Organizarea Contabilitatii Cheltuielilor Si Veniturilor Pe Exemplul Unei Institutii Publice

UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL BUCUREŞTI

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR PE EXEMPLUL UNEI INSTITUŢII PUBLICE

AUTOR

Bucureşti

CUPRINS

CAPITOLUL I DEFINIRE, TIPURI, OBIECTIVE, DOMENIU DE APLICARE A

AUDITULUI PUBLIC INTERN

1.1. Definire, trăsături, obiective şi sferă de aplicare a auditului public intern

1.1.1. Definirea şi trăsăturile auditului public intern

1.1.2. Obiectivele auditului public intern

1.1.3. Rolul şi contribuţia auditului public intern

1.2. Clasificarea auditului

1.3. Paralele între auditul public intern şi controlul

CAPITOLUL II SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA

2.1.Aspecte teoretice privind sistemul bugetar

2.2.Organizarea contabilitatii institutiilor publice

CAPITOLUL III CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR

3.1. Definiţii şi delimitări privind cheltuielile şi veniturile instituţiilor publice

3.2. Momentul recunoaşterii cheltuielilor

3.3. Contabilitatea cheltuielilor instituţiilor publice

3.4. Angajare, lichidare, ordonanţare şi plată privind cheltuielile bugetare

3.4.1. Angajarea cheltuielilor

3.4.2. Lichidarea cheltuielilor

3.4.3. Ordonanţarea cheltuielilor

3.4.4. Plata cheltuielilor

3.5. Momentul recunoaşterii veniturilor

3.6. Contabilitatea veniturilor instituţiilor publice

CAPITOLUL IV CONCLUZII ŞI PROPUNERI

CAPITOLUL V ANEXE

BIBLIOGRAFIE

1

CAPITOLUL I

DEFINIRE, TIPURI, OBIECTIVE, DOMENIU DE APLICARE A

AUDITULUI PUBLIC INTERN

1.1. Definire, trăsături, obiective şi sferă de aplicare a auditului public intern

1.1.1.Definirea şi trăsăturile auditului public intern

Auditul este o activitate independentă şi obiectivă desfăşurată de persoane fizice sau

juridice care analizează şi evaluează diversele domenii de activitate desfăşurate de o entitate,

emiţând în urma acestor operaţii o opinie rezonabilă şi independentă legată de domeniul

evaluat. Având o arie de aplicabilitate atât de diversificată, activitatea de audit se poate

clasifica după mai multe criterii.

Din punct de vedere al statutului persoanelor care exercită activitatea de audit, acesta

poate fi de două feluri, şi anume:

- auditul intern

- auditul extern

Auditul intern este ,, o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii o

asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i

îmbunătăţii operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare’’.

Auditul extern este o activitate independentă şi obiectivă efectuată de persoane fizice

sau juridice independente de entitatea analizată, care are rolul de a aprecia regularitatea,

sinceritatea şi imaginea fidelă a situaţiilor financiare.

Auditul intern se bazează pe un cadru reglementat la nivel internaţional sub forma

Normelor profesionale publicate de Institutul Auditorilor Interni, în care sunt incluse

următoarele:

definiţia;

codul deondologic;

Normele de calificare ( seria 1.000 ), care definesc caracteristicile ce trebuioe

îndeplinite de serviciile de audit intern şi personalul acestora;

Normele de funcţionare ( seria 2.000 ), care descriu activităţile de audit intern şi

definesc criteriile de calitate;

2

Normele de implementare ( seria 1.000 sau 2.000 însoţite de scrisoare), care au rolul

de a respinge celelate norme în cazul unor misiuni specifice.

Definiţia de bază a auditului intern este dată de Normele Profesionale ale Auditului

Intern elaborate de Institutul Auditorilor Interni. Astfel:

- ,, Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei organizaţii o

asigurare în ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă

pentru a-i îmbunătăţii opţiunile şi cotribuie la adăugarea unui plus de valoare.

- ,,Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele evaluând într-o

abordare sistematică şi metodică procesele sale de management al riscurilor, de control şi de

guvernare a întreprinderii şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea’’.

Auditul public intern1 ,, o a ctivitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă

asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor

publice, perfecţionând activităţile entităţii publice’’. Literatura de specialitate şi legislaţia

privind auditul public intern2 defineşte activitatea de audit intern ca fiind ,, activitatea

funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna

administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice;

ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi

metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere

bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare’’.

Din această definiţie şi din normele de mai sus amintite reies următoarele trăsături

caracteristice auditului public intern, şi anume:

a) Auditul public intern este o activitate desfăşurată în cadrul instituţiilor publice şi în

unităţile cu profil economic, al căror acţionar majoritar este statul. Fiind o activitate

desfăşurată la nivelul sectorului de administraţie publică, aceasta este reglementată pe

baza legilor şi normelor elaborate de Ministerul Finanţelor Publice. Normele elaborate

au caracter general.

b) Auditul public intern este o activitate independentă. Activitatea de audit trebuie să fie

independentă, iar auditorii inteni trebuie să fie obiectivi în realizarea sarcinilor lor.

Această activitate este desfăşurată de persoane care au calitatea de angajaţi ai

instituţiei la care efectuează auditul, însă pentru a li se asigura independenţa, aceştia

sunt organizaţi la nivelul unui serviciu funcţional aflat în subordinea directă a

conducătorului instituţiei publice.

1 Mircea Boulescu-Audit şi control financiar, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag.152 Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 953 din 24 decembrie 2002

3

c) Auditul public intern este o activitate obiectivă. Auditorii interni trebuie să aibă o

atitudine imparţială şi lipsită de prejudecăţi şi să evite conflictele de interese.

d) Auditul public intern dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a

veniturilor şi cheltuielilor publice. Această trăsătură decurge din faptul că ,, auditorii

interni dau dovadă de obiectivitate profesională, colectând, evaluând şi comunicând

informaţii legate de activitatea sau procesul examinat’’.

Pe lângă aceste trăsături, ce decurg din însăşi activitatea de audit intern, auditul intern

mai are o serie de funcţii, şi anume:

1. O primă funcţie este aceea că acordă asistenţă managerului. Auditorul intern are

rolul de a consilia, a asista sau recomnada şi în nici un caz de a folosi măsuri coercitive în

vederea remedierii deficienţelor. Pentru a pune în practică această funcţie, auditorul intern are

la îndemână o serie de instrumente pe care managerul nu le are, precum:

are norme sau standarde de audit şi are o metodă de cercetare proprie acestei activităţi;

dispune de independenţă în exercitarea activităţii, ceea ce-i permite formularea

ipotezelor şi recomandărilor legate de misiunea efectuată;

activitatea desfăşurată de auditor nu este stresantă şi nu duce la plafonarea

profesională a sa, deoarece permanent apare ceva nou, care-i cere o perfecţiune

continuă.

2. O funcţie specifică auditului este aceea că nu are rolul de a emite judecăţi în

privinţa salariaţilor.

3. O a treia funcţie este aceea ca acestă activitate este desfăşurată de persoane bine

pregătite profesional care sunt independente din punct de vedere a activităţii desfăşurate.

1.1.2. Obiectivele auditului public intern

Obiectivele auditului public intern3:

a) ,,asigurarea obiectivă şi consilierea destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile

entităţii publice”;

b) ,,sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi

metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de

conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării’’.

Auditul public intern se desfăşoară la nivelul instituţiilor publice. Instituţiile publice

sunt grupate la nivelul economiei naţionale în sectorul instituţional ,,Administraţie

3 Legea nr.672/2002 privind auditul public intern.

4

publică’’. Resursele principale ale acestui sector sunt constituite din impozitele şi taxele

obligatorii preluate de la celelalte sectoare instituţionale.

Acestor sector este compus din:

Administraţia publică centrală;

Administraţia publică locală;

Administraţia asigurărilor sociale.

Administraţia publică centrală grupează statul cu toate organismele administraţiei

centrale de stat cu competenţele specifice, precum şi instituţiile ce depind direct de stat.

Administraţiile publice locale grupează colectivităţile locale ce au competenţe

generale pe o parte din teritoriu.

Administraţia asigurărilor sociale cuprinde regimul asigurărilor sociale ce distribuie

prestaţiile sociale care provin din cotizaţii sociale obligatorii precum şi organismele de

asigurări soaciale.

Instituţiile publice pot fi definite ca entităţi patrimoniale ce desfăşoară activităţi, de

regulă, sociale în folosul comunităţii, activităţi care nu produc venituri sau produc venituri

evaluate la preţul factorilor şi care nu sunt suficiente acoperirii cheltuielilor proprii, fiind

necesară alocarea de la buget de surse pentru acoperirea acestor cheltuieli.

Instituţia publică include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celalte

organe de specialitate ale administraţie publice, alte autorităţi publice, instituţii publice

autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al

acestora. Instituţie publică mică este instituţia care derulează un buget anual de până la nivelul

echivalentului în lei a 100.000 euro pe o periaodă de trei ani consecutivi.

Auditul public intern are ca sferă de acţiune:

a) ,, activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică

din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către

beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă;

b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de

creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;

c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesiunea sau

închiririerea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor

administrativ-teritoriale;

d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele

informatice aferente’’4.

4 Legea nr.672/2002 privind auditul public intern

5

Pe lângă instituţiile publice care au obligaţia organizării activităţii de audit public

intern, acesta trebuie organizat şi de entităţile economice din domeniul public. Entităţile

economice din domeniul public sunt acele entităţi publice la care conducătorul entităţii şi

conducătorul entităţii subordonate, respectiv aflate în subordonare sau sub autoritatea altei

entităţi superioare, stabileşte şi menţine un compartiment funcţional de audit intern cu acordul

entităţii superioare, iar dacă acest acord nu se dă, auditul entităţii respective se efectuează de

către compartimentul de audit public intern al entităţii care a decis acest lucru.

În cadrul entităţilor economice din domeniul public, auditul are ca obiective:

a) Informarea obiectivă a managerului în legătură cu gradul de funcţionalitate a

sistemelor de control intern, prin:

evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare

dispuse de conducerea entităţii şi efectuate de compartimentele specializate;

evaluarea gradului de adecvare a informaţiilor financiare şi nefinanciare destinate

conducerii pentru cunoaşterea realităţii economice a entităţii;

evaluarea capacităţii sistemului de control intern legate de protejarea elementelor

patrimoniale, precum şi procedurile de prevenire şi identificare a fraudelor şi a

altor tipuri de pierderi.

b) Consilierea managementului pentru îndeplinirea obiectivelor economice ale

entităţii, printr-o abordare sistematică şi metodică ce are ca scop evaluarea şi

îmbunătăţirea eficacităţii sistemului de conducere bazat pe analiza riscului. În

acest scop, auditorul urmăreşte:

verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică cu politicile şi

programele acesteia;

evaluarea riscurilor asociate activităţilor şi identificarea unor căi

suplimentare de control sau schimbarea celor existente pentru eliminarea acestora.

Auditul public intern la entităţile economice din domeniul public are ca sferă de

acţiune:

activităţi financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitate din

domeniul costruirii angajamentelor, până la utilizarea fondurilor;

modul de determinare a veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea

titlurilor de creanţe şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;

administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea şi concesionarea

sau închirierea bunurilor din domeniul public / privat al statului au al unităţilor

administrativ-teritoriale;

6

sistemele de management financiar şi de control, inclusiv contabilitatea şi

sistemele informatice aferente.

1.1.3. Rolul şi contribuţia auditului public intern

Auditul intern este o activitate necesară, iar importanţa organizării acesteia reiese din

rolurile pe care le are, şi anume:

a) are rolul de a da asigurare cu privire la modul în care procedurile de control,

managementul riscurilor şi activitatea de conducere au un caracter adecvat, sunt

aplicabile şi eficace;

b) are rolul de a alerta conducerea cu privire la punctele slabe ale controlului, care ar

putea duce la erori majore, daune sau alte rezultate nedorite;

c) are rolul de a asigura consiliere conducerii entităţii şi personalului acesteia despre

îmbunătăţirea activităţii de control şi de creştere a performanţelor;

d) are rolul de a ajuta la soluţionarea problemelor, însă acest rol nu trebuie să fie

primordial, deoarece sarcina auditorului nu este de a oferi consultanţă, ci doar

consiliere;

e) de a stabili acţiuni privind modalităţile de a se continua activitatea în bune condiţii;

f) de a obţine rezultate, nu financiare sau profesionale, ci de a-i convinge pe cei auditaţi

despre importanţa constatărilor şi aplicarea recomandărilor.

