Anul al 102-lea Nr. 99 NUMĂRUL 2 Lei Braşov Duminecă 24 Decemvrie 1939

a z E T f l m m m

REDACŢIA şl ADMINISTRAŢIA Braşov, Calea Victoriei Nr. 35

— Telefon 2226 — Abonament anual 200 lei. Pec- tru streinătate, autorităti, insti­

tuţii şl întreprinderi 500 lei Anunţuri şi reclame după tarif

Pe pământ pace...Cândva, de dem uit, când într’un sat de sub poa­

lele Carpajilor înotam prin nămeţii de zepadă pentru a vesti pela casele creştinilor de s t b ciergiie verzi ale »pluguşorului“ împreună cu afâiia semeni de vârstă, minunea dela Vifleem, ne socoteam în dulcea noastre, naivitate şi sfântă evlavie, prezenţi lângă însuşi Prun* cuJ, care trebuia să devină ocrotitorul divin al nostru al tuturora şi ( hezăşuitoiul etein al păcii şi bunei în­voiri între oameni.

Sfântă şi duioasă amintire !....De veacuri multe oamenii sunt îndemnaţi să ur­

meze pe D-zeu), care ne-a desrcbit din păcat. Toti cei cari au primit legea Lui, s ’au legat să-i asculte cuvân­tul şi să se supună poruncilor Lui.

E de netăgăduit că în sufletul fiecărui om există undeva în nepătrunse ascunzişuri doiinía de a primi binele şi voirîa de a înfrânge răul.

Sunt însă tot atât de puternice piedecile, ceri se pun în calea înfăptuirii acestor bune îndemnuri.

In ncapfea asta sfântă a Crăciunului nu cred să existe muritor, al cărui suflet să nu se cutremure de farmecul şi rostul simbolic al minunii dela Viileem.

Şi totuş parcă niciodată n ’sm sm tit mai mult ca acum răsvrătirea omenirii împotnva unei rânduiri, care trebuia să însemne b u ră învoire şi niciodată n ’am crezut că cereasca poruncă „Pe pământ p a c e “,... va căpăta cândva rosturi de ironie...

Popor de creştin*, neamul românesc, ramas cre­dincios datinilor strèbune şi supus poruncilor dumne* zeeşt», se închină în această sfântă zi de înălţătoare amintire cu toată evlavia în fata Icoanei păciS hotă­rât s ’o apere păstrând neatins şi neîntinat templul său, care e t a r a r o m â n e a s c ă , zidită din vrednicia tuturor Românilor şi din voinţa şi ajutorul Domnului...

Iată gândurile, ceri ne stăpânesc în preajma a ce ­stui Crăciun, gânduri îndurerate, dar şi gânduri de în­credere şi hotărâre cu adevărat creştineşti.

V. Niţescu

Gânduri de CrăciunAlăturea de dorul cu care

sunt aşteptate serbătorile Naş­terii Domnului, păşeşte şl do­rinţa ca aceste zile de creşti­nească reculegere să îmbrace şi pământul în haina de culoa­rea pletelor Iui Moş Crăciun.

Crăciunul negru, fără zăpadă, întunecă par’că şl face să dis­pară mult din farmecul nopţii sfinte. Argintul vocel colindă* torilor pare mal mohorât şl

\ glasul clopotelor chemătoare la \ rugăciune porneşte mai lipsit

par că de fiorul dulce, cu care vesteşte Naşterea Mântuitorului.

Lipsa albului zăpezii desco­peră ceva din mohoreala pă­mântului, care şl el pare des- brăcat de haina-1 de sărbătoare.

Săniile şl săniuţele tânjesc de odihna prea lungă şi nu se desfată alergând In sunetul zur­gălăilor.

Crăciunul acestui an, Indure- lat de vâjăitul paserilor morţii ;1 de bubuitul tunurilor sfâşie­toare de carne de om, care

^uierbează vestirea Celui ce ne-a JÊ lsi „pace pe p&xnânt şi între

oameni bună voire", — şi-a îm­brăcat tn ultimele zile cojocu l gros, ţesut din argintul fulgilor de zăpadă.

Şl totuşi e trist. In muţenia gândurilor, cari îl apasă, stă înmărmurit de nestăpânita por­nire omenească. Şl se miră şi nu înţelege cum acelaşi cm care aduce închinăciune şl cântă că „a răsărit lumii lumina cunoş­tinţei", acelaşi om care doreşte omului „sărbători fericite", — porneşte cu cele mal înfioră­toare Iscodiri şi maşini de uci­dere împotriva semenului său.

Şl implorând ajutorul Celui, după a cărui asemănare a fost creiai, face soarele să se în­fiorare de vedenia îngrozitoare peste care-şl trimite razele-i de lumină.

Cât de nepătrunsă este legă­tura între Dumnezeu-omul şl omul-om, care se închină Lui!!...

Omul, care doreşte sosirea Crăciunului în hamida I albă de zăpadă, pentru ca să o înro­şească în sânge de om...

Observatorul atent al diver­selor fenomere. cel ce ştie să prindă sclipirile fugitive, nunn* jele diferitelor manifestări de o clipa, psihic e şi sociele, rămâne îndurerat narcot ic ii straniu t i etmosferli ce-1 înconjoară.

Discuţiile sunt seerbade, ne­sincere şî de circumstanţa. Fie­care opîniază cu menajamente ínja de persoanele mei siman dicoase, prezente. Rezervele min­tale se ac imu'eeză haotic şi fa? ravagii în spirite. Ceracte- rele se cengrerteaza, s lăbesc şi nu mai sunt capabile de poten­ţialul rec lrmet de vremuri eroice. Z'arele nu se mei ci- tesb, decât pentru anumite ştiri. Mi se pare că se savurează nu­mai durerile înfrângerilor. F i e­care aşteaptă ceva, sensajio- naiul. Discursurile şi fasturile nu sunt luate în seamă. Poesie, arta, nu e m t ţon ee ză , Nu se citesc nici articolele, caii altă­dată provocau polemici rodnice; nici studiile, pentru cari nimeni nu ere răbdare. O psihoză ciu­dată s ’a înstăpânit pretutindeni. Văd, par’că, sufletul românesc ajuns pe linie n oarla.

C e s ’a întâmplat, ce a deter­minat această stare anormală, indiferenta, acest pasivism uci­gător de entuziasm şi de dina mîsm, — nu ştiu ! Constat, aşa

j după cum îmi este datoria s’o ] fac, ca vechi gazetar, îndrăgos- I tit de visuri, de visurile de mă- I rire ale neamului.

Timpurile sunt grele. E ade­vărat. Serbăm acum însă Naş­terea Mântuitorului. Da, acest Prunc, născut în ieslea din Judeea, va face să renască şi Ideea. Ideea cea mare, Cuvântul, Dumnezeu.

Cristos să renască in sufletul vostru, al tuturora I De sus, până jo s I Atunci numai veţi putea spune, că va renaşte şi neamul.

Dr. Ioan Al. Bran-Lemeny

Mesajul de Crăciunal Reginei WiShemina

In mesagiul radiodifuzat cu prilejui Crăciunului, Regina Wil- helmina a Olandei se adresează poporului olandez, dând amă­nunte asupra situaţiei actuale a ţării.

„Nici* odată contrastul nu a fost mai mare între promisiunea lui Dumnezeu şi panica lumii sfâşiate", — a declarat Regina Wilhelmina, în cursul alocu­ţiunii transmise prin postul de radio.

Regiuna s’a adresat către cel ce se află sub arme, în toate părţile regatului, către căminele în cari de Crăciun lipseşte soţul sau tatăl, şi vorbind despre forţa luminei divine, Suverana a evocat peisajul întunecat dea­supra căruia se ridică soarele, 8câldând totul pe neaşteptate cu o strălucire orbitoare.

Ş l Suverana a încheiat astfel : „Facă cerul ca sărbătorile Cră­ciunului să reînolască forţa noastră şl ca o demnitate calmă să ne cuprindă pe toţi*,

Tuturor prietenilor, colaboratorilor, abonaţilor şi cetitorilor le dorim

Sărbători fericite

Lacrimile lui Mos CrăciunNoaptea sfântă, ce ’n cânt de

colinde vesteşte Naşterea Dom­nului, nu v’a pus de astădată lacrimi în ochi şi n’ati văzut de astădată lacrimi şi ’n ochii bu­nului şi darnicului Moş Cră­ciun ?

Frumuseţea, bogăţia şi darul de mângăcre al colindelor, în care e revărsat tot plinul su­fletului creştinesc al poporului, farmecul acestor colinde l-au dus din casă în casă şî-acum copii nevinovaţi în glasurile lor ca al clopoţeilor de argint.

Se ’ntreceau şl-acum colindă­torii în risipa de frumseţe a versurilor cu cari deschideau uşile caseior primitoare :

„Umblă Maica pe pământ,Să nască pe Fiul sfânt".

Veniau apoi alţii cu alte măr­găritare de vers creştin, smul­se din sufletul creştin ai popo­rului :

„Noi umblăm şl colindăm Şi pe Dumnezeu purtăm, Hristos să vă dea de toate, Viaţă lungă, sănătate".

Şi iar se deschidea uşa cu alţi colindători î

„Sosit a ziua cea sfântă, îngerii minunea cântă,Cazi în lume ne a venit Mesia cel mult dorit".

Colinde frumoase şi mângă- loase dar triste de astădată, atât de triste, că umezesc în lacrimi şl ochii buni şt blânzi ai lui Moş Crăciun ; căci iată, zănatecul om a sfărmat, a pre­făcut în ţăndări icoana peşterii sfinţite a Betleemulul.

„Pacea pământului şi buna’n* voire între oameni rămas- a nu­mai partitură pentru corul în­geresc, — lumii mai bine plă­când u-1 simfonia morţii de sub bagheta însângerată a înfrico­şatului Mars.

Duranezălescul prunc, Fiul lui Dumnezeu urmărit atunci de călăii călăului Irod, — azi tot prin sentinţe omeneşti excomu­nicat din cele ale pământului — priveşte cu milă haotica încleş­tare dintre oameni, cari în lu­mina flăcărilor de Iad prind în conturul realităţii vedeniile a- pocallpsului.

Ceva din minciuna şi vicle­şugul Iul Irod stăruie şi azi... El le-a spus magilor j „Mergeţi şi cercetaţi cu deamănuntul de­spre prunc şl dacă l veţi afla, vestiţi-mă şl pe mine, ca să viu şi eu să mă închin lui".

Ce închinare aduce lumea de azi Iul Isus ? . . dacă cercetân- du-1 şl ispitindu-1 Evanghelia păcii şi a iubirii, — îşi încleş­tează mâna tot pe măciuca Iul Cain. Europa creştină şi mân­dră de catedralele eî, şl-a ui­tat de ce le-a zidit, şl e gata să le năruie sub porunca unei evanghelii antlhristlce, după care petecele de pământ se răs­cumpără cu preţul milioanelor de vieţi omeneşti.

„Glorios ar fl să ucldeţi răz­boiul prin tăria cuvântului, nu să treceţi oamenii prin ascuţi­şul săbiei ; să câştigaţi pacea prin pace, nu prin război“ —

au fost cuvintele Fericitului Augustin, pentru care astăzi — de bună seamă — el ar fi con­centrat într’uc lagăr de muncă.

Ca ’n vremsa lui Irod, Hris­tos şi astăzi e alungat pe dru­mul pribegiei, drum, în care El se ’ndreaptă spre hotare de ţări, unde mulţimi îngrămădite în pânda morţii, sub povara ar­melor ucigătoare, în odihna gândurilor curate oftează după pacea, pe care la Naşterea Sa a făgăduit o lumii. Darul păcii Lui ni-1 aminteşte cu atâta o- sârdie praznicul Naşterii, care în bucuria lui ne prilejuieşte şi plânsul lacrimilor curate, vă­zând cum pierderea acestui dar o plătim cu sânge şi dureri.

îngroziţi de tragedia ce-o joacă lumea în decor de sânge şl foc, cu ochii sufletului cău­tăm chipul de lumină al lui Hristos, ca ’n sinceră căinţă să ne mărturisim greşala neascul­tării faţă da solia adusă cu El din ceruri şi cântată de optile îngereşti la Naşterea lui î „Pe pământ pace şl ’ntre oameni bună ’nvoire.

Doamne, ce întâlnire şl împă­care sfântă ar fi aceasta—şl cu cât câştig de bine pentru om!,,. Din ochii lui Hristos ar curge lacrimile milei şi-ale îndurării peste capul nenorocitului om ce-ar veni să îngenuncheze in ascultare la picioarele Lui, Şi Hristos l’ar ridica din îngenun­cherea lui de căinţă, i-ar spăla şî i ar lega ranele însângerate, l-ar împăca cu fratele lui, 1 ar zidi căminul şi tot ce-a distrus în războirea lui — şi lumii în­tregi l-ar da pace, pe care nu­mai Hristos o poate da.

Prot. Alex. B ro te a

O universitate muncitorească în Ardeal

Rectorut Universităţii din Cluj a luat iniţiativa înfiinţării unei universităţi muncitoreşti în Ar­deal. Consultările necesare cu breslele au şi avut loc, aşa că organizarea folositoarei insti­tuţii a trecut în domeniul fap­telor, putând fi deschisă ime­diat după Crăciun.

Universitatea nu va avea nu­mai un caracter local, ci la cur­surile ei vor participa muncitori şi din alte centre apropiate. Concepţia ca şi programul, de asemeni vor fi adaptate nevoi­lor spirituale ale provinciei. U- niversitatea va căuta astfel să corespundă în primul rând unei culturi existenţiale, spre deose­bire de concepţia engleză, diri­jând pregătirea intelectuală spre o cultură pur umană. S ’a avut în vedere necesitatea unei edu­caţii în spirit modern şi, ca prer gètirea intelectuală a păturilot noastre muncitoare să fie câ- mai solidă.

In şedinţa de Miercuri a Ca­merei şl Senatului a fost cetit textul Mesaglulul Regal de în­chidere a seslunel Corpurilor Legiuitoare.

GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 99—1939

Subscrieţi Bonuripentru înzestrarea armatei

Sentimentul de înţelegere a a lcrle i faţă de Ţară şi către

tine însuti s'a dovedit adânc înrădăcinat în ia i n i i e cetăţeni­lor Ţârii

Toţ i s'au grăbit şl sc5 grăb.-sc gă- ţi dea, cu avânt , obo!ul pen­tru apărarea ŢlrSl care este însăşi leagănul existentei n e u ­tre ca neam

Apelur i le l a n g t e din p r i m u l s u bî c r i e r i i d<? Bonuri pentru în­zestrarea armatei, sunt piine de focul chemări i la datorie. Ese sunt simţite şl înţelese de c e ­tăţeni.

In numărul trecut a rn publi­cat apelul lansat da Prefectura judeţului şi Primăria municipiu­lui către cetăţenii judeţului şi oraşului Braşov. Răsunetul lui va ii la înălţime.

iată acum un fratfnent al a- peluiui, prin care C a m e r a de C o t n e r ţ &i de I n d u s t r i e din B r a ş o v , face un caiduros apel pe lâügâ domnii comercianţi şi Industriaşi, din judeţele Braşov şi Treiscaune, să contribue in- t r ‘o cât mal largă măsură la subscripţia bonurilor pentru în­zestrarea armatei.

