Universitatea de Vest TimişoaraFacultatea de Ştiinţe EconomiceSpecializarea C.I.G.

LUCRARE DE LICENŢĂ

ÎNDRUMĂTOR ŞTIIŢIFICProf. univ. dr.

ABSOLVENTĂ

-2011-

Universitatea de Vest TimişoaraFacultatea de Ştiinţe Economice

LUCRARE DE LICENŢĂ

STUDIU PRIVIND ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILTATII

STOCURILOR DE MARFURI

ÎNDRUMĂTOR ŞTIIŢIFICProf. univ. Dr.

ABSOLVENTĂ

-2011-

CUPRINS:CAP.1 GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA STOCURI……………………………...1 1.1 CONŢINUTUL, CARACTERISTICILE ŞI PRINCIPALELE STRUCTURI

ALE STOCURILOR…………………………………………………………………..11.2 RECUNOAŞTEREA STOCURILOR,CONFORM IAS 2………………………..3

1.3 ÎNREGISTRAREA, COSTUL ŞI EVALUAREA STOCURILOR ÎN CONTABILITATE…………………………………………………………………..11 1.3.1 ÎNREGISTRAREA STOCURILOR…………………………………………...11 1.3.2 COSTUL STOCURILOR……………………………………………………...12 1.3.3 EVALUAREA STOCURILOR………………………………………………..14 CAP.2 ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII . STOCURILOR.....................................................................….....…………………..17 2.1 METODE DE EVIDENŢĂ SINTETICĂ ŞI ANALITICĂ A STOCURILOR………………………………………………………………………17 2.1.1 METODE DE EVIDENŢĂ SINTETICĂ ŞI CONTABILIZARE A STOCURILOR………………………………………………………………............17 2.1.2 METODE DE EVIDENŢĂ ANALITICĂ A STOCURILOR…………………18 2.2 OBIECTIVE ŞI FACTORI PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII…………………………………………………………………..19 2.3 SISTEMUL DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE ŞI DE EVIDENŢĂ OPERATIVĂ………………………………………………………………………...20 2.4 SISTEMUL CONTURILOR UTILIZAT. UTILIZĂRI ŞI EXEMPLE…………21

CAP.3 REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAŢIUNI CU PRIVIRE LA STOCURI………………………………………..463.1 PREZENTAREA FIRMEI……………………………………………………….463.2 STUDIU DE CAZ PRIVIND OPERAŢIILE CU STOCURI LA S.C. ALEDO SRL……………………………………………………………………48CAP.4 CONCLUZII ŞI PROPUNERI………………………………………………50

5

Cap.1 GENERALITĂŢI CU PRIVIRE LA STOCURI1.1.CONŢINUTUL,CARACTERISTICILE ŞI PRINCIPALELE

STRUCTURI ALE STOCURILORStocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi vândute,în curs de producţie în

vederea vânzării sau sub formă de materii prime,materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestare de servicii.

Un activ se clasifică ca circulant atunci când :- este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi

se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului ;- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare ;- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este

restricţionată.Activele circulante se utilizează o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi în

general participă la un singur circuit economic modificându-şi în permanenţa forma.Cuprind ansamblul de bunuri şi servicii care intervin în ciclul de exploatare al

întreprinderii şi sunt destinate fie a fi consumate la prima lor utilizare,fie a fi prelucrate în procesul de producţie,ori a fi vândute în starea în care au fost procurate.

Stocurile pot intra în întreprindere pe mai multe căi : achiziţie,producţie proprie,aport,donaţie,etc.

Din punct de vedere financiar,ţinând cont de perioada scurtă în care sunt regăsite în structura patrimoniului,sunt considerate alocări ciclice. Din punct de vedere al gradului de lichiditate sunt considerate active cu o lichiditate parţială.

Stocurile prezintă o serie de caracteristici care le particularizează în structura activelor :

- se află succesiv şi neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi comercializare ;

- descriu mai multe rotaţii(circuite) în cadrul unei perioade de gestiune ;- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare(materiile prime,materialele

consumabile),sau a fi vândute după prelucrare(produsele) ;- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unităţi şi la valorificarea capitalului.Aceste caracteristici fac ca stocurile să deţină un rol important în activitatea firmelor.

Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor să vizeze menţinerea unui nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calităţii,cantităţii şi al volumului producţiei şi a modului de realizare al acesteia. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderilor. Un nivel minim poate genera disfuncţionalitatea pe relaţia furnizor-beneficiar şi opriri ale procesului de producţie. Un nivel ridicat al acestora,poate determina imobilizări importante de stocuri care vor fi lipsite de mişcare o anumită perioadă ,fapt ce generează dificultatea în fluxurile financiare ale firmei.

Stocurile pot fi clasificate astfel :a) Materii prime,participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul

finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială,fie transformată.b) Materialele consumabile(materiale auxiliare,combustibili,materiale pentru

ambalat,seminţe şi materiale de plantat,furaje, şi alte materiale consumabile),participă sau ajută procesul de fabricaţie sau de exploatare de regulă,fără a se regăsi în produsele la a căror fabricare participă.

6

c) Materiale de natura obiectelor de inventar,cuprind bunuri materiale de valoare mare cu durată de viaţă utilă sub un an,sau durată de viaţă utilă peste un an indiferent de valoare sub formă de :echipamente de protecţie şi de lucru, mecanisme, dispozitive, verificatoare,baracamente şi amenajări provizorii de şantier. Nu se includ în această categorie lucrările de organizare de şantier de la care în urma terminării lucrărilor nu se recuperează materiale(ex. Platforme betonate,căi de acces,gropi de var,etc.)

d) Produsele, sunt reprezentate de :- semifabricate sunt acele bunuri al căror proces tehnologic a fost terminat într-o

secţie (fază de fabricaţie) şi se pot livra altor secţii sau terţilor ;- produse finite ,bunuri care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi

nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale ,putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor ;

- produse reziduale ,reprezentând rebuturile,materialele recuperabile,deşeurile adică bunurile necorespunzătoare calitativ ce rezultă din procesul tehnologic.

e) Animalele şi pasările ,respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei,miei,porci, mânji şi altele) crescute şi folosite pentru reproducţie sau puse la îngrăşat pentru a fi valorificate ,coloniile de albine precum şi animalele pentru producţie (lână,lapte,ouă,blană).

f) Mărfurile, respectiv bunurile pe care întreprinderea le cumpăra în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

g) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achiziţionate sau fabricate, destinate protejării şi prezentării produselor şi care, în mod temporar, pot fi păstrate de terţi cu obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contract.

h) Producţia în curs de execuţie, este reprezentată de producţia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevăzute de procesul tehnologic,precum şi de produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. Sunt asimilate producţie în curs : lucrările, serviciile şi studiile în curs de execuţie sau neterminate.

După apartenenţa la patrimoniu, stocurile se pot grupa în :- stocuri aflate în proprietatea întreprinderii, se găsesc fie în depozitele sau spaţiile

proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri de producţie) fie la terţi, (materii şi materiale aflate la terţi, produse aflate la terţi, mărfuri în custodie sau consignaţie la terţi, etc.).

- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea întreprinderii (stocurile primite spre prelucrare sau în custodie), înregistrate distinct în conturi în afara bilanţului (clasa a 8-a de conturi).

În funcţie de provenienţă, stocurile se pot grupa în:- stocuri provenite din cumpărări din afara unităţii, cum sunt:materii prime,materiale

consumabile,mărfuri,materiale de natura obiectelor de inventar, etc.- stocuri provenite din producţie proprie: produsele, animalele, mărfurile, etc. Pe lângă stocuri în categoria activelor circulante se mai cuprind : creanţele,

investiţiile financiare pe termen scurt, disponibilităţile băneşti din casa şi conturi la bănci.

7

1.2. RECUNOAŞTEREA STOCURILOR, CONFORM IAS 2Recunoaşterea stocurilor trebuie făcută în momentul în care este probabilă realizarea

unui beneficiu economic viitor de către întreprindere şi atunci când se poate estima în mod credibil un cost sau o valoare. Atunci când este imposibil să se estimeze beneficiile economice viitoare se recunoaşte o cheltuială a perioadei.

Standardul Internaţional de Contabilitate 2 „Stocuri” defineşte următorii termeni cu privire la stocuri :

a) Stocurile sunt active :- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii ;- în curs de producţie în vederea vânzării ;- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi

folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.b) Valoarea realizabilă netă, este preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe

parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi costurile necesare vânzării.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Estimarea valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii stocurilor care se aşteaptă a fi realizată. Aceste estimări iau în considerare fluctuaţiile de preţ şi de cost care sunt direct legate de evenimente ce au intervenit după terminarea perioadei, în măsura în care aceste evenimente confirmă condiţiile existente la sfârşitul perioadei.

Estimarea valorii realizabile nete ia în considerare scopul pentru care stocurile sunt deţinute.

Exemplu: Valoarea realizabilă netă a stocurilor care urmează să fie livrate în baza unor contracte ferme pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii este preţul stabilit contractual

Provizioanele sau datoriile contingente pot apărea din contractele ferme de vânzare peste stocurile deţinute sau din contractele ferme de cumpărare şi vor fi tratate conform IAS 37 „Provizioane, datorii şi active contingente”.

Valoarea materialelor şi a consumabilelor folosite în producţie nu este diminuată sub cost dacă se estimează că produsele finite în care urmează să se încorporeze vor fi vândute pentru un preţ mai mare sau egal cu costul lor. Totuşi dacă se estimează că acel cost al produselor finite va depăşi valoarea realizabilă netă, costul de înlocuire fiind în acest caz cea mai adecvată măsură a valorii realizabile nete.

Atunci când stocurile sunt vândute valoarea contabilă, trebuie recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător.

Orice diminuare a valorii stocurilor până la valoarea realizabilă netă şi toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuială în perioada în care are loc diminuarea sau pierderea iar orice stornări a diminuării valorii stocurilor ca urmare a unei creşteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscută ca o reducere a cheltuielii cu stocurile în perioada în care stornarea a avut loc.

Încorporarea stocurilor în imobilizări corporale constituite în regie proprie, determină recunoaşterea acestora drept cheltuieli pe parcursul duratei de viată utile acelui activ.

Situaţiile financiare trebuie să prezinte următoarele informaţii cu privire la stocuri:

8

- politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru determinarea costului;

- valoarea contabilă a stocurilor şi valoarea contabilă a categoriilor de stocuri, grupate într-un mod adecvat întreprinderii;

- valoarea contabilă a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabilă netă;- valoarea oricăror stornări ale diminuării valorii stocurilor, inclusiv circumstanţele

sau evenimentele care au dus la apariţia acestora;- valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor;- costul stocurilor recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei;- costurile de exploatare imputabile veniturilor din activităţile curente clasificate după

natura lor şi recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei.Atunci când costul stocurilor este determinat cu ajutorul formulei LIFO utilizând tratamentul alternativ , situaţiile financiare trebuie să prezinte diferenţa între valoarea stocurilor specificată în bilanţ şi una dintre următoarele valori:

- valoarea cea mai mică dintre valoarea determinată folosind metoda LIFO şi valoarea realizabilă netă ;

- valoarea cea mai mică dintre costul curent la data bilanţului şi valoarea realizabilă netă .

Costul stocurilor recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei, se referă la acele costuri care fuseră anterior incluse în evaluarea stocurilor vândute, regia de producţie nealocată şi valoarea anormală a costurilor de producţie a stocurilor.

Obiectivul IAS 2 este stabilirea şi tratarea la maxim de cuartete a tuturor stocurilor care sunt active. În acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric şi valoarea netă realizabilă, problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor ,care vor trebui recunoscute ca active şi reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul conectării veniturilor cu cheltuielile) .

Standardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deţinute pentru a putea fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, cum sunt cele în curs de producţie în vederea vânzării,cum sunt cele sub formă de materie primă, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. În cazul prestării de servicii, stocurile includ costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venit aferent (de exemplu în activitatea în curs de execuţie desfăşurată de auditori, arhitecţi şi avocaţi).

IAS 2 dă indicaţii în ceea ce priveşte normele de bază cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmează a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere ulterioară ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă. Aceasta nu se aplica stocurilor de animale vii, produselor agricole şi forestier, minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea netă realizabilă. Această excludere se aplică numai producătorilor de stocuri, prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau transformare nefiind excluşi de la prevederile IAS 2.

Principiile/politicile contabile trebuie ţină cont de faptul că stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă, în concordanţă cu principiul prudenţei.

Costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării,precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul curent :

9

- costuri aferente achiziţiei, cum ar fi preţul de achiziţie şi taxele de import ;- costuri aferente prelucrării, şi anume: manopera directă, costuri aferente regiei de

producţie ;- alte costuri,cum ar fi de proiectare, de îndatorare, etc.Costul serviciilor cuprinde toate costurile direct angajate în prestarea serviciilor, de

exemplu: bunurile consumabile, manopera şi alte costuri de personal, cheltuieli de regie atribuibile.

Pentru măsurarea costului stocurilor pot fi utilizate următoarele tehnici :- costul actual ;- metoda costului standard, care ia în considerare nivelele normale ale materialelor şi

consumabilelor, manoperei şi capacităţii de producţie, revizuirii periodice pentru a aproxima costurile actuale;

- metoda preţului cu amănuntul care este folosită atunci când nu se pot utiliza costurile actuale, reduce valoarea vânzărilor cu valoarea marjei brute pentru a calcula costul, procentul mediu este utilizat pentru fiecare grupă omogenă de elemente, ia în considerare preţurile sub nivelul pieţei.

