Paduchele de Lemn

7/21/2019 Paduchele de Lemn

http://slidepdf.com/reader/full/paduchele-de-lemn 1/6

29

nişte mere mici de culoare roşie (rareorialbastre sau negre). Multe specii sunt cul-tivate ca arbuşti ornamentali, pentru florileşi fructele lor frumoase. Păducelul estefoarte potrivit pentru garduri vii; ramurileviguroase, tulpina rezistentă şi mulţimea deţepi fac din el o veritabilă barieră în caleavitelor sau a porcilor.

păduche Insectă parazită mică, fără aripi, aparţi-nând ordinului Phthiraptera, făcând partedin cele peste 3 300 de specii existente.Ordinul conţine mai ales păduchi (paraziţiai păsărilor sau mamiferelor) care muşcăsau mestecă şi păduchi care sug ( vezi pă-

duche-sugător). Trupul unui păduche esteplat. Ouăle sau lindinile sunt lipite de părulsau penajul gazdei, iar majoritatea speciilor

îşi petrec întreaga viaţă pe corpul anima-lelor gazdă. Infestările puternice provoacăiritaţii şi pot declanşa infecţii secundare.Când se mută de la gazdă la gazdă, păduchiipot transmite multe boli, precum infestareacu tenie la câini şi tifos la şobolani.

păduche‑de‑lemnDenumire comună pentru orice specie te-

restră de crustaceu din genul Armadillidium şi Armadillo (ambeledin ordinul Isopoda),originară din Europa şirăspândită în toată lu-mea. Păduchii-de-lemn(uneori numiţi lin-dini-de-lemn) au corpoval cenuşiu, acoperitcu armură constituitădin plăci. Când sunt

în pericol, se strâng,

devenind rotunzi. Au olungime de cca 10 mm.Păduchii-de-lemn tră-iesc în locuri uscateşi însorite, mai alesprintre frunze uscate,la marginea pădurilor.

păduche‑lânosDenumire comună pentru insectele fa-miliei Pseudococcidae (ordinul Homoptera).Păduchele-lânos este acoperit cu o pu-

dră albă, lipicioasă, asemănătoare făinii.Femelele măsoară cca 1 cm, iar „târâtorii“(puii activi) se grupează de-a lungul ner-vurilor şi părţilor inferioare ale frunzelor,

în special ale citricelor şi ale plantelor deghiveci; masculii sunt zburători şi au douăaripi. Printre speciile obişnuite se numără

păduchele-lânos-al-citricelor ( Pseudococcuscitri ) şi P. gahani .

păducherniţă

Denumire comună pentru cele cca 500de specii de plante erbacee care alcătuiescgenul Pedicularis dinfamilia gurii-leului,

întâlnite în emisferanordică, mai ales pemunţii din centrulşi E Asiei. Florile cusimetrie bilaterală iaucâteodată forme foarteneobişnuite. Florilemicului elefant ( P. gro-

enlandica), de ex., amin-tesc de capul, trompaşi urechile unui ele-fant. Păducherniţeletrăiesc în regim semi-parazitic, la rădăcinilealtor plante.

păduche‑sugătorDenumire comună pentru cele peste 400de specii (subordinul Anoplura, ordinul

Phthiraptera) de insecte ectoparazite mici,

fără aripi şi plate, răspândite în întreagalume. Au un aparat bucal specializat pentru înţepat şi supt, cu ajutorul căruia îşi extraghrana din sângele şi fluidele tisulare alemamiferelor. Nimfele ajung la maturitatedupă mai multe năpârliri. Au specificitatefaţă de gazdă: Pediculusinfestează omul ( vezi păduche uman), în timp ce alţi reprezen-tanţi ai speciei ( Haematopinusşi Linognathus)atacă animalele domestice, precum porcii,vitele, caii şi câinii.

păduche‑ţestosDenumire comună pentru membrii maimultor familii de insecte care se hrănesccu seva plantelor (ordinul Homoptera) şi alcăror corp este acoperit de o carapace ce-roasă. Ouăle sunt protejate de corpul feme-lei ori de solzi, sau de omasă filamentoasă ce-roasă. Păduchii-ţestoşipot ataca oricareparte a unei plante,

