Personalităţi născute în judeţul Suceava: ANDRU, VASILE (n. 22

Personalităţi născute în judeţul Suceava:

ANDRU, VASILE (n. 22 mai 1942, Muşeniţa, jud.

Suceava), prozator, teoretician şi eseist român, membru al Uniunii

Scriitorilor din România. Numele său real este Vasile Andrucovici.

Părinţii, Teodor Andrucovici şi Ecaterina (n. Păun), erau agricultori.

Urmează şcoala elementară în satele Muşeniţa şi Băineţ (1949-1956),

liceul la Siret (1956-1958) şi la Rădăuţi (1958-1960) şi Facultatea de

Filologie, secţia franceză-română, a Universităţii din Iaşi (1960-1965).

Devine profesor la Liceul „Ştefan cel Mare" din Suceava (1965-1967)

şi apoi asistent la Institutul Pedagogic din Suceava (1967-1974). În

prelungirea activităţii sale literare, s-a consacrat practicii sapienţiale şi

cercetării procedeului filocalic „oratio mentis" - rugăciunea minţii -

încă din anii '70. A scris în jur de 30 de cărţi, dintre care amintim:

Yutlanda posibilă (debut în volum); Mireasa vine cu seara, Mirele,

Arheologia dorinţelor, Noaptea împăratului, Păsările cerului,

Terapia destinului, Mistici din Carpaţi, Psihoterapie isihastă,

Întălniri cu maeştri şi vizionari, Exorcismele etc.

Enciclopedia Bucovinei, de Emil Satco, Editura Princeps

Edit, Iaşi, 2004, p. 44.

ARŞINEL, ALEXANDRU (n. 4 iunie 1939, Dolhasca, jud.

Suceava), renumitul actor de comedie, studii la IATC (1962), vedetă

în teatrul de revistă şi la televiziune, reiterează în film formula de

succes practicată pe scenă, a făcut cuplu cu actriţa Stela Popescu. A

jucat în mai multe filme precum: Ana şi hoţul, Ca-n filme, În fiecare zi

mi-e dor de tine, Miss Litoral, A doua cădere a Constantinopolului,

Paradisul în direct ş.a. În prezent este directorul Teatrului de Revista

“Constantin Tănase” Bucureşti.


Edit, Iaşi, 2004, p. 58

BART, JEAN (n. 28 noiembrie 1877, Burdujeni, fostul

judeţ istoric Botoşani, actualmente cartier al municipiului

Suceava – d. 12 mai 1933, Bucureşti), este pseudonimul literar al lui

Eugeniu P. Botez. A fost fiul lui Panait Botez, general, și al

Smarandei. La școala primară din Păcurari l-a avut ca dascăl pe Ion

Creangă. A absolvit Școala de Ofițeri de marină, a îndeplinit diferite

funcții în administrația navală și portuară din epocă, este membru

fondator al Revistei Maritime, întemeiază Liga Navală Română. Jean

Bart rămâne un nume important pentru proza română, un scriitor

autentic şi original, care a cultivat pentru prima dată în literatura

română jurnalul de bord și schița marină - acestea fiind pentru

totdeauna legate de numele lui - iar prin Europolis, care i-a încoronat

opera, ne-a dăruit primul și cel mai realizat roman al unui port

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ia%C5%9Fi

românesc. Aducând în proza română „candida navă cu pânzele

desfăcute”, o dată cu terminologia marinărească, utilizată pentru

prima dată într-o operă literară, Jean Bart a încetățenit la noi literatura

vieții maritime și fluviale, a portului și a largului marin. Opera

literară: Jurnal de bord, Datorii uitate, În cuşca leului, Prinţesa

Bibiţa, În Deltă..., Pe drumuri de apă, Europolis.


Edit, Iaşi, 2004, p. 75.

BĂCESCU, MIHAI C. (n. 28 martie 1908, Broşteni, jud.

