Parafilia (deviatia sexuala)

8/15/2019 Parafilia (deviatia sexuala)

1/8

Parafilia (deviatia sexuala)

Parafilia se mai numeste si deviatie sexuala , deviatia (para-) consta in ceva spre care este atrasa (-filia)persoana.

Elementul esential in parafilie il constituie impulsurile sexuale intense, care se repeta si fanteziile excitante

sexual, care implica obiecte neumane, suferinta sau umilirea de catre sine a partenerului sau, copii ori alte

persoane care nu sunt de acord cu dorintele acestuia.

Aceste deviatii de la un comportament sexual normal se pot asocia cu unele anomalii cantitative, ca de

exemplu impotenta si frigiditatea . In unele cazuri, in incercarea initiala a persoanei de a depasi insuficienta

excitabilitate normala cu ajutorul unor fantezii erotice conduce in timp la fixarea acestora, mai tarziu apare

imposibilitatea desfasurarii unui act sexual normal fara a apela la ajutorul lor, ajungandu-se in final la

practicarea modalitatii de safisfacere anormala a continutului acestor fantezii erotice.

Aceste practici bizare, neobisnuite, sunt mai frecvente la barbati decat la femei, insa cauza lor exacta de

aparitie este necunoscuta si prevalenta a crescut semnificativ in ultimul deceniu. Se crede ca o mare

importanta o au multiplele interferente atat cu aceste comportamente anormale, cat si cu unele afectiuni ce

apartin sferei psihice, ca de exemplu ca urmare a consumului de toxice ( alcoolism ), din cauza

traumatismelor, a afectiunilor vasculare, in cadrul proceselor degenerative - in dementa sau in cazulinsuficientei dezvoltari de tip oligofren.

Toate acestea ne pot duce cu gandul ca parafilia (tulburare a comportamentului sexual) poate fi ca

http://www.romedic.ro/dementahttp://www.romedic.ro/alcoolismulhttp://www.romedic.ro/frigiditate


2/8

urmare a acestor afectiuni si factori. Sa nu uitam insa de aportul unor factori psihologici importanti in viata

individului daca apar si de consecintele lor pe viitor, si anume abuzurile sexuale in copilarie.

In tot acest timp s-au enuntat cateva teorii si anume teoria psihanalitica care sustine ca deviatia sexuala ar

rezulta dintr-o fixatie intr-una din fazele dezvoltarii psihosexuale; teoria invatarii sustine ca acest act bizar,

neobisnuit este asociat cu excitatia sexuala in copilarie si care a dus la o invatare conditionata.

Odata cu trecerea timpului aceste persoane se angajeaza in mod repetat in acest comportament deviant si

sunt incapabile sa isi controleze acest impuls, lucru care ii face sa actioneze ascultandu-si instinctele,

urmand primul impuls. Astfel, acesta se poate hotari in multe momente sa inceteze acest comportament, dar

nu se poate abtine la nesfarsit si atunci trece la a-si satisface nevoile, ca apoi sa fie invaluit de sentimente

de vinovatie. Atunci cand persoana in cauza, de regula un barbat, este stresat, este depresiv, mai suparat

sau anxios are o probabilitate mai mare de a se angaja in acest tip de comportament bizar, neobisnuit

penntru cei din jurul sau. Aceste persoane se adreseaza rar din propria initiativa unui specialist, acestia

captand atentia in cazul in care intra in conflict cu partenerul cu care convietuieste, care nu ii satisface

nevoile si care refuza sa coopereze cu preferintele sexuale ale acestuia, sau cu societatea in care traiestecare considera ca are un comportament rusinos.

Unele dintre cele mai comune si mai intalnite forme de parafilie sunt:

exhibitionismul

fetesismul

frotteurismul

pedofilia

masochismul sexual

sadismul sexual

fetesismul transvestic

voyeurismul.

Tratamentul in parafilie include interventia farmacologica combinata cu psihoterapia.

Terapia farmacologica consta in administrarea antiadrogenilor antiandrogenilor cu efect de reducere a

secretiei de testosteron si de a antagoniza (anula) actiunea acestuia la nivelul receptorilor, la care se

adauga medicatia psihotropa, de regula se folosesc antidepresivele. Din categoria antiandrogenilor, cei mai

utilizati sunt Cyproterone si Metroxyprogesteron acetat (asa numita „castrare chimica” cu efect de

reducere a sexualitatii exagerate pe durata tratamentului, dar care folositi in doze mari au si o serie de

efecte adverse care insa le limiteaza folosirea.