1.2. Clasificarea auditului

A. În funcţie de obiectivele propuse pe parcursul dezvoltării istorice a funcţiei auditul

intern se împarte în:

- auditul de regularitate;

- audit de eficacitate;

- audit de management;

- audit de strategie.

A1. Auditul de regularitate sau de conformitate are ca scop verificarea modului cum se

respectă regulile interne ale entităţii şi dispoziţiile legale în vigoare.

A2. Auditul de eficacitate are ca obiectiv nu numai respectarea regulilor, ci şi calitatea

acestora.

7

A3. Auditul de management are rolul de a analiza politicile de conducere duse de către

managerii diverselor compartimente ale entităţii şi de a emite o opinie legată de măsura în

care politica respectivă corespunde strategiei entităţii.

A4. Auditul de strategie are rolul de a corobora politicile şi strategiile entităţii cu mediul

în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în scopul armonizării acestora pentru dezvoltarea

ulterioară a entităţii.

B. În normele de audit elaborate de Unitatea Centrală de Armonizare a Auditului

Public Intern ( UCAAPI), tipurile de audit public intern sunt împărţite în trei categorii, şi

anume:

B1 Auditul de sistem - este definit ca ,, o evaluare de profunzime a sistemelor de

conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace

şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea

acestora’’.

Auditul de menagement şi de strategie / audit de sistem:

Auditul de management şi de strategie este etapa finală în care a ajuns auditul pe

parcursul dezvoltării sale ca activitate.

Auditul de management5 permite auditorului intern să observe alegerile şi deciziile

luate de conducătorii departamentelor şi chiar de conducătorul entităţii, compară aceste

decizii şi evaluează consecinţele, atrăgând atenţia asupra riscurilor sau a incoerenţelor.

Auditul de sistem şi de strategie este un audit de sistem, deoarece acesta din urmă are

ca scop o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a

stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient.

B2 Auditul performanţei – este forma de audit prin care ,, se examinează dacă

criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte

pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele’’.

Auditul de eficacitate/performanţă este o formă mai avansată de audit prin care auditorul,

pe lângă obiectivele legate de auditul de regularitate, are ca obiectiv suplimentar verificarea

calităţii acestor reguli şi proceduri. Această formă de audit este utilizată de auditorii care sunt

mai vechi în instituţia publică şi care cunosc foarte bine regulile, procedurile, activităţile

instituţiei, precum şi particularităţile acesteia.

B3. Auditul de regularitate - ,, reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare

pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului

5 Mircea Boulescu-Audit şi control financiar.

8

principiilor, regulilor procedurale şi medologice, care le sunt aplicabile’’. Auditul de

regularitate/conformitate este o primă formă a activităţii de audit în care auditorul îşi propune

să verifice modul de aplicare a regulilor, procedurilor, organigramelor, fişelor de post, a

sistemelor de informare etc.

Schematic, clasificarea auditului în funcţie de acest criteriu este prezentată în fig.1.

Fig.1. Clasificarea auditului intern

Pentru exemplificarea tipurilor de audit prezentate în instituţiile publice este propusă

efectuarea unui audit la o instituţie de învăţământ astfel:

- Audit de regularitate/conformitate; auditorul examinează modul cum sunt respectate

dispoziţiile legale şi regulamentul stabilit de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

- Auditul de eficacitate/performanţă; la acest nivel, auditorul examinează dacă

dispoziţiile existente şi organizarea permit funcţionarea activităţii de învăţământ cu

maxim de eficacitate.

- Auditul de management; în această etapă, auditorul îşi propune să stabilească dacă

activităţile unei instituţii sunt conforme cu strategia acesteia, în măsura în care

reglementarea lasă o marjă de iniţiativă în acest domeniu.

- Auditul de strategie; auditorul stabileşte dacă toate funcţiile existente în activitatea

entităţii auditate sun legate între ele şi dacă acestea răspund în mod eficient activităţii

didactice şi pedagogice.

C. În funcţie de obiectivele urmărite auditul poate fi:

- audit de conformitate( de legalitate);

- audit de atestare financiară

- audit al performanţei

9

Audit intern Auditul performanţei

Audit de sistem

Audit de regularitate

C1. Auditul de conformitate are ca scop evaluarea modului cum se îndeplineşte funcţia

financiar-contabilă a entităţii şi constă în auditul controlului intern şi al funcţiilor acestuia,

auditul sistemelor şi tranzacţiilor financiare, modul de respectare a reglementărilor în vigoare

etc.

C2. Auditul de atestare financiară este auditul efectuat de un auditor independent asupra

situaţiilor financiare ale entităţii, exprimând o opinie în legătură cu situaţia financiară şi

tranzacţiile entităţii.

C3. Auditul performanţei este un audit al eficienţei sau al rezultatelor.

D. În funcţie de momentul în care se face auditul acesta poate fi:

- audit preventiv;

- udit ulterior.

D1. Auditul preventiv este auditul efectuat înaintea desfăşurării efective a operaţiilor

economice, financiare şi administrative şi are rolul de a preveni un prejudiciu înainte ca acesta

să apară.

D2. Auditul ulterior este auditul efectuat după ce operaţiile economice, financiare şi

administrative au avut loc.

F. În funcţie de entităţile la care se efectuează auditul, acesta poate fi:

- audit public;

- audit în unităţile economice;

- udit bancar;

- audit al întreprinderilor de asigurare.

F1. Auditul public cuprinde auditul intern organizat la nivelul instituţiilor publice, dar şi în

cadrul unităţilor economice la care acţionarul principal este statul, precum şi cel extern

efectuat de instituţiile abilitate pentru atestarea situaţiilor financiare ale acestora.

F2. Auditul unităţilor economice se referă la uuditul intern şi extern efectuat pentru unităţile

economice, potrivit legislaţiei în vigoare.

1.3. Paralele între auditul public intern şi controlul

Controlul financiar organizat şi exercitat prin instituţiile statului se împarte în funcţie de

apartenenţa la instituţiile din sfera de activitate a legislşativului sau executivului astfel:

În sfera de activitate a legislativului ( Parlamentului), controlul financiar este exercitat

de Curtea de Conturi a României;

10

În sfera de activitate a executivului( Guvernul), controlul financiar este exercitat prin

structurile specializate ale Ministerului Finanţelor Publice: Unitatea Centrală de

Armonizare a Sistemelor de Management Financiar şi de Control; Agenţia

Naţională de Administrare Fiscală ( ANAF)

Controlul financiar organizat şi exercitat de organele proprii aparţinând

entităţilor economice se organizează şi exercită astfel:

La nivelul entităţilor publice, controlul financiar propriu se organizează şi exercită în

formele:

Control financiar preventiv propriu;

Control intern-managerial.

La nivelul unităţilor economice, altele decât entităţile publice, controlul financiar

se organizează şi exercită în formele:

Control financiar preventiv;

Control financiar ulterior.

Controlul intern este controlul managerial şi reprezintă organizarea, politicile şi

procedurile utilizate pentru a se asigura că programele îşi ating scopurile.

Controlul financiar public intern6 reprezintă întregul sistem de control intern din

sectorul public, format din sistemele de control de entităţi publice, ale altor structuri abilitate

de guvern şi dintr-o unitate centrală care este responsabilă de armonizarea şi implementarea

principiilor şi standardelor de control şi audit.

Conceptul de control financiar public intern include ansamblul controlului financiar

executat intern, de către o organizaţie guvernamentală sau de către organizaţiile sale delegate,

în scopul asigurării că managementul financiar şi controlul instituţiilor ce folosesc fonduri

publice sunt în concordanţă cu legislaţia, prevederile bugetare, principiile unui management

financiar sănătos, transparenţei, eficienţei, eficacităţii şi al economicităţii.

Economicitatea înseamnă minimizarea resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor

estimate ale unei activităţi, cu menţiunea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate.

Eficacitatea reprezintă gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare

dintre activităţi şi raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective.

Eficienţa constă în maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele

utilizate.

6 Mircea Boulescu – Audit şi control finaciar, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, pag.87

11

CAPITOLUL II

SISTEMUL BUGETAR ÎN ROMÂNIA

2.1. Aspecte teoretice privind sistemul bugetar

Fiecare stat al lumii elaborează mai multe tipuri de bugete corelate ce împreună

alcătuiesc un sistem, diferenţiat în funcţie de structura organizatorică a fiecărei ţări: unitară

sau federală7.

7 Iulian Văcărel coord. – Finanţe publice, Ediţia a V-a, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006

12

În România, cheltuielile şi veniturile publice sunt reflectate în bugetul general

consolidat. Conform Legii finanţelor publice nr.500/2002, sistemul bugetar din ţara noastră

reprezintă un ansamblu unitar de bugete ce cuprinde bugetul de stat, bugetele locale, bugetul

asigurările sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetul

institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din

bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, bugetele

instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din

credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri

se asigură din fonduri publice şi bugetul fondurilor externe nerambursabile. Bugetul general

consolidat este rezultatul însumării acestor bugete, eliminându-se transferurile interbugetare.

Întocmirea bugetului presupune respectarea unor principii şi reguli stipulate în cadrul

Legii finanţelor publice. Principiile bugetare care guvernează elaborarea bugetului sunt în

număr de şase, o descriere succintă a acestora fiind realizată în continuare.

Principiul universalităţii presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să se includă

în buget în totalitate, în sume brute.

Principiul publicităţii vizează transparenţa sistemului bugetar relavată de:

a) dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării acestora;

b) dezbaterea publică a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu prilejul

aprobării acestora;

c) publicarea în Monitorul Oficial al României, a actelor normative de aprobare a

bugetelor şi conturilor anuale de execuţie a acestora;

d) mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului

bugetului.

Pentru a asigura o alocare eficientă a fondurilor publice şi a le putea monitoriza

corespunzător, veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, conform

principiului unităţii.

Principiul anualităţii precizează faptul că veniturile şi cheltuielile bugetare sunt

aprobate prin lege pe o perioadă de un an, corespunzătoare exerciţiului bugetar, iar toate

operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin

exerciţiului corespunzător de execuţie bugetară respectiv.

Specializarea bugetară este un principiu conform căruia veniturile şi cheltuielile

bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de

cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinate acestora, potrivit clasificaţiei

bugetare.

13

Toate operaţiunile legate de componentele bugetului general consolidat sunt exprimate

în monedă naţională, conform princpiului unităţii monetare.

Procesul bugetar parcurge patru etape, denumite şi procedură bugetară:

1) Eaborarea proiectului de buget de către Ministerul Finanţelor Publice pe baza

propunerilor ordonatorilor de credite, a evoluţiei din perioada premergătoare şi a

previziunilor pentru exerciţiul următor.

2) Aprobarea proiectului de buget de către Parlament şi ratificarea legii bugetare anuale

de către preşedintele României.

3) Execuţia bugetului este de fapt procesul de încasare a veniturilor bugetare şi de

efectuare a cheltuielilor stabilite prin lege. Responsabilitatea pentru execuţia bugetului

aparţine Guvernului.

4) Închiderea execuţiei bugetare presupune, de fapt, elaborarea contului general anual de

execuţie bugetară. Ministerul Finanţelor Publice elaborează contul general anual de

execuţie a bugetului de stat şi, respectiv, contul de execuţie a bugetului asigurărilor

sociale de stat, care au ca anexe conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor

speciale şi bugetele ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele la acestea, pe

care le prezintă Guvernului. Guvernul analizează şi prezintă spre adoptare

Parlamentului contul anual de execuţie a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor

sociale de stat şi celelalte conturi anuale de execuţie, până la data de 1 iulie a anului

următor celui de execuţie. Contul general anual de execuţie a bugetului de stat, a

bugetului asigurărilor sociale de stat şi celelate conturi anuale de execuţie se aprobă

prin lege după verificarea acestora de către Curtea de Conturi.

Încheierea execuţiei bugetare are loc la data de 31 decembrie a fiecărui an, pentru

realizarea sa fiind necesară respectarea unor condiţii stipulate expres în cadrul Legii

finanţelor publice.

Desfăşurarea procesului bugetar se realizează ca urmare a acţiunii concertate a mai

multor instituţii specifice statului de drept.

Parlamentul adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare, elaborate de guvern

precum şi legile contului general anual de execuţie.

Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, care ia în considerare

perspectivele economice şi priorităţile politice cuprinse în Programul de guvernare acceptat de

Parlament, asigurând, totodată şi:

a) elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi

proiecţia acesteia în următorii 3 ani;

14

b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare

Parlamentului;

c) exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice,

scop în care examinează periodic execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru

menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz;

d) supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului

general anual de execuţie;

e) utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa.

2.2. Organizarea contabilităţii instituţiilor publice

Conform Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, instituţiile publice au obligaţia să

organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după

caz, contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea organizată de instituţiile sectorului public trebuie să asigure

înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu

privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru

cerinţele interne ale acestora, cât şi pentru utilizatori externi: Gucernul, Parlamentul,

creditorii, clienţii, dar şi alţi utilizatori.

Informaţiile pe care le oferă contabilitatea instituţiilor publice sunt legate de execuţia

bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul execuţiei bugetare, patrimoniul aflat în

administrare, rezultatul patrimonial, costul programelor aprobate prin buget, dar şi contribuie

în egală măsură şi la întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a

contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale.

Tot în cadrul Legii contabilităţii este definită şi aria de cuprindere a contabilităţii

publice, respectiv:

a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor

şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, care

să reflecte evoluţia situaţiei financiare şi patrimoniale, precum şi excedentul sau

deficitul patrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.

15

Instituţiile publice au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul

conturilor prevăzute în planul de conturi general care cuprinde următoarele clase:

clasa 1 Conturi de capitaluri;

clasa 2 Conturi de active fixe;

clasa 3 Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie;

clasa 4 Conturi de terţi;

clasa 5 Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale;

clasa 6 Conturi de cheltuieli;

clasa 7 Conturi de venituri şi finanţări;

În cadrul claselor există grupe de conturi, dezvoltate la rândul lor, pe conturi sintetice

de gradul I şi II. Fiecare instituţie publică poate să îşi dezvolte conturile sintetice în conturi

analitice în funcţie de specificul activităţii şi de necesităţile proprii de informare.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la instituţiile publice

revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii

respective. De regulă, instituţiile publice organizează şi conduc contabilitatea în

compertimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul şef sau altă

persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.

Înregistrările în contabilitate se efectuează cronologic, prin respectarea succesiunii

documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate şi sistematic, în

conturi sintetice şi analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru forma de înregistrare

în contabilitate ,,maestru-şah’’. Ea presupune ca principale registre şi formulare utilizate:

Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea Mare şi Balanţa de verificare.

Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări

informatice, după caz, fiind necesar ca ele să fie completate astfel încât să permită, în orice

moment, identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică şi

sistematică a modificării elementelor în activ şi de pasiv al instituţiei. Se întocmeşte zilnic sau

lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică fără ştersături şi spaţii libere, a documentelor în

care se reflectă mişcarea elementelor de activ şi de pasiv ale unităţii.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate

elementele de activ şi de pasiv grupate în funcţie de natura lor, inventariate potrivit legii.

Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea instituţiei, cel puţin o dată pe an pe parcursul

funcţionării instituţiei, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii precum şi în alte

situaţii prevăzute de lege pe bază de inventar faptic.

16

Registrul Cartea Mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează

lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, existenţa şi mişcarea elementelor de activ şi de

pasiv, la un moment dat. Registrul Cartea Mare se întocmeşte într-un exemplar, lunar, separat

pentru debitul şi separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării

operaţiunilor.

La instituţiile publice, balanţele de verificare sintetice se întocmesc lunar iar balanţele

de verificare analitice, cel mai târziu la sfârşitul perioadei pentru care se întocmesc situaţiile

financiare.

Utilizarea sistemelor informatice financiar-contabile la nivelul instituţiilor publice

trebuie să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele

contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice. De asemenea, din

punct de vedere al bazei de date trebuie să existe posibilitatea reconstituirii în orice moment a

conţinutului registrelor, jurnalelor şi altor documente financiar-contabile.

CAPITOLUL 3

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR

3.1. Definiţii şi delimitări privind cheltuielile şi veniturile instituţiilor publice

Potrivit contabilităţii de angajamente, cheltuielile reflectă costul bunurilor şi serviciilor

utilizate în vederea realizării serviciilor publice sau veniturilor, după caz, precum şi subvenţii,

transferuri, asistenţă socială acordate, aferente unei perioade de timp. Veniturile reprezintă

impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat potrivit legii, precum şi preţul bunurilor

vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente unei perioade de timp.

Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare.

17

Veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de

stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat,

bugetele fondurilor externe nerambursabile şi bugetele instituţiilor publice autonome se

repartizează pe trimestre, în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele

şi posibilităţile de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de perioada în care

este necesară efectuarea cheltuielilor. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor

aprobate în bugete se aprobă de către:

Ministerul Finanţelor Publice pe capitole de cheltuieli şi în cadrul acestora, pe titluri,

la propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole şi subcapitole la venituri

şi pe capitole şi în cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul asigurărilor

sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor principali de

credite; pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi pentru

transferurile din bugetul de stat, către bugetele locale, la propunerea ordonatorilor

principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcţiile generale ale finanţelor

publice ale Ministerului Finanţelor Publice;

ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare,

pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare

sau ale ordonatorilor terţiari de credite după caz;

ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele

ordonatorilor terţiari de credite bugetare.

3.2. Momentul recunoaşterii cheltuielilor

Cheltuielile bugetare sunt recunoscute în momente diferite, în funcţie de natura lor.

Reglementările contabile în vigoare prevăd momentul recunoaşterii pentru fiecare din

categoriile de cheltuieli definite, astfel:

cheltuielile de personal, reprezentate de salarii, prime, contribuţiile aferente acestora,

trebuie recunoscute în perioada în care munca a fost prestată.

Cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci când acestea au fost consumate/vândute, cu

excepţia materialelor de natura obiectelor de inventar care se înregistrează la scoaterea

din folosinţă a acestora. Momentul recunoaşterii cheltuielilor cu stocurile depinde şi

de metoda aleasă pentru organizarea contabilităţii stocurilor. Astfel, dacă instituţia

18

utilizează metoda inventarului permanent, atunci cheltuiala cu stocurile este

recunoscută la momentul consumului efectiv.

De exemplu, achiziţia se realizează pe 2.05.N:

302 = 401

Materiale consumabile Furnizori

Cheltuiala cu stocul cumpărat este recunoscut la momentul consumului efectiv, pe data de

4.06.N:

602 = 302

Cheltuieli cu materiale Materiale consumabile

consumabile

Dacă instituţia utilizează metoda inventarului intermitent, atunci cheltuiala cu stocurile este

recunoscută la momentul achiziţiei acestora, astfel:

602 = 401

Cheltuieli cu materiale Furnizori

consumabile

cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate şi

lucrările executate, indiferent de momentul când a fost efectuată plata acestora.

cheltuieli cu dobânzile se recunosc drept costuri în perioada când sunt datorate

conform contractului de împrumut şi nu atunci când sunt plătite. De exemplu, în cazul

emisiunii unui împrumut obligator la data de 1 octombrie N, reprezentând 10.000 de

obligaţiuni cu valoare nominală de 150 lei/obligaţiune, dobânda anuală 20%, durata 6

ani, în condiţiile în care dobânda se plăteşte anual, la aniversarea împrumutului, atunci

instituţia publică va trebui să recunoască la 31 decembrie N cota de dobândă aferentă

acestui exerciţiu bugetar, chiar dacă ea va fi plătită abia pe 1 octombrie N+1.

Dobânda la 31.12.N =1.500.000 lei × 20% × 3/12 =75.000 lei

75.000 lei 666 = 1681 75.000 lei

Cheltuieli privind dobânzile Dobânzile aferente împrumuturilor

din emisiunea de obligaţiuni

cheltuielile de capitol se recunosc lunar, sub forma amortizării care înregistează în

mod sistematic, pe parcursul duratei de viaţă utile a activului fix.

transferurile între unităţi ale administraţiei publice, curente şi de capital, se recunosc

ca şi costuri la beneficiarii finali ai fondurilor.

alte transferuri, interne şi în străinătate, se recunosc ca şi costuri la instituţia care

transferă fondurile.

19

Conform Legii finanţelor publice nr.500/2002 privind finanţele publice, cheltuielile

bugetare reprezintă sumele aprobate în bugete, în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite prin

bugetele respective.

Finanţarea cheltuielile curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură:

integral din bugetul de stat, bugetul asigurările sociale de stat, bugetele fondurilor

speciale, după caz;

din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

integral, din veniturile proprii.

3.3. Contabilitatea cheltuielilor instituţiilor publice

În cadrul instituţiilor publice, contabilitatea cheltuielilor se ţine în conturi distincte,

după natură şi destinaţie. Conturile de cheltuieli se dezvoltă în analitic pe structura

clasificaţiei bugetare. Structura contului contabil va fi următoarea:

1) simbolul contului din planul de conturi;

2) capitolul;

3) sursa de finanţare a cheltuielii, respectiv:

bugetul de stat;

bugetele locale;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetul asigurărilor pentru şomaj;

bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

bugetul fondurilor externe nerambursabile;

bugetul instituţiilor publice şi activităţilor finanţate integral sau parţial din

venituri proprii;

cheltuieli evidenţiate în afara bugetelor locale.

4) subcapitolul;

5) titlul;

6) articolul;

7) alineatul;

8) subalineatul ( paragraful).

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe grupe de cheltuieli, după natura şi destinaţia

lor. Principalele grupe de cheltuieli sunt: cheltuieli privind stocurile, cheltuieli cu lucrările şi

serviciile executate de terţi, cheltuieli cu alte servicii executate de terţi, cheltuieli cu alte

20

impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli operaţionale,

cheltuieli financiare, alte cheltuieli finanţate din buget, cheltuieli de capital, amortizări şi

provizioane, cheltuieli extraordinare.

Conturile de cheltuieli se închid la sfârşitul perioadei în vederea stabilirii rezultatului

patrimonial.

Cheltuieli privind stocurile

Cheltuielile privind stocurile sunt reflectate în conturile din grupa 60. Acestea se referă

la materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, materiale

nestocate, animale şi păsări, mărfuri, ambalaje, alte stocuri.

Exemple:

1) O grădiniţă dă în consum materiale consumabile în sumă de 600 lei.

600 lei 602 = 302 600 lei

Cheltuieli cu materialele Materiale consumabile

consumabile

2) O instituţie publică achiziţionează furaje în valoare de 20.000 lei, TVA 19%, conform

facturii. Instituţia utilizează metoda inventarului intermitent pentru evidenţa furajelor.

20.000 lei 6026 = 401 23.800 lei

Cheltuieli privind furajele Furnizori

3.800 lei 4426

TVA deductibilă

3) Un liceu industrial scoate din folosinţă obiecte de inventar a căror valoare contabilă

este de 3.000 lei.

3.000 lei 603 = 3032 3.000 lei

Cheltuieli privind materialele Materiale de natura

de natura obiectelor de inventar obiectelor de inventar de folosinţă

4) O grădină zoologică înregistrează decesul a trei animale provenite din achiziţiile

efectuate şi evaluate la 15.000 lei.

15.000 lei 606 = 361 15.000 lei

cheltuieli privind animale Animale şi păsări

şi păsări

21

5) O instituţie subordonată transferă la sfârşitul perioadei către instituţia superioară

următoarele cheltuieli:

cheltuieli cu materiale consumabile 2.000 lei;

cheltuieli cu obiectele de inventar 3.000 lei;

cheltuieli cu mărfurile 5.000 lei.

Înregistrările efectuate sunt:

A. La instituţia subordonată:

10.000 lei 481 = 602 2.000 lei

Decontări între instituţia superioară Cheltuieli cu materialele

şi instituţiile subordonate consumabile

= 603 3.000 lei

Cheltuieli cu materiale de natura

obiectelor de inventar

= 607 5.000 lei

Cheltuieli cu mărfurile

B. La instituţia superioară:

2.000 lei 602 = 481 10.000 lei

Cheltuieli cu materialele Decontări între instituţia

consumabile superioară şi instituţiile subordonate

3.000 lei 603

Cheltuieli cu materialele de natura

obiectelor de inventar

5.000 lei 607

Cheltuieli cu mărfurile

Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi

Acestea sunt reflectate de conturile grupei 61 şi includ: energie şi apă, întreţinere şi

reparaţii, chirii, prime de asigurare, deplasări, detaşări, transferuri.

Exemple:

1) O instituţie publică înregistrează cheltuielile cu energia termică aferente lunii încheiate

în valoare de 2.000 lei şi achitate în baza unui avans de trezorerie.