Costul actual al stocurilor poate fi calculat utilizând următoarele formule de determinare a costului: identificarea specifică, costul mediu ponderat, FIFO, LIFO.

Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costului necesar vânzării. Aceste estimări se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea. La momentul estimării, se ia în considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt deţinute.

Valoarea stocurilor este, de obicei, diminuată până la valoarea realizabilă netă pe baza următoarelor principii:

- element cu element;- elementele similare sunt, de regulă, grupate;- fiecare serviciu este tratat ca element separat.Următoarele elemente trebuie recunoscute în contul de profit şi pierdere drept

cheltuieli:- costul stocurilor vândute ;- diminuarea valorii stocurilor până la valoarea realizabilă netă;- pierderile la nivelul stocurilor;- pierderi neobişnuite;- regiile de producţie nealocate.Concordanţa cu IAS-urile trebuie concretizată prin înţelegerea definiţiilor pe care le

dă acest standard în ceea ce priveşte stocurile.Stocul este definit a fi reprezentat de toate activele obţinute în scopul revânzării

pentru desfăşurarea normală a activităţii, inclusiv terenuri şi mijloace fixe. Un activ achiziţionat în alte scopuri decât vânzarea în desfăşurarea normală a activităţii nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul atras de serviciile oferite dar pentru care au fost recunoscute veniturile aferente, chiar dacă acestea se impune să fie la un nivel minimal în conformitate cu IAS 18 Venituri,ce prevede că veniturile obţinute din servicii să fie recunoscute pe baza metodei gradului de finalizare.

Valoarea realizabilă netă este definită ca fiind preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru

10

finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării. Costurile de vânzare trebuie să includă toate costurile directe identificabile, cum ar fi cele de transport, comisioanele agenţilor de vânzări, etc. Astfel costurile pot fi calculate în mod explicit sau pot fi estimate ca procent al preţului de vânzare ce se consideră rezonabil prin prisma experienţei anterioare. Costurile de finalizare şi de vânzare nu trebuie ajustate pentru a obţine profit prin acţiunea de finalizare şi vânzare.

Evaluarea stocurilor se face (în unele) ţări la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea de piaţă unde valoarea de piaţă este definită ca valoarea cea mai mică dintre costul de înlocuire şi valoarea realizabilă netă (în nici un caz mai mică decât valoarea realizabilă netă diminuată cu marja normală a profitului. IAS 2 stipulează ca stocurile să fie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă, evitând complicaţiile ce pot apărea în aplicarea principiului celei mai mici valori dintre cea a costului şi a valorii de piaţă. Conform acestui principiu costul de înlocuire constituie, de obicei, evaluarea valorii de piaţă, cu excepţia cazului în care valoarea realizabilă netă este mai mică, caz în care aceasta devine valoarea de piaţă. Dar, în cazul în care costul de înlocuire este mai scăzut, stocurile nu trebuie evaluate la o valoare mai mică decât valoarea realizabilă netă, redusă cu marja normala de profit.

Costul stocului cuprinde costul tuturor materialelor care intră direct în procesul de producţie al acestuia precum şi costurile de transformare a acelor materiale în produsul ce urmează a fi vândut. Costurile materiale directe cuprind, în plus faţă de costul de cumpărare, toate costurile necesare aducerii acestora în condiţia şi amplasarea lor curentă, incluzând costurile de transport, taxe vamale de import, costuri de asigurare, depozitare şi manipulare, reduceri făcute pentru discount-urile comerciale (toate discount-urile de care a beneiciat întreprinderea ca urmare a plaţii imediate a facturilor pentru stocuri trebuie consumate ca „alte elemente similare” şi deduse din costurile stocului, sau sunt reflectate ca venituri financiare, în cazul în care sunt nesemnificative), rabaturile precum şi alte elemente similare.

Diferenţele rezultate din schimbul valutar pot fi incluse, în anumite condiţii destul de rar îndeplinite, în costul de achiziţie a stocului (IAS 21-Efectele modificărilor cursurilor de schimb valutar).

Aceleaşi principii generale care se aplică în cazul achiziţiilor se aplică şi în cazul determinării costurilor cu personalul (salariile şi alte costuri asimilate) angajate direct în procesul de producţie. Salariile personalului de control şi auxiliar sunt de obicei denumite cheltuieli cu munca indirectă şi incluse în regie. Regia de producţie reprezintă acele costuri de prelucrare ce nu pot fi asociate în mod direct cu unitatea de produs(aceasta înseamnă toate costurile pe care le implică aducerea stocului la condiţia şi amplasamentul curent, cu excepţia costurilor materiale directe şi a cheltuielilor cu munca directă).Regia de producţie include cheltuieli cu munca indirectă (cum ar fi salariile

personalului de supraveghere a procesului de producţie şi personalului administrativ al fabricii), materiale indirecte (consumabile şi alte elemente ce nu sunt de regulă considerate în mod individual), amortizarea corespunzătoare procesului de prelucrare şi spaţiilor aferente, cheltuieli de întreţinere pentru lumină şi energie, încălzire, anumite impozite (dar nu impozitul pe venit), precum şi toate celelalte costuri pe care le implică funcţionarea afacerii. Tehnologia procesului de producţie este de regulă inclus în regie dar, de obicei, aici nu este inclusă tehnologia unui proces experimental. Regia de

11

producţie nu trebuie să includă cheltuieli de vânzare şi în general nu include cheltuieli generale şi administrative. Cu toate acestea, anumite întreprinderi pot clasifica drept cheltuieli generale şi administrative costuri ce apar, în mod direct sau indirect, în procesul de aducere a unui articol la condiţiile şi amplasarea curentă. Astfel de costuri se pot aloca stocului, indiferent de modul de clasificare de către întreprindere. Unele exemple pot include salariile şi beneficiile aferente personalului administrativ al fabricii, taxe locale, servicii de pază pentru anumite amplasamente şi operaţiuni. În plus, antreprenorii pot include cheltuieli administrative şi generale în costurile contractuale, cu condiţia că aceste cheltuieli să fie trecute în mod specific în sarcina clientului conform condiţiilor contractuale (IAS 19-Contracte de construcţii).

Costurile care nu apar în realitate, dar care pot fi atribuite în scopuri manageriale (cum ar fi dobânda atribuită capitalului şi amortizarea atribuită) nu trebuie incluse în costul stocului.

Costurile de regie trebuie alocate pe stocuri. Metoda costului direct, ce tratează cheltuieli de regie cu un cost aferent perioadei, nu sunt permise. Alocarea regiei fixe trebuie să se facă pe baza capacitaţii normale.(Capacitatea normală reprezintă producţia prognozată a fi realizată în medie pe parcursul a câteva perioade de timp în anumite condiţii preconizate, care nu înseamnă neapărat capacitatea totală de producţie a unei facilitaţi, sau eventual ceva apropiat de capacitatea totală, capacitatea normală fiind în general mai mică decât capacitatea totală).

În standard nu se specifică numărul perioadelor de timp ce urmează a fi luate în considerare, acestea reprezentând o problemă de raţionament ce trebuie să ia în considerare natura întreprinderii, precum şi factori cum ar fi efectele ciclice, ciclul de viaţă al produsului, precum şi acurateţea prognozelor. Capacitatea normală trebuie să fie realistă, fără a se constitui într-un reper care trebuie atins. Costurile cu regia variabilă de producţie sunt alocate pe fiecare unitate de produs pe baza producţiei reale. Costurile cu regia nealocată sunt trecute pe cheltuieli în perioada de exerciţiu în care apar.

Produsele care sunt obţinute simultan (obţinerea unui produs care are ca efect obţinerea altui produs/produse cuplate/produse comune) pot fi identificate pentru fiecare produs în acelaşi mod ca şi costuri ale produselor obţinute separat. Costurile înainte de punctul respectiv (denumite costuri cuplate/comune) trebuie alocate fiecărui produs printr-o metodă rezonabilă (de exemplu, pe baza valorii relative a vânzării produselor la separare).Esenţa metodei „valorii relative a vânzării”constă în faptul că toate produsele cuplate rezultate în cadrul aceluiaşi proces apar ca fiind în mod egal profitabile.

Ipoteza profitabilităţii egale a produselor cuplate este, cel puţin, la fel de justificată ca oricare dintre infinitele presupuneri posibile ce implică profitabilităţi relative variabile, în mod special atunci când factorii de producţie nu pot fi modificaţi prin schimbările aduse procesului de producţie .Prin urmare, o metodă de alocare a costurilor compuse nu trebuie utilizată atunci când aceasta tinde să arate un produs ca fiind în mod semnificativ mai profitabil decât altele, dacă nu există o justificare obiectivă pentru a proceda astfel.

Produsele secundare reprezintă produsele cuplate cu valoare relativă nesemnificativă. Considerarea acestora ca produse cuplate nu este eficientă , fiind rezonabilă şi aplicabilă în acest caz, aşa numita metodă a produselor secundare. În acest fond, produsele secundare reprezintă costuri alocate la o valoare echivalentă cu valoarea netă a vânzării prin deducerea valorii nete a vânzării acestora din totalul costurilor de producţie. Costul net de producţie este alocat produsului rămas sau produselor rămase.

12

IAS 2 prevede că unele cantităţi neobişnuite de materiale pierdute în procesul de producţie (rebuturi), forţa de munca sau alte costuri de producţie trebuie înregistrate pe cheltuieli la momentul apariţiei, şi nu incluse în costul stocului. În plus trebuie să se ţină cont de faptul că valorile normale de rebuturi sau pierderi sunt incluse în mod corespunzător în stoc ca parte a costului de obţinere a unităţilor de produs ce urmează a fi generate.

Tot el permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai în cazul în care depozitarea este necesară în procesul de producţie anterior unei viitoare faze de producţie.

În cazul în care o întreprindere optează pentru capitalizarea costurilor aferente împrumuturilor, trebuie făcută referire la IAS 23-Costurile îndatorării, pentru a determina măsura în care este corespunzătoare includere costurilor îndatorării în costul stocurilor.

IAS 18 solicită ca veniturile rezultate din servicii prestate să fie recunoscute în mod obişnuit utilizând metoda gradului de finalizare. Conform acestei metode (prezentată în IAS 11-Contracte de construcţii) veniturile sunt recunoscute în cursul unei perioade în măsura în care serviciile sunt prestate. Corespunzător, costurile aferente acestor servicii sunt înregistrate pe cheltuieli în perioada respectivă.Ca o consecinţă, bilanţul furnizorilor de servicii reflectă, în general, valori relativ mici aferente stocurilor.

Costul stocurilor unui furnizor de servicii consta în acele costuri apărute în urma furnizării serviciilor dar pentru care veniturile au fost deocamdată recunoscute. Principalele costuri ce apar constau,în mod obişnuit, în costuri privind manopera şi din alte costuri legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea. În plus, toate costurile indirecte asociate furnizării serviciului, cum ar fi costurile privind clădirile, transportul, pregătirea profesională, aprovizionări,etc., trebuie de asemenea alocate stocurilor aferente serviciilor. Costurile cu manopera şi costurile asociate aferente vânzărilor şi personalului general administrativ nu trebuie incluse în stoc, însă trebuie recunoscute ca şi cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Ca tehnici de măsurare a costurilor există mai multe metode. Metoda cu amănuntul (folosită în comerţul cu amănuntul) constituie o metodă acceptabilă de măsurare a costului şi este prevăzută de IAS 2 dar care nu tratează în profunzime multitudinea problemelor pe care le implică aplicarea acestei metode. Se fac unele precizări cu privire la tratamentul contabil al scăderilor de preţuri şi indică faptul că acestea trebuie incluse în profitul brut (adică „deasupra liniei”) pe când tratamentul contabil predominant în practică este de a le exclude (adică „sub linie”).Tratamentul „sub linie” (care este mai conservator) are ca rezultat scăderea valorii contabile a stocului sub cost, suficient ca să asigure că un profit brut normal este reportat la ultima vânzare şi că se ajunge la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea de piaţă într-o singură etapă. Pe de alta parte, abordarea IAS 2 are în vedere intenţia de a aproxima costul (şi nu valoarea cea mai mică dintre cea a costului şi valoarea realizabilă netă).Valorile astfel determinate trebuie după aceea comparate cu valoare realizabilă netă.

Ca formule de determinare a costului, IAS 2 solicită utilizarea unei identificări specifice pentru alocarea costurilor pe stocuri a elementelor ce nu sunt în mod obişnuit fungibile, şi a bunurilor şi serviciilor produse şi separate pentru anumite proiecte. Pentru produsele pe bază de comandă sau contracte, unităţile sau loturile de stoc sunt adesea identificabile şi specifice. Costurile sunt alocabile pe anumite activitati şi loturi iar cea

13

mai corespunzătoare metodă de corelare a costurilor cu veniturile rezultă din identificarea costurilor asociate în mod specific cu fiecare activitate sau lot, atât pentru partea din stoc cât şi pentru cea vândută. Cu toate acestea utilizarea metodei identificării specifice, în această circumstanţă, nu este cerută de standardele naţionale din unele ţări, atunci când o altă metodă este considerată a fi corespunzătoare. IAS 2 nu permite o astfel de alegere şi solicită utilizarea metodei identificării specifice în condiţiile descrise.

