Pansamente si bandaje

Generalitati

Pansamentul este o bucata de tifon care se aplica pe o plaga, cu scopul de a preveni contaminarea sau de a opri sangerarea. Ideal, pansamentul este realizat din tifon steril, insa in lipsa acestuia se poate utiliza orice material textil, cu conditia sa fie curat.Bandajul este fasa (in lipsa acesteia orice alt material) cu care se fixeaza pansamentul la nivelul plagii.Inainte de aplicarea unui pansament, se face toaleta si dezinfectia tegumentelor din jurul plagii si apoi a plagii; se vor indeparta corpii straini superficiali (nu si corpii straini penetranti).

Tehnica- membrul sau regiunea care urmeaza a fi bandajata se aseaza in pozitia care va fi dupa pansament- rola de tifon se tine cu mana dreapta iar capatul liber cu mana stanga si se bandajeaza de la stanga la dreapta (in sensul acelor de ceasornic) si de jos in , fara a se desfasura tifonul in aer- se incepe bandajarea cu 2-3 ture de fasa suprapuse pentru fixare, iar apoi se vor plica ture de fasa de jos in , fiecare tura acoperind jumatatea de fasa anterioara- se termina tot prin 2-3 ture de fasa de fixare; fixarea se realizeaza astfel deasupra si dedesubtul plagii, niciodata pe plaga; de asemenea legarea bandajului la final nu se face in dreptul plagii- daca nu este necesara realizarea hemostazei bandajul nu trebuie sa fie foarte strans.

Tipuri de bandaje- bandajul circular: se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate; acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei- bandajul incrucisat sau in forma de "8": se aplica 1-2 ture circulare iar apoi urmatoarele ture de fasa se aplica oblic, in forma cifrei 8, dand in final aspectul de "spic de grau"; este utilizat pentru bandajarea articulatiilor, regiunii occipitale, gatului, antebratului, pieptului- bandajul in forma de spirala: se incepe cu 2-3 ture de fixare apoi sub forma de spirala, cu acoperirea turei precedente la 2/3; se foloseste la traumatismele cutiei toracice, abdomenului, mainilor, picioarelor, degetelor.- pansamentul cu cornisor: cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se poate folosi si la imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor; se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului- pansamentul toracelui sau abdomenului: se aplica pe peretele abdominal sau toracic pansamente de dimensiuni mai mari decat plaga, care se fixeaza cu ajutorul unor benzi de leucoplast pe patru laturi ca o rama de tablou; daca este vorba de o plaga toracica penetranta se va fixa doar cu pe trei laturi, a patra ramanand nefixata pentru a functiona ca o supapa; in cazul plagilor abdominale eviscerate se va folosi pansament umed- capelina: este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul; la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.- pansament tip "Hipocrat": se aplica o banda de tifon de aproximativ 1m pe cap, astfel incat capetele sa treaca inaintea pavilioanelor urechilor si sunt tinute pendate; cu un alt tifon se efectueaza 2-3 ture circulare de fixare fronto-occipitale; ajungand pina la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2 la regiunea opusa, pina cind se acopera uniform tot capul; capatul fasiei se fixeaza de banda de tifon terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie. - pansamentul de tip "capastru": se fac 2-3 ture de fixare in jurul capului cu tifonul, apoi se trece la regiunea occipitala, si se fac cateva ture mandibula-gat-occipital; de la mandibula se infasoara apoi in , vertical spre cap, pe linga ureche, regiunea parietala, se trece tifonul peste cap si coboara in jos spre mandibula, trecand pe sub ea inapoi spre regiunea occipitala, la spate; de la regiunea occipitala, pe la spatele urechii tifonul revine la cap, facand din nou 2-3 ture orizontale de fixare pe frunte; toata procedura se repeta 2-3 ori, sau pina cand nu se termina tifonul- aplicarea pansamentului pe nas, barbie si toata fata, de tip "prastie": tifonul cu o lungime de 60-70 cm si o latime ce acopera toata suprafata necesara, se despica la ambele capete, prin mijloc, astfel incat sa ramana la mijloc o bucata intreaga de 10-15 cm lungime, care se va aplica pe locul lezat; pe plaga se aplica o fasa sterila, se acopera cu bucata netaiata de tifon si capetele de se leaga la spate la ceafa, iar capetele de jos - la spate pe varful capului, in asa mod ca sa nu alunece in jos- pansament pe ochi: - ochiul drept: se fac 2 ture de fixare in jurul capului, pe frunte, prin regiunile fronto-occipitala, impotriva acelor de ceasornic (pentru ochiul drept); din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si ochiul drept; apoi iar se efectueaza o tura de tinere in jurul capului si se repeta turul precedent- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa acele de ceasornic- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai intai pe ochiul drept apoi pe cel stang.

De retinut!

In caz de plagi ale pleoapelor sau fetei in regiunea ochiului, se poate aplica pansament pe un singur ochi. In caz de leziune a globului ocular (ochiului propriu-zis) este recomandata pansarea ambilor ochi, deoarece in mod normal ochii se misca concomitent; chiar daca se acopera ochiul lezat, ochiul sanatos neacoperit se va misca la diversi stimuli vizuali, ceea ce va antrena si miscarea ochiului lezat.

