Arta moderna ~i marea arta

Arta moderna are tendinta sa exploateze aproape numaisensibilitatea senzorialii, in detrimentul sensibilitatii gene­rale sau afective, ~i al facultatilor noastre de constructie, de

76

insumare de durate ~i de transformare spirituaUL Ea sepdcepe de minune sa suscite atentia. ~i se folose~te de to atemijloacele ca s-o suscite: intensitati,contraste, enigme, SUf­prize. Inhata uneori, prin subtilitatea mijloacelor ei ~i princutezanta executiei, unele prazi de mare pret: stari foartecomplexe sal1 foarte efemere, valori irationale, senzatiiincipiente, rezonante, corespondente, presentimente ale uneiinstabile profunzimi ... Dar noi platim aceste avantaje.Fie' cii este yorba de politica, de economie, de mod deviata, de distractii, de mi~care, observ ca modernitatea secomporta aidoma unei intoxicatii. Trebuie sa marim doza,ori sa schimbam otrava. lata legea.Din ce in ce mai inainte, din ce in ce mai intens, din ce in cemai mare, din ce in ce mai repede, ~i tot mereu mai nou,acestea sint pretentiile neaparat corespunziitoare uneianume desensibilizari. Ne trebuie, pentru a simti ca traim,o intensificare crescinda a agentilor psihici ~i 0 permanenhi.distractie ... Marele rol pe care-I jucau, in arta de odinioara,ideile de durata este aproape suprimat. Cred cii nimeni nuface azi nimic pentru a f1 gustat peste doua \,ute de ani.Ceru], infernul ~i posteritatea inseamna tot mai putin. Dealtfel, nu mai avem timp sa prevedem ~i nici sa Invatam ...

Ceea ce numesc eu «Marea Arta », e pur ~i simplu artacare pretinde ca toate aptitudinile unui om sa se intrebuin­teze ,In ea; ~i ale carei opere slnt de a~a fel incit toate apti­tudinile altuia sa fie invocate ~i solicitate ca sa Ie inteleaga ...

Ce e mai demn de admirat dedt trecerea de la arbitrarla necesar, care este actul suveran loti, artistului, la care 0nevoie, ce poate fi la fel de atotsHipinitoare ca ~i nevoia de

77

drago'ste, il constringe? Nimic mai frumos decit vointamaxima, sensibilitatea cea mai mare ~i ~tiinta (cea verita­bila, pe care am .facut-o ~i refacut-o pentru noi) reunite,~i ajungind, de-a lungul unei oarecari durate, la acel schimb

}ntre scop ~i mijloace, hazard ~i alegere, substanta ~i acci·:derit, previziune~i ocazie, materie ~i forma, putere ~i rezis­'.tenta, care, la fel cu arzatoarea, strania, strinsa luptadintre sexe, aduna toate energiile vietiiumane, Ie intaritauna impotriva alteia, ~i creeaza.

,

i

I

I ..

,Coloanecililme, cnDiurne palariiPe-al carol' bor trecuUn stol de pasari vii,

Coloane calme, voiOrga de fusuri noilt~i pierde-oricepilonTacerea-n unison I .

- Ce duceti voi in sus,Egal de radioase?- Dorintei de nespusReci gratii studio<J,sel

Ointam ~i, ca Atlas,Sustinem cerul blind!0, singur, pa~nic' g111sDoar ochilor cintind!

Vezi ce imnuri decente!

~i ce sonorita tiCu limpezi elementeIscam din clarita ti!

Geroase ~i-aurite,Din' pat demuntiseniniDe daIta-am fost rapite,Ca sa ajungem crinil

Din paturi de cristal .Trezite-am fost, ~i toate

104

Fargue

De ghearede metalSavant Imperecheate.

f'

Ca sa-nfruntam ~i soare,'9i luna far a nor,Ne-au poleit InzareCa, llughii de picior!!

Slugi fara genunchi moi,, Surlsuri fara gura,Frumoasa linga noi '!~i sirnte glezna pura.

Cucernice perechi,Cu frunti ascunse-n vara,Cu-mbel~ugate-urechiDar surde la povara,

Cu templu pe-ochii greiNegri-n eternitate,Noi merg'em far a zeilnspre divinitate!

Antica m-e junetea,Dulci umbre ~i mat umar,0, mll1dra de fineteaCe s-a nascut din llumar I

Cu legi cere~ti drept arme,De numar de-aur Wee,Pe noi cade si-adoarmeIn miere-un ~eu complice.

El doarme calm, Lucire,Ce-o oferim la nUlltiPe tabla de iubire '1ntinsa peste frunti.

De-llccorupt surori,Nici ger ~i nici vapaie,Am luat drept· dansatori .Foi moarte, brize, paie,

105

~I),

$i secoliLah! sute,$i ginTile'ah! cind?;0, ce adinc trecut e,Trecut derajunsi uicicind!