E s te ştiut, că p ro p ăşirea v ie ţ i i econom ice este s trân s le g a tă de vrem urile de l i ­n iş te ş i de s iguranţă la h o ­ta r e le ţ i r i i .

S ig u ran ţa ş i l in iş te a ne-o p o a te d i numai o arm ată p u te rn ică ş i bine înzestrată .

Camera de Comerţ şi Indus­trie din Braşov a subscris pen­tru acest scop suma de 500.000 lei, iar funcţionarii ei 100.000 lei.

*Meseriaşi, muncitori şi func­

ţionari, — glăsueşte apelul pre­şedintelui Breslei Funcţionarilor Particulari — secţia Braşov :

Comandamentul timpurilor de attazi ne impune să ne facem datoria către Ţară, subscriind din prisosul muncii noastre, din eventualele rezerve şi chiar din patrimoniul nostru cât mai mult pasibil pentru înzestrarea arma­tei noastre, garanţia fruntariilor şi patrimoniului nostru.

Renunţaţi la o parte din plă­cerile voastre şi contribiiţi cu t o lM la înzestrarea armatei cât mai curând, căci cel care dă la timp, îndeamnă, că dă de două ori.

Preşedinţi ai breslelor de me­seriaşi, muncitori şi funcţionari aveţi datoria de a propjga şi

îndemna membrii voştri să sub­scrie cu tofii pentru înzestrarea armatei noastre.%

In appiul lansat de către pre­şedintele fjBrc-siei Restsuraiorf- lor şi cel ai Breslei Coloniale şi Delicatese se spune :

In ceasul de faţă, din toate unghiurile Ţ ări i ne so sesc ş t ir i en tuziaste că ce tă ţen ii R o m ân ie i întregite , cu un elan de n e în trecu t se g ră­b esc să su b scr ie sume m ari la bonurile pentru în z e s tra ­rea oştire i noastre , ca re stă de veghe n ead orm ită la h o ­ta re !

Fiecare îş i îndeplineşte cu sfinţenie, — din toată inima— datoria de bun român 2

Membrii Bresleior noastre, au fost totdeauna la înălţ i­mea datoriilor. Nici de data asta apelul nostru nu dă greş: Comitetul de iniţiativă din prima zi a subscris 500 000 iei. Aşteptăm ca toţi să-şi facă datoria la ie i ca primii subscriitori.

Dorim ca nici unul să nu l ipsească de pe lista acestui m a re act patriotic.

Subscrieţi bonuri la îm ­prumutul pentru înzes­trarea armatei !

Prin aceasta faceţi un act pa­triotic şi tot odată şi un bun plasament.

Viata cooperaţiei în România

După ultimele cifre statistice, ia data de t Ianuarie 1933 au funcţloaat in România 7922 co operative, dintre cari 6705 r o ­mâneşti, iar 12 Í 7 constituind 1 5 , 4 * din total, cooperative minoritare.

Din numărn’ total al acestor cooperative, 87 7 la su:ă işi au sediul la sate, iar restul la o- raşe.

După felul comparativelor, a- vem 5.213, adecă 65,8 ia sută din total, băn: i populare, iar restul de 2709, a i k ă 34,2 la sută cooperative economice (de consum şl producţic).

Numărul total al me nbrllor cooperatori a iost de 1 432 583, din cari 85 5 la sută romanţ, restul minoritari

Totalul fondurilor coopera­ţiei : 7 329 506 030 iei, din care89,4 ia sută apar(iaeaa coope­raţiei româneşti, restul celei minoritare.

C instiţ i B is e r ic a şi Şcoala, ce tă ţ i le de rez is tenţă ale nea­mului, îm p otriva n ecred in c ioş ilo r şi a ce lor ce urm ă­r e s c su rp area proprietăţii , d esfiin ţarea fam ilie i şi d is­trugerea tra d iţ ie i şi a l ib e r ­tă ţilor trad iţionale .

Succesele unei Româncela Opera din Marsilia

Ziarele din Marsilia (cu data de 19 Nov) ne adu: ştiri des­pre extraordinare succese o b ­ţinute de tot mai bine cunos­cuta artistă ie Operă din Franţ3, d-ra Adina losif, na-

! poata poetului St. O. losif.

I „Le Petit Provençal“ scrie : : „la Cavaleria Rusticană“ şi

„Paiaţe“, am avut în d-ra losifo vibrantă Smtuzza şi o toarte frumoasă Ne'ida. Pentru debu­tul său pe prina noastră scena lirică, d ra losif a produs o impresiune excelentă şi toată atra ţi a reluării celor doaă Opere s ’a bazat pe d sa.

Cunoscutul ziarist Hmri Gl- raud semnează in „Viirseiile- Matiii“ a:est<; r â i d u r i : „Re ve­laţia aceste seri, pentru c i r e i r e bi e să läudtm pe d nti Carrié şl Marny (directorii O oerei), a fost ac eia a d rel losif, care ne a dat o Saat iuza cum rar se vede.

„\ceastă ar t is t ! are totul : voce plină, din bel jug di u i bogat metal, jocul sigur î i cer­cat, atitudini juste, tempera­ment de o f ru no isă ardoare. Ea a obţinut un strălucit si tul-

I gerâtor succes, care ne prontte

altele pentru serile ds Operă viitoare".

„Le soleil d i Mirsei l ie“ sub semnătura d-lui G vţehl, rele­vând prezenta, în fruntea inter­pretării, a unor artişti de pri­mul rang nou angajaţi în capul cărora aşează de d - n Iodf, scrie i „Fie în Cavaleria, fie in Paiaţe, i ra losif a făcut asu- p*a auditoriului cea mai pu­ternică Imaresie, gratie vocei sale minunate de care se ser­veşte cu o artă consum ită Ei a i a o ţâ , lu:ru rar, un jo : sce­nic cu adevărat remarcabil, — toate calităţi cari i-au adu» din pirtea auditorilor o/aţiuai fără sfârşit“. Criticul adaojâ : „este o stea minunită a căi­tului şi scenei“.

Opera municipală din Mar­silia a fost socotită totdeauna ca o scenă lirică de prima im­portanţă iar publicul marseilez cât se poits de dificil. De coa- 8acrarea pe această scena lirică se ţine seana în cariera cântă re ţi lor.

Fel ic i tă n pe d r a l o d f pentru frumoasele sale succede. Bra­şovul se poate mândri câct ar tîsta şi a făcut în orajul nutrii educaţia şcolari .

{I ciere, bine int ntiona'ă cu con- j să m?argă încet, cât se poate

uţia altor i să se formeze un | de încet pe teritorii dragi lor

Note de călătorie.

In drum spre italiaPisa, Decemvrie 1939.

Scopul călătoriei noastre este complect-rea studiilor.

Ca de obicei, ca id se faceo călătorie mai lungă, adică când er depăşi fruntariile ro­mâneşti, şi cei mai modeşti că ­lători — cum ar fi şi cazul nos­tru —, se folosesc de un tren mai rapid, pentru a simji mai piţin oboseala şi inconwenien tele inerente ori cărei călătorii. In vede ea a estui scop, şi noi am călătorit cu t enul Simplon, ca e nu-i cu nimic mai confor­tabil derât t enurile acce erate de pe traseunie interne ale ta- rei. In schimb întrece pe aces­

tea prin v teza ce o înregis trează şi prin a trece, fără să observe staţiile mai mici, care nu arereori fac momente neplă cute călătorilor.

Plecăm din Bucureşti, Mi er euri 15 Noembrie a. c., ora zece ferá cinci minute.

l.uăm cu noi regrete. Deşi scopul acestei călători, va fi poate dătător de prilej, pentru « fi mai folositori societăţii, to­tuşi esle nespusă de grea pă­răsirea tării atât de dragă, p> care o doreşti s’o vezi tot mai inâ »dră, mai stimata, mai puter mcă şi cere a vrei să-i dai în­treaga ta putere de mun:ă si pricepere, ca acestea în aso>

tribtot unitar şi ind^-stru:t bit, care dacă va f în olajba t^rii, va fi un reazam pentru z lele grele.

Par’că şi vremea ne a simjit gândul şi a început să fie p >* somorâtă. 4>oar priveliştea de efară ne mai încântă sufletele.

Acum, când vedem că trenul zoreşte, aşa cum nici un alt tren, cu care am mai călătorit n’a zorit, — mărturisim în sinea noastră că ne pare rău că vom călători cu un asemenea tren — fulger. Am vrea ca trenul, ba- remi pe teritoriul românesc să micşoreze viteza. Se meargă cât mai încet posibil Vrem să ne săturam, dacă expresia e ni- mer tă, pricind efară Dar trenul nu-i în consimţământul nostru Et goneşte mereu, deoarece a parcurs de nenumărate ori a* cest drum Deci, probabil plic­tisit — şi f indcă ştie, că mâ ne se va întoarce de unde a ple cat, tot pe această cale, dar mai eles, că duce cu el şi că lâtori cere ar dori să alerge cu viteza de avion, pentru ca epoi

şi stre(n 2 nouă, unde noi amj dori să meargă cn viteza fulge­rului. Trenul e bun şi cuminte,J căci ne va împăca pe toţi că­lătorii, nefăcând hatârul nimănui,! căutând nu nai să fie punctuali la datorie, dând a-tfel exemplul de cum trebae să fie omul inf viaţă.

Ab!a am trecut de Piteşti şi| afară a îaceput să plouă mă*f runt. Totuşi şi aşa, prouând, /*• nulurile ce le parcurgem s tl încântătoare, iar ploaia vine/ par’că să se asocieze inimilorj noastre plângânde.

S e scurg oraşe după oraş şi ajungem la Craiova. Capital banilor e acoperită şi ea sull mantia cenuşie a vremii plo ioase. A i trenul se odihtieşld cam cinci minute şi iar începij a goni, lăsând în urmă alte nuturi, care complectează fa mecul acelora ce nu de mu au rămas în amintirea noastri|

Nu mai e mult şi ajungem Turnu Severin. Ploaia contint să cadă din ce în ce mai deasi

Braşovul văzut în 1848— Din am ntiriie lui Gh. S'on. —

C ne-şi mai aduce a- m nte da poetul S on ? Mu mele lui mai stăruie doar In amintirea generaţiei meîe, care, deodată cu a* bacedarul din şcoala pri­m ară, am învăţat să reci tăm oede ost duioasele lui versuri patriotice:

„Mult e dulce şi frumoasă Limba ce o vorbim Altă limbă armonioasă Ca ea nu găsim . . . . “

Ecourile acestei poe­zioare înmuiate în cel mai ca i i sentiment al dragostei de limba strămoşească ne-a în&uf etit întreagă copilăria.

Orig nar dintr’o familie boerească moldoveană Gh. Ston a trăit îa tinereţe ( 1 8 2 2 - 1 8 9 2 ) la laşi şi la moşia părintească, ocu­pând *se de literatură şi e f e d o că. Mişcarea revo-

de Gh. Tulbure Inspector general şcol. 1. r.

lutionară din anul 1848, al cărei obiectiv era elibe­rarea Moldovei de sub protectoratul rusesc, Ia care ia şi el p a te activă, îl smulge din cercul familiar şt — urmărit de politie pen­tru comolot îmootrivd Iii Vodă Sturza — se vedî nevoit să fugă din tară. Pela Putna şi prin pasul B izăului reuşeşte sa tre tcă m mtii în Tran iilvania. Aici găseşte acelaş spirit de răscoală, la parte la isto­rica şi impunătoarea ad i- nare nattoială, t nutá la Blaj, ascultă discursui lui Bărnut şi face cunoştinţa cu corifeii politici ai Ardea­lului, care şi scutura şi e! lantur le unei robii de prea multe vea :uri. Trecând prin Bucovina se reîntoirce apoi în Moldova. Intre va-

I riatele sale scrieri Sion ne-a lăsat şi peripeţiile a- cestei pnbegii fără voie. Ele se găsesc î i volumul de proza apărut (în 1883) sub titl jl de 0Suuenire con­timporane". U i capitol din aceste am miri oo artă ti­tlul „ Din anul 1848“. E;te cel mii interes int oentru no*, fiindcă n * virbe^te toc mai despre B aşov, undî a pojostt cătevi zile şi uade a f acut cunoştinţa c j minie figurt culturale *le A rdeilului de a tu a ;i : G h Biritiu, Andrei Mureş i iu şt alţii* In coitinuare po vesteşte pe larg a j j n a fei Românilor de pa Câm iul L b irtat i, d?s:rie stareţ e x n o m că, culturală şi o y litică a pooo ulu* româ­nesc din Transilvania, — pe care o gă ieste în multe privi iţi sjperioară celei din Mol Iova, — vorbeşte de nobil mea română, care s’a maghiarizat şi în fine de administraţia şi politia ungurească.

Sion n’a fost un scriitor

înzestrat. Daiontă însă sti­lului său simplu şi sănătos, spiritului de observaţie şi um)r, c j m ş i amănuntelor de viloare istorică şi do cumantară, „ s u v e n i r i l e * 4 sale sa pot cai şi astăzi cu o a e : a ' e interes şi pe a lo c u r i chiir cu p!ă:ere.

D ;aceea ne am propus -ă reoroiicem d e d a ta a- teaUa oaginile, care re- J tu im >resiile sale din 3 a ş w şi Săcele, pentru a le fice cunoscute şi ceti­torilor 9öazetei Transilva­niei*, al cărei colaboratori fost — cum însuşi ne o so ine — şi poetul Sion.

Iată cum ne povesteşte cele văzute în oraşjl n js - tru :

Pe după amiazăzl, înlată ce ieţirâm din munţi, cerul se în­senină, ploaia în cetă şi un soare frumos înveli orizontele şi na­tura, Atuncia simţirăm fericirea pe care o simte marinarul după încetarea unei furtuni pe mare. Şubredele niastre vest­minte nu mai puteau întâmpina pătrunderea ploaiei, şi începu ser&m a simţi udeala până a- proape de epidermă.

Pe la patru ore începurăm zări turnurile bisericilor şi al cetat'i Braşovului, ale căror c perişuri de fier alb sau de olanj snăltuite scânteiau la raze soarelui. Grăbim mersul obo telor noastre gloabe, care, şi noi, aveau necesit ite de r paos şi mâncare, şi în mai pufi de o oră făcurăm intrarea noai tră triumfală în oraş’ Pen întâia dată ve leam un oraş fară din t^ra m ea; şt m&rtw sesc că de cum am început mă apropiiu de Braşov, am r m îs încântat de curăţenia str delor, de ordinea ce velei dominâni în taate, de stilul grijit al constracţiunilor şi aerul de cifiiizatiune, ce pari întipărit pe tot ce mi se infé{ înaintea ochilor.

Braşovul, dup! severa sa zionomie, poartă trăsurile carat teristice ale unui oraş germai El este situat în unghiul a k munţi care-l domină şi fortifici cu ziduri înalte, cari arată 8 fost o adevărată cetate tare dinioară. {Antichitatea aceşti cetăţi se urcă până doisprezece se coli. Pe timpi câ id s’a fmdat, negreşit că « erau cunoscute armate de fo căci astăzi doul baterii de nuri, puse pe dealurile apropl ce o domină, o pot reduc câteva ore. Pe o movilă ce e

Kr. 99— 1939 GAZETA TRANSILVÀNIB1

Amintiri din anni 1916pei spre a se duce ín Occident.Ne facem şi noi locuri prin

compartimentele goale, încât ne permitem luxul să «legem locu- ri'e cele mai favorabile, adecă acele de lângă ferestre.

