43
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE REPARARE A UTILAJELOR 1

Organizarea Activitatii de Reparare

Embed Size (px)

DESCRIPTION

referat

Citation preview

Page 1: Organizarea Activitatii de Reparare

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE REPARARE A UTILAJELOR

1

Page 2: Organizarea Activitatii de Reparare

CUPRINS

Capitolul IARGUMENTCapitolul IIORGANIZAREA OPRIRILOR PROCESULUI DE PRODUCŢIE ÎN SCOPUL EXECUTĂRII REPARAŢIILORCapitolul IIIORGANIZAREA REPARAŢIILOR LA MAŞINI, UTILAJE ŞI INSTALAŢII

2.1 Primirea în reparaţie;2.2 Demontarea dotării tehnice în vederea reparării;2.3 Spălarea şi curăţarea pieselor demontate;2.4 Constatarea stării tehnice a pieselor demontate şi sortarea acestora;2.5 Transportul şi manipularea pieselor şi subansamblurilor demontate în vederea reparării;2.6 Indicaţii de reparare şi montaj.

Capitolul IVNORME DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ

BibliografieAnexe

2

Page 3: Organizarea Activitatii de Reparare

Capitolul IARGUMENT

Fiabilitatea sau siguranţa în exploatare este aptitudinea unui dispozitiv tehnic de a funcţiona fără defecţiuni în condiţiile realizării cu precizie, randament şi productivitate ridicată a anumitor operaţii intr-o perioadă de timp prescrisă.

Din categoria dispozitivelor fac parte: orice element component, bloc, ansamblu, echipament, subsistem sau sistem ce poate fi considerat de sine stătător şi care poate fi încercat individual.

Fiabilitatea reprezintă o însumare de noţiuni dintre care se menţionează:

Funcţionarea fără defecţiuni este una dintre cele mai importante condiţii ale fiabilităţii şi exprimă probabilitatea funcţionării unui fond fix fără defecţiuni într-un interval de timp şi în condiţii date.

Condiţiile de funcţionare stabilesc caracterul cantitativ al fiabilităţii produsului respectiv. De modul cum este exploatat fondul fix, depinde şi siguranţa în funcţionare, şi anume: condiţii de microclimat, gradul de încărcare, mentenanţă etc.

Misiunea unui fond fix de a realiza anumite operaţii este legată de criteriile care definesc buna lui funcţionare. Există situaţii în care diferite părţi componente ale maşinii, deşi suferă unele avarii în timpul funcţionării nu sunt împiedicate să-şi îndeplinească rolul funcţional, ca de exemplu: îndoirea unei apărători, desprinderea vopselei etc. În timp, anumite performanţe scad, diminuând precizia de execuţie iar căderea este o oprire, datorită defectului care împiedică fondul fix să-şi îndeplinească una sau toate funcţiile de bază.

Timpul de funcţionare prescris reprezintă păstrarea performanţelor şi îndeplinirea corespunzătoare a rolului funcţional de către un fond fix într-o anumită perioadă de timp, dinainte stabilită, existând probabilitatea ca o maşină să funcţioneze fără defecţiuni şi căderi un timp mai mare decât cel prescris iniţial.

La repararea fondurilor fixe, conceptul de bază este căderea sau defectarea. La repararea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se are în vedere stabilirea cauzelor căderilor, limitele până la care se pot folosi fondurile fixe, fără să apară defecţiunea, precum şi cunoaşterea necesarului de piese şi agregate de schimb care să asigure o imobilizare minimă.

Avariile care apar prezintă un interes nu numai din punctul de vedere al operativităţii rezolvării lor, ci şi prin ceea ce indică ele ca probabilitate de producere la unele tipuri de maşini, subansambluri sau piese (ca frecvenţă şi durată). Aceste informaţii servesc la stabilirea unor soluţii care să

3

Page 4: Organizarea Activitatii de Reparare

asigure creşterea calităţii pieselor şi subansamblurilor executate şi recondiţionate.

La un fond fix, important este nu numai să se obţină o precizie de lucru ridicată, ci aceasta să se păstreze în timpul perioadei de întrebuinţare. Menţinerea preciziei de lucru caracterizează posibilitatea păstrării indicilor de precizie în urma depozitării, transportării, instalării şi folosirii maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor.

Pentru menţinerea preciziei de lucru trebuie să se realizeze fonduri fixe cu fiabilitate corespunzătoare, în condiţiile acţiunii diferiţilor factori externi, adică se impune folosirea unor asemenea soluţii în proiectare, execuţie, exploatare şi reparare, încât abaterile posibile (deformaţii elastice, termice, amplitudinea vibraţiilor etc.) să nu ducă la depăşirea rezistenţelor admisibile, la micşorarea rezistenţei la uzare, a diferitelor organe din componenţa acestora.

În scopul creşterii productivităţii muncii, fondurile fixe sunt echipate cu diverse sisteme hidraulice, electrice şi electronice. Aceste sisteme, alcătuite din numeroase elemente, se defectează destul de frecvent, ceea ce duce la ieşirea din funcţiune a maşinii, utilaj ului sau instalaţi ei respective.

Timpul care se consumă cu întreţinerea şi repararea fondului fix nu depinde numai de modul de întreţinere şi tehnologia de reparaţie ci şi de uşurinţa cu care se demontează şi se montează acesta. Cu cât fondul fix este mai complex, cu atât defecţiunile care apar şi cauzele care le determină sunt depistate mai greu. Aşadar, reparabilitatea caracterizează posibilitatea detectării defectelor şi înlăturării lor într-un timp cât mai scurt, în condiţiile menţinerii ulterioare a aceloraşi valori de funcţionare ale fondurilor fixe. Rezultă, deci, că nedefectarea, durabilitatea, reparabilitatea şi menţinerea preciziei de funcţionare sunt caracteristici care determină fiabilitatea şi calitatea fondului fix din punctul de vedere al capacităţii de funcţionare.

Trebuie subliniate şi urmările indirecte ale unei fiabilităţi necorespunzătoare: costul ridicat de exploatare, dificultăţile legate de aprovizionarea cu piese de schimb, pierderile datorate stagnării sau încetinirii ritmului de producţie în perioada în care fondul fix este în reparaţie etc. Maşinile, utilajele şi instalaţiile trebuie să aibă o fiabilitate ridicată, pentru ca pierderea de timp cauzată de defectarea lor să nu depăşească 8% din timpul corespunzător funcţionării în două schimburi, în decurs de o săptămână.

4

Page 5: Organizarea Activitatii de Reparare

Capitolul IIORGANIZAREA OPRIRILOR PROCESULUI DE

PRODUCŢIE ÎN SCOPUL EXECUTĂRII REPARAŢIILOR

În întreprinderile industriale, opririle pentru realizarea reparaţiilor se fac prin scoaterea temporară din funcţiune a tuturor utilajelor unei linii sau secţii de fabricaţie, în scopul reparării, în funcţie de parametrii nominali, ai tuturor utilajelor, astfel ca acestea să funcţioneze normal până la oprirea următoare.

Cu ocazia opririlor se execută repararea utilajelor clasice şi a utilajelor fără rezervă, înlocuirea pieselor de schimb uzate, executarea unor sistematizări de utilaje, modernizări sau montări de noi utilaje etc.a). Tipuri de opriri şi caracteristicile acestora.

În funcţie de specificul fabricaţiei şi al liniilor tehnologice se adoptă două tipuri de opriri pentru efectuarea reparaţiilor:

oprirea eşalonată, de-a lungul unei perioade de timp mai lungă, stabilită anterior (ani, trimestre etc.);

oprirea simultană pentru o perioadă de timp scurtă (2 – 4 săptămâni).Oprirea eşalonată se utilizează în cazul întreprinderilor cu un număr

mare de maşini şi utilaje similare şi la care există posibilitatea creării de stocuri de semifabricate între fazele procesului tehnologic, astfel ca oprirea pentru reparaţii să nu întrerupă procesul de producţie (de exemplu secţiile de producţie din cadrul unei întreprinderi de automobile).