Cu mai putine efecte adverse se mai pot folosi alti antiandrogeni cu eliberare prelungita si anume agonisti

de GnRH (gonadotropin releasing hormone) care se pot administra o data la trei luni si au actiune

reversibila asupra secretiei de testosteron. Se crede ca aceasta colaborare intre agonistii de GnRH si

psihoterapie este destul de eficienta in controlul parafiliilor, intr-o administrare pe termen lung.

Exhibitionism


3/8

Exhibitionismul reprezinta expunerea repetata a organelor genitale in fata unor persoane straine in scopul

obtinerii excitatiei sexuale fara nicio intentie de a avea ulterior relatii sexuale cu aceasta, pe o perioada de

cel putin 6 luni de zile.

Expunerea se face prin surprindere, pe neasteptate, si se poate afirma ca bolnavul este cu atat mai putin

satisfacut cu cat reactia spectatorilor sai (fara voia lor) este mai indiferenta. Deoarece acesta nu

intentioneaza sa aiba vreun raport sexual cu „victimele” sale este chiar speriat, derutat de eventualele

propuneri ale acestora chiar si in gluma spuse. Persoana vrea sa socheze femeile, iar reactia acestora sa

vina ca o confirmare ca penisul sau este intact. Varsta spectatorilor nu prezinta importanta, dar de regula

pacientul prefera sa se expuna in fata copiilor sau a femeilor tinere, de aceea, are locurile sale preferate si

frecventate: pe langa scoli sau in parcuri mai putin circulate.

Acest comportament apare mai frecvent la barbati, in jurul varstei de 18 ani, insa debutul poate avea loc si

la o varsta mai inaintata. Dupa varsta de 40-50 ani exhibitionismul este rar intalnit. La unii barbati, acest

comportament este urmat deseori de sentimente de vinovatie si anxietate , insa la altii singura problema care

apare este aceea in legatura cu societatea si familia care nu le accepta comportamentul, aparand totodatamodificari in relatiile interpersonale si profesionale.

De amintit ca nu constituie exhibitionism acele fapte care pot reprezenta unele simptome ale unei alte boli

psihice (de exemplu lipsa de pudoare a celor cu un intelect sub normal - oligofreni) sau o varianta de

comportament normal (nudism) sau cazuri de forta majora care nu mai necesita asteptare (in cazul

urinatului in public a unor alcoolisti sau a unor bolnavi cu adenom de prostata la care apare nevoia de a se

urina mai frecvent).

Tratamentul acestei forme de parafilie consta in psihoterapie care trebuie orientate catre constientizarea

acestei afectiuni, constientizare care va duce la abtinerea de la acest comportament anormal. Persoanele

surprinse ar trebuie sa-l ingnore pe respectivul barbat cat mai mult cu putinta, care este indecent, dar

nepericulos in acelasi timp sau sa cheme organele abilitate cu ordinea publica, politia. Se mai practicaconditionarea aversiva prin care i se cere pacientului sa isi imagineze o serie de imagini care in final vor

duce la practicarea exhibitionismului lui. Apoi in timpul desfasurarii acestor secvente i se cere sa isi

imagineze un ofiter de politie sau o persoana care rade de comportamentul lui intr-un moment important al

desfasurarii actiunii, astfel se incearca convingerea ca acest comportament pe care il are nu este potrivit.

Evolutia acestor persoane depinde de mai multi factori printre care varsta de debut, gradul de cooperare cu

psihoterapeutul in a-si invinge problema, disponibilitatea acestuia de a avea o viata si un comportament

normal acceptat de societate, alte tulburari psihice daca sunt asociate.

Psihoterapia de grup este o forma de terapie utilizata pentru pacienti pentru a constientiza problema si a

preveni recidivele in acest comportament deviant.

Fetisism

Fetisismul reprezinta o forma de deviatie sexuala care consta in impulsuri sexuale intense, care se repeta

si fantezii excitante sexual cu o durata de cel putin 6 luni de zile ce implica folosirea de obiecte neinsufletite

http://www.romedic.ro/adenomul-de-prostatahttp://www.romedic.ro/anxietatea


4/8

(„fetis”) .