PANSAMENTEn sens strict, pansamentul chirurgical = actul prin care se realizeaza si se mentine asepsia unei plagi, n scopul cicatrizarii ei.

n sens larg, pansamentul reprezinta totalitatea mijloacelor si metodelor care realizeaza protectia unui tesut sau organ fata de actiunea agresiva a diversilor agenti; vezi si pansament gastric (administrarea unor medicamente cu rol protector asupra mucoasei gastrice), pansament antiinflamator (aplicarea unor comprese umede peste o regiune inflamata).

Pentru a efectua un pansament chirurgical sunt necesare:

- cunostinte de asepsie-antisepsie,

- cunostinte de mica chirurgie,

- cunostinte de biologie a plagii.

Materiale necesare:

1. Substante antiseptice (rol: sa realizeze curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur):

- alcool

- tinctura de iod

- apa oxigenata

- cloramina

- betadina

- acid boric, etc..

2. Materiale care realizeaza protectia plagii (proprietati generale: sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii):

- comprese din tifon (pnza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica dect a vatei;

- vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)

3. Mijloace de fixare:

- galifix (mastisol) = solutie de colofoniu (sacz);

- leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);

- bandaj (realizeaza "nfasarea" chirurgicala).

4. Instrumentar chirurgical.

5. Alte materiale:

- benzina, neofalina, eter, acetona: realizeaza degresarea tegumentului (necesare pentru ndepartarea galifix-ului de pe tegument);

- unguente: protectia tegumentelor din jurul unei plagi secretante;

CUTADEN: ihtiol 1.5 g, oxid de zinc 15 g, oxid de titan 6 g, extract de Hamamelis 0.13 g, tetraborat de sodiu 0.1 g, excipienti ad 100 g; indicatii: eczeme uscate, dermatite iritative (eriteme fesiere, fisuri ale pielii, degeraturi, arsuri superficiale limitate); mod de administrare: aplicatii locale pe piele, de 2-3 ori pe zi, n conditii de asepsie a leziunii.

DERMAZIN (FLAMMAZINE): sulfadiazina; indicatii: arsuri infectate, rani suprainfectate, inclusiv escare si rani adnci netratate; mod de administrare: aplicatii locale de 1-2 ori pe zi n strat de 2-4 mm.

JECOLAN: oleum jecoris 40 g, lanolina 17 g, vaselina ad 100 g; indicatii: dermite uscate, plagi atone, ulcere varicoase, arsuri de gradul I, degeraturi; mod de administrare: aplicare locala, de 1-2 ori pe zi.

JECOZINC: oleum jecoris 12 g, oxid de zinc 38 g, talc 4 g, lanolina 12 g, vaselina ad 100 g.

TETRACICLIN etc..

- mesa: banda sterila de tifon utilizata cel mai frecvent n scop hemostatic, dar si pentru a permite eliminarea secretiilor dintr-o plaga sau cavitate n care este introdusa mesa;

- aleze ( l'aise = a se simti bine) = bucati mari de pnza cu dublu rol: solidarizare a unei regiuni operatorii (plaga operatorie abdominala mare la pacient obez, etc.) + protectie a rufariei de pat.

Conditiile unui bun pansament:

- sa fie facut n conditii aseptice;

- sa fie absorbant;

- sa fie protector;

- sa nu fie dureros;

- sa fie schimbat la timp.

Tehnica efectuarii unui pansament mai multi timpi:

1. pregatirea medicului pentru pansament (manusi sterile, servire de catre asistenta cu instrumentele necesare);

2. dezlipirea vechiului pansament, ndepartarea vechiului pansament (cu blndete, eventual dupa umezire cu eter sau alcool, respectiv cu apa oxigenata sau permanganat de potasiu);

3. curatirea tegumentelor din jurul plagii, centrifug tampon de vata sterila mbibat cu eter (pentru degresare);

4. dezinfectarea pielii din jur cu alcool sau tinctura de iod;

5. tratamentul plagii n functie de natura sa si momentul evolutiei:

- plagi operatorii cu evolutie aseptica: nu necesita tratament special, n afara de scoaterea tuburilor de dren, a firelor sau agrafelor;

- plagi secretante: necesita curatire (spalare cu jet de solutie antiseptica, excizie a tesuturilor mortificate),

- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire de ata, ntepare a cicatricei cu un stilet butonat;

- colectii purulente: deschidere larga, drenare cu tuburi;

- plagi accidentale: curatare de resturi vestimentare sau telurice, debridare, regularizare, lavaj antiseptic, eventual suturare;

6. protectia plagii: stratul de comprese trebuie sa depaseasca marginile plagii, iar grosimea sa nu fie mai mare de 1-2 comprese (pentru a realiza o buna capilaritate);

7. fixarea pansamentului: galifix, leucoplast, fesi.

