Demolări la Palatul Ştirbei

I. Motivul prezentăriiII. Scurtă prezentare a complexului Palatului Ştirbei III. Regimul juridic de protecţie a valorii culturale a complexului Palatului ŞtirbeiIV. Situaţia demolărilor şi date privind legalitatea acestoraV. Autorităţi competenteVI. Reacţiile ale instituţiilor competente/ ale reprezentanţilor acestora

I. Motivul prezentăriiLa sfîrşitul lunii noiembrie au fost efectuate demolari la majoritatea clădirilor ce formau

complexul arhitectural al Palatului Ştirbei. Prezentul articol îşi propune să expună cîteva date despre complex, despre legalitatea (şi moralitatea) demolărilor efectuate. Dat fiind faptul că zona are numeroase valori culturale, şi spaţiul destinat unui astfel de articol este restrîns, voi trece direct la subiect.

II. Scurtă prezentare a complexului Palatului Ştirbei

Palatul ŞtirbeiAcesta a fost construit în jur de 18351, de arhitectul Michel Sanjouand2 la comanda lui Barbu

Dimitrie Ştirbei (1799-1869), în acel moment mare logofăt al dreptăţii. Referitor la această primă fază dna. dr. ist. Cezara Mucenic aprecia „ţinînd cont de perioada în care s-a ridicat construcţia, (…), analizînd planurile intervenţiei de la sfîrşitul sec. al XIX-lea se poate aprecia că expresia arhitecturală pe care a propus-o autorul este cea frecventă în Franţa acelei epoci –stilul neoclasic (…)” [C.Mucenic, p.65]. În timpul domniei sale (1849-1853 şi 1854-1856), Barbu Ştirbei a folosit palatul ca reşedinţă domnească. În 1852 acestuia i se aduc modificări de către Xavier Villacrosse3 şi

1 Diversele surse consultate dau data construirii ca fiind 1835, 1836 sau 1837. Tot în prima jumătate a sec XIX-lea au fost realizate: Palatul Grigore Ghica – Tei, Palatul Suţu, Casa Romaniti, Casa Florescu – Manu, etc.2 Nu se cunosc alte clădiri proiectate de Michel Sanjouand (San Jouand/ Saint-Jean). Acesta a ocupat funcţia de arhitecton al Politii Bucurescilor. Tot el a elaborat un document privind reglementarea dezvoltării arhitectural - urbanistice a Bucureştiului.3 X. Villacrosse a fost din 1841 arhitecton al Bucureştiului, în 1837 aduce modificări alături de R. A. Borroczyn, Casei Dinicu Golescu pentru a îndeplini funcţiunea de palat domnesc. Tot în Bucureşti în 1842 proiectează Casa Sfatului, iar la

Moritz von Ott4. În 1882, Alexandru Ştirbei, fiul domnitorului, schimbă5 după proiectul arhitectului Friederic Hartmann6 faţada spre Calea Victoriei, apar turnul din colţul de NE şi etajul cu cariatidele (în proiect cu pilaştri canelaţi) de deasupra intrării. Imaginea generală a proiectului este cea care se păstrează şi astăzi. Limbajul folosit de Fr. Hartmann a fost ca şi cel iniţial, tot cel neoclasic.

Palatul era conscut de protipendata secolului al XIX-lea, şi de la începutul secolui al XX-lea pentru balurile ce se ţineau aici. Un exemplu de astfel de bal este cel care a avut loc în seara de 22 iunie 1843 în cinstea prinţului Albert, fratele regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, şi cumnat al ţarului Nicolae I, aflat în vizită în Bucureşti. Pentru ultima treime a secolului Constantin Argetoianu nota: „Balul Ştirbey era cel mai select al sezonului. Supeul balului Ştirbey era cotat ca cel mai bun (…)” [N.D.Ion, 42].

Complexul palatului a rămas în posesia familiei Ştirbei pînă în 1948, cînd are loc naţionalizarea. Atunci bunurile spre str. Banului şi pivniţele (inclusiv cea a palatului) revin Intreprinderii de industrializare a vinului. La sfîrşitul deceniului 5, începutul celui următor au loc distrugeri însemnate ale decoraţiei interioare a palatului. Într-un raport DMI din 1954 arh. Duiliu Marcu nota: “caracterul decorativ foarte precis în stil Empire şi Biedermayer al acestor vechi locuinţe, care reprezenta un document arhitectural preţios a dispărut cu desăvîrşire” [C.Mucenic, p.70]. Între 1954 - 1977, în palat este găzduit Muzeul de Artă Populară. La începutul anilor, se deschide Muzeul Ceramicii şi Sticlei, ce va funcţiona pînă în 1994. În 1988, aici se organizează prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.

Alte componente ale complexului palatului De-a lungul timpului fondul construit al complexului palatului s-a modificat apărînd/dispărînd

diverse construcţii. În continuare prezint cîteva date despre componentele care se păstrau pînă la recenta demolarea. Prezentarea de mai jos este restricţionată de datele obţinute într-o documentare rapidă.

Poate cea mai importantă componentă a complexului palatului este spaţiul liber, curtea de onoare din faţa palatului şi grădina din spatele acestuia. Ambele apar încă de la început. Curtea de onoare a s-a diminuat prin alinierile succesive ale Căii Victoriei. De menţionat că aceste alinieri au lăsat spaţiul necesar, de respiraţie, palatului.