Persoana utilizeaza diverse obiecte in scopul obtinerii excitatiei si satisfactiei sexuale, cele mai frecvente

fiind pantofi, articole de imbracaminte: ciorapi, sutiene, chiloti de dama, deseori obiectul excitatiei fiind

asociat intr-un fel sau in altul cu o persoana de sex feminin fata de care subiectul a avut o relatie

sentimentala sau cu care a intretinut relatii sexuale. Prin urmare fetisismul este in special intalnit la barbati,

de regula incepe in adolescenta, la persoane imature din punct de vedere afectiv, devenind cronic odata cu

inaintarea in varsta.

Uneori persoana cu fetisism capata un aspectul unui colectionar inrait de astfel de obiecte manifestandu-se

prin impulsivitate si agresivitate; acesta poate colectiona suvite de par, cercei, ciorapi sau chiloti de dama,

insa, ca o regula trebuie sa fi fost folosite de catre o femeie. Persoana cu fetisism se masturbeaza in timp ce

imbraca, ca mangaie obiectul fetis sau poate de asemenea pentru satisfacerea nevoilor sexuale sa ceara

partenerului sa foloseasca acele obiecte in timp ce intretine raporturi sexuale. In absenta fetisului, barbatul

poate suferi de disfunctii ale aparatului erectil. Tentatia irezistibila de a procura astfel de obiecte uneori

poate face ca subiectul sa recurga la furt sau sustragere, ceea ce poate avea consecinte medico-legale.

Multi dintre indivizi nu considera ca au un comportament anormal si ca nu le cauzeaza niciun fel de dificultati

in relatiile profesionale si cele personale, ci unica lor problema poate fi uneori disfunctia sociala datorita

comportamentului celorlalti impotriva lui. O alta categorie de persoane este incercata de sentimente de

vinovatie uneori dusa la extreme, rusine ca are un astfel de comportament sexual neadecvat, inacceptat in

societate.

Tratamentul presupune abordarea psihoterapica in sensul constientizarii comportamentului anormal. Se

poate recurge la conditionare aversiva si la implozie , adica masturbarea cu fetisul pana cand aceasta isi

pierde efectul excitator asupra persoanei si se ajunge la „satietate masturbatorie” .

Frotteurism

Frotteurismul (frotaj) implica un act prin care se obtine placerea sexuala prin frecarea organelor genitale

masculine de o alta persoana care nu este de acord, de obicei o femeie straina sau de un participant intr-un

loc aglomerat, de cele mai multe ori mijloace de transport in comun de unde acesta poate scapa relativ usor in cazul in care se cheama politia.

De regula apare in adolescenta, insa cele mai frecvente acte de acest tip apar in jurul varstei de 15-25 ani si

odata cu trecerea timpului scad in frecventa, barbatii avand cele mai mari sanse de a se angaja in astfel de

acte. Acesta isi freaca organele genitale de coapsele sau fesele victimei sau ii mangaie organele genital sau

sanii cu mainile in timp ce isi imagineaza o relatie afectuoasa, senzuala cu victima sa. De multe ori indivizii

constientizeaza ca pot avea probleme de ordin penal, prin urmare nu se cunoaste frecventa frotteurismului.

Tramentul consta in psihoterapie p entru constientizarea faptelor , conditionare aversiva , se apeleaza sila terapia de grup care uneori da rezultate. In acelasi timp se poate administra medicatie

antiandrogenica pentru scaderea dorintei sexuale, folosind medroxyprogesteron acetat.


5/8

Fetesism transvestic

Fetesismul transvestic (transvestitismul fetisist, fetisist cu transexualism) implica impulsiuni intense,

repetate si fantezii de excitatie sexuala la imbracarea si purtarea hainelor de sex opus in cursul unei

perioade de cel putin 6 luni. Este folosit de cele mai multe ori in excitarea heterosexuala, cel mai frecventi

fiind implicati barbatii care se imbraca in haine de femeie, aceasta variind de la imbracarea ocazionala a

unor articole de imbracaminte pana la schimbarea totala a vestimentatiei in cea a sexului opus (cross-dressing) . Unii barbati care se imbraca astfel sunt homosexuali efeminati sau transsexuali. De regula,

acesti barbati detin o colectie impresionanta de articole de imbracaminte feminina pe care o utilizeaza

intermitent.