2.000 lei 610 = 542 2.000 lei

22

Cheltuieli privind energia şi apa Avansuri de trezorerie

2) În baza avizului de expediţie întocmit de prestator, o primărie înregistează cheltuieli cu

lucrările de reparaţii curente la autoturismele din dotare în valoare de 400 lei. Factura primită

ulterior are înscrisă aceeaşi valoare ca şi cea din aviz. De asemenea, înregistrează şi prima de

asigurare obligatorie auto în valoare de 3.000 lei.

Înregistrarea prestaţiei:

400 lei 611 = 408 400 lei

Cheltuieli cu întreţinerea şi Furnizări-facturi nesosite

reparaţiile

Primirea facturii:

400 lei 408 = 401 400 lei

Furnizori-facturi nesosite Furnizori

Înregistrarea poliţei RCA:

3.000 lei 613 = 401 3.000 lei

Cheltuieli cu primele Furnozori

de asigurare

3) O instituţie de învătământ achită în luna noiembrie N chiria pe următoarele trei luni pentru

unul din spaţiile pe care le are în folosinţă. Valoarea facturii este de 6.000 lei, fiind achitată

din veniturile proprii.

Achitarea chiriei:

6.000 lei 471 = 560 6.000 lei

Cheltuieli înregistrate Disponibil al instituţiilor

în avans publice finanţate integral

din venituri proprii

În luna decembrie, transferul cheltuielilor în avans la cheltuielile curente:

2.000 lei 612 = 471 2.000 lei

Cheltuieli cu chiriile Cheltuieli înregistrate

în avans

Această ultimă înregistrare se va repeta şi în anul N+1, în lunile ianuarie şi februarie.

Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi

23

Sunt reflectate de conturile grupei 62 şi includ: comisioane şi onorarii, protocol,

reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi pesonal, servicii poştale şi taxe de

telecomunicaţii, servicii bancare şi asimilate, alte servicii executate de terţi, alte cheltuieli

autorizate prin dispoziţii legale.

Exemple:

1) O instituţie publică dispune plata unui onorariu pentru o expertiză contabilă

efectuată în cadrul unui proces penal în valoare de 3.000 lei.

3.000 lei 622 = 770 3.000 lei

Cheltuieli privind comisioanele şi Finanţarea de la buget

onorariile

2) Se înregistează cheltuieli de protocol în valoare de 500 lei, achitate cu numerar din

casieria instituţiei.

500 lei 623 5311 500 lei

Cheltuieli de protocol, Casa în lei

reclamă şi publicitate

3) Direcţia Generală a Finanţelor Publice înregistează consumul de timbre poştale în

sumă de 1.000 lei:

1.000 lei 626 = 5321 1.000 lei

Cheltuieli poştale şi taxe de Timbre fiscale şi poştale

telecomunicaţii

4) O instituţie publică înregistează factura pentru cursurile de pregătire profesională a

10 salariaţi în valoare de 5.000 lei.

5.000 lei 629 = 401 5.000 lei

Alte cheltuieli autorizate prin Furnizori

dispoziţii legale

5) O autoritate contractantă plăteşte comisioane bancare în valoare de 200 lei pentru

un împrumut derulat în valută prin contul deschis la o bancă comercială.

200 lei 627 512 200 lei

Cheltuieli cu serviciile bancare şi Conturi la bănci

asimilate

24

Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

Aceste cheltuieli pot include prorata din taxa pe valoarea adăugată deductibilă,

devenită nedeductibilă, taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă bunurilor şi serviciilor

folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele

legale neimputabile, precum şi cea aferentă bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub

forma avantajelor în natură, valoarea altor impozite, taxe şi vărsăminte asimilate datorate

bugetului statului sau bugetelor locale, după caz.

Exemplu:

Un ordonator principal constată un minus de materiale consumabile peste normele

legale neimputabile în valoare de 300 lei, TVA 19%.

300 lei 602 = 302 300 lei


consumabile

Înregistrarea TVA aferentă minusului:

57 lei 635 = 4427 57 lei

Cheltuieli cu alte impozite, TVA colectată

taxe şi vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu personalul

Cheltuieli cu personalul includ salariile personalului, drepturi salariale în natură,

asigurări soaciale: contribuţiile angajatorilor pentru asigurări soaciale, asigurări de şomaj,

asigurări sociale de sănătate, accidente de muncă şi boli profesionale, alte cheltuieli privind

asigurările şi protecţia socială, îndemnizaţii de delegare, detaşare, drepturi salariale în natură

de tipul tichetelor de masă, norme de hrană, uniforme şi echipament obligatoriu, locuinţa de

serviciu folosită de salariat şi familia sa, transportul la şi de la locul de muncă, alte drepturi

salariale în natură.

Exemplu:

1) O instituţie publică achită diurna unui salariat pentru o delegaţie de 3 zile din

avansul acordat.

39lei 646 = 542 39 lei

Cheltuieli cu îndemnizaţiile de Avansuri de trezorerie

delegare, detaşare şi alte drepturi

salariale

25

2) Un ordonator principal de credite înregistează fondul de stimulente aferente lunii

septembrie la nivelul 2.5% din fondul de salarii, acesta din urmă fiind de 100.000 lei.

2.500 lei 647 = 4281 2.500 lei

Cheltuieli din fondul destinat Alte datorii în legătură cu

stimulării personalului personalul

Alte cheltuieli operaţionale

Acestea cuprind pierderi din creanţe şi debitori derivaţi şi alte cheltuieli operaţionale.

Exemplu:

Se constată ca pierdere o creanţă a bugetului de stat ce nu se mai poate încasa, în

valoare de 20.000 lei

20.000 lei 654 lei = 463 20.000 lei

Pierderi din creanţe şi debitori Creanţe ale bugetului de stat

diverşi

Cheltuieli financiare

Acestea includ pierderi din creanţe imobilizate, cheltuieli privind investiţiile

financiare cedate, diferenţe de curs valutar, dobânzi, sume de transferat bugetului de stat

reprezentând câştiguri de schimb valutar în cadrul programelor PHARE, SAPARD, ISPA,

dobânzi de transferat Comunităţii Europene sau de alocat în cadrul programelor PHARE,

SAPARD, ISPA, alte pierderi-cheltuieli neeligibile: PHARE, SAPARD, ISPA.

Exemplu:

1) Un ordonator de credite vinde titluri de participare deţinute la o societate

comercială, preţ de vânzare 10.000 lei, valoare contabilă 8.000 lei.

10.000 lei 461 764 10.000 lei

Debitori Venituri din investiţii financiare

cedate

Scăderea din gestiune:

8.000 lei 664 = 2602 8.000 lei

Cheltuieli din investiţii financiare Titluri de participare necotate

cedate

2) La sfârşitul exerciţiului financiar, o instituţie publică reevaluează suma de

3.000 EUR constituită într-un acreditiv. Cursul de shimb la constituirea acreditivului 3,35 lei,

cursul de schimb la 31 decembrie 3,3 lei.

26

150 lei 665 5412 150 lei

Cheltuieli cu diferenţele de curs Acreditive în valută

valutar

3) Un ordonator principal înregistrează cheltuiala cu dobânda în sumă de 10.000 lei

aferentă unui credit contractat de la Banca Mondială.

10.000 lei 666 = 164 10.000 lei

Cheltuieli privind dobânzile Împrumuturi interne şi externe

contractate de stat

Alte cheltuieli finanţate din buget

Acestea sunt evidenţiate în conturile 67: subvenţii, transferuri curente între unităţi

ale administraţiei publice, transferuri de capital între unităţi ale administraţiei publice,

transferuri interne, transferuri în străinătate, asigurări sociale, ajutoare sociale, alte cheltuieli.

Exemplu:

1) O instituţie publică înregistrează sumele datorate donatorilor de sânge în valoare

de 5.000 lei.

5.000 lei 677 = 438 5.00 0 lei

Ajutoare sociale Alte datorii sociale

2) Oinstituţie de învăţământ înregistrează bursele elevilor, în valoare de 15.000 lei.

15.000 lei 679 = 429 15.000 lei

Conturile evidenţiind transferurile efectuate între unităţi se debitează pe parcursul

perioadei prin intermediul contului 770 Finanţarea de la buget cu plăţile efectuate din contul

de finanţare bugetară pe diferite destinaţii.

671 = 770 - cu plăţile efectuate din contul de

Transferuri curente Finanţarea de la buget finanţare bugetară reprezentând

între unităţi ale adm. transferuri curente între unităţi

publice ale adm.publice acordate de la

buget

672 - cu plăţile efectuate din contul de

Transferuri de capital între finanţare bugetară reprezentând

unităţi ale adm.publice transferuri de capital între unităţi

ale adm.publice acordate de la

buget


27

Transferuri interne finanţare bugetară reprezentând

transferuri acordate de la buget


Transferuri în străinătate finanţare bugetară reprezentând

transferuri în stăinătate acordate

de la buget

Cheltuieli de capital, amortizări, provizioane şi ajustări

Cheltuielile de capital sunt reflectate de conturile clasei 68 şi cuprind cheltuieli

operaţionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere, cheltuieli cu

active fixe neamortizabile, cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanle şi ajustările

pentru pierderea de valoare, cheltuieli privind rezerva de stat şi de mobilizare.

Exemplu:

O instituţie publică deţine un autoturism a cărui valoare de intrare este de 50.000 lei,

amortizabil liniar pe durata de 5 ani. Amortizarea lunară este de 50.000/5×12=833 lei şi se va

înregistra:

833 lei 6811 = 2813 833 lei

Cheltuieli operaţionale privind Amortizarea instalaţiilor tehnice,

amortizarea activelor fixe mijloacele de transport,

animalelor şi plantaţiilor

Exemplu:

O instituţie publică este acţionată în justiţie în cursul anului N de către o societate

comercială. La 31.12.N, juristul instituţiei apreciază că şansele de a câştiga procesul sunt de

30%, iar daunele obligate să le plătească s-ar ridica la suma de 20.000 lei. În cursul anului

N+1, instituţia pierde procesul şi este obligată să plătească daune în valoare de 15.000 lei.

Înregistrarea pierderii probabile la nivelul daunei la 31.12.N:

20.000 6812 = 1511 20.000 lei

Cheltuieli operaţionale privind Provizioane pentru litigii

provizioanele

Plata daunelor în N+1;

15.000 lei 658 560 15.000 lei

Alte cheltuieli operaţionale Disponibil al instituţiilor publice

28

finanţate integral din venituri

popririi

Anularea provizionului pentru riscuri şi cheltuieli:

20.000 lei 1511 = 7812 20.000 lei

Provizioanele pentru litigii Venituri din provizioane

Exemplu:

Un ordonator principal cumpără 10 hectare de teren de la o societate comercială

pentru construirea unui obiectiv de interes naţional. Preţul de cumpărare este de 1.000.000 lei.

Achiziţia terenului:

1.000.000 lei 6821 = 404 1.000.000 lei

Cheltuieli cu activele fixe Furnizori de imobilizări

corporale neamortizabile

Şi

1.000.000 lei 2111 = 101 1.000.000 lei

Terenuri Fondul bunurilor care

alcătuiesc domeniul public

al statului

Exemplu:

O instituţie publică înregistează la 31.12.N o depreciere de 1.000 lei la titlurile imobilizate

deţinute în patrimoniu.

1.000 lei 6863 = 296 1.000 lei

Cheltuieli financiare privind Ajustări pentru pierderea

ajustările pentru pierderea de de valoare a activelor financiare

valoare a activelor financiare

Exemplu:

O instituţie publică acordă ajutoare umanitare gratuit din rezerva de stat, al căror cost de

achiziţie a fost de 23.000 lei:

23.000 lei 6891 = 304 23.000 lei

Cheltuieli privind Materiale rezerva de stat

rezerva de stat şi de mobilizare

Dacă se constată un plus la inventar pentru materiale din rezerva de stat:

Valoarea 304 = 6891 Valoarea

Plusului Materiale rezerva de stat şi de Cheltuieli privind plusului

29

mobilizare rezerva de stat

Cheltuieli extraordinare

Cheltuielile extraordinare includ pierderile din calamităţi (contul 690) şi cheltuielile

extraordinare din operaţiuni cu active fixe ( contul 691).