Pentru toate tipurile de stocuri (cu excepţia celor prevăzute de IAS 2) tratamentul de bază îl constituie metoda mediei ponderate sau FIFO, iar metoda LIFO constituie tratamentul alternativ permis. În cadrul fiecărei formule dintre cele trei acceptabile, în aplicarea practică a acestora există numeroase alternative. De exemplu, creşterile în metoda LIFO pot fi costuri alocate în baza costurilor de la începutul anului , sfârşitul anului sau costurile medii. Standardul descrie metodele de aplicare numai la modul foarte general şi orice metodă utilizată în mod curent este aparent acceptată. Dar indiferent de metoda de aplicare utilizată, aceasta trebuie utilizată intr-o manieră consecventă.

In IAS 2 nu există nici o prevedere cu privire la faptul dacă o întreprindere trebuie să folosească o singură formulă de determinare a costului pentru toate stocurile care le deţin în reţeaua sa de distribuţie, naţională sau internaţională sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. Se confirmă că fiecare întreprindere poate utiliza metoda costului mediu ponderat, FIFO şi LIFO pentru alocare costurilor pe diferite clase de stocuri care prezintă caracteristici diferite în ceea ce priveşte natura şi modul de utilizare a acestora.

De exemplu, metoda LIFO poate fi folosită pentru anumite tipuri de stocuri sau linii de producţie, FIFO şi metoda costului mediu ponderat pentru altele. Metoda utilizată pentru o anumita clasă de stocuri trebuie folosită în mod consecvent pentru clasa respectivă pentru activitatea în reţeaua internaţională şi de la o perioadă la alta. În plus se solicită ca aceeaşi formulă de determinare a costului să fie utilizată pentru toate stocurile cu caracteristici similare în ceea ce priveşte natura şi modul de utilizare al acestora.

Metoda LIFO poate fi considerată pentru utilizare în perioadele de creştere a preţurilor pentru că reduce efectele profiturilor ce rezultă din corelarea costurilor din perioadele anterioare cu preţurile actuale de vânzare. Utilizarea metodei LIFO în astfel de condiţii poate avea ca rezultat o corelare mai semnificativă a costurilor curente cu venituri curente în contul de profit şi pierdere. Totuşi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce ar putea fi mai puţin relevant pentru perioada curentă, distorsionând prin urmare rezultatele financiare. Metoda LIFO poate distorsiona rezultatul din activitatea de exploatare într-o perioadă în care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la începutul perioadei, având prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioară) în costul vânzărilor. În aceste condiţii, dacă efectul este semnificativ, trebuie făcută o prezentare corespunzătoare a informaţiilor în situaţia financiară. Metoda LIFO necesită în general calcule complexe şi în practică există diferite metode de aplicare a formulei de calcul LIFO. În anumite cazuri, formula metodei LIFO poate prezenta probleme serioase în procesul de aplicare, de exemplu atunci când sunt introduse materiale noi pentru înlocuirea altor materiale din produs, sau când au loc lichidări de stoc substanţiale ca rezultat al vânzării unei sucursale sau filiale. Datorită complexităţii metodei LIFO nu este fezabil, în general, să se efectueze calcule pe perioade interimare în decursul unui an de reportare financiară a întreprinderii. Situaţiile financiare pentru astfel de perioade interimare au la bază, de regulă, estimări pentru determinarea valorii stocurilor prin metoda LIFO.

14

Reducerea valorilor contabile la valoarea realizabilă netă poate fi necesară datorită scăderii preţurilor de vânzare, sau datorita creşterii costurilor de finalizare sau costurilor directe de vânzare. În plus, este posibil ca unele produse să se fi deteriorat sau altele să fi fost deţinute în cantităţi ce nu se preconizează a fi vândute într-o perioadă de timp rezonabilă. În aceste condiţii, valoarea contabilă a stocurilor trebuie scăzută sub nivelul costului la valoarea ce se preconizează a fi recuperată din vânzarea acestora. Dar, scăderea valorii contabile ia în considerare costurile estimate de finalizare şi vânzare, dar nu trebuie să includă un profit brut aferent acestor costuri. Scăderea valorii contabile la valoarea realizabilă netă trebuie determinata element cu element, cu excepţia cazurilor în care realitatea nu permite evaluarea fiecărui element, iar elementele stocului sunt similare sau complementare. Elementele sunt similare sau complementare atunci când provin din aceeaşi linie de produse, au scopuri sau utilizări finale şi sunt produse şi vândute, pe piaţă în aceeaşi zonă geografică. Aceasta pare să prezinte un grad standard mult mai strict pentru gruparea stocurilor decât cel aplicat în unele ţări unde gruparea stocurilor din acest punct de vedere reprezintă o practică uzuală.

Valoarea realizabilă netă trebuie determinată având la bază condiţii existente la data închiderii bilanţului. Această evaluare, totuşi, necesită exercitarea raţionamentului profesional. Prin urmare trebuie avute în vedere toate informaţiile disponibile, inclusiv modificările ulterioare ale preţului de vânzare sau costurilor. De exemplu, o creştere ulterioară a preţului va demonstra probabil că o scădere a preţului ce a avut loc anterior datei bilanţului a fost temporar şi că nu este necesară nici o reducere a valorii contabile a stocului (sau este necesară o reducere mică).O scădere ulterioară a preţului poate indica o problemă ce a existat la data bilanţului, cum ar fi o reducere a preţului de vânzare al unui produs competitiv. În consecinţă, modificările ulterioare în preţurile de vânzare sau costuri trebuie analizate pentru a se determina dacă acestea reprezintă punctul culminant al unor condiţii prezente la data bilanţului sau pot fi atribuite unor evenimente ce apar în perioadele ulterioare. În mod evident, cu cât momentul apariţiei acestor modificări este mai îndepărtat de data bilanţului cu atât este mai puţin probabil să fie atribuit unui eveniment ulterior.

IAS 2 solicită ca o reducere a valorii contabile la valoarea realizabilă netă luată într-o perioadă anterioară să fie stornată atunci când condiţiile ce au constituit motivul reducerii valorii contabile au încetat să existe. În cazul mărfurilor sau altor produse finite, ori servicii ce sunt subiect al unor frecvente fluctuaţii de piaţă, această practică ar putea avea ca rezultat oscilaţii dramatice ale rezultatelor activităţii de exploatare numai din câştigurile şi pierderile nerealizate. Tot IAS 2 solicită prezentarea de informaţii privind reducerile valorii contabile semnificative ce au fost stornate în perioada de exerciţiu şi condiţiile aferente acestora.

Prezentarea informaţiilor solicitata de IAS 2 are mai multe cerinţe :- de a nu considera ca o cerinţa uzuala în ceea ce priveşte prezentarea informaţiilor,

evidenţierea separată a informaţiilor privind valoarea de înregistrare a stocului ce a fost redus la valoarea realizabilă netă.Totuşi se consideră că este important pentru valoarea prognozată a situaţiilor financiare ca utilizatorii să cunoască valoarea stocurilor unei întreprinderi, a căror valoare contabilă a fost redusă.

- prezentarea informaţiilor solicitate este utilă în efectuarea comparaţiilor datorită caracterului special al metodei LIFO. Totuşi, aceasta necesită calcularea valorii stocului

15

la data bilanţului utilizând fie metoda mediei ponderate , metoda FIFO sau metoda costurilor curente. Din punct de vedere practic, informaţiile necesare pentru această calculaţie sunt de regulă disponibile, iar în cele mai multe cazuri, diferenţele între aceste trei metode sunt nesemnificative.

- formatele alternative permise pentru prezentarea informaţiilor referitoare la costurile aferente veniturilor raportate pentru perioada de exerciţiu sunt consecvente cu diverse formate ale contului de profit şi pierdere, ce sunt permise în multe ţări şi aprobate de Comisia Europeană.

- IAS 2 solicită prezentarea informaţiilor privind valoarea de înregistrare a stocurilor, clasificate într-o manieră corespunzătoare tipului de întreprindere. Cele mai uzuale clasificări sunt aprovizionările, materia primă, producţia în curs de execuţie şi producţia finită. Totuşi, aceste clasificări nu sunt potrivite pentru toate întreprinderile şi trebuie utilizate numai în mod corespunzător. Odată făcută alegerea, clasificarea trebuie aplicată în mod consecvent.

Cu alte cuvinte, costul istoric trebuie să includă o alocare sistematică a costurilor generale de producţie care se referă la aducerea stocurilor în poziţia şi amplasarea lor curentă. Alocarea costurilor generale fixe se face în baza capacităţii normale a spaţiilor de producţie.

Deci situaţiile financiare trebuie să prezinte următoarele informaţii :- politici contabile, inclusiv formule utilizate pentru determinarea costului ;- valoarea contabilă totală a stocurilor şi valoarea fiecărei categorii de stocuri ;- valoarea stocurilor înregistrate la valoarea realizabilă netă ;- valoarea oricăror diminuări şi stornări ale diminuării valorii stocurilor;- circumstanţele/evenimentele care au condus la stornarea diminuării valorii

stocurilor ; - stocurile gajate în contul datoriilor ;- valoarea contabilă a diminuării valorii până la valoarea realizabilă netă dacă aceasta

este semnificativă ca mărime, incidenţă sau natură ;- costurile stocurilor recunoscute drept cheltuieli sau costurile de exploatare

imputabile veniturilor din activităţile curente, clasificarea după natura lor şi consemnarea cheltuielilor ;

- în cazul utilizării metodei LIFO, se evidenţiază diferenţa dintre valoarea bilanţieră a stocurilor şi fie valoarea cea mai mică dintre costul calculat conform FIFO sau costului mediu ponderat şi valoarea realizabilă netă, fie valoarea cea mai mică dintre costul curent la data bilanţului şi valoarea realizabilă netă.

1.3 ÎNREGISTRAREA,COSTUL ŞI EVALUAREA STOCURILOR ÎN CONTABILITATE

1.3.1 ÎNREGISTRAREA STOCURILOR

În conformitate cu reglementările în vigoare, deţinerea cu orice titlu de bunuri materiale , titluri de valoare, numerar, alte drepturi şi obligaţii, precum ,şi efectuarea de operaţii economice fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:

a) recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate şi înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrarea în custodie sau

16

consignaţie se recepţionează şi înregistrează distinct ca intrări în gestiune. În contabilitate valoarea acestora se înregistrează în conturi în afara bilanţului.

b) în situaţia unor decalaje între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unităţii, se procedează astfel:

- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare:

- bunurile sosite şi nerecepţionate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

c) în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieşiri din unitate, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune iar în contabilitate în conturi în afara bilanţului;

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirma ieşirea din gestiune potrivit legii.

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări şi, respectiv, la ieşiri, atât în gestiune, cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

1.3.2 COSTUL STOCURILOR

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în stare de utilizare. Este folosit pentru evaluarea stocurilor la intrare, la ieşire, la inventariere şi la închiderea exerciţiului financiar.

Evaluarea stocurilor la sfârşitul exerciţiului financiar şi la inventariere, trebuie efectuată la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi costurile necesare cedării.

Principalele structuri ale valorii stocurilor sunt :costul de achiziţie, costul de producţie, costul standard (prestabilit) şi preţul cu amănuntul.

Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerambursabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a bunului achiziţionat.

Costul de producţie al unui bun cuprinde : costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.

Cheltuielile generale de administraţie, financiare şi de desfacere nu se includ în costurile de producţie cu excepţia situaţiilor prevăzute de Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Materiile prime şi materialele consumabile care sunt reînnoite în mod constant şi a căror valoare globală este de importanţă secundară pentru persoana juridică, pot fi trecute în activ la o cantitate şi o valoare nemodificată, atunci când acestea nu se modifică semnificativ.

17

Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.

Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.

Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.

În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producţie sau metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor, consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, în funcţie de condiţiile existente la un moment dat.

Diferenţele de preţ fată de costul de achiziţie sau de producţie trebuie evidenţiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor, se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel :

Si al diferenţelor Dif de pr aferente intr în cursul de preţ + per,cumulat de la încep anului Coeficient de = ——————————————————————— x100e(Kr) repartizare(Kr) Si al stocurilor Val intr în cursul per la la pr de înreg + pr de înreg, cumulat de la încep anului

Acest coeficient se îmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare (Vbexkr).

Coeficientul de repartizare al diferenţelor de preţ poate fi calculat la nivelul conturilor sintetice de gradul I şi II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie,respectiv de producţie, după caz.

Diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia bunurilor respective se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor.

18

Metoda preţului cu amănuntul este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor la articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă.

Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a preţului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Reducerile de preţ în cazul stocurilor pot avea caracter comercial sau financiar.Reducerile comerciale îmbracă forma :rabaturilor, risturnilor şi remiselor.Rabaturile sunt reduceri de preţ ce se primesc pentru defecte de calitate ale stocurilor.Risturnurile sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului de operaţii cu acelaşi

terţ în cadrul unei perioade determinate.Remisele sunt reduceri acordate pentru vânzări superioare volumului convenit sau

poziţia de transport preferenţială a cumpărătorului.Reducerile financiare îmbracă forma sconturilor de decontare şi se acordă pentru

achitarea datoriilor înaintea termenului normal de exigibilitate.Reducerile asupra preţului de vânzare se calculează în cascadă, adică procentul de

reducere se aplică de fiecare dată asupra netului anterior iar TVA asupra ultimului net.

