cu miez dulce, zemos.

Unele specii sunt ruderale şi segetale: Bryonia dioica L. (mutătoare), Ecbalium elateriumA. Rich. (plesnitoare), pe litoralul Mării Negre, cu fructele care la maturitate se desprind de

peduncul aruncând seminţele la distanţă.

Ordinul M alvales (Columnif erales) Sunt în majoritate lemnoase (arbori, arbuşti) sau erbacee, cu frunze alterne, întregi sau

lobate. Florile în general bisexuate, actinomorfe, pentamere, diplohlamide. Androceul teoretic biciclic, dar ciclul extern dispare sau este redus la staminodii, iar ciclul intern prin despicare dă naştere la numeroase stamine, ale căror filamente concresc într -o coloană în jurul stilului (de unde şidenumirea ordinului de Columniferales). Gineceul este pentacarpelar, sincarp şi super ior. În scoarţatulpinii, în liberul secundar stratificat, se află fibre textile şi celule mucilaginoase.

Familia TiliaceaeArbori, arbuşti, rar ierburi (Corchorus L.). Florile bisexuate, grupate în dicazii simple saucompuse, sunt prevăzute cu o bractee membranoasă, alungită (Tilia L.), care contribuie ladiseminarea fructelor. Periantul florii este diplohlamideu, penta- rar tetramer, androceul din


8/10

8

numeroase stamine grupate în 5 - 10 fascicule, rar libere. Gineceul din 2 sau mai multe carpele,sincarp şi super ior. Polenizarea entomofilă. Fructul capsulă sau nucă, rar cărnos.

Genul Tilia L. (tei), are 10 specii holarctice, arborescente, cu liberul fibros, frunze

cordiforme, flori mirositoare, cu pedunculul inflorescenţei continuat cu o bractee lungă, în formă delimbă, iar fructul o nucă sferică: T. cordata Mull. (tei pucios), T. tomentosa Munch. (tei alb), T.

plathyphyllos Scop. (tei cu frunza mare) etc.

Importanţa economică: lemnul uşor este folosit în construcţii, florile sunt melifere şi

medicinale, unele specii oferă fibre textile (Corchorus olitorius L., Trichospermum javanicum Bl.),iar altele au fructe comestibile (Grewia L.). Familia Malvaceae

Plante ierboase (în zona temperată), arbori şi arbuşti (în zonele calde), având în scoarţă şi măduvă pungi mucilaginoase şi secretoare. Frunzele simple, întregi sau lobate,alterne, iar florile mari, solitare sau dispuse în cime, bisexuate, rar unisexuate, pentamere. Caliciulare 5 sepale, valvate, uneori unite la bază, însoţit de un calicul format din 3-9 bractee, sepaloide,unite sau libere. Corola cu 5 petale libere, prinse la baza tubului staminal, este răsucită în boboc. Androceul din numeroase stamine, provenite din cele 5 stamine interne, multiplicate şi ramificate, fiecare purtând câte o jumătate de anteră, iar filamentele se unesc într -un tub columnar în jurulstilului. Gineceul din 3 – mai multe carpele, sincarp şi super ior, adesea pentacarpelar. Fructul uscat,

capsulă sau nuculă, adesea desfăcându-se la maturitate în mai multe mericarpii. Genul Abutilon Gaertn., cu specii mai ales intertropicale, cu flori lipsite de caliciu: A.

teophrastii Medik. (pristolnic) etc.

Genul Hibiscus L., cu numeroase specii, mai ales tropicale, cu calicul din trei foliole: H.

trionum L. (zămoşiţă), H. esculentus L. (bame), H. syriacus L. (zămoşiţă de Siria), H. rosa-sinensis L. (trandafir japonez) etc.

Genul Malva L. (nalbă), are mai multe specii holarctice, cu calicul din 2-3 foliole libere: M. sylvestris L. (nalbă), M . neglecta L. Walbr. (caşul popii).