Exemplu:

În urma unor inundaţii, o primărie înregistrează scăderea din gestiune a unor materiale

consumabile evaluate la 1.200 lei:

1.200 lei 690 = 302 1.200 lei

Exemplu:

O instituţie publică vinde un utilaj, cost de achiziţie 22.000 lei, amortizare cumulată

13.000lei, preţ de vânzare 12.000 lei. Înregistrarea vânzarii:

14.280 lei 461 = 791 12.000 lei

Debitori Venituri din valorificarea unor

bunuri ale statului

4427 2.280lei

TVA colectată

Şi

13.000 lei 2813 = 2131 22.000 lei

Amortizarea instalaţiilor tehnice, Echipamente tehnologice

mijloacelor de transport,

animalelor şi plantaţiilor

9.000 lei 691

Cheltuieli extraordinare din

operaţiuni cu active fixe

3.4. Angajare, lichidare, ordonanţare şi plata privind cheltuielile bugetare

30

3.4.1. Angajarea cheltuielilor

Angajarea oricărei cheltuieli din fondurile publice îmbracă două forme de

angajamente:

a) Angajamentul legal – faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act

juridic din care rezultă sau ar putea să rezulte o obligaţie pe seama fondurilor publice.

Angajamentul legal trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de

credite. Acest tip de angajament îmbracă forma unui contract de achiziţie publică, comandă,

convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut etc. Angajarea şi

ordonanţarea cheltuielilor se efectuează numai cu viza prealabilă de control financiar

preventiv propriu.

Angajarea cheltuielilor se efectuează pe tot parcursul exerciţiului bugetar, astfel încât

să existe certitudinea că bunurile şi serviciile care fac obiectul angajamentelor vor fi livrate,

respectiv prestate, şi se vor plăti în cursul exeriţiului bugetar respectiv.

b) Angajamentul bugetar reprezintă orice act prin care o autoritate competentă

afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.

Valoarea angajamentelor legale nu poate depăşi valoarea angajamentelor bugetare şi

respectiv, a creditelor bugetare aprobate, cu excepţia angajamentelor legale aferente acţiunilor

multianuale. Angajarea cheltuielor trebuie să se facă întotdeauna în limita disponibilului de

credite bugetare. În scopul garantării acestei reguli, angajamentele legale, respectiv toate

actele prin care statul sau unităţile admistrativ-teritoriale contractează o datorie faţă de terţii

creditori, sunt precedate de angajamente bugetare, respectiv de rezervarea creditelor necesare

plăţii angajamentelor legale.

Angajamentele bugetare pot fi:

angajamente bugetare individuale;

angajamente bugetare globale.

Angajamentul bugetar individual este un angajament specific unei anumite operaţiuni

noi care urmează să se efectueze.

Angajamentul bugetar global este un angajament bugetar aferent angajamentului legal

provizoriu care priveşte cheltuielile curente de funcţionare de natură administrativă, cum ar fi:

cheltuieli de deplasare;

cheltuieli de protocol;

cheltuieli de întreţinere şi gospodărie ( încălzit, iluminat, apă, canal, salubritate,

poştă, telefon, radio, furnituri de birou etc.);

cheltuieli cu asigurările;

31

cheltuieli cu chiriile;

cheltuieli cu abonamentele la reviste, buletine lunare etc.

Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind

angajamentul bugetar individual şi angajamentul bugetar global, prin care se certifică

existenţa unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă creditele aferente unei

cheltuieli, potrivit destinaţiei prevăzute în buget.

Propunerile de angajamente se înaintează din timp persoanei împuternicite cu

exercitarea controlului financiar preventiv, pentru a da posibilitatea acesteia să îşi exercite

atribuţiile conform legii. Propunerile de angajare a cheltuielilor trebuie însoţite de toate

documentele justificative aferente şi, dacă este cazul, de orice alte documente şi informaţii

solicitate de către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv. În cazul în

care nu există diferenţe semnificative întere cheltuielile previzionate şi cele definitive,

persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv avizează angajamentul

bugetar global care devine definitv.

Avizarea proiectelor de angajamente legale se poate face după îndeplinirea

următoarelor condiţii:

a) proiectul de angajament legal a fost prezentat conform legii;

b) existenţa creditelor bugetare disponibile la subdiviziunea corespunzătoare din bugetul

apobat;

c) proiectul de angajament legal se încadrează în limitele angajamentului bugetar;

d) proiectul de angajament legal respectă toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în

vigoare la data efectuării sale;

e) proiectul de angajament legal respectă sub toate aspectele ansamblul principiilor şi

regulilor procedurale şi metodologice care sunt aplicabile categoriei de cheltuieli din care fac

parte.

Persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv poate să refuze

acordarea vizei dacă consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus.

Evidenţa angajamentelor bugetare şi a celor legale se ţine cu ajutorul conturilor 8066

Angajamente bugetare şi 8067 Angajamente legale.

Cu ajutorul contului 8066 Angajamente bugetare se ţine evidenţa angajamentelor

bugetare, respectiv a sumelor rezervate în vederea efectuări unor cheltuieli bugetare, în limita

creditelor bugetare aprobate. Contabilitatea analitică a angajamentelor bugetere se ţine pe

titluri, articole şi alineate în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului aprobat.

32

Contul 8067 Angajamente legale ţine evidenţa angajamentelor legale, aprobate de

ordonatorul de credite în limita creditelor bugetare aprobate. Contabilitatea analitică a

angajamentelor legale se ţine pe titluri, articole şi alineate în cadrul fiecărui subcapitol sau

capitol al bugetului aprobat.

Ambele conturi prezentate mai sus funcţionează în contabilitatrea tuturor

ordonatorilor de credite, indiferent de subordonarea acestora.

Exemplu:

La începutul exerciţiului N, unui ordonator i se aprobă credite în valoare de 1.900.000 lei,

reprezentând angajamentele bugetare ale anului N. Angajamentele legale ale primelor două

trimestre sunt în valoare de 980.000 lei. Angajamentele legale aferente trimestrului III, sunt în

sumă de 570.000 lei, din care ordonatorului de credite i se retrag 100.000 lei. Angajamentele

legale aferente trimestrului IV sunt în sumă de 350.000 lei, iar plăţile efectuate în cursul

anului în contul angajamentelor legale sunt în sumă de 1.750.000 lei.

Înregistrarea angajamentelor bugetare aferente anului N:

1.980.000 lei Debit 8066 1.900.000 lei

Angajamente bugetare

Înregistrarea angajamentelor legale aferente anului N:

1.900.000 lei Debit 8067 1.900.000 lei

Angajamente legale

Retragerea creditelor bugetare în trimestrul III.:

100.000 lei Credit 8067 100.000 lei

Angajamente legale

100.000 lei Credit 8066 100.000 lei


La sfârşitul lunii decembrie, înregistrarea plăţilor efectuate în contul angajamentelor legale pe

parcursul anului:

1.750.000 lei Credit 8067 1.750.000 lei

Din creditele bugetare angajate au rămas neutilizate 50.000 lei, care se anulează de drept la

sfârşitul anului:

50.000 lei Credit 8067 50.000 lei

Angajamente legale

Şi

50.000 lei Credit 8066 50.000 lei


33

3.4.2. Lichidarea cheltuielilor

Este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor,

se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condiţiile de exigibilitate ale

angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective.

Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor

justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea ,, serviciului

efectuat’’.

Salariile şi îndemnizaţiile vor fi lichidate în baza statelor de plată colective,

întocmite de compartimentul de specialitate. Documentele care atestă bunurile livrate, lucrărle

executate şi serviciile prestate sunt factura fiscală sau factura sau alte formulare ori

documente aprobate potrivit legii.

Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de

către persoana împuternicită de ordonatorul de credite, pe baza datelor înscrise în factură şi a

documentelor întocmite de comisia de recepţie. Documentele care atestă bunurile livrate,

lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţii de plată certe care vizează

pentru ,,Bun de plată’’ de ordonatorul de credite, prin care se confirmă:

bunurile furnizate au recepţionate, cu specificarea datei şi locului primirii;

lucrările au fost executate şi serviciile prestate;

condiţiile cu privire la legalitatea efectuării rambursărilor de rate sau a plăţilor de

dobânzi la credite ori împrumuturi contactate/garantate sunt îndeplinite etc.

Prin acordarea semnăturii şi menţiunii ,, Bun de plată’’ pe factură, se atestă că

serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost

verificate.

3.4.3. Ordonanţarea cheltuielilor

Reprezintă acea fază în procesul execuţiei bugetare în care se confirmă că livrările

de bunuri au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată.

Ordonanţarea de plată este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie

conducătorului compatimentului financiar-contabil să întocmească instrumentele de plată a

cheltuielilor.

Ordonanţarea de plată trebuie să cuprindă date cu privire la:

exerciţiul bugetar în care se înregistrează plata;

subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata;

34

suma de plată exprimată în monedă naţională sau în monedă străină, după caz;

datele de identificare ale beneficiarului plăţii;

natura cheltuielilor;

modalitatea de plată.

Ordonanţarea de plată este datată şi semnată de ordonatorul de credite. Ea va fi

însoţită de documente justificative în original.

3.4.4. Plata cheltuielilor

Aceasta este faza finală a execuţiei bugetare prin care instituţua publică este

eliberată de obligaţiile faţă de terţii-creditori. Plata cheltuielilor se efectuează de către

conducătorul compartimentului financiar-contabil în limita creditelor bugetare deschise şi

neutilizate sau a disponibilităţilor din conturi, după caz, prin unităţile de trezorerie şi

contabilitate publică la care îşi au conturile deschise, cu excepţia plăţilor în valută, care se

efectuează prin bănci, sau a altor plăţi prevăzute de lege să se efectueze prin bănci.

Instrumentele de plată utilizate de instituţiile publice, respectiv cecul de numerar şi

ordinul de plată pentru trezoreria statului se semnează de către două persoane autorizate în

acest sens, dintre care prima semnătură este cea a conducătorului compartimentului financiar-

contabil, iar a doua a persoanei cu atribuţii în efectuarea plăţii.

Plata se efectuează de conducătorul compartimentului financiar-contabil numai dacă

sunt îndeplinite următoarele condiţi:

cheltuielile care urmează să fie plătite au fost angajate, lichidate şi odonanţate;

există credite bugetare deschise/repartizate sau disponibilităţi în conturi de disponibil;

subdiviziunea bugetului aprobat de la care se efectuează plata este cea corectă şi

corespunde naturii cheltuielilor respective;

există toate documentele justificative care să justifice plata;

semnăturile de pe documentele justificative aparţin ordonatorului de credite sau

persoanelor desemnate de acesta să exercite atribuţii ce decurg din procesul executări

cheltuielilor bugetare, potrivit legii;

beneficiarul sumelor este cel îndreptăţit potrivit documentelor care atestă serviciul

efectuat;

sumada torată beneficiarului este cea corectă;

documentele de angajare şi ordonanţare au primit viza de control financiar preventiv;

documentele sunt întocmite cu toate datele cerute de formular;

alte condiţii prevăzute de lege.

35

Plata nu se poate efectua:

în cazul în care nu există credite bugetare deschise şi/sau repartizate ori

disponibilităţile sunt insuficiente;

când nu există confirmarea serviciului efectuat şi documentele nu sunt vizate

pentru ,,Bun de plată’’;

când beneficiarul nu este cel de faţă de care instituţia are obligaţii;

când nu există viza de control financiar preventiv pe ordonanţarea de plată şi nici

autorizarea prevăzută de lege.

Ordinele de plată se emit pe numele fiecărui creditor. Acestea vor fi datate şi vor

avea înscrise în spaţiul rezervat obiectul plăţii şi subdiviziunea bugetului aprobat de la care se

face plata.

Ordinele de plată se emit pe baza documentelor justificative din care să reiasă că

urmează să se achite integral sau parţial o datorie contractată şi justificată.

Documentele utilizate în cadrul procesului de angajare, lichidare, ordonanţare şi

plată a cheltuielilor bugetare sunt Propunerea de angajare a unei cheltuieli, Angajament

bugetar individual/global, Ordonanţare de plată, Situaţia privind execuţia cheltuielilor

bugetare, fiind prezentate în Anexa nr.1.

Exemple privind circuitul de plată a cheltuielilor ( cele patru faze din procesul execuţiei

bugetare a cheltuielilor)

A.Plata salariilor nete

Angajarea cheltuielilor cu salariile: angajamentul legal al cheltuielilor îl reprezintă

contractele individuale de muncă încheiate cu salariaţii instituţiei. Angajamentul bugetar îl

reprezintă suma totală din statul de funcţii întocmit pentru exerciţiul bugetar în curs.

Lichidarea cheltuielilor cu salariile: verificarea angajamentelor, determinarea

realităţii sumei datorate, condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal.