Oprirea simultană este impusă de caracterul de flux continuu al fabricaţiei, cu utilaje unicat fără posibilitatea creării de stocuri între fazele de fabricaţie (de exemplu linia de asamblare din cadrul unei întreprinderi de automobile).

TIPUL OPRIRII

AVANTAJE DEZAVANTAJE

Eşalonată

- buna utilizare a personalului;- repartizare în timp a activităţilor de producţie;- întreruperea nu deranjează continuitatea producţiei.

Pericol de accidente deoarece se lucrează în vecinătatea unor maşini şi utilaje în funcţionare.

Simultană

Condiţii optime de acces la utilaje, întreg efectivul de utilaje al secţiei este adus simultan în stare de funcţionare ameliorându-se uniform, pentru o perioadă de timp, funcţionarea.

- volum mare de muncă în timp scurt;- urmărirea şi conducerea lucrărilor este dificilă datorită proporţiilor lor;- calitatea lucrărilor este stânjenită de concentrarea de forţe de muncă mari pe un spaţiu limitat;- volum mare de piese de schimb ce trebuie aprovizionate simultan;- întreruperea producţiei pe o perioadă de timp poate conduce la perturbaţii în activitatea altor sectoare.

5

Page 6: Organizarea Activitatii de Reparare

Factorii care condiţionează opririle de producţie în vederea efectuării reparaţiilor sunt:

planul de producţie; oprirea se va planifica când se preconizează goluri de producţie sau este asigurată o rezervă de produse finite ale întreprinderii;planul de aprovizionare; se va ţine seama de posibilităţile de aprovizionare cu materiale, piese de schimb, utilităţi etc., pentru efectuarea reparaţiei;planul de desfacere; beneficiarii produselor secţiei sau întreprinderii oprite nu trebuie să aibă perturbaţii în planurile lor de producţie datorită opririi;influenţa anotimpurilor asupra procesului de producţie, în cazul producţiei sezoniere;modul de încărcare al instalaţiilor ce furnizează energie electrică şi termică (consum de vârf 1 octombrie — 31 martie).Opririle se planifică din timp (de obicei cu un an înainte), ţinând

seama de factorii menţionaţi. Se întocmeşte un grafic ce este avizat de întreprindere, în funcţie de durata opririi, a întreprinderii şi de volumul de producţie pe care îl condiţionează oprirea.

Periodicitatea opririlor se stabileşte în funcţie de amploarea lucrărilor executate şi de tipul instalaţiilor. Astfel, opririle pot fi: lunare, trimestriale, semestriale, anuale, la mai mulţi ani.

O eşalonare a timpilor şi operaţiilor executate în cadrul pregătirii opririlor se dă în următorul tabel:

Operaţii pregătitoare pentru executarea opririlor

Eşalonarea în timp a operaţiilor pregătitoare

Tipul de operaţii pregătitoare

Cu un an înaintea opririi

- Propunerea de grafic pentru oprire cuprinzând lucrările pregătitoare, responsabilii de lucrări şi termenele de execuţie.- Stabilirea materialelor şi pieselor de schimb necesare, cu indicarea termenelor de sosire ale acestora

LunarAnaliza stadiului aprovizionării şi a lucrărilor pregătitoare în vederea opririi.

Cu o lună înaintea opririi

- Executarea unei verificări a graficelor de lucrări şi punerea în concordanţă a acestora cu starea tehnică a instalaţiilor prin completarea unor eventuale lucrări neprevăzute impuse de modificări în timp a stării instalaţiei.- Stabilirea volumului de lucrări în ore/om pe diferite meserii şi maşini.

Cu o săptămână înaintea opririi

Se analizează împreună cu conducerea întreprinderii studiul lucrărilor pregătitoare.

Lucrările pregătitoare pentru executarea reparaţiilor în timpul opririi instalaţiilor, se referă la necesarul de forţă de muncă, materiale piese de

6

Page 7: Organizarea Activitatii de Reparare

schimb, Ia sculele necesare precum şi la asigurarea condiţiilor de sănătate şi securitate a muncii şi PSI.

Acestea necesită cunoaşterea:amănunţită a stării tuturor instalaţiilor;punctelor slabe din instalaţii, cu cea mai mare frecvenţă a defecţiunilor;tuturor informaţiilor necesare pentru alcătuirea unui grafic realist de oprire pentru reparaţii;potenţialul întreprinderii privind forţa de muncă, materialele şi piesele de schimb existente;

posibilităţilor de colaborare în vederea obţinerii de muncitori calificaţi; executării la terţi a unor lucrări pe maşini-unelte; executării unei lucrări de specialitate (acoperiri de protecţie, lucrări de electronică sau electrice speciale etc.)

După terminarea lucrărilor de pregătire se va emite de către direcţie un ordin de serviciu cu indicarea zilei, orei, a modului de oprire a secţiilor, programul de lucru, componenţa comandamentului şi ora de analiză a lucrului zilnic.

Pentru completarea echipelor de muncitori calificaţi reparatori, se folosesc uneori muncitorii de la instalaţiile oprite, care vor fi utilizaţi la: operaţii de curăţire, spălări de piese, manipulări de piese grele, la montaj etc.

Durata opririlor generale este în general de 2 – 5 săptămâni, în funcţie de factorii enumeraţi anterior. În această perioadă se utilizează întreaga capacitate tehnică şi de execuţie a întreprinderii pentru a scurta durata de oprire a utilajului şi repunerea în funcţiune în condiţii de siguranţă.

Lucrările pot fi urmărite în urma întocmirii unui grafic reţea, în funcţie de complexitatea şi numărul lor.

Conducerea lucrărilor este încredinţată unui comandament a cărui activitate este sprijinită de corpuri de dispeceri pe secţii, de comisii de SSM şi PSI.

În timpul perioadei de oprire pentru reparaţii, la sfârşitul fiecărei zile de lucru, comandamentul are sarcina să analizeze stadiul lucrărilor zilei precedente şi pregătirea lucrărilor pentru ziua următoare. Se constată astfel greutăţile ivite pe parcurs şi se iau măsurile indicate pentru a se încadra reparaţia în termen. Pe măsură ce lucrările sunt terminate se face o ultimă verificare de către şeful de secţie, mecanicul de secţie şi şeful de echipă, după care se încheie procesul verbal de recepţie.b). Metode folosite pentru reducerea timpului de oprire.

Scopul introducerii metodelor rapide de reparaţie este micşorarea duratei de staţionare a utilajului şi micşorarea costului lucrărilor de reparaţii.

7

Page 8: Organizarea Activitatii de Reparare

O analiză critică a cauzelor dificultăţilor întâmpinate la oprirea anterioară, constată în general:

lipsa operaţiilor pregătitoare;deficienţe în organizarea lucrărilor şi a echipelor de reparaţii;slaba mecanizare a lucrărilor;dotarea necorespunzătoare cu scule (lipsa unora, altele confec-ţionate din materiale neadecvate);potenţial insuficient al atelierelor de reparaţii;organizare insuficientă a depozitelor.S-a observat o reducere a timpului reparaţiilor prin luarea unor

măsuri organizatorice şi tehnice cu caracter general:pregătirea locului de muncă, organizarea personalului ajutător, a pieselor de schimb etc.;pregătirea documentaţiei necesare pentru executarea lucrărilor de reparaţie;pregătirea din timp a foilor de constatare a stării utilajului;pregătirea proceselor tehnologice de reparaţie;aprovizionarea şi pregătirea tuturor mijloacelor şi materialelor necesare pentru efectuarea reparaţiilor;executarea reparaţiei pe locul de instalare a utilajului, fără de-montarea de pe fundaţie;executarea reparaţiilor în două sau trei schimburi şi în zilele de repaos;executarea reparaţiei simultan cu mai multe echipe;mecanizarea lucrărilor echipelor.

