Ovăzul este o cereală anuală, de primăvară și de toamnă care, cel puțin la noi în țară, este mai

comună în cultura de nutreț decât în cea culinară. Ovăzul diferă de celelalte cereale prin

inflorescența lui,  neavând un spic propriu-zis. Poate fi găsit în mai multe varietăți, în funcție de

gradul de prelucrare la care a fost supus:

– ovăz integral – bobul are o coajă tare la exterior, care trebuie îndepărtată înainte de a fi consumat

– ovăz decorticat – este obținut din orezul integral, prin îndepărtarea coajei de pe bob; este similar

la aspect cu orezul brun; poate fi consumat ca atare, dar de cele mai multe ori este prelucrat în una

din formele de mai jos

– fulgi (crupe) de ovăz – sunt obținuți din boabe de ovăz decorticat trecute prin niște cuțite de oțel

care le despică în 4; pentru că sunt obținute din ovăz integral, sunt foarte nutritive (fulgii de ovăz

sunt cei mai hrănitori dintre toate cerealele integrale)

– ovăz expandat – obținut din fulgi de ovăz ținuți la abur și apoi presați

– făina de ovăz – obținută prin măcinarea ovăzului decorticat; se poate obține și prin râșnirea

fulgilor de ovăz; făina se poate adăga în aluatul prăjiturilor, în pâine, în alte produse de panificație, în

biscuiți sau supe creme.

Ce substanțe nutritive conține ovăzul?Ovăzul este o sursă bună de elemente nutritive precum vitamina

E, zinc, seleniu, cupru, fier, mangan și magneziu. De asemenea, ovăzul este o sursă bună

de antioxidanți, fibre și de proteine.

Fibrele din fulgii de ovăz conțin un amestec de fibre solubile și insolubile. Una dintre componentele

găsite în fulgii de ovăz – beta-glucanul – este o fibră solubilă despre care se consideră că are efecte

benefice asupra nivelului de colesterol din sânge. Fibrele solubile se descompun pe măsură ce trec

prin tubul digestiv, formând o substanță gelatinoasă care atrage câteva substanțe care provin din

colesterol. Nivelul colesterolului rău este redus fără a fi afectat în vreun fel colesterolul bun. De

asemenea, fibrele alimentare din ovăz sunt sățioase și previn mâncatul excesiv din timpul zilei, care

poate duce la creștere în greutate și oboseală. Fibrele sunt esențiale pentru o digestie sănătoasă,

previn infecțiile cu diverse bacterii și constipația.

Pe lângă conținutul ridicat de fibre, ovăzul este bogat în magneziu, proteine și fosfor, nutrienți care

sunt în strânsă legătură cu nivelul de energie. Ovăzul este și o sursă importantă de vitamina B1,

esențială pentru producerea de energie.

Ovăzul conține de asemenea antioxidanți care ajută la formarea vitaminei E. Antioxidanţii din plante

(din cerealele integrale și nu numai) sunt asociaţi cu reducerea riscului de apariţie a anumitor boli,

inclusiv a bolilor cardiace şi a cancerului.

Când pot introduce ovăzul în alimentația copilului meu?Ovăzul poate fi introdus în alimentația copilului începând cu vârsta de 6 luni. Totuși este bine ca

acest lucru să se facă abia după o discuție cu medicul pediatru și respectand regula celor 4 zile.

Cum se alege și păstrează ovăzul?Când achiziționați ovăz, fie vrac sau ambalat, asigurați-vă că nu are urme ale depozitării într-un loc

umed – pentru varianta ambalat, asigurați-vă că ambalajul este etanș. Atât în varianta de cereală

integrală, cât și în cea de făină, se păstrează pe parcursul mai multor luni (până la 1 an), în locuri

răcoroase și uscate. Dacă, de exemplu, este foarte cald în locuință (pe timpul temperaturilor extreme

de vara), atunci se poate depozita în frigider (indicat mai ales pentru făină).