După o şedere de zece mi* nute trenul porneşte spre teri­toriul italian.

Din tren pufem vedea întin* derea mare a a c e lu i oras croat, şi cum el a mai fost viz’tal de noi cu o razia une' alte călătorii, putem spune că Zagrebul este cel mai frumos oraş al Iugo­slaviei si altor ţSri din Penin­sula Balcanică. Ca şi Lubljana, Zagrebul are un caracter strict occidental, nu găseşti nici un semn de orientalism, iar struc­tura arhitectonică es’e latină. Ceea*ce este de admirat la Za* greb ca şi Ia Lubljana, sunt stră­zile largi, perfect alineate, unde mai ales găseşti, poate rea mai desăvârşită curăţen’e.

Părăsind Zagrebul, întrăm în- tr’o regiune muntoasă de o fru­museţe demnă de reţinut. Este valea râului Sava, care ne în­cântă ochiul şi ne mulţumeşte sufletul până aproape de teri­toriul italian. Râul Sava este cam de mărimea Oltului. Sava şi a croit albia lui — în eceastă parte — printre munţi înalţi, a- ' coperiţi cu pădure destul de frumoasă deşi cam tânără. To­tuşi această pădure este ex­ploatată, ceci din loc în loc se văd plutoni, ce r e amintesc pe arei de pe B sărita, cu deose­bi e. ca plutele depe Bisfrita sunt formate din lemn gros şi pluta merge cu o viteză apre­ciabilă, Bistriţa alergând repede în drumul ei, pe când plutile de pe Sava sunt din lemne sub­ţiri şi merg destul de încet, aşa cum de allfel este şi mersul Savei. Totuşi se văd aşezăminte forest ere destule şi destul de mari, iar nu departe de Lubljana— reşedinţa de vară a familiei regale jugosla\e — avem posi­bilitatea să zărim o întreprin* dere forestieră destul de mare După informaţ'unile cule«e dela un călător sârb, am eflat că este cea nmi mare întreprindere de felul acesta din Jugoslavia şi că organizaţia este absolut modernă, iar locuinţe'e lucrăto­rilor nu sunt mai prejos de cele mai mari sanatorii. Nu ştim în­trucât sunt verosimile explica­ţiile binevoitorului călătnr sârb, care ar putea fi pornite din or­goliul jugoslavilor, dar totuşi s ’ar putea să fie adevărat ca locuinţele lucrătorilor din acea întreprindere forestieră să fie

I mai bune ca multe Sanatorii, — însă din Jagoslavia. Valea Savpi rămâne cea mai interesantă por­ţiune d?n întreg teritoriul par­curs prin Jugoslevia.

Ne apropiem de teritoriul ita­lian, căci trenul începe a se goli şi nu rămân r^ecât că ă tori?, care merg în Italia, Elve ţia, Franţa şi Anglia,

Grănicerii iugoslavi ne salută, ca după puţin să ne salute de intrare, cei italieni. Intrăm în mâinele vameşilor din a eastâ ţară. S ’au purtat foarte gentil;, căci aflând scopul călătoriei noastre r e au lăsat în pace.

Punctul de frontieră pe teri­toriul italian este Postumia.^Ime- diat se poate observe, că în* trăm în altă lume. Staţia Postu- mia nu mai are caracterul ju- gosiav, amestecat cu acel aus­triac ci preîintă un un caracter

j arhitectonic mai mult roman.Piaira ia locul scândurilor,

I iar stâlpii de fier, sunt înlocuiţi I cu coloane de marmoră, con- j struite în stil roman s’au al se ■ naşterii. Nu mai întâlnim figuri I blonde, înalte şi închise, şi a j vem de a face cu figuri oa- i cheşe, mijlocii şi mai deschise,

mai comunicative, mai vioaie şi hotărâte.

In Postumia se schimbă doar locomotiva care va rămâne aci, să aştep‘e trenul ce va veni imediat din Occident.

Pornim spre interiorul Italie». Locomotiva ce trage în urma ei vagoanele şi odată cu ele şi pe noi, nu este cu aburi ci electrică In Italia nu mai există trenuri decât cu locomotive e- lectric*. Se face economie de cărbune, care e puţin şi foarte scump. Trenul marge cu mai mare viteză ca aceea din Româ­nia şi Jugoslavia.

Intrând pe teritoriul italian, cel puţin pentru teritoriul în care trecem — ne luăm rămas bun de'a pădurile de brazi, căci aci teritoriul este absolut pietros. Nu vedem decât piatră cenuşie, Totuşi am admirat puterea de muncă a italianului, căci din loc în Ioc vedem ziduri de pia­tră ce încoujoară o porţiune de teren mai puţin pietroasă şi în care se poate face puţină fâ* neaţă. Aci ca şi în restul Ita­liei, de altfel, priceperea omu­lui, munca şi dragostea de bine, au întocuit marinimia naturii din alte ţări.

Lăsăm în urmă terenul pie­tros, căci ne ia în primire Ma­rea Adriatică, semn, că suntem lângă Triesle. Afară e soare pu-

— Coutlnuare pe pag. 4 —

întâmplarea de mal jos a a- vut loc pe vremea cân i cumpă­ram chilogramul de pâine nea­gră cu 15 bani, iar franzela cu 20 bani.

Atunci lumea nu era tortu­rată de greutăţile timpului în care trăim azi Şl nici nu se gândea la avioane de vână­toare — de oameni, — la sub marine, la mine magnetice sau la invenţii de pe urma cărora curg valuri de sânge, se dis trutf sat®- oraşe ba chiar se de«fllnţeaz state.

Zic, această întâmplare s'a desfăşurat intr o atmosferă de linişte, de belşug ?I de veselie de care SLr trebui să ne bucu- răm si noi cu ocazia Naşterii Mântuitorului) care bucurie — din păcate — ne lipseşte şl ne pune pe gânduri-

Această întristare m'a făcut să aştern pe hârtie rândurile de m*»l ios, cari, citite fiind, să mal descreţească frunţile, şt s8 alunge din mintea îmoovărată de azi, pentru câteva clipe mă­car, viata grea şl apăsătoare, care ne-a răpit — nu stlu pen­tru cât timp — unul din cele mai frumoase daruri pe care nl le-a hărăzit Dumnezeu : veselia şi bana dispoziţie.

Şi-acum să începem povestea. Eram în ajunul pleclrli pe

front — seara — la masă, ofi­ţeri şl plutonieri. Mâneam, dar mâncarea nu se prea lipea de noi, apăsaţi fiind de gândul că mâine ne vom desparţi de fa­milii, de copil etc. Şi cine ştie cari dintre noi vor mai avea norocul să se înapoieze între al lui.

Plutonierul Vişinescu — un vulpoi mai în vârstă — ne-a pipăit pulsul. La un moment dat întrerupe această stare şi ne învftă să mâncăm şi să cioc­nim câte un păhărel cu vin, căci după cafeluţe, are să ne povestească o întâmplare în care a jucat un rol şl el, ca fost şef de Secţie al comunei Gostavăt, satul Iul natal.

Bine zici — ii răspunde ca­maradul plutoner Trlfan. Da, să nu ne legi la gard. Dacă z id c ’o spui, hal spune-o !

Intre timp sosesc şi cafelu- tele. Vişinescu soarbe tacticos din cafea şl după ce-şi aprindeo ţigară, începe î

De ziua Sf. Dumitru se face târg de ţară în comuna Bablcl, comună situată pe marginea

Oltului, alături de comuna m>a, In ajun, dupt ce ml au aranjai gărzile, cân i dam o trăită prin b^bi am intâlalt pe un anutns Vátafu Mihai şef de şatră ai unei cete, ale cărei corturi erau aşezate la o margine a târgului.

I au atras atenţia şf l ana poftit să părăseaseă localitatea ca să nu am nepiăceri. In tim­pul discuţiei, hop, că soseşte şl aghiotantul companiei de jan­darmi Stoenescu, poreclit de ţigani şl „regele“, care inter­vine în discuţie. Dupi multa ciorovăială ne înluplecă ţiganii să-i lăsăm, — şi ne aruncă 4 poli de aur. Aghiotaatu*, supărat câ nu ne-a dat 5 poli — fiindcă cinci eram — îi tragă Iul Vâ- tafu o bătae, în:ât acesta c â n i a scăpat, a luat-o la fugă de părea că eşlse din puşcă.

Ţiganul porneşte sore şcoală, care era vis-a vis, şl roagă pe băiatul servitorului să i scrie o cerere, cu care a doua zi porni călare pe-o mârţoagă de cal* să o prezente primului procu­ror.

Ajunî în oraş, descaiecă îrs faţa cârciumii iui Ivan dela barieră. Rugă pe cârciumir sá I lase să şi adăpDîteacă calul îm grajd până ce o termina în oraş* Poruacl apoi o cinzeacă de ţuică pe care dând-o pe gât, îşi umplu luleaua şl o porni la parchet. Aci găsi la uşe un sergent de oraş, tot ţigan, că­ruia îi povesti ce-a păţit la Băblcl, şi-1 rugă să-l „bage“ la procuror. Sergentul (întră în cancelaria secretarului “şl-i co­munică cele auzite dela Vătafu*

Secretarul îşi pune o robă pe ei şl o tocă pe cap şl porneşte spre camera procurorului de servlcl, care tn ,acel timp era lipsă; iar Vătafu ^văzându-l şS crezând că e ch ar procurorul,» întră după el în cabinet. După multe temeneli şl urări îl în­tinde petiţia. Secretarul, luân- du-şl aere grave, după ce-©> citeşte pune rezoluţia ce i a convenit, — mai ales că era în legături de servicl şl de prietenie cu aghiotantul Stoe­nescu. Punându-i-o apoi într'uo* pilc adresat la Băbici, i-o predă* ţiganului şi'l expediază.

Vătaful Mihai eşi radios cie plicul pe care punându-1 îm chimir, porneşte către Ivan câr- ciumarul să’şl ia calul şi să se înapoeze în bâlci la BăbicL n timpul acesta jandarmii îşi

în absolută concordanţă cu sta­rea noastră sufletească. începe sfi se zărească Dunărea. Bătrâ­nul nostru fluviu, martor ai aiâ tor evenimente fericite şi triste ale neamului românesc, îşi per- curge lin cursul ce de mii de ani nu se îndură să 1 schimbe, dovedind că tot ce-i în stânga lui dela Cazane până la Ecrene este numai românesc. Iar rui­nele podului împăratului Traian vin să întărească adevărul isto­ric, de latinitate milenară a pă­mântului românesc.

Lă^ăm în urmă şi pitoreasca insulă Ada-Kaleh, pe cere ebiao mai putem zări prin întuneri­cul ce se face tot mai simţit, în ciuda voinţii noastre, de a mai putea admira şi restul teri- toriu'ui românesc ce ne mai rămâne de parcurs. Dar, făcân- du •se întuneric deabinelea, în­cepem să ne acomodăm întru­câtva cu viteza neschimbată, încă dela plecarea din Bucu­reşti, a trenului. In întunecimea nopţii parcurgem restul drumu* lui, până la Jimbolia.

Intre Ttmişoara şi Jimbolia se fac formalităţile de control şi vămuire, ca la intrarea pe teri­toriul jugoslav să trecem prin altă sită de formalităţi din par­tea jugoslavilor. De altfel intră­rile şi eşiriie dintr’o ţ^ră în alta sunt poate clipele cele mai ne plăcute unei călătorii, dar cu resemnare trebuie să te supui chiar şi atunci când un funcţio­nar vamal face exces de zel în datorie.

■ Suntem pe teritoriul vecinilor noştri aliaţi şi amici jugoslavi.

j Comportarea acestora nu des- minte cu nimic tradiţionala şi Indestructibila legătură de pu­ternică prietenie ce există între aceste două ţări.

Drumul pe teritoriul jugoslav este parcurs în marea lui parte în timpul nopţii

La Vinkovici schimbăm trenul pentru a lui pe acela care vine din Belgrad. După o eşteptere de trei sferturi de oră în gara Vinkovici, unde nu putem re­marca nimic interesent, soseşte trenul cere ne va duce spre punctul finei al călătoriei. Fiind însă supra aglomeret, nu ne ră­mâne alt loc decât culoarul. Astfel călătorim până la Zagreb, unde marea parte a călătorilor coboară. După cu n se ştie, ca ­pitala Croaţiei este un punct feroviar principal Jşi mei ales de când cu războiul germano* franco englez, Zagrebul este punctul prin care trec toate tre­nurile ce vin din Orientul Euro­

în pieplul acestui triunghiu, esteo cetăţue mai modernă, ce pare făcută mai mult spre a impune puterea sa asupra cetăţii din vale, decât spre a o apăra. Aici, de bună seamă, Saşii cari au colonizat Transivania au făcut prima lor descălecătoare ; şi cetăţii i-au dat numele Cron- stadt (burg, sau oraş de coroana), spre a indică dominaţiunea germană. Biserica catedre lă să sească, monument impozant în stilul antic gotic, privilegiurile municipale exclusiviste ce şi-au păstrat Saşii din timpurile cele mai vechi sunt o dovadă vie a caracterului de stabilitate cu care aceşti colonişti s’au îm­plântat în tara aceasta. Intr a devăr cetatea este curat să- seescă ; cu rară excepţiune, oameni de alta naţionalitate au putut căpăta drept ca să aibă proprietăţi înăuntru. Numai su­burbiile sunt locuite de Români, locuitorii autohtoni ai Daciei superioare.

Intrând în oraş, întrebai pe cel întâiu individ ce întâlnii despre vreun otel. Individul nos­tru* tcu toate că se întâmplase a fi Român, nu înţelese voi ba de otel. îi spuserăm han; nu Snfelese nici atâta. In fine îi spuserăm ospătârie; atunci ne înţelese, dar ne spuse că a* ceasta se numeşte făgădău.

După indicerea acestuia, tra- serăm la hotetul numit Coroana. Acolo, din fericire, aflarăm co- modităţile şi liniştea de care eram doritori.

A doua zi dimineaţa alergai să efiu pe redactorul Gazetei de Transilvania. Numele Jui G. Bariţ îmi era cunoscut, căci foaia sa de multe ori deschisese coloanele sale încercărilor mele poetice şi corespondeţelor mele. Acest nume, scump pentru toţi Românii din Ardeal, nu erà mai puţin preţuit de Românii din Moldova. Până la acea epocă, Gazeta de Transilvania fusese unicul organ politic al naţiona­lităţii Românilor. Pe când în Principate domnia terorismul protectoratului, care ţinea în lanţuri aspirările noastre de progres şi de naţionalitate, a- ceastă foaie singură reproducea suspinele noastre şi ridica vocea sa liberală în contra apăsărilor ce înduram.

Pentru asemenea motive, cu drept cuvânt această gazetă se bucura de o mare popularitate între Români, şi numele redac­torului său era venerat atât de Munteni cât şi de Moldoveni.

D-l Bariţ, îndată ce-mi afla numele, mă primi cu braţele deschise, ca pe un vechiu amic.Ii spusei amănuntele evenimen­telor din Moldova, despre cari

avea încă ştiinţe confuze, şi foaia sa se grăbi a le repro­duce.