Iubirea lle-mpinziMai grea ca lumea to!1t1'i, ,$i- naintam prin ziOa piatra~n unda beata!

Str abatem: timpu-ntins,Iar corpul nostru-aprrnsOu pasul inefabilSe-nscrie-n ba,sm durabil.r ••.

1'"

,I1'1

I.

... , I,', "J. i''; I;': \\

106

Paul Valéry

Cantique des colonnes

Douces colonnes, auxChapeaux garnisde jour,Ornés de vrais oiseauxQui marchent· sur le tour,

Douces colonnes, ôL’orchestre des fuseaux!Chacune immole sonSilence à l’unisson.

Que portez-vous si haut,Éga1es radieuses?– Au désirs ans defautNos grâces studieuses!

Nous chantons à la foisQue nous portons les cieux!O seule et sage voixQui chante pour les yeux!

Vois quels hymnes candides!Quelles sonoritéNos éléments limpidesTirent de la clarté!

Si froides et doréesNous fûmes de nos litsPar le ciseau tiréesPour devenir ces lys!

De nos lits de cristalNous fûmes eveillées,Des griffes de metalNous ont appareillées.

Pour affronter la lune,La lune et le soleil,On nous polit chacuneComme ongle de l’orteil!

Servantes sans genoux,Sourires sans figures,La belle devant nousSe sent les jambes pures,

Pieusement pareilles,Le nez sous le bandeauEt nos riches oreillesSourdes au blanc fardeau,

Un temple sur les yeuxNoirs pour l’éternité,Nous allons sans les dieuxÁ la divinité!

Nos antiques jeunesses,Chair mate et belles ombres,Sont fières des finessesQui naissent par les nombres!

Filles des nombres d’or,Fortes des lois du ciel,Sur nous tombe et s’endortUn, dieu couleur de miel.

II dort content, le jour,Que chaque jour offronsSur la table d’amourÉtale sur nos fronts.

Incorruptibles sœurs,Mi-brûlantes, mi-fraîches,Nous primes pour danseursBrises et feuilles sèches,

Et les siècles par dixEt les peuples passés,C’est un profond jadis,Jadis jamais assez!

Sous nôs mêmes amoursPlus lourdes que le monde,Nous traversons les joursComme une pierre l’onde!

Nous marchons dans le tempsEt nos corps éclatantsOnt des pas ineffablesQui marquent dans les fables…

CIMITIRUL MARIN,

Suflete iubit, nu nazui catre

viata tara moarte, ci epuizeaziiresursele posibilului.

PINDAR, l'ythice, III

Acest pod calm cu porumbei cuminteP3Jpita Intre pint; Intre morminte;Amiazadreapta tese-aci-n scinteiMarea, mereu din-nou-pornita mare!Dupa-o gindire, ce rasplata mareSa-ti pierzi privirea-n lini~te (Ie zeit

Ce pur efort de mici sclipiri consumaAtita diamant marunt de spuma,Ce pace pare-a se-na1ta sub cer!GInd peste-abis un snare se a~terne,Urzeal~ pura~a cauzei eterne, ,Timpul sCInteie, Visu-i adevar.

Tezaur fix, bllnd templu al Minervei,Masa de calm, tribut platit rezervei,Apa semeata, Ocm ce tii ca-n nodAtlta somn bogat sub val de para,

, Tacere-a mea!... CIadire-n suflet, clara,Dar cople~it de'tigle de-aur, Pod!

4.ltar de Timp, ce-ntr-un suspin Incape,tmprEljmuit de vazul meu de ape,In punctu-acesta sui, cu el n;ta-m;at;$i ca spre zei ofrand a mea suprema,Senin scinteietoarea marii stemaArunca-n sus un suveran dispret.

Cum fructul piere In placed pe limb a,Cum In' deliciu-absenta i se schimbaIn 'gura-n care-~i pier de forma lui,Imi sorb aici anticipIndu-l fumul,

143

I

,:,[,"

I.1

,i

II

• '( l. r . ,)Slcerul einta-n sufIetul' ca serumulSehimbarea-n zvon a Tllxmilorverzui.

Cer drept, eel' claI', vezi cum ma sehimb~de-odata!Dupa-atita trufie, de-o ciudataLene, dar pUna de puteri, seapind,Ma dau aeestuispatiu ce straluee,Peste morminte umbra mea se duce~i ma-mblinze~te pasul ei plapind.

Cu ,sufletu-n solstitiu, arsa jerba,Eu te, sustin, justitie superbaA razelor cu nemilos pumnal \Pe treapta cea dintii te-ntorc, senina;Prive~te-te!... Dar pentru-a da luminaUrsuze umbre-~i eel" un 1'01 egal.

I '

0; doar al meu, in Sine-ll1i,numai mie,Sub inima, pe prag ,de poezie"lritre neant ~i faptul pur, a~teptEcou-atitof<,vagi, interne, ranguri,Amar ~uvoi sonor de sumbre ganguriSunind un gol mereu vestit in piept!