Cum se poate oferi ovăzul bebelușilor?

Pentru ca fulgii de ovăz să fie mai gustoși, se pot amesteca cu lapte sau cu un iaurt de băut. În

acest fel se crește și aportul de calciu si proteine. De asemenea, se mai pot adăuga și fructe, gustul

devenind și mai atractiv pentru copii. Pentru bebelușii care nu digeră complet fulgii de ovăz, aceștia

pot fi râșniți și încorporați în piureuri de fructe sau iaurt, în amestec cu alte cereale integrale sau

semințe râșnite.

Făina de ovăz se poate amesteca cu alte tipuri de făina pentru prepararea biscuiților, prăjiturilor,

pâinii sau altor produse de panificație.

Ovaz in panificatie

În primii ani ai aderării la Uniunea Europeană, obiectivele prioritare ale industriei româneşti de morărit şi panificaţie au avut drept

obiect atingerea unor obiective precum: asigurarea siguranţei şi securităţii alimentare, introducerea de tehnologii şi procese de

producţie competitive pe piaţa europeană, armonizarea legislaţiei româneşti specifice sectorului, cu acquis-ul comunitar şi

implementarea sa, alinierea standardelor româneşti la cele europene şi internaţionale, precum şi creşterea calităţii pregătirii

profesionale, pentru a adăuga o dimensiune europeană sectorului.

Pe măsură ce aceste obiective au fost implementate, priorităţile industriei au devenit tot mai corelate cu nevoile şi aşteptările

consumatorilor. Creşterea preocupărilor populaţiei pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru efectele funcţionale ale acestora,

au adus pâinea, ca aliment de bază, în centrul unor intense controverse legate de rolul ei în alimentaţia zilnică. Astfel că, imaginea

unei pâini sănătoase a ajuns să fie corelatăcu un conţinut ridicat de fibre vegetale (obţinută din amestecuri de făinuri de grâu,

secară, orz sau ovăz), un conţinut redus de grăsimi şi eventual, chiar de glucide uşor asimilabile.

Diversificarea surselor de fibre vegetale care pot deveni inputuri pentru procesul de fabricaţie a pâinii, nu răspunde doar unui interes

justificat al consumatorului, ci şi eforturilorglobale pentru realizarea unor tehnologii şi sisteme agroalimentare sustenabile. Cu

certitudine, că un sistem agroindustrial bazat pe cultivarea şi procesarea unui număr cât mai mare de produse primare este mult

mai stabil și eficient pe termen lung, atât din punct de vedere economic cât și din punct de vedere al adaptabilității la nevoile

consumatorilor.

În acest context, introducerea şi extinderea utilizării produselor pe bază de ovăz (aşa cum sunt făina integrală de ovăz sau tărâţele

de ovăz) în panificaţie reprezintă o direcţie esenţială de adecvare a sectorului la problematica dicutată mai sus. Acest lucru se

datorează faptului că în comparaţie cu produsele derivate din grâu sau secară, produsele din ovăz sunt caracterizate de un profil

nutriţional unic, capabil să aducă beneficii semnificative dietelor noastre. Astfel, ovăzul este caracterizat de un conţinut de 2-3 ori

mai mare de lipide decât celelalte cereale (Butt et. al, 2008; Angioloni and Collar, 2012), de un conţinut ridicat de proteine care se

pot constitui într-o excelentă sursă exogenă de aminoacizi (Hahn et al., 1990; Butt et al., 2008; Gambuś et al., 2011). În comparaţie

cu alte cereale ovăzul conţine o cantitate mai mică de glucide, fiind mult mai abundent în fibre dietetice (în special glucani şi

pentozani). De asemenea, ovăzul poate constitui o sursă foarte bună de vitamine, în special vitamina E şi acid pantotenic.

