Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

Parcul Naţional Elveţian

Peisajul elvețian caracteristic este legat de un lanț muntos înalt situat în zona central-

sudică a țării. Între vârfurile înalte ale Alpilor Elvețieni, vârful Dufour, care atinge 4.634 metri

peste nivelul mării, este cel mai înalt. Pe muntele Dufour se găsesc numeroase văi, inclusiv

câteva glaciare. De aici izvorăsc câteva dintre fluviile principale ale Europei,

precum Rin, Rhon, Inn, Aare sau Ticino, care se leagă de câteva lacuri alpine precum Lacul

Geneva, Lacul Zürich, Lacul Neuchâtel și Lacul Constanța. Singurul parc național al Elveției

este „Parcul Național Elvețian” care a fost creat în 1914 în partea de sud-est a țării. Acesta

conține păduri de conifere, pășuni montane și un peisaj montan aspru foarte impresionant. Partea

de nord a Elveției, cea mai populată, este mai deschisă, are însă mulți munți de înălțime medie.

Clima elvețiană este temperată, dar poate varia mult, în funcție de regiune, de la clima aspră pe

culmile muntoase până la clima plăcută,mediteraneană, în partea de sud.

Elveţia se împarte în 26 de cantoane, Parcul Naţional Elveţian făcând parte din cantonul

Graubünden, valea Engadine, în partea de sud a ţării.

1. Privire asupra parcului naţional Elveţian

A fost fondat in anul 1914 ca fiind unul dintre primele parcuri naţionale din Europa.

Scopul pentru care a fost infiinţat este de a fii un sanctuar în care natura este protejată împotriva

tuturor interferenţelor de oameni şi întreaga floră şi faună sunt lăsate la dezvoltarea lor naturală.

Atracţiile majore în acest parc sunt: peisajul alpin, vulturul bărbos, vulturul auriu, capricornul,

capra neagră, cerbul, marmota, pădurile alpine şi florile.

Este singurul parc naţional din Elveţia, având o suprafaţă de 172.3 km2, care reprezintă

0.42% din suprafaţa totală a Elveţiei. Altitudinea este cuprinsă între 1400 m si 3173 m deasupra

nivelului mării, media fiind de 2200 m pe valea Engadin şi 1900 m in restul ţării.

Parcul este structurat în trei părţi aproximativ egale: 1/3 pădure alpină, 1/3 pajişte alpină

şi 1/3 rocă.

1

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

1.1 1/3 pădure 1.2 1/3 pajişte 1.3 1/3 rocă

2. Locul de amplasare şi cum se ajunge acolo

Elveţia

Parcul Naţional Elveţian este situat la partea de est a Elveţiei, în cantonul Graubünden,

într-o zonă în care limba care se vorbeşte este retoromana (cu varianta ei romanșa), o limbă

romanică retică (rețiană), formată dintr-un grup de dialecte neunitare (< 1 %).

1.4 Trenul 1.5 Autobuze locale

Cel mai simplu mod de a ajunge la Parcul Naţional Elveţian este pe calea ferată, după

care se ia un autobuz special amenajat pentru a duce oameni în parc. Durează aproximativ 2.5

ore drumul de la care Zurich la Zernez (aceasta fiind poarta de acces în Pacul Naţional). Pentru

cei care vin cu maşina personală, durata timpului de parcurs este cam aceeaşi în cazul în care

2

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

condiţiile de drum sunt perfecte, dar pot intervenii întărzieri datorate blocajelor de trafic sau a

condiţiilor dificile de drum, în special iarna.

1.6 Harta cu căile de comunicaţii

Există un drum care trece prin Parcul Naţional, numit "Pass dal Fuorn" (sau Ofenpass în

germană), care face legătura cu Zernez Müstair, o stransă vale in apropiere de graniţa cu Italia.

Acesta e deschis pentru public dar se sugerează să se circule cu autobuzele locale. Există nouă

parcări (de la P1 la P9) şi multe staţii de autobuz de-a lungul drumului, care oferă călătorilor

acces la diferite trasee.

" Fuorn" îmseamnă în limba romanşă cuptor. În urmă cu 100 de ani oamenii construiau

cuptoare pentru arderea varului, având nevoie de tăierea copaciilor pentru întreţinerea focului în

cuptoare, fapt care a dus la daune destul de mari a pădurii alpine.