Prevalenta acestei deviatii sexuale este necunoscuta inca.

Imbracarea hainelor sexului opus incepe de obicei in copilarie sau in adolescent timpurie, de multe ori

travestirea nu este facuta in public decat tarziu, spre maturitate, la inceput purtand cate un lucru, apoi tot

adaugand tot mai multe, pana se imbraca in totalitate cu articole ale sexului opus. In momentul imbracariihainelor, travestitii au erectie, sunt excitati sexual, simt placere si se masturbeaza. Mai tarziu, aceste articole

sunt purtate in public, dar pe sub hainele barbatesti, ca apoi acestea sa nu mai fie ascunse, vor fi purtate

fara retineri.

Motivatia acestui tip de parafilie la unii indivizi se poate schimba in timp, considerandu-l ca un antidot pentru

anxietate, pentru depresie , contribuind la o stare de bine, de confort interior, de pace, de multumire. Multe

dintre aceste persoane de sex masculin sunt casatorite, insa majoritatea ascund acest comportament fata

de sotie, rare fiind cazurile in care le sunt acceptate astfel de comportamente anormale.

La unii indivizi poate aparea indispozitia si anxietatea cauzata de apartenenta la sexul biologic (disforie de

gen, transsexualism, disforie sexuala) , in special in situatii de stres acut si prelungit, insotit sau nu de

simptome de depresie si care duce la imbracarea in mod permanent a hainelor si de a trai ca o femeie,

motiv pentru care isi doresc cu ardoare o reatribuire sexuala hormonala sau chirurgicala. La aparitia disforiei

sexuale acesti indivizi solicita tratament la clinici specializate.

Tratamentul este reprezentat de catre psihoterapia pentru constientizarea acestui comportament anomal

si indreptarea individului si sustinerea unui comportament sexual heterosexual; se mai poate apela laconditionarea aversiva si la unele tratamente medicamentoase (hormonale) pentru scaderea dorintei

sexuale.

Voyeurism

Voyeurismul, numit uneori si scopofilie, reprezinta observarea activitatii sexuale a altor persoane in mod

repetat, ca un mijloc preferat de obtinere a excitatiei sexuale. Actul privitului „peeping” este indreptat

catre persoane straine, care nu stiu ca sunt privite, care sunt in pielea goala (nuzi) sau se dezbraca sau

sunt implicate intr-un act sexual, fara a fi urmat de incercarea de a intretine relatii sexuale cu acestea.

Voyerismul este o tulburare a indivizilor heterosexuali care au o activitate sexuala neadecvata. Desi acestia

se ascund ca sa nu fie vazuti, sunt de multe ori prinsi asupra faptului ori de catre victima sau mai frecvent de

http://www.romedic.ro/anxietateahttp://www.romedic.ro/depresia


6/8

catre trecatori. Orgasmul, in urma excitatiei sexuale prin privit survine prin masturbare in timpul activitatii

voyeuristice sau mai tarziu, cand acesta isi aminteste ceea ce a vazut.

Voyeurismul este aparent mai frecvent la barbati, insa prevalenta acestei forme de deviatie sexuala nu

este cunoscuta. Debutul se pare ca se produce inainte de varsta de 15 ani, in adolescenta, ca o expresie a

curiozitatii sexuale, fiind inlocuit apoi de catre relatii sexuale normale. Cu trecerea timpului, aceasta activitate

se poate croniciza, continuand sa traga cu ochiul, chiar daca timid, mai ales in locuri unde persoanele umbla

dezbracate (de exemplu plajele cu nudisti). O varianta noua a voyeurismului este ascultarea de

conversatii erotice, de exemplu sexul la telefon.

Psihanaliza, terapia de grup si conditionarea aversiva au fost folosite, dar neexistand probe clinice

sistematice, nu se pot trage concluzii privind tratamentul acestui comportament anormal.

Sado-masochism sexual

Masochismul sexual se refera la realizarea satisfactiei sexuale, ca o practica preferata sau exclusiva, prin

trairea suferintei; o suferinta prin abuz fizic sau mintal sau pur si simplu de a fi umilit (masochism moral) .