Genul Gossypium L. (bumbacul), cu 5 specii, mult cultivate pentru perii lungi celulozici de

pe seminţe: G .herbaceum L., G. hirsutum L.Importanţa economică: cea mai importantă malvacee este bumbacul, cultivată pentru

fibrele textile de pe seminţe. Fibre textile furnizează şi scoarţa unor specii din genurile Hibiscus şi Abutilon. Drogurile bogate în mucilagii ale altor specii (Malva sylvestris, Althaea officinalis) auefect terapeutic, iar bamele (Hibiscus esculentus) sunt alimentare. Altele se cultivă ca planteornamentale: Althaea rosea, Lavatera trimestris etc.

Familia Bombacaceae

Bombacaceele sunt înrudite cu malvaceele. Sunt arbori cu trunchiurile mari, uneorienorme: Adansonia digitata L. (baobab), cu circumferinţa de 20 m şi înălţimea de 40 m, cu floriadesea foarte mari.

Familia Sterculiaceae

Majoritatea sunt plante lemnoase, arbori şi arbuşti sau ierburi tropicale,importante economic: arboraşul de cacao (Theobroma cacao L.), originar din America de Sud, arefrunzele întregi, simple, florile mici pe trunchi şi ramurile principale (cauliflorie); produce fructe

baciforme, alungite, cu seminţe bogate în alcaloidul teobromină şi grăsimi din care se obţine o făinăutilizată la prepararea ciocolatei. Speciile genului Sterculia L., produc gume şi fibre textile, iar Colanitida A. Ch., produce nuci alimentare, ce conţin cofeină şi teobromină.

Ordinu l Thymelaeales Sunt reprezentate prin familia Thymelaeaceae, constituită din arbuşti, subarbuşti şi plante

erbacee anuale. Florile au axa transformată într -o cupă (hipantiu), sunt bisexuate, actinomorfe, iarf ructul este o capsulă sau nuculă.

Genul Daphne L. cuprinde subarbuşti şi arbuşti, cu frunze caduce şi persistente: D.

mezereum L. (tulichină), D. laureola L. (iederă albă), D, blagayana Frey., D. cneorum L.Ordinu l Eri cales (Bicornes) Grupează familii de plante lemnoase (arbuşti şi subarbuşti), cu frunze simple, alterne,

coriacee. Florile actinomorfe, rar zigomorfe, penta- sau tetramere, rar trimere, majoritatea


9/10

9

gamosepale şi gamopetale. Androceul frecvent obdiplostemon, rar haplostemon, cu anterele unorspecii prevăzute cu 2 apendici laterali ca două corniţe (de unde denumirea ordinului de Bicornes).Fructele capsule sau bace.

Familia Ericaceae

Arbuşti mici, rar arbori sau epifite, cu frunze adesea sempervirescente, flori bisexuate, rarunisexuate, de regulă actinomorfe, rar zigomorfe. Caliciul gamosepal, corola, de obicei gamopetală,urceolată, campanulată sau cilindrică, mai rar dialipetală. Fructele bace, drupe, capsule.

Se clasifică în subfamiliile: Rhododendroideae, Arbutoideae, Ericoideae, Vaccinioideae. Subfamilia Rhododendroideae: corolă gamo- sau dialipetală, antere fără apendici, gineceusuper, fruct capsulă.

Genul Rhododendron L. (incl. Azalea L.), are numeroase specii arbustive, dintre care la noi

în ţară creşte Rh. myrthifolium Sch. et Ky (smîrdar), cu flori zigomorfe, mari. Loiseleuria procumbens (L.) Desv., arbust pitic, târâtor, cu flori roze, actinomorfe. Subfamilia Arbutoideae: corolă gamopetală, antere cu apendici la vârf, gineceu super ior,

fruct bacă sau capsulă. Genul Andromeda L., cu specii holarctice, lemnoase, din care la noi creşte A. polifolia L.

(ruginare).

Arctostaphylos uva-ursi (L.) Speng. (strugurii ursului), relict glaciar, arbust târâtor.