In aceeaş zi făcui cunoştinţă şi cu colaboratorul lui Bariţ, Andrei Mureşianu, ale căruia lucrări poetice începuse a se semnală în literatura de dincolo de Carpeţi. El scrisese până a- tunci puţine versuri, dar bune. Bucata cea mai însemnată, pu­blicată în anul î844, sub titlulO privire de pe Carpaţi, elec­trizase multe inimi române. In adevăr pe atunci, nu se putea scrie decât sub alegorii şi ideile de naţionalitate, independenţă, libertate, erau persecutate ca crime. Mureşianu reproducea gemetele tutulor Românilor depe atuncia ; căci tirania şi despo­tismul erau sistematizate şi în Austria ca şi în principate. Ro­mânii nu puteau cugetă la tre­cutul şi viitorul lor decât în tăcere şi în durere.

Mureşianu mai târziu, în tim­pul evenimentelor dela 1848, fêcù încă o poezie, Deşteaptăte- Romăne ! care poate întrece în clasicitate chiar Marsilieza fran­ceză.

In câteva zile vizitai mai toate împrejurimile Braşovului, destul de pitoreşti şi interesante. îm­prejurul cetăţii din vale este o aleie minunată, care tine loc de grădină publică. Acolo Intr’un

loc este o rotondă, care se nu­meşte Masa lui Ţepeş. O le­gendă spune că acest domn al Ţării Româneşti, într’o invaz une ce a făeut, pentru ca să mă­nânce mai cu poftă, a pus de a tras în ţeapă doisprezece bur­ghezi Saşi, şi a zis de i-au pus masa în mijlocul lor ; în adevăr, originală şi bizară manie de a-şi deştepiă pofta de mâncare I

Am făcut o excursiune pe jo s până la S ă c e le , un şir de sate aşezate pe poala unui munte, cari, fiindcă prin creşterea popu- laţ?unii au ajuns a se împreună, au căpătat numele de Săcelele, prescurtare din Sătucelele. A- ceste sete, sau mai bine acest sat, este într’o rânduială cu totul europeană ; are strade pavate, pâraie canalizate, case ali­niate şi coperite cu olane sau şindrilă. Locuitorii sunt Saşi şi Români ; aceşti din urmă sunt în majoritate. Făcurăm mai multe cunoştinţe aci, şi avui ocaziune a vedea de aproape felul de vieată şi de cultură a Româ­nilor, Locuitorii de aci trăesc, cu agricultura, dar mai mult cu industria şi cu comerţul vitelor. Din cauza îngustimii locurilor, Românii au fost împinşi la cele două din urmă întreprinderi. In ramura industriei, ei au început a rivaliza cu Saşii, cari, cei întâi, au dat impulsiunea. Apoi

comerţul vitelor Românii îl fac pe picior mare : nenumăratele turme, cari păşunează în munţi! şi câmpiile României şi ai Mol­dovei, precum şi acele cari trec peste Prut şi peste Dunăre, sunfi ale Românilor locuitori depe aicia. Unii din ei au stări în­semnate. Copiii lor, junimea c e se ridică, merg de învaţă până prin şcolile Vienei. Dar adesea» se văd licenţiaţi, doctori în drept sau în filozofie, încălţând opin- cile şi purtând oile prin munţii sau mânuind plugul pe câmpie. Am cunoscut mulţi tineri instruiţi», numiţi acolo inteligenţi, ai că­rora părinţi sunt simpli plugari sau ciobani, căci nicăiri, credy ca în Ardeal, Românii nu au instinctul desvoltat pentru învă­ţătură şi cultură.

Vinuri superioare,naturale şl alese, albe şl negre, dela

ren u m ite le podgoriiDEALUL ZORILOR

le găsiţi la BRAŞOV, k„Bodega Centrali"2 Str. Smărdan (Brutari) 2 (prin Mihai Weis şi Sf, Ion) iCunoscătorii le preferă cai Încredere_________

Pagina 4 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 99— 1939

petreceau de mama focului, în­soţiţi de lăutari, în cârciuma- restaurant a lui Flore a Peagu, aşezată în mijlocul târgului.

Odată ajuns la şatră, Vâtafu îşi lăsă calul şi porneşte în căutarea aghiotantului ca să 1 predea pHcul şi pe care 1 gă­seşte la Peagu. Aci, cu un gest teatral ii aruncă scrisoarea pe masă şi întorcându-se în jumă- late ia stânga ii zice :

— Na, să mă mai baţi !Se făcu tăcere. Stoenescu

desfăcu plicul şi începu sa ci tească tare, ca să-1 audă toată lumea :

„Domnule Procoror, Subsem catul Vătafu Mihai am fost bătut de băiatul lül Vişinescu din Gostavăţ şi de plutonierul de jandarmi Stoenescu, zis „re­gele,, în bâlci la Băbici, şi mi a luat şi patru poli,,. (Vâtafu îl întrerupea mereu zicându i : „mal la oale“, „mai la oale“ (fn loc la vale) Vă rog să 1 daţi afară din slujbă. Devotat Vă­tafu Mihai“.

Dar ţiganul:"„Mai la oale, mai la oale !“

Na, mai la vale, şl citeşte : „D-sale D-lui Procuror de Ro manaţi".

Ţiganul buimăcit la un mo­ment dat zise : sus pe dreapta pe colţ !

Stoenescu citeşte rezoluţia de sus din colţ : Aghiotantul de jandarmi Stoenescu, zis: „re­gele“ „va da o sută de lovituri la popo lui Vătafu“.

După cele auzite ţiganul nos­tru, întrebă surprins: A scris el aşa ? Cu capul lui ? Cu to

cui lu i? F i- iar clrimindru al dracului / — şi se răstoaraă cu fata la pământ mormălnd : na, omorîţi-mă !

Jandarmii încalecă pe el, scot săbiile şi când erau gata să 1 lovească, Stoenescu îi opreşte spunândule: să l ertăm păcă­tosul de el c'a greşit.

Jandarmii îşi reluară locul la masă, în timp ce Vătaful, rtdicându-se dela pământ,scoate din chimir un pol, pa care a runcându 1 pe masă, le zice :

Oi ( n loc de voi) Cinci at> fost si eu numai patru poli v'am dat. Uite sî pentru al cincilea igi adresâodu se câr ciumatului)

— Domnule Florea, ia să dai de mâncare aici şt să ne aduci şi-o vadră cu vin, că cu plă­tesc.

— Da ce te-a găsit mM Văta- fule ? — îi răspunse negustorul.

Vltaful, bine dispus, îl răs­punde, arătând spre jandarmi : Aştla sunt reagil şl dumnezăll noştri, cu el trăim, cu el mu­rim. Şi întorcându-se către lău­tari :

— Da voi ce faceţi, măi bara- gladlnilor, şl nu cântaţi ?

*A doua zi de dimineaţă ua

semnal prelung de maşină ştiera în gară, Iar gornistul sunând înaintarea. Trenul porneşte în­cet cu ostăşla către împHnlrea idealului nostru naţional: Unirea tuturor Românilor, pe veci.

Petre Romanaieanu

Porancea I. Ana, Porancea I. Ileana, Runceanu I. Ana.

Mănuşi: Bàdica Maria, Buc- şolu Maria, Cenţiu I. Maria. Colţea los. Susana, Eaescu Ioan Zinca, Moíoíu I. Marii, Nan I. Floarea, Nan N. Maria, Nan Dam. Paraschlva, Porancea I Ileana, Porancea S. Snaran ia , Răduţolu N Ileana, Răduţolu V. Maria, Târâţă M I Maria, Vicenţlu Ana.

Ultimul Nr. de ordine: 2.105. Perechi ciorapi . . 2 230Perechi mânuşi . . 739Flanele . . . . . . . 62B a t i s t e ..................... 16Ş a lu r i ........................ 81C ă m ăşi .................... 6SManşete .............. 150Iz m e n e ..................... 39Prosoape................. 7Oolele (parechi) . 4Ja m b ie r e .................. 3Şepci de lână . . . 10C ă c iu l i .................... 2Lalbăre . . . . . . . 1Genunchlere . . . . 3Total buc. . . . . 3 415

Tocmai câni cei 29 saci plini cu darurile adunate, se sigilau pentru a fl expediaţi, soseşta şi reprezentantul com Hárman preotul Greceanu aducând din partea Prlmirlei 61 buc , iar din partea Reuniunel Femeilor Române 70 buc.

Casina Română prin Vasile Bidu mai aduce 80 per. mănuşi D na Grozea : 1 per. ciorapi. D-na dr. N. G. V. Gologan: 12 per. ciorapi.

Fl. Casandra.

nanim apreciat, căci ori de câte ori ai fi văzut aceste lucrări, cu atât ţi se dezvoltă gustul de a le vedea şi a ie aprofunda.

Iar acei pe care norocul îi însoţeşte, nici odată s§ nu creadă ce e prea m »it. sau e un lux a vízi*a Italia. Italia trebue vizitată de ori şi ce om cu't şi cu stare materială. N j te po{i numi că faci part-> din clasa intelecfua* Iilor, da^ă baremi odată în viată n’öi vizit it italia, unda să poţi vedea lucrările acelora ce erau, dar nu se urneau cultf.

A vizita Italia este o datorie faţâ de tine însuţi.

Petre Janura.

Eliberareacărţilor de maşter şl

de lucrătorCamera de Muncă Braşov, a-

duce la cunoştinţă celor Inte­resat!, că începâad cu ziua de 15 Decemvrie a. c. şi până la 15 Ianuarie 1940 se eliberează cărţile de meşter şl de lucrător precum urmează :

In zilele de Lun! dela orele16— 19, Marti şl Vineri dela 1 0 —13 şl 17 —19. Miercuri, Jo i şl Sâmbătă dela 10—13

Pentru obţinerea cărţilor se pot prezenta :

a) Toti acei meşteri şl lu­crători, cari au depus exame­nele de capacitate cu succes până la data de 1 Decem­vrie a c.

b) Totl acei meşteri şl lu­crători cari primesc titlurile de capacitate pe bază de acte şi au înaintat cererile până la data de 1 Decemvrie a. c.

c) Toţi acei maşteri şl lu­crători cari şi-au înaintat cere­rile de preschimbare până ia1 Decemvrie a. c.

Ţ nem să atragem atenţia, că după data de 15 Ianuarie 1940, adeverinţele suni declarate nule in cazul că nu sunt prevăzute cu o menţluae specială pentru valabilitate.

Titlurile de capacitate vor fl eliberate numai titularilor în schimbul adeverinţelor date de noi cu ocazia înregistrării ce­rerii.

A v i zReferitor la deschiderea ma­

gazinelor în zilele de Duminecă, 24 şi 31 Decemvrie a. c. în con­formitate cu ordonanţa respec­tivă, comercianţii au stabilit ur­mătoarele :

Duminecă, 24 Decemvrie a. c., vor ţine deschis toată ziua ur­mătoarele magazine: de galan* terie, ceasornicărie şi de biju­terii, articole optice, brutăriile şi magazinele de încălţăminte. Tână la orele 18 a. m. vor tine deschis magazinele de : fieră­rie, sticlărie, radio şi articole etectrotechnice, drogherii şi par- fumerii, magazinele de săpunuri şi lumânări, librăriile şi maga­zinele de pălării. Până ta orele17 a. m. vor avea deschis ma- gaz nele de manufactură şi de modă, de haine şi de covoare şi mezelăriiie, iar până Ia orele 15 magazinele de coloniale. Vor fi în hise toată ziua maga­zinele de pielărie şi de auto­mobile.

Dumenecă, 31 Decemvrie a. c., «or t ne deschis toată ziua ma­gazinele de ceasornice şi de bijuteri, articole optice şi de galanterie şi brutăriile. Până ia orele 18 a. m. magazinele de radio şi de articole technice şi de electricitate. Până la orele17 a. m. magazinele de modă şi manufacturé, de covoare, iar până la orele 13 a. m. maga­zinele de coloniale, mezelăriiie, librăriile, drogheriile, parfume- riile şi magazinele de săpunuri şi luminări. Vor avea închis toată ziua magazinele de piele, de automobile, fierăriile, sticlă­riile şi de încăltminte.

„Frontul Renaşteri1 Naţionale vrea ca In lotul puterilor risipite, In locul vrajbei şi urel sâ se aşeze o înţele­gere statornică, pa­cea, omenia şi cuviinţa intre toţi românii“.

Pentru pomulde Crăciun

al deţinuţilor din închisoa­rea Centrală

— Apel —Cu ţoale- :ă avem în grelele

zile de azi destule îndatoriri, c a : tjutorarea celor concen­traţi oentru asigurarea graniţe­lor Ţarii, precum şi a famliilor lor, şi a multimei de fim Iii să­race, cari poate nu au nici cu ce sâ şi încălzească vatra şi nici cu ce să-şi hrănească copiii,

îndrăznesc totuşi să apelez ia bunătatea sufletului creşti- nesc pentru deţin' ţ i din Inchi* soare, socotind cercetarea, mân- * giiprea şi ajutorarea lor ca una dintre cele mai fruimase fapte ele milei creştine. (

C j dragoste creştinească în* vităm şi de aatădată pe bunii creştini la Serbarea, cere se va 5 t ne U închisoare, a 3-a zi de Crăciun, 27 Dec. a. c. la orele11. Grupul religios al preoţilor din Braşov va celebra în sobor un serviciu divim împreunat cu predică şi concert religios exe­cutat dv corul b sericesc ondus di? d 1 profesor Reabciug, după care se vor împărţi darurile, aduse de credincioşi : pâine, cozonac, slănină <tc.

Mulţumini tuturor celnr cari vor răspunde chemării noastre de a duce pe pruncul Iisus in sufletele celor din închisoare în scopul mântuîrei lor, în nu* mele acestora doresc tuturor I SăJbă'ori f ricite şi un an nou aducător de pice în lume şi în si f etele tuturor.

Braşov, 21 Dec. 1939.Confesorul închisorii

preot dr. P. Debu

A n u n ţ ?Un client al subsemnatului,

intenţionând a cumpăra uzina de cherestea şi linia ferată • lui Aristide Vardachis, exploa­tator de lemne, domiciliat îa comuna Chichlrău, Împreună co toate accesoriile şi cu dreptu­rile de exploatare aferente, — prin prezenta invit creditorii susnumitului ca în termen de8 zile să mi anunţe toate crean­ţele născute în legătură cu In­dustria de cherestea şi de ex­ploatare de lemne a numitului, fiindcă creanţele neanunţate în acest termen nu se vor lua Io considerare şi nu vor găsi nici o acoperire.

Oradea, la 11 Dec. 1939.W eis i Adalbert

advocat O r a d e a,

658 1-3 Aleea Gojdu No. 2.

Bocanci de sport şi de vgim nastică la magazinul

şi atelierul de incălţăminti

Braşov, P iaţa Libertăţii« 2fVinde şi prin Credit Central îa & rate. 600 3—4

Cetiţi şi răspândiţi „ G A Z E T A T R A S IL V ,

Pentru Armata Ţării— Acţiunea „Astrei“ Braşov. —

Acum, când delegaţii „ As­tre!" sunt la hotarele Ţării,

necuţe. Casina Română: 24 per. ciorapi, 19 per. manşete, 347

Note de călătorie

In drumspre Italia

— Urmare din pag. 3 —

ternie, e cald şi Marea se aratăA a fl W 1 ___J __________ _ • J . ___pentru a împărţi soiaaţuor care

ne păzesc graniţele, darurile trimise de harnicele noastre românce, „Astra“ mulţumeşte tuturora cari au colaborat la această frumoasă acţiune.