Toate aceste impulsiuni, fantezii excitante sexual, repetate si care cauzeaza disfunctii in relatiile socio-

familiale ale persoanei sau pe plan profesional timp de 6 luni duc la incadrarea acestui comportament in

cadrul tulburarilor preferintei sexuale.

Daca in cel putin 6 luni exista impulsiuni sexuale intense, repetate si fantezii excitante sexual in care

provocarea suferintei psihice sau fizice, inclusiv umilirea victimelor este excitanta pentru o persoana aceasta

se numeste sadism.

De multe ori sadismul coexista cu masochismul la aceeasi persoana sau cei doi parteneri isi pot alterna

rolurile. Daca victima sadicului este un masochist, acesta poate cauta sa minimalizeze in spusele sale

suferintele care ii sunt produse, incercand astfel sa isi protejeze intr-un anume fel partenerul sadic. In alte

cazuri victimele sadicilor sunt intamplatoare si nu si-au dat acordul la respectivele practici.

Cauza acestor deviatii sexuale nu este necunoscuta, fiind emise mai multe ipoteze, dar care nu explica

prezenta masochismului sau a sadismului, ci a parafilior in general. Psihanalistii si-au indreptat atentia catreasocierea sentimentelor de dragoste si ura, care exista in relatiile timpurii ale copiilor cu parintii lor, cel putin

in cazul sadicilor. O alta teorie sugereaza ca acest comportament sado-masochist reprezinta de fapt o

forma de evadare , in care persoana doreste sa domine asa cum si el a fost dominata, supusa si umilita (de

multe ori abuzata psihic si fizic in copilarie). Uneori comportamentul sadic sau masochist se mentine

constant in timp (persoana, in majoritatea cazurilor este barbat, se simte satisfacut dupa o „doza” constanta

de suferinta sau umilire provocata partenerului sau suferita de acesta), alteori insa progreseaza.

Sado-masochismul prezinta numeroase variatii ale comportamentului, mai frecvent fiind abordate:

imobilizarea prin legare („bonding”) , legarea la ochi („sensory bondage” ), folosirea biciului(„flagelarea”) , inteparea cu obiecte ascutite, ace („infabulatia”) tratarea de catre partener (a

masochistilor, de obicei) drept copil mic, infasarea in scutece („infantilism”). De regula, insa, odata

cu inaintarea in varsta actele insotite de sadism pot creste in severitate.


7/8

O forma particulara de comportament a masochismului sexual, de altfel si extrem de periculoasa, numita

„hipoxifilie ” – implica placerea sexuala si excitatia prin privarea de oxigen- hipoxie, adica lipsa de oxigen la

nivelul creierului prin folosirea de centuri, esarfe, laturi, pungi de plastic de catre un partener sau ambii.

Acest comportament poate fi acompaniat uneori de practici de fetisism sau de travestism si se pare ca face

in jur de unul sau doua decese la un milion de oameni anual.

Date oficiale despre prognosticul acestor comportamente nu este cunoscut, insa in general este bun, mai

ales daca se recurge la un tratament adecvat si specializat, bazat pe psihoterapie care este orientata spre

gasirea si spre rezolvarea impreuna cu bolnavul a cauzelor care au dus la acest comportament anormal;

conditionarea aversiva prin care individual sa fie facut sa inteleaga ca ceea ce face nu este bun, folosindu-

se stimuli negativi pentru a elimina sau macar reduce acest comportament deviant. S-a incercat si

administrarea de medicamente psihotrope, iar in cazurile grave, cu implicatii medico-legale (delicate sexuale

majore) se poate recurge cu consimtamantul persoanei, „castrarea chimica”, ce consta in adminstrarea unui

hormon antiandrogenic (cyproterone sau medroxyprogesteron) care duce la diminuarea acestei sexualitati

exagerate.

Pedofilia

Pedofilia consta in preferinta sexuala (sau fantezii reprezentand astfel de activitati) pentru copii, fie ca este

vorba de baieti sau fete in general de varste prepubertara sau pubertara (in general in varsta de 13 ani sau

mai mici). Conditia este ca in decurs de cel putin 6 luni sa existe impulsuri intense, repetate si fantezii

excitante sexual implicand copii.

