Orientarea-desemneaza totalitatea activitatilor pe care un consilier scolar le poate desfasura.

Orientarea scolara si profesionala-reprezinta ansamblul actiunilor optionale si consultative realizate prin modalitati pedagogice, generale si special, subordinate, din punctual de vedere al continutului, dimensiunii tehnologice/ aplicative a educatiei, iar din perspective metodologica activitatii de asistenta pps si sociala a cadrelor didactice, elevilor si parintilor, proiectata la nivelul sistemului de invatamint, in vederea unor optiuni corecte scolare si profesionale.

Obiectul de studio-realizarea unei concordante maxime intre structurile si profilul personalitatii pe de o parte si cerintele sociale de alta.

F.Parsons, 3 tipuri de demersuri definitorii p/u actiunile de orientare profesionala:

1. Cunoasterea cerintelor si conditiilor de reusita in anumite domenii de activit si implicit cunoasterea solicitarilor caracteristice p/u diferitele profesiuni.

2. Intelegerea aptitudinilor si intereselor, a inclinatiilor si potentialitatilor, a resurselor si limetelor persoanei.

3. Utilizarea unor procedee de analiza si interrelationare a celor 2 categorii de date in vederea interpretarii lor si a formularii unor concluzii ce se pot exprima prin sfatul de orientare sau

prin recomandari. 1

Ph.Muller, Paul Silberer, 3 tipuri de demersuri:

1. Stabilirea p/u fiecare individ a gradului de probabilitate cu care el poate obtine pregatirea profesionala necesara p/u diverse domenii de activitate.

2. Calculul sanselor de success in fiecare din tipurile de calificari profesionale accesibile acestuia, precum si a investitiilor necesare comparate cu randamentul posibil.

3. Corelarea datelor rezultate din cele 2 categorii de demersuri cu nevoile sociale viitoare in sfera calificarii fortei de munca.

Contopirea orientarii scolare si profesionale. COS si P este fireasca, deoarece in procesul scolar este actiunea ce se implica reciproc. Orientarea profesionala este pregatita de orientarea scolara care include elemente ale unei orientari profesion viitoare. Emil Plangard mentioneaza ca p/u orient scolara si profess este necesar: cunoastereea system economic a comunitatii nationale si internation; cunoasterea nevoilor si activitatilor axate pe necesitati; cunoasterea grupului de profesii inrudite cu cea aleasa; cunoasterea conditiilor muncii, ce reies din profesia aleasa:durata muncii, oboseala, surmenajul. 2

Super D.E a enuntat teoria dezvoltarii imaginii de sine implicate in comportamente specific alegerii profesionale. In dezvolt modelului sau theoretic cu privire la alegerea profesiunii, Super porneste de la faptul ca alegerea unui individ nu este doar un moment al deciziei ci un proces si o succesiune de alegeri si decizii facute treptat pe parcursul vietii, dupa ce a obtinut anumite inform si a dobindit anumite abilitati si axperienta. Optiunile unui individ sunt influentate de imaginea de sine a acestuia si informatiile pe care le are despre lumea profesiilor.

John L.Holland considera ca modul particular de constituire a sistemului de interese contureaza directia carierei ofera satisfactie profesionala. Autorul pune in discutie si criteriul nivelului de consistent cu referire la gradul de structurare a tipului de personalitate si a mediului, cit si al intesitatii relatiei reciproce dintre acestea. Dupa Holland, alegerea profesiunii reprezinta o expresie a personalitatii; inventarile de interes sunt inventare de personalitate, membrii aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similar, satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in profesie depend de congruent dintre propria personalitate si mediul in care lucreaza. Holland a indentificat in structura personalitatii 6 tipuri specific de orientare profesionala :realist, intellectual,

social, artistic,conventional, interprinzator. 3

Tipul realist-ii placc activitatile care impugn forta fizica, este agresiv, nu uare deprinderi verbale si de relationare interpersonal,este nesociabil, prefer sa rezolve problemele concrete.Achizitioneaza competente manual in domeniul agricol, ethnic, mechanic.