8

Page 9: Organizarea Activitatii de Reparare

Capitolul III

ORGANIZAREA REPARAŢIILOR LA MAŞINI, UTILAJE ŞI INSTALAŢII

3.1 PRIMIREA ÎN REPARAŢIEReparaţiile se fac la termenele stabilite în planul de reparaţii al

fondurilor fixe.Maistrul care conduce lucrările de reparaţie stabileşte, împreună cu

şeful secţiei în care se află utilajul, data când acesta se va preda cu proces-verbal de predare-primire, în care se consemnează: denumirea utilajului, numărul de inventar, piesele sau sculele anexă, dacă intrarea în reparaţie este conform planului sau este o reparaţie accidentală (cu specificarea motivului accidentării şi vinovatului).

La predarea în reparaţie se constată starea tehnică a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor prin următoarele metode:

- Metoda examinărilor, prin care se verifică starea tehnică a utilajelor, observându-se funcţionarea. Această observare se face de către personalul de specialitate fără a se opri maşina;

- Metoda măsurătorilor, care constă în măsurarea de C.T.C. a anumitor piese componente ale maşinii, comparându-le cu datele din cartea tehnică, stabilind astfel gradul de uzare. Pentru aplicarea metodei, este necesară demontarea maşinii, utilajului sau instalaţiei respective;

- Metoda testelor în cadrul căreia se fac măsurători de C.T.C, asupra produsului realizat de către maşina respectivă şi se constată abaterile;

- Metoda măsurătorilor speciale care constă în măsurarea unor parametri speciali ai maşinii, cum ar f i : vibraţiile, temperatura, zgomotele, vitezele de lucru, diversele presiuni etc. Măsurarea acestor parametri dă o imagine clară a stării utilajului, trecându-se în fişa de măsurători.

3.2 DEMONTAREA DOTĂRII TEHNICE ÎN VEDEREA REPARĂRIILucrările de demontare depind de construcţia maşinii, a utilajului sau

a instalaţiei şi de felul reparaţiei. Astfel la reparaţiile curente (RC1 şi RC2) se demontează numai subansamblurile defecte, iar la reparaţiile capitale (RK) întregul utilaj.

9

Page 10: Organizarea Activitatii de Reparare

Echipa de reparare trebuie să cunoască bine construcţia şi funcţionarea utilajului în care scop studiază documentaţia tehnică (proiectul şi cartea maşinii, schema cinematică, schema electrică etc.) şi examinează utilajul mai întâi în stare de funcţionare apoi după ce a fost primit, stabileşte subansamblurile, interacţiunea lor şi poziţia pieselor conjugate, precum şi ordinea demontării. Piesele mărunte provenite din mecanismele demontate ale subansamblurilor trebuie ordonate în lăzi pentru a evita deteriorarea lor. Piesele de dimensiuni mari (corpurile, batiurile etc.) sunt aşezate pe un suport din lemn sau pe mese joase, iar cele de dimensiuni mici (şuruburi, buloane, piuliţe etc.) se strâng într-o ladă separată. Piesele aşezate dezordonat se identifică greu la asamblare. De asemenea, trebuie marcate piesele conjugate, neexistând o interschimbabilitate între ele.

Pentru demontare se utilizează doua metode, şi anume:- metoda în front ce constă din demontarea utilajului de la început

până la sfârşit într-un singur loc de lucru şi se aplică atunci când se fac demontări parţiale;

- metoda pe banda, la care operaţia de demontare este generală şi se realizează treptat, în câteva posturi de lucru de pe linia de demontare de unde agregatele care trebuie reparate sunt transportate la locurile de reparaţii.

a) Demontarea organelor filetatePentru a uşura demontarea buloanelor, piuliţelor, prezoanelor şi a

şuruburilor, ele se ung cu petrol. Dacă subansamblul demontat are dimensiuni mici, atunci el se scufundă pentru 20-30 min în petrol, apoi se răsuceşte piuliţa sau bulonul într-un sens sau altul şi se deplasează din loc. Dacă piuliţa nu se deşurubează după aceasta, atunci se aplică cu ciocanul de cupru lovituri dese şi uşoare pe feţele piuliţei. Pentru a se uşura deşurubarea unei piuliţe gripate, aceasta se încălzeşte cu grijă deosebită.

Pentru deşurubarea prezoanelor ce sunt prevăzute cu filet la capătul liber, se foloseşte o piuliţă cu o contra piuliţă sau o cheie obişnuită aplicată pe piuliţa obişnuită. Pentru prezoane se folosesc de asemenea dispozitive universale de scos prezoane (fig. 1).

Dacă prezonul, şurubul sau bulonul s-au rupt deasupra suprafeţei piesei, resturile lui se îndepărtează din gaură cu o şurubelniţă, executându-se un canal pe faţa sa ruptă. Prezoanele, şuruburile sau buloanele rupte, care ies puţin peste suprafaţa piesei, se pot deşuruba şi cu ajutorul unei bare sudate atât de prezon cât şi de o rondea. Dacă prezoanele, şuruburile şi buloanele s-au rupt sub suprafaţa piesei, în piesa ruptă se execută un alezaj la adâncimea de 0-15mm, având diametrul egal cu jumătate din diametrul prezonului rupt, după care se execută un filet

10

Page 11: Organizarea Activitatii de Reparare

invers şi se înşurubează o tijă filetată cu mâner. Prin rotirea tijei se deşurubează capătul rupt (fig. 2).

b) Demontarea îmbinărilor cu ştifturi şi cuie spintecateŞtiftul conic se îndepărtează în sensul diametrului mare, aplicând lo-

vituri puternice cu ciocanul prin intermediul unui dorn. Dacă una din piese este deplasată din loc şi ştiftul s-a îndoit, el se scoate după ce piesa a fost aşezată la loc. Cuiele spintecate se smulg cu ajutorul extractoarelor speciale după ce au fost reunite cu un cleşte.

c) Demontarea îmbinărilor cu panăLa demontarea subansamblurilor,

penele înclinate se scot prin batere cu ajutorul unui dorn, ale cărui dimensiuni trebuie să fie ceva mai mici decât secţiunea canalului pentru pană. Dacă pana nu poate fi scoasă prin acest procedeu, atunci piesa se încălzeşte cu o lampă de benzină sau cu un arzător cu gaze până la temperatura de 80-

120°C. După o astfel de încălzire piesele se eliberează relativ uşor de pană.

Pana înclinată, montată la capătul arborelui, poate fi scoasă de asemenea cu un extractor cu acţiune dinamică.

d) Demontarea rulmenţilorÎn vederea demontării

rulmenţilor, se va proceda la: curăţirea locului şi subansamblurilor respective; pregătirea sculelor şi dispozitivelor de scoatere din categoria cărora cel mai frecvent sunt folosite presele manuale.

Dacă rulmenţii au fost montaţi cu strângere, la demontare se folosesc dispozitive cu filet

Fig. 2. Procedeu de scoatere a şurubului rupt cu o vergea sudată

Fig. 1. Dispozitiv universal de scos prezoane

Fig. 3. Extractor de pană cu acţiune dinamică

Fig. 4. Procedee de demontare a rulmenţilor.

11

Page 12: Organizarea Activitatii de Reparare

(extractoare). Acestea se pot folosi numai atunci când în spatele rulmentului se poate monta placa de fixare a dispozitivului. Se va avea grijă ca această placă să fie aşezată perpendicular pe axa rulmentului şi să apese uniform pe inelul interior. Forţa de deplasare a rulmentului se obţine prin învârtirea şurubului care se sprijină pe capul arborelui.