Pedofilia este, in general, fie secundara (in cadrul homosexualitatii, sau in cazurile cu alte boli psihice:

oligofrenii, ori la indivizii cu alte boli asociate ca alcoolismul , dementa, etc), fie primara, ca si exhibitionismul,

dar cu o gravitate mai mare decat aceasta, poate imbraca aspectul unei tulburari de control al pulsiunilor.

Poate aparea si ocazional la persoanele sub influenta alcoolului, in unele medii subculturale.

Pedofilia, aparent cea mai frecventa dintre parafilii, se intalneste mai preponderant la barbati, insa

prevalenta acesteia nu este cunsocuta cu exactitate, din cauza existentei prostitutiei cu copii in anumite tari

si din cauza vanzarii de materiale pornografice care implica copii. Insa pedofilia ca forma de comportamentsexual exclusiv are o probabilitate rara.

Persoana cu pedofilie trebuie sa aiba varsta de 16 ani sau mai mult si cu cel putin 5 ani mai mare decat

copilul. De obicei pedofilul alege un copil in varsta de 9 ani- pana la pubertate, copilul poate fi de sex opus

(pedofile hererosexuala, in 95% din cazuri), fie de acelasi sex (pedofile homosexuala, in 5 % din cazuri).

Etiologia pedofiilor nu este cunoscuta, insa s-a emis ipoteza aparitiei acestui tip de parafilie la acele

persoane care sunt incapabile de a realiza legaturi sentimentale cu adultii, o stima de sine scazuta si

totodata apare si frica de femei.

Acesti indivizi care au impulsuri sexuale ce vizeaza copii isi pot limita activitatea numai la dezbracarea si

privitul acestuia, masturbarea in prezenta copilului sau mangaierea lui. Insa, alti pedofili practica felatia

http://www.romedic.ro/alcoolismul


8/8

(sexul oral) sau cuninlinctia (similar felatiei, numai ca barbatul ofera placere femeii) asupra copilului sau

penetreaza vaginul fetitei, gura sau anusul cu degetele sau cu obiecte straine sau cu penisul, recurgand in

multe cazuri si la violenta pentru a-si satisface nevoile sexuale. Acesti indivizi practica acest comportament

deviant cu proprii copii, cu copii vitregi sau din familie, insa trebuie mentionat ca acestia pot victimiza si copiii

din afara familiei. Astfel trebuie diferentiata pedofilia de incest, care se produce numai intre persoane cu

grad de rudenie apropiat si nu implica alti copii din afara familie. Uneori bolnavul prezinta „preferinte” pentru

un anumit tip de copil. Boala se poate asocia cu sadism.

Pentru aceste persoane care vad copiii ca pe niste obiecte sexuale menite sa le satisfaca dorintele sexuale

dezvolta adevarate planuri de a fi in apropierea acestora si de a-i ademeni, de a le castiga increderea lor si

respectivelor familii de a-si lasa copilul in compania lui. Daca nu le reusesc aceste planuri se poate ajunge in

multe cazuri la rapirea copilului.

Este cunoscut faptul ca rata recidivelor in acest comportament este destul de mare la varsta adulta si

preferinta pentru baieti este de doua ori mai mare decat preferinta pentru fetite.

Evolutia pedofiliei este cronica si este in functie de factorul stres care il afecteaza pe individ. O parte dintre

copii care ajung victimele acestor indivizi par sa coopereza mai mult datorita fricii decat interesului pentru

aceasta activitate. Efectele asupra copilului pe termen lung ale pedofiliei nu sunt pe deplin cunoscute.

Terapia pedofilicilor include amplasarea acestora intr-o unitate de tratament, in care acesta sa beneficieze

de psihoterapie cognitiv- comportamentala si terapie de grup in care sa constientizeze efectele actiunilor

sale si acestui comportament neadevat pe care il practica. Se poate recurge in acelasi timp la medicatia

antiandrogenica pentru diminuarea impulsurilor sexuale in cazul in care acestea sunt exagerate si persista.

Data actualizare: 06-12-2013 | creare: 03-07-2009 | Vizite: 43806

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este

interzisă!

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:

Documents

Parafilia (deviatia sexuala)