Tipul intellectual- gindeste problemele, incearaca sa inteleaga lumea si sa o orienteze, ii plac sarcinile ambigue, este orientat spre abstract. Achizitioneaza competente stiintifice si matematice.

Tipul artistic-prefera relationarea personala indirect, printr-o autoexprimare proprie mediului artistic, manipuleaza materialele pentru a crea forme artistice noi. Achizitioneaza competente artistice in domeniul musical, lingvistic, al artelor plastic.

Tipul social- alege roluri de predare si/sau terapeutice, ii plac lucrurile sigure, are deprinderi verbale si interpersonal. Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte pers.

Tipul intreprinzator- prefer sa-si foloseasca deprinderile sale verbale in situatii care-I furnizeaza ocazii de vinzare, de conducere a altora. Are competente de lider , de relationare interpersonal.

Tipul conventional-prefera activitatile in care foloseste cifre, alege rolurile de subordonat, isi realizeaza scopurile prin

conformism,este loial sefului. 4

C.J avello si E.Riccordi au prezentat o vedere panoramic asupra problemelor orientarii profesionale, reducind toate teoriie la 4 conceptii:

1. Conceptia psihofiziologica aptitudinala- autorii acestei teorii considera ca factorul predominant in orientarea profesionala il constituie insusirile individuale de ordin fiziologic. Specificul acestei conceptii il constituie preocuparea p/u masurarea aptitudinilor.

2. Conceptia caracterologica- sustine ca succesul professional este dat de prezenta interesului pentru profesiune. Prezenta sau absenta interesului p/u profesiune determina succesul sau esecul professional. Reprezentantii acestei conceptii afirma ca trasaturile de character sunt mai importante decit aptitudinile.

3. Conceptia psihopedagogica/ educative/ formativa- afirma in esenta necesitatea educarii individului in vederea alegerii profesiei in concrdanta cu nevoile sociale si cu posibilitatile proprii. Characteristic p/u acasta conceptie este ca orientarea profesionala este strins legata de orientarea scolara si ambele sint integrate in invatamint.

4. Conceptia clinica sau dinamica- considera ca inclinatiile sunt f/t importante in orientarea profesionala. Lipsa de inclinatii p/u un anumit gen de munca ar duce la neadaptare profesionala si insatisfactie. 5

Profesiunea- reprezinta o ocupatie cu character cvasipermanent exercitata de oameni in baza unei pregatiri sau calificari profesionale.

M.Golu defineste profesia din perspectiva din 2 perspective: social-obiectiv, psihologic-obiectiv.

1. Profesia reprezinta un ansamblu de sarcini si solicitari specific, a caror indeplinire trebuie sa conduca la obtinerea unui produs sau a unui rezultat care sa satisfaca anumite exigent de ordin cantitativ si calitativ

2. Profesia-exprima un nivel superior de dezvoltare a anumitor capacitate, aptitudini si deprinderi, presupunind un model specific de articulare a acestora intr-o sarcina unitara, adecvata configuratiilor si continuturilor muncii.

Dragan, profesia- este o forma de activiatate sociala permanenta si specializata prin care tinarul rs necesitatilor sociale, valorificindu-si potentialul si asigurindu-si sursele de venit, precum si mijloacele de existent.

6

Caracterizarea generala a profesiunii:

1. Importanta social-economica2. Operatiile de munca3. Organizarea muncii4. Conditii igienice5. Pregatirea profesionala

Petter si Petter-Clermont au evidentiat 4 caracteristici ai orientarii profesionale:

1. Caracteristicile instrumentale- include spiritual logic, autonomia, spiritual de initiative, siguranta de sine.

2. Caracteristicile expressive- intuitia, seriozitatea, capacitatea de a se pune in aceeasi situatie cu altii.

3. Caracteristicile scolare- cunostintele solide, rezultate scolare bune, abilitati de a desena, si de ezprimare.

4. Caracteristicile profesionale- spiritual practice, capacitatea de a executa rapid sarcinile, de a intelege rapid, atentia la detalii, abilitati manual.