Când în spatele rulmentului se află o roată dinţată sau o roată de transmisie, se folosesc dispozitive cu gheare care se vor fixa chiar pe acestea. Se va avea grijă însă ca aceste piese să se aplice pe suprafaţa frontală a inelului interior al rulmentului, introducându-se la nevoie inele de sprijin.

La rulmenţii demontabili operaţia de demontare se simplifică deoarece în acest caz se poate separa inelul exterior de cel interior, iar prinderea lor în vederea demontării se poate face mult mai uşor.

Rulmenţii montaţi cu bucşe de extracţie se demontează prin înşurubarea unei piuliţe pe filetul exterior al bucşei (fig. 5).

Pentru a uşura demontarea rulmenţilor mari şi cu strângeri mari se obişnuieşte să se încălzească inelul interior la temperaturi de 80-90°C. Pentru aceasta se toarnă peste inelul interior, ulei mineral încălzit iar fusul arborelui este ferit cu azbest sau carton (dispozitivul de demontare trebuie fixat în prealabil). După ce se încălzeşte inelul interior, demontarea propriu-zisă se realizează cu unul din procedeele cunoscute.

e) Demontarea lagărelor cu alunecare şi a bucşelorLagărele şi bucşele montate prin presare, în cazul că se mai

refolosesc, se demontează cu ajutorul dornurilor, a preselor sau cu dispozitive de extracţie (fig. 7, 8).

Bucşele presate într-un alezaj înfundat se scot cu ajutorul unui tarod şi al unei bile de oţel. Extragerea se face pe măsura înşurubărilor tarodului, după ce acesta a venit în contact cu bila (fig. 9).

Fig. 5. Demontarea rulmenţilor fixaţi cu bucşă de extracţie.

Fig. 6. Demontarea rulmenţilor din alezaje înfundate

12

Page 13: Organizarea Activitatii de Reparare

f) Demontarea îmbinărilor etanşePrin elementele cu îmbinări etanşe se înţeleg acele subansambluri

sau piese care sunt acţionate cu ajutorul uleiului, aerului comprimat sau apei cum sunt: pompele de toate tipurile, distribuitoarele, cilindrii cu pistoane, droselele, filtrele, robinetele, conductele etc. Demontarea lor trebuie făcută după ce fluidul a fost scos din interiorul maşinii.

g) Demontarea instalaţiei electriceInstalaţia electrică a unei maşini, utilaj sau instalaţie se compune din:

motoarele electrice, panouri cu aparatura electrică, conductoarele electrice, lămpile de iluminat etc. Demontarea trebuie făcută cu atenţie pe grupe, întocmind, acolo unde este cazul, o schema a instalaţiei şi inscripţionând fiecare conductor sau aparat.

3.3 SPĂLAREA ŞI CURĂŢAREA PIESELOR DEMONTATEPiesele se spală cu petrol, detergenţi sau diferite soluţii, ca de

exemplu: soda calcinată dizolvată în apă încălzită, la care se mai adaugă şi 3-10 g săpun la litrul de soluţie, pentru o mai bună dizolvare a grăsimilor.

Procesul de spălare are trei faze: spălarea pieselor în soluţia încălzită; a doua spălare în apă caldă; uscarea pieselor cu ajutorul aerului comprimat. Spălarea în petrol se face într-o baie în care se toarnă apă şi apoi petrol până acoperă piesele aflate pe sită. În felul acesta se face economie de petrol, iar noroiul spălat de petrol se depune pe fundul băii şi se scoate cu apa murdară, după care se completează cu altă apă curată.

La spălarea pieselor se folosesc perii şi pensule, iar la spălarea locurilor greu accesibile, pompe de şpriţuit.

Rulmenţii se spală în benzină sau ulei mineral fierbinte. Spălarea în benzină se face astfel: într-un vas curat se toarnă benzina până se acoperă toţi rulmenţii care trebuie spălaţi, după care se adaugă ulei mineral subţire în procent de 6-8% din volumul de benzină. În timpul

Fig. 7. Demontarea lagărelor şi a bucşelor cu ajutorul preselor manuale Fig. 8. Demontarea

bucşelor cu ajutorul dornurilor.

Fig. 9. Scoaterea bucşelor presate într-un

alezaj înfundat.

13

Page 14: Organizarea Activitatii de Reparare

spălării, inelul interior se imobilizează, iar inelul exterior se roteşte până când căile de rulare, corpurile de rulare şi colivia se vor curăţa complet. Dacă rulmentul este prea îmbâcsit, se spală în benzină fără a fi rotit, până când murdăria a fost îndepărtată şi apoi se spală în altă benzină curată în felul arătat mai înainte.

Spălarea în ulei fierbinte se face într-o baie încălzită la temperatura de 80°C. După spălare, rulmentul se usucă şi se unge prin rotirea lentă a rulmentului într-o baie de ulei.

3.4 CONSTATAREA STĂRII TEHNICE A PIESELOR DEMONTATE ŞI SORTAREA ACESTORADupă spălare şi uscare, piesele se sortează în: piese bune, piese de

recondiţionat (reparat) sau de înlocuit şi piese neutilizabile. Vor fi admise ca piese bune numai acelea care se încadrează strict în prescripţiile din documentaţia maşinii. Pentru piesele care necesită recondiţionări, tehnologul care face constatarea întocmeşte o schiţă în care va arăta prin linii groase locul ce trebuie reparat, modul de recondiţionare şi cotele la care trebuie obţinute piesele, după recondiţionare. O dată cu întocmirea schiţei se va trece în foaia de constatare natura defectului, modul de rezolvare şi numărul acestui desen.

3.5 TRANSPORTUL ŞI MANIPULAREA PIESELOR ŞI SUBANSAMBLURILOR DEMONTATE ÎN VEDEREA REPARĂRII Pentru repararea pieselor grele şi a unor subansambluri, este

necesară transportarea acestora în atelierul de reparat sau la diferite maşini în vederea prelucrării. Transportarea se face cu ajutorul mecanismelor de ridicat şi transportat adecvate. Astfel, piesele de dimensiuni reduse se transportă în cutii de lemn prevăzute cu despărţituri pentru a le separa şi a evita deteriorarea lor prin lovire; rulmenţii ce urmează a se înlocui se transportă în cutiile lor de carton şi se desfac din ambalaj în momentul montării; roţile dinţate sunt transportate pe tăvi prevăzute cu cepuri pentru aşezare.

Transportul subansamblurilor grele, precum şi al maşinilor şi utilajelor după reparare se face cu instalaţii de ridicat.

Suprafeţele rectificate sau tuşate se protejează în timpul transportului lipind pe ele bucăţi de hârtie groasă cu vaselină sau bucăţi de pâslă.

3.6 . INDICAŢII DE REPARARE ŞI MONTAJProcesul tehnologic de montare cuprinde următoarele etape:

alegerea metodei de montare; studierea desenelor de montaj şi separarea elementelor în subansambluri şi ansambluri de montaj; întocmirea schemei tehnologice a succesiunii lucrărilor.