Puţinele sate care n'au putut aduce darul lor până ia data fixată, sperăm că vor fi printre primele pentru Campania II.

Doamnele care doresc să mai contribue, sunt rugate a trimite lucrurile la Biblioteca „Astra“ între orele 8 — 12 şi 3 —7

Ioslf Voinescu Ionel, Bran- Poarta, completează numărul cu o per. mănuşi Reuniunea Fem. Rom. Situlung, prin d na Guiu aduce 14 buc. D-ra Au­relia Rusu contribue cu 1 per. ciorapi şl 1 per. mănuşi. Reun Fem. Rom. Braşovul-vechi, prin d-na Debu completează lista cu încă: 1 flanelă, 1 cămaşe, 2 per ciorapi şi 1 per. mănuşi Com. Cristiaa prin preoţiii Ioan Micu aduce 34 buc. D na col. Micu:2 per. ciorapi, 2 per. manşete. D na Luci Domnarlu: 1 flanelă. D-ra Florica Missits: 3 per. cto rapi. D-na Valéria Stoichiţâ: 1 per. ciorapi, 1 per. mănuşi. Com. Fundata prin Ioan Băcioiu pri­mar, completează lista cu 42 buc. Com. Vama-BüZàu, prin preotul Ioan Modrolu aduce 116 buc. Com. Satu Nou prin Gheorghe Nigulici primar, con­tribue cu 32 buc. Com Râşnov prin d-na Petric preşedinta Reun. Fem. Rom. şl d-1 Bergau contribue cu 2 2 1 buc D na Le- nuţa Na vrea: 3 per. manşete, 3 per ciorapi. Reun. Fem. Rom. Hâlchiu 9 per. ciorapi D na Valéria Bărbat: 2 per ciorapi. D-l Ioan Baboe prof. 2 per. mă­nuşi. Reun. Fem. Rom. Biumăna prin d na Elena căp. Juncu, a- duce 95 buc. D-na Uca Mano- pescu-Volna: 3 per. mănuşi, 2 şepci de lână. D na Fiorica Io­né seu: 1 per. ciorapi, 1 şapcă de lână (din lâna Astrei). So cletatea „Avram Iancu“, prin Ştefan Ţânţu: 35 per. ciorapi. Cl. II a a şcoalei de gospodărie, prin eleva Moţoi Silvia: 7 fu* lare, 2 per. ciorapi, 1 per. mâ-

per. mânuşi. n.eun. rem. rcom. Turcheş, prin d-na Marloara Moţolu: 136 buc. Con. Moeciuî de jos, co npletează lista cu 5 buc. Eiena Vinţu: 1 per. c io ­rapi, 12 per. mănuşi Primăria com. Coilea, prin d-l Adam Ioan: 58 buc. Com. Peştera, prin preotul Gh Enescu, comple­tează lista cu 12 bac. D-na Ma­rloara Moga: 1 f anelă, 2 că­măşi, 1 per. ciorapi, 1 şal de lână. Camera de Agricultură, prin Ghlşoiu Vasile aiuce 10 flanele şi 50 ciorapi. D na Titi Colan: 4 per. mănuşi, 4 per. manşete.SATUL Nr. 33 : C ristian

„ „ 34 : Vam a-Buzău „ „ 3 5 : Satu-Nou „ „ 26 : R âşn ov* », 37 : T u rch eş „ „ 38 : Codlea

Comuna Baciu.1 flanelă : Bâncllă Re ta.2 per. ciorapi: Chlrvase Ioan.1 per. ciorapi: Bjschla Ma­

ria, Cârstea Florica, Lepedeanu Maria, Mirean Maria, Păişl Ma­ria, Turcheş Gördi, Turcheş T. Victoria, Vaida Irina.

2 per. mănuşi: Rucărean As- pasla

1 per. mănuşi: Beschla Maria, Lepedeaau Maria, Lepedeanu Maria.

/ căciulită : Lepedeanu Maria. |1 per. manşete : Băncilă Reta, j

Rucărean Aspasla./ ciorap : Barso Ana.Comuna Peştera.5 per. ciorapi : Coca G. Safta,

Enescu E niila, Eaescu Zinca.3 per. ciorapi: Cojanu Maria.2 per. ciorapi: Băncilă Maria,

Blaj S. Ana, Bucşolu Gh Ma­ria, Chlţu Maria, Chlţu Gh. So­fia, Colţea Ana. Colţea I Emi­lia, Colţea I Gh. Vaivara, Co- tinghi Eltsabeta, Dobrin P. Aoa, Enescu Nie Maria, Folea Alex. Eufrosina, Folea Ioan Ana. Gâr- bacea I. Floarea, Jiaga Mirta, Jinga F. Zinca, Mărtolu los. Ana, Moşu I Ana, Moşotu A. Maria. Moşoiu Nie. Maria N*nD. Paraschiva, Perja Tr. Maria,

in loaia spienaoerea ei ae cu­loare, nu albastră, căci razele soarelui o fac argintie străluci­toare. Avem în faţa noastră pri­velişti ce nu le-am mai văzut. Toată lumea priveşte şi admiră. Trebue să admiri, căct nimic nu ti supără ochiul, mai ales că ia marginea mării o splendidă şosea de asfalt ţine să com ple'teze măreţia decorului ce l aveam în f*ţă Şi privind afară intrăm în gara Trie-te, care este acoperită cu sticlă vopsită — de altfel ca toate gările ce le vom mai vedea —■ m albasiru. A- ceasta în semn de precauţiune faţă de vre un eventual atac ae­rian. Precum se crede, grav ta- tea conflielelor ce tulbură liniş­tea tuturor este apreciată de Italia în justa ei măsură, deşi binefăcătoarea strictă neutra­litate a acestei tări menţine li­niştea şi pacea, cel pufin în Peninsula Balcanică.

După aproape trei ore de aş­teptare la Trieste plecăm spre Veneţia, oraşul gondolelor şi ostroaVi-lor de apă. Ora fiind îna­intată, nu pulem vizita acest o- raş, atât de mult dorit şi care nu scapă să nu fie cuprins în sfera iluziilor, tinerilor în pers­pectivă a se căsătorii. Aci schim­băm trenul, ca după z^c* mi­nute să pornim spre oraşul u niversitar Pisa, ca'-e a inspirat atât de mult pe Dante, căci aci Ia Pisa i s’a oferit ocazia să afle de Ujolina, caie de foame şi-a mâncat copiii. Tot aci la Pisă se afla şi renumitul turn îjicI nat al lui Galileu, care de mai b’ne de 7<>0 ani stă aple* cat fără a cădea.

întrucât 11 1 a este tara unde se pot vedea cele m i frumoase lucrări în pic u ă arh te Jură şi monumente istorice, care îţi dau . têt de f del trecutul, ne rezer­văm cu plăcerea să facem des­crierea oralelor mai importante- în măsură ce le vom vizita.

Deşt toată Italia este foarte in- lert'sanlâ, căci ori şi ce colt al «i, î{i redă gloria trecutului sau gloria realizărilor erei fasciste. Şi credem că interesul va fi u­

fr. *99—1939 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 5

IO]

Gânduri şi glăsuiri6 V 0 J© j w ()j © T O M GA0K2Ä2)

Maestrul maeştrilorŞl îa ziua aceea, cu înfăţi- lare de pământean, Ei pleacă gur, străbătând locuri de mult mei umblate.

Ia drum, dădu de o casă cu pect impunător şi, fără să li zăbovească, intră pe s c ă ie de marmoră, printre Iu ml ai î artificii, până dădu într'o dă vastă de cristal, unde se dunase lume multă pentru a irbători pe cei mai mari ar- şti ai oraşului.Serbarea începu cutând, şi

a prezentat mai întâlu pictorul. Veţi vedea cel mai frumos blou creat până acum. Artls- 1 a pus in pânza sa o ariă

«întrecută !Intr'adevăr, cei de fată pu*

ură sâ admire un tablou în- âotător.Era un răsărit de soare, înăl-

;at pe vârfurile de sidef ale crestelor celor mai înalte, co orând peste păduri de brazi ână la un izvor, unde în cupe e mărgăritar se oglindea în licoarea dădătoare de viaţă, âşnită din inima pământului.

Poetul, căruia îi veni rândul *&-şi arate iscusinţa, fără să mai aştepte vre-un semn, în­cepu să citească, cu vocea în­ceată, beată de emoţie, versu­rile in care îşi cânta bucuriile, durerile, speranţele toate. Şi ascultătorii îl aplaudară furtu­nos, socotlndul, pe bună drep­tate, drept cel mai mare poet al vremii.

Sculptorul prezentă un corp superb de femeie, cioplit din marmură, în care pusese atâta viaţă Încât ochii fără lumină par'că vot beau, buzele doreau.

Chiar El se apropie un pas mal mult, spre a admira mai de aproape această minune ie­şită din mâna artistului.

Muzicantul reuşi să prindă in acorduri line liniştea serilor, furtunile mărilor, durerea ne­credinciosului, râsul clar al fe­cioarelor, ciripitul vloiu al pă­sărelelor, freamătul pădurilor, !n sfârşit nimic nu crezu artis tul că ar fi nemortalizat în mu- ziaca sa, cea mai desăvârşită dintre arte.

După ce serbarea luă sfârşit şi lumea se îndepărtă, o ceartă serioasă se ivi, căci fiecare din­ire artişti îşi atribuia sieşi cea mal frumoasă şi mal completă operă.

Atunci El, care tăcuse alătu rea, le vorbi:

— Na vă certaţi! Toţi aţi creiat ceea-ce fantezia şi mu­zele ▼ au ajutat.

Muzele, în care credeţi ! Şl puteţi fi socotiţi artişti. Dar dacă ţineţi să ştiţi care este cel mai mare artist, osteniţi-vă şi veniţi cu mine ca să vă con­vingeţi, văzându J.

Şi au plecat, iu noapte, ie* şind dintre case şi palate,

înainte păşi El.Ajunşi afară din ora*, se o-

priră cu toţii lângă o casă mică, sărăcăcioasă.

— Apropiaţi-vă şi priviţi ! Apoi să-mi spuneţi fiecare ce aţi văzut 1

Pictorul spuse : văd tabloul cel mai frumos ce se poate ere la : o femeie istovită, a- proape goală, încălzeşte cu su­flarea buzelor el trupul unui copil, care îşi plimbă mâinile mici peste sânii goi, seci. Re­cunosc că acest tablou întrece toată fantezia mea.

Trecu poetul. Cu urechea li­pită de fereastră ascultă poema, pe care mama o luluia copilu­lui cu glas tărăgănat, tn timp

ce din ochii ei lacrimi, in pi­curi line, cădeau peste trupul plâpând, lipăind. Apoi, când auzi versuri lungi, cu opriri şi tremurări In vocea domoală, poetul mărturisi : aceasta este singura poesle pe care am trăit-o cu adevărat.

Lăsă locul sculptorului.Privind doar o clipă Înăuntru,

acesta îşi închise ochii, în prada unei revolte nestăpânite: cum de a dăltuit el îa marmură o femele stearpă şi nu s'a gândit la o mamă, la ma ma aceasta, care (şl sărută copilul, afun- dându-şl buzele in carnea lui ca într'o floare ? !...

«..Muzicantul auzi un murmur Îndurerat, strecurat sfios prin­tre dinţii bâtându-se în frigări. Un plâns, la tnceput slab, apoi din ce în ce mai tare, mai ne­liniştit, se sfârşi cu ţipătul dis­perat al mamii, ín ale cărei braţe încleştate se sbătea co­pilul.

Artiştii se priviră în tăcere, lung. Fără o vorbă, se des­părţiră.

Numai El mai zăbovi, ca să ia copilul — cea mai frumoasă, cea mai perfectă operă, desă­vârşită de mama neştiută, — strecurându se în umbrele a- dânci ale nopţii.

Elisabeta Henţiu.

In întunerecul Nopţii luminateDe undeva, din zările grele de

albă povară, se scutură fulgi ju­căuşi, învăluind negrul pământ într’o mantie de argint

Cristalele mici de zăpadă a- veau în noapte lucirea pietrelor scumpe, oglindind în ele adevă­rate lumi de basm.

întinsul câmpiei părea încre­menit în aşteptarea darului alb, desprins din zâmbetul rece al zânei cu faţa zăpezii. O stranie linişte învăluia, ca o suflare de duh, necuprinsul. Numai sus, pe bolta luminoasă, era Însufleţire. Stelele râdeau fulgilor, încer­când un joc copilăresc, şi apoi steluţele se pierdeau în depărtă­rile lor, clipind des şi palid din ochi de lumină.

Nedumerit, s ’a oprit „Moşnea­gul“ la răscruce de drum... în­cărcat de ani, încovoiat, pur- tându-şi de veacuri bătrâneţele şi sacul cu daruri pe drumul a- tât de umblat.. S’a oprit o clipă, şi-a. privit în zare pe sub stu- foasele-i sprâncene, încărcate de fulgi... Departe, licăreau lumini... II aşteptau...

Şi moşul, cu zâmbetul aninat în barbă, atât de iubit de toţi cari cu atâta încredere şi nerăb­dare îi aşteptau sosirea, şi-a iuţit paşii\ pierzându-se în noapte...

Moş Crăciun, bunule moş Cră­ciun ! De ce nu te-ai oprit şi în lumea celor ce, poate, nici stelele nu le pot trimite lumină ? Ţi-a fost frică sâ nu te rătăceşti în uliţe întunecoase şi întortochiate ?

In căsuţa, în care nu poţi şti dacă opaiţul sărăcăcios întunecă

sau luminează, erau tot copii cuminţi, dragi ţie, care te aştep­tau cu aceeaşi nerăbdare şi ca mult dor. Căci pe la ei nu ai trecut niciodată. Te ştiau numai din poveştile celor pe cari îi cu- noşteai şi cărora le-ai împărţit de atâtea ori darurile tale...

Oare cei de acolo, din coliba uitată de toţi, nu sunt tot copii ce aşteaptă făgăduiala ta ? Nu te-au înduioşat mâhnirile lor ? Durerile, sărăcia, ce-i su­grumă secătuindu-le începutul tinereţii lor, îngălbenind l-le o- brajii, întristându-le ochii ? . . .

Te-au aşteptat atâţia copii cuminţi, în odăiţele întunecoase şi reci, încălziţi de visul lor fru­mos şi naiv, de minunăţiile în­chipuite ale bradului strălucitor... Te-au aşteptat...

. . . . Şi ’ntr’un târziu au adormit cu gândul la tine, — despre care auziseră, fără a te cunoaşte, cu lacrimile îngheţate în colţul ochilor, măr­găritare ale nevinovăţiei, aduse în dar la picioarele Copilului ce se născuse într’o iesle, tot sărac, împlinind voinţa celui ce L’a tri­mis pentru mântuirea lor . . . .

...Dar, nu te condamnă nimeni că n’ai fost drept. Ai ştiut să încălzeşti prin dărnicia ta atâ­tea inimi. Şi poate nu-i vina ta, Moş Crăciun, că ai adus bucu­rie numai celor cari de mult îţi simţiseră bunătatea şi poate, să vreai,ai lăsat să te aştepte în zadar p& cei ce voiau atât de mult că te cunoască. . . .