Ordonanţarea cheltuielilor: s-au verificat cheltuielile cu salariile, iar plata pooate fi

efectuată. Ordonatorul de credite semnează documentul intern numit Ordonanţare de plată.

Plata cheltuielilor: contabilul şef sau directorul economic semnează ordinul de plată

în baza căruia din contul de credite bugetare de la trezorerie sunt virate salariile nete în

conturile de card ale angajaţiilor.

B.Plata lucrărilor de modernizare a sediului instituţiei

36

Angajarea cheltuielilor: angajamentul legal al cheltuielilor îl reprezintă contractul

de achiziţie publică de servicii încheiat de instituţia publică cu firma de construcţii

CONSTRUCT S.A.

Lichidarea cheltuielilor cu lucrările executate de firma CONSTRUCT: verificarea

angajamentelor, determinarea realităţii sumei datorate, condiţiile de exigibilitate ale

angajamentului legal. Pe facturile emise de prestator, se scrie menţiunea ,,Bun de plată’’.

Ordonanţarea cheltuielilor: s-au verificat lucrările executate, se confirmă că există

o obligaţie certă şi o sumă datorată, iar plata poate fi efectuată. Ordonatorul de credite

semnează documentul intern numit Ordonanţare de plată.


în baza căruia din contul de credite bugetare de la trezorerie sunt virate sumele aferente

facturilor întocmite de prestator.

C. Plata facturilor de rechizite

Angajarea cheltuielilor cu rechizitele: angajamentul legal al cheltuielilor cu

rechizitele îl reprezintă contractul de chiziţie publică de bunuri încheiat cu societatea Biroul

SRL.

Lichidarea cheltuielilor cu rechizitele: verificarea angajamentelor, determinarea

realităţii sumei datorate, condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal. Pe facturile emise

de prestator, se înscrie menţiunea ,, Bun de plată’’.

Ordonanţarea cheltuielilor: s-a verificat efectuarea livrării de rechizite, se confirmă

că există o obligaţie certă şi o sumă datorată, iar plata poate fi efectuată. Ordonatorul de

credite semnează documentul intern numit Ordonanţare de plată.


în baza căruia din contul de credite bugetare de la trezorerie este virată suma aferentă facturii

de la Birou.

D. Plata facturilor de utilităţi

Angajarea cheltuielilor cu utililităţile: angajamentul legal al cheltuielilor cu

utilităţile îl reprezintă contractele încheiate cu entităţile furnizoare de utilităţi.

Lichidarea cheltuielilor cu utilităţile: verificarea angajamentelor, determinarea

realităţii sumei datorate, condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal. Pe facturile emise

de prestator, se înscrie menţiunea ,,Bun de plată’’.

37

Ordonanţarea cheltuielilor: furnizarea utilităţilor fiind neîntreruptă, etapa de

verificare practic este încheiată, se confirmă că există o obligaţie certă şi o sumă datorată, iar

plata poate fi efectuată. Ordonatorul de credite semnează documentul intern numit

Ordonanţare de plată.


în baza căruia din contul de credite bugetare de la trezorerie este virată suma eferentă facturii

de utilităţi.

Procesul de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată a cheltuielilor bugetare este

verificat permanent prin sistemul de control financiar preventiv organizat la nivelul instituţiei

publice. Controlul financiar este reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind

controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată, şi Ordinul Ministrului Finanţelor

Publice nr.522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la

exercitarea controlului financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare.

Controlul financiar preventiv se regăseşte sub trei forme: control de legalitate,

control de regularitate şi control bugetar, în funcţie de elementul verificat, astfel:

a) respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile operaţiunilor respective, în vigoare la data

efectuării acestora ( control de legalitate);

b) îndeplinirea sub toate aspectele a principiilor şi a regulilor procedurale şi metodologice

care sunt aplicabile categoriilor de operaţiuni din care fac parte operaţiunile supuse

controlului ( control de regularitate);

c) încadrarea în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament după caz

( control bugetar).

Controlul financiar preventiv se exercită pe baza actelor şi/sau documentelor

justificative certificate în prezenţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, de către conducătorii

compartimentelor de specialitate emitente. Controlul financiar preventiv poate fi propriu sau

delegat.

Controlul financiar preventiv propriu se organizează, de regulă, în cadrul

compartimentelor de specialitate financiar-contabilă, fiind exercitat, prin viză, de persoane din

cadrul compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entităţii

publice. În mod obligatoriu, persoanele care exercită controlul financiar preventiv sunt altele

decât cele care apobă şi efectuează operaţiunea supusă vizei.

Viza de control financiar preventiv se exercită prin semnătura persoanei desemnate

şi prin aplicarea sigiliului personal, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea

entităţii publice; menţiunea ,,vizat pentru controlul financiar preventiv’’; numărul sigiliului;

38

data acordării vizei. Toate documentele prezentate la viza de control financiar preventiv se

înscriu în Registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv,

întocmit la nivelul entităţii publice.

Procedura de control este schematizată în figura din Anexa nr.2.

Controlul financiar preventiv delegat este exercitat de către Ministerul Finanţelor

Publice prin controlori delegaţi numiţi de ministerul finanţelor publice, în cadrul unor entităţi

publice şi asupra unor operaţiuni care pot afecta execuţia în condiţii de echilibru a bugetelor

sau care sunt asociate unor categorii de riscuri determinate prin metodologia specifică analizei

riscurilor. De asemenea, ministrul finanţelor publice numeşte unul sau mai mulţi controlori

delegaţi pentru operaţiunile derulate prin bugetul trezoreriei statului, pentru operaţiuni privind

datoria publică şi pentru alte operaţiuni specifice Ministerului Finanţelor Publice.

Printre atribuţiile controlorului delegat se numără formularea de avize consultative

cu privire la conformitatea, economicitatea, eficienţa şi eficacitatea unor operaţiuni sau

proiecte de acte normative, analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru includerea

în programul de investiţii anexă la proiectul de buget a obiectivelor de investiţii noi şi în

continuare, supravegherea execuţiei bugetare în condiţii de echilibru şi de prudenţialitate,

modificarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare, monitorizarea şi îndrumarea

metodologică a controlului financiar preventiv intern, exercitarea controlului financiar

preventiv, din punct de vedere al legalităţii, regularităţii şi, după caz, al încadrării în limitele şi

destinaţia creditelor bugetare şi/sau de angajament etc.

Controlul financiar preventiv delegat se exercită asupra operaţiunilor care se înscriu

în condiţiile fixate prin ordinul de numire al controlului delegat.

În Anexa nr.3. sunt prezentate câteva aspecte legate de controlul financiar preventiv

al unor operaţiuni efectuate de instituţiile publice.

3.5. Momentul recunoaşterii veniturilor

Veniturile se înregistrează în contabilitatea instituţiilor publice, pe baza

documentelor care atestă creearea dreptului de creanţă ( declaraţia fiscală sau decizia emisă de

organul fiscal), avize de expediţie, facturi alte documente legal întocmite sau în momentul

încasării efective a acestora, în situaţia în care nu există documente anterioare încasării pentru

înregistrarea creanţei. Raglementările contabile în vigoare prevăd momentul recunoaşterii

pentru fiecare din categoriile de cheltuieli definite, astfel:

veniturile din activităţi economice se înregistrează în momentul predării bunurilor

către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în

39

contract, al facturării lucrărilor executate şi serviciilor prestate, moment care atestă

transferul de proprietate către terţi. Veniturile proprii ale instituţiilor publice provin

din chirii, orgnizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice,

publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi

proprii sau anexe, prestări de servicii şi alte asemenea.

venturile fiscale ale bugetului general consolidat sunt recunoscute la momentul

constatării, înregistrate pe baza declaraţiilor fiscale şi a deciziilor emise de organul

fiscal.

veniturile din contibuţii de asigurări sunt recunoscute la momentul constatării, şi

înregistrate pe baza declaraţiilor fiscale şi a deciziilor emise de organul fiscal.

veniturile din diferenţe de curs valutar trebuie recunoscute în perioada în care apar cu

ocazia decontării sau a raportării în situaţiile financiare ale elementelor monetare,

creanţelor şi datoriilor, la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial

pe parcursul perioadei sau faţă de cele care au fost raportate în situaţiile financiare

anterioare.

veniturile din dobânzi se înregistrează pe măsura generării veniturilor respective.

3.6. Contabilitatea veniturilor şi finanţărilor instituţiilor publice

Contabilitatea veniturilor se ţine în conturi distincte, după natură şi sursă. Conturile

de venituri se dezvoltă analitic pe structura clasificaţiei bugetare. Structura contului de

venituri este următoarea:

1) simbolul contului din planul de conturi;

2) bugetul căruia îi aparţine:

bugetul de stat;

bugetele locale;

bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetul asigurărilor pentru şomaj;

bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

bugetul fondurilor externe nerambursabile;

bugetul instituţiilor publice şi activităţilor finanţate integral sau parţial din

venituri proprii;

venituri evidenţiate în afara bugetelor locale.

3) capitolul;

4) sucapitolul;

5) paragraful.

40

Contabilitatea veniturilor se ţine pe grupe de venituri, după natura şi sursele lor.

Principalele grupe de venituri sunt: venituri din activităţi economice, ale venituri operaţionale,

venituri din producţia de active fixe, venituri fiscale, venituri din contribuţii de asigurări,

venituri nefiscale, venituri financiare, finanţări, subvenţii, transferuri, alocaţi bugetare cu

destinaţie specială, fonduri cu destinaţie specială, venituri din provizioane, venituri

extraordinare.

Conturile de venituri se închid la sfârşitul perioadei în vederea stabilirii

rezultatului patrimonial.

Venituri din activităţi economice

Veniturile din activităţi economice sunt cele incluse în grupa 70 şi cuprind: venituri

din vânzarea produselor finite, venituri din vânzarea semifabricatelor, venituri din vânzarea

produselor reziduale, venituri din lucrări executate şi sevicii prestate, venituri din studii şi

cercetări, venituri din chirii, venituri din vânzarea mărfurilor, venituri din activităţi diverse,

variaţia stocurilor.

Exemplu:

O instituţie publică obţine produse finite la costul de producţie de 2.000 lei, pe care

le vinde ulterior la preţul de vânzare de 2.500 lei. Pentru această activitate, instituţia publică

este încadrată ca plătitoare de TVA.

Obţinerea produselor finite:

2.000 lei 345 = 709 2.000 lei

Produse finite Variaţia stocurilor

Vânzarea produselor finite:

2.975 lei 4111 = 701 2.500 lei

Clienţi cu termen sub 1 an Venituri din vânzarea

produselor finite

4427 475 lei

TVA colectată

Scăderea din gestiune a produselor finite:

2.000 lei 709 = 345 2.000 lei

Variaţia stocurilor Produse finite

Exemplu:

O instituţie publică prestează servicii către agenţi economici facturate la valoarea de

5.000 lei, TVA 19%. Veniturile sunt încasate în contul de disponibil din venituri proprii.

41

Facturarea veniturilor:

5.950 lei 4111 = 704 5.000 lei

Clienţi cu termen sub 1 an Venituri din lucrări

executate şi servicii prestate

4427 950 lei

TVA colectată

Încasarea facturii:

5.950 lei 560 = 4111 5.950 lei

Disponibil al instituţiilor publice Clienţi cu termen sub 1 an

finanţate integral din venituri proprii

Venituri din alte activităţi operaţionale

Venituri din alte activităţi operaţionale includ conturile din grupa 71, respeciv

veniturile din creanţe reactivate şi debitori diverşi şi alte venituri operaţionale.

Exemplu:

La inventarierea generală de predare a unei gestiuni, o instituţie publică a descoperit

o lipsă a unor materiale consumabile a căror valoare contabilă era de 2.000 lei. Lipsa se

impută gestionarului la valoarea de înlocuiere de 2.000 lei, TVA 19%, suma urmând a fi

reţinută pe statul de plată.

Constatarea lipsei:

2.000 lei 602 = 302 2.000 lei


consumabile

Imputarea pagubei în baza deciziei de imputare:

2.499 lei 4282 = 719 2.100 lei

Alte creanţe în legătură Alte venituri operaţionale

personalul

= 4427 399 lei

TVA colectată

Venituri din producţia de active fixe

Acestea includ veniturile din producţia de active fixe necorporale şi respectiv

corporale.

O primărie recepţionează o clădire pe care a construit-o în antepriză, costurile totale

ridicându-se la valoarea de 150.000 lei.