1.3.3 EVALUAREA STOCURILOR

Cu ocazia evaluării stocurilor trebuie luat în considerare momentul în care intră sau ies din unitate, respectiv se află la inchiderea exerciţiului sau la inventariere.

a) Evaluarea la intrarea în unitate se face la valoarea de intrare sau costul istoric, care se stabileşte astfel :

- stocurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită prin evaluare, în funcţie de preţul pieţei, utilitatea şi starea stocurilor ;

- stocurile intrate prin subvenţie sau cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilită în funcţie de preţul pieţei şi starea bunurilor respective ;

- stocurile intrate prin cumpărare (obţinute cu titlu oneros), la costul de achiziţie reprezentat de preţul de cumpărare fără TVA;

- stocurile intrate din producţie proprie se evaluează la costul de producţie ;- stocurile dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a

activelor primite în schimb.Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie

de bună voie între parţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

b) La inventariere, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală, denumită şi valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitate, starea bunului şi preţul pieţei. În cazul creanţelor şi datoriilor valoarea de inventar se stabileşte în funcţie de valoarea probabilă de încasat respectiv, de plată.

c) La închiderea exerciţiului, evaluarea (care în acest caz se numeşte evaluare bilanţieră) se face la valoarea de intrare a stocurilor pusă de acord cu rezultatul inventarierii.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop valoarea

19

stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă prin evidenţierea unei ajustări pentru depreciere.

Pentru a fi înscrise în situaţiile financiare stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

d) La ieşirea din gestiune, stocurile se evaluează, înregistrează în contabilitate şi scad din gestiune la valoarea de intrare.

Determinarea valorii de intrare în cazul ieşirilor este o problemă mai complexă, motiv pentru reglementările din domeniul financiar-contabil prevăd următoarele metode :

- metoda costului mediu ponderat ;- metoda FIFO (primul intrat-primul ieşit)- metoda LIFO (ultimul intrat-primul ieşit)Metoda costului mediu ponderat presupune calcularea costului fiecărui element pe

baza mediei ponderate a costurilor, elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare cumpărate sau produse (intrate) în cursul perioadei. Costul mediu ponderat (Cmp) se determină conform relaţiei:

Stoc iniţial valoric(Siv) + Intrări valorice(Iv)Cmp = —————————————————————

Stoc iniţial cantitativ(Sic) + Intrări cantitative(Ic)

Se calculează pe baza acestuia valoarea ieşirilor (Ve): Ve = CmpXCe ; Ce = cantitatea ieşită .

Metoda poate fi aplicată periodic sau după fiecare recepţie.Metoda FIFO presupune evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune la preţul de

achiziţie sau de producţie a primului lot intrat. După determinarea acestuia se va lua în considerare preţul următorului lot intrat în ordine cronologică.

Metoda LIFO presupune evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în funcţie de costul de achiziţie sau preţul de producţie al următorului lot intrat. După epuizarea acestuia se va lua în considerare preţul următorului lot în ordinea inversă cronologică.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu la altul. Dacă în situaţii excepţionale administratorii decid schimbarea metodei pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile în notele explicative trebuie să se prezinte informaţii cu privire la motivul schimbării metodei şi efectele sale asupra rezultatului. Întreprinderea trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizări similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificată. Evaluarea producţiei în curs de execuţie se face la sfârşitul perioadei prin metode tehnice de constatare a gradului de finisare sau a studiului de efectuare a operaţiilor tehnologice, la costul de producţie.

Întreprinderile din ţara noastră au posibilitatea de a evalua şi de a înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor şi la alte preţuri cu condiţia ca în raportările periodice ele să fie prezentate la costuri efective. Astfel de preţuri de înregistrare pot fi: preţuri prestabilite şi preţuri de facturare.

20

În cazul în care se utilizează preţurile prestabilite, aceste preţuri se vor stabili pe baza preţurilor medii ale bunurilor respective.

În acest caz, diferenţele de preţ fată de costul de achiziţie sau costul de producţie se vor reflecta distinct în conturile de diferenţe de preţ.

Diferenţele de preţ stabilite la intrarea bunurilor în întreprindere se repartizează şi se înregistrează proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor.

21

Cap 2. ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII STOCURILOR

2.1 METODE DE EVIDENŢĂ SINTETICĂ ŞI ANALITICĂ A STOCURILOR

2.1.1 METODE DE EVIDENTĂ SINTETICĂ ŞI CONTABILIZARE A STOCURILOR

Întreprinderile din România pot sa-şi organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

a) Metoda inventarului permanent. Presupune înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor operaţiilor de intrare şi de ieşire a stocurilor, evaluate la valoarea de intrare, preţul standard sau preţul de facturare, după caz.

Astfel, la intrare vom avea înregistrări contabile de forma : Conturi de stocuri = Conturi de furnizori

La ieşire, prin dare în consum sau cesiune cu ocazia descărcării gestiunii, se vor debita conturile de cheltuieli şi se vor credita conturile de stocuri astfel :

Conturi de cheltuieli = Conturi de stocuriAceastă metodă permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor atât

cantitativ cât şi valoric.b) Metoda inventarului intermitent, este utilizat, conform reglementărilor în vigoare

doar în întreprinderi din categoria celor mici şi mijlocii. Stabilirea ieşirilor de stocuri şi înregistrarea lor în contabilitate se face la sfârşitul fiecărei perioade, pe baza inventarierii. Formula de calcul a ieşirilor este : E = Si + I - Sf.

Unde :E - valoarea ieşirilor;Si - valoarea stocurilor iniţiale;I – valoarea intrărilor în cursul perioadei;

Sf – valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere. În cadrul acestei metode, se renunţă la utilizarea pe parcursul lunii a conturilor de

stocuri, iar intrările de stocuri se înregistrează după formule contabile de forma: Conturi de cheltuieli = Conturi de furnizori.

Cu ocazia inventarierii, când se determină existenţa faptică a stocurilor, acestea se vor înregistra în contabilitate prin formule contabile de forma :

Conturi de stocuri = Conturi de cheltuieli.Dintre cele două metode de contabilizare a stocurilor, agenţii economici preferă

metoda inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a nivelului stocurilor doar în urma inventarierii.

22

2.1.2 METODE DE EVIDENŢĂ ANALITICĂ A STOCURILOR

În situaţia contabilizării stocurilor după metoda inventarului permanent, Legea contabilităţii prevede în scopul cunoaşterii corecte din punct de vedere cantitativ şi valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte şi pe fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilităţii analitice a stocurilor după următoarele metode:

- metoda cantitativ-valorică;- metoda operativ-contabilă;- metoda global-valorică;a) Metoda cantitativ-valorică. Presupune ţinerea unei evidenţe cantitative la locul de

depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri, folosind fişele de magazie, iar în contabilitate a evidenţei cantitativ-valorice folosind fişele de cont analitice. Fisele de magazie, împreuna cu actele justificative (recepţii,facturi), împărţite în funcţie de sensul mişcării bunurilor (intrări şi ieşiri), se predau compartimentului financiar-contabil, care prelucrează datele şi înregistrează stocurile atât cantitativ cât şi valoric, în fişele de cont analitice, deschise pe feluri de bunuri şi locuri de depozitare. Concordanţa valorică dintre datele înregistrate în conturile sintetice şi cele analitice, se verifică prin întocmirea la sfârşitul lunii a balanţei de verificare a conturilor analitice. Concordanţa cantităţilor se asigură prin confruntarea datelor dintre fişele de magazie şi fişele analitice pentru valori materiale.

b) Metoda operativ-contabilă (pe solduri).Presupune înregistrarea stocurilor la locul de depozitare cantitativ, pe categorii de bunuri, iar în contabilitate valoric, pe gestiuni, iar în cadrul acestora pe grupe şi subgrupe de bunuri, întocmindu-se documentul numit „Registrul stocurilor”.Concordanţa dintre datele înregistrate în evidenţa depozitelor şi cele din contabilitate se asigură prin evaluarea lunară a stocurilor cantitative înscrise în fişele de magazie cantitativ şi în „Registrul stocurilor” cantitativ şi valoric.

c) Metoda global-valorică. Are în vedere conducerea evidenţei stocurilor numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât şi a compartimentului de contabilitate. La nivelul gestiunii, fişele de magazie sunt întocmite cu „Raportul de gestiune”, în care se înregistrează zilnic intrările şi ieşirile, pe bază de documente justificative. Acestea, împreună cu documentele justificative se predau la compartimentul contabil, care verifică realitatea documentelor şi a valorilor consemnate. Controlul concordanţei dintre înregistrările din Raportul de gestiune (la locul de depozitare) şi cele din fişele de cont pentru operaţii diverse (la nivelul compartimentului de contabilitate), se face periodic, de regulă lunar, prin confruntarea soldurilor.

Esenţa metodei constă în ţinerea evidenţei numai valoric la nivelul gestiunilor cu ajutorul ”Raportului de gestiune” completat de responsabilul gestiunii iar la nivelul compartimentului financiar, contabil global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul formularului „Fişa de cont pentru operaţii diverse” completat de contabilul gestiunii.

23

2.2 OBIECTIVE ŞI FACTORI PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

La organizarea contabilităţii stocurilor şi producţiei în curs de execuţie trebuie avute în vedere următoarele elemente :

- obiectivele urmărite ;- factorii specifici de influenţă a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ;- documentele justificative si de evidenta operativa ;- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor şi a producţiei în curs de

execuţie.a) Obiectivele urmăriteOrganizarea contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie, impune luarea

în considerare a următoarelor obiective :- urmărirea şi controlul permanent al programului de aprovizionare pe feluri şi grupe

de stocuri ;- asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare, evidenţierea

stocurilor fără mişcare ;- urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate astfel încât să fie

posibilă respectarea normelor de consum specifice la eliberarea lor din depozit ;- delimitarea cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea stocurilor

aprovizionate ;- înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de

stocuri destinate spre a fi livrate terţilor;- evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse, în procesul obţinerii şi livrării la preţuri

competitive ;- evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra gestiunii şi a

rezultatelor prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare;- promovarea principiului prudenţei şi a principiului continuităţii activităţii la

evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a stocurilor.b) Factori specifici de influentă :Pentru atingerea obiectivelor trebuie avuţi în vedere următorii factori :- mărimea unităţii patrimoniale şi structura tehnico-funcţională a acesteia;- amplasarea depozitelor cu stocuri aprovizionate şi cele cu stocurile destinate

vânzării ;- organizarea gestiunii analitice a stocurilor ;- ritmicitatea aprovizionărilor, respectiv livrărilor;- calitatea furnizorilor şi a clienţilor.

24

2.3 SISTEMUL DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE ŞI DE EVIDENŢĂ OPERATIVĂ

Operaţiunile privind existenţa, intrarea, ieşirea şi deprecierea stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care pot fi grupate după următoarele criterii:

Documente privind existenţa stocurilor:- liste de inventariere;- registru de inventar;- proces verbal de inventariere ;Documente privind intrarea stocurilor :- comenzi ;- facturi;- avize de însoţire;- borderou de achiziţie;- note de recepţie şi constatare de diferenţe;- bon de predare-transfer-restituire;- rapoarte de producţie ;- bon de primire ;- liste de inventariere ;- declaraţii vamale de import ;- ordine de plată-extrase de cont ;- chitanţe şi registru de casă ;- borderou de primire a bunurilor în consignaţie ;- procese verbale de predare-primire ;- procese verbale de inventariere ;- procese verbale de donaţie ;Documente privind ieşirea stocurilor :- facturi ;- avize de însoţire ;- bonuri de predare-transfer-restituire ;- borderou de vânzare ;- fise limită de consum ;- bonuri de consum ;- foi de parcurs ;- procese verbale de predare-primire ;- bon de predare ;- declaraţii vamale de export ;- declaraţii de încasare valutară ;- decizii de impunere ;- procese verbale de donaţii ;- procese verbale de inventariere ;- buletin de analiză ;- extrase de cont bancar ;- chitanţe şi registru de casă ;- rapoarte zilnice de producţie ;Documente privind deprecierea stocurilor :- listele de inventariere ;

25

- procese verbale de inventariere ;- situaţii de calcul a perisabilităţilor ;- procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate ;- note de constatare ;Evidenţa operativă a stocurilor se ţine cu ajutorul următoarelor documente :- fişa de magazie ;- registrul stocurilor ;- raportul de gestiune ;Prezentăm, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de evidenţă a

stocurilor :Factura – se întocmeşte în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă funcţia

de intrare-ieşire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontarea (încasare-plată) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Avizul de însoţire – serveşte ca document pentru eliberarea-primirea în gestiune şi ca act de însoţire a stocurilor pe timpul transportului.

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe – evidenţiază bunurile intrate în gestiune. Este întocmit în baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare-transfer-restituire – folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obţinute din producţie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiaşi unităţi. Nu serveşte ca document pe timpul transportului.

Declaraţia vamală – utilizată pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în Tariful Vamal, cu ocazia efectuării unor operaţiuni de import sau export şi care dovedeşte efectuarea propriuzisă a operaţiunii de import sau export, după caz, în condiţiile legale.