3. Regulile parcului

1.7 Reguli

Regulile parcului sunt postate la capătul fiecărui traseu, fiind tradus in 5 limbi diferite

(fermană, franceză, italiană, romanşă şi engleză).

3

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

Căteva dintre regulile parcului ar fii următoarele:

OAMENII SUNT VIZITATORI, PRIVESC ŞI SE BUCURĂ DAR ...

Este interzis să părăsească traseele marcate !

Este interzis să adune orice alte plante, inclusiv flori, rădăcini, ciuperci sau lemn

mort!

Este intrezisă vânarea, deranjarea sau vătămarea animalelor şi pescuitul !

Este interzisă aprinderea focului !

Este interzis să ia orice animale din parc, inclusiv câini! Există o cuşcă pentru

câini în Zernez.

Este interzis să înfiinţeze corturi sau să rămână peste noapte în parc,

inclusiv toate locurile de parcare, cu excepţia cazatului în hoteluri de-a

lungul drumului Pass dal Fuorn sau în Cluozza Chamanna.

Este interzisă depozitarea deşeurilor în interiorul parcului !

În cazul în care regulile nu sunt respectate există o amendă de 500 CHF !

4. Activităţi în cadrul parcului

Activităţile majore sunt drumeţiile şi vizionarea. Nu există biciclete, corturi sau locuri

amenajate pentru camping şi cel mai important lucru este interzisă şederea peste noapte în

interiorul parcului.

Cu toate acestea, există o serie de hoteluri de-a lungul drumului prin "Pass dal Fuorn", iar

aceasta reprezintă o mare oportunitate de a petrece o noapte în interiorul parcului: The

"Chamanna Cluozza" este o cabană frumoasă cu camere de diferite dimensiuni. Rezervările sunt

necesare sau cel puţin se recomandă a se face din timp, asta în funcţie de anotimp. Ele asigură

cazare, masă şi o superbă privelişte văii şi a munţilor din jur. Este nevoie de aproximativ 3-4 ore

pentru a ajunge din Zernez până la colibă şi alte 3-4 ore în ziua următoare pentru a merge de la

colibă până la Vallun Chafuol, o parcare şi staţie de autobuz in drumul "Pass dal Fuorn".

Există trei categorii diferite de trasee în parc, ele sunt marcate cu culori diferite şi

necesită echipamente diferite şi competenţe:

1.1 Categorii trasee

Mark Category Required Equipment Required Skills

4

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

Regular trail No special requirements No special requirements

Mountain trail

Hiking boots, Wind breaker or similar

Good shape, may include steep and/or slippery trails

Alpine trailTechnical hike, alpine equipment required

Good physical condition, may require climbing or glacier traversal

1.8 Traseu pe pajişte 1.9 Trase prin pădure 1.10 Traseu pe pietriş1.11 Traseu pietros, alunecos

şi abrupt

Traseele pot fii in condiţii bune, uneori dure, abrupte sau chiar periculoase. În funcţie de

mediul înconjurător, unele rădăcini sau roci pot acţiona ca obstacole naturale. Pentru drumeţii

sunt necesare incălţăminte şi haine corespunzătoare, mai exact cizme, un pulover şi o haină de

ploaie sau de vânt, indiferent de anotimp, deoarece condiţiile meteo se pot schimba rapid şi

neaşteptat.

5. Trasee

După cum am menţionat şi mai sus, există aproximativ 80 km de trasee în interiorul

parcului, mai exact, 21 de trasee.

Acestea pot avea dificultatea de la uşor la dificil, o diferenţă de nivel între 0 şi 1000 m,

iar timpul de mers poate fii până la patru ore.

În fotografii se pot vedea distanţele de parcurs ale fiecărui traseu, locuri de parcare sau

staţii de autobuz, diferenţe de nivel, punctele cele mai înalte şi timpul de parcurs.