14

Page 15: Organizarea Activitatii de Reparare

În vederea executării lucrărilor de montaj în condiţii care să asigure o calitate superioară a reparaţiilor este necesar ca:

- piesele destinate montajului să fie supuse unui control defectoscopic a cărui natură este determinată de construcţia şi importanţa organului de maşină respectiv; dacă piesa a mai fost supusă unui astfel de control de execuţie sau recondiţionare şi rezultatul este înscris în fişa de verificare, operaţia nu se mai repetă;

- înainte de montaj să se verifice dacă piesele ce vor fi folosite corespunzător condiţiilor tehnice prescrise, se înscriu în treptele de reparaţii prevăzute şi fac parte din aceeaşi categorie de sortare; în acest fel se asigură realizarea jocurilor sau strângerilor necesare asamblărilor;

- nu se vor accepta repartizarea şi distribuirea pentru montaj a pieselor cu uzări peste limitele admise pentru refolosire, a organelor care prezintă degradări sau oxidări, precum şi a pieselor nestandardizate sau improvizate;

- înainte de montare, piesele în frecare vor fi unse cu lubrifiantul folosit şi în exploatare, conform schemelor de ungere;

- înaintea montajului trebuie consultată documentaţia tehnică de specialitate şi asigurate sculele, dispozitivele, aparatele de măsurat şi în general, toată baza materială pentru respectarea prevederilor din condiţiile tehnice;

- dacă este necesar, înainte de montare piesele conjugate se supun la operaţii de ajustare, identice cu cele prevăzute la asamblarea maşinilor noi în scopul realizării condiţiilor de asamblare prescrise (jocuri, strângeri, poziţii reciproce); ajustarea pieselor se execută prin operaţii de retuş, şlefuire, lustruire, răzuire, rodare, alezare şi corectarea filetelor.

3.6.1 MONTAREA MECANISMELOR DE TRANSMITERE A MIŞCĂRII DE ROTAŢIEa) Montarea arborilor şi a osiilorLa montarea arborelui motor se va asigura aşezarea corectă în

lagăre asigurându-se jocurile radiale şi axiale prescrise, după ce s-a controlat montarea corectă a cuzineţilor, care trebuie să fie bine fixaţi în locaşurile lor. Arborele se aşează simultan pe roate, lagărele fiind susţinute manual pentru greutăţi sub 25kg şi cu ajutorul mijloacelor de ridicat şi transportat pentru greutăţi mai mari.

După aşezarea arborelui se montează capacele cu garniturile de etanşare. În cazul când construcţia prevede montarea unor adaosuri reglabile între suprafeţele de contact ale cuzineţilor, ele trebuie să aibă grosime uniformă (între 0,1 şi 0,8mm) şi vor fi montate pe ambele părţi ale cuzinetului. Pentru a se evita deplasarea, adaosurile sunt fixate cu ştifturi de blocare. Reglarea se poate face rapid avându-se grijă ca la montare adaosurile groase să fie în contact cu corpul lagărului, iar cele subţiri cu capacul lagărului.

15

Page 16: Organizarea Activitatii de Reparare

Jocul radial poate fi determinat aşezându-se în lagăr (între fus şi cuzinet) o plăcuţă de alamă, a cărei grosime trebuie să fie egală cu valoarea minimă a jocului admis pentru deplasare. Capacul lagărului respectiv se strânge cu şuruburi, în timp ce capacele celorlalte lagăre se slăbesc, iar arborele se roteşte cu 360°. La o rotire prea uşoară a arborelui rezultă ca jocul este mai mare decât cel admis şi se va proceda la reglarea lui, cu ajutorul adaosurilor.

Pentru o bună comportare a arborelui în funcţionare, este necesară şi asigurarea jocului axial care se obţine prin ajustarea părţii frontale a gulerului cuzinetului sau prin montarea unor bucşe distanţiere de grosime corespunzătoare. Arborii pe care se montează roţile dinţate, roţile de curea etc. trebuie să nu aibă bătaie radială şi axială în timpul rotaţiei pentru a se evita şocurile şi a se asigura o funcţionare liniştită.

La montarea unui arbore secundar sau intermediar, pe lângă aşezarea corectă în lagăre, se va asigura şi paralelismul cu celalalt sau ceilalţi arbori.

Osiile, spre deosebire de arbori, nu transmit momente de răsucire şi pot fi fixe sau se pot roti cu turaţie redusă.

În cazul osiilor fixe, blocarea se asigură, după caz, printr-un ajustaj intermediar sau cu strângere. De obicei, acest ajustaj se va folosi numai la un cap, iar la celălalt se va utiliza un ajustaj liber. Împotriva deplasărilor axiale, osiile vor fi blocate cu ştifturi filetate.

Montarea propriu-zisă a arborilor cotiţi constă în aşezarea şi ajustarea lor în lagăre. Ajustarea lagărelor fiecărui palier se execută individual ca şi în cazul arborilor simpli. În practică, pentru montarea arborilor cotiţi se foloseşte metoda încălzirii prin frecare, în care scop se execută diametrele lagărelor cu 0,1...0,15mm, mai mici decât diametrele fusurilor corespunzătoare ale arborelui. Apoi acesta se aşează în lagăre şi după strângerea piuliţelor, ansamblul se aşează pe o maşină sau dispozitiv care să permită rotirea. În timpul rotirii, datorită presiunii mari de contact şi a frecării, lagărele încep să se încălzească. Pentru a se evita topirea stratului de compoziţie, în lagăre se toarnă ulei din abundenţă; după un timp se întrerupe rotirea şi se lasă să se răcească. După răcire, se mai strâng piuliţele şi arborele este rotit din nou, repetându-se procedeul până când lagărele nu se mai încălzesc şi arborele se poate roti cu mâna, după care arborele se demontează, lagărele se curăţă, se spală toate piesele cu petrol lampant şi se execută montarea definitivă. La montare se ţine seama ca arborele să aibă în stare montată jocuri radiale şi axiale care să-i permită o ungere corespunzătoare, valoarea acestor jocuri fiind stabilită în documentaţia de montaj corespunzător condiţiilor de lucru şi de felul în care se montează arborele cotit.

Verificarea montării se face o dată cu proba de funcţionare a maşinii sau a utilajului respectiv.

16

Page 17: Organizarea Activitatii de Reparare

b) Montarea lagărelorLa lagărele cu corpuri asamblate, cuzineţii se montează separat în

corpul şi în capacul lagărului. Înainte de montarea cuzineţilor, toate suprafeţele de contact se controlează cu atenţie, iar eventualele asperităţi se îndepărtează prin răzuire. Se verifică dacă orificiile canalelor de ungere din corpul şi capacul lagărului coincid cu orificiile respective din cuzineţi şi se fixează cu ajutorul unor ştifturi, introduse presat în corp, pentru a nu fi antrenaţi în mişcarea de rotaţie.

Capacul lagărului se centrează în corp cu ajutorul unor ştifturi sau caneluri şi se fixează apoi cu şuruburi sau prezoane. Pentru a regla jocul dintre fus şi cuzinet, între capacul şi corpul lagărului se introduc garnituri.

Garniturile de etanşare se vor executa dintr-o pâslă de calitate cu fibre lungi şi muiate în ulei mineral fierbinte.

După montare este necesar să se verifice, cu ajutorul unei lere spion, jocul dintre fus şi cuzinet, după care se verifică ungerea lagărului, punându-l în stare de funcţionare şi observând dacă uleiul ajunge pe suprafeţele în frecare.

c) Montarea rulmenţilorÎnainte de montarea rulmentului pe arbore sau în carcasă se curăţă

locul de unsoarea veche şi se spală bine cu petrol. Fusurile pe care se montează rulmenţii se verifică dacă au suprafaţa netedă fără lovituri, ştirbituri, ovalităţi, crăpături, coroziuni etc. uneori verificându-se cu comparatorul cu cadran abaterile de formă (rectilinitate, circularitate etc.).

De asemenea, se verifică umerii pentru sprijinul rulmenţilor, care trebuie să fie perfect perpendiculari pe axul fusului şi locaşurile din carcase, care nu trebuie să aibă ovalităţi sau conicităţi deoarece se produce deformarea inelului exterior al rulmentului.