Prin conţinutul ridicat de β-glucani, produsele obţinute din ovăz au un efect pozitiv asupra prevenţiei bolilor coronariene pe seama

capacităţii acestuia de a reduce nivelul colesterolului seric, precum şi nivelul postprandial al glucozei serice (Klopfenstein, 1988). De

asemenea, fibrele provenite din ovăz pot aduce beneficii importante pentru sănătatea tractului digestiv, datorită contribuţiei la

creşterea masei fecale. Pe lângă beneficiile oferite de β-glucani, produsele derivate din ovăz au un conţinut important de compuşi

fenolici şi alţi antioxidanţi, aşa cum demonstrează lucrările publicate de Madhujith & Shahidi(2007),Inglett et al.(2011) sauInglett &

Chen(2012).

Efectele adaosului de produse derivate din ovăz nu sunt limitate numai la beneficiile nutiţionale pe care acestea le aduc produselor

alimenare din structura cărora ajung să facă parte. Literatura de specialitate descrie o întreagă diversitate de alte aplicaţii ale

acestora, de la reducerea conţinutului de grăsimi (şi implicit al aceluia de calorii) (Lee et. al 2004) până la controlul reologiei şi a

texturii produselor alimentare (Rosell et al, 2001), modificarea gelatinizării şi retrogradării amidonului (Rojas et al., 1999; Lee et al.,

2005), a reducerii ratei de învechire a pâinii (Salehifaret al., 2006) şi implicit a îmbunătăţirii toleranţei la congelare/decongelare a

produselor alimentare (Lee et al., 2002).

Principala problemă legată de utilizarea produselor derivate din ovăz pentru obţinerea pâinii se referă la gradul de acceptabilitate a

consumatorilor faţă de aceasta. În ţara noastră, cel mai important criteriu de achiziţie al produselor de panificaţie este volumul pâinii.

Numeroase studii au arătat că utilizarea produselor derivate din ovăz în compoziţia pâinii determină o scădere drastică a volumului

acesteia ( Litwinek et. al., 2013, Tatiana Bojňanská şi Dana Urminská, 2010, Pastuszka et al. 2012 etc). O primă explicaţie pentru

apariţia acestui efect are la bază faptul că produsele derivate din ovăz nu formează gluten, motiv pentru care adaosul lor contribuie

semnificativ la reducerea conţinutului de gluten din aluat în comparaţie cu un aluat format integral din făină de grâu. Prin urmare,

proprietăţile reologice ale acestuia se înrăutăţesc, iar capacitatea de reţinere a gazelor este diminuată. Acest efect este accentuat în

cazul utilizării unor produse derivate din ovăz bogate în fibre, datorită faptului că acestea pot determina, inclusiv deteriorări

mecanice ale peliculelor glutenice. În fine, o altă explicaţie este legată de modul de distribuţie al apei în aluat. Retenţia de apă de

către fibre poate determina hidratarea incompletă a proteinelor glutenice şi formarea de către acestea a unor reţele glutenice scurte,

cu proprietăţi elastice alterate.

O serie de studii au încercat să identifice principalele soluţii tehnologice pentru rezolvarea acestor probleme şi creşterea gradului de

acceptabilitate ale produselor finite. Dintre acestea, adaosul unor enzime care să îmbunătățească gradul de prelucratibilitate al

aluatului şi caracteristicile produsului final, au fost printre cele mai uzitate. Renzetti şi colab. (2010) au obţinut rezultate bune asupra

volumului specific si texturii miezului la pâinea pe bază de făină de ovăz folosind un amestec de lacază şi protează, precum şi

rezultate mai puţin bune folosind glucozoxidază. Alţi autori au arătat că adaosul de gluten vital concomitent cu utilizarea

transglutaminazelor poate duce la creşterea tenacităţii reţelei glutenice formate în aluat şi implicit la creşterea capacităţii acesteia de

a reţine gazele (Flender et al 2002, Gerrard et al 1998, Salmenkallio-Marttila et al 2004).Flander et. al, 2008, 2011 arată că

combinaţiile dintre lacază şi xilanază, respectiv tirozinază şi xilanază pot determina rezultate bune atât în ceea ce priveşte volumul

pâinii cât şi caracteristicile texturale ale miezului acesteia.

