Perceptiile-iluzii, halucinatii

Embed Size (px)

DESCRIPTION

course

Text of Perceptiile-iluzii, halucinatii

2

2. Percepia

2.1. AGNOZIILE

Reprezint deficite psiho-senzoriale, care determin incapacitatea subiectului

de a recunoate obiectele dup calitile lor senzoriale, analizatorii (receptori

periferici i cale) fiind intaci.

2.2. Iluziile

3

2.3.2. Halucinozele

2.3.3. Halucinaiile psihice

2.3.3.1. Halucinaii psihice acustico-verbale

2.3.3.2. Halucinaii psihice vizuale

2.3.3.3. Halucinaii psihice motorii

2.3.3.4. Asocieri halucinatorii

Iluzia este o precepie cu stimul real i specific, denaturat i/sau deformat.

Aceast deformare privete mai mult calitile senzoriale decat identificarea sau sensul

elementelor percepute.

Percepia este completat imaginativ; cu cat denaturarea este mai global,

semnificaia patologic crete.

Iluziile apar frecvent la subiecii normali, care recunosc i corecteaz sensul

deformrii perceptive. Spre deosebire de acestea, in iluziile patologice, subiectul nu

incearc s corecteze pecepia deformat, considerand o imagine veridic a realitii.

Pornind de la aceste considerente, iluziile au fost clasificate in: iluzii fiziologice i

iluzii patologice.

2.2.1 Iluzii fiziologice se produc prin modificarea condiiilor perceptive

(obiective), a mediului perceptiv sau a condiiilor interne (subiective).

2.2.1.1. Iluzii prin modificarea condiiilor perceptive stimulare sub sau

supraliminar, depirea capacitii de discriminare a unui analizator, iluzii opticogeometrice

datorate reflexiei optice, refraciei, modificrii axelor de referin.

2.2.1.2. Iluzii prin modificarea mediului perceptual stimulare monoton,

prelungit, deprivare senzorial.

2.2.1.3. Iluzii prin modificarea condiiilor interne (subiective):

- prin tulburri de atenie (false identificri);

- din stri afective (fric, anxietate, euforie);

- modificri fiziologice ale strii de contien iluzii hipnapompice i

hipnogogice;

- stri de oboseal, suprasolicitare i surmenaj.

2.2.2. Iluzii patologice

2.2.2.1. Falsele recunoateri fenomenele de tipul deja vzut, cunoscut, trit.

2.2.2.2. Falsele nerecunoateri fenomenele de tip niciodat vzut, cunoscut,

trit, la care se adaug iluzia sosiilor. In aceste iluzii, rolul principal in mecanismul lor de

producere revine tulburrilor mnezice.

2.2.2.3. Pareidoliile sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate i vivacitate

a fenomenului iluzoriu (entitate material Jaspers) in care complementul imaginativ al

percepiei atinge gradul maxim al bogiei. Critica variabil i participarea afectivintens le confer un caracter de tranziie ctre fenomenele halucinatorii (H. Ey).

2.2.2.4. O serie de alte iluzii pot fi considerate ca patologice, dac subiectul nu are

tendina de corectare a deformrii percepiei. In ordinea frecvenei lor, dup modalitile

senzoriale, se intalnesc iluzii vizuale (obiectele par mai mari macropsii, mai mici micropsii, alungite sau lrgite dismegalopsii, deformate metamorfopsii, distana

dintre obiecte este modificat poropsii, obiectele sunt mai indeprtate teleopsii),

auditive (sunetele sunt fie mai intense, fie mai slabe, mai nete sau mai terse, mai

4

Falsele recunoateri (fenomen patologic) trebuiesc deosebite de confuzia de persoan(frecvent intalnit in mod normal, cand perceperea este incomplet, din cauza distanei sau

luminozitii, revederea se produce dup un interval de timp sau asemnarea fizic face dificildiferenierea) care este ins rapid corectat de subiectul in cauz.

distincte, mai vagi, mai apropiate sau mai indeprtate decat in realitate), iluzii olfactive

(parosmii) i gustative, etc.

Iluziile patologice se intalnesc in tulburri funcionale sau leziuni ale analizatorilor, in

sindroame febrile i stri confuzionale cu etiologie variat. De asemenea se intalnesc in

strile onirice (intricate i cu alte tulburri perceptuale), in nevrozele obsesivo-fobice i

isterice, debutul psihozelor schizofrenice, strile depresive.

2.3. HALUCINAIILE

Definiia clasic percepii fr obiect, dat de ctre Ball, completat de H.Ey prin

meniunea fr obiect de perceput, la care o adugm pe cea a lui Porot experiene

psihologice interne care determin subiectul s se comporte ca i cum ar avea o senzaie

sau o percepie, atunci cand condiiile exterioare normale ale acestor senzaii sau

percepii nu se realizeaz, ne conduc ctre reliefarea unor trsturi fundamentale ale

halucinaiilor:

Variabilitatea unora din aceti parametri, la care se adaug i alte caracteristici,

permite o prim clasificare descriptiv a halucinaiilor.