Despre proiectul iniţil al grădinii nu ştim mult, e posibil să fi fost ceva apropiat de cele ce apar în planul Bucureştiului realizat de R. A. Borroczyn în 1846 (a se vedea imaginea următoare).

jumătatea secolului construieşte bisericile Zlătari şi Sf. Spiridin – Nou.4 Nu se cunosc foarte multe informaţii despre activitatea ing. Moritz von Ott în arhitectură. Se ştie că acesta a participat la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, căruia i-a propus realizarea unor şanţuri în jurul Bucureştiului. În 1830 făcea parte din Comitetul de salubritate publică. La începutul deceniului 4 poziţiona felinare sau proiecta nivelmentul pentru unele străzi din Bucureşti. Moritz von Ott a întocmit planuri ale oraşelor: Bucureşti, Turnu Severin, Giurgiu şi Alexandria.5 Alexandru Ştirbei construise în 1864 palatul de la Buftea. La sf. sec. XIX-lea exceptînd cazurile de schimbare a funcţiunii, se poate să fi existat o modă a intervenţiei asupra reşedinţelor mai vechi ale elitei: Palatul Suţu, Casa Cesianu, Casa Lenş-Vernescu, Casa Plagiano-Dissescu etc.6 Fr. Hartmann a colaborat la sf. sec. al XIX-lea cu Al. Orăscu (arhitectul principal) şi C. Beniş la Biserica Înălţarea Domnului - Domniţa Bălaşa.

Acesta nu dă foarte multe informaţii despre parc. Varianta unor „îmbunătăţiri” aduse parcului în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea mi se pare plauzibilă, judecînd după faptul că proprietarul devenise domnitor, că acestuia i se datorează probabil primele plantaţii din Grădina Cotroceni pe la 1850 [Toma, 135] şi că la sfîrşitul aniilor 1840, începutul anilor 1850 se amenajază în Bucureşti grădinile Cişmigiu şi Kiseleff. În 1864 o dată cu construirea palatului de la Buftea, Alexandru Ştirbei amenajează şi parcul acestuia, exista deci posibilitatea realizării unor modificări şi în parcul palatului din Bucureşti. Certă este existenţa unui spaţiu neconstruit dar plantat, unitar, în spatele palatului, ce face parte integrantă din imaginea acestuia. Dorinţa păstrării unitare a palatului şi grădinii acestuia apare expres de două ori în istoria familiei Ştirbei: în testamentul lui Alexandru Ştirbey din 1895 „Acest teren (nota mea: înspre str. Budişteanu, în spatele construcţiilor ce delimitau la sudvest parcul) se va împărţi în patru laturi şi va lua cîte un lat fiecare din ficele mele şi anume: Helena, Zoe, Marieta şi Adina spre a-şi clădi fiecare cîte o casă de locuinţă avînd toate a se bucura în comun de grădina palatului care va fi a lui Barbu Ştirbey” [Mucenic, pp. 75-76] şi cu ocazia testamentului lui Barbu Alexandru Ştirbey din 1933 cînd imobilul rămîne ca bun comun urmaşilor [Mucenic, p. 78].

Despre grădina palatului Eliza Brătianu spunea „închisă din toate părţile, răspîndind miros de liliac şi salcîm, era plină de micşunele (…) Mi se pare că în această grădină romantică, pe care două generaţii succesive au lăsat-o să se prăpădească, am simţit pentru prima dată plăcerea de a trăi, acea emoţie şi moleşeală care pun stăpînire pe noi o dată cu primele zile frumoase de primăvară” [N.D.Ion, 42].

Corpul semicircular al grajdurilor aflat pînă să fie demolat… pe parcela Calea Victoriei 109, este anterior anului 1899 (apare în cadrul documentării prima dată pe Planul Oraşului Bucuresci, 1895 – 1899).

În 1965 arhitectul Horia Teodoru, preşedintele Comisiei DMI, analizînd propunerea demolării clădirii grajdurilor Palatului Ştirbei în cadrul ei afirma: „Arhitectura grajdurilor şi a remizei reprezintă unicat în Bucureşti şi are deci importanţa sa ca tip de construcţie civilă facând parte integrantă din ansamblu. Clădirea Grajdurilor trebuie păstrată”, aceasta fiind şi punctul de vedere final adoptat de Comisia DMI [C.Mucenic, 70].

Pivniţele. Palatul a avut încă de la început un subsol boltit de înălţime crescută folosit pentru depozitarea vinului de pe podgoriile familiei Ştirbei. [C.Mucenic, 65]. Producţia şi comercializarea vinului a fost una dintre activităţile economice ale familiei Ştirbei.7 Probabil între 1920-1930 se construiesc pivniţele pe două niveluri spre strada gen. Budişteanu şi o galerie de legătură între acestea şi vechile pivniţe ale palatului. Din cunoştinţele mele astfel de pivniţe (de anii 20, pentru

7 celelalte fiind reprezentate de cultivarea pămîntului şi de Fabrica de conserve de la Buftea, deschisă de Alexandru Ştirbei

depozitatul vinului) sînt unicat în arhitectura Bucureşteană. De asemenea ansamblul pivniţelor este important şi ca fiind un martor al unei evoluţii economice.