2.4 SISTEMUL CONTURILOR UTILIZATE.UTILIZARI ŞI EXEMPLE

Contabilitatea sintetică a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a III-a din Planul de Conturi General, „Conturi de stocuri şi produse în curs de execuţie”.Aceasta clasă cuprinde următoarele grupe :

grupa 30 Stocuri de materii prime şi materialegrupa 33 Producţia în curs de execuţiegrupa 34 Produsegrupa 35 Stocuri aflate la terţigrupa 36 Animalegrupa 37 Mărfurigrupa 38 Ambalajegrupa 39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ŞI A MATERIALELORMateriile prime sunt reprezentate prin bunuri, care participă direct la fabricarea

produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial în starea iniţială sau transformată.

Materialele cuprind două structuri:

26

- materiale consumabile (furniturile) –participă sau ajută indirect procesul de exploatare fără a se regăsi de regulă în produsul rezultat sub formă de materiale auxiliare, combustibil, piese de schimb, seminţe, furaje,etc.

- materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri de mică valoare sau de scurtă durată destinate utilizării repetate în mai multe cicluri de fabricaţie.

Contabilitatea materiilor prime, materialelor şi a diferenţelor de preţ aferente acestora se organizează cu ajutorul următoarelor conturi :

301 „Materii prime”302 „Materiale consumabile”303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”Conturile 301 „Materii prime” ;302 „Materiale consumabile” ;303 „Materiale de

natura obiectelor de inventar” sunt după conţinutul economic conturi de stocuri de materiale. După funcţia contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor intrate în întreprindere astfel :

- achiziţionate de la furnizori : % = 401 „Furnizori” 301 „Materii prime” 408 „Furnizori-facturi nesosite” 302 „Materiale consumabile” 542 „Avansuri de trezorerie” 303 „Materiale de naturaobiectelor de inventar” 4426 „TVA deductibilă”

- valoarea taxelor vamale aferente achiziţiilor din import : % = 446 „Alte impozite, taxe

301 „Materii prime” şi vărsăminte similate” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de naturaobiectelor de inventar”

- aduse ca aport la capital : % = 456 „Decontări cu asociaţii 301 „Materii prime” privind capitalul” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

- rezultate din donaţii sau plus de inventar : % = 7582 „Venituri din donaţii şi

301 „Materii prime” subvenţii primite” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de naturaobiectelor de inventar”

sau

27

301 „Materii prime” = 601 „Cheltuieli cu materii prime”sau

302 „Materiale = 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” consumabile”

303 „Materiale de natura = 603 „Cheltuieli privind materialeleobiectelor de inventar” de natura obiectelor de inventar”

- revenite la terţi :% = 351 „Materii prime şi

301 „Materii prime” materiale aflate la terţi” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de naturaobiectelor de inventar”

- primite de la societăţi din cadrul grupului, alte societăţi legate prin participaţii, unitate sau subunităţi :

% = 451 „Decontări între entităţi afiliate” 301 „Materii prime” sau 302 „Materiale consumabile” 453 „Decontări privind 303 „Materiale de natura interesele de participaţie”obiectelor de inventar” 481 „Decontări între unitate sau subunităţi” 482 „Decontări între subunităţi”

- valoarea laţ de înregistrare a produselor reţinute şi consumate în aceeaşi unitate :

% = 34x „Produse” 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de naturaobiectelor de inventar”

Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune :

- date în consum : 601 „Cheltuieli cu = 301 „Materii prime” materiile prime” 602 „Cheltuieli cu = 302 „Materiale consumabile” materiale consumabile”

- materiale de natura obiectelor de inventar date în folosinţă :% = 303 „Materiale de natura

603 „Cheltuieli privind obiectelor de inventar”materialele de natura obiectelor

de inventar”

28

471 „Cheltuieli înregistrate în avans” şi D.D.8035 „Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă”

- lipsurile la inventar în cadrul normelor legale de perisabilitate : 601 „Cheltuieli cu = 301 „Materii prime”materiile prime” 602 „Cheltuieli cu = 302 „Materiale consumabile”materialele consumabile” 603 „Cheltuieli privind = 303 „Materiale de naturamaterialele de natura obiectelor de inventar”obiectelor de inventar”

- lipsurile peste normele legale de perisabilitate : 6588 „Alte cheltuieli de = % exploatare „ 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile”

- lipsuri datorate unor cauze extraordinare (pierderi din calamităţi) :

671 „Cheltuieli privind = %calamităţile şi alte 301 „Materii prime”evenimente extraordinare” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

- vândute în starea în care au fost procurate (se trec la mărfuri) : 371 „Mărfuri” = % 301 „Materii prime”

302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

- trimise pentru prelucrare sau aflate în custodie la terţi : 351 „Materii şi = %materiale aflate la terţi” 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

- retrase din aportul la capitalul social : 456 „Decontări cu = %asociaţii privind capitalul” 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

29

Soldurile conturilor sunt debitoare şi exprimă valoarea materiilor prime, respectiv a materialelor existente în gestiune la preţ de înregistrare.

Contul 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”, după conţinutul economic este un cont rectificativ al preţului de înregistrare al materiilor prime şi materialelor. Se utilizează atunci când evidenţa materiilor prime şi materialelor se conduce la preţuri standard, evidenţiindu-se în cadrul contului diferenţa dintre preţul standard şi costul de achiziţie (în plus sau în minus).După funcţia contabilă este un cont bifuncţional.

Se debitează cu :- diferenţele de preţ în plus (cost de achiziţie mai mare decât preţul standard) aferent

materiilor prime şi materialelor intrate în gestiune :

% = 401 „Furnizori” 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” 4426 „TVA deductibilă”

- diferenţele de preţ în minus (cost achiziţie < cost prestabilit) aferent materiilor prime şi materialelor ieşite din gestiune :

308 „Diferenţe de preţ la = % materii prime şi materiale” 601 „Cheltuieli cu materiile prime” 602 „Cheltuieli cu materialele consumabile” 603 „Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”

Se creditează cu: - diferenţele de preţ în plus aferente materiilor prime şi materialelor ieşite din

gestiune :

% = 308 „Diferenţe de preţ la 601 „Cheltuieli cu materii prime si materiale”materiile prime” 602 „Cheltuieli cumaterialele consumabile” 603 „Cheltuieli privind materialelede natura obiectelor de inventar”

- diferenţele de preţ în minus aferente materiilor prime şi materialelor achiziţionate :

% = 308 „Diferenţe de preţ la 301 „Materii prime” materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de naturaobiectelor de inventar”

30

Soldul contului poate fi :- debitor şi exprimă diferenţele de preţ în plus aferente intrărilor respectiv diferenţele

în minus aferente ieşirilor de materii prime, materiale consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar ;

- creditor şi exprimă diferenţele de preţ în plus aferente ieşirilor respectiv diferenţele de preţ în minus aferente intrărilor de materii prime, materiale consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar.

EXEMPLE :1) Se achiziţionează în cursul perioadei de gestiune, materii prime în valoare de 1000

lei (cost efectiv), TVA 19 %. Costul standard al materiilor prime fiind de 900 lei. La sfârşitul lunii se regularizează diferenţele dintre costul standard şi cel efectiv. Se dau în consum

- achiziţia de materii prime :% = 401 1190

301 900 308 100 4426 190

- darea în consum a materiei prime :601 = % 1000

301 900 308 100

2) Cu ocazia inventarului de control gestionar se constată un plus de materii prime în valoare de 200 lei, şi un minus de materiale consumabile de 100 lei.

- înregistrarea plusului de materii prime :301 = 601 200

sau301 = 7588 200

- înregistrarea minusului de materiale consumabile :602 = 302 100

3) Se vând din stoc materiale consumabile pe baza de factură în valoare de 1500 lei. Se acceptă ca echivalent un efect comercial (cambie) care se depune la bancă spre încasare. Se încasează imediat.

- trecerea materialelor consumabile în gestiunea de mărfuri :371 = 302 1500

- vânzarea mărfurilor:4111 = % 1785

707 1500 4427 285

31

- descărcarea gestiunii:607 = 371 1500

- acceptarea efectului comercial:413 = 4111 1785

- depunerea efectului comercial la banca:5113 = 413 1785

- încasarea efectului comercial :5121 = 5113 1785l

CONTABILITATEA PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIEProducţia în curs de execuţie este acea structură a stocurilor (produse, lucrări,

servicii) ce se regăsesc în faze intermediare de prelucrare pe diverse maşini nefiind nici productie finita, nici semifabricat. Aceasta nu a trecut prin toate fazele de prelucrare nefiind supusă probelor tehnologice şi recepţiei finale. Se determină prin inventariere la finele fiecărei perioade de gestiune, iar evaluarea se face la costuri de producţie conform documentelor justificative .

Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331 „Produse în curs de execuţie” si 332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie”. După conţinutul economic sunt conturi de stocuri care nu au parcurs toate stadiile de prelucrare fiind neterminate la finele perioadei. După funcţia contabilă sunt conturi de activ.

Se debitează cu costul de producţie al stocului de produse, lucrări şi servicii în curs de execuţie existent la sfârşitul perioadei determinat prin inventariere :

% = 711 „Variaţia stocurilor” 331 „Producţia în curs de execuţie” 332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie”

Se creditează la începutul perioadei următoare, odată cu scăderea din gestiune a valorii produselor, lucrărilor şi serviciilor care reintră în procesul de fabricaţie (destocare) : 711 „Variaţia stocurilor” = % 331 „Produse în curs de execuţie” 332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie”

Soldurile conturilor sunt debitoare şi reprezintă valoarea la cost de producţie a produselor sau lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie la sfârşitul perioadei contabile.

EXEMPLE :Cu ocazia inventarului de sfârşit de an se constată producţia neterminată (în curs)

evaluată la 2000 lei. În anul următor se continua procesul de fabricaţie (producţie), rezultând produse finite în sumă de 3500 lei.

- înregistrarea produselor neterminate la sfârşitul anului:

32

Anul (N): 331 = 711 2000Anul (N+1):- destocarea: 711 = 331 2000 - înregistrarea produselor finite: 345 = 711 3500

CONTABILITATEA PRODUSELORActivitatea desfăşurată de agenţii economici din sfera producţiei materiale se

concretizează în obţinerea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, etc. Acestea sunt stocuri care au parcurs integral fazele procesului tehnologic putând fi depozitate sau livrate.

Contabilitatea produselor este organizată cu ajutorul grupei 34 „Produse” care cuprinde conturile:

341 „Semifabricate”345 „Produse finite”346 „Produse reziduale”348 „Diferenţe de preţ la produse”Contul 345 „Produse finite” , după conţinutul economic este cont de stocuri materiale

iar după funcţia contabilă este un cont de activ.Se debitează cu:- valoarea la preţ de înregistrare sau cost de producţie a produselor finite rezultate din

procesul tehnologic inclusiv plusurile de inventar:

345 „Produse finite” = 711 „Variaţia stocurilor”

- valoarea produselor finite revenite de la terţi: 345 „Produse finite” = % 354 „Produse aflate la terţi” 401 „Furnizori”

Se creditează cu:valoarea la preţ de înregistrare sau cost de producţie a produselor finite ieşite din unitate astfel:

- vânzarea produselor finite:

411 „Clienţi” = % 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” 4427 „TVA colectată”

- scăderea din gestiune: 711 „Variaţia stocurilor” = 345 „Produse finite”

- constatate lipsă la inventar: 711 „Variaţia stocurilor” = 345 „Produse finite”

33

- distruse de calamităţi naturale: 671 „Cheltuieli privind = 345 „Produse finite”calamităţile şi alte evenimente extraordinare”

- transferate în magazinele de vânzare proprii: 371 „Mărfuri” = 345 „Produse finite”

- acordate salariaţilor ca plată în natură conform legii: 421 „Personal-salarii = 345 „Produse finite” datorate”

- cuvenite acţionarilor sau unităţilor prestatoare ca plată în natură potrivit clauzelor contractuale:

% = 345 „Produse finite” 462 „Creditori diverşi” 401 „Furnizori”

- reţinute şi consumate în aceeaşi unitate:

% = 345 „Produse finite” 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

- acordate ca donaţii: 6582 „Donaţii şi = 345 „Produse finite”subvenţii acordate”

- trimise pentru prelucrare la terţi: 3545 „Produse finite = 345 „Produse finite”aflate la terţi”

Soldul contului este debitor şi exprimă valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite existente în stoc la finele perioadei .

În cazul în care pentru evidenţierea produselor se utilizează preţuri prestabilite (standard) iar costurile de producţie calculate la sfârşitul perioadei sunt diferite, diferenţele rezultate se vor evidenţia cu ajutorul contului 348 „Diferenţe de preţ la produse” .

După conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor iar după funcţia contabilă este un cont bifuncţional .