T. I. Mida.

DIN LITERATURA FINLANDEI

P E N TR U A L Ţ II ..Matti mântuite in sfârşit ceea­

ce i-a fost truda vieţii şi ţelul tuturor silinţelor sale : casa lui proprie, acolo in pădure, a- proape de locul acoperit Inc& cu rădăcini, pe unde se das« foc.

El, toată viaţa păzise tur­mele altora, mânase caii altora, arase tot ogoarele altora. Cu focul şi cu plugul desţelenise pentru cei bogaţi pământurile. Pentru alţii săpase şanţuri şi clădise stânjeni de lemne. A mâncat pe la masa altora, s'a culcat tn paturi streine.

Stăpâaii Iul au fost sgârclţi ; puneau pe oropsiţi ia munci grele şi Ie plăteau cât voiau. Nici hainele de pe el nu erau ale lui, se vedea că nu-s pe măsură şi, din cauză că navea

de Juhani Aho

nevastă, care să-i poarte de grijă, sdrenţele 1 le cârpea câte o femeie adusă în cale din în­tâmplare.

Ale lui Matti nu eraa decât mâinile şl picioarele slăbite, spatele încovoiat, pieptul sdrun- cinat de tuse şt astma care nu-i da un pic de linişte.

Totuşi mai avea încă ceva : o căsuţă de lemn, abia isprăvită, nu departe de sat şi la margi­nea pădurii.

Din greu a muncit vreme de zece ani la ridicarea căscioarei, astfel Încât grinzile de jos a- junseră cenuşii, ca şl ale unşi case vechi.

In sfârşit se puse şl acope­rişul cu brazdele de Iarbă, soba fu aşezată, s'au potrivit la locul lor ferestrele şi aşa, şl dânsul

Scrisoarea taEu n’o arunc, aşa cum fac poeţii,In arzătorul flăcărilor val,S ă văd râzând în ultima-i vibrare Pierdutul, tristul, vechiul ideal.

Eu n o arunc, ci o păstrez în taină,Deşi eu niciodat' n ‘o recitesc.B ece să-mi tu bur pacea cu trecutul Din care numai suferinti ţâşnesc ?

Căci inima-mi s‘ar rupe de durere D ac ‘aş desch de o, d ac ’aş revedea 0 trăsătură doar a mâinii tale Cu tot vârtejul de-amintiri din ea.

Sau d a c ’aş arde-o, flacăra voioasă Mi ar arăta cuvinte care mor- De glasul tău, de ochiul tău fierbinte M ar umple iarăşi nesfârşitul dor.

De* aceea o păstrez mereu închisă Şi neatinsă, ca pe un sicriu,In care e ‘ngropat ‘a mea speranţă Şi chinui unei patimi încă viu-

Verona Brateş

răzăiuise bine bârnele de jos, ca să le dea veche ior culoare.

Bătrânul şl-a irosit cu aceste strădanii, ultimele sale puteri. Câteodată se simţise gata de sfârşit, căci el, care toată viaţa ajutase pe alţii, nu putea să se bizule pe nici-ua sprijin.

Singura iul nădejds a fost s'o poată duce până la capăt şl să moară sub acoperişul casei sale.

Acum trebuia să încălzească locuinţa, să aprindă focul în sobă. 'Era cel dlntâiu foc pe care l aprindea In viaţă, la o vatră care să fie a lai.

S'a târît spre pădure şl acolo taie cu chiu cu val ua braţ de lemne dlntr'un trunchiu de brad doborlt ia pămâat. înainte de a le duce acasă, se aşează pe buştean, frânt de oboseală, să se odihaească o clipă.

Lacrimile îi curgeau dia ochi, privirea-i se împăienjenise, tră­săturile i-s schimonosite; băr­bia şi mâinile se clătinau de un tremur; tn pieptul său îngust geme o fluerătură dureroasă de câte ori răsuflă, iar inima-î bate încet. Printre copacii des­puiaţi de toamnă zăreşte pata strălucitoare, casa lui, el îl vede uşa deschisă care luceşte pe fondul pădurii negre în pen­umbra toamnei... Este casa pe care a ridicat o cu mâinile lai...

De-ar putea cel puţin să ducă lemnele până acolo ! Se uită spre casă şl de-odată 1 se pare foarte departe, ca şi cum ar fl aşezată într'o altă lume. îşi şterge ochii şl casa se apropie atunci, dar este o vedenie ne­desluşită,.. Nu vede decât pe­reţii albi şi uşa neagră, iar mal departe, dincolo de pădure, ce­rul de un galben spălăcit. II trec florii prin trupul apă de năduşeală. Ar trebui să încăl­

zească casa repede de tot.., Ah ! lat-o iarăşi la locul el, acum poate să-i deosebească colţu­rile... Poate c'atn să pot trăi câţiva ani acolo... Poate că obştea mă va ajuta, de n'am să mai pot munci...

Ua val de căldură îl cuprinde trupal, dar simte că nu numai are puiere să se scoale, trebuia să mai răsufle puţin ; şl rămâne acolo pe butuc, fără ca să sd mal gândească la ceva.

In curând aude câteva lovi­turi uşoare, ea şi acelea făcute de un ciocan pe cule, şi se în­treabă : „Oare pe raclă se ţiu- tueşte acum?“ 0 clipă mai târ­ziu, răsunâ clopotele de seară« dincolo de lac. Pentru cine oare trag clopotele de moarte ?

In ochi lumea care-1 tncon- jeară se întunecă din ce in ce ; înaintea casei se ridică ceata. Nu mai aude nici loviturile de ciocan, nici clopotele, dar acu a 1-se pare că pădurea murmură. Se apleacă să-şi strângă lem­nele şi... se prăbuşeşte în mij­locul lor şl lunecă la pământ* pe frunzele uscate, cu capul de? o piatră.

Printre rădăcinile înegrite ale pădurii arse, locuinţa Iul Matti este acolo, la marginea pădurii care se întunecă, şi uşa întu­necată parcă vorbeşte miratft de tot, privind u-l pe bătrân :

,De ce m'a făcut dacă na so mai întoarce?“ Tot pentru alţii îşi construise Matti casa.

„Gazeta Cărţilor“.Trad. de A. G. Stino.

„Gazeta Transilvaniei1* să nu lipsească din nici o casă românească.

5 OOOCOiXX) CKXXJCXX» 30000000qootx»>ooooooooqp JpfXXXX5ggst9 ?nssaQ6e$a96g^5^aSK3ş95ţ

B L Ă N Ă R I A

Constantin Pestreaurează clientelei sale

Sărbător i v e se le !

Pagina 6 CAZETA',TRANSILVANIEI Nr. 99— î 939

P ro m em oria.

t Gheorghe Folescuïntr’o noapte posomorâtă dela

sfârşitul acestei toamne, o stea a alunecat de pe cerul jării. O străfulgerare, şi schinteia s’a stins în vecinicie. A murit Ghe- orghe Folescu, cântăreţul fără seamăn.

Braşovul de [odinioară — nu numai prin pitorescul etern, dar mai cu seamă prin puterea de veghe a unei mâni de oameni.— era un simbol de rezistentă al sufletului românesc, era po­pasul de întâlniri îndrăzneţe al fraţilor de dincolo si de din­coace de munţi. Suferinţele a- propiau şi foţeleau caracterele. Pentru cei cu credinţa, cari muta munţii, imaginea unităţii noastre naţionale şi de Stat, era limpede constituită, realizarea în fapt a* ▼ea să o facă vremurile, cari grăbeau să vină.

In afară de marii noştri crai* nici naţionali, măestrul braşo­vean al cântecului românesc, profesorul Cheorghe Di ma, sus­ţinea cu căldură vibraţiile su­fletului românesc. Vestitul lui cor, uneori trecea desnădejdile noastre dincolo de Carpaţi, tre­zind conştiinţele, alte-ori învio­rând sufletele, atrăgând la pro- ducţiunile de dincoace pe ar­tiştii de seamă ai Operii şi Tea­trului Naţional din Bucureşti, ca Agatha Bârsescu, Ztharia Bâr­san, Gheorghe Folescu etc.

Era în toiul războiului balca­nic, când Armata Română îşi dădea examenul vredniciei, prin intervenţia paciftcătoare în Bul­garia.

In acest timp, corul lui Ghe­orghe Dima prepara „Cavaleria Rusticană“, în care rolurile de frunte avea să le ţină, tinerul teolog Gheorghe Folescu, dela Opera din Bucureşti, şi mândra priveghitoare a (Ardealului, fiica preotului Mureşan, din Sebeşul Alba-Iuliei.

In seara reprezentaţiei stră­zile Braşovului furnicau de lume rumânească, din toate părţile, din oraşe şi sate.

Reuşita strălucită a concer­tului în prezenţa masselcr pro­vocase un entuziasm nemaipo­menit. Forţa publică incremenise.

Câieva grupe de tineri si stu­denţi deshărr ând caii, au luat pe sus trăsura, în care şedea Folescu, acoperit de flori, du- cându-l la „saia de ("convenire“. Atunci l-am cunoscut pe Fo­lescu.

In acea seară însufleţitul pro­topop al Braşovului dr. Vasile Saftu, a ştiut să dea atât de mare amploare serbătorii, încât publicul,, nu se încurceta să se mai despartă. Spunea în vraje dC i iCU inte calde, că trei feţi frumoşi au furat inimile Braşo­venilor, doi au descălecat de pe Valea Timişului şi au bătut la poarta fermecată a altui ‘Făt frumos dela Braşov căutând pe Ijeena Cosânzeana. Ei nu sunt numai trei Feţi frumoşi, ci mai surit şi trei Sf. Ghe orghe : Ghe­orghe Dima, Gheorghe Coşbuc (veriîse şi poetul Coşbuc) şi Gheorghe Folescu, pe când gla­sul de argint al lui Folescu îm­pletea doinele şi podobiile cu măestrie nemai auzită pe la noi.

A venit şi războiul întregirii. Cum satul meu, Ghimbav, nu era departe de graniţă, după primele unităţi militare intro seară friguroasă, sosi şi un re*

V giment din Ialomiţa. Cu grija de a cantona cât mai bine pe soldaţi, îi cercetam pe la adă­posturi.

f in a,8-a casă dela mine, în- ' tr’o cameră vre-o 30 de soldaţi

Stăteau tolăniţi pe aşternut de ^ae. Deodată privirea mi se o*

‘preşte asupra unui simplu os- '<iaş, care zimbea. cu ochii aţân- :;Jtlţi spre mine Era Gheorghe To lescu . Nu-1 cunoştea nimeni. Încă în seara aceea obţin învo­ir e a de a-1 găzdui iii casa mea.

Ziua următoare era o fru­moasă Duminecă cu soare. In treg regimentul se afla în careu- în sloniţa de lângă sat — unde am ţinut slujbă. Nici odată nu am auzit un »Tatăl Nostru* cân­tat ca atunci. »Vie împărăţia Ta,— tacă-se Voia Ta“, răsuna pe pajiştea mohorâtă sub razele arzătoare ale soarelui, ca cel din urmă şi mai desnădejduit glas către Dumnezeu, al unui Neem înghenunchiat de veacuri, in — faţa primejdiilor ce aveau să se deslănţuiască.

După vre-o 3 zile Regimentul a pornit spre Olt, — la Fâgă- raş şi Porumbacu. întâlnirea nă- praznică cu inamicul nu a fost de lungă durată, — şiraguri de cară cu răniţi se întorceau cu jale pe drumul Vtădenilor, — spre Braşov.

Nu l-am mai văzut pe Folescu, până după război. Venise cu »Carmen“, iarăşi la Braşov.

Am mai colindat odată îm­preună locurile de duioase a- duceri aminte, — şi ne-am des­părţit fericiţi.

C e furtună năvalnică a rătă­cit să bântue sufletul plin de atât de bogé te comori să-i des- rădăcineze gândurile lui, atât de înalte şi frumoase, — să-l facă să-şi sferme în ţăndări, ca de un trăznet, lira, care i-a adus atâta dragoste şi glorie ?

„Doamne iartă i pe aceia cari încep sa se îndoiască.

„Sunt dureri prea grefe ade­sea pentru o inimă omenească".

Dar Gheorghe Folescu, nu a murit, — el va trăi în veci de veci, — cât va trăi sufletul, gra­iul şi cântecul românesc.

Braşov, Decemvrie 1939.Iosif Comanesca.

Pilduiţi-vă

se obţine făcând o cura de Urodonal, care asigură elimi­

narea acidului uric şi a deşeurilor nutrifiunii, descongestionează fica­

tul, antiseptizează caile urinare, fiui- dificâ sângele.întrebuinţarea regu lată de Urodonal fe­reşte de intoxicaţie internă, de reum a­tism, de gută, de sc ia t ică , de d erm a to ze , de o b e z ita te , de a r te r io sc le ro ză .

U R O D O N â Lsalvează rinichiul şi vezica

I A F A R M A C I I $1 D R O G U E R I I

ESTE UN PRODUS CHATELAIN, MARCA DE ÎNCREDERE

Ml-aduc aminte, câţiva ani tn urmă, c&lătorlam cu trenul spre Galaţi. Un călător, ce nu se recomandase că.-i revizor şcolar la Covurlui, făcea pla nul să meargă cu o ceată de învăţători din judeţul d-lul, să viziteze satele din Bavarla. Spunea dânsul, ca să se iniţieze de felul de muncă la câmp şl de ţinerea gospodăriei pe lângă casă, al ţăranilor bavarezi. „Se spune şi se scrie atâtea despre minunăţiile înfăptuite de aceşti ţărani, în domeniul plugăriei şl mai ales în ceeace priveşte creşterea vacilor şi-a vietăţilor de curte, incâ face să-ţi strici vreo două săpătămâni de va­canţă, ca să le vezi la ei acolo isprăvile...“

— Domnule revizor, îî răs­punsei eu, ar fl, mi se pare — având în vedere scopul ßurmă­rit de d'stră, — un pas greşit. In locul unii călătorii destul de costisitoare în Bavaria, alegeţi mai bine să mergeţi a vizita satele din Ţara Bârsil dela noi din Ardeal. Vă pot încredinţa, că aveţi să găsiţi la ţăranii din satele astea minunăţii înfăptuite în domeniul plugăriei, al creş­terii vitelor şi-al gospodăriei, dacă nu să întreacă pe-ale Ba­varezilor, cel puţin să nu le fie mal prejos...

Nu-i venea a crede d-lul re­vizor şcolar, iar mie tare ml se părea de mirare uimirea dânsului.

— Nu se poate. De necrezut. La noi în ţară ? Hm...