însă fiecare specie are

propria gazdă. Multespecii sunt dăunătoriimportanţi, altele auvaloare comercială.Insecta-de-lac se fo-loseşte la fabricareaunei vopsele roşii şi a

‑lemnpăduche‑d( a um vu g rerm di idi )e.s . ross

păducherniţă sau dariepedicu ris nceo t )

kitty kohout din root resources –eb inc .

robert c. hermes –colecţia societăţii naţionale audubon / photo researchers

l ery urch si , mărită)



35

dioxid de carbon (0,037% [370 de părţila milion] şi crescând în prezent), metan(0,00015% [1,5 părţi la milion]) şi altele,alături de minuscule particule solide şilichide în suspensie.Pentru că Pământul are un câmp gra-vitaţional slab (prin virtutea mărimii sale)şi temperaturi atmosferice calde (datorităapropierii de Soare), în comparaţie cuplanetele gigantice este lipsit de cele maicomune gaze pe care acestea le au: hidro-gen şi heliu. În timp ce Soarele şi Jupitersunt compuse în cea mai mare parte dinaceste elemente, ele nu au putut fi reţinutemult timp pe Pământul proaspăt format şis-au evaporat rapid în spaţiul interplanetar.Conţinutul ridicat de oxigen din atmosferaPământului este ieşit din comun. Oxigenuleste un gaz puternic reactiv care, în con-diţiile prezente pe majoritatea planetelor,s-ar combina cu alte substanţe chimicedin atmosferă, din suprafaţă şi din scoarţă.El este produs în permanenţă prin procesebiologice; fără viaţă, practic nu ar existanici oxigen liber. Cele 1,5 părţi la milionde metan din atmosferă sunt departe dea fi în echilibru chimic cu atmosfera şi cuscoarţa: şi acesta este de origine biologică,activităţile umane contribuind în mai maremăsură la producerea sa decât orice altceva.

Gazele din atmosferă se întind de lasuprafaţa Pământului până la înălţimi demii de kilometri, ajungând în cele dinurmă să se amestece cu vântul solar – unflux de particule încărcate electric care serevarsă spre exterior din zonele superficialeale Soarelui. Compoziţia atmosferei estemai mult sau mai puţin constantă pe înăl-ţime până la o altitudine de cca 100 km,

excepţiile importante ţinând de vaporii deapă şi de ozon. Atmosfera este, de regulă, descrisă ca

fiind formată din straturi sau părţi dis-tincte. Cea mai mare parte a acesteia esteconcentrată în troposferă, care se întindede la suprafaţă până la o altitudine de cca10–15 km, în funcţie de latitudine şi ano-timp. Comportamentul gazelor din aceststrat este controlat de convecţie. Acestproces se bazează pe mişcările turbionare,de răsucire, datorate forţei ascensionale

a aerului aflat aproape de suprafaţă, careeste încălzit de Soare. Prin convecţie sepăstrează un gradient de temperaturăvertical descrescător – adică o scădere atemperaturii pe altitudine – de cca 6°C pekm prin troposferă. În partea superioară atroposferei, care se numeşte tropopauză,

temperaturile scad până la cca –80°C.Troposfera este stratul care cuprindeaproape întreaga cantitate de vapori de apăşi tot aici au loc cele mai multe fenomenemeteorologice.

Stratosfera, uscată şi rarefiată, se aflădeasupra troposferei şi se întinde pânăla o altitudine de cca 50 km. Mişcărilede convecţie sunt slabe sau lipsesc dinstratosferă; în schimb, circulaţia tinde săfie pe orizontală. În acest strat temperaturacreşte odată cu altitudinea.

În părţile superioare ale stratosferei,absorbţia de raze ultraviolet de la Soare

descompune oxigenul molecular (O2); prinrecombinarea atomilor singuri de oxigencu molecule de O2 se obţine ozonul (O3),care formează stratul protector de ozon.