Se debitează cu:- diferenţele de preţ în plus (costul de producţie efectiv mai mare decât preţul

standard) aferent produselor obţinute (intrate) din producţie proprie: 348 „Diferenţe de preţ = 711 „Variaţia stocurilor” la produse”

34

- diferenţe de preţ în minus (costul de producţie mai mic decât preţul standard) repartizate asupra produselor ieşite din gestiune prin vânzare: 348 „Diferenţe de preţ = 711 „Variaţia stocurilor” la produse”

Se creditează cu:- diferenţele de preţ în minus (costul de producţie mai mic decât preţul

standard)aferente produselor intrate în gestiune din producţie proprie: 711 „Variaţia stocurilor” = 348 „Diferenţe de preţ la produse”

- diferenţe de preţ în plus (costul de producţie mai mare decât preţul standard) repartizate asupra produselor ieşite din gestiune prin vânzare : 711 „Variaţia stocurilor” = 348 „Diferenţe de preţ la produse”

Soldul contului poate fi:- debitor şi exprimă diferenţele de preţ în plus (costul de producţie mai mare decât

preţul standard) aferent produselor intrate respectiv diferenţele de preţ în minus (costul de producţie mai mic decât preţul standard)repartizate asupra produselor ieşite din gestiune;

- creditor şi exprimă diferenţele de preţ în minus aferente produselor intrate respectiv diferenţele de preţ în plus repartizate asupra produselor ieşite .Funcţionarea conturilor 341 „Semifabricate” si 346 „Produse reziduale” este identică cu cea a contului 345 „Produse finite”.

EXEMPLE:1) În cursul lunii ianuarie se obţin din procesul de producţie produse finite evaluate la

preţul standard de 10000 lei. La sfârşitul lunii se determină costul de producţie al produselor finite de 9000 lei. Se vând la preţul de 10500 lei + TVA 19%. Încasarea se face prin contul din bancă. Se descarcă din gestiune.

- obţinerea produselor finite: 345 = 711 10000

- evidenţierea diferenţelor de preţ: 711 = 348 1000

- vânzarea: 4111 = % 12810

701 10500 4427 2310

- descărcarea gestiunii: 711 = 345 10000 348 = 711 1000

- încasarea: 5121 = 4111 12810

35

2) Se dau în consum materii prime în valoare de 8000 lei, materiale consumabile în valoare de 1000 lei. Din procesul de producţie, se obţin produse finite evaluate la costul standard de 12000 lei. La sfârşitul perioadei de gestiune se stabileşte costul efectiv de producţie al produselor finite ca fiind 11500 lei. Acestea se acordă ca salarii în natură personalului.

- darea în consum: 601 = 301 8000 602 = 302 1000

- înregistrarea produselor finite:345 = 711 12000

- înregistrarea diferenţei de preţ: 711 = 348 500

- înregistrarea salariilor: 641 = 421 9315 421 = 701 9315

- înregistrarea TVA: 635 = 4427 2185

- descărcarea gestiunii: 711 = 345 12000

348 = 711 500

CONTABILITATEA STOCURILOR AFLATE LA TERŢIAnumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a întreprinderii, pot să se găsească

temporar la alte unităţi din diverse motive: pentru prelucrare, lăsate în custodie, în curs de aprovizionare, etc.

Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35 „Stocuri aflate la terţi”, ce cuprinde următoarele conturi:

351 „Materii şi materiale aflate la terţi”354 „Produse aflate la terţi”356 „Animale aflate la terţi”357 „Mărfuri aflate la terţi”358 „Ambalaje aflate la terţi”După conţinutul economic aceste conturi sunt conturi de stocuri aflate temporar la

terţi iar după funcţia contabilă sunt conturi de activ.Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a stocurilor aflate temporar la terţi:

35x „Stocuri aflate = % la terţi” 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” 341 „Semifabricate”

36

345 „Produse finite” 346 „Produse reziduale”361 „Animale si păsări”371 „Mărfuri”381 „Ambalaje”401 „Furnizori”

Se creditează cu:- valoarea stocurilor revenite de la terţi:

% = 35x „Stocuri aflate la terţi” 301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile” 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” 341 „Semifabricate” 345 „Produse finite” 346 „Produse reziduale” 361 „Animale si păsări” 371 „Mărfuri” 381 „Ambalaje”

- scăderea din gestiune a stocurilor aflate la terţi constatate lipsă la inventar sau distruse de calamităţi:

% = 35x „Stocuri aflate la terţi” 601 „Cheltuieli cu materiile prime” 602 „Cheltuieli cu materiile consumabile” 603 „Cheltuieli privind materialele de de natura obiectelor de inventar” 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 608 „Cheltuieli privind ambalajele” 671 „Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare”

Soldul contului este debitor şi exprimă bunurile de natura stocurilor aflate temporar la terţi.

EXEPLU:

În vederea prelucrării se trimit la terţi materii prime în valoare de 700 lei. Costul prelucrării fiind de 100 lei. După prelucrarea materiilor prime revin în gestiunea proprietarului. Se achită din casierie prestatorul.

- trimiterea materiilor prime la prelucrare la terţi: 351 = 301 700

- evidenţierea costului prelucrării: % = 401 119

351 100 4426 19

37

- revenirea materiilor prime de la terţi:

301 = 351 800

- achitarea prestatorului: 401 = 5311 119

CONTABILITATEA ANIMALELORÎn conformitate cu reglementările actuale sunt încadrate în categoria stocurilor:- animalele şi pasările tinere de orice fel (viţei, mânji, miei, purcei) în vederea

creşterii pentru producţie sau ce urmează a fi trecute ulterior la imobilizări (folosirii lor pentru munca şi reproducţie);

- animalele şi păsările la îngrăşat;- destinate valorificării;- coloniile de albine;- animalele pentru producţie (lână, lapte, blană, ouă).Intrarea animalelor se face în principal prin achiziţii sau din producţie proprie iar

ieşirea prin vânzare, sacrificare, etc.Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul conturilor 361 „Animale si păsări” şi

368 „Diferenţe de preţ la animale şi păsări”Contul 361 „Animale şi păsări”,după conţinutul economic este un cont de stocuri iar

după funcţia contabilă, cont de activ.Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a animalelor şi păsărilor intrate în

unitate astfel:- achiziţionate de la furnizori:

% = 401 „Furnizori” 361 „Animale si păsări” sau4426 „TVA deductibilă” 408 „Furnizori-facturi nesosite”

542 „Avansuri de trezorerie”

- aduse ca aport la capital: 361 „Animale si pasări” = 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”

- intrate cu titlu gratuit: 361 „Animale şi pasări” = 7582 „Venituri din donaţii şi subvenţii primite”

- diferenţe constatate în plus la inventar: 361 „Animale şi păsări” = 711 „Variaţia stocurilor”

- sporul în greutate: 361 „Animale şi păsări” = 711 „Variaţia stocurilor”

- rezultate din producţie proprie: 361 „Animale şi păsări” = 711 „Variaţia stocurilor”

- aduse de la terţi:

38

361 „Animale şi păsări” = % 356 „Animale aflate la terţi”

401 „Furnizori”

- primite de la unitate sau subunităţi:

361 „Animale şi păsări” = % 481 „Decontări între unitate şi subunitate”

482 „Decontări între subunităţi”

Se creditează cu preţul de înregistrare al animalelor şi pasărilor ieşite din gestiune astfel:

- prin vânzare: - provenite din producţie proprie: 711 „Variaţia stocurilor” = 361 „Animale şi păsări” - provenite din cumpărări (la cost de achiziţie): 606 „Cheltuieli privind = 361 „Animale şi păsări”animalele şi păsările”-

- constatate minus la inventar: 606 „Cheltuieli privind = 361 „Animale şi păsări”animalele şi păsările”

- retrase de asociaţi: 456 „Decontări cu = 361 „Animale şi păsări” asociaţii privind capitalul”

- retrase în urma unor calamităţi naturale: 671 „Cheltuieli privind = 361 „Animale şi păsări” calamităţile şi alte evenimente extraordinare”

Soldul contului este debitor şi exprimă valoarea la preţ de înregistrare a animalelor şi păsărilor existente în stoc la sfârşitul perioadei.

Dacă evaluarea şi înregistrarea animalelor se face la preţuri prestabilite (standard), diferenţele de preţ (în plus sau minus) dintre acestea şi costurile de achiziţie sau de producţie se evidenţiază cu ajutorul contului 368 „Diferenţe de preţ la animale şi păsări”. Cont bifuncţional.

Se debitează cu: - diferenţele de preţ în plus (cost de achiziţie mai mare decât preţul prestabilit)

aferent animalelor şi păsărilor achiziţionate: 368 „Diferenţe de preţ = %la animale şi păsări” 401 „Furnizori” 542 „Avansuri de trezorerie”

- diferenţele de preţ în plus aferente animalelor obţinute (intrate) din producţie proprie:

39

368 „Diferenţe de preţ = 711 „Variaţia stocurilor”la animale şi păsări”

- diferenţele de preţ în minus aferente animalelor şi păsărilor intrate incluse pe cheltuieli: 368 „Diferenţe de preţ = 606 „Cheltuieli privind la animale şi păsări” animalele şi păsările”

- diferenţele de preţ în minus repartizate asupra animalelor şi păsărilor ieşite din gestiune: 368 „Diferenţe de preţ = 711 „Variaţia stocurilor”la animale şi păsări”

Se creditează cu:- diferenţele de preţ în minus aferente animalelor şi păsărilor achiziţionate:

% 361 „Animale şi păsări” = 368 „Diferenţe de preţ 542 „Avansuri de trezorerie” la animale şi păsări”

- diferenţele de preţ în plus aferente animalelor incluse pe cheltuielile exercitiului: 606 „Cheltuieli privind = 368 „Diferenţe de preţ laanimalele şi păsările” animale şi păsări”

- diferenţele de preţ în minus aferente animalelor şi păsărilor intrate din producţie proprie: 711 „Variaţia stocurilor” = 368 „Diferenţe de preţ la animale şi păsări”

- diferenţele de preţ în plus repartizate asupra valorii animalelor din producţie proprie ieşite din gestiune: 711 „Variaţia stocurilor” = 368 „Diferenţe de preţ la animale şi păsări”

Soldul contului reprezintă diferenţele de preţ aferente animalelor şi păsărilor existente în stoc.

EXEMPLU:

Societatea Comerciala „ALFA” achiziţionează 5 capete de tineret bovin la preţul de 500 lei, TVA 19%. După o perioadă de timp se nasc 5 viţei evaluaţi la preţul de 50 lei/buc. La inventarul de control de gestiune se constată lipsă un viţel evaluat la 100 lei. Se impută îngrijitorului la preţul de 120 lei, TVA 19%.Acesta depune contravaloarea imputaţiei în caseria unităţii.

- achiziţia animalelor:% = 401 2975

361 2500 4426 475

40

- plata furnizorului: 401 = 5121 2975

- obţinerea viţeilor:361 = 711 250- evidenţierea lipsei în gestiune:711 = 361 100- imputarea:

4282 = % 146,40 7588 120,00 4427 26,40

- încasarea imputaţiei:5311 = 4482 146,40

CONTABILITATEA MĂRFURILOR ŞI A DIFERENŢELOR DE PREŢ LA MĂRFURI

Mărfurile sunt acele bunuri materiale achiziţionate în scopul revânzării în aceeaşi stare sau după prelucrare sau produse de întreprindere şi destinate vânzării prin magazine proprii.

Reflectarea în contabilitate a mărfurilor se realizează cu ajutorul conturilor 371 „Mărfuri” şi 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.

Contul 371 „Mărfuri”- evidenţiază existenţa şi mişcarea mărfurilor la cost de achiziţie sau preţ de vânzare după caz .

După conţinutul economic este un cont de stocuri destinate vânzării, iar după funcţia contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiune astfel:- prin achiziţii:

% = 401 „Furnizori” 371 „Mărfuri” sau

4426 „TVA deductibilă 408 „Furnizori-facturi nesosite” 542 „Avansuri de trezorerie”

- valoarea taxelor vamale aferente achiziţiilor de mărfuri din import: 371 „Mărfuri” = 446„Alte impozite,taxe şi vărsăminte asimilate”

- aduse ca aport la capital: 371 „Mărfuri” = 456„Decontări cu asociaţii privind capitalul”

- revenite de la terţi: 371 „Mărfuri” = %

357 „Mărfuri aflate la terţi” 401 „Furnizori”

- primite cu titlu gratuit: 371 „Mărfuri” = 7582 „Venituri din donaţii şi subvenţii primite”

41

- valoarea de înregistrare a celorlalte categorii de stocuri vândute ca atare (transferate la mărfuri: 371 „Mărfuri” = %

301 „Materii prime” 302 „Materiale consumabile”

303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” 361 „Animale şi păsări”

- produsele finite transferate magazinelor proprii de desfacere: 371 „Mărfuri” = 345 „Produse finite”

- constatate plus la inventar: 371 „Mărfuri” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

- primite, de la entităţi afiliate, legate prin participaţii, unitate sau subunitate: 371 „Mărfuri” = % 451 „Decontări între entităţi afiliate”

453 „Decontări privind interesele de participare” 481 „Decontări între unitate şi subunităţi” 482 „Decontări între subunităţi”

- valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în unităţile comerciale (când evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul): 371 „Mărfuri” = 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”

- taxa pe valoarea adăugată neexigibilă cuprinsă în preţul cu amănuntul al mărfurilor: 371 „Mărfuri” = 4428 „TVA neexigibilă”

Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare al mărfurilor ieşite din gestiune astfel:

- după vânzare odată cu descărcarea gestiunii:a) când evidenţa se ţine la preţ cu amănuntul:% = 371 „Mărfuri”

607 „Cheltuieli privind mărfurile”(cost de achiziţie) 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”(adaos comercial)4428 „TVA neexigibilă”

b) când evidenţa se ţine la cost de achiziţie (comerţ en gross): 607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri”

- constatate lipsă la inventar: 607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri”

- pierderi din calamităţi: 671 „Cheltuieli privind = 371 „Mărfuri” calamităţile şi alte evenimente extraordinare”

42

- trimise spre prelucrare la terţi: 357 „Mărfuri aflate la terţi” = 371 „Mărfuri”

- donaţii acordate: 6582 „Donaţii şi subvenţii” = 371 „Mărfuri”

Soldul contului este debitor şi evidenţiază valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor aflate în stoc la sfârşitul perioadei .

Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” ţine evidenţa adaosului comercial aferent mărfurilor din unităţile comerciale.

După conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare al mărfurilor iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în unităţile comerciale: 371 „Mărfuri” = 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”

Se debitează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare sau alte căi (inclusiv reducerile de preţ la mărfuri): 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” = 371 „Mărfuri”

Soldul contului este creditor şi exprimă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în gestiune la sfârşitul perioadei.

EXEMPLU:

Societatea comercială „Alfa” specializată în comerţul en gross, achiziţionează mărfuri în valoare de 20000 lei, TVA 19 %. Se vând mărfurile achiziţionate la preţul de 25000 lei, TVA 19 %. Se încasează contravaloarea mărfurilor vândute prin contul de la banca. Evidenţa mărfurilor se ţine la preţ de achiziţie.

- achiziţia mărfurilor:% = 371 23800

401 20000 4426 3800

- vânzarea mărfurilor: 4111 = % 29750

707 25000 4427 4750

- încasarea: 5121 = 4111 29750

- descărcarea gestiunii: 607 = 371 20000

CONTABILITATEA AMBALAJELORAmbalajele sunt bunuri destinate să protejeze stocurile materiale pe timpul

depozitării, transportului, manipulării, etc. Reflectarea în contabilitate se face cu ajutorul conturilor 381 „Ambalaje” şi contul 388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”.

Contul 381 „Ambalaje”, după funcţia contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea ambalajelor intrate în gestiune:

43

- prin achiziţii: % = 401 „Furnizori”

381 „Ambalaje”4426 „TVA deductibilă

- aduse ca aport la capital: 381 „Ambalaje” = 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”

- primite cu titlu gratuit: 381 „Ambalaje” = 7582 „Venituri din donaţii şi subvenţii primite”

- plusuri la inventar: 381 „Ambalaje” = 608 „Cheltuieli privind ambalajele”

Se creditează cu ambalajele ieşite din întreprindere astfel:- prin vânzare:

608 „Cheltuieli = 381 „Ambalaje” privind ambalajele”

- lipsuri la inventar: 608 „Cheltuieli = 381 „Ambalaje”privind ambalajele”

- vândute ca atare: 371 „Mărfuri” = 381 „Ambalaje”

- acordate ca donaţii: 6582 „Donaţii şi = 381 „Ambalaje” subvenţii acordate”

- distruse în urma unor calamităţi naturale: 671 „Cheltuieli privind = 381 „Ambalaje”calamităţile şi alte evenimente extraordinare:

Soldul contului este debitor şi exprimă valoarea la preţ de înregistrare a ambalajelor aflate în stoc la sfârşitul perioadei.

În cazul în care ambalajele se înregistrează la preţuri prestabilite diferenţele faţă de costul de achiziţie se evidenţiază în contul 388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”.

După conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor, iar după funcţia contabilă este un cont bifuncţional.

Se debitează cu :- diferenţele de preţ în plus (costul de achiziţie mai mare decât preţul standard)

aferente ambalajelor intrate în gestiune: 388 „Diferenţe de preţ = % la ambalaje” 401 „Furnizori” 542 „Avansuri de trezorerie”

- diferenţele de preţ în minus aferente ambalajelor ieşite din gestiune: 388 „Diferenţele de preţ = 608 „Cheltuieli privind la ambalaje” ambalajele”

Se creditează cu:

44

- diferenţele de preţ în minus aferente ambalajelor achiziţionate: % = 388 „Diferenţe de preţ 381 „Ambalaje” la ambalaje” 542 „Avansuri de trezorerie”

- diferenţe de preţ în plus aferente ambalajelor ieşite din gestiune: 608 „Cheltuieli privind = 388 „Diferenţe de preţ ambalajele” la ambalaje”

Soldul contului reprezintă diferenţele de preţ aferente ambalajelor existente în stoc la sfârşitul perioadei respectiv debitor în plus creditor în minus.

EXEMPLU:

Societatea comerciala „X” achiziţionează ambalaje împreuna cu mărfurile la preţul de 200 lei. Ambalajele se vând împreună cu mărfurile încasându-se concomitent contravaloarea acestora.

- achiziţie ambalaj: % = 401 238 381 2004426 38

- trecerea ambalajelor la mărfuri: 371 = 381 200

- vânzarea mărfurilor: 531 = % 238 707 200 4427 38

- descărcarea gestiunii: 607 = 371 200

45

CAP.3 Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni cu privire la stocuri

3.1 Prezentarea firmei Societatea comercială ALEDO este o societate cu răspundere limitată, înfiinţată în

anul 1995,având ca obiect de activitate producţia şi vânzarea de articole de pasmaterie. Societatea are în prezent 100 % capital privat ,cu un capital social de 70.000 ron .Între anii 1995-2000 au avut loc o serie de investiţii care s-au concretizat în achiziţii

de utilaje şi construirea de noi spaţii de producţie. În perioada 2005-2010 societatea a primit în cadrul reutilărilor şi dezvoltarea capacităţii de producţie utilaje moderne care au permis creşterea semnificativă a producţiei. În momentul actual societatea dispune de utilaje de ultimă generaţie care permit realizarea de produse de pasmaterie de înaltă calitate.

Societatea dispune de tehnica necesară pentru un proces tehnologic complet şi utilizează materii prime şi materiale de cea mai bună calitate, pentru confecţionarea produselor finite.

Societatea dispune de propria ei clădire unde se desfăşoară activitatea de producţie, un magazin de prezentare şi mai multe puncte de lucru.

Societatea produce o gamă diversă de panglici, benzi, elastice, articole imprimate,într-o paletă largă de culori.

PRODUSEPanglicile sunt realizate din fire de poliester, poliamidă, vâzcoză, lurex sau

amestecuri şi pot fi legătură pânză, simplu atlas, dublu atlas sau diagonal, cu lăţimi cuprinse între 3 şi 130 mm.

Datorită dotării tehnologice complete a procesului de producţie (urzit, ţesut, vopsit, finisaj, ambalat) se pot executa modele solicitate de client în culorile dorite de acesta. Ambalarea se realizează pe role de 25m, 50m sau la cerinţa clientului pe formate industriale.

Panglicile sunt destinate producţiei de confecţii, tricotaje, jucării, ambalaje, artizanate etc. Societatea are în permanenţă în stoc o gamă largă de panglici, pentru livrări prompte şi garantează termenul de livrare şi calitate pentru toate comenzile.

S.C. Aledo produce benzi textile din poliester, polimidă, bumbac şi amestec cu lăţimi cuprinse între 3 şi 130 mm. La fel ca şi panglicile , se pot executa modele cerute de client în culorile dorite.

Se produce în mod curent benzi pentru medalii, din poliester, realizate în diferite combinaţii coloristice, benzi pentru confecţii, etc.

Benzile sunt destinate confecţiilor, tricotajelor, pentru mobilă tapiţată şi se asamblează pe role de 50m. Se pot realiza şi benzi cu utilizări tehnice (peliculizate, apretate).

Aledo realizează o gamă largă de modele de elastice (peste 200) inclusiv elastice fine pentru corsetărie şi lenjerie intimă. Acestea pot fi ţesute cu lăţimi cuprinse între 3 şi 235 mm, tricotate până la maxim 50 mm lăţime şi inscripţionate cu lăţimi până la 60 mm. Firele care intră în compoziţia elasticelor sunt fire lycra, poliester si cauciuc.

Elasticele sunt destinate următoarelor domenii: confecţii, tricotaje, producţia de lenjerie intimă, costume de baie, încălţăminte, comerţ. Tot în această grupă se realizează ca şi confecţii bretele elastice pentru copii şi pentru adulţi, precum şi braţe elastice medicinale. Se asigură livrări prompte din stoc pentru elastice cu lăţimi uzuale.

46

Din dorinţa de a veni în întâmpinarea dorinţelor clienţilor săi, „Aledo” a achiziţionat printr-un program „Phare” o nouă linie tehnologică ce îi permite realizarea articolelor imprimate.

Imprimarea poate fi realizată pe diverse suporturi:hârtie, textil, piele şi înlocuitori. Etichetele imprimate pot avea o lăţime de 100 mm şi pot fi realizate în şase culori.

CALITATEConducerea societăţii „Aledo”, susţine valori precum creativitatea, participarea

activă, încrederea reciprocă, obiectivul acesteia fiind creşterea competitivităţii pe piaţă a societăţii prin implementarea următoarelor principii:

1 Orientarea către clienţi prin îmbunătăţirea continuă asociată satisfacerii la timp, cantitativ şi calitativ, a cerinţelor, necesităţilor şi aşteptărilor clienţilor actuali şi potenţiali.

2 Eficienţa economică prin calitate , scopul organizaţiei fiind mărirea atractivităţii şi calităţii produselor oferite, concomitent cu minimizarea costurilor. Pentru aceasta societatea investeşte în calitate prin îmbunătăţirea continuă a unui sistem de management integrat al calităţii şi aplicarea principiilor managementului de mediu, securitate şi sănătate în muncă.

3 Dezvoltarea profesională continuă a personalului organizaţiei.4 Respectarea cerinţelor legale şi de altă natură a tuturor părţilor interesate: angajaţi,

colaboratori, clienţi, instituţii ale statului.5 Asigurarea resurselor necesare pentru implementarea şi aplicarea tuturor cerinţelor

standardului de referinţă EN ISO 9001/2001.6 Directorul General împreună cu Managerul Calităţii al societăţii îşi asumă întreaga

responsabilitate pentru realizarea unui management al calităţii performant, asigurând condiţiile necesare pentru atingerea obiectivelor propuse. Totodată, fiecare angajat este răspunzător pentru calitatea muncii sale.

47

3.2 STUDIU DE CAZ PRIVIND OPERAŢIUNILE CU STOCURI LA S.C. ALEDO SRL

În cursul lunii aprilie S.C. ALEDO SRL efectuează următoarele operaţiuni economico-financiare:

1. În data de 05.04.2011 se achiziţionează materii prime în valoare de 5000 ron şi materiale consumabile în valoare de 5000 ron +TVA conform facturii numărul 213281.

2. În data de 07.04.2011 se dau în consum materii prime şi materiale consumabile în valoare de 8000 ron conform bonului de consum.(materii prime-4000 ron, materiale consumabile-4000 ron).

3. În data de 10.04.2011 societatea obţine produse finite din producţie la costul de producţie efectiv, de18000 ron.

4. În data de 12.04.2011 societatea vinde o parte din produsele finite obţinute la preţul de vânzare de 15000 ron + TVA, costul de producţie efectiv al produselor vândute este de 9000 ron, conform facturii numărul 128325.

5. Concomitent cu vânzarea produselor finite (12.04.2011) se face şi descărcarea din gestiune pentru produsele finite vândute.

6. La data de 15.04.2011 societatea achită furnizorii de materii prime şi materiale consumabile (factura 213281) prin banca (ordin de plată).

7. a) La data de 16.04.2011 societatea transferă o parte din produsele finite obţinute la magazinul propriu de desfacere, în valoare de 3000 ron.

b) Se calculează adaosul comercial si TVA neexigibilă pentru calculul preţului de vânzare cu amănuntul:

- adaos comercial = 30 % - 3000 *30 % = 900- TVA inclusă în preţul mărfii: (3000+900)*19 % = 741

c) Vânzarea cu numerar a mărfurilor conform bonului de casă.d) Descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute la preţ de vânzare cu amănuntul.

8. La data de 17.04.2011 se încasează contra valoarea produselor finite vândute clienţilor prin ordin de plată ( factura 128325)

9. La data de 18.04.2011 se achiziţionează materie primă în valoare de 7000 ron + TVA, factura urmând să se primească ulterior.

10. La data de 20.04.2011 se primeşte factura numărul 32935 pentru achiziţia materiei prime din 18.04.2011.

11. La data de 21.04.2011 se achiziţionează obiecte de inventar în valoare de 2000 ron + TVA.

12.a) La data de 22.04.2011 se obţin din procesul de producţie semifabricate şi produse la preţ standard:- semifabricate - 1000 ron- produse finite - 1500 ron - produse reziduale - 500 ron- producţia în curs de execuţie-1300 ron ———— 4300

Se determină, în contabilitatea de gestiune costul efectiv al semifabricatelor şi produselor:

48

- semifabricate – 1200 ron (diferenţă de preţ : + 200 ron)- produse finite – 1000 ron (diferenţă de preţ: - 400 ron)- produse reziduale – 550 ron (diferenţă de preţ: +50 ron)- producţia în curs – 1300 ron (diferenţă de preţ: -)

b) Se înregistrează diferenţele de preţ constatate.c) Se vând produse finite la preţul de 1800 ron + TVA conform facturii. d) Se descarcă din gestiune , produsele finite la preţul cu care au intrat în gestiune,

inclusiv diferenţele de preţ constatate.e) Se vând semifabricate la preţul de 1300 ron + TVA conform facturii.f) Se descarcă din gestiune semifabricatele la preţul cu care au intrat acestea în

gestiune, inclusiv diferenţele de preţ.

g) Se utilizează produsele reziduale în procesul de producţie al unităţii patrimoniale.h) Se încasează de la client, prin bancă contra valoarea produselor finite şi

semifabricatelor vândute în sumă de 3689 ron. 13. La data de 23.04.2011 se achită furnizorii de materii prime (factura 32935). 14. La data de 24.04.2011 se achită furnizorii de obiecte de inventar.15. Se dau în consum materii prime în valoare de 3500 ron, la data de 25.04.2011.16. Se obţin produse finite la costul efectiv de 3000 ron, la data de 26.04.2011.17. La data de 27.04.2011 se donează o parte din produsele finite obţinute, în valoare

de 1000 ron.18. La data de 28.04.2011 se vând produse finite în valoare de 3500 ron + TVA

(factura 231927).- se face concomitent si descărcarea din gestiune.