BIBLIOGRAFIE SELECIVA

1. Klopfenstein, C. F. (1988). The role of cereal beta-glucans in nutrition and health. Cereal Food World, 33, 865-869.2. Madhujith, T., & Shahidi, F. (2007). Antioxidative and antiproliferative properties of selected barley (Hordeum vulgare L.) cultivars and their potential for inhibition of low-density lipoprotein (LDL) cholesterol oxidation. Journal of Agricutlural and Food Chemistry, 55, 5018-5024. 3. Inglett, G. E., Chen, D., & Berhow, M. (2011). Influence of jet cooking Prowashonupana barley flour on phenolic composition, antioxidant activities, and viscoelastic properties. Cereal Chemistry, 88, 315-320. 4. Inglett, G. E. (2011). Low-Carbohydrate Digestible Hydrocolloidal Fiber Compositions. U. S. Patent Number 7,943,766B2. 5. Inglett, G. E. (2000). Soluble hydrocolloid food additives and method of making. U. S. Patent Number 6,060,519. 6. Inglett, G. E., Chen, D., Liu, X. S., & Lee, S. (2014). Pasting and rheological properties of oat products dry-blended with ground chia seeds. LWT-Food Science and Technology, 55, 148-156. 7. Inglett, G. E., Maneepun, S., & Vatanasuchart, N. (2000). Evaluation of hydrolyzed oat flour as a replacement for butter and coconut cream in bakery products. Food Science and Technology International, 6, 457-462. 8. Inglett, G. E., & Chen, D. (2012). Antioxidant and pasting properties of oat ß-glucan hydrocolloids. Food and Nutrition Sciences, 3, 827-835. 9. Lee, M. H., Baek, M. H., Cha, D. S., Park, H. J., & Lim, S. T. (2002). Freeze-thaw stabilization of sweet potato starch gel by polysaccharide gums. Food Hydrocolloids, 16, 345-352. 10. Lee, S., & Inglett, G. E. (2006). Rheological and Physical evaluation of jet-cooked oat bran in low calorie cookies. International Journal of Food Science and Technology, 41, 553-55911. Lee, S., Inglett, G. E., & Carriere, C. J. (2004). Effect of nutrim oat bran and flaxseed on rheological properties of cakes. Cereal Chemistry, 81, 637-6421. 12. Lee, S., Inglett, G. E., Palmquist, D., & Warner, K. (2009). Flavor and Texture Attributes of Foods Containing β-Glucan-Rich Hydrocolloids from Oats. LWT – Food Science and Technology, 42, 350-357. 13. Lee, S., Warner, K., & Inglett, G. E. (2005). Rheological properties and baking performance of new oat β-glucan-rich hydrocolloids. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 53, 9805-9809. www.ccsenet.org/jfr Journal of Food Research Vol. 3, No. 6; 