Subfamilia Ericoideae: flori tetramere, corola gamopetală, antere apendiculate,gineceu super, fruct capsulă.

Genul Erica L, cu numeroase specii arbustive, mediteraneene, sud-africane şi vest-europene: E. tetralix L., E. arborea L.

Calluna vulgaris (L.) Huli (iarba neagră), arbust pitic cu frunze liniar lanceolate, opuse,corola campanulată.

Bruckenthalia spiculifolia (Salisb.) Rchb. (coacăză), arbust pitic din regiunea montană şisubalpină.

Subfamilia Vaccinioideae: corola gamopetală, anterele bicornute, gineceu inferior, fruct bacă.

Genul Vaccinium L., cu specii arbustive pitice, cu frunze căzătoare sau persistente, corola

urceolată sau campanulată, dintre care la noi cresc speciile: V. myrtillus L. (afin), V. vitis-idaea L.(merişor de munte), V. uliginosum L. (afin vânăt) etc.

Familia Empetraceae

Include arbuşti pitici, cu frunze persistente, alterne. Florile sunt mici, hermafrodite sauunisexuate, iar fructul bacă. La noi se întâlneşte specia Empetrum nigrum L., în pajiştile subalpineşi alpine.

Familia Pyrolaceae

Plante ierboase, uneori subarbuşti, cu frunze adesea bazale, iar florile actinomorfe sauzigomorfe, penta- sau tetramere, în raceme terminale sau solitare, fructul capsulă.

Genul Pyrola L. (perişor), cu specii erbacee, holarctice.

Ordinul Ebenales Plante lemnoase tropicale, cu frunze simple, coriacee. Florile tetra- şi pentamere,

gamopetale, androceul din numeroase stamine, iar gineceul pluricarpelar, sincarp.

Familia Ebenaceae

Cuprinde specii intertropicale, care dau lemnul de abanos de diferite culori: neagră( Diospyros ebenum K önig., D. melanoxylon Roxb.), roşie (Diospyros rubra Gaertn.), verde(Diospyros kaki L. f., D. chloroxylon Roxb.), albă (Diospyros melanida Poir.)

Familia Styracaceae

Arbori cu interes medicinal (Styrax tonkihense Craib.).

Familia Sapotaceae

Arbori şi arbuşti intertropicali, dintre care unii produc un lemn tare, "de fier" (SideroxylonL.), alţii au fructe comestibile (Achras L.), iar alţii ulei comestibil (Illipe butyracea (Roxb.) Engl.), precum şi o substanţă numită gutta-percha (Pallaqium gutta (Hook.) Burck.).


10/10

10

Ordinu l Primulales Însumează plante erbacee şi lemnoase cu frunze simple, alterne şi flori actinomorfe

bisexuate, de regulă pentamere. Fructul este o capsulă. Familia Primulaceae

Plante ierboase, rar subarbuşti, în majoritate terestre, puţine acvatice ( Hottonia L.), uneori bulboase (Cyclamen L.). Frunzele alterne, opuse sau verticilate, simple, întregi sau lobate.Florile bisexuate, actinomorfe, heterostile, gamofile. Fructul capsulă.

Genul Primula L., cu specii mai ales holarctice, erbacee, cu frunze în rozetă, florile bisexuate, heterostile, dispuse umbeliform sau capituliform în vârful scapului, rar solitare: P. verisL. (ciuboţica cucului)

Genul Lysimachia L., cu specii erbacee sau subarbuşti, cu frunze întregi, alterne, opuse sauverticilate: L. nummularia L. (gălbioară), ierboasă, repentă.

Genul Anagallis L., cu specii erbacee: A. arvensis L. (scânteuţă). Genul Soldanella L., cu specii montane, dintre care la noi în ţară cresc: S. montana Willd.,

S. pussila Bautng.

Genul Androsace L., cu specii montane: A. maxima L.

Alte specii: Cyclamen europaeum L. (ciclamen).

Documents

Ord Araliales