Pentru clădirea de pe parcela Str. Budişteanu 17, în succinta documentare efectuată nu am găsit multe date. Conturul la sol al acesteia apare pe planul oraşului de la 1846. Despre ea Lista Monumentelor Istorice afirmă că este de sf. sec. XIX şi că sînt foste ale atenanse ale Palatului Ştirbei (LMI o situează greşit la nr. poştal 7).

Clădirea de la intersecţia Căii Griviţei cu Calea Victoriei, adresă poştală Calea Victoriei 109, sediu Petrom, a fost construită între 1945-1955, şi a avut la bază proiectul arh. G. M. Cantacuzino8 „reformulat în manieră realist-socialistă” [Celac, p. 64].9

„Palatul Ştirbei din Calea Victoriei 107 rămîne o clădire semnificativă pentru tipul de locuinţă unifamilială de calitate excepţională păstrînd elementele caracteristice: dispunerea spaţiilor într-o locuinţă de lux, şi de reprezentare la rangul cel mai înalt deci adaptabil şi pentru un spaţiu servind ca ‚sală a tronului’ cu tratarea diferenţiată a spaţiilor interioare pe nivelele de construcţie, dar amintind, prin distrugerea celor mai multe din elementele care decorau şi mobilau interiorul, vremurile aprige prin care a trecut.” [Mucenic, p.73] …Şi aş adăuga: amintind prin demolarile (i)legale recente, vremurile aprige prin care trece protecţia patrimoniului din România…

Dar valoros nu este numai palatul ci, cum arăt mai sus: spaţiul neconstruit înconjurător, pivniţele document privind dezvoltarea economică/ modernizarea României, clădirea Petrom, document al distrugerii vieţii elitelor (în cazul de faţă a arhitectului G. M. Cantacuzino) în perioada de instaurare a dictaturii, perioadă denumită sugestiv de Marin Preda „era ticăloşilor”.

Surse consultate: Borroczyn, Rudolf Arthur, Planul Bukurestiului, 1846 Celac, Mariana; Carabela Octavian; Marcu-Lapadat, Marcu, Bucureşti. arhitectură şi

modernitate. Un ghid adnotat. Bucharest. Architecture and Modernity. An Annotated Guide, Bucureşti, Simetria, 2005

Institutului Geografic al Armatei, Planul Oraşului Bucuresci, 1895 – 1899, ediţia sc. sc. 1:1000

Ionescu, Grigore, Bucureşti, oraşul şi monumentele sale, Bucureşti, Editura Tehnică, 1956

Ion, Narcis Dorin, Bucureşti, în căutarea Micului Paris, Bucureşti, Triconc, 2003 Mucenic, Cezara, Palatul Ştirbey de pe Calea Victoriei, articol în Bucureşti.

Materiale de Istorie şi Muzeografie, pp. 58-80 Parusi, Gheorghe, Cronologia Bucureştilor (20 septembrie 1459-31 decembrie 1989):

zile, fapte, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani, Bucureşti, Compania, 2007 Socolescu, Toma T., Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca

modernă. 1800-1925, Bucureşti, Caligraf Design, 2004 Toma, Dolores, Despre grădini şi modurile lor de folosire, Iasi, Polirim, 2001

8 Arh. George Matei Cantacuzino participă la începutul secolului al XX-lea la reabilitarea Palatului Mogoşoaia. În Bucureşti construieşte sediul Bancii Chrissoveloni (str. Lipscani, la capătul str. E. Carada), blocul Carlton, blocul semicircular care închide Piaţa Universităţii de lîndă Palatul Suţu, blocul de lîndă Bis. Creţulescu (acum la parter Librăria Humanitas), două clădiri de birouri pentru Gaz Electra (acum ale Institutului de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, în zona Pieţii C. A. Rosetti) etc.9 consider important de văzut ce i se întîmpla arhitectului în această perioadă: G. M. Cantcuzino a fost arestat în 1948, închis la Aiud, timp de 9 luni, condamnat la 5 ani de închisoare cu munca silnică. A muncit la la Canal. A fost eliberat în 1953. pentru bibliografia lui a se vedea http://www.ce.tuiasi.ro/~arhitect/cantacuzino.html

III. Regimul juridic de protecţie a valorii culturale a complexului Palatului Ştirbei

Complexul iniţial al Palatului Ştirbei a fost situat, pînă la momentul demolărilor recente, pe patru parcele: I. Calea Victoriei nr. 107 (palatul propriu-zis, pivniţele de pe această parcelă, fiind parte integrantă a lui), II. str. Banului nr. 2 (unde se afla partea însemnată a pivniţelor, şi mai multe construcţii supraterane), III. Calea Victoriei nr. 109 (unde se afla clădirea grajdurilor palatului) şi IV. str. Budişteanu nr. 17.

Complexul arhitectonic al Palatului Ştirbei nu este clasat în Lista Monumentelor Istorice (L.M.I.) ca „ansamblu”. Dar fiecare componentă în parte beneficiază/beneficia de modalităţi diferite de protecţie, în funcţie de parcela pe care se afla:

I. Imobilul Calea Victoriei 107, este clasat individual în L.M.I., cod B-II-m-A-19860. Indicativul A, defineşte monumentele istorice de valoare naţională şi universală. Nu face parte din vreun ansamblu clasat în L.M.I. Apare în anexa III, categoria I. Valori de patrimoniu cultural de interes naţional (monumente istorice de valoare naţională excepţională) a legii 5/2000 la poziţia f.48. Tipologia f. este cea a Clădirilor civile urbane. Deşi voi detalia aceasta mai jos consider important să subliniez aici faptul că nu exisă vreun ordin de declasare care să permită demolarea pivniţelor de pe această parcelă, astfel aceste demolări au urmări penale.