14. M. Salehifar , M. Shahedi , Gh. Kabir . Studies on the Effects of Oat Flour and Added Fat on the Organoleptic Properties and Staling of the Bread . JWSS - Isfahan University of Technology. 2006; 10 (2) :233-24515. Rojas, J. A., Rosell, C. M., & Benedito de Barber, C. (1999). Pasting properties of different wheat flour-hydrocolloid systems. Food Hydrocolloids, 13, 27-33. 16. Rosell, C. M., Rojas, J. A., & Benedito de Barber, C. (2001). Influence of hydrocolloids on dough rheology and bread quality. Food Hydrocolloids, 15, 75-81. 17. Butt, M.S. – Tahir-Nadeem, M. – Khan, M.K.I. – Shabir, R. – Butt M.S., 2008. Oat: unique among the cereals. In European Journal of Nutrition, vol. 47, 2008, no. 2, p. 68-79.18. Angioloni, A.– Collar, C. 2012. Suitability of Oat, Millet and Sorghum in Breadmaking. In Food and Bioprocess Technology, DOI 10.1007/s11947-012-0786-919. Hahn, J.D. – Chung, T.K. – Baker, D.H. 1990. Nutritive value of oat flour and oat bran. In Journal of Animal Science, vol. 68, 1990, p. 4235-4260.20. Gambuś, H. – Gibiński, M. – Pastuszka, D. – Mickowska, B. – Ziobro, R. –Witkowicz, R. 2011. The application of residual oats flour in bread production in order to JMBFS / Litwinek et al. 2013 : 2 (Special issue 1) 1734-17431742 improve its quality and biological value of protein. In ACTA Scientiarum Polonorum, Technologia Alimentaria, vol. 10, 2011, no. 3, p. 317-325.21. Dorota Litwinek, Halina Gambuś, Gabriela Zięć, Renata Sabat, Anna Wywrocka-Gurgul, Wiktor Berski, 2013, The Comparison Of Quality And Chemical Composition Of Breads Baked With Residual And Commercial Oat Flours And Wheat Flour, Journal of Microbiology, Biotechnology and Food Science, 2013 : 2 (Special issue 1) 1734-174322. Tatiana Bojňanská, Dana Urminská, 2013, Influence Of Natural Additives On Protein Complex Of Bread, Potravinarstvo, Vol 4, No 4 (2010)23. Dorota Pastuszka,, Halina Gambuś, Rafał Ziobro, Barbara Mickowska, Krzysztof, Buksa, Renata Sabat, 2012, Quality And Nutritional Value Of Wheat Bread With A Preparation Of Oat Proteins, Journal of Microbiology, Biotechnology and Food Sciences, 2012 : 1 (February Special issue) 980-987 24. S. Renzetti, C.M. Courtin, J.A. Delcour, E.K. Arendt, 2010, Oxidative and proteolytic enzyme preparations as promising improvers for oat bread formulations: Rheological, biochemical and microstructural background, Food Chemistry, Volume 119, Issue 4, 15 April 2010, Pages 1465–1473 25. Flander, L., et al. "Optimization of ingredients and baking process for improved wholemeal oat bread quality." LWT-Food Science and Technology 40.5 (2007): 860-870.26. Gerrard, J. A., Fayle, S. E., Wilson, A. J., Newberry, M. P., Ross, M., & Kavale, S. (1998). Dough properties and crumb strength of white pan bread as affected by microbial transglutaminase. Journal of Food Science, 63(3), 472-475.27. M. Salmenkallio-Marttila, K. Roininen, K. Autio, 2004, Effects of gluten and transglutaminase on microstructure, sensory characteristics and instrumental texture of oat bread, Agricultural and Food Since, Vol. 13, No. 1 – 2, 201428. Laura Flander, Xavier Rouau, Marie-Hélène Morel, Karin Autio, Tuulikki Seppänen-Laakso, Kristiina Kruus and Johanna Buchert, 2008, Effects of Laccase and Xylanase on the Chemical and Rheological Properties of Oat and Wheat Doughs, . Agric. Food Chem., 2008, 56 (14), pp 5732–574229. Laura Flander, Ulla Holopainen , Kristiina Kruus, Johanna Buchert, 2011, Effects of Tyrosinase and Laccase on Oat Proteins and Quality Parameters of Gluten-free Oat Breads, J. Agric. Food Chem., 2011, 59 (15), pp 8385–8390