Suceava – d. 6 august 1999, Bucureşti), a fost zoolog, oceanolog şi

muzeolog român, membru al Academiei Române. În 1928 se înscrie la

facultatea de Științe Naturale din Iaşi, fiind, după doi ani, numit

preparator la catedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna

acvatică și marină. Dar nu ocolește nici fauna terestră, obținând

licența de biologie în 1933 cu teza: "Vipera berus în Moldova și

Basarabia". Imediat după licență, obține o bursă de doctorat în cadrul

Institutului Bio-oceanografic de la Constanţa, obținând în 1938

doctoratul cum laude pe tema: "Mysidaceele din apele românești"

(este vorba de un grup de creveți cu mare importanță trofică). Ca

urmare, devine șef de lucrări la catedra de Morfologie animală de la

Iași, condusă de Paul Bujor. În 1939 obţine o nouă bursă de studii în

Franţa. Va deveni directorul Institutului de cercetări piscicole, şeful

secției de oceanologie al Academiei și director al Muzeului național

de istorie naturală "Grigore Antipa", post pe care îl va deține

necontestat timp de trei decenii, continuând să cerceteze, să publice

articole științifice, să predea, să conducă lucrări de muzeologie, de

cercetare, de publicare, să călăuzească nu mai puțin de 14 doctoranzi

în oceanologie, să rreprezinte România în numeroase conferințe și

simpozioane internaționale. Publică numeroase cărţi, fiind de

asemenea premiat de mai multe ori, inclusiv de Academia Română.


Edit, Iaşi, 2004, p. 80.

BĂLAN, TEODOR (n. 26 iulie 1885, Gura Humorului,

actualmente în judeţul Suceava – d. 25 noiembrie 1972, Gura

Humorului), istoric român, profesor al Universităţii din Cernăuţi şi

director al Arhivelor Statului din Cernăuţi. Lucrarea sa principală este

Documente bucovinene, publicată în mai multe volume. A absolvit

Facultatea de Litere şi Filosofie, specializarea istorie – geografie la

Cernăuţi. Şi-a aprofundat studii la Viena. A lucrat ca profesor o

perioada la licee din Câmpulung, Suceava şi Cernăuţi. După ratarea

doctoratului la Viena din motive financiare, în 1927 devine doctor în

istorie în cadrul Universităţii din Cernăuţi, teza sa fiind intitulată

Suprimarea mișcărilor naționale din Bucovina în timpul războiului

mondial 1914-1918. A avut o activitate publicistică prodigioasa, de-a

lungul timpului publicânjd foarte mult, parte dintre studiile sale fiind

redescoperite după evenimentele din decembrie 1989. După cea de a

doua conflagraţie mondială se retrage la Gura Humorului, unde a

continuat să cereceteze, să prelucreze şi să scrie o suită de documente,

respectiv articole ştiinţifice. Cum nu i s-a permis de către autorităţile

comuniste să mai publice, cu excepţia unei serii de articole de istorie

despre Câmpulung Moldovenesc, o parte dintre cărţile sale au rămas

în manuscris.


Edit, Iaşi, 2004, p. 86.

BÂRLEANU, IFTIMIE ((n. 6 octombrie 1916 în satul

Măzănăești, judeţul Suceava - d. 19 ianuarie 1986, Iași), a fost un

sculptor român, autor a mai multor monumente care impresionează

prin forţă şi expresivitate artiustică. Student al celebrului sculptor Ion

Irimescu. A absolvit în 1945 Academia de Arte frumoase din Iaşi. A

lucrat în lemn, piatră și bronz, subiecte inspirate din foclorul

românesc, chipuri de țărani bucovineni sau portrete ale unor

personalități ca Ion Creangă, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu,

Nicolae Iorga etc.


Edit, Iaşi, 2004, p. 94.

BENADOR, URY (n. 1 mai 1895, comuna Milişăuţi,

judeţul Suceava - d. 23 noiembrie 1971, Bucureşti), Numele său

real era Simon Moise Grinberg, fiind un prozator român de origine

evreiască. A publicat piese de teatru, povestiri şi romane. Romanul

Subiect banal este considerat de critica literară drept cea mai reuşită

operă a sa. A tradus din Hans Scherfig. Între anii 1950 şi 1955 a fost

secretar al Teatrului Evreiesc de Stat din Bcureşti. Ultimul său roman

a văzut lumina tiparului în 1964, fiind intitulat Beethoven, omul.


Edit, Iaşi, 2004, p. 101.

BIDIREL, ALEXANDRU (n. 5 decembrie 1918, Capu

Codrului, jud. Suceava – m. 12 iulie 1985, Sucevaa), considerat

ultimul mare lăutar al Bucovinei, fiind descoperit în 1934, în calitate

de violonist, de însemnatul om de cultură şi muzicolog Constantin

Brăiloiu. Imediat, în 11 septembrie acelaşi an, Brăiloiu înregistrează

25 de piese cântate la vioară de Alexandru Bidirel, acompaniat la

cobză de Ilie Bolea. Mai imprimă pentru Arhiva de Folclor a

Societăţii Compozitorilor Români, Radio Bucureşti sau Electrecord.