Tipuri de pansamente:

1. pansament protector: pe plagi care nu secreta si nu sunt drenate;

2. pansament absorbant: pe plagi drenate sau secretante;

3. pansament compresiv: pe plagi sngernde (scop hemostatic), pentru imobilizarea unei regiuni, pentru reducerea unei cavitati superficiale dupa punctionare; se realizeaza fixare cu fesi n cadrul unui bandaj;

4. pansament ocluziv: pentru plagi nsotite de leziuni osoase (acoperire a plagii cu comprese si vata, peste care se aplica un aparat gipsat).

5. pansament umed (priessnitz alcoolizat, cloraminat, etc.).

BANDAJEFasa = banda de tifon, pnza sau tesatura elastica, de latime si lungime diferita n functie de regiunea pe care o acopera si ntinderea pansamentului; n general, latimea unei fesi trebuie sa fie aproximativ egala cu diametrul regiunii pe care o nfasa (5-20 cm).

Indicatii:

- fixare a pansamentului n regiuni n care substantele adezive nu si ating scopul (extremitati, regiune cefalica, plagi periarticulare);

- fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate n regiuni supuse traumatismelor n timpul activitatii (mna, picior);

- efectuarea unui pansament compresiv;

- imobilizare temporara a unor traumatisme ale membrelor (entorse, luxatii, fracturi).

Principii:

- punctul de plecare si de terminare trebuie sa fie la distanta de plaga;

- la membre, nfasarea se ncepe de obicei de la extremitate spre radacina (n sensul circulatiei de ntoarcere); distal (mna, picior) se ncepe dinspre proximal spre distal (prin benzi de fixare);

- sa acopere n ntregime pansamentul;

- sa fie elastica (sa nu jeneze circulatia) pe traiectul vaselor mari se aseaza peste un strat de vata;

- sa nu produca dureri (pretejarea zonelor iritate si a nervilor sa nu fie comprimate exagerat);

- sa permita miscarile articulatiilor peste care trece.

Tehnica nfasarii:

- aplicarea se face cu ambele mini: se tine sulul de fasa n mna dreapta, prins ntre police si cele patru degete, iar capatul initial se prinde cu mna stnga);

- primul tur de fasa se trece circular, la 10-15 cm de plaga, fiind acoperit n totalitate de al doilea tur (pentru fixare);

- urmatoarele ture se trag oblic, avnd grija sa acopere jumatate din zona precedenta; modul de trecere poate fi diferit (oblic, n evantai, etc.);

- dupa terminarea nfasarii, se trag din nou 1-2 ture circulare, iar capatul terminal se fixeaza la bandaj prin nnodare sau lipire cu leucoplast.

nfasarea chirurgicala (bandajul) = metoda de fixare a unui pansament la nivelul unei plagi (eventual compresiva) sau de imobilizare temporara a unei fracturi, luxatii sau entorse; se realizeaza cu ajutorul unei fase = o banda de tifon, pnza, alta tesatura elastica sau chiar hrtie speciala cu proprietati elastice si absorbante, a carei latime se recomanda a fi aproximativ egala cu cu diametrul regiunii care se nfasa (exceptie degetele); se descriu mai multe modalitati de nfasare:

- nfasare circulara: rapida si simpla,

este indicata n regiuni cilindrice

(cap, gt, torace, abdomen, brat);

- nfasare n spirala: este indicata la

membre, n regiuni tronconice si

pe suprafete ntinse;

nfasare n evantai: este indicata n

cazul fixarii pansamentului n jurul

articulatiilor cotului si genunchiu-

lui;

- nfasare rasfrnta: este indicata n

aceleasi regiuni ca nfasarea n spi-

rala, fiind mai etansa;

nfasare "n spic de gru" ("spi-

ca"): se aplica la radacina mem-

brelor sau n cazul pansamentului

compresiv dupa amputatia de sn

la femei;

- nfasare n forma de 8: este indicata

n plagile minii, n plagile periarti-

culare si n entorsele articulatiei

tibio-tarsiene;

- nfasare recurenta: indicata pentru

acoperirea bonturilor de amputatie,

la membre, la nivelul calotei craniene (se executa cu 2-3 fese).

Tipuri de nfasare pe regiuni:

a) la nivelul calotei craniene: capelina (boneta), mitra lui Hippocrat, etc.;

b) la nivelul fetei: prastia (n regiunea nazala), capastrul (n regiunea barbiei);

c) la nivelul orbitelor: monoclul, binoclul;

c) la nivelul toracelui: nfasarea circulara, spica snului, bandajul Desault, banda-

jul Velpeau, esarfa lui J. L. Petit (cu basmale n 3 sau 4 colturi);

d) la nivelul umarului si axilei: bandaj n 8 (Watson-Jones), n spica sau cu basma (cravata biaxilara a lui Mayor);

e) la nivelul degetelor: nfasare circulara, nfasare n 8, spica;

f) n regiunea inghinala: spica inghinofemurala unilaterala sau bilaterala;

g) pansamentele scrotului: bandaj n T, suspensor etc.;

h) n regiunea perineala si anala: bandaj n T;

i) bontul de amputatie: nfasare recurenta cu o fasa sau 2 fase, etc.

j) n regiunea piciorului: nfasare n 8 etc..

bandaj rasfrant

PAGE 3