II. Imobilul str. Banului nr. 2, a fost clasat în L.M.I. Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor (OMCC) nr. 2534 din 17/09/2007 declasează acest imobil. Nu face parte din vreun ansamblu de arhitectură clasat în L.M.I.

III. Imobilul Calea Victoriei nr. 109, nu este clasat individual sau ca făcînd parte din vreun ansamblu în L.M.I.

IV. Imobilul str. Budişteanu nr. 17, această adresă nu apare individual în L.M.I. Dar lucrurile sînt mai complicate deoarece în L.M.I. apare poziţia Casă (foste atenanse ale Palatului Ştirbei, Calea Victoriei nr. 107), Str. g-ral C-tin Budişteanu 7, cod B-II-m-B-18237. La această adresă nu se află vreo construcţie (şi nu se afla nici în 2004 la momentul elaborării listei), iar ea este destul de depărtată de parcela pe care se află palatul. Consider probabilă o eroare de redactare a LMI, în loc de nr. 17 să fi fost scris nr. 7. Legea 422/2001 prevede pentru astfel de situaţii prin art. 19, alin. 4 „Erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei persoane interesate.” Nu există vreun ordin de declasare publicat în Monitorul Oficial pentru vreuna din aceste două adrese. Atît imobilul de la nr. 7, cît şi cele de la nr. 17 face parte din Ansamblul de arhitectură "Strada General Constantin Budişteanu", cod B-II-a-B-18235.

Toate cele patru imobile fac parte din situl clasat în L.M.I. intitulat Sit I, cod. B-II-s-B-17910.

Cele patru imobile se află în zona de protecţie a diferitor monumente istorice. În lipsa unei reglementări dedicate delimitării, aceasta se defineşte cf. legii 422/2001 ca fiind suprafaţa înscrisă într-o rază de 100 m împrejurul limitei terenului aferent construcţiei monument (parcelei). Iată lista monumentelor istorice în a căror zone de protecţie se află cel puţin unul din cele patru imobile în care era împărţit complexul Palatului Ştirbei (au fost culese cu italice denumirile poziţiilor din L.M.I.):

imobilele denumite Casă de pe Str. Th. Aman: nr. 1, 4, 6, 8, 10, toate grupa valorică B Casă, Str. Banului 3, grupa valorică B Casă, Str. Biserica Amzei 6, grupa valorică B Casă, Str. g-ral H. M. Berthelot 8, grupa valorică B Casa C. Fonilescu, Str. g-ral H. M. Berthelot 8 A, grupa valorică B imobile denumite Casă, de pe Str. g-ral H. M. Berthelot 10, 18 ambele grupa valorică B Casa Robescu (corp al Universităţii de Arte), Str. g-ral H. M. Berthelot 12, grupa valorică B Catedrala romano-catolică "Sf. Iosif", Str. g-ral H. M. Berthelot 17, grupa valorică A Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, Str. g-ral H. M. Berthelot 19, grupa valorică B Casa Lahovary, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu 13, grupa valorică A Casa Crissovelloni, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu 15, grupa valorică B Muzeul Cornel Medrea, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu 16, grupa valorică B Casă (foste atenanse ale Palatului Ştirbei, Calea Victoriei nr. 107), Str. g-ral. Ctin.

Budişteanu 17, grupa valorică B Casa g-ral Constantin Budişteanu, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu: 20, grupa valorică B imobile denumite Casă de pe Str. g-ral. Ctin. Budişteanu: 12-14, 28, 28bis, toate de grupa

valorică B Casa Suţu (Lahovary), Calea Griviţei 7, grupa valorică B Palatul Romanit – Muzeul Colecţiilor, Calea Victoriei 111 -113, grupa valorică B Blocul ARO, Calea Victoriei 91 -93, grupa valorică B Palatul Ştirbei, Calea Victoriei 107, grupa valorică A Casa Monteoru (Casa Scriitorilor), Calea Victoriei 115, grupa valorică A Palatul Monopolurilor Statului, Calea Victoriei 152, grupa valorică A Ansamblul de arhitectură "Strada General Constantin Budişteanu", grupa valorică B Ansamblul de arhitectură "Strada Calea Griviţei", grupa valorică B Statuia "Alergătorii", Calea Victoriei 142 -146, grupa valorică B

Toate cele patru imobile se află pe teritoriul PUZ-Zona protejată 16 – Calea Victorie, zona 16 este inclusă în tipologia Strada - simbol a orasului, şi face parte din categoria Zone protejate cu valoare ridicată şi grad de protecţie maxim, unde „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică. [...] În aceste zone sînt permise intervenţii care conservă şi potentează valorile existente.” Este posibil ca acest PUZ să fi fost înlocuit prin aprobarea PUZ Traseu Cultural Calea Victoriei, cu mult mai permisiv în ceea ce priveşte intervenţia.