Edit, Iaşi, 2004, p. 108

BILAN, GEORGE (n. 17 mai 1883, Stupca, azi judeţul

Suceava – locul decesului fiind necunoscut), sculptor, absolvent al

Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti, fiind studentul celebrilor

sculptori Paciure, Oscar Han şi Corneliu Medrea. Este apreciat pentru

portretistică. Lucrează în bronz, piatră şi ghips. Prezent cu picturi şi

sculpturi la Salonul Oficial Bucureşti, Saloanele Ateneului Român etc.


Edit, Iaşi, 2004, p. 110.

BLAJEVICI, TEOCTIST (n. 23 februarie 1807, Tişăuţi,

judeţul Suceava – d. 27 iunie 1879, Cernăuţi), cleric ortodox român,

având ragul de arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei şi

Dalmaţiei (1877 - 1879). Este absolvent al Istitutului Teologic din

Cernăuţi (1831). A fost un cărturar însemnat, poet şi fabulist, în

scrierile sale utilizănd o limbă vie, popuilară. Este unul dintre primii

noştri autori de manuale şcolare pentru limba română şi religie. În

calitate de literat a folosit pseudonimul Teoctist Şoimul. A publicat

printre altele: Istoria vieţii lui Iisus Hristos (Viena, 1865), Istoria

biblică a aşezământului celui vechi (Viena, 1865) etc.


Edit, Iaşi, 2004, p. 116.

BOCA, ILIE (21 februarie 1937, Botoşana, jud. Suceava),

pictor contemporan, membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Este

absolvent al Institutului de Arte Plastice şi Decorative “Nicolae

Grigorescu” Bucureşti (1967). Expoziţii personale în Bacău, Botoşani,

Bucureşti, Cluj, Suceava, Tg. Mureş, Bistriţa, Arad, Sibiu, Iaşi,

Fălticeni, Chişinău, precum şi peste hotare în localităţi din Italia,

Germania, Grecia, Elveţia, Olanda, Egipt, S.U.A. A mai semnat şi

grafică de carte. A obţinut multiple premii naţionale şi internaţionale.


Edit, Iaşi, 2004, p. 123

BRĂILEANU, TRAIAN (n. 14 septembrie 1882, Bilca,

actualmente în jud. Suceava – 3 octombrie în inchisoarea de la

Aiud), a fost filosof şi sociolog, doctor în filosofiei, profesor

universitar la Cernăuţi, publicist, întemeietor al Grupului de la

Cernăuţi, al revistei, celebră în epocă, “Însemnări sociologice”,

ministru al Educaţiei, câteva luni, între 1940 şi 1941, în timpul

guvernării legionare. Este, după Eminescu, primul traducător al lui

Kant în limba română. A mai tradus din Aristotel şi Montesquieu. A

fost membru al Academiei de Ştiinţe Politice a Universităţii Columbia

din New York. Cea mai importantă lucrare a sa este considerată a fi

monumentala lucrare intitulată “Teoria Comunităţii Omeneşti”. Mai

publică printre altele: “Introducere în sociologie”, “Sociologie

generală”, “Politica” ş.a. După instaurarea regimului comunist este

trecut la index, opera sa fiind interzisă. Moare în 1947, pe 3

octombrie, în urma unei crize de ulcer duodenal, întemniţat fiind la

Aiud.


Edit, Iaşi, 2004, pp. 149 -150

BUCEVSCHI, EPAMINONDA (3 martie 1843, Iacobeni,

azi jud. Suceava – 13 februarie 1891, Cernăuţi), pictor, absolvent al

Academiei de Arte Frumoase de la Viena (1868 - 1874), fiind premiat

de către această instituţie pentru cele mai bune studii în 1872. Devine

un pictor la modă în oraşul valsului. A fost prieten cu Eminescu,

Ciprian Porumbescu, T.V. Ştefanelli. Este iniţiatorul unei noi ordini

iconografice în pictura bisericească din Bucovina. A pictat şi restaurat

o multitudine de biserici., rămânând de referinţă catedrala din Zagreb,

Palatul Mitropolitan din Cernăuţi. Lui i se datorează şi stabilirea

adevărului cu privire la chipul real al lui Ştefan cel Mare.