19. Se încasează contra valoarea produselor finite vândute prin banca . 20. La sfârşitul lunii, 30.04.2011 se închid conturile de venituri, cheltuieli şi TVA.

49

CAP.4 CONCLUZII SI PROPUNERIStocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima

lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.

Stocurile pot fi:1. Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu

amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;2. Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;

Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;3. Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în

cazul prestărilor de servicii.În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi delimitate în

funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în stare iniţială sau transformată;

Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;

Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale;Animale care nu au îndeplinit condiţiile de a fi trecute la animale adulte, animale de

îngrăşat, pasările şi coloniile de albine;Producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate

stadiile de fabricaţie, produse ne supuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate;

Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpăra în vederea revânzării ;Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul

transporturilor şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele

şi amenajările provizorii.Standardul Internaţional de Contabilitate 2 „Stocuri” defineşte următorii termeni cu

privire la stocuri :a) Stocurile sunt active :

- deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii ;- în curs de producţie în vederea vânzării ;- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi

folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.b) Valoarea realizabilă netă, este preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe

parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi costurile necesare vânzării.

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

Situaţiile financiare trebuie să prezinte următoarele informaţii cu privire la stocuri:- politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru

determinarea costului;

50

- valoarea contabilă a stocurilor şi valoarea contabilă a categoriilor de stocuri, grupate într-un mod adecvat întreprinderii;

- valoarea contabilă a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabilă netă;- valoarea oricăror stornări ale diminuării valorii stocurilor, inclusiv circumstanţele

sau evenimentele care au dus la apariţia acestora;- valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor;- costul stocurilor recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei;- costurile de exploatare imputabile veniturilor din activităţile curente clasificate după

natura lor şi recunoscute ca o cheltuială în cursul perioadei.Cu ocazia evaluării stocurilor trebuie luat în considerare momentul în care intră sau

ies din unitate, respectiv se află la inchiderea exerciţiului sau la inventariere.a) Evaluarea la intrarea în unitate se face la valoarea de intrare sau costul istoric, care

se stabileşte astfel :- stocurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilită prin

evaluare, în funcţie de preţul pieţei, utilitatea şi starea stocurilor ;- stocurile intrate prin subvenţie sau cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilită în

funcţie de preţul pieţei şi starea bunurilor respective ;- stocurile intrate prin cumpărare (obţinute cu titlu oneros), la costul de achiziţie

reprezentat de preţul de cumpărare fără TVA;- stocurile intrate din producţie proprie se evaluează la costul de producţie ;- stocurile dobândite prin schimb cu alte active se înregistrează la valoarea justă a

activelor primite în schimb.Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie

de bună voie între parţi aflate în cunoştinţă de cauză în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

b) La inventariere, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală, denumită şi valoarea de inventar stabilită în funcţie de utilitate, starea bunului şi preţul pieţei. În cazul creanţelor şi datoriilor valoarea de inventar se stabileşte în funcţie de valoarea probabilă de încasat respectiv, de plată.

c) La închiderea exerciţiului, evaluarea (care în acest caz se numeşte evaluare bilanţieră) se face la valoarea de intrare a stocurilor pusă de acord cu rezultatul inventarierii.

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă prin evidenţierea unei ajustări pentru depreciere.

Pentru a fi înscrise în situaţiile financiare stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

d) La ieşirea din gestiune, stocurile se evaluează, înregistrează în contabilitate şi scad din gestiune la valoarea de intrare.

Întreprinderile din România pot sa-şi organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

Dintre cele două metode de contabilizare a stocurilor, agenţii economici preferă metoda inventarului permanent deoarece oferă posibilitatea cunoaşterii în orice moment a nivelului stocurilor doar în urma inventarierii.

51

În situaţia contabilizării stocurilor după metoda inventarului permanent, Legea contabilităţii prevede în scopul cunoaşterii corecte din punct de vedere cantitativ şi valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte şi pe fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilităţii analitice a stocurilor după următoarele metode:

- metoda cantitativ-valorică;- metoda operativ-contabilă;- metoda global-valorică;La organizarea contabilităţii stocurilor şi producţiei în curs de execuţie trebuie avute

în vedere următoarele elemente :- obiectivele urmărite ;- factorii specifici de influenţă a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie ;- documentele justificative si de evidenta operativa ;- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor şi a producţiei în curs de

execuţie.

52

BIBLIOGRAFIE

1.Felicia Ineovan, Contabilitate financiară , Editura Mirton 2003,Timişoara

2. Cristea, Horia, coord.; Caciuc, Leonora - Ghid pentru intelegerea si aplicarea IAS 2 : Stocuri”, Bucureşti : C.E.C.C.A.R., 2004;

3. Moroşan, Ioan – “Monografie contabilă privind stocurile” – partea I, Ed.All, Bucureşti 2011;

***Legea Contabilităţii nr.82/1991 republicată în 2002,M.Of.629/2002.

***OMFP 1752/2005

***Standardele internationale de contabilitate,Ed.Economica 2001.

***www.referate.ro

53

ANEXA 1 S.C. ALEDO S.R.L.

REGISTUL- JURNAL

Nr.crt.Data înreg.

Documentul(felul, nr. data)

Explicaţii Simbol conturi Sume

Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare1 2 3 4 5 6 7 81. 05.04 Factura nr

213281Achiziţie MP şi MC

%3013024426

401500050001900

11900

2. 07.04 Bon de cons nr1294

Darea în cons a MP şi MC

601602

301302

4000 4000

40004000

3. 10.04 Nota contabilă Obţiner produse finite

345 71118000 18000

4. 12.04 Factura nr 128325

Vânzare produse finite

411 %7014427

1785015000 2850

5. 12.04 Notă contabilă 1 Descarcarea din gestiune

711 345 9000 9000

6. 15.04 Ordin de plată Plată furnizor 401 5121 11900 119007.a 16.04 Aviz de însoţire

a mfTransfer PF obţ la mag propriu

371 345 3000 3000

7.b 16.04 Notă contabilă 2 Înreg ad com şi TVA neex

371 %3784428

1641900741

7.c 16.04 Bon de casă Vânzare mf 5311 %7074427

46413900 741

7.d 16.04 Notă contabilă 3 Desc din gest a mf vândute

%6073784428

371 46413000 900 741

8. 17.04 Extras de cont Încasare fact 128325

5121 411 17850 17850

9. 18.04 NRCD Achiz MP%

3014428

408 833070001330

54

10. 20.04 Nota contabilă 4 Primire fact nr 32935 din 18.04

4084426

4014428

83301330

83301330

11. 21.04 Factura nr 328291

Achiz ob de inv

%3034426

401 23802000 380

12.a 22.04 Notă contabilă 5 Obţinere semifabricate şi Pf

%341345346331

71110001500 5001300

4300

12.b 22.04 Notă contabilă 6 Înre dif de pr 348 711 150 15012.c 22.04 Factura nr

171321Vânz PF 411 %

7014427

21421800342

12.d 22.04 Notă contabilă 7 Desc din gest a PF+ dif de pr

711 %345348

11001500 400

12.e 22.04 Fact nr 217281 Vânz semifabr 411 %7024427

15471300 247

12.f 22.04 Notă contabilă 8 Desc din gest a semifabr+ dif pr

711 %341348

12001000 200

12.g 22.04 Notă contabilă 9 Utiliz prod rezid la proc de prod

711 %346348

550500 50

12.h 22.04 Extras de cont Încasare fact171321 şi fact 217281

5121 411 3689 3689

13. 23.04 Ordin deplată Achit fact 32935

401 5121 8330 8330

14. 24.04 Ordin de plată Achit fact328291

401 5121 2380 2380

15. 25.04 Bon de consum Darea în cons a MP

601 301 3500 3500

16. 26.04 Notă contabilă 10

Obţ de PF 345 711 3000 3000

17. 27.04 Contr de donaţie Donare de PF 6582 345 1000 100018.a 28.04 Fact 231927 Vanz PF 411 %

7014427

41653500 665

18.b 28.04 Notă contabilă 11

Desc din gest 711 345 3000 3000

55

19. 29.04 Extras de cont Încasare fact 231927

5121 411 4165 4165

20.a 30.04 Notă contabilă 12

Decontare venituri

%701702707711

12120300 1300 390010300

35800

20.b 30.04 Notă contabilă 13

Decontare cheltuieli

121 %6016026076712

155007500400030001000

20.c 30.04 Notă contabilă 14

Decontare TVA

4427 %44264423

484536101235

56

ANEXA 2

401 „Furnizori” 301 „Materii prime”

Rd: 11900 8330

2380

Si: 3000Rc: 11900 8330

2380

Si: 7000Rd: 5000

7000Rc: 4000 3500

Tsd: 22610 Tsc: 25610 Tsd: 19000 Tsc: 7500

Sfc: 3000 Sfd: 11500

302 „Materiale consumabile” 4426 „TVA deductibila”Si: 3000Rd: 5000 Rc: 4000

Rd: 1900 1330 380

Rc: 3610

Tsd: 8000 Tsc: 4000 Tsd: 3610 Tsc: 3610

Sfd: 4000 Sf 0 0 601 „Cheltuieli cu materii prime” 602 „Cheltuieli cu materialele

consumabile”Rd: 4000

3500Rc: 7500 Rd: 4000 Rc: 4000

Tsd: 7500 Tsc: 7500 Tsd: 4000 Tsc: 4000

Sf 0 0 Sf 0 0

345 „Produse finite” 711 „Variaţia stocurilor”Si: 2500Rd: 18000

1500 3000

Rc: 9000 3000 1500 1000 3000

Rd: 9000 1100

1200 550 3000

10300

Rc: 18000 4300 150 3000

Tsd: 25000 Tsc: 17500 Tsd: 25150 Tsc: 25150Sfd: 7500 Sf

341 „Semifabricate” 346 „Produse reziduale”Rd: 1000 Rc: 1000 Rd: 500 Rc: 500Tsd: 1000 Tsc: 1000 Tsd: 500 Tsc: 500Sf 0 0 Sf 0 0

57

411 „Clienţi” 4427 „TVA colectata”

Si: 10000Rd: 17850 2142

1547 4165

Rc: 17850 3689

4165

Rd: 4845 Rc: 2850 741

342 247 665

Tsd: 35704 Tsc: 25704 Tsd: 4845 Tsc: 4845

Sfd: 10000 Sf 0 0

701 „Venituri din vânz PF” 4428 „TVA neexigibila”Rd: 19500 Rc: 15000

1000 3500

Rd: 741 1330

Rc: 741 1330

Tsd: 19500 Tsc: 19500 Tsd: 2071 Tsc: 2071

Sf 0 0 Sf 0 0

5121 „Conturi la bănci în lei” 371 „Mărfuri”

Si: 17000Rd: 17850 3689

4165

Rc: 11900 8330

2380

Si: 2500Rd: 3000 1641

Rc: 4641

Tsd: 42704 Tsc: 22610 Tsd: 7141 Tsc 4641Sfd: 20094 Sfd: 2500

378 „Diferenţe de preţ la mf” 707 „Venituri din vânz mf” Rd: 900 Rc: 900 Rd: 3900 Rc: 3900Tsd: 900 Tsc: 900 Tsd: 3900 Tsc: 3900

Sf 0 0 Sf 0 0

607 „Cheltuieli privind mărfurile” 408 „Facturi nesosite” Rd: 3000 Rc: 3000 Rd: 8330 Rc: 8330 Tsd: 3000 Tsc: 3000 Tsd: 8330 Tsc: 8330

Sf 0 0 Sf 0 0

331 „Produse în curs de execuţie” 702 „Venituri din vânz semifabricatelor” Rd: 1300 Rc: 0 Rd: 1300 Rc: 1300 Tsd: 1300 Tsc: Tsd: 1300 Tsc: 1300

Sfd: 1300 Sf 0 0

58

5311 „Casa în lei” 303 „Materiale de nat ob de inv”Si: 3000 Rd: 4641 Rc: 0

Si: 3000Rd: 2000

Rc 0

Tsd: 7641 Tsd: 5000 Sfd: 7641 Sf 5000

348 „Diferenţe de pr la produse” 6582 „Donaţii şi subv”Rd: 150 Rc: 400

200 50

Rd: 1000 Rc: 1000

Tsd: 150 Tsc: 150 Tsd: 1000 Tsc: 1000

Sf 0 0 Sf 0 0

121 „Profit sau pierdere” 4423 „TVA de plată”

Rd: 15500Sic: 45000Rc: 35800

Rc: 1235

Tsd: 15500 Tsc: 80800 Tsc: 1235

Sfc: 65300 Sfc: 1235

59

60

61

62