Orice făină, o pulbere hrănitoare

Posted on 10 iulie 2012 by Sonia in Articole, Carticica Practica // 0 Comments

Dacă prin făină se înțelege orice pulbere obținută prin măcinarea diferitelor materiale organice, făina utilizată  pentru prepararea aluaturilor rezultă din măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de cereale. Tipul de făină folosit cu precădere în alimentația popoarelor depinde de zona geografică și tradițiile din agricultură. Astfel, dacă în America Latină mălaiul și porumbul sunt mult mai frecvent folosite, în Europa făina a devenit ingredientul de bază pentru pâine și produsele de patiserie.Făina de grâuDacă ne referim la structura bobului de grâu, coaja acestuia conține cea mai mare parte din fibre, germenul, cele mai multe proteine, iar mijlocul bobului, endospermul, cei mai multi carbohidrați. Grâul iernatic, aparținând de obicei soiului dur, se macină pentru făină, iar din grâul arnăut, din culturile de primăvară, se fabrică pastele făinoase.După îndepărtarea tărâței și germenilor, miezul bobului de grâu poate fi transformat fie în griș, fie în făină. Anumite sortimente de griș se folosesc mult în India, pentru pâine.Făina albă se obține prin măcinarea endospermului boabelor  de grâu decorticate (fără înveliș și germen), făina integrală din întreg bobul (endosperm, germen și înveliș), iar făina din germeni conține germenul și o mică parte din endosperm. Făina proaspat măcinata are o culoare alb-gălbuie și necesită un proces de maturizare, prin expunerea la aer timp de 10 zile. În fabrici, acest proces nu este lăsat să se desfășoare natural datorită timpului mare de expunere necesar. Făina este expusă unor așa-numiți agenți de înălbire, de oxidare.Făina pentru panificație se fabrică dintr-un grâu mai dur deoarece aceasta participă la păstrarea formei preparatului. Ea are un continut mai mare de gluten. Urmărind procentul de gluten, acesta scade de la făina pentru panificație la făina pentru cozonac `i prăjituri, intre cele două fiind făina pentru patiserie.  Făina de patiserie are o textură mai fină.

La făina integrală, denumită făină de extracție 100%, tărâțele și germenii separați automat de conținutul alb din interiorul bobului măcinat între role, sunt reamestecate în faza finală.Făina graham este un tip special de făină integrală. Mijlocul bobului de grâu este măcinat fin, în timp ce învelișul și germenul sunt măcinate mare.

Inventată în 1845 de brutarul englez Henry Jones, făina care crește singură conține 3 g praf de copt și 1 g sau mai puțin de sare, la 100 g produs. După ce l-a convins cu greu pe amiralul britanic de beneficiile folosirii acestei făine, din ea au preparat biscuiții destinați hrănirii marinarilor participanți la războiul din Crimeea.

Făina de orzFăina de orz este folosită pentru a înlocui o parte din făina de grâu în anumite rețete în care se dorește o savoare și o textură diferită. Este mai săracă în gluten decât făina de grâu. La preparatele dospite, făina de orz poate înlocui până la ¼ din cantitatea de făină de grâu, iar în rețete de pâine rapidă sau prăjituri, înlocuiește până la ½ din cantitatea de făină de grâu. O altă aplicație gastronomică a făinii de orz este aceea de agent de îngroșare pentru supe și sosuri. Sunt două metode de obținere a făinii de orz: din boabe integrale încolțite, uscate și apoi prăjite sau din boabe neprăjite. Ca și alte făinuri, cea de orz se poate altera repede, motiv pentru care poate fi depozitată în locuri răcoroase și uscate pentru numai 1-2 săptămâni sau în frigider pentru 3-4 săptămâni.

Făina de ovăzDovezi arheologice au scos la iveală faptul că oamenii au consumat ovăz încă din cele mai vechi timpuri, dar mai ales sub formă de terci. Cu timpul, scara de utilizare a ovăzului s-a mărit datorită conținutului bogat de minerale al boabelor, astăzi fiind încă la modă micul dejun cu fulgi de ovăz.Este tipul de făină care conferă preparatelor o textură densă și o aromă asemănătoare cu a alunelor. Brutarii o folosesc în combinație cu făina de grâu, la brioșe, prăjiturele și pâine. Făina de orz se întrebuințează cât mai proaspătă posibil deoarece, ca și cea de ovăz, se alterează foarte repede.De câteva secole, făina de ovăz a devenit renumită pentru proprietățile ei remineralizante la nivelul epidermei și s-a folosit la fabricarea produselor pentru întreținerea părului. Tendința pieței de a folosi produse dermatologice naturale a dus la creșterea interesului față de ovăz. Cosmeticele cu făină de ovăz curăță, catifelează și hrănesc pielea uscată.