IV. Situaţia demolărilor, şi date privind legalitatea acestoraLa sfirşitul lunii noiembrie 2008 mare parte din clădirile aparţinînd complexului Palatului

Ştirbei au fost demolate (a se vedea planul de mai jos).

plan de situaţie: str. Budişteanu 17, contur verde deschis;str. Banului 2, contur albastru; Calea Victoriei 109, contur roz; Calea Victoriei 107, contur roşu;

Ce a fost demolat: pe parcela Str. Budişteanu 17: partea supraterană a clădirii (este mai puţin probabilă

demolarea şi a părţii subterane, dată fiind existenţa în acest moment a organizării de şantier pe acest loc) şi gardul fără poarta de intrare

pe parcela Str. Banului 2: suprateranul tuturor clădirilor şi parte însemnată din subteranul celor două clădiri dispuse perpendicular pe Str. Banului

pe parcela Calea Victoriei 109: partea supraterană a clădirii grajdurilor pe parcela Calea Victoriei 107: partea supraterană a clădirii grajdurilor, unii copaci, o

parte subterană însemnată a Palatului Ştirbei –a se vedea haşura verticală în plan.

Dat fiind regimul de protecţie expus anterior pentru Autorizaţia de desfiinţare a oricărei dintre aceste construcţii este necesar avizul MCC/DCCPCN-MB.

Ce mai există în momentul de faţă din complex: pe parcela Str. Budişteanu 17: probabil partea subterană a clădirii şi poarta de intrare pe parcela Str. Banului 2: reţeaua subterană folosită pentru depozitarea vinului, aflată

între clădirile demolate, partea supraterană a clădirii aflate de-a lungul limitei de propriatate spre imobilul Str. Budişteanu 15, foarte puţin (ziduri de contur, fundaţii) din subteranul celor două clădiri dispuse perpendicular pe str. Banului, subteranul celorlalte construcţii, gardul

pe parcela Calea Victoriei 109: în întregime clădirea avînd la bază planurile arh. G. M. Cantacuzino, partea subterană a clădirii semicirculare a grajdurilor

pe parcela Calea Victoriei 107: partea supraterană a Palatului Ştirbei, partea subterană a acestuia aflată sub conturul la sol al lui, partea subterană a clădirii grajdurilor, alte construcţii subterane, gardul, spaţiul liber10 din spatele palatului, unii copaci.

imagine de ansamblu asupra demolărilor de pe parcelele Calea Victoriei 107, Calea Victoriei 109, Banului 2

Calea Victoriei 107, decembrie 2008, demplarea unei părţi din pivniţele Palatului Ştirbei, foto: Dan Ghelase

Str. Banului 2, decembrie 2008, ce a rămas din clădirea de pe mijlocul parcelei, foto: Dan Ghelase

10 în caz că vă pare curioasă menţionarea spaţiului liber, a se vedea mai sus importanţa acestuia, din nefericire în momentul de faţă a pierdut toată amenajarea

Str. Budişteanu 17, decembrie 2008, pe locul clădirii acum se află organizarea de şantier

În prezent nu am multe date privind leglitatea demolărilor (de altfel la faţa locului nu există vreun panou -necesar conform legii- care să informeze în acest sens). Situaţia datelor pentru fiecare parcelă se prezinţă astfel:

Str. Budişteanu 17: monument istoric care dintr-o eroare a fost trecut la o altă adresă în Lista Monumentelor Istorice, nu există vreun ordin de declasare pentru acest imobil, nu cunosc date oficiale privind existenţa avizelor de specialitate şi a unei eventule Autorizaţiei de desfiinţare;

Str. Banului 2: fost monument istoric, declasat prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor (OMCC) nr. 2534 din 17/09/2007, Primăria Sector 1 a emis pentru clădirile de pe această parcelă Autorizaţia de disfiinţare 90/04/V/2891/08 (din mass-media rezultă că aceasta a fost emisă doar pentru parcela Banului 2, PMB într-un răspuns la o sesizare pe subiect mă înştiinţează că ea se referă pentru demolările de pe tot complexul Palatului Ştirbei, a se vedea mai jos cap. VI, de observat şi indicativul „V” ce, din ce cunosc, sugerează că se referă la o parcelă de pe o stradă cu această literă, pare mai plauzibilă deci referirea la Calea Victoriei decît la Strada Banului) nu cunosc conţinutul acesteia şi dacă aceasta a fost obţinută conform legii;

Calea Victoriei 109: clădirea grajdurilor, nu cunosc date oficiale privind existenţa avizelor de specialitate şi a Autorizaţiei de desfiinţare; în momentul depunerii unei sesizări la DCCPCN-MB, am obţinut verbal de la dînşii informaţia că s-ar fi dat avizul necesar desfiinţării.

Calea Victoriei 107: imobil monument istoric, demolările de pe această parcelă în lipsa unui ordin MCC care să prevadă declasarea parţială sînt ilegale şi au consecinţe penale; nu există vreun astfel de ordin; nu am date despre existenţa vreunei Autorizaţii de desfiinţare, însă dacă aceasta există, în lipsa ordinului sus-amintit este ilegală.