Inainte de abordarea propriu-zis a diverselor aspecte semiologice legate de activitatea

halucinatorie, vom descrie o serie de fenomene asemntoare acestora prin coninutul sau

mecanismele de producere, dar care nu respect condiiile definieiei (percepie frobiect); cu toate acestea numeroi autori clasici i moderni le incadreaz, ca atare.

Senzaiile parazite sunt senzaii in care un excitant anormal actionand pe

un receptor periferic, provoac apariia unei senzaii elementare, care nu corespunde

aciunii excitantului fiziologic. Astfel, un curent electric, compresiunea sau inflamaia,

pot provoca senzaii luminoase, zgomote, mirosuri diverse.

Cel mai adesea imprejurrile ii permit subiectului s realizeze legtura dintre cele

dou fenomene (ex. scanteierile dintr-o migren oftalmic). Exist ins cazuri in care el

nu poate stabili natura senzaiei sale parazite, de aceea poate cuta explicaii exterioare,

in a cror realitate incepe s cread.

Halucinaiile funcionale sunt definite ca percepii false, aprute paralel i

simultan cu o percepie real. In acest caz, excitantul real este perceput corect, dar

concomitent i condiionat de aceast prim percepie, apare o a doua, care este

5

Gama larg de afeciuni in care pot apare tulburrile perceptuale prezentate, impun cunoaterea

lor ctre o serie larg de specialiti neurologi, oftalmologi, ORL-iti, dermatologi etc., precum i de

medicul generalist, deoarece etiologia lor aparine cel mai adesea, doar in ultim instan psihiatriei.

Aceasta nu inseamn c psihiatrul nu va trece din nou in revist toate posibile mecanisme etiopatogenice

inainte de a-i revendica tulburrile amintite.

Senzorialitatea experienei trite;

Absena obiectului real;

Convingerea c trirea este obiectiv (determin subiectul s se comporte ca i cum).

halucinatorie. De exemplu zgomotul unui motor, dar in acelai timp cu el (i numai atat

timp cat percepia corect exist) aude voci care il amenin.

Halucinaiile eidetice sunt reprezentri in exterior ale imaginilor unor

obiecte sau fiine, percepute recent in imprejurri legate de stri afective intense.

Eidetismul este capacitatea unor subieci de a revedea i descrie o imagine perceput, un

interval scurt de timp. Se menioneaz caracterul fiziologic al acestor imagini

halucinatorii la copil. La adult apar mai frecvent in stri reactive (flash back).

Halucinaiile fiziologice apar in condiii care modific satarea de vigilitate

trecerea dintre veghe i somn (hipnogogice) sau somn-veghe (hipnopompice), inducia

hipnotic individual i de mas. Aceste triri halucinatorii sunt de scurt durat, fiind

corectate cu uurin de subieci. Valoarea semiologic a elementelor descrise mai sus

este in general redus, dar ele reprezint nite posibile direcii in elucidarea i explicarea

mecanismelor de producere a fenomenelor patologice.

2.3.1. Halucinaiile psiho-senzoriale sunt cele care corespund intru totul definiiei

halucinaiei (au caracter de senzoriale, se proiecteaz in spaiul perceptiv, subiectul crede

in realitatea lor). Din aceste motive, ele au fost numite i halucinaii adevrate, cu toate calturarea celor doi termeni este un paradox lingvistic.

Dup frecvena apariiei, le vom clasifica astfel:

2.3.1.1. Halucinaii auditive:

- elementare: acoaseme, foneme sunt percepute ca zgomote nedistincte

(fonete, iuituri, pocnete etc.);

- comune sunete crora subiectul le atribuie o surs sau o modalitate de

producere bine definit (ex. dangt de clopot, curgerea unei ape, sunete

muzicale, zgomotul unui motor etc.);

- complexe (halucinaii acustico-verbale) pot fi fragmentare, cand

bolnavul percepe silabe, cuvinte fr semnificaie, fragmente sintactice

sau pot avea un coninut precis, distinct, inteligibil. Atunci cand subiectul

nu poate inelege vocile pe care le aude, se vorbete de verbigeraie

halucinatorie.

Halucinaiile auditive pot fi din punct de vedere:

- al intensitii: vagi, slabe, antrenand atitudini de ascultare, sau atat de

puternice incat oblig subiectul la msuri de protecie a auzului;

- al continuitii: episodice sau continue;

- al rsunetului afectiv: favorabile, sau mai adesea nefavorabile subiectului

(halucinaiile auditive pot avea caracter imperativ, cruia bolnavul nu i se

poate opune, reprezentand din acest punct de vedere o urgenpsihiatric)

Wyrsch a subliniat in lucrrile sale c exist o diferen, considerar de el ca

patognomonic, in modul in care vocile discut cu sau despre subiect. Vorbirea la

persoana a doua fiind specific schizofreniei, iar cea la persoana a treia halucinozei

alcoolice Wernicke.

Halucinaiile auditive elementare i comune apar indeosebi in patologia otic, in

boli neurologice, in stri confuzionale, ca aur epileptic i in u