150.000 lei 212 = 722 150.000 lei

42

Construcţii Venituri din producţia

de active fixe corporale

Venituri fiscale

Acestea includ veniturile fiscale ale bugetului general consolidat, recunoscute la

momentul constatării, înregistrate pe baza declaraţiilor fiscale şi a deciziilor emise de organul

fiscal, respectiv impozitul pe venit, impozitul pe profit şi câştiguri din capital de la persoane

juridice şi fizice, impozitul pe salarii, impozite şi taxe pe proprietate, impozite şi taxe pe

bunuri şi sevicii, impozit pe comerţul exterior şi tranzacţiile internaţionale, alte impozite şi

taxe fiscale.

Exemplu:

Se înregistrează în baza declaraţiilor fiscale ( acestea reprezentând titluri de creanţă)

impozitul pe profit datorat de contribuabili pentru trimestrul I 2007 în valoare de de 1.000.000

lei:

1.000.000 lei 463 = 730 1.000.000 lei

Creanţe ale bugetului de stat Impozit pe venit, profit

şi câştiguri din capital de la

persoane juridice

Încasarea creanţei bugetare privind impozitul pe profit prin intermediul trezoreriei

statului:

1.000.000 lei 520 = 462 1.000.000 lei

Disponibil al bugetului de stat Creanţe ale bugetului de stat

Exemplu:

Înregistrarea majorărilor de întârziere aferente impozitului pe salarii şi datorate

bugetului consolidat în sumă de 20.000 lei:

20.000 lei 463 = 733 20.000 lei

Creanţe ale bugetului de stat Impozit pe salarii

Încasarea creanţei bugetare prin trezoreria statului:

20.000 lei 520 = 463 20.000 lei


Venituri din contribuţii de asigurări

Acestea cuprind veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, veniturile bugetului

asigurărilor pentru şomaj, veniturile Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

recunoscute la momentul constatării, înregistrate pe baza declaraţiilor fiscale şi a deciziilor

43

emise de organul fiscal şi care se referă atât la contrbuţiile angajatorilor cât şi la cele ale

asigurăţilor.

Exemplu:

Pe baza declaraţiilor fiscale aferente lunii aprilie se înregistrează creanţa privind

asigurările sociale de sănătate datorate de angajatori în sumă de 600.000 lei şi de asigurări în

valoare de 350.000 lei.

1.250.000 lei 463 = 745 600.000 lei

Creanţe ale bugetului de stat Contribuţiile angajatorilor

= 746 650.000 lei

Contribuţiile asiguraţiilor

Încasarea parţială a creanţelor prin conturile de la trezoreria statului:

850.000 lei 520 = 463 850.000 lei


Venituri nefiscale

Acestea cuprind veniturile din proprietate şi veniturile din vânzări de bunuri şi

servicii, care, de regulă, sunt recunoscute la momentul încasării, neexistând obligaţia de a

întocmi declaraţii.

Venituri financiare

Acestea includ veniturile din creanţe imobilizate, veniturile din invenţii financiare

cedate, veniturile din diferenţe de curs valutar, veniturile din dobânzi, sumele de primit de la

bugetul de stat pentru acoperirea pierderii din schimb valutar – PHARE, SAPARD, ISPA, ale

venituri financiare precum şi sumele de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea altor

pierderi ( cheltuieli neeligibile) – PHARE, SAPARD, ISPA.

Exemplu:

Un ordonator principal vinde titluri de proprietate necotate al căror cost de achiziţie

a fost de 100.000 lei, la preţul de vânzare de 120.000 lei.

Vânzarea propriu-zisă a titlurilor:

120.000 lei 461 = 764 120.000 lei

Debitori Venituri din invenţii

financiare cedate

Scăderea din activ a titlurilor:

100.000 lei 664 = 2602 100.000 lei

Cheltuieli din investiţii financiare Titluri de participare necotate

cedate

44

Exemplu:

Pentru disponibilul existent în contul bancar, banca Alfa acordă instituţiei publice o

dobândă de 3.230. lei.

3.230 lei 6151 = 766 3.230 lei

Disponibil în lei din fonduri Venituri din dobânzi

externe nerambursabile

Exemplu:

La sfârşitul anului N, un ordonator îşi înregistează diferenţele favorabile de curs

valutar aferente contului de disponibil în valută provenite din fonduri externe rambursabile, în

valoare de 4.000 lei.

4.000 lei 5132 = 765 4.000 lei

Disponibil în valută din Venituri din diferenţe de curs

împrumuturi interne şi externe valutar

contractate de stat

45

Capitolul IV

Concluzii şi propuneri

Concluzii:

În lucrare am prezentat definirea auditului intern, al auditului public intern,

trăsături, obiective şi sfera de aplicare a acestuia, clasificarea auditului şi deosebiri între

auditul intern şi alte forme de verificare şi control.

Conţinutul lucrării tratează aspecte din activitatea desfăşurată de contabilii din

instituţiile publice, exemplele prezentate fiind corelate cu legislaţia în vigoare la

momentul elaborării lor, în mod special cu Ordinul Ministrului Finanţelor Publice

nr.1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea

contabilităţii instituţiilor publice şi a Planului de conturi pentru acestea, dar şi cu alte acte

normative specifice.

Am abordat unele categorii de elemente raportate de instituţiile publice în situaţiile

financiare întocmite periodic: venituri şi cheltuieli. Prezentarea tranzacţiilor cu aceste

elemente în funcţie de momentul evaluării lor a avut drept punct de plecare faptul că

pentru a recunoaşte contabil un venit sau o cheltuială, este necesar ca acestora să le fie

atribuită o valoare. De asemenea am redat o serie de aspecte specifice aflate în relaţie de

interdependenţă cu misiunea de ţinere a contabilităţii în cadrul unei instituţii publice:

controlul financiar preventiv, procedura de angajare, lichidare, ordonanţare şi plată a

cheltuielilor.

Propuneri:

În scopul perfecţionării organizării activităţii sectorului financiar-contabil din

instituţiile de învăţământ superior propun: urgentarea armonizării bazelor normative

actuale, ce stau la baza organizării contabilităţii în instituţiile publice, cu standardele

naţionale şi internaţionale ale contabilităţii generale şi cu cerinţele ISPAS; trecerea

instituţiilor de învăţământ superior publice la Planul de conturi contabile al activităţii

economico-financiare a întreprinderilor.

La etapa actuală de armonizare a contabilităţii publice cu normele internaţionale

contabile în contextul legilor actuale şi a analizei clasificaţiei veniturilor bugetare se

46

recomandă de a defini noţiunile ,, venituri de bază’’ şi ,, cheltuieli de bază’’ astfel: ,,

veniturile de bază ale Bugetului public naţional sunt încasările fiscale şi nefiscale

curente provenite din impozite directe şi indirecte, la fel şi din alte taxe, plăţi, amenzi

şi sancţiuni administrative, iar cheltuieli de bază sunt alocaţiile efectuate din contul

acestor venituri, conform Bugetului anual aprobat şi în conformitate cu clasificaţia

organizaţională, funcţională şi economică a lor’’. În contextul ISPAS, activitatea de

bază a instituţiilor de învăţământ se va considera – prestarea serviciilor de pregătire a

specialiştilor, iar veniturile/cheltuielile de bază, e necesar să se considere cele

provenite din această activitate.

În scopul eficientizării gestiunii financiare şi perfecţionării metodelor actuale de

întocmire, aprobare, modificare şi de execuţie a planurilor de finanţare a instituţiilor

de învăţământ propun:

modalitatea de întocmire a bugetului instituţiei de învăţământ publice bazat pe

bugete sectoriale;

elaborarea şi planurilor de finanţare cu repartizare pe trimestre/semestre;

mijloacele bugetare neutilizate în anul curent de către executorii de bugete, să fie

lăsate în gestiunea acestora pentru următorul an financiar, fiind automat incluse şi

acceptate în planurile de finanţare în următorul an de gestiune;

Pentru o transparenţă totală a informaţiei referitoare la modul în care sunt

utilizaţi

banii publici, ar trebui promovat auditul independent al situaţiilor financiare şi al

execuţiei bugetare, iar pentru informarea corectă a opiniei publice asupra modului în

care se gestionează fondurile publice se impune publicarea situaţiilor financiare ale

instituţiilor publice.

Pentru perfecţionarea problemelor contabilităţii deconturilor cu personalul

propun:

retribuţiile neridicate în timp de 3 zile de către salariaţi din casierie să fie

depuse în contul 177 ,, Decontări cu personalul privind deponenţii’’ în mărimea

salariului calculat prin recalcularea reţinerilor;

În majoritatea ţărilor, autorităţile locale sunt libere să-şi aleagă propriile surse

de

creditare. Pentru a limita creşterea cheltuielilor publice propun o reglementare strictă a

împrumuturilor acordate autorităţilor locale.

În instituţia analizată propun elaborarea unor:

47

strategii privind întocmirea de baze de date, studii şi prognoze în vederea

analizării sistemului de cheltuieli publice;

strategii privind corelarea veniturilor cu cheltuielile.

Anexa nr. 1

MINISTERUL ( INSTITUŢIA)

.................................. Data emiterii..............

Compartimentul de specialitate

................................................

Nr.................

PROPUNERE DE ANGAJARE A UNEI CHELTUIELI

Scopul:.....................................

Benificiar: ...............................

Calculul disponibilului de credite bugetare

- lei -

Subdiviziunea clasificaţiei bugetuluiaprobatCap......................Subcap................Titlu....................Art.......................Alin.....................

Credite

bugetare

aprobate

Credite

bugetare

angajate

Disponibil

de credite

ce mai

poate fi

angajat

Suma angajată

Disponibil

de credite

rămas de

angajat

Valuta

Curs

valutarLeiFelul

Suma

0 1 2 3= col 1-2 4 5 6 7 8=col 3-7

Total.................................................

Compartimentul de Compartimentul de Specialitate contabilitate

Data........................... Data................................

Semnătura................... Semnătura.......................

Control financiar preventiv

CFPP CFPD

Data............................... Data..........................

Viza Viza

Semnătura...................... Semnătura...............

48

Ordonator de credite.

Data:

Semnătura:


.................................. Data emiterii..............


................................................

Nr.................

ANGAJAMENT BUGETAR INDIVIDUAL/GLOBAL

Beneficiar............................

- lei -

Înregistrarea bugetară Suma cap......... subcap....... titlu...........art..........alin.......... ............................................................. Suma totală .............................................................Tipul angajamentului: individual ( global)................................................Spaţiu rezervat CFPP Data: - Viza Semnătura: - Refuz de viză - Înregistrare individuală Nr. ...........Data...................

Spaţiu rezervat CFPD Data: - Viza - Intenţia de refuz de viză Semnătura: - Refuz de viză - Înregistrare individuală Nr..............Data..................

Ordonator de credite

Data:

Semnătura:

49


.................................. Data emiterii..............


................................................

Nr.................

ORDONANŢARE DE PLATĂ

Natura cheltuielii..................................................................................Lista documentelor justificative............................................................................................................................................................................................................................Nr./data angajamentului legal...............................................................Modul de plată ( virament/numerar) ....................................................Lei / Valută...........................................................................................Suma datorată beneficiarului................................................................Avansuri acordate şi reţinute beneficiarului.........................................Suma de plată ( lei)...............................................................................

Suma de plată ( valută) - felul valutei............................................ - suma în valută........................................ - cursul valutar.......................................... - suma în lei..............................................

Calculul disponibilului din contul de angajamente bugetare

Subdiviziunea clasificaţiei bugetareCap........Subcap...........Titlu..........art...............Alin.............

Disponibilînaintea efectuării plăţii

Suma de plată

Disponibildupăefectuarea plăţii

0 1 2 3= col1-2

Numele şi adresa.................. Numărul de cont...................Beneficiarului Trezoreria........................................................................... ( Banca) ............................................................................. Cod......................................

Compartimentul de Compartimentul de Control financiar preventiv

50

specialitate contabilitate

Data....................... Data......................Semnătura.............. Semnătura............

CFPP CFPDData............................ Data.....................Viza............................ Viza......................Semnătura................... Semnătura............

Ordonator de credite

Data: Semnătura:


..................................................

.................................................

STUAŢIA PRIVIND EXECUŢIA CHELTUIELILOR BUGETARE ANGAJATE

la finele trimestrului......................................./..........................

Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea: A – Credite bugetare aprobate

B – Angajamente bugetare C – Plăţi aferente angajamentelor legale

Subdiviziuneaclasificaţiei bugetuluiaprobat( cap. ......../titlu............)