Deasupra stratopauzei, care este relativcaldă, se află mezosfera, şi mai rarefiată, în care temperaturile scad din nou odatăcu altitudinea până la 80–90 km deasuprasuprafeţei, unde este delimitată mezopauza.Temperaturile minime atinse aici variazăfoarte mult în funcţie de anotimp. Apoitemperaturile cresc odată cu înălţimea

pe parcursul stratului superior numittermosferă. Tot dincolo de înălţimea de80–90 km creşte şi proporţia de particule încărcate electric (sau ionizate), iar dinacest punct în sus începe ionosfera. Înaceastă parte se creează aurore vizibile,spectaculoase, în special deasupra zonelor

p mântul fotografiat de sonda s aţială galileo în decembrie 19 90 în timce orbita laneta. În februarie, galileo „scanase“ laneta venus şi a oi, în decembrie 1992, a trecut din nou e lângă pământ înainte d a se îndre ta s re o „întâlnire“ cu laneta Ju iter în decembrie 199 .nasa / jpl

p ă m â n T



116

şi expresivă, în combinaţie cu înfăţişareafragilă, pusă în evidenţă de reflectoarelecare-i luminau doar faţa şi mâinile, au făcutca recitalurile sale să fie de neuitat.Piaget, Jean(09.08.1896, neuchâtel, Elveţi –17.09.1980, Ge ev )Psiholog elveţian. Luându-şi licenţa înzoologie şi filozofie, Piaget a studiat psiho-logia la Zürich (din 1918) cu Carl Gustav Jung şi Eugen Bleuler. Din 1929 şi până lasfârşitul vieţii a predat la Universitatea dinGeneva. A lansat teoria epistemologiei ge-netice, în care explica dezvoltarea gândiriila copii. A depistat patru stadii în evoluţia

inteligenţei acestora. Primul este cel sen-zorio-motor (0–2 ani), al doilea este stadiulpreoperaţional sau simbolic (2–7 ani),al treilea este cel operaţional concret(7–12 ani) şi ultimul, cel operaţional formal(la maturitate). Fiecăruia dintre aceste stadii îi corespunde un anumit nivel de evoluţiea complexităţii cognitive şi a capacităţii dea folosi simboluri. În 1955, Piaget a fondatla Geneva un centru internaţional pentruepistemologie genetică, al cărui directora fost până în 1980. Printre numeroaselesale lucrări se numără Limbajul şi raţiuneala copil (Le language et la pensée chezl’enfant, 1923), Judecata şi raţiunea la copil (Le jugement et la raisonnement chezl’enfant, 1924),Originea inteligenţei la copii (La naissance de l’intelligence chez l’enfant,1948) şiDezvoltarea timpurie a logicii la copil (Le Developpement precoce de la logiquechez l’enfant, 1964). Este considerat ceamai importantă personalitate a psihologieievoluţioniste a sec. XX.pian

Instrument muzical cu clape şi coarde dinsârmă, care scot sunete atunci când suntatinse de nişte ciocănele activate de clape. A fost inventat la Florenţa de BartolomeoCristofori, înainte de 1720, cu scopul precisde a face posibilă variaţia dinamică „no-tă-la-notă“ (absentă la harpă). Diferă demai vechiul clavecin prin faptul că, odatăce ating coardele, ciocănelele sale revin lapoziţia iniţială, permiţând coardelor lovitesă vibreze tare. Pentru susţinerea tensiuniiuriaşe a corzilor este necesară o ramă de

fier. Aceste instrumente au forme variate.Forma iniţială de clavecin (sau de aripă)a fost preluată de pianul mare, modern.Pianul pătrat (de fapt, dreptunghiular) emai puţin costisitor, fiind cel mai frecvent întâlnit la începutul sec. XIX. El a fost înlocuit de pianină, sau pianul vertical,

numit astfel deoarece la el coardele suntdispuse vertical. Timp de cel puţin 150 ani,pianul a fost cel mai important instrument în muzica occidentală.pian mecanicPian care cântă mecanic o melodie codifi-cată sub forma unor perforaţii într-un sulde hârtie. O versiunetimpurie, inventată în1897 de americanulE.S. Votey, era alcătuitădintr-o cutie plasată înfaţa unui pian obiş-nuit, cu beţe de lemnasemănătoare unordegete, proiectându-sedeasupra claviaturii.Un sul de hârtie cu

perforaţii corespun-zătoare notelor treceape deasupra unuimecanism ce activaeliberarea aerului prindispozitive pneumaticecare puneau în mişcare