II schiţasem pe scurt d- lui revizor, ceeace putusem vedea eu cu ochii mei, prin satele Hălchlu, Codlea şi Stuplnile Braşovului. Minunăţia lucrului la câmp, acele strajnice vaci de lapte, fără asemănare, porcii acela albi ca zăpada şi ratofei ca plinul snopilor de grâu, ţi­nuţi în coteţe Jbetonate, păsă­rile din ogradă, grădinile, ca­sele ca palatele şi uliţile cu­rate, luminate noaptea cu elec­tricitate... „Uiţi şi de Bavarla şi de Danemarca, d-le revizor, mergând odată s’o iei la pi­cior, pe drumuri şl poteci, prin­tre holdele ăstor sate, să popo­seşti câte-o noapte la minuna­tele hanuri comunale ale lor, ca să te trezeşti în zorii dimi­neţii, tn buclumatul cirezarilor, vestind eşlrea vitelor la pă­şune... Vel trăi atunci clipele fluerului fermecat. Răsărind, ca din pământ, s'adună vacile ’n cireadă, la mijlocul satului, în­florind locul, frumoase, mari şl grase, cu părul lin« pe ele şi sbârdând sătule, cn cozile frânte pe spinare. N'apucä sä urnească bine cireada vacilor, că buciu­maşi! dau acum de veste să iasă viţeii. In răsărit de soare, sburdainlci şi boncăitorl, flutu- rându-şi frunţile, făcând jocul împungerli, cu cozile bârzol in

sus, ca nişte copil, Izbucnind din şcoală, umple viţeii uliţele, dând necaz [viţelarilor, ce le aţin calea, trăsnind din bice să-i adune grămadă ’n vatra din miflocul satului. Apoi cu­minţi o Iau la pas, în urma vi­ţelarilor, nişte băietani, c e i îndeamnă la mers din fluer. Alt rând de buciumaşi, umflă cor- nurile, la dreapta şi la stânga, în toate direcţiile satului.

Ce-or fi mai scormonind a- cuma, — mă gândeam eu dela fereastra hanului comunal, pri­vind cu uimire aceste privelişti vil, ce ml se desfăşurau pe di­naintea ochilor, ca vedeniile unul vis ? O clipă şi uliţile ce se ’ncruclşau în vatra din mij­locul satului, se ’mbulziră de mulţimea purceilor şi-a grăsu­nilor ce alergau, care bălani, care tărcaţi, trepătând, care mai degrabă să ajungă, cu ure­chile blegi, vântulndu-le ochii şi cozile sfredeluş, la porcarii ce-i chemau de zor, trâmbiţând din corn de vită. Toată acea­stă liotă porcească se adună roată împrejurul porcăraşilor, ce le buciumase, guiţând şi grohăind nerăbdători, cu râtu­rile ’n sus, cerând parcă, să nu fie prea zăboviţi dela mer­sul pe izlaz...“

Nu ştiu dacă acel domn re­vizor şcolar îşi va fl scurtat gândul Bavariei, ca să meargă să-şi pilduiască învăţătorii săi dela gospodăria satelor din Ţara Bârsei dela noi... Dar Ţara Bârsei rămâne mereu pil­duitoare întru ale gospodăriei ţărăneşti, şl-ar răspunde mai mult decât o carte celora, cari

ar dori cu totdinadinsul să-şl îndrepte rânduiala gospodăriei lui, după ’nţelepciunea vremu­rilor.

Dar să mai vedeţi ceva.Reprezentam o mare casă de

maşini agricole. Printre alte ce­reri şl Întrebări din ţară, stă­ruia la Direcţia casei, una a cuiva din satul Albeşti de lângă Sighişoara. Am fost însărcinat dela Direcţie, să merg la faţa locului, să văz ce-i de făcut.

Gospodarul ce ne scria era şl slujbaş la drumul de fler. Ar fi dorit să aibă o grapă de livezi, o semănătoare ’n rân­duri, o vânturătoare şl nu i-ar fi stricat să aibă şl un trior, adecă un alegător de seminţe, ca să le ’ntrebulnţeze nu numai pentru sine, ci să se bucure de ele şi alţi săteni, — bun înţe­les, cu plată.

— Foarte frumos, planul d-tale. Dar fă-mă să înţeleg cum l-am putea înfăptui. In scurt, cum al putea chezăşul d-ta plata acestor unelte şl ma­şini ?

— Cu leafa şl averea mea şl nu mal puţin cu venitul ce le- ar aduce ele, închlrlindu-le la unu şl la altu.

— Nu te ai gândit rău, dar casa dela Bucureşti nu-1 mul­ţumită numai cu atâta. Ea cere un stâlp de garanţie mal cu a- dâncă chezăşie. Dacă însă d-ta ai să găseşti o mână de oameni în satul d-tale cu care să faci un legământ de înţelegere, din punctul acesta de vedere, pe temeiul tovărăşiei d-tră, casa de maşini v'ar încredinţa ma­şinile dorite, plătindu-le trep­tat în timp mal îndelungat.

— Nu ml-a trecut prin cap

Ir. r

una ca asta — răspunse omol cam îngâadurat. Dar eu m'a prinde bucuros la o atare trea< bă, urmă ca desmeteclt omul Gospodari sunt destul la noi în sat, toluşi vezi d ta, nan cine-i desluşi. Dac'al vrea mata, să mergi cu mine la primărie, i-am găsi pe mulţi adunaţi a< dunaţi 8colo. I-om chema j le-al grăi d-ta toate aceste de- sluşiri. Vor fl bucuroşi să te- audă şl mă prind, că nu ţi-o fi înzadar rostirea cuvântului»

Era într'o Duminecă, primă vara. Mergeam pe lângă un pi rău, ce trecea prin mijlocul sa­tului. Primăria nu departe, o casă mare, albă, ţuguiată la co- periş, cu ţiglă 'negrită de vre­muri, părea ca un ştiubei o riaş, la urdişuf căruia bâzâiau pâlcuri de albine. Oamenii sa­tului îşi făceau obiceiul adune, sfătutndu-se în faţa pri­măriei.

Intrarăm într’o sală mare, ur­maţi de lume multă. Primarul, căruia 1 se spusese scopul ve­nirii mele, fu foarte bucuros să ’ndemne lumea să vie la sfa­tul nostru

Am sfătuit frăţeşte âcu goi podarii aceştia, dornici de 'i drumărl practice şl cu temeiuri sănătoase. Erau şi femei acolo, ce rni puneau întrebări foarte chibzuite. Drept în faţa mea pe o bancă, ascultau cu multă gare de seamă la cuvintele mele trei sau patru feţe oameni, ce nu deosebiau la port cu nimica de ceilalţi. După ce Isprăvii eu desluşirile privitoare la felul cum s’ar putea înzestra omenirea satului cu toată unei- tăria şl maşinile de care ar avea nevoie să-şi desăvârşească piu gârla, prin întovărăşirea ’n ceti de gospodari, hotărâţi la treabl bună, unul dintre acela de pe bancă se ridică şl se rosti zâm­bind :

— Apoi, noi chiar cum spui d-ia, aşa avem. Suntem în sa tul ăsta cincisprezece gospodări de Saşi, printre celelalte toa­te româneşti. Şi avem intro laltă s grape de livezi, semănă toare ’n rânduri, alegător d seminţe, îmbiătitoare, vântură*# toare, batoză de porumb, tocă­toare de nutreţ şl sfeclă... Li întrebuinţăm pe rând, după tre buinţă. Flecare dintre noi, dup! întrebuinţare, le curăţă, le unge şl le-aduce ’n primirea unuia, pe care l-am ales cu paza lor! Aşa o ducem noi de câni ne-am pomenit în satul ăsta Frăţeşte. Doar oameni suntem,,

Am rămas înlemnit. Abia pa tul să le rostesc celor de faţă

— Bine, oameni buni, când aveţi pildă vie ’n ochii d-tră ce mai aşteptaţi sfaturile al­tora ? Urmaţi-ol

— Apoi dă, se repezi o fe- mee dintr’un urgher, dar aiştla sunt Saşi 0*0

Ialiu Negalescu,

>31Mr. 99— 1939 GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 7

FRICŢIUNEA1

^ G rSpâ • RĂCELI* NEVRÁLGS« m i P i

Telef. 1026 C R IS T A L U L ' Telef. 1026

Magazin de geamuri, rame şi oglinzi

I O AM TO » C AS í r .1 G D a c a 14

urează tuturor prietinilor şi cunos­cuţilor cât şi întregei sale clientele

An nou fericit şi cu noroc !

C a d o u r i

sărbătorila

Drogneria Diana! D. glUSSU! Str. Klrscher 1 oß 668 I -2 ß

5îSă9(525$a9ţ5î5şa9Si

663 l — 1 il

Depozitul de încălţăminte ţi articole de voiai

D. MOCtORNIŢABraşov, Str. Voevodui Mihai 14. Telefon 28-70

urează tuturor prietenilor şi cunoscuţilor cât şi întregei sale clientele

Sărbători fericite şi An non cd noroc669 1-1

/

670 1-1

I- (Cernera de Comerţ şi de In■ Qsi dustrie Braşov

Registrul Comerţului

i

nCerere de înscriere modificătoare

prezentată Ia 25 Aprilie 1Ç39, ora 16 m Nr. 205 din Registrul cronologic Nr. 17 Fs. Bancar din registrul analitic.

Subsemnaţii Mihail Falii şi Bruno Kotsch domiciliaţi în Bra­şov, Str. Voefodul Mihai Nr. 15, în calitate de director şi pro curist al Băncii pentru Circu­laţia Mărfurilor S. A din Bra­şov, Str, Voevodui Mihai î r. 13, cer înscrierea în Rsgistrd de Comerţ al Camerei de Comerţ şi de Industrie din Braşov, a menţiunilor următoare, cire mo* difică înmatricularea făcută înregistrul analitic al conexului , » D sub Nr. 1 7 -1 9 3 4 F s . - Braşov. I J.aşoT ’£

căderea să rezolve toate aface­rile prevăzute la art. 9 şi 15 al. a şi b al Statutelor pe timpul mandatului lor de administratori delegaţi.

Pot semni valabil penfru Sî- cietdte douâ din persoanele mai jos notate :

1) Eugen Czell, Frédéric Fa- bricius, loan Cipu, Eugen Beh- Ies şi Richard Fabricius, mem­brii 'consiliului de administra­ţie, Mihail Falk director şi Bruno Kotsch prim procurist.

2) Una din persoanele de sub 1) dimpreună cu Robert Schlosser procurist.

In baza hotărârii Adunării Ge­nerale extraordinare din 30 De­cemvrie 1938 şi a deciziei Nr. 860 din 8 Martie 1939 a Con­siliului Superior Bancar se mo­difică Firma Socială de Bancă pentru Circulaţia Mărfurilor S.

Banca de Co-Conform procesului verbal al

adunării generale din 15 Apri­lie 1939 s’a eles următorii Con­siliu de Administraţie : Eugen Czell administrator deUgat şi preşedinte, Frédéric Fibricius administrator delegat, lom Cipu, Eugen Behles şi Richcr i Fa bricius administratori şi urmă- forul Comitet de Cens>ri : Pro­fesor Dragoş Navrea expert con­tabil, Victor Petersbergsr şi Wd helm Milata, iar ca coisori su­pleanţi Iosif Gergen, loan Hir- getz şi Walter Stephaii.

Cerem radierea d-lii Lucian O. Boltuş din calitatea âe censor.

Conform procesului verbal al Consiliului de Administraţie din 15 Aprilie 1939 s’a ales urmă­torul Comitet de Direcţie ; Eu­gen Czell, administrator delejat şi preşedinta, Frédéric Fabri- cSus, administrator delegat şi Mihail Falk director, care art

mert S A. Braşov*. în limba germană »Handelsbank A. G. Braşov*, în limba ungară „Ke- reskedelmibank R. T. Braşov*

Camera de Comerţ şi de Industrie din Braşov

Oficiul Registrului Comer­ţului Registrul Bancar

Nr. 5454—1939

Braşov, la 20 Dec. 1939

Prezenta cerere de înscriere modificătoare este identică cu cea aflătoare la dosarul înma­triculării acestei firme, se cer­tifică pentru publicarea în Mo­nitorul Oficial şi Buletinul Ofi­cial Bancar.

Prim-secretar :si. Dr. N. G. V. Gologan

Şef de Serviciu ss. C. Bobancu 671 1—1

Se închiriat apartament 2 camere, bucătărie, bae, cămară antreu, 2200 lei lunar. Strada Sfinţit Apostoli Nr. 12, Braşo* vul- vechi.

Idem mai mici 1800 lei lunar 476 2 — f

De închiriat O cameră spa­ţioasă şl luminoasă. Iaforaoa- ţiuni la administraţia ziarului

635 2—0' I

F I R M A

IOAN G. TIBERIU28 29

STRADA REG ELE CAROL Nr. 37. TELEFON

urează prietenilor, cunoscuţilor şi fn- tregei sale clientele Sărbători fericite

Un an nou cu sănătate şi noroc

A ceastă d ev iză conduce la noi pe clienţii noştri, că noi totdeauna, totul tuturor în toate împrejurările vindem cu p-eturi reduse corespunzătoare, avem din toate cel mai mare asortiment şi cu^ retu l cel mai mic oferim cea mai bună calitate posibilă. Ori e vorba de acoperir^a^ c erintelor de iarna, ori de cumpărarea cadourilor de Crăciun, reco­mandăm cu conştiinţa îm păcată: şi în anul acesta cu

aceeaşi veche încredere

cmnlali-ni! magazinul nostru!Ne am aprovizionat cu ciorapi pentru bărbaţi, pentru dame şi pentru copii, cu albituri, sweitere, şaluri, haine pentru sk ori, mănuşi, din toate cu ce am putut obţine mai bun şi mai ieftin, pentru-ca fiecare să poată fi servit la noi cu ceea-ce corespunde atât ca gust cât şi ca necesitate şi

posibilitate materială.V ă aşteaptă cu bine cunoscuta promptitudine de serviciu

Cel mai frumos cadoup e n t r u

S Ă R B Ă T O R I

F OT OGR A F I Edela

BRAŞOV Strada Regele Carol 59

661 1—1

PublicaţiuneIn ziua de 28 Decemvrie

1939, la orele 3 după amiază se vinde tn comuna Feldioara Nr. de casă 144, prin licitaţie cu intervenţia subsemnatului notar public o maşină Hammer- schroter Patent Breckner.

Condiţiunile se pot vedea tn biroul nostru notarial din Bra­şov, Str. Gh. Bariţiu 1.

Dr. Hermann Fraetschkes 662 1-1 notar public

Sărbători fer ic i te u r e a z ă

Onoratei clientele

magazin deColoniale şi Delicatese

I 667 1 2

i Mare târg |de

Sărbătoricu jucării, în bogat asortiment, diferite cadouri foarte eftin

la magazinul

C. HEISZFEIIERRegele Carol Nr. 56 (lângă hotei Coroana) Vindem şi cu carnet

de economii 664 1-2

Cadouri practice

SărbătoriCiorapi, mănuşi, ba­tiste, cravate, bre­tele, tricouri pentru copii şi adulţi. Cumpăraţi cu pre­ţuri c o n v e n a b i le

la firma

Fritz ESSIflMMHStr. Voevodui Mihai, 23665 1-2

Drogueria

Parfumerie-fotoBraşov

Pia(a Libertăţii No. 5vinde cadouri pentru

S ă r b ă t o r i .643 2—2

fagftaa 8 OÀZETA1TRANSILVÀNIE1 Nr 99— J #31- H

L a s i t u a ţ i eRăzboiul ruso-finlandez

— Rezistenta finlandeză continuă cu înverşunare între Plt- ikajerv 1 şi Kemljervl, leu toate Întăririle ruseşti tot mal nu- jneroase.