În următorul tabel vor fii enumerate cele 21 de trasee şi caracteristicile care le definesc:

Tabel 1.2 Trasee

Numele Timpul de mers Diferenţa de Gradul de Foto (diferenţă

5

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

traseului pe jos nivel dificultate de nivel)

1. Alp

Trupchun 2-4h 0-500 m uşor

2. Fuorcla

Trupchun 2-4h 500-1000 m mediu

3. Fuorcla Val

Sassa 4h 1000 m dificil

4. Piz

Quattervals 4h 1000 m dificil

5. Val

Tantermozza 0-2h 500 m uşor

6. Murtaröl

2-4h 500-1000 m mediu

7. Chamanna

Cluozza 2-4h 500-1000 m mediu

6

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

8. Murter

saddle 2-4h 500-1000 m mediu

9. Margun

Grimmels 0-2h 500 m uşor

10. The Spöl

valley 2-4h 500 m uşor

11. Alp la

Schera 0-2h 500 m uşor

12. P1–

Grimmels 0-2h 500 m uşor

13. Ova Spin–Il

Fuor 0-2h 500 m uşor

14. Punt la

Drossa–Il Fuorn 0-2h 500 m uşor

7

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

15. Munt la

Schera 4h 500-1000 m meiu

16. Fuorn valley

0-2h 500 m uşor

17. Margunet

(nature trail) 2–4h 500-1000 m uşor

18. Fuorcla Val

dal Botsch 4h 500-1000 m mediu

19. Val Mingèr

2–4h 500-1000 m uşor

20. Mot Tavrü

2–4h 500-1000 m uşor

21. Macun lakes

4h 1000 m dificil

8

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

6. Animalele

Există o mulţime de diferite specii de animale în parcul naţional elveţian. Mai departe

am să prezint o mică selecţie de animale pe care le puteţi întâlni în parc:

1. Furnicile:

- există o mulţime de furnici de dimensiuni mari de-a

lungul pădurilor din parc.

2. Şerpii:- vipera comună este unul

dintre puţinii şerpi otrăvitori din Elveţia;

- muşcătura sa este dureroasă, dar nu mortală pentru om.

3. Vulturul bărbos- a fost dat dispărut în întregime în Elveţia;- a fost vânat deoarece oamenii credeau că ucide ovine,

caprine şi că ar ataca copii;- toate acestea au fost poveşti;- se hrăneşte cu animale moarte;- a fost re-introdus în Parcul Naţional Elveţian în 1991 şi

are acum un fel de "statut de star".4. Vulturul de aur

- este cea mai mare pasăre de pradă;- poate fii văzut în aer cum se pregăteşte să atace prada, în

special marmotele;- diferenţa dintre cei doi vulturi este coada, la cel bărbos

fiind ca o săgeată, iar la celălalt ca un dreptunghi.

9

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

5. Marmota- nu pot fii ratate în interiorul parcului;- au vizuinile pe pajişti deschise;- se hrănesc cu iarbă;- tot timpul când manâncă unul stă de pază, în caz că sunt

atacaţi de vultur;- scot un sunet ascuţit asemănător cu fluieratul oamenilor;

- petrec mult timp în căutarea produselor alimentare, în special la sfârşitul verii şi toamna;

- hibernează în bârlog, iar în timpul hibernării bătaia inimii lor scăzâd la două bătăi pe minut, sistemul lor fiind pe întreaga hibernare în aşteptare.

6. Capra neagră şi elanul- sunt animale tipice pentru această zonă;- trăiesc în zonele mai înalte;- se hrănesc cu iarbă, arbuşti şi copaci mici;- sunt extrem de bine adaptaţi la zona de munte abrupt şi

stâncos;

- din cauza lipsei de prădători naturali, numărul de capre negre şi elani tinde să crească, iar din acestă cauză pot fii vânaţi,în afara zonei de parc, astfel populaţia lor fiind stabilizată.

10

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

7. Plantele

1. Arbuşti şi copaci:- în Elveţia, altitudinea la care se află copacii este la

aproximativ 1900 m deasupra nivelului mării;- parcul naţional are media undeva la 2200 m;- arbuştii sunt mai rezistenţi la condiţii meteorologice decât

copacii, prin urmare ar putea să crască mai mari decât copacii;

- pădurile care predomină acest parc sunt cele de conifere, în special pădurile de molid.

2. Florile

2.1 Androsace alpina- floare tipic alpină cu flori mici şi tulpini scurte;- creşte în cutii mici de la 3000 la 4000 m deasupra

nivelului mării.

2.2 Gentiana- creşte în pajişti uscate;- creşte până la 3500 m deasupra nivelului mării.

11

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

2.3 Alpenrose hairy ((Rhododendron hirsutum)- creşte în zone clare de păduri alpine până la 2500 m

desupra nivelului mării.

2.4 Orhidee negritella sau vanilie (Nigritella) - creste pe pajişti deschise la altitudini mai joase si are un

miros puternic ca vanilie.