Pentru a se asigura blocarea inelelor pe arbori sau în carcase, rulmenţii se fixează prin introducerea forţată a inelelor pe fus sau în carcasă, alegându-se în acest scop ajustaje intermediare sau cu strângere; în cazul lagărelor care necesită demontări repetate, pentru fixare se folosesc bucşe de strângere care au partea interioară cilindrică şi partea exterioară conică. Pentru fixare contra deplasărilor axiale ale inelelor rulmenţilor se folosesc şaibe de siguranţă şi piuliţe, care se înşurubează în capul fusurilor, iar uneori se întrebuinţează inele elastice de blocare plate sau din sârmă de oţel.

Rulmenţii se montează pe arbore sau în corpul lagărului, prin batere sau presare, numai cu dispozitive potrivite construcţiei şi dimensiunilor lor.

Pentru toate cazurile de montaj este foarte important ca forţele de presare să acţioneze numai asupra inelului care se montează şi în nici un caz să nu se transmită prin corpurile de rostogolire, de la un inel la altul.

17

Page 18: Organizarea Activitatii de Reparare

Pentru rulmenţii care se montează pe arbore cu strângeri mari şi pentru montarea rulmenţilor mari, se recomandă încălzirea lor prealabilă, în ulei, până la o temperatură de 80...100°C.

Pentru a împiedica pătrunderea prafului, diferitelor particule, umidităţii, vaporilor etc. precum şi de a împiedica scurgerea lubrifiantului, etanşarea lagărelor se poate realiza cu inele de pâslă, manşoane cu labirint, cu discuri de protecţie etc.

După terminarea operaţiilor de montare se introduce în rulmenţi cantitatea necesara de lubrifiant şi se verifică strângerea şuruburilor şi a piuliţelor, după care trebuie să se execute o probă de funcţionare, respectiv proba de vibraţii. Dacă este posibil, mecanismul se va roti de câteva ori cu mâna, înainte de probă. Dacă rotirea decurge în mod normal, atunci se poate trece la proba de funcţionare. În timpul mersului de probă se controlează în primul rând vibraţiile, uşurinţa mersului şi în permanenţă temperatura rulmentului. Un rulment montat corect trebuie să lucreze uniform, fără şocuri şi fără vibraţii deosebite. Vibraţiile întrerupte arată că rulmentul nu este uns suficient sau că unele piese conjugate cu rulmentul se freacă între ele. În ambele cazuri, este necesar să se oprească proba imediat, să se demonteze mecanismul şi să se verifice modul cum este montat rulmentul şi starea lui, înlăturându-se apoi toate defectele observate.

Rulmenţii de la maşinile cu turaţie mare se vor examina mai întâi la turaţie redusă, care se va verifica treptat până la turaţia de exploatare. Rulmenţii mari se supun de la început la turaţii reduse, schimbându-se uleiul la intervale scurte.

d) Montarea cuplajelor şi ambreiajelor

Montarea cuplajelor necesită în primul rând o atenţie deosebită în ceea ce priveşte coaxialitatea celor doi arbori care se asamblează. După centrarea arborilor, cuplajele cu manşon se fixează pe arbori cu ajutorul unor pene montate cu strângere.

Cuplajele cu discuri se fixează pe arbore prin pene, iar discurile se asamblează între ele prin şuruburi. Cuplajele mobile se montează ca şi cele cu discuri pe capetele arborilor cu ajustaj cu strângere cu pană.

Montarea ambreiajelor electromagnetice începe cu degresarea şi curăţarea cu petrol, urmată de verificarea tensiunii de lucru.

Carcasele cutiilor de viteză sau de avansuri unde funcţionează aceste ambreiaje vor fi bine curăţate înainte de montare, deoarece particulele de şpan rămase în carcasă sunt atrase de magneţii ambreiajelor.

e) Montarea roţilor dinţateDupă reparare, pentru montarea unui angrenaj trebuie să se verifice

mai întâi dacă dinţii roţilor au profilul corect şi dacă toţi dinţii au aceeaşi

18

Page 19: Organizarea Activitatii de Reparare

grosime. De asemenea, se verifică dacă roţile care angrenează au acelaşi pas (respectiv acelaşi modul), apoi se verifică rectilinitatea şi starea suprafeţelor fusurilor, care nu trebuie să prezinte încovoieri, ciupituri, crăpături, pete de rugină.

Se curăţă bavurile de pe dinţi şi de pe marginile canalelor de pană, se îndepărtează aşchiile metalice, se verifică dimensiunile penelor şi execuţia corectă a canalelor de ungere ale lagărelor.

Roţile dinţate se fixează pe arbore prin presare, cu ajutorul unui dorn şi al unui ciocan sau cu diferite dispozitive mecanice, hidraulice, pneumatice. După introducerea roţii dinţate pe arbore, se execută fixarea acesteia prin diverse metode, cum sunt: prin pană şi piuliţă, prin bolţuri, prin şuruburi de presiune, prin arbore canelat şi piuliţă, etc.

După fixarea roţilor dinţate pe arbori, se aşează arborii în lagăre şi se verifică angrenarea roţilor dinţate conjugate. Verificarea constă în micşorarea jocului flancurilor dinţilor conjugaţi şi în determinarea petei de contact. Jocul flancurilor se măsoară cu ajutorul lerelor spion care se introduc prin partea frontală a dinţilor, la contactul lor pe linia centrelor, sau cu o sârmă de plumb care se aşează în lungul dinţilor. Prin rotirea cu mâna a roţilor, sârma se turteşte şi indică mărimea jocului. Mărimea admisibilă a jocului flancurilor este dată, de obicei, în desenul de montare.

Prin determinarea petei de contact se verifică dacă locul de contact al dinţilor este pe cercul de divizare al ambelor roţi dinţate. Pentru aceasta se ung cu un strat subţire de vopsea dinţii uneia dintre roţi şi se roteşte cu mâna. Mărimea şi poziţia petelor de contact de pe roata conjugată indică calitatea montării angrenajului. Angrenarea este corespunzătoare dacă petele de vopsea de pe dinţii roţii conduse acoperă partea centrală a flancurilor pe o înălţime de 45...65% din înălţimea dintelui şi o lungime de 50…80% din lungimea dintelui.

3.6.2 MONTAREA MECANISMELOR CU MIŞCARE DE TRANSLAŢIEa) Montarea mecanismului şurub-piuliţăLa montarea mecanismelor cu şurub şi piuliţă, piuliţa este aceea care

trebuie ajustată la dimensiunile de montare. Dacă piuliţa este dintr-o bucată, asamblarea se face prin înşurubarea ei pe şurub, ambele piese montându-se împreună în locul prevăzut. La început se montează şurubul în locaşul său apoi se fixează piuliţa de elementul căreia îi imprimă mişcarea. Când piuliţa este formată din două bucăţi, asamblarea se începe cu prinderea şurubului în locaşul său, după care se continuă cu prinderea piuliţei pe şurub şi fixarea sa în subansamblul căruia îi imprimă mişcarea.

La montarea piuliţei, axa sa trebuie să coincidă cu axa şurubului. Dacă această condiţie nu este realizată, se ajustează suprafaţa de sprijin a piuliţei sau se interpun adaosuri înclinate între talpa piuliţei şi placa pe care se fixează. Şurubul conducător trebuie astfel montat, încât axa lui să fie

19

Page 20: Organizarea Activitatii de Reparare

paralelă cu ghidajele batiului. Nerespectarea acestei condiţii duce la uzarea prematură a mecanismului ca urmare a frecărilor mari produse pe flancurile filetelor.

b) Montarea mecanismelor cu piston şi bielă-manivelăPentru a se asigura o funcţionare normală, între cilindru şi piston

trebuie să existe un joc, astfel ca pelicula de lubrifiant să rămână şi în timpul funcţionării atunci când apar dilatări din cauza căldurii.