Super a redus imensa informative referitoare la profesii la 8 categorii fundamentale care corespund ‘’intereselor p/u anumite activitati’’, definite in termini neprofesionali: munci de forta si de iscusinta, functii de relatii sociale, afaceri si comert, administratie, stiinte si tehnici fizico-matematice,

stiinte si tehnici biologice, umanistica, arte. 7

In interior fiecarei grupe, profesiile au fost ierarhizate in 6 etape, elemental decesiv al acestei clasificari fiind ‘initiativa si responsabilitatea in munca’ rezultind: cadre superioare si profesionisti de nivel inalt, cadre medii si ‘profesionisti’, maistri, lucratori calificati, lucratori specializati, lucratori necalificati.

In vederea caracterizarii complete a acestor activitati Super a adaugat o a 3 dimensiune impartita in 9 sectoare: agricultura, mine, constructii, industrie prelucratoare, comert, banci, transporturi, tertiari/ servicii, institutii publice.

Cu ajutorul acestei scheme, universal profesiilor poate fi explorat mai usor, dupa sector, nivel, ierarhic sau tip de interese.

Lipmann a clasificat profesiile in functie de tipurile de inteligenta solicitate:

a) Profesii in care se lucreaza cu oamenii; didactice, medicale, juridice, militare, religioase.

b) Profesii in care se lucreaza preponderant cu obiecte, lucruri; industrial, agricole, comert, transporturi.

c) Profesii in care se lucreaza preponderant cu idei si imagini: creatie artistic, cercetarea stiintifica.

8

L.A. Iovaisa divizeaza profesiile dupa valorile profesionale: valoarea comunicarii, activitatea intelectuala, activitatea tehnico-practica, activitatea plastic, activitatea somatic, activitatea materiala.

N.D. Levitov sistematizeaza profesiile in functie de continutul lor: industrial, agricole, transporturi, administrative, comerciale, birou, medicale, pedagogice, juridice, militare, stiintifice, artistice, sportive.

E.A.Climov a clasificat profesiile dupa criteriul obiectul muncii: profesii socionomice, tehnomice, biochimice, signomice, artnomice. In cadrul fiecarui tip sunt incadrate 3 clase: de cunoastere, de transformare, de inventare.

Componentele profesiogramei:

1. Caracteristicilesocial-econimice ale profesiei2. Caracteristici tehnico-productive3. Caracteristicile sanitaro-igienice

Psihograma este o caracterizare psihologica detaliata a structurii si dezv personalitatii unui individ, bulletin care cuprinde o astfel de caracterizare- include descrierea cerintelor psihice fata de profesia data.

Schema analizei unei profesii: denumirea profesiei, conditiile de munca, mijloacele de munca, caracterul actiunii dominante, obiectul muncii 9

Autodeterminarea profesionala- este un proces de cautare activa de catre personalitate a drumului sau de viata.

Planul professional este imaginea psihica a profesiei si mijloacele de insusire a acestei profesii.

Planul professional include:

scopul concret al personalitatii:domeniul de activitate complete, specialitatea, locul de lucru, locul de instruire, cariera profesionala, mijloacele realizate.

Criteria caracteristice: dupa gradul de formare: plan professional format, neformat, partial format. Dupa stabilitate: plan professional stabil, instabil. Dupa gradul de independenta:plan professional independent, dependent. Dupa gradul de constientizare: plan profesional constientizat, neconstientizat. Dupa gradul de realizare: plan professional bun, cu defect.

Factorii autodeterminarii profesionale:

1. Factorul socioeconomic -la diferite etape de dezvoltare societatea ofera diverse sfere de realizare a tinarului ce intra in viata independent. In primul rind se refera la spectrul de profesii, perspective de schimb si dezvolt, a necesitatii p/u societate a unei sau altei profesii. 10

2. Factorul sociopsihologic- Anturajul social in care cresete si se dezv copilul pina si dupa studiile scolare. Sub influenta anturajului se formeaza careva atitudini si asteptari sociale specific. Are loc stereotizarea profesiilor.