2.5 Floarea de colt (Leontopodium alpinum)- este neoficial floarea naţională a Elveţiei;- este strict protejată, nu numai în parc ci în întreaga ţară;- este o plantă rară;- creşte pe pajişti uscate şi în zonele stâncoase, cu omulţime

de soare, până la 3100 m deasupra nivelului mării.

2.6 Floarea clopot (Campanula)- Creşte pe pajişti alpine până la 2800 de m deasupra

nivelului mării.

12

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

2.7 Florile spinoase (Cirsium spinosissimum)- se dezvoltă pe zonele uscate stâncoase pe altitudini mai

joase.

2.8 Ciupercile - comestibile sau nu? Nu contează pentru că este strict

interzis să se rupă sau să colecteze orice alte plante, inclusiv fungi.

8. Caracterostici geologice

Alpii sunt un lanţ de munţi relativ tineri şi care sunt încă în creştere. Ei există, datorită plăcii tectonice eropene şi a celei africane

care sunt în mişcare una împotriva celeilalte şi, prin urmare, împinge în sus o parte din

suprafaţa lor.

Acest tip de fenomen geologic se intampla atunci cand stratul inferior care este relativ slab este susţinut de obiecte mai rezistente. De-a lungul secolelor straturile mai slabe sunt spălate de ploaie, în timp ce o mică

parte rămâne şi formează un turn.

13

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

În unele locaţii, sunt expuse straturi total diferite care sunt clar vizibile.

Aceste fenomene apar din acelaşi motiv ca şi cele din poza de deasupra.

Această vale a fost sculptată de un gheţar şi are formă de U, întrcât văile sculptate de

râuri au formă de V.

S-a creat o nouă vale într-o zonă instabilă. Apa din precipitaţii spală nisipul şi pietrele de dimensiuni mici în timp ce valea creşte

înapoi spre deal.

9. Importanţa parcului

O mare importanţă în cadrul Parcului Naţional Elveţian este cea de dezvoltare a

pădurilor. Pădurile constituie o mare parte a parcului, mai excat 28% din suprafaţa lui.

Cercetarea şi dezvoltarea pădurilor a început devreme în acest parc, dar cu toate acestea, există

încă multe de învăţat. De ce? Am putea crede că ştim o mulţime după 80 de ani de observaţie,

dar o generaţie de arbori de munte poate trăi între 300 şi 600 de ani.

Cercetarea şi dezvoltarea care s-a pus în practică în Parcul Naţional a început încă din

anul 1926. Institutul de Cercetare Federală pentru Pădure, Zăpadă şi Peisaj a înfiinţat cinci loturi

de cercetare de 0.25 ha. Prima compilaţie, care este la zi, a fost limitată la o descriere şi

documentaţie fotografică. În 1934 au fost măsurate diametrul şi grosimea tuturor copacilor, iar în

1947 toţi arborii care au fost mai înalţi cu 1.3 m au fost marcaţi cu un număr. În 1950 Burger a

14

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

publicat primele rezultate ale acestui studiu. S-au mai facut măsurători în 1963, 1977, 1991 şi

2003, care au inclus poziţia socială a arborilor în stand, precum şi orice prejudiciu, care să

permită dezvoltarea de orice pom care urmează să fie studiat în detaliu.

Cele cinci loturi de cercetare, cunoscute sub numele de zonele "Burger", pot fi folosite ca

un exemplu pentru a arăta cât de repede se dezvoltă pădurea în Parcul Naţional. Cu toate acestea,

parcelele reprezintă aproximativ jumătate din speciile prezente, efectiv, în pădurea naţională.

În consecinţă, marea problemă care apare în cadrul Parcului Naţional este că de-a lungul anilor, numărul de tulpini de pini a scăzut ca urmare a mortalităţii naturale. Până în 2003 au murit foarte mulţi pini deoarece cei cu diametrul mic de până în 4 cm nu au reuşit sa se stabilească.

În ciuda acestui fapt, importanţa de pin de munte este în declin şi a pinului elveţian este

în creştere. Mai uimitor este creşterea vizibilă a arborilor de molid în rândul tinerilor, deoarece

acesta este cel mai căutat copac în parc; căutarea fiind observată la 83% din copacii tineri.

15

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

10. Impactul infrastructurii asupra mediului

Cercetările în Parcul Naţional Elveţian au început să fie efectuate e peste 80 de ani.

