Osteoporoza

Definiţie:  

Scăderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifestă ca subţiere şi rarefiere a lamelor osoase care alcătuiesc osul, uneori cu dispariţia lor totală. Numele boli osteoporoza provine din limba latina şi se traduce ca „os poros”.  

Osul este un ţesut complex, organizat sa ofere organismului 2 funcţii principale, cea metabolica de rezerva umorala pentru calciu, fosfor si magneziu si cea structurala de formare a scheletului, care participa in locomoţie si protecţia organelor vitale.  

Osul este format din material anorganic 70%, matrice organica, celule 25% si apa 5 %. Mai mult de 99% din calciu total din organism este stocat la nivelul scheletului si orice anormalitate in structura lui duce la afectări severe ale fenotipului scheletului. Formarea matricei osoase are drept rezultat lamele osoase orientate după anumite direcţii si caracterizate de o anumita densitate osoasa.  

Re-modelarea osoasa înseamnă formarea si resorbţia osoasa, care au loc in permanenta la un moment dat, la nivelul scheletului. Suma acestor procese este in permanenta controlata si din balanţa lor se formează un schelet sănătos. Orice dezechilibru conduce la instalarea diverselor patologii, inclusiv a osteoporozei.  

 

Etiopatogenie  

Cauze, mecanisme, anatomie patologica:  

- Factori hormonali (lipsa hormonilor estrogeni-progestativi);  

- Factori nutriţionali (aportul de calciu şi vitamină D));  

- Nivelul maxim de capital osos acumulat pana in a patra decada a vietii(amprentele genetice: sex, alimentaţie, rasa);  

- Ereditatea (la familii de osteoporotici);  

- Consumul excesiv de alcool, tutun si cafea;  

- Inactivitati fizice (ortostatism prelungit, sedentarism);  

- Intervenţii chirurgicale - gastrectomii (înlăturarea unei porţiuni din stomac) sau histerectomii totale. Acestea afecteaza absorbtia sau utilizarea calciului de către organism;  

- Anumite tratamente medicamentoase - de ex. tratamente de lunga durata cu unele medicamente anti-inflamatorii (nesteroidiene - de ex. Diprofos) si anti-epileptice, sau excesul de hormoni tiroidieni;  

 

Clasificare:  

Osteoporoza poate fi clasificată ca primară sau secundară, osteoporoza primară nu are nici o cauză determinabilă; sunt două tipuri de osteoporoză primară:  

Tipul 1 - osteoporoza post-menopauză: acest tip de osteoporoză apare de regulă între vârsta de 50 şi 70 de ani, în bună măsură datorită pierderii de estrogeni la vârsta menopauzei. Afectează în principal osul trabecular. Cea mai mare parte a coloanei vertebrale este alcătuită din os trabecular, motiv pentru care coloana vertebrală este foarte susceptibilă la efectele deficitului de estrogeni care caracterizează menopauza.  

Tipul 2 - osteoporoza legată de vârstă; acest tip de osteoporoză este legat direct de procesul de îmbătrânire. Apare de regulă la oamenii trecuţi de 70 de ani şi afectează atât osul trabecular, cât şi osul cortical.  

 

Examen subiectiv, obiectiv:  

- Osteoporoza la nivelul coloane dorso-lombo-sacrate produce artroze intervertebrale ce se traduc frecvent prin rahialgii şi un grad variat de impotenţă funcţională. Rareori ele pot determina unele complicaţii dintre care cele mai frecvente sunt sindroamele radiculare. Durerile vertebrale sunt difuze, vag localizate, cu debutul insidios şi evoluţie îndelungată de obicei moderate ca intensitate.  

- Osteoporoza la nivelul articulaţiei coxo-femurala poate produce coxartroză, unde durerea se simte in partea anterioara a articulaţiei, cu iradiere pe fata anterioara a coapsei, până spre genunchi. Alteori durerea este simţita pe partea externa a regiunii trohanteriene (partea cea mai laterala a osului femur situat imediat sub articulaţia coxofemurală) cu iradiere pe fata externa laterala) a coapsei.  

- dureri de tip mecanic, calmate de repaus sau date de fracturi (antebrat, col femural).  

- Alte semne sint: deformarea rahisului (cifoza accentuata, hiperlordoza lombara) si limitarea mobilitatii segmentului interesat.  

Diagnosticul de osteoporoza se stabileşte prin următoarele investigaţii paraclinice:  

- examenul radiologic - puţin sensibil deoarece este necesara o reducere substanţiala a masei osoase pentru a fi vizibila pe radiografii; evidenţiază fracturile. valoarea diagnostica a

examenului radiologic este limitata, Osteoporoza se determina radiologic numai când densitatea ţesutului osos scade cu peste 50%.  