Făina de orezPentru a obține făina de orez, bobul se curăță de pleavă. Se folosesc atât boabe de orez brun, cât și de orez alb. În gastronomia indiană există nenumărate rețete care o au fie ca ingredient principal, fie secundar, alături de făina de grâu sau de mei. Deoarece este lipsită de gluten, este prima făină care se introduce in alimentația bebelușilor. Copiii mai mari consumă cu plăcere cereale extrudate, orez expandat și snacksuri din făină de orez, toate fiind crocante.

Făina de secarăSe produce prin măciniș uscat al boabelor de secară, după curățarea mecanică, aspirare și polizare. Glutenul din făina de secară este diferit de cel din făina de grâu, iar aluaturile mai lipicioase și mai greu de lucrat.

Făina de porumbPorumbul nu conține gluten, deci mălaiul nu poate fi folosit la aluaturi decât în combinație cu făina de grâu, dar în cantitate mică. În schimb, ca și făina de orez, poate fi folosită în alimetatia celor care suferă de celiachie. Mălaiul, bogat în fibre, proteine, vitamina B6 și magneziu, este un aliment de bază în tările africane și în America Latină.

Făina de mei Este bogată în proteine, are un conținut redus de gluten și nu se folosește în panificație. Adăugată in cantități mici în făina de grâu, aduce preparatului o aromă asemănătoare celei de nuci. 

Ovăzul a jucat un rol important în medicina naturistă tradiţională: băuturile şi leacurile calde făcute din faină de ovăz au fost timp de mult timp medicamentele standard.

Ovăzul este foarte hrănitor, conţinând peste 12 g de proteine la 100 g, dar şi grăsimi polinesaturate, o cantitate redusă de vitamina E şi multe vitamine ale complexului B. De asemenea, sunt bogate în calciu, potasiu şi magneziu.

Doctorul James Anderson de la Veterans' Administration Hospital din Kentucky a demonstrat că nivelul colesterolului pacienţilor hrăniţi cu o doză zilnică de tărâţe de ovăz a scăzut.

De asemenea, cercetarea privind beneficiile fibrelor solubile din ovăz a convins în sfârşit Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor (FDA) din SUA să facă un pas fără precedent prin aprobarea unui grad de sănătate alimentară pentru acestea.

Ştiaţi că...

Energie / 100 g - 401kcal;

Este bogat în calciu, potasiu şi magneziu;

Este util pentru scăderea colesterolului;

Se poate consuma sub formă de terci, ca tărâţe de ovăz sau în panificaţie;

Nu se recomandă celor care suferă de boala celiacă;

Ingredientul sănătos: Ovăzul5 Aprilie 2011 01:19

Articol de GoodFood

Niciun bucătar adevărat nu trebuie să fie prins fără ovăz în bucătărie, spune expertul Good Food în nutriţie

Natalie Savona. Ovăzul este baza multor reţete sănătoase.

De ce este bun ovăzul?

Ovăzul este o cereală integrală. Fibrele pe care le conţine contribuie în multe feluri la sănătatea ta: ovăzul face

mult mai mult decât să-ţi îmbunătăţească digestia. Conţine fibre solubile – în special beta glucan, recunoscut

pentru faptul că scade nivelul colesterolului, ceea ce ajută la sănătatea inimii. Fibrele mai au încă un rol: scad

indicele glicemic. Asta înseamnă că eliberează încet energia din carbohidraţi şi astfel ai mai mult timp senzaţia

de saţietate. 