3. Factorul psihologic- factorul psihologic include interesele, capacitatile, nivelul de dezv a memoriei, gindirii, intreaga personalitate.

4. Factorul psihofiziologic individual- tipul de SNC. In cercetarea acestui factor intra insusirile de baza ale SNC si predespunerea lor la diferite feluri de aptitudini.

Etapele audeterminarii profesionale (Ginsburg, Axelrad,Helma)

1. Perioada fanteziei-(0-10 ani) caracterizata de functia dominant a placerii, de lipsa ancorarii in realitate, cind copilul se indentifica pe planul imaginatiei cu rolul adultului.

2. Perioada tatonarilor (11-18) care se subdivizeaza in mai multe stadia:-stadiul intereselor (11-12 ani) care da directia vocational 11

-stadiul capacitatilor (13-14 ani) cind se dezv abilitatile iar copilul este influentat si de alte pers din afara familiei.

-stadiul valorilor (15-16 ani) cind apare iminenta alegerii profesionale iar aspectele sociale incep sa dobindeasca o pondere din ce in ce mai mare.

-stadiul tranzitiei (17-18 ani) cind apar circumstante de viata decisive fiind necesara o hotarire imediata.

3.perioada realista (18-22-24 ani)in care sunt indentificate de asemenea mai multe stadia:

a) Stadiul de explorare- caracterizat de flexibilitate vocational

b) Stadiul de explorare- cind este definit domeniul major de activitate

c) Stadiul de specificare- cind se allege locul de munca intr-o anumita specializare.

12

Etapele autodeterminarii profesionale propriu-zise1. Constientizeaza necesitatile alegerii profesiei. Ea

poate incepe prea devreme si de multe ori se pot allege profesii romantic. In asa caz nu se iau in consideratii inclinatiile, interesele, capacitatile copiilor,prestigiul profesiei, benificiul material.

2. Analiza particularitatilor autodeterminarii profesionale. Unii elevi apeleaza la parinti in alegerea profesiei, la grupul de prieteni, iar altii la constiinta proprie. Aceasta etapa depinde de autoperceptia adolescentilor si de capacitatea de a lua decizii.

3. Selectarea informatiilor despre profesii. Inform aleasa are o importanta subiectiva. Este importanta atitudinea adolescent fata de inform primita, sursa de provenienta a inform.

4. Formarea imaginii psihologice a viitoarei profesii. Formarea imaginii depinde de profunzimea cunostintelor adolescentilor, de atitudinea lor fata de viitoarea profesie.

5. Cautarea mijloacelor de realizare. p/u realizarea planului professional exista mai multe variante. Ele se acumuleaza, si se aleg variante adecvate p/u realizarea planului professional.

6. Stabilirea variantei optime. La aceasta etapa este important ca adolesc sa-si dea seama de eforturile cheltuite atit material,cit si spiritual. 13

Dificultatile posibile in procesul de autodeterminare profesionala :

1. Neputinta de a se clarifica in puterile proprii prezinta dificultati psihologice p/u elev in aceasta perioada.

2. Substituirea problemei: allege salariul sau prestigiul profesiei

3. Timpul nepotrivit p/u solutionarea acestei problem4. Subaprecierea rolului tinarului in luarea deciziilor5. Supraaprecierea rolului elevului6. Lipsa complete a inform referitoare la profesia data7. Montajul negative fata de canalele informative8. Nivelul scazut de autocritica. Perceperea fragmentata a

situatiei9. Supraaprecierea prestigiului profesiei10.Stilul neadecvat de alegere ‘teama de risc’

14

Scopul informarii elevilor-inform elevilor cu privire la tipurile si profilurile de studii pe care le pot urma, la posibilitatile si formele de calificare profesionala, la perspectivele dezv social-economice si oferta sociala de munca in diferite sectoare de activitate este absolute necesara p/u ca elevii sa efectueze unele optiuni scolare si profesionale corecte si realiste.