şuru cu cap ciin ricn cruce

uportarcu p rg iei

uton e ec anşarean ă e egătură

imitatoropr tor

picioru ciocăne u uicoa a ciocăneu ui

uportul ciocănelului

ciocăne

cap e p s ă

coar ă

amortizor

p rg ie

Fucţio re i ului. pri i termediul cl vi turii, e te u î ciu eu i tem mec ic com lex e tru lovi o co rdă bi e î ti ă, fix tă

î tr‑o cutie de rezo ţă, c re re rolul de tr form vibr ţi corzii î u de o ore. Î fu cţie de felul î c re u t cţio te cl el şied lele, mec i mul o te roduce o v riet te im u ăto re de efecteo ore e tru cee şi otă muzic lă, de l cele l be, î urdi

ă, l celeră u ăto re, de l curte l lu gi, u ţi ute.© merriam ‑webster inc

muzeul britanic al muzicii , brentford ,middlesex , anglia

i i ă t w y‑ e te, ;Muzeul Brit ic l Muzicii,

, Bre tford,Middle ex, a gli

p i a g e T



235

porumbel‑călător Porumbel aparţinând unei specii dispărute(Ectopistes migratorius), subfamiliaColum-

binae , familiaColumbi-dae . Porumbeii-călă-tori puteau atinge olungime de 32 cm şiaveau coadă lungă, as-cuţită; masculul era deculoare roz, cu capulgri-albăstrui. Miliardede porumbei-călătorilocuiau în E Americiide Nord la începutulsec. XIX; uneori, sto-lurile migratoare în-negreau cerul timp decâteva zile. Vânătorii au început să-i vâneze in-tensiv pentru a-i vinde

în pieţele de carne ale oraşelor. Martha, ul-timul porumbel-călător cunoscut, a murit în 1914, în grădina zoologică din Cincin-nati. Dispariţia acestei specii a pus capătcomerţului cu păsări vânate şi a accentuatimportanţa mişcării de protejare a naturii.porumbel‑plângător Specie (Zenaida macroura) de porumbelsălbatic (familiaColumbidae ) comun din

America de Nord. Are coadă lungă şiascuţită, iar laturilegâtului sunt colorate înviolet şi roz. Numelevine de la cântecullor, cu sunet jalnic.Porumbelul-plângătoreste migrator; popula-ţiile cele mai nordicemigrează spre S înde-părtat. Fac parte dintrespeciile de vânat.Vezi şi porumbel.Porumbescu, Ciprian (14.10.1853, Ş otelesu eve , su e v ,im e ul au t , zromân – 06.07.1883,stu , z c npo umbe u, su e v )

Compozitor român cupreocupări folcloristi-ce. Este autorul unorbucăţi muzicale instru-mentale (Balada pentruvioară şi pian) şi corale(Trei culori, Pe-al nostru

steag, Cântec de primăvară, Serenada) foartepopulare. A mai compus opereteleCrai Nouşi Candidatul Linte .

Posada, Bătălia de la ~ (9–12 no emb e 1330)

Conflict armat între Basarab I, domn alŢării Româneşti (vezi familia Basarabilor),şi regele Ungariei, Carol Robert de Anjou.Locul nu este cunoscut cu precizie, posa-dă însemnând de fapt trecătoare îngustă între munţi. Se presupune că a avut locfie în Ţara Loviştei, pe Valea Oltului, fie în zona Mehadiei. Conflictul a fost de-clanşat de faptul că Basarab I, vasal alregelui Ungariei, atacase cu trei ani înainte

Turnul Severin, posesiune maghiară, iarapoi refuzase să plătească tributul datorat.Din acest motiv, CarolRobert a decis să între-prindă o expediţie depedepsire a domnuluiromân. Venind dinspreTimişoara, oastea ma-ghiară a înaintat prinBanatul Severinuluicătre Curtea de Argeş(pe atunci capitala Ţării

Româneşti). Basarab seretrăsese în munţi şilăsase ţara pustie, astfel încât maghiarii au avutde înfruntat şi foame-tea, din lipsă de provi-zii. După ce a respinssolia de pace şi ofertalui Basarab de a plătidin nou tribut, regele a ars Curtea de Argeş, îndreptându-se spre ieşirea din ţară. Într-otrecătoare aflată la graniţa dintre Ţara