, I !

Stii tu, captiva falsa din frunzaI'e,Golf mineator depaUde grataI'e,Pe ochii mei inehi~i, de taine gI'ei,Ce corp spre ~ene~u-isfir~it 'rna-ndruma,Ce frunte-l eheama in osoasa huma?o stea ginde~te aiei la du~ii mei.

Sfintit, inehis, cu foe astI',aet de Unii,Fragment terestru oferit luminii,Imi place-aeest podi~ eu torte-l1 ~I,Compus din auI', pietre, trunehiuri sumbre,Cu~atitea marmuri peste-atitea umbre;Peste morminte-mi doarme-un val fidel!

Catea splendida, alunga idolatrii!Cind capastor zimbind aeestei patriiInsingurat pase, miei misteI'io~i,

144

10

Alba mea turma de morminte lentc,Gone~te porumbitele prudentc,Visele vane, ingerii curio~i!

Ajuns aici, ce va mai fi e lene.Insecta roade seceta-n antene;f;>itotu-~ ars, cazut, primit in darin aer pentru-o apriga esenta ...Iar viata-i ~asta, beata de abscnta,Amaru-i dulce, spiritul e claro

Cei morti stau bine-ascunsi aici sub hainaTarinii calde ce Ie suge taina.Amiaza sus, Amiaza, gind patrunsDe sine, se ginde~te-n nemi~care...Frunte completa, nalta-ncoronare,Eu sunt in tine schimbul cel ascuns.

Pe mine doar ma ai sa-ti ferec tea.ma!Cainta, indoiala mea ~{dramaSunt zgura marelui tau diamant ...Dar jos, in noaptea lor de marmuri, deasa,La radacini de-arbu~ti 0 vaga rasaA ~i trecut spre tine, dezarmant.

Ei s-au topit intr-o absenta maUi,A supt argila ostia curataSi harul vietii a trecut in fIori!.A.b., unde-i graiu-acestor buze sparte,Felul de-a fi, ~i sufletul aparte?Doar viermii torc unde na~teau pllnsori.

Strigatul scurt al fetei gidilate,Privirea, dintii, pleoapele muiate,Fermecatorul sin atras de foc,Singele gurii date fara pregetf;>idarul ultim, aparat cu-un deget,Totul se-ngroapa ~i reintra-n joe!

rar tu, brav sufIet, speri un vis ce n-arcAceasta masca a minciunii, careDin val ~i-argint aici se lamuri?

145

•IIIi!

:1

I

[,t

lI

Ciuta-vei clnd vei fi dbar boare'plua?Nu! Toate'trec! Prezenta mea e hura,Chiar sflntul neastimpar' va mud!

Tu, neagra nemurire poleita,ConsolatoarfJ-ngrozitor boita,Ce faci din orice moarte sin matern,Minciunamindra ~ipioasa scuzalCinenu ~tie, cine nu refuzaAcest vid cralliu ~i-acest rIS etenil

Parinti adinci, voi frunti nelocuite,Ce sub povara de lopeti zvirliteSunteti pamint; ~i'pa~iine-ati uitat,Adevaratul vierme, care roade,Nu-i pentru voi zaclnd' sub reci arcade,EI vrea ce-i viu, 'el mie-mieste dat!

Iubire, sau de mine in$u1Uiura?Mi-atlt .de-aproape-'ascunsa-i mu~caturaCa zeci de nume,' torute, Ii convin!Ei ~i! EI vede, vrea, viseaza, atinge!li plaee carnea mea; mt se prelingeChiar incul'cu~, ~i~ntreg Ii apartin 1

0, Zenon! Crude Zenon din Elee~!Ranitu-m-ai tu cu sageata-aceea .Ce sun~,zbdara, nezburind del0c!Ma nase la zvbn, ~i'mor defier!Ah; soare!...Umbra ,de br6asca, sufletul~i: care,Ahile-n mers, 'sta tin'tuit pe loc!

Nu, mil... 'I!af,stls! In eliph cepinde~te!Corp, sparge':aeeasta forma' ce ginde~te!Tu soarbe, piept al meu,. inascindul vint!Noi prospetimi, din mare exalate;lmi dau iarsuflet. .. 0, vigorisantte!In valuri, spre-a s~ma mai viu, m-avint!

Da! Vasta mare-ntr-un delir stirnita,Piele de leu; hlamida gauritaDe mii ~i mii de idolimici, solari,

146

Jf )

·10*

Hidra-absoluta-il vraj,a carnii-albastreMereu mu~cindu-ti coada grea de astre-nTumult asemeni unei lini~ti mad,

Se-nalta vintul!... Viata-~i cere partea!Un aer amplu-mi frunzare~te cartea,Din stinci tal azul spumega subit!Zburati in zare voi, orbite pagini!Voi, unde, spargeti! spargeti in paraginiAcest pod calm de pinze ciugulit!

I

147