Edit, Iaşi, 2004, pp. 158 - 159

BUMBAC, VASILE (n. 7 februarie 1837, Costâna, jud.

Suceava – d. 27 februarie 1918, Suceava), a fost scriitor, culegător

de folclor, traducător şi profesor. Este fratele publicistului Ion

Bumbac. Este absolvent al Seminarului teologic din Cernăuţi,

beneficiind de o bursă la Universitatea din Viena, unde studiază

filologia clasică. Contribuie la organizarea Sebării Naţionale de la

Putna din 1871. Traduce din Platon, Horaţiu şi Virgiliu. Este autorul

epopeii “Descălecarea lui Dragoş în Moldova”, aceasta atrăgând

atenţia lui Iorga şi Călinescu. Mai publică: “Mulţămită din partea

românilor bucovineni”, “Schiţe de excursiuni şi urzirea mănăstirii

Suceviţa” etc.


Edit, Iaşi, 2004, pp. 167 - 168

CAMILAR, EUSEBIU (n. 7 octombrie 1910, Udeşti, jud.

Suceava – d. 27 august 1965, Bucureşti), scriitor şi traducător

român. Studii medii in Suceava şi universitare la Iaşi. Scrie piese de

teatru, reportaje şi poezii. Traduce din Eschyl, Aristofan, Ovidiu,

Gogol, Tolstoi, Gorky. Prelucrează cilul “1001 de nopţi”. Publică:

Chemarea cumpenelor, Nocturne, Cordun, Turmele, Stejarul din

Borzeşti, Nopţi udeştene, Satul uitat, Cartea de piatră ş.a.


Edit, Iaşi, 2004, p. 181.

CANTEMIR,TRAIAN (20.IX.1907, Pătrăuţi, Suceava –

7.VII.1998, Iaşi) – critic; istoric literar; filolog; dialectolog; folclorist.

Urmează liceul în Suceava (1918-1926); Facultatea de Litere şi

Filosofie în Cernăuţi (1926-1931). Doctor în litere şi filosofie,

Universitatea Cernăuţi, în 1937, cu teza Istroromânii; conferenţiar

universitar; specializare la Roma, la Accademia di Romania (1931-

1933). Profesor secundar la Hotin; asistent la Catedra de Literatură

modernă şi folclor a Universităţii din Cernăuţi; secretarul Institutului

de Literatură şi Folclor, condus de Leca Morariu. Lector la Institutul

de Învăţământ Superior din Bacău (1964); conferenţiar titular (1968);

şef de catedră (1964-1973); secretar ştiinţific al Institutului (1966-

1974). Preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Filologice, Fil. Vâlcea şi

Bacău (1956-1974). Director al Universităţii Cultural-Ştiinţifice din

Bacău (1968-1972). Din 1974, stabilit la Iaşi. Participă la cercetările

de folclor cu echipele socfiologice ale profesorului Dimitrie Gusti, în

comuna Voroneţ şi Mănăstirea Humorului (1939). A condus

publicaţiile Comunicări de istorie şi filologie, Revista Bucovinei,

Studii şi cercetări ştiinţifice. Preocupări de folclor la românii sud

dunăreni (istroromâni). Volume: Mensa academica (roman); Fata

gazdei (roman) şi Lumini şi umbre (roman), toate rămase în

manuscris.

Enciclopedia Bucovinei, de Emil Satco, vol.1, Iaşi, Editura

Princeps Edit, 2004, p. 183,184.

CHELARIU,TRAIAN (21.VII.1906, Dărmăneşti, Suceava

– 4.XI.1966, Suceava; înmormântat la Cernica) – poet, prozator,

filosof; critic literar; dramaturg. Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuţi;

Studii superioare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi

(1926-1930); specializare ca bursier la Fontenay-aux-Roses (Paris) şi

Şcoala Română din Roma. Susţine doctoratul în filosofie în 1937, la

Paris, cu teza: Bazele biologice ale pozitivismului lui D. Hume.

Poligot (cunoştea nouă limbi), enciclopedist. Debut literar în revista

Floarea soarelui (1930); colaborator principal la revista Junimea

literară; prim redactor la ziarul Glasul Bucovinei din Cernăuţi;

asistent universitar onorific, iar din 1937, titular, la Universitatea din

Cernăuţi, transferat la Universitatea din Iaşi (1940), apoi, în 1942, la

Catedra de Psihologie a Universităţii din Bucureşti.