V. Autorităţi competente

În cazul unor ilegalităţi în astfel de situaţii, autorităţile care trebuie să intervină sînt: Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, Serviciul inspecţie

control constructii, cf. legii 50/1991 Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Sectorului 1, Serviciul inspecţie control

constructii, cf. legii 50/1991 Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti - Ilfov, cf. legii 50/1991 Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Biroul pentru Protejarea

Patrimoniului, cf. legii 259/2006 Direcţia Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional – Municipiul Bucureşti, cf legii

422/2001

Pentru lucrările de desfiinţare în cadrul imobilului Calea Victoriei 107, avînd în vedere că acesta este monument istoric, autorizaţia, dacă există, ar fi emisă de Primăria Municipiului Bucureşti. Această instituţie este cea mai în măsură să verifice legalitatea demolărilor (cum am spus mai sus, în lipsa unui Ordin al Ministrului Culturii şi Cultelor municipalitatea a comis, şi deci în lipsa unui aviz MCC/ DCCPCN-MB potrivit legii 50/1991, art. 26, lit. i şi legii 422/2001 art. 55, alin. 1, lit. f, o contravenie). Tot PMB ar trebui să fie cea care dă autorizaţia pentru imobilul Str. Budişteanu 17, cum şi acesta este monument istoric.

Primăria Sector 1 este cea care emite Autorizaţia de desfiinţare pentru lucrările de pe parcelele: Str. Banului 2, Calea Victoriei 109 (şi eventual Str. Budişteanu 17, în cazul în care nimeni nu s-a sesizat că este vorba de un monument istoric; dar deoarece pentru orice intervenţie în zone de protecţie a altor monumente şi zone construite protejate este necesar un studiu istoric, faptul că este monument istoric nu ar fi avut cum să scape).

Celor două primării li se poate cere în baza legislsaţiei privind liberul acces la informaţiile de interes public date privind existenţa Autorizaţiilor de desfiinţare (Primăriei Municipiului Bucureşti pentru imobilele Calea Victoriei 107, şi Str. Budişteanu 17; Primăriei sector 1 pentru imobilele Calea Victoriei 109, Str. Banului 2, Str. Budişteanu 17), a prevederilor acestora, şi date privind existenţa avizului MCC/DCCPCN-MB.

Procedura legală atît în cazul constatărilor efectuate de inspectorii Direcţiei Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti cît şi în cazul constatării inspectorilor direcţiei simialare din Primăriei Sector 1 este să se deplaseze la faţa locului, iar în cazul în care descoperă nereguli (neanunţarea începerii lucrărilor, lipsa Autorizaţiei de desfiinţare, efectuarea unor lucrări neprevăzute în aceasta, lipsa panoului care să prezinte informaţii despre demolare, etc.) să întocmească un proces verbal cu acestea, să stopeze acţiunile ilegale, să aplice amenzi pentru contravenţii şi să anunţe organele specializate ale poliţiei cu privire la faptele de natura penală (intervenţiile neautorizate asupra monumentelor istorice).

Un alt organism de control este Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti - Ilfov, acesta, potrivit legii 50/1991, poate dispune stoparea lucrărilor ilegale şi loarea altor măsuri, el încunoştiinţează Direcţiile de Inspecţie şi Control ale primăriilor competente despre măsurile luate, ele avînd obligaţia de a urmări punerea lor în aplicare.

Inspectoratul General al Poliţiei Române din Ministerul Administraţiei şi Internelor potrivit legii 259/2006, art. 3 are obligaţia de a avea organizate „structuri specializate în prevenirea, descoperirea şi urmărirea faptelor ilegale care privesc monumentele istorice, zonele de protecţie ale acestora, precum şi zonele construite protejate.” Sesizarile pentru acest caz pot fi preluate de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul de Investigaţii Criminale, sau Biroul pentru Protejarea Patrimoniului.

Direcţia de Cultură Culte Patrimoniu Cultural Naţional - Municipiul Bucureşti, poate fi chestionată cu privire la existenţa şi conţinutul avizelor pentru cele patru

parcele pe care se afla complexul arhitectural al Palatului Ştirbei, i se poate cere corectarea erorii de adresă poştală privind imobilul Str. Budişteanu 17,

potrivit legii 422/2001 alin. 4) „erorile materiale din Lista monumentelor istorice pot fi îndreptate din oficiu sau în urma solicitării oricărei persoane interesate”, atrăgîndu-i-se atenţia asupra faptului că deşi în momentul de faţă partea supraterană a clădirii nu mai există, se păstrează partea subterană a acesteia; astfel este necesară efectuarea modificării de adresă şi publicarea acestei modificări în Monitorul Oficial în regim de urgenţă (dat fiind –a se vedea mai jos- o oarecare prezumţie de incorectitudine ce planează asupra instituţiei, s-ar putea încerca scurtcircuitarea procesul printr-o cerere

adresată Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, acesta fiind cel care emite ordinul de publicat în Monitorul Oficial)

i se poate cere efectuarea unui control, întreruperea lucrărilor ilegale şi aplicarea de sancţiuni potrivit legii 422/2001 art. 24, alin 2 şi 3.

VI. Reacţiile ale instituţiilor competente/ ale reprezentanţilor acestora

Directorul DCCPCN-MB, Ştefan Damian, făcea, potrivit ziarului Adevărul11 şi a postului Realitatea TV12 următoarele afirmaţii “beneficiarul a venit cu studii istorice, prin care a demonstrat că imobilele nu sunt valoroase” şi construcţiile demolate erau „erau nişte betoane turnate otova”

A se compara aceste afirmaţii cu următoarele: nişte studiile istorice complete ar fi trebuit să observe faptul că imobilul din Str. Budişteanu 17 este un monument istoric; doar dintr-o schiţă de studiu ca cea de mai sus se observă faptul că reţeaua subterană a Palatului Ştirbei nu era lipsită de valoare; clădirea grajdurilor era considerată de specialişti a fi unicat în Bucureşti; clădirea de pe parcela Budişteanu 17 şi era trecută în Lista Monumentelor Istorice ca fiind de sfîrşit de secol al XIX-lea.