Botaniştii şi zoologii au fost îndeosebi interesaţi de acest domeniu din cauza impactului uman

asupra lui. Impactul omului asupra parcului nu a existat până la construirea de centrale

hidroelectrice pe râul Spöl, crearea "Lago di Livigno" şi apariţia limnologiei în scena parcului.

Proiectul actual este un prim proiect de acest gen în toată lumea, în cazul în care inundaţiile

artificiale sunt folosite într-o încercare de revitalizare a râului Spöl. Scopul este de a optimiza

regimul de apă de rezervă şi pentru a restabili râul la starea iniţială pe cât mai mult posibil.

Cercetarea limnologiei (ramură a hidrologiei) a câştigat în intensitate începând cu anul

1950. În timpul deceniilor care au urmat pentru stabilirea parcului, cercetarea limnologiei a

constat în mare parte doar prin investigarea algelor din izvoare. Cercetarea limnologiei în cadrul

Parcului Naţional a crescut în jurul anului 1950 cu debutul procesului de planificare pentru

realizarea centralelor hidroelectrice pe Spöl. În anul 1952 s-a constituit o subcomisie

hidrobiologică în cadrul Comisiei de Ştiinţă a parcului Naţional. După aceasta s-au efectuat

investigaţii chimico-fizice din care a rezultat elaborarea unui inventar de aproximativ 100 de

izvoare din zona Fuorn şi determinarea calităţii apei din aceste izvoare. Au fost construite trei

staţii hidrologice de măsurare în cadrul parcului în legătură cu centralele hidroelectrice. Aceste

staţii hidrometrice sunt în funcţiune şi astăzi şi furnizează date pentru Spöl şi pentru cei doi

afluenţi Ova Fuorn şi Ova Cluozza.

Construirea centralei hidroelectrice pe acest râu a fost impactul cel mai sever asupra

Parcului Naţional Elveţian. În ciuda opoziţiei puternice din partea organizaţiilor de Mediu şi ale

Parcul Naţional, construţia de hidrocentrale de pe Spöl nu putea fii prevenită. Cercetările s-ar fii

putut ridica până la comunitatea ştiinţifică pentru a investiga ecologia râului Spöl, înainte de

construirea hidrocentralei, şi pentru a stabili un program de monitorizare pe termen lung, dar din

păcate acest lucru nu a fost realizat. Cercetarea la momentul construcţiei a fost limitată la câteva

măsurători sporadice şi la un număr redus de controale în timpul fazei de construcţie între anii

1960 şi 1970. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au reuşit să câştige o rezervă bună de apă

pentro râu, furnizând 35 milioane mc de apă pe an. Chiar şi după centralele şi-au început

16

Impactul infrastructurii asupra mediuluiMihai Bogdan Mihalca

Master IIT Anul I

activitatea în 1970, cercetarea a fost limitată la studiile ocazionale şi la controalele privind starea

biologică în domeniul pescuitului.

În concluzie Comisia Ştiinţifică a Parcului Naţional a decis ca râul Spöl să nu mai fie

exploatat la maxim, ci doar unii dintre afluenţii lui să fie folosiţi împreună cu apa provenită din

precipitaţii. Cercetătorii au dat un impuls pentru crearea acestui parc spunând astfel: o bucată de

natură neexploatată a fost să fie protejată de activitatea umană pentru a servi ca un obiect de

studiu pentru procesele naturale. Prin urmare, Parcul Naţional Elveţian are un mandat de

cercetare în plus faţă de mandatul de conservare a mediului care a fost trecut în Consiliul de

Cercetare din Parcul Naţional (denumit în prezent Fok SNP) de către Academia de Ştiinţe

Elveţiană.

Obiective importante de cercetare au fost şi încă sunt:

inventarul complet al naturii, în cadrul parcului;

observarea evoluţiei naturale sau de regenerare a parcului (pe termen lung de

cercetare şi monitorizare);

comparaţia cu zonele utilizate din afara parcului (zonele de referinţă);

recunoaşterea interdependeţelor între ecosisteme (cercetarea ecosistemelor).

În cadrul general al acestu parc, în prezent există mai multe focare de cercetare

interdisciplinare:

viitorul Parcului Naţional în perioade de schimbări climatice global;

importanţa de tulburare a dezvoltăii ecosistemelor;

caprele din habitatele alpine;

interacţiunile dintre societate şi Parcul Naţional.

17