Concentrat la Regimentul 8 Roşiori (1940), apoi la Marele Stat

Major care-l pune la dispoziţia Ministerului Propagandei şi a cenzurii

militare; cenzor la Corespondenţa externă, până în august 1944. În

1949, la presiunea profesorului Egon Weigl, şeful Catedrei de la

Facultatea de Pedagogie şi Psihologie, este epurat din învăţământul

superior pe motive politice, neîntemeiate, şi transferat în învăţământul

secundar. În 1952 refuză să plece în provincie şi acum este eliminat şi

din învăţământul secundar; muncitor la Întreprinderea de Ecarisaj

Bucureşti (1956-1957), timp în care duce o existenţă de mizerie. În

1964 este reîncadrat în învăţământul superior, ca lector la Catedra de

Pedagogie şi psihologie de la proaspăt înfiinţatul Institut Pedagogic de

3 ani din Suceava. Este unul dintre scriitorii însemnaţi pe care i-a dat

Bucovina, cu o gândire filosofică originală. Volume:Exod

(versuri,1933); Proze pentru anul inimii (1936); Aur vechi

(versuri,1936); Versuri de după amiază (1940);Zaruri (eseuri

filosofice, 1936);Cântec de leagăn (versuri, 1936); Pietre la care

mă-nchinai; Psihologia aplicată în lumina câtorva imperative

umane şi româneşti; Dulcile cuvinte; Casă de nisip (Eseuri şi

însemnări filosofice, 1940); Balade şi strofe răzleţe (1943); Suflet

nipon; Postume: Scrieri lirice (1970); Necunoscuta (1972); Scrieri

lirice. Sonete pentru tine (1973); Zilele şi umbra mea (1976);

Poezii în vers alb (1983); În căutarea Atlantidei (1989); Strada

Lebedei nr. 8. Pagini de Jurnal (2002); În căutarea Atlantidei

(fragmente noi, 2003).


Princeps Edit, 2004, p. 217, 218, 219.

CLEOPA, ILIE (10.IV.1912, Slatina, jud.Suceava –

1.XII.1998, Mănăstirea Sihăstria, Neamţ) – preot. Frate în

Mănăstirea Sihăstria (din 1929). Se călugăreşte în 1937; egumen

interimar, în 1942. Numit egumen al mănăstirii, în ianuarie 1945.

Stareţ la Slatina (1949-1953). Se retrage în Munţii Rarăului,

persecutat de comunişti. Duhovnic la Mănăstirea Sihăstria (1956-

1959) şi din 1964 până la sfârşitul vieţii. Figură de seamă a

spiritualităţii ortodoxe româneşti contemporane. Scrieri: Despre

credinţa ortodoxă; Predici la praznice împărăteşti şi sfinţi de

peste an, Valoarea sufletului, Urcuş spre înviere, M-rea Neamţ,

Despre vise şi vedenii; articole în ziare şi reviste; lucrări în

manuscris.


Princeps Edit, 2004, p. 241, 242.

DRUMUR,GEORGE (14.III.1911, Horecea Mănăstirii,

Cernăuţi – 7.VI.1992, Timişoara) – poet; prozator; traducător.

Membru al Uniunii Scriitorilor din R.S.R. Urmează Şcoala primară

din Horecea (1920-1924); Şcoala Normală din Cernăuţi (1925-1933);

Liceul de Stat „Aron Pumnul” (1933-1941). Studiază, în paralel, la

Conservatorul cernăuţean (1932-1938); în 1938 obţine licenţa Şcolii

superioare de documentare şi de ştiinţe administrative, din cadrul

Institutului Regal de Ştiinţe Administrative al României; urmează,

apoi, Facultatea de Matematică-fizică din Timişoara. În deceniul

1930-1940 se impune ca poet, colaborează la numeroase publicaţii.

Este secretar de redacţie la revista Iconar, prim redactor al revistei

Bucovina literară, redactor şef la Deşteptarea şi director al Editurii

„Bucovina literară”. Volume: Solstiţii; Suflete în azur; Vatra cu

stele; Insemnele anilor; Neodihna cuvintelor. Traduceri (librete):

Orfeu, de W.Gluck; Pescuitorii de perle, de G. Bizet; Anotimpurile,

oratoriu de J.Haydn; Elexirul dragostei, de G. Donizetti; Norma, de

V.Bellini.