Etanşeitatea dintre cilindru şi piston se asigură prin segmenţii montaţi în canalele anume prevăzute pe piston, care datorită elasticităţii, aderă la pereţii cilindrului şi împiedică trecerea gazelor şi a uleiului.

Înainte de montare se verifică deschiderea segmenţilor în poziţia de lucru, introducându-se în cilindrul respectiv. De asemenea, se verifică jocul între capetele segmentului care, măsurat pe circumferinţa, nu trebuie fie mai mare de 0,005d (d fiind diametrul pistonului).

La segmentul care se montează în capul pistonului, jocul trebuie să fie puţin mai mare, deoarece temperatura la capul pistonului este mai mare şi deci dilatările sunt mai mari. Pentru măsurarea jocului, segmenţii se introduc într-o bucşă de control al cărei diametru este egal cu cel al cilindrului sau, în lipsa acestuia, chiar în cilindru, măsurarea făcându-se cu lera spion. Dacă este nevoie, capetele segmenţilor se pilesc şi se ajustează cu o pilă fină.

Legătura cinematică a pistonului cu biela se face cu ajutorul bolţului care, pentru a nu ieşi într-o parte sau alta în timpul funcţionarii, trebuie asigurat în locaşul respectiv cu inele de siguranţă, dopuri filetate etc.

La asamblarea capului bielei cu butonul de manivelă sau cu fusul arborelui cotit se introduce în capul bielei o jumătate de cuzinet, se deplasează ansamblul piston-bielă până ce butonul de manivelă se aşează în interiorul capului bielei, se aşează cealaltă jumătate de cuzinet şi apoi se fixează capul bielei cu şuruburi sau cu pană.

Manivelele sunt organe fixate pe arbori, care transmit mişcarea de rotaţie a capului bielei arborelui şi invers. Ele se solidarizează pe capetele arborilor prin strângerea la cald sau prin pene. La montarea manivelei pe arbore se verifică paralelismul axei butonului de manivelă cu axa arborelui, pentru a se evita griparea şi distrugerea lagărelor prin frecări anormale între butonul de manivelă şi cuzinetul capului de bielă.

c) Montarea mecanismului cu culisăDintre mecanismele cu culisă cel mai utilizat este mecanismul cu

culisă oscilantă (şeping), care după reparare, înainte de montare, se verifică ca fusurile să fie corect prelucrate, acordându-se atenţie deosebită subansamblului culisă-piatră de culisă între care nu trebuie să existe jocuri laterale.

20

Page 21: Organizarea Activitatii de Reparare

Montarea unui mecanism cu culisă oscilantă comportă: montarea tijei, care are mişcare rectilinie în ghidaj; montarea culisei şi a pietrei de culisă, montarea culisei cu manivela şi a manivelei de arborele motor.

3.6.3 MONTAREA PIESELOR CU SUPRAFEŢE DE GHIDAREGhidajele se execută dintr-o bucată cu batiul sau demontabile.După reparare, înainte de montare, la ghidajele demontabile se veri-

fică abaterile de formă, cu ajutorul riglelor de control (rectilinitatea) şi a plăcilor de control (planitatea).

Pentru măsurarea paralelismului dintre două ghidaje, se utilizează comparatorul cu cadran, iar verificarea perpendicularităţii se face cu un echer de control şi cu un comparator cu cadran.

Ghidajele demontabile se fixează pe suprafeţele prelucrate ale batiurilor prin canal şi şurub sau prin canal în formă de coadă de rândunică. În cazul maşinilor de precizie sunt necesare ghidajele reglabile în care scop se folosesc piese de reglare sau de compensare, alcătuite din pene paralele sau pene înclinate.

3.6.4 MONTAREA INSTALAŢIILOR HIDRAULICE ŞI PNEUMATICEa) Montarea pompelor. După executarea remedierilor se trece la

montare, care în cazul pompelor cu roţi dinţate cuprinde următoarea tehnologie:

- verificarea dimensională şi a abaterilor de formă, acordându-se atenţie aşezării capacului pe corpul pompei;

- montarea roţii dinţate pe arborele conducător;- montarea rulmenţilor pe arborele conducător;- montarea subansamblului obţinut în corpul pompei;- montarea roţii dinţate libere pe axul corespunzător şi a garniturilor

de etanşare;- verificarea jocului dintre roţi şi corp;- montarea capacelor, care se va face numai după ce a fost verificată

funcţionarea supapei pentru evacuarea lichidului suprapresionat dintre dinţii roţilor dinţate.

După terminarea lucrărilor de montare, se face proba de funcţionare.b) Montarea cilindrilor de lucru. Montarea cilindrilor de lucru cuprinde:- montarea şi fixarea pistonului pe tijă;- montarea segmenţilor sau garniturilor de etanşare pe piston;- pregătirea cilindrului pentru asamblare;- montarea ansamblului piston-tijă în cilindru;- montarea capacelor şi a garniturilor.Montarea pistonului pe tijă se poate face printr-un ajustaj cu strângere între

tijă şi piston sau printr-o asamblare cu con între acestea.

21

Page 22: Organizarea Activitatii de Reparare

Ansamblul tijă-piston se verifică la bătaia radială, care se va încadra în valorile de 0,015...0,02mm, pentru fiecare sută de mm din diametrul pistonului.

După aceasta operaţie, pe piston se montează manşoane, inele sau segmenţii.

Manşoanele de piele se montează cu partea netedă spre exterior, încazul cilindrilor cu presiune medie şi cu partea aspră spre exterior în cazulcilindrilor cu presiune înaltă. Aceste manşoane au grosimea de 3-5 mmiar pentru uşurinţa montării se ung cu puţin ulei.

Inele de cauciuc sintetic, rezistent la acizi graşi, se montează pe piston cu ajutorul unor dispozitive cu con, iar segmenţii de fontă se asamblează cu cleşti sau dispozitive speciale.

Segmenţii de fontă se montează în canalele din piston, jocul dintre segmenţi şi canal fiind de 0,03...0,06mm, iar jocul la capetele segmenţilor, pentru poziţia de lucru de 0,05...0,02mm. Pentru asigurarea deformării elastice a segmenţilor în timpul funcţionării, diametrul interior al acestora va fi mai mare decât diametrul exterior al canalului cu 0,1-0,15%.

Pregătirea cilindrilor de lucru include: ajustarea capacelor, verificarea filetelor, aplicarea şi strângerea şuruburilor, curăţirea. Dacă ambele capace ale cilindrilor sunt detaşabile, atunci un capac se fixează definitiv, iar celalalt se demontează pentru a fi posibilă introducerea pistonului cu manşoane sau segmenţi în cilindru; urmează apoi montarea definitivă a capacului al doilea în garnitură. Piuliţele se strâng uniform şi diametral opus. Tija se etanşează în capacul cilindrului prin garnituri. Abaterea admisibilă de la rectilinitatea axei cilindrului este de maximum 0,02mm pe lungimea de 500mm.

La montarea cilindrului de lucru pe maşină trebuie respectat paralelismul dintre ghidajele maşinii şi axa geometrică a cilindrului. Această montare constă din asamblarea tijei pistonului de organul ce trebuie acţionat şi fixarea cilindrului propriu-zis pe un suport.

c.) Montarea conductelor, a pieselor de legătură şi a rezervoarelor. Conductele se asamblează între ele, sau cu elementele instalaţiei hidraulice sau pneumatice, prin îmbinări nedemontabile (sudare sau lipire) şi prin îmbinări demontabile (cu flanşe, racorduri, armături etc.).

Asamblarea prin filet, cu ajutorul racordurilor se aplică la conductele cu un diametru de până la 1-1/2 R. La utilizarea filetului conic nu este necesar material de etanşare.