- tomografia computerizata cantitativa a coloanei vertebrale - cea mai sensibila metoda pentru diagnosticul iniţial; nu pentru măsurători repetate datorita costului ridicat si dozei mari de radiaţii

- absorbtiometria unifotonica la nivelul antebraţului proximal - puţin sensibila in stadiile precoce

- absorbtiometria bifotonica la nivelul coloanei vertebrale si soldului - limitata de numeroasele artefacte  

- dubla absorbtiometrie cu raze X la nivelul coloanei lombare sau a soldului - metoda de preferat.

 

Tratamentul osteoporozei:  

Tratamentul cronic farmacologic:  

- Calciu  

- Estrogeni pe cale orala sau transdermica  

- Calcitonina - reduce pierderile numai la nivelul coloanei vertebrale,  

are si efect împotriva durerii deci se foloseşte predominant la cei cu dureri cronice legate de fracturi sau deformări scheletice  

- Bifosfonatii - mijloc terapeutic important pentru ca pot creste densitatea osoasa si scad riscul producerii fracturilor.  

- Vitamina D si metabolitii sai  

- Antiestrogeni  

- florura de sodiu cu eliberare lenta  

- parathormonul in doza mica  

tratamentul chirurgical este aplicat atunci când datorita rarefierii foarte accentuate a ţesutului osos se produc fracturi la nivelul colului femural etc.  

 

Tratament balneofizical  

Este unul simtomatic. Scopul si obiectivele tratamentul BFT:  

- o mai buna si rapida recuperare a bolnavului, pe cat posibil  

urmareste cresterea puterii de aparare a organismului  

Hidroterapie – preferabila pentru efectul ei mio-relaxant mai ales atunci când datorita unor suferinţe îndelungate pacientul prezintă contracturi musculare. NU se recomanda atunci când scorul T al testului dexa este foarte scăzut, sau cand exista un proces inflamator  

Efectele de baza ale hidro-termoterapiei sunt:  

- analgezia  

- hiperemia locala si sistemica  

- reducerea tonusului muscular  

- creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv  

Electroterapia este foarte buna atunci când ca efect secundar al osteoporozei avem un sindrom radicular acut.  

Efectele de baza ale electroterapieie sunt:  

- analgezic  

- hiperemia locala si sistemica  

- stimulare neuromotorie  

- decontracturarea musculara (miorelaxarea)  

Masajul este foarte indicat in majoritatea suferinţelor de natura osteoporotica datorita efectelor sale:  

- decontracturarea musculara (miorelaxarea)  

- tonifiere musculara  

- hiperemia locala si sistemica  

- stimulare neuromotorie  

- creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv  

- inlaturarea lichidelor interstitiare.  

Kinetoterapia – terapia prinmiscare urmareste:  

- exerciti de posturare (datorita suferintelor indelungate pacientii iau o pozitie „antalgica” compensatorie)  

- tonifierea masei musculare acolo unde este cazul  

- exerciti de izometrie (kabat)  

Programul de kinetoterapie va fi făcut in funcţie de tipul de suferinta, de intensitatea durerii, se va tine cont de o eventuala interventie chirurgicala suferita de pacient, contează foarte mult si anamneza care ne confirma sau infirma o eventuala suferinţa cardiaca etc. in concluzie programul de recuperare kinetoterapeutic va fi stabilit de kinetoterapeut care va tine cont de toti aceşti factori.  

Nu vom spune mai multe despre tratamentul B.F.T. deoarece el este specific tipului de afecţiune cauzat de osteoporoza astfel procedurile vor fi prescrise de un medic specialist in funcţie de gradul de afectare si de tipul de afectare. Vom mai preciza insa ca pacientul aflat in suferinţă trebuie sa se adreseze unui medic specialist.  

Profilaxie:  

- este obligatorie n prezenta factorilor de risc.  

- modul activ de viata.  

- abandonarea deprinderilor nocive (fumat, alcool).  

- femeilor in menopauza in caz de osteoporoza de geneza steroidiana cu scop de profilaxie li se indica bifosfonat alendronat, câte 5mg/zi.  

- tuturor femeilor in menopauza cu excepţia celor care primesc calcitiol, se indica preparate de calciu.  

- exerciţiile fizice reduc pierderile ţesutului osos. Se recomanda tenis, fuga, mers rapid.  

- profilaxia trebuie începută in perioada adolescenta, la vârsta tânăra.  

 

Evoluţie şi prognostic:  

- tratamentul este unul de lunga durata variabil in funcţie de gradul de osteoporoza de vârsta pacientului de viciile lui... etc.  

- nedetectată la timp osteoporoza poate duce la fracturi care nu fac altceva decât sa dea impotenta funcţionala fiind extrem de greu de recuperat in cazul pacienţilor cu osteoporoza.  

 

Concluzii:  

- Osteoporoza este o boala foarte răspândita , trebuie depistata la timp, înaintea apariţiei fracturilor, si tratata cu toate mijloacele terapeutice pe care le avem la dispoziţie  

- Balneo-fizio-terapia îşi are rolul ei foarte important in tratamentul osteoporozei alături de tratamentele medicamentoase  

- Balneo-fizio-terapia isi are rolul ei important in profilaxia osteoporozei.