Princeps Edit, 2004, p. 344, 345, 346.

DUGAN-OPAIŢ, ARCADIE (18.IX.1878, Cireş-Opaiţeni,

distr. Storojeneţ – 26.V.1951, Gura Humorului) – profesor;

îndrumător cultural. Urmează Gimnaziul german din Rădăuţi şi

Universitatea din Cernăuţi, unde studiază germana, latina şi greaca.

Devine membru al Societăţii studenţeşti „Junimea”, de al cărei destin

va fi legat toată viaţa. Profesor la Cernăuţi şi Suceava. Prezent în viaţa

culturală a Bucovinei ca membru al Societăţii pentru Cultura şi

Literatura Română în Bucovina. A întocmit o monografie a satului

Cireş-Opaiţeni. S-a ocupat de arhiva Soc. „Junimea” şi de întocmirea

unor documente: Albumul mare, Albumul verde, Cartea jertfelor,

Şematismul, Albumul prefucşilor ş.a..


Princeps Edit, 2004, p. 346, 347.

GOROVEI, ARTHUR (19.II.1864, Fãlticeni – 19.III.1951,

Bucureºti) – folclorist ºi etnograf. Membru corespondent al

Academiei Române ºi membru de onoare. ªcoala primarã la Rãdãuþi-

Prut (Dorohoi), gimnaziul la Fãlticeni. Studiazã, apoi, la Liceul

„Naþional” ºi Institutele Unite Iaºi. Facultatea de Drept la Bucureºti

(1886-1887) ºi Iaºi (1887-1889). Magistrat la Paºcani, Broºteni,

Fãlticeni, Constanþa, Bârlad ºi din nou, Fãlticeni. Din 1903, avocat.

Prefect al Judeþului Suceava cu capitala la Fãlticeni ºi primar de

Fãlticeni. Debut cu schiþe literare la Gazeta de Folticeni; fondeazã

ªezãtoarea, prima revistã de folclor din þarã. Cu M. Sadoveanu scoate

revista Rãvaºul poporului. Lucrãri: Folticeni (Monografie, 1938);

Legenda arborilor îmbrãþiºaþi (1913); Datinele noastre la naºtere

(1909); Datinele noastre la nuntã (1910); Botanica poporului român

(în colaborare cu M.Lupescu, 1916); Cruzimi (1921); Cimiliturile

Românilor (1898); Alte vremuri (1930); „ªezãtoarea” – povestea unei

reviste de folclor (1932); Învãþãtori folcloriºti (1942) etc.


Princeps Edit, 2004, p. 436, 437.

GRECULESI, ELENA (n. 21.VI.1928, Suceava) – pictor.

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Studii la

Academia de Arte Plastice din Iaşi, cu Corneliu Baba, Academia

„Repin” din Sankt-Petersburg şi la Institutul de Arte Plastice „N.

Grigorescu” din Bucureşti. Participă cu regularitate la Saloanele

republicane şi municipale, la numeroase expoziţii colective sau de

grup organizate în ţară şi peste hotare. În portrete îşi concentrează

intenţiile în mod deosebit spre figura umană, în care trăsăturile de

interiorizare, nobleţea şi marea simplitate a gestului sunt elemente

definitorii. La începutul carierei şi-a manifestat interesul faţă de arta

abstractă, când îşi contura un punct de vedere ce se apropia de

folclorul românesc. Mai târziu pictura artistei capătă valenţe

superioare, prin includerea acelor coordonate specifice artei moderne:

raport cromatic, materialitate, stilizare, luminozitate. În arta sa se

observă o accentuată tendinţă de „bizantinizare”, atât în tratarea

portretelor, cât şi în compoziţii. Personajele capătă un aer de

austeritate, în timp ce chipurile, departe de a fi rigide, degajă nobleţe,

puritate, fiind impregnate cu multă sensibilitate (Bucovineană,

Ţărancă cu maramă ş.a.). Printre lucrările sale care ating perfecţiunea

se află: Maria România şi România 2000, două alegorii în faţa cărora

privitorul trăieşte acut drama personajelor. În 2002 artista a donat

Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava 12 lucrări de mare

valoare, reprezentative pentru arta sa, care fac obiectul unei expoziţii

cu caracter permanent. Lucrări ale artistei se află în colecţii muzeale şi

particulare din Japonia, S.U.A., Canada, Spania, Franţa, Italia,

Australia, Iugoslavia, Suedia şi Austria.