La montarea supapelor de sens unic, în instalaţie se va avea grijă ca săgeata marcată pe corpul supapelor să fie îndreptată în sensul de trecere al fluidului.

La montarea rezervoarelor, conductele de aspiraţie şi de scurgere trebuie să fie cât mai depărtate între ele, iar capetele lor să fie teşite cu un unghi de 45°. Distanţa dintre capătul acestor conducte şi fundul rezervorului va fi de cel puţin cât două diametre ale conductei. Amplasarea

22

Page 23: Organizarea Activitatii de Reparare

mai joasă conduce la antrenarea impurităţilor de pe fundul rezervorului. Pe conducta de aspiraţie se montează un filtru. La montarea filtrelor şi ungătoarelor (de la instalaţiile pneumatice), trebuie să se respecte sensul săgeţilor marcate pe corp şi poziţia verticală de montare. La ungătoare, uleiul se va introduce în pahar prin dopul de umplere prevăzut în corp şi va fi trecut printr-o sită până ce atinge nivelul maxim marcat pe pahar.

23

Page 24: Organizarea Activitatii de Reparare

Capitolul IV

SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A MUNCII

Pentru evitarea accidentelor de muncă instructajul de protecţia muncii trebuie efectuat lunar cu întregul personal şi trebuie să cuprindă:

- instrucţiuni de folosire pentru fiecare utilaj al instalaţiei tehnologice, evitându-se astfel accidentele generate de o folosire necorespunzătoare cât şi accidentele întâmplătoare;

- utilajele în funcţionare nu se ating pentru a se evita electrocutarea;

- în spaţiile de produce se foloseşte echipamentul de protecţie format din halat, bonetă, cizme.

La depozitarea şi livrarea produselor sunt stabilite următoarele norme specifice: aşezarea produselor în navete se va face astfel încât să nu depăşească marginile acestora, iar stivuirea navetelor va asigura stabilitatea lor atât în stare de repaus cât şi mai ales pe timpul manipulărilor.

Sănătatea şi securitatea muncii cuprinde totalitatea măsurilor menite să asigure cele mai bune condiţii de muncă, lipsite de pericolul de accidentări şi îmbolnăviri profesionale, să reducă efortul fizic şi să asigure condiţii speciale pentru cei ce lucrează la munci grele şi foarte grele.

Normele de sănătate şi securitate a muncii fac parte integrantă din procesul de muncă. Potrivit acestui principiu, legislaţia sănătăţii şi securităţii muncii stabileşte ca o dată cu măsurile de realizare a sarcinilor de producţie, să fie luate măsuri corespunzătoare pentru îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă, în vederea prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale. În consecinţă, obligaţia şi răspunderea pentru elaborarea măsurilor de sănătate şi securitate a muncii revin celor care organizează, controlează şi conduc procesul de producţie.

Pentru realizarea măsurilor de sănătate şi securitate a muncii trebuie reţinut că şefilor de secţii, sectoare şi ateliere precum şi maiştrilor, tehnicienilor, şefilor de brigăzi şi de echipă care, potrivit sarcinilor de serviciu, răspund direct de organizarea, controlul şi conducerea activităţilor de întreţinere şi reparaţii, le revin în principal următoarele obligaţii:

să cunoască temeinic principiile organizatorice impuse de şi securitatea muncii pentru activităţile specifice secţiei, sectorului, atelierului, brigăzii sau echipei pe care le conduc;

să stabilească sau să organizeze procesele tehnologice, astfel încât personalul muncitor din subordine să fie ferit de accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale;

24

Page 25: Organizarea Activitatii de Reparare

să controleze şi să îndrume respectarea disciplinei tehnologice în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;

să ia sau să propună măsuri pentru dotarea instalaţiilor, agregatelor şi maşinilor-unelte cu dispozitive de siguranţă şi protecţie impuse de exploatarea nepericuloasă a acestora;

să ia sau să propună măsuri pentru introducerea mecanizării şi automatizării muncilor grele şi foarte grele, cu scopul reducerii efortului fizic şi îmbunătăţirii condiţiilor de muncă;

să ia măsuri pentru acordarea echipamentului de protecţie de lucru, precum şi alimentaţiei de protecţie, potrivit reglementărilor în vigoare;

să înregistreze, să ţină evidenţa şi să raporteze accidentele de muncă şi îmbolnăvirile, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

să instruiască şi să verifice însuşirea şi respectarea normelor de sănătate şi securitate a muncii, de către angajaţii din subordine. Modul în care se face întreţinerea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor

trebuie să conducă la protecţia personalului muncitor contra accidentelor şi la reducerea efortului fizic.

Lucrările de întreţinere a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se fac numai când acestea sunt în stare de repaus, pentru ca părţile în mişcare să nu producă accidente.

Pentru ungerea diverselor părţi ale maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor se vor utiliza dispozitivele existente în acest scop.

În vederea realizării unei atmosfere corespunzătoare şi fără pericol de incendiu, în interiorul atelierului vor exista dispozitive de aerisire şi ventilaţie, iar fumatul şi iluminatul cu felinare cu petrol sau cu lumânări sunt categoric interzise.

Locurile unde există pericol de incendiu trebuie dotate cu materiale de stingere a incendiilor.

25

Page 26: Organizarea Activitatii de Reparare

BIBLIOGRAFIE

1. Ceauşu, I. – Terotehnică şi terotehnologie, Bucureşti, Oficiul de Informare Documentară pentru industria constructoare de maşini, 1991;

2. Dodoc, P. ş.a. – Utilaje şi aparatură de mecanică fină şi optică, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1975.

3. Gheorghe, I. ş.a. – Utilajul şi tehnologia meseriei – tehnologia asamblării şi montajului, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1992;

4. Huzum, N.; Rantz, G. – Maşini, utilaje şi instalaţii din industria construcţiilor de maşini, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1978;

5. Mărginean, V. ş.a. – Utilajul şi tehnologia meseriei – construcţii de maşini, Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1996.

6. Noia, R. ş.a. – Organe de maşini şi mecanisme, Bucureşti, Ed. Sigma, 2002.

ANEXE

26

Page 27: Organizarea Activitatii de Reparare

Variaţia uzării la un cuplu de două piese cu aceeaşi durată de funcţionare:

Însumarea uzurilor părţilor componente ale unui utilaj:

27

Page 28: Organizarea Activitatii de Reparare

Reprezentarea grafică în timp a uzurii:

Tabelul 1. Grafic de opriri pentru reparaţii.

Întreprinderea: ………………………………..

Grafic de opriri pentru anul: …………Nr.crt.

Secţia Tipul opririiPerioada

opririiNumăr de zile

de oprireObservaţii

12.

Tabelul 2. Necesarul de piese de schimb de aprovizionat pentru oprirea generală a secţiei.

Întreprinderea: ………………………………..

Nr.crt.

Denumirea pieselor

Caracteristici,dimensiuni

U/MCanti-tatea

Mate-rial

Nr. desen

sau proiect

Execu-tant

Coman-dă

reparaţie

Ter-men

livrareObs.

12.

28

Page 29: Organizarea Activitatii de Reparare

Tabelul 3. Necesarul de materiale de aprovizionat pentru oprirea generală a secţiei.

Întreprinderea: ………………………………..

Nr.crt.

Denumireamaterialului

Caracteristici,dimensiuni

U/M Cantitatea FurnizorComandăreparaţie

Termenlivrare

Obs.

12.

Tabelul 4. Orele de lucru necesare pe meserii, pentru oprirea generală a secţiei.

Întreprinderea: ………………………………..

Nr.crt.

Denumireameseriei

Ore de lucru

necesare

Ore de lucru acoperite cu

personalul existent

Necesar suplimentarObservaţii

Ore lucruNumăr

muncitori12.

29