Fostul Ministr al Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu afirma într-un articol din Adevărul: „anexele erau în ultimul hal, iar acum depinde de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice dacă va da avizul construirii, deşi acolo zona este protejată.” „Anexele erau în ultimul hal”, afirmaţie irelevantă. Există la nivel internaţional o mulţime de monumente istorice din care au mai rămas doar cîteva pietre şi pe care nimeni nu se gîndeşte să le declaseze sau demoleze din această cauză. Cît despre referirea la CNMI, domnia sa ştie foarte bine că acest organism nu emite anize, cum este consultativ, chiar dînsul s-a folosit de faptul că CNMI are rol consultativ (şi nu decizional) atunci cînd a declasat imobilul din Str. Banului nr. 2, deşi CNMI se opusese. Din cauza caracterului consultativ al CNMI şi continuarea frazei „acum depinde de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice dacă va da avizul construirii, deşi acolo zona este protejată” este incorectă.

De asemenea Adrian Iorgulescu afirma „Ministerul nu are dreptul să dea astfel de avize.” din articolul sus-amintit al Realitatea TV, a se compara aceasta cu prevederea legii 422/2001, art. 23, alin. 3 „Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor <nota mea: în acest caz este vorba de DCCPCN-MB> şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.”

În ciuda atribuţiilor de care am amintit mai înainte, la sesizările personale pe subiect (44779/17.12.08 şi 45498/23.12.2008) Primăria Sector 1 a răspuns de fiecare dată printr-un text standard de înştiinţare că aceste sesizări au fost redirecţionate către Direcţia Generală de Poliţie Comunitară Sector 1 în baza OG 27/2002 şi a Legii 233/2000. O astfel de redirecţionare se face atunci cînd sesizarea a fost adresată greşit. Aparent primăria a acţionat corect adresîndu-se poliţiei, însă făcînd aceasta conform OG 27/2002 şi a Legii 233/2000 practic a expediat doar sesizarea mea, eu neavînd date despre Autorizaţiile de construire (exceptînd faptul că ştiu există una pentru parcela str. Banului 2). Nerespectînd procedura de adresare a organelor de urmărire penală din legea 50/1991, primăria de fapt a girează demolările ilegale (pe de o parte pentru că ea fiind sesizată după ce le analiză, aflîndu-le ilegale trebuie să le oprească, pe de altă parte pentru că i-a dat propriatarului timp suplimentar pentru distrugere, poliţia neştiind dacă există Autorizaţile de desfiinţare necesare

11 http://www.adevarul.ro/articole/bloc-turn-peste-patrimoniu.html , Alexandru Saulea, Bloc-turn peste patrimoniu, 4 decembrie 200812 http://www.realitatea.net/ministerul-culturii-a-dat-liber-demolarii-unui-monument-istoric--pentru-a-se-construi-un-bloc-turn_401726.html, Ministerul Culturii a dat liber demolării unui monument istoric, pentru a se construi un bloc turn, 29 Noiembrie 2008

şi, în cazul în care există, neştiind conţinutul lor, neştiind dacă există avizele DCCPCN-MB, şi condiţiile lor, neştiind toate acestea nu va avea de ce să intervină şi va retrimite sesizările primăriei). În sesizarea 45498/23.12.2008 am expus pe larg procedura legală care trebuie urmată de Primăria Sector 1, însă fără vreun rezultat, şi aceasta a fost retransmisă poliţiei fără ca primăria să oprească lucrările şi să întocmească un proces verbal cu cele constatate. Aceeaşi primărie într-o situaţie similară, cazul Cathedral Plaza o dată sesizate de presă multele nereguli (de exemplu problema cu avizul SRI, sau cea cu expertiza tehnică a Cateralei Sf. Iosif etc.) ar fi trebuit să intervină, dar nu a făcut aşa.

Am prezentat situaţia demolărilor complexului arhitectural al Palatului Ştirbei şi Primăriei Municipiului Bucureşti, Direcţia Inspecţie şi Control General, Serviciul de Inspecţie şi Control în Construcţii, în sesizarea înregistrată cu nr. 793124/17.12.2008 (la vremea aceea nu ştiam de situaţia parcelei Budişteanu 17, crezînd că acel teren este inclus în parcela Banului 2) şi atrăgeam atenţia expres asupra demolării de pe parcela Calea Victoriei 107. La această sesizare PMB, DICG, Serviciul Urmărire Rezolvare Sesizări mi-a răspuns prin 18/5562/07.01.2009 unde mi se aduce la cunoştinţă că demolările de pe parcela Calea Victoriei 107 se efectuează conform Autorizaţiei de Desfiinţare nr. 90/04V/2891/08/03.04.2008 emisă de Primăria Sector 1. Se spune că aceasta este emisă de primăria de sector şi nu de cea generală deoarece construcţiile nu mai sint monument pentru că au fost declasate în baza Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor 2534/2007. De asemenea cum nu mai este vorba de un monument istoric, DICG din PMB nu poate lua vreo măsură. Prin răspuns sînt îndrumat ca pe viitor să mă adresez în această situaţie, Primăriei Sector 1, cum clădirile demolate nu sînt monumente istorice, ele fiind doar construcţii aflate în raza de protecţie a unor monumente istorice. La acest răspuns am depus o nouă sesizare în 20 ianuarie 2008 prin care subliniam faptul că PMB se află într-o mare eroare, OMCC 2534/2007 se referă expres doar la parcela Banului 2 (observaţie pe care, de altfel, o făceam şi în prima sesizare), deci PMB trebuia să emită autorizaţia pentru parcelele Calea Victoriei 107 şi Budişteanu 17, ambele monumente istorice, şi este abilitată să ia măsuri în situaţia în care pe acestea se efectuează demolări ilegale. Pînă în momentul de faţă (25 ian 2008) nu am primit vreun răspuns.