Etapele informarii:

1. O informare generala asupra formelor de pregatire scolara si de activitate profesionala, prin care se urmareste familiarizarea elevilor cu diversitatea formelor de pregatire si de activitate social-umana.

2. O informare relative diferentiala cu privire la activitatile scolare si profesionale spre care se poate indrepta elevul la etapa respective.

3. O informare de detaliu la incheierea scolaritatii, asupra domeniilor de activitate spre care elevul are acces, in conditiile respectarii principiului concordantei intre ceea ce el vrea, ceea ce poate si ceea ce trebuie sa faca.

4. O informare specializata asupra formelor de solicitare si asupra nivelului concordantei dintre solicitarile profesiunii respective si posibilitatile elevului.

15

Metode si mijloace de informare in practica orientarii:

Academic sau orale (cicluri de conferinte, convorbiri,cursuri,consultatii)

Concrete (traininguri, jocuri, stagii de practica, seturi de dispositive,filme)

Scrise (monografii profesionale, buletine de informare, ghiduri scolare si profesionale)

Pentru realizarea directiei de inform, psihologul scolare poate aplica urmatoarele forme:

Convorbirea Trainingul Organizarea excursiilor Organizarea orelor de clasa, orientarea spre

acumularea cunostintelor referitoare la orientarea profesionala.

Organizarea orelor publice, cu includerea reprezentatiilor diferitor profesii.

Metodele de informare a elevilor de diferita virsta:

Clasele primare- convorbirea: elevii vb despre profesiile intilnite in anturajul sau. Psihologul le explica cerintele ce le inainteaza o profesie anumita fata de reprezentantii ei. 16

Jocurile prin intermediul acestei metode copii afla despre un anumit spectru de profesii.

Clasele gimnaziale- convorbirea: continutul convorbirii la aceasta etapa de virsta se complica. In aceasta perioada se mai aplica urmatoarele forme de lucru: jocul, trainingul, excursii la intreprinderi, organizarea lectiilor publice, se aplica ancheta de interese.

Clasele liceale- convorbirea in cadrul interventiei psihologice si consilieri.

Directia diagnostic.

I. Etapa- este necesar de a determina daca intentiile elevului sint formate, daca ele isi pastreaza stabilitatea.

II. Etapa-cercetarea intereselor si aspiratiilor elevului. p/u elevii ce au formate intentiile, alegerea profesionala nu prezinta dificultati.psihologul foloseste mai intii anchete la depistarea intereselor apoi la aptitudini.

III. Etapa- cercetarea aptitudinilor prin intermediul metodicilor. Trebuie de explicat elevilor ca aptitudinile sunt inascute ci pot fi dezvoltate.

IV. Etapa- diagnosticarea psihofiziologica individuala.

Criteriile de baza ale testarii aptitudinilor profesionale: gindirea logica, creativitatea, aplecarea spre tehnica, puterea de concentrare, empatia, abilitatea de negociere, indeminarea. 17

Etapele de teste de aptitudini profesionale:

Gindirea logica si cunostintele matematice- Testul: testarea aptitudinilor logice p/u matematica si logica; Testul: capacitatea de gindire logica si matematica. Aplicarea spre tehnica si capacitatea de intelegere tehnica: Testul: am aptitudini p/u tehnica? Testul: Aptitudinile tehnice.

Creativitatea: Testul: Creativitatea proiectiva; testul: creativitatea vizuala; testul : creativitatea in exprimare.

Capacitatea de memorare: testul: evaluarea capacitate de memorare si a spiritului de observatie. Memoria si spiritual de observatie.

Empatia, comportament social; testul: capacitatea empatica- atitudinea sociala.

Usurinta de exprimare; Testul: Testarea posibilitatilor de exprimare; Chestionarul “cit de bine ma pot exprima”

Interventia psihologica prevede corectarea intentiilor, formarea intereselor, dezvolt aptitudinilor elevului, drept baza servind datele obtinute in procesul de diagnosticare. p/u fiecare elev se alcatuieste o sistema de recomandari individuale, autoeducare si autoperfectionare. 18