Românească şi Ungaria, oastea maghiarăa fost prinsă în capcană şi, în timpul celorpatru zile cât a durat confruntarea, nimicităaproape în întregime. Românii, poziţionaţipe versanţii văii, nu le-au lăsat soldaţilorunguri nici o posibilitate de a se desfăşuraşi a da lupta. Oastea română a suferit foartepuţine pierderi, dar regele Carol Robert nua reuşit să scape decât fugind, deghizat înhainele unui soldat. Evenimentul a fostconsemnat în Cronica pictată de la Viena (Cronicum pictum Vindobonense, 1359)

şi în alte cronici maghiare. Consecinţa sa afost emanciparea lui Basarab de sub suze-ranitatea regelui maghiar, el luându-şi deatunci încolo titlul de „mare voievod“, ceeace însemna că este singur stăpânitor al ţării. Această emancipare a fost de scurtă durată,fiul său, Nicolae Alexandru, recunoscând

ălătoo umbel‑e migratoriustopist s )

bill reasons –colecţia societăţii naţionale audubon / photo researchers

lângătoo umbel‑( z acrouranaida m )alvin e. staffan –colecţia societăţii naţionale audubon / photo

c n p mbe u

Bătăl de l o d

p o S a D a



327

Qqadariya În islam, adepţi ai doctrinei liberului‑ar‑bitru. Termenul îi desemnează şi pe mu‑taziliţi. Chestiunea liberului‑arbitru a fostun subiect foarte controversat în teologiaislamică, qadariya fiind susţinătorii cei mai înfocaţi ai doctrinei. Argumentele lor eraubazate pe ideea necesităţii dreptăţii divine,ei susţinând ca în absenţa responsabilităţiişi a libertăţii nimeni nu poate fi tras larăspundere pentru propriile acţiuni.Vezi

problema liberului‑arbitru.Qadisia, Bătălia de la ~ (636? d.Hr.)

Bătălie purtată între forţele sassanide (vezi dinastia Sassanizilor) şi o armată arabăinvadatoare. Victoria arabă asupra lui Yazdegerd (d. 632–651 d.Hr.) a marcatsfârşitul dinastiei acestuia şi începutul stă‑pânirii arabe şi islamice în Persia.

Qaeda, al‑ sau al Qaida(în arabă , baza)

Organizaţie militantă islamică, cu bazeextinse, fondată în Afghanistan de Osamabin Laden. Membrii săi i‑au susţinut peluptătorii musulmani în timpul Războiuluidin Afghanistan din 1979–1989; ulterior,organizaţia s‑a divizat, dar a continuat să seopună regimurilor musulmane secularizateşi prezenţei străine (în special americane) înţinuturile islamice. A iniţiat numeroase ata‑curi teroriste, inclusiv bombardarea WorldTrade Center în 1993, distrugerea a douăambasade americane din Africa în 1998 şiun atac sinucigaş cu bombă împotriva naveiamericane de războiCole în 2000. În aceastăperioadă a fuzionat cu alte organizaţii isla‑mice extremiste, restabilindu‑şi sediul în

Afghanistanul controlat de talibani, undea antrenat mii de militanţi musulmani. În2001, 19 dintre aceştia au plănuit atacuriledin 11 septembrie. SUA şi forţele aliateau reacţionat, atacând talibanii şi forţeleal‑Qaeda din Afghanistan, omorând şi cap‑turând mii de persoane şi determinându‑ipe cei rămaşi în viaţă să se ascundă.

Qajar, dinastia ~ Dinastie care a condus Iranul între1794 şi 1925. A fost întemeiată de AghaMohammad Han, care a reunificat în modbrutal Iranul şi a reinstaurat conducereairaniană în unele teritorii din Georgia şiCaucaz, prin înfrângerea rivalilor săi, prin‑tre care se remarcă şi ultimul conducătordin dinastia Zand. Succesorul său, Fath Ali Shah (d. 1797–1834), a pierdut o partedin teritorii în favoarea Rusiei şi a sporitcontactele cu Occidentul. Şahul Nasiral‑Din a manipulat cu succes Rusia şi

Marea Britanie, dar succesorii acestuia nuau putut face faţă amestecului europeancare a urmat, dinastia fiind răsturnată în1925 de şahul Reza Pahlavi.