Frigul intens provoacă îngheţarea motoarelor. Neputând u- iilîza uleiul îngheţat, ruşii au fost nevoiţi să părăsească 200 de ianktiri şi mai multe mijloace de autotraDsport. In sectorul cen­tral dela Sucmisalvi ofensiva sovietică a fost oprită in loc de xeacţivnea finlandeză.

Apărarea coastelcr lacului Ladoga a zădărnicit o încercare sovietică de a lua pe la spate linia Manreiheim. Pierderile ru­seşti su fost însemnate. Artileria finlandeză a distrus 30 de iankuri.

Trupele sovietice din regiunea Petsamo au ajuns până în localitatea Hestesoss, siluată la frontiera dintre Finlanda şi Nor­vegia. Se obseivă în această regiune însemnate contingente de fitipe motorizate.

Ştiri precise sosite din regiunea SuomusaJml confirmă că c d puţin două regimente ruse sunt [încercuite de trupele fin­landeze.

— 'Cercurile bine Informate din Londra socotesc că numărul avioanelor „Messerschmidt“ doborite de avioanele de bombarda­ment britanice în acţiunea lor de Luni neasupra golfului Hel'go- land este mai mare de 12. Cel puţin şale din avioanele doborîte sunt din noul model 110.

Atirmaţille gcimare că ar fi fost doborite cel puţin 38 de avioane brifanlce sunt pur şi simplu ridicole, deoarece numărul total al avioanelor biitßnice, care au executat raidul, era mult mal mic decât această cifră.

— Fostul preşedinte al Statelor Unite, d-1 Hoover, preşe­dinte al comitetului pentru ajutorarea Finlandei, a trimis guver­nului finlandez suna de ICO mii dolari, reprezentând subscrie­rile publice din prima săptămână dela creiarea comitetului,

— Cuiiasatul gern an „Graf von Spee“, care în urma luptei cu trei cturişeicare engleze avariat fiind, s-a văzut silit să se îefugieze in portul Montevideo din Uruguay, a părăsit Duminecă portul şi eşird din apele urugayane a fost «scufundat de pro­priul său echipaj. * '"4^

CcmpndjMy, sfatul major şi echipajul cuirasatulul „Graf von Spee“, s ^ H u - s e pe bărci, au fost îmbarcaţi de vase ar- genUniene, c ^ J F a u adus teferi la Eueros Aires, Ei vor fl in­ternaţi, inteizicându-li-ee orice activitate de beligerantă.? Se enunţă că căpitanul Langsdorf, care comanda crucişe- lorul „Graf von Spee“’ s-a sinucit cu un foc de revolver,

— Transatlanticul german „Coiumbus" a fost scufundat de propriul său echipaj, în apele mexicane.

Scrisoare în AjunRândurile acestea obosite vor

sosi în ceasul probabil când mal puţin ca oricând altădată, vei fi întârziat, pe drumul în­singurat al amintirilor. Ele vor veni într’o seară deosebită de celelalte, când voci de copii, vor cânta melodii, pe cari tu le vel fl uitat, cum ţi*ai uitat copilărie, cum ţi-al uitat visu­rile, cum ţi-ai uitat toate gân­durile... Ele vor încerca iarăş, ca din această noapte sfântă, să răsară în acele îndepărtări ale sufletului, lumina [unor bu- burii, să înflorească acele nă­dejdi cu care să împodobim sorcova anului ce vine,,. Ele vor căuta ca din uitatele cu­vinte, din gânduri părăsite şl din neştiutele întristări, să-ţi murmure în această noapte a tainelor, rugăciunea zilelor şl a- celor amurguri de car), tu, nu-ti vei mal aduce aminte.

°3nduri!e mele au colindat în í coapte a bucuriilor şi Stăţllor albe, toate feres- ufletului tău, cari au ră- Í acum închise. Aşa vore ele pururea:eea cântecele mele de toate colindele mele, s’au triste in tăcerile înălbite

eastâ coapte sfântă,,, nu ai vrut, ca din seni­lei priviri să faci o rază iler, pe care nesiguranţa, ia şi tot sbuciumul inimel să află steaua luminel şl

ârii ei. Tu nu al înseninat sufletului cu vre-o sfântă ştire şi nici melodiile ne­gier glasuri nu au cân-

8ceea, corul vocilor din mine s’a risipit pe întinderea aibă, până acolo departe, unde luminile nu se mal desluşesc,... De aceea privirile mele s ’au

£> lerdut în acel afund, unde

A c e l e i a ş8buciumul şi tníunerecul se în­frăţesc cu fiecare noapte. De aceea — mai ales — dragostea mea nu a putut, în iluzii tre­murătoare, să ţi aducă aurul, smirna şl tămâia credinţelor e i . . .

Aş fi vrut ca pe întinderea albă oboseala gândurilor noa­stre să fie purtată înţr’o sânte, care să sune până in depărtări, zurgălăii bucuriilor. Voiam ca cetinile să-şi scuture vesele îm­brăcămintea lor de hermină pen­tru a împodobi noaptea părului tău. Aş fl vrut ca urmele noa­stre să se piardă în asfinţit, a- celeaşl două urme numai pu­rurea, pe întinderea albă fără margini.

Dar îndoiala mea a rămas a- ceeaş. Şi stolul nădejdilor mele s'a întors iarăş în cuibul lui din streaşfna inlmei, cu aripile frân­te. Visurile mele pălesc după înflorire şi bucuriile mor la poarta aducerilor aminte...

Vreau cu fiecare zl încă să-ml amăgesc sufletul, cu aşteptarea unor zâmbete, înflorite din ghia- ţă şl zapadă. Vreau să mint lui, frumuseţea unor vremuri, în care bucuria şl cântecul să pă­trundă până acolo în străfun­duri, unde a pătruns îndoiala.,. Aş vrea să i povestesc iarăş de adâncurile întunecate de ape, de toată vraja neagră a privi- rilor căutate într’una de el. Şl nu vreau deloc să mărturisesc lui, că depărtarea şl uitarea nu pot schimba nimic din strălu­cirea vremurilor de odinioară,..

Şl totuş — acum — nu mal pot crede.

Ajunul acesta ca şl altele cari vor mal veni, îmi vor în­fiora zadarnic emoţia şl tot la­nul visurilor. Deabea de mal pot răzbate acum cu gândul, acolo, unde odinioară privirile

noastre puteau cuprinde tot ne­cuprinsul. Câmpia vastă in cere flecare pas, flecare cuvânt, fle­care gând al nostru a semănat şi a crescut flori, va fl Înghe­ţat in muţenia el albă,». Furia vântului de- atâtea ort 41 va sfâ­şia pânza llniştel, din care flo­rile amintirilor îşi vor frânge semnul de întrebare f a l trupu­rilor moarte. Apele cari îşi o- glindau albastrul în negrele ape ale ochilor tăi, vor fi în­cremenit şl ele sub povara a- tâtor tristeţi şl singurătăţi. Şi panglica cărării în care voiam să-ţi strâng odinioară toate flo­rile lanurilor, va fl dispărut in acel alb nesfârşit, in acel alb întins şi fără nădejdi care-ţi înlăcrimează ochii.

De aceea, voiu ocoli acum, acele locuri ale bucuriilor noa­stre, purtând în suflet mereu, apăsarea pe care ţi o dă des­părţirea, tristeţea pe cere ţl-o dă fluturarea de batistă.

Poate, totuş, ca in noaptea a- ceasts, când vocile se ridică în cântece, ca biblicul fum al jert­felor, când cerul capătă nu ştiu ce stiăiucfri de ametist şl când luminile nu se furişesză de teama gerului, în câmpia Mal­ului şi-a Primăverii noastre, bucuriile risipite se vor strânge şl ele. Vor căuta toate pote­cile şl ioate urmele noastre. Vor aduna aceie emoţii pe cari le credeam moarte. Vor veni poate şi-acele tristeţi cari s’au oglindit de atâtea ori in repe- zişul apelor. Şi corul acestor tăceri va cânta o melodie ca aceea pe care gândurile mele obosite va căuta să ţi-o fredo­neze în această noapte a colin­delor şi a cântecului...

Şi totuş, poate, nici lor, nici o fereastră nu 11 se va lumina în noepte. Nici lor, perdelele nu li se vor desface pentru cao mână să le întindă daruri su­fletului.

Deaceea, nici în acest ajun, dragostea şi toate visurile mele nu au putut aduce în mâinile lor tremurătoare, aurul, smirna şi tămâia credinţei...,

Const. P. Taus.

iniormaţiiSuveranul Jugoslavlei a in­

vitat pe 40 din cel mal buni elevi din diferite licee să fie oaspeţii săi timp de o săptă­mână în cursul sărbătorilor Crăciunului,

*

Preşedinţia Consiliului de mi­niştri anunţă ;

Toate autorităţile publice vor lua vacanţă de Crăciun Vineri 22 Decembrie la ora 13,30 şi se vor redeschide Jo i 28 De­cembrie, ora 15. **

*Prin înalt Decret Regal s’a

retras recunoaşterea personali­tăţii juridice breslei muncitori­lor din industria textilă şl a îmbrăcămintei din Ţinutul Bu- cegi, cu sediui la Bucureşti, str. Uranus 138, întrucât acti­vitatea desfăşurată de această breaslă era în contrazicere cu dispozlţiunile legei breslelor şl a statutelor sale.

*Ministerul Aerului şl Miarl-

nel, ţine concurs în ziua de 8 Ianuarie 1940, pentru ocuparea unui post de litograf bugetar cl, I. Examinarea va consta din lucru practic de câteva zile îa atelierul institutului Meteoro­logic central Bucureşti. Dori­torii vor adresa cererile la Di­recţia Personalului din Minis­terul Aerului şl Marinei, până în ziua de 7 Ianuarie 1940, în­soţite de următoarele acte : E x ­tract de naştere, certificat de naţionalitate, certificat dela ca­sierul judiciar, dovada satisfa­cerii serviciului militar, certifi­cat de curs primar, certificat medical şl carte de calfă sau meşter.

Frontul de vestComunicatul francez: Reluarea accentuată a activităţii a

riene în Lorena şi Alsacia.

Comunicatul german : Activitate locală ceva mai Inteni artileriei.

Trapele finlandezeau oprit înaintarea sovietic

Helsinki, 21. — Corespondentul agenţie Ştefani transmit« Se confirmă că trupele finlandeze au oprit înaintarea sovie

tică în apropiere de fluviul Plaats, în zoaa Petsamo graţie pi trulelor de sklorl care strecurându-se prin liniile inamice dl», trug sistematic comunicaţiile cu spatele.

In zona Salla, trupele sovietice au suferit o grea infrângeru e şoseaua Kemijaervi-Muolajervi, peste o sută de autovehicul* între cari şl convoae cu alimente an fost părăsite de trupei sovietice. Succesul finlandez ae datoreşte distrugerii unei divizii: sovietice ceeace a permis finlandezilor sa întoarcă poziţiile so vletlce la nord de şoseaua amintită.

Atacul sovietic spre Sabukorski a fost oprit, finlandezi) capturând o bogată pradă de război, compusă dia arme auto< vehicule şî drapele.

s’a scufundat!

Amsterdam, 21. — Corespondentul agenţiei B,,Havas“ trans- mite î

Pachebotul „Gneisenau“, care părăsise portul ,Riga îa ziua de 2 Decemvriă cu emigranţi germani, se crede Jcă a fost scu­fundat în marea Bnltică, fie de un submarin de naţionalitate ne­cunoscută, fie în urma ciocnirii cu o mină.

Schimb de focuriîntre avioane germane şi belgienedeasupra oraşului Bruges.

BRUXELES, 21 (Sador). — Ua comunicat aí Minis fer ulíuíi Apărării Naţionale anunţă că un avion german 4Jcare sbura p« deasupra oraşului Bruges, fiind armării de avioane de p a tru la ră belgiene, a deschis focul asupra acestora, iară aj^ie nimeri.

Cu prilejul sărbătorilor de Crăciun—Anul Nou, direcţia generală c. f. r. a acordat re­ducerea de 50% din taxele ta­rifului tren de persoane tuturor călătorilor pe întreaga reţea c. /. r., cu începere de Duminecă, 24 c r i , ora 0 (adică îa noap­tea de Sâmbătă 23 crt. după ora 24) şl până la 1 Ianuarie1940, ora 24.

Pentru călătoria în trenurile accelerate sau rapide se va plăti integral suplimentul de tren accelerat, sau tichetul de tren rapid, atât la ducere, cât şi la înapoiere.

*F a m ili i le co n cen tra ţi lo r

cari s’au înscris ia Oficiul pu­blic de plasare Braşov, să se prezinte Jo i 38 1. c., la ora 17 la acest oficiu pentru a primi ajutorul.

*

Brutăriile şi fabricile de pâine din întreaga ţară vor lucra îa zilele de Dumnică 24 şi 31 De­cembrie 1939. Salariaţii cari vor lucra în zilele ue 24 şl 51 Decembrie 1939 vor beneficia de repaos compensator In altâ zl din săptămâna în curs.

Băncile din Braşov vor fl în­chise în prima, a doua, a treia zi de Crăciun şi în ziua de 30 Decemvrie.

*P a t in a to r i i Deschiderea te­

renului de patinaj va avea loc Luni 25 Decemvle. — Direc­ţiunea. *

In v itare . Parohia ortodoxă română din Turcheş-Săcele, ju­deţul Braşov, învltă la sfinţirea bisericii vechi şl inaugurarea casei perohiale ce va avea loc In ziua de 26 Decembrie 1939 (a doua zi de Crăciun) orele2 p. m.

Farm acii de serviciu. Vorface serviciu de amîazf, d loapte şi de sărbători, în zilele dela 23 Dscemvrie până ia 3Jj Decemvrie a. c. farmacUU*. Lv .Biserica Aldă“, str. Voevoitii ilihai 20 fost (str. Mihail Weiss) şi la „Coroana de aur“, strada Ecaterlnii 7.

*Pe stadionul municipal „Re-

gtle Carol“ a avut loc Dumi­necă solemnitatea depunerii ju- miatuiui recruţilor dia garni- zoina Bra?ov.

Frauda de zeci de milioane

la BraşovIr, fa}a Curţii de Apel din

Bra;ov a venit Luni spre jude care procesul firmelor unite: „FaL’ica de bere fosiă grupa Caro Czell şi Banca pentru dreufeţia măriuriloi" din loca-1 täte. C ele două firme, cari sunt conduse de aceleaşi per- soane înrudite între ele, lichi«|fl dând parale pe ceri le aveau V alătun de fabrica de bere Lu- i ther, ;'au dedat la o serie de(t tranzacţii şi operaţiuni fraudu­loase» cari au putut rămâne ani îndelmgaţi ascunse, până când au fo l sesizate organele fis­cale. Aceste operaţ uni fraudu« loase ie refera la sume de sute de miloane lei ce privesc o perioa<ă de timp care incepe cu anul 1930.

Din ;auza imensului material, care trîbueşie cercetat, elemen­tele pocedurei nu au putut fi complectate, s’a cerut deci In instanţă amânarea procesului. Având insă în vedere urgenta deosebită, care a fost hotărâtă pentru judecarea acestui pro­ces, Curtea a fsxat termen nou pentru Sâmbătă 23 Dec. a. d

i iH ir tfl« «A itrt" ikaşe?, — U ită r i jg iipograii*! G azeta, Transilvaniei” Braşov S 4 A. R«4*cte