De asemenea, cresc treptat nivelul zahărului din sânge după masă. Acest lucru este grozav nu numai pentru

sănătatea generală a sistemului cardiovascular, dar este fantastic în special pentru persoanele care suferă de

diabet. 

Fiind o cereală integrală, ovăzul este o sursă minunată de micronutrienţi, cum ar fi vitaminele B, inclusiv acidul

folic, şi vitamina E. De asemenea, este una dintre cele mai bune surse de silicon –- necesar pentru piele şi

oase sănătoase. 

Ce ar mai fi de ştiut?

Dacă nu te dai în vânt după terciul simplu de ovăz, încearcă-l cu măr ras sau cu fructe din compot sau

mănâncă musli neîndulcit. Altfel, poţi savura ovăzul în biscuiţii cu ovăz gata făcuţi, în cruste crocante pentru

peşte, carne sau ciuperci, îl poţi folosi ca să îngroşi supele sau în patiserie, la pâine, brioşe sau alte prăjituri.

Câteva precauţii: deşi poate fi tentant să cumperi semipreparate pe bază de ovăz care se fac repede la

microunde, nu e o idee foarte bună: cu cât sunt mai procesate, cu atât îşi pierd proprietăţile benefice. 

Este tot ovăzul la fel?

După recoltare, ovăzul trece printr-o serie de procese care îl fac mai uşor de folosit în bucătărie. În zilele

noastre nu prea se mai găsesc boabele de ovăz integrale, fără coajă. Fulgii de ovăz care se găsesc acum

provin din boaba tăiată în trei sau patru, cu nişte lame de oţel. Fulgii mari (grossblatt) provin din bobul întreg

(fiert la aburi şi presat), iar cei obişnuiţi (feinblatt) din boabele tăiate. Făina de ovăz este minunată pentru

prăjituri, iar tărâţele sunt foarte bogate în fibre. 

Cât de des poate fi consumat ovăzul?

Nu există o anumită cantitate de ovăz indicată, dar ar fi ideal să facă parte din dieta ta zilnică. Un bol cu 50g de

fulgi de ovăz conţine o şesime din necesarul zilnic de fibre. Având în vedere câte beneficii are şi cât este de

versatil, ovăzul este indicat cel puţin de câteva ori pe săptămână.

Mâncarea săracilor pe vremuri, această cereală versatilă îşi găseşte astăzi locul în meniuri savuroase pentru

orice moment al zilei, nu doar pentru micul dejun.

Paine cu fulgi de ovaz

Ovazul este un fel de cereala-minune datorita proprietatilor sale, extrem de benefice organismului: conţinut ridicat de fibre,

regleaza glicemia, de asemenea consumul ovazului reduce riscul cancerului si bolilor de inima si, totodata, este foarte bogat

in substante nutritive precum seleniu, magneziu si vitamina E. Asadar consumati, consumati, consumati ovaz!

N e c e s a r e :

1 pahar (350ml) fulgi de ovaz;

2 pahare (350ml) faina integrala;

350ml apa calduta;

50ml ulei de floarea soarelui;

1 lingurita sare;

1 lingurita zahar;

2 lingurite drojdie uscata.

P r e p a r a r e :

Drojdia uscata am pus-o 10 minute la inmuiat impreuna cu 50ml din apa calduta.

Eu aluatul l-am framantat si dospit in masina de paine. Asadar am pus restul de apa, uleiul, sarea si zaharul in tava masinii.

Deasupra am turnat faina, in care am facut un cuib in care am pus drojdia inmuiata. Peste am varsat fulgii de ovaz si am

pornit programul de framantare&dospire.

Dupa o ora jumate a rezultat un aluat frumos pe care l-am impartit in doua si i-am dat forma de spirala. L-am pus in tava

cuptorului de la aragaz, am presarat pe deasupra alti fulgi de ovaz si l-am dat la foc mic timp de aproximativ o ora. Iata ca

se poate face si paine integrala fara aditivi, chiar usor de altfel. Comerciantii de ce nu au descoperit asta inca?! :))