Am sesizat situaţia demolărilor şi către Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti – Ilfov, prin 1594/23.12.2008. Cum expirase termenul legal de 30 de zile pentru primirea unui răspuns (cf. Ordonanţei de Guvern 27/2002, art. 8, alin. 1) am trimis o nouă sesizare (1595-2/20.01.2009. Numărul ei este 1595-2 şi nu 1594-2, deoarece o dată cu sesizarea 1594/23.12.2008 am depus-o şi pe 1595/23.12.2008, referitoare la unele lucrări executate la clădirea din str. Batiştei 31-Palatul Calimachi, sesizarea 1595-2 fiind despre lipsa ambelor răspunsuri, opţiunea pentru numărul 1595-2 a fost a persoanei de la secretariat. În data de 20.01.2008, data poştei la expedierea plicului, ITCBI îmi trimite răspunsul înregistrat cu nr. 1594/23.12.2008 prin care mă înştiinţează că sesizarea mea a fost transmisă PMB ca „instituţie abilitată spre soluţionarea problemelor sesizate de dumneavoastră”. Aceasta deşi eu afirmam clar în sesizare că „Mă adresez dumneavoastră în conformitate cu legea 50/1991, art. 29, alin 2, care spune că inspectoratele teritoriale în construcţii sînt abilitate să dispună oprirea lucrărilor de desfiinţare atunci cînd acestea sînt ilegale. De asemenea, potrivit art. 32, alin. 4, al aceleaşi legi, sînteţi abilitaţi să cereţi instanţei şi organelor de urmărire penală aplicarea legislaţiei privitoare la demolarea ilegală a unei părţi din monumentului istoric Palatul Ştirbei.”

De subliniat şi unele formulări ciudate din acest răspuns ISC: potrivit acestora sesizarea mea ar fi fost despre „lucrări de construcţii în raza de protecţie a Palatului Ştirbei”, într-adevăr sînt în raza de protecţie, dar mai important este faptul că două dintre imobile sînt monument istoric, iar celelalte două nu sînt monumente, sînt doar în raza de protecţie, astfel dacă vruia să retransmită, trebuia să retransmită atît către PMB cît şi către PS1. Oricum ca instituţie abilitată de lege nu trebuia să retransmită.

În loc de comcluzie prezint lanţul spălării pe mîini, al tergiversării luării măsurilor legale şi, deoarece în fiecare sesizare menţionam urgenţa intervenţiei de stopare a demolarilor, lanţul complicităţii întru demolarea ilegală: ITCBI mă trimite la PMB, PMB mă trimite la PS1, PS1 mă trimite la poliţia comunitară.

În momentul de faţă nu am primit vreun răspuns de la: Direcţia Generală de Poliţie Comunitară Sector 1 (sesizată de PS1 anterior datei de

19.12.2008, cînd PS1 îmi spune că mi-a retransmis prima sesizare către ea, de menţionat faptul că nu îmi spune data la care a retransmis-o)

Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul de Investigaţii Criminale, la care am depus o primă sesizare 2540/15.12.2008, şi o a doua prin care anunţam că nu am primit vreun răspuns în 30 de zile şi aduceam unele completări despre situaţia de la complexul arhitectonic al Palatului Ştirbei, înregistrată 93/20.01.2009. În această a doua sesizare subliniam şi faptul că aştept urgent răspunsul pe care ei trebuiau deja să mi-l trimită la prima.

Direcţia Generală Patrimoniu Cultural Naţional, MCC, sesizată prin 5732/15.12.2008 Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului

Bucureşti, sesizată prin 2774/19.12.2008. Tot către această instituţie am depus cererea 2773/19.12.2008 pentru reparare a erorii din Lista Monumentelor Istorice privitoare la imobilul Budişteanu 17 (cum nu există vreo procedura stabilită în normele metodologice adoptate prin OMCC 2260/2008 şi 2504/2008 în acest sens, dar care ordine, în treacăt fie spus, se ocupă de inventarea procedurii declasării de urgenţă, dată fiind gravitatea situaţiei –demolarea părţii supraterane a monumentului şi probabilitatea ca într-un viitor apropiat aceeaşi soartă să o aibă şi partea subterană– am sugerat aplicarea procedurii clasării de urgenţă). Şi la această cerere nu am primit răspuns.

Precum se vede, toate aceste instituţii au depăşit termenul de 30 de zile stabilit prin Ordonanţa de Guvern 27/2002, art. 8, alin. 1 pentru a-mi trimite vreun răspuns.

Probabil că evoluţia viitoare a stării complexului arhitectural al Palatului Ştirbei şi evoluţia a reacţiei autorităţilor competente vor impune noi postări.