Qantas Airways UnitedCompanie aeriană australiană, cea maiveche din ţările anglo‑saxone, fondată în1920 sub denumirea de Liniile Aeriene aleQueensland şi ale Teritoriului de Nord –Ltd. (ulterior abreviat Qantas). Până în2002 realiza zboruri cu peste 140 de desti‑naţii, în peste 30 de ţări.QaraghandyVezi Karaganda

qaraism Vezi karaism q

a r a i s m



328

Qara QoyunluVezi Kara KoiunluQarqar Vezi KarkarQasimi, Şeic Sultan binMohamed al‑ (n. 01.07.1939)

Conducător, începând din1972, al emiratului Sharjahdin cadrul Emiratelor ArabeUnite. I‑a succedat la tronfratelui său, care a fost asa‑sinat. În virtutea vederilorsale politice moderate, asusţinut întărirea guver‑nului federal al Emiratelor Arabe Unite. Ca urmare aunei lovituri de stat eşuate,plănuită de un alt frateal său, a fost de acord săimplementeze reformefinanciare şi administrati‑ve şi să‑l numească prinţmoştenitor pe fratele său,conferindu‑i dreptul de a‑i

urma la conducere; ulterior, în 1990, s‑a răzgândit şil‑a exilat.Qatar sau Katar denumire oficială StatulQatar (Dawlat al‑Qatar) Stat de pe coasta estică a Peninsulei Arabia. Suprafaţa: 11 427 kmp; 773 000loc. (2005). Capitala: Doha. Majoritateapopulaţiei este de etnie arabă, dar există şiminorităţi din Asia de Sud şi din Iran, caresunt în general muncitori migranţi. Limbi:arabă (oficială), engleză. Religii: islam (ofi‑cială, în cea mai mare parte sunnit), deasemenea creştinism, hinduism. Moneda:rialul din Qatar. Teritoriul este în cea maimare parte pietros, nisipos şi lipsit devegetaţie, fiind format din dealuri de sare,din dune deşertice şi din câmpii aride.Produsul naţional brut pe cap de locuitoreste unul dintre cele mai ridicate din lume, în special datorită exportului de petrol şigaze naturale. Guvernul este proprieta‑

rul tuturor terenurilor cultivabile, gene‑rând majoritatea activităţilor economice.Sectorul privat ia parte la comerţ şi, într‑omică măsură, la contractele economice.Qatar este un emirat independent constitu‑ţional, baza legislativă fiind legea islamică.Conducătorul statului şi al guvernului este

emirul, asistat de prim‑mi‑nistru. Statul a fost parţialcontrolat de Bahrain de lamijlocul sec. XVIII şi a fostparte integrantă a Imperiului

Otoman până la Primul Război Mondial. În1916 a devenit protectorat britanic. Dupădescoperirea petrolului în 1939, ţara s‑amodernizat într‑un ritm rapid. Şi‑a declaratindependenţa în 1971, când a luat sfârşitprotectoratul britanic. În 1991 a servit cabază pentru atacurile aeriene împotrivaIrakului, în primul Război din Golf.Qazvin sau KazvinOraş, 291 117 loc. (1996), din NV Iranului.Fondat în 250 d.Hr. cu numele de ŞadŞapur, s‑a dezvoltat sub stăpânirea mu‑sulmană din sec. VII d.Hr. A fost devastatde Genghis‑Han, dar ulterior a reînfloritşi a devenit capitala Persiei (1548–1598),sub dinastia Safavizilor. În ultima partea sec. XVIII a devenit bază pentru co‑merţul exterior cu teritoriile din zoneleMării Caspice, ale Golfului Persic şi din Anatolia. În 1921, în Qazvin s‑a organizato lovitură de stat care a dus apoi la con‑solidarea Iranului sub conducerea şahuluiReza Pahlavi. În momentul actual este uncentru regional de comunicaţii, dispunândşi de industrie manufacturieră.

q a r a

Documents

Paduchele de Lemn