A BCreditebugetare

disponibile

Angajamente legale

cAngajamentelegale de plătit

Total(ct.

960)

din care: Sold la începutuluianului

Angajamentecurente

0 1 2 3= ( col.

1-2 )

4 5 6 7 8= ( col.

4-7)

Ordonator de credite Conducătorul compartimentului

51

financiar-contabil.

Anexa nr.2

Transmiterea documentelor

Parcurgerea listei de verificare

Da Nu

Acordarea vizei prin aplicarea sigiliuluişi a semnăturii pe exemplaruldocumentului care se arhivează de entitatea publică

52

Refuzul de viză motivat, în scris, şi consemnarea acestui fapt în Registrul privind operaţiunile prezentatela viza de control financiar preventiv

Compartimentul de specialitate iniţiator al operaţiunii

Persoana desemnată să exercitecontrolul financiar preventiv

Operaţiunea îndeplineşte condiţiile de legalitate, regularitate şi,

după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi / sau de angajament

Anexa nr. 3

Documentul supus CFP8 Actele justificative Elemente de verificat

1. Actul intern de decizie privind deplasarea în străinătate, inclusiv devizul estimativ de cheltuieli

nota de fundamentare a deplasării în străinătate

documente, invitaţii şi comunicări scrise de la partenerul extern

nota mandat privind deplasarea

existenţa creditelor bugetare

concordanţa dintre natura şi valoarea obligaţiilor financiare înscrise în actul intern de decizie şi cadrul legal ( transport, cazare, diurnă, alte cheltuieli)

rezervarea creditelor prin angajament bugetar

2. Decontul de cheltuieli privind deplasarea în strănătate

actul intern de decizie privind deplasarea în străinate

documente justificative pentru diferitele cartegorii de cheltuieli

documente justificative sunt cele prevăzute de cadrul legal, respectiv prevederile legate de formă şi conţinut

prezentarea documentelor justificative în termenul legal

corectitudinea calculului privind cheltuielile justificative şi a penalităţilor de întârziere, dacă este cazul

documentul de restituire a avansurilor nejustificative şi a penalităţilor

încadrarea cheltuielilor în plafonul legal

valoarea cheltuielilor justificative se încadrează în angajamentul bugetar

8 CFP = controlul financiar preventiv

53

Documentele vizate şi actelejustificative ce le-au însoţit suntrestituite, sub semnătură,compartimentului de specialitateemitent, în vederea continuării circuituluiacestora, consemnându-se acest fapt în registrul privind operaţiunile prezentate la viza de control financiar preventiv

Refuzul de viză, însoţit de actele justificativesemnificative, va fi adus la cunoştinţaconducătorului entităţii publice, iar celelalte documente se vor restitui, sub semnătură, compartimentelor de specialitate care au iniţiat operaţiunea. Refuzul de viză va avea anexat şi un exemplar al listei de verificare, cu indicarea elementelor ale căror cerinţe nu sunt îndeplinite.

3. Actul intern de decizie privind delegarea sau detaşarea în ţară, inclusiv devizul estimativ de cheltuieli

nota de fundamentare a delegării sau detaşării

acceptul scris al persoanei detaşate


concordanţa dintre natura şi valoarea obligaţiilor fionanciare înscrise în actul intern de decizie şi cadrul legal ( transport, cazare, diurnă, alte cheltuieli)


4. Decontul de cheltuieli privind justificarea avansului acordat pentru deplasarea în ţară sau pentru achiziţii prin cumpărare directă

actul intern de decizie privind deplasarea în ţară sau referatul aprobat pentru achiziţia directă

documente justificative pentru diferite categorii de cheltuieli

documente justificative sunt cele prevăzute de cadrul legal, respectiv prevederile legale de formă şi conţinut

prezentarea documentelor justificative în termenul legal

corectitudinea calculului privind cheltuielile justificative şi a penalităţilor de întârziere, dacă este cazul

documentul de restituire a avansurilor nejustificative şi a penalităţilor

încadrarea cheltuielilor în plafonul legal

valoarea cheltuielilor justificative se încadrează în angajamentul bugetar

5. Ordinul sau actul intern de decizie privind angajarea sau avansarea personalului

nota de fundamentare şi dosarul angajării sau avansării personalului


respectarea reglementărilor legale privind angajarea personalului în limita posturilor aprobate şi stabilirea drepturilor salariale


existenţa avizului compartimentului juridic

6. Ordonanţarea de plată privind achiziţiile publice efectuate de instituţia publică

contractul de achiziţii publice

factura fiscală factura externă documentele care arestă

livrarea produselor, prestarea resviciilor sau execuţia lucrărilor

documentele justificative corespund reglementărilor legale

dacă lichidarea cheltuielilor este certificată prin menţiunea ,, Bun de plată’’

concordanţa valorii cheltuielilor lichidate cu suma ordonanţată la plată şi încadrarea acesteia în angajamentul legal

încadrarea sumei ordonanţate la plată în subdiviziunea

54

corespunzătoare clasificaţiei bugetare pentru care există angajament bugetar

7. Contract de concesionare sau închiriere, instituţia publică fiind concedent, respectiv titular al dreptului de proprietate

studiul de oportunitate caietul de sarcini documentaţia de atribuire

încadrarea obiectului contractului în lista bunurilor care pot fi concesionate sau închiriate, potrivit legii

respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea licitaţiei

stabilirea termenilor contractuali în concordanţă cu cadrul normativ

existenţa avizului juridic8. Ordonanţare de plată privind redevenţe, chirii sau alte cheltuieli legate de concesionare sau închiriere

nota de fundamentare contractul de

concesionare sau de închiriere

documentele justificative emise de concendent sau proprietarul bunului închriat


dacă lichidarea cheltuielilor este certificat prin menţiunea ,, Bun de plată’’

concordanţa valorii cheltuielilor lichidate cu suma ordonanţată la plată şi încadrarea acesteia în angajamentul legal

încadrarea sumei ordonanţate la plată în subdiviziunea corespunzătoare clasificaţiei bugetare pentru care există angajament bugetar

9. Contractul de sponsorizare în care instituţia publică este beneficiar

nota de fundamentare a contractului de sponsorizare

verificarea încadrării activităţii ce urmează a fi desfăşurate de instituţia publică în categoriile legale

existenţa avizului juridic10. Actul de donaţie, instituţia publică având calitatea de donatar

nota de fundamentare a actului de donaţie

regimul juridic al bunului donat

grevarea sau nu de datorii a bunului donat

existenţa avizului juridic11. Ordonanţare de plată privind cheltuielile efectuate din donaţii sau sponsorizări

actul de donaţie sau sponsorizare

angajamentul legal ( contract, comandă etc.) documentele care atestă

livrarea produselor, prestarea serviciilor sau execuţia lucrărilor

cheltuielile respectă destinaţiile stabilite de donatori sau sponsori



concordanţa valorii cheltuielilor lchidate cu

55

suma ordonanţată la plată şi încadrarea acesteia în angajamentul legal

încadrarea sumei ordonanţate la plată în subdiviziunea corespunzătoare clasificaţiei bugetare pentru care există angajament bugetar

12. Ordonanţare de plată privind avansuri sau sume cuvenite titularului de decont care se acordă prin casierie

nota de fundamentare documentul specific prin

care s-a aprobat acţiunea şi devizul acesteia

decontul justificativ al cheltuielilor

alte documente justificative

concordanţa sumelor ce urmează a fi eliberate cu cele prevăzute în documentul de aprobare a acţiunii sau încadrarea sumelor cuvenite titularului de decont în limita cheltuielilor jurstificate prin decont

13. Ordonanţare de plată a salariilor, a altor drepturi salariale acordate personalului, precum şi a obligaţiilor fiscale aferente acestora

centralizatorul lunar al statelor de salarii

situaţia privind repartizarea pe luni a cheltuielilor de personal aprobate

alte documente

încadrarea în prevederile bugetului privind numărul maxim de posturi şi creditele bugetare destinate cheltuielilor de personal

cotele de contribuţii sunt cele în vigoare


regularizarea completării documentului supus vizei

14. Proces verbal de predare-primire privind transferul bunurilor fără plată

referatul de disponibilizare

adresele către/de la instituţiile publice care doresc să utilizeze bunul disponibil

respectarea prevederilor legale referitoare la procedurile de transmitere fără plată a bunurilor

existenţa avizului juridic15. Contract de vânzare-cumpărare a bunurilor disponibilizate ( instituţia publică este vânzătorul)

referatul de disponibilizare

decizia de numire a comisiei de evaluare

raportul de evaluare a bunurilor ce urmează a fi vândute

documentaţia licitaţiei

respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea licitaţiei

stabilirea termenilor contractului conform cadrului legal

existenţa avizului juridic

16. Proces verbal de scoatere din funcţiune a mijlocului fix

nota privind starea tehnică a mijlocului fix propus pentru a fi scos din funcţiune

act constatator al avariei devizul estimativ al

reparaţiei capitale alte documente

justificative

existenţa actelor justificative

întocmirea şi semnarea actelor justificative de către persoanele responsabile

îndeplinirea condiţiilor scoaterii din funcţiune

56

BIBLIOGRAFIE

1. Contabilitate bugetară, Editura Lucman, Bucureşti, 2003;

2. Codul Fiscal. Actualizat până la 1 ianuarie 2008. Editura Regia Autonomă, Monitorul

Oficial, Bucureşti 2008;

3. Codul de procedură fiscală. Actualizat până la 1 ianuarie 2008. Editura Regia

Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti 2008;

4. Guverul României. Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi

controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Guvernul României. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

6. Guvernul României. Ordonanţa Guvernului nr. 6 /2007 privind unele măsuri de

reglementare a drepturilor salariale şi altor drepturi ale funcţionarilor publici în anul 2007;

7. Guvernul României. Hotărârea Guvernului nr.214/1999 privind activităţile de natură

economică pentru care se calculează amortizarea mijloacelor fixe;

8. Guvernul României. Hotărârea Guvernului nr.1860/2006 privind drepturile şi

obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării

în altă localitate;

9. Guvernul României. Hotărârea Guvernului nr.105/2007 privind stabilirea valorii de

intrare a mijloacelor fixe;

10. Lăcrămioara Rodica Haiduc. Contribuţia sistemului fiscal la prevenirea şi

combaterea evaziunii fiscale. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2004;

11. Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial al

României nr. 953 din 24 decembrie 2004;

12. Legea nr.30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii

Financiare. Monitorul Oficial al României nr.64 din 27 martie 1991;

57

13. Ministerul Finanţelor Publice – Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1792/2002

pentru aprobarea Normelor Metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi

plata cheltuielilor instituţiilor publice;

14. Ministerul Finanţelor Publice – Ordinul ministrului finanţelor publice nr.522/2003

pentru aprobarea Normelor Metodologice generale referitoare la exercitarea controlului

financiar preventiv, cu modificările şi completările ulterioare;

15. Ministerul Finanţelor Publice- Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1917/2005

pentru aprobarea Normelor Metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii

instituţiilor publice şi a Planului de conturi pentru acestea, cu modificările şi completările

ulterioare;

16. Mircea Boulescu. Audit şi control financiar. Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2005;

17. Mircea Boulescu. Control financiar fiscal. Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti 2006;

18. Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă. Expertiza contabilă. Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 2001;

19. Mircea Botea, Constantin Dascălu. Contabilitate bugetară, Editura Lucman,

Bucureşti, 2003;

20. Mircea Botea, Constantin Dascălu. Contabilitatea instituţiilor publice, fundamente

teoretice şi aplicaţii practice. Editura ASE, Bucureşti, 2000;

21. Norme medodologice de aplicare a Codului Fiscal. Actualizat până la 1 ianuarie 2008.

Editura Regia Autonomă. Mnonitorul Oficial, Bucureşti 2008;

22. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.889/2005 privind aprobarea Normelor

Metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului

Finanţelor Publice. Monitorul Oficial al României nr. 604 din 13 iulie 2005;

23. Parlamentul României – Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările

şi completările ulterioare;

24.Parlamentul României – Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, cu modificările

şi completările ulterioare;

25. Parlamentul României – Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi

completările ulterioare;

26. Parlamentul României – Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale;

27. Reglementări contabile conforme cu directivele europene. Aprobate prin Ordinul

Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/2005. Monitorul Oficial nr.1080 din 13 iulie 2005.

58

28. www.mfinanţe.ro

29. www.edu.ro

59

Documents

Organizarea Contabilitatii Cheltuielilor Si Veniturilor Pe Exemplul Unei Institutii Publice