Princeps Edit, 2004, p. 447, 448.

GRIGORE, ION (25.III.1940, Corni, jud. Suceava) – pictor.

Liceul „Ştefan cel Mare” din Suceava. Institutul de Arte Plastice

„Nicolae Grigorescu” (1958-1964). Este membru al U.A.P. şi conf.

Universitar la Academia de Artă (secţia Artă murală) din Bucureşti. A

participat la expoziţii coloective şi de grup organizate în ţară şi peste

hotare (în Germania, Italia, Polonia, Bulgaria, Austria, Brazilia,

China, Venezuela, Egipt, Irak, Pakistan, Portugalia, Olanda, Australia,

SUA, Anglia ş.a.). Expoziţii personale la Bucureşti, Roma, Suceava,

Botoşani, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuţi, Chişinău, Iaşi,

Bucureşti. În 1964, a obţinut bursa „Ion Andreescu”; în 1966 – o

bursă la Perugia, iar în 1966-1968 – bursa „Storck”. A executat

ansambluri de pictură monumentală (frescă şi mozaic) în mai multe

biserici; lucrări de artă monumentală în tehnicile: sgraffito, mozaic,

tempera, frescă – cu precădere pictură murală bisericească. Colorist

rafinat, I.G. are un deosebit simţ al contrastelor, realizând adevărate

simfonii cromatice. Lucrările pictorului fac obiectul multor colecţii

muzeale şi personale din ţară şi de peste hotare. Biblioteca Bucovinei

„I. G. Sbiera” Suceava s-a bucurat de o donaţie deosebit de valoroasă.


Princeps Edit, 2004, p. 452, 453, 454.

IRIMESCU, ION (27.II.1903, Arghira-Preuteşti, jud.

Suceava – 28.X.2005, Fălticeni) – sculptor; pictor; cadru universitar.

Membru de onoare al Academiei Române. Urmează şcoala primară în

Fălticeni, unde frecventează şi Liceul „Nicu Gane”. Din 1924

frecventează Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, la clasa profesorului

Dimitrie Paciurea. Debutează la Salonul Oficial de pictură şi sculptură

din Bucureşti cu lucrarea Eden. În 1932 i se acordă Menţiunea de

onoare a Societăţii Artiştilor Francezi, pentru lucrarea Autoportret.

Este o prezenţă constantă în expoziţii de artă din ţară şi de peste

hotare. În 1978 a fost ales preşedinte al U.A.P., funcţie deţinută până

în 1990. În 1975, donează oraşului Fălticeni o mare parte din lucrările

sale (sculpturi în bronz, marmură, lemn, plastilină, ipsos, desene ş.a.),

reunite într-un muzeu care-i poartă numele. Frumuseţea corpului

uman este puternic reliefată în lucrări de mare expresivitate: Nud,

Tors antic, Tânără fată ş.a. Artistul este atras de eternul feminin, în

diversele sale ipostaze (maternitatea fiind apogeul: Mama cu copilul,

Mărgelele, Maternitate); de portret, domeniu în care a atins

perfecţiunea, prin arta redării personalităţii modelului (Alexandru

Cazaban, Mihail Sadoveanu, George Oprescu, Pictorul Corneliu

Baba, Eminescu ş.a ); de muzică. Dintre lucrările de artă

monumentală amintim: Veronica Micle, Vasile Pârvan, George

Enescu, Constantin Brâncuşi, Mircea cel Bătrân, Dimitrie Cantemir

ş.a. Ion Irimescu este membru de onoare al Fundaţiei „Atheneum” din

Bucureşti. Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte „G. Enescu”

din Iaşi. Distins cu numeroase ordine, medalii şi premii; cetăţean de

onoare al municipiilor Fălticeni, Iaşi, Cluj-Napoca şi Suceava;

Diploma de Onoare, Ministerul Culturii ; Ordinul „Steaua României”

în grad de ofiţer; Premiul de excelenţă; Distincţia „Serviciu

Credincios în Grad de Mare Cruce”, acordată de preşedintele

Româniein (2003). Din 2002 Muzeul „Irimescu” din Fălticeni a

devenit Muzeu Naţional.


Princeps Edit, 2004, p. 545, 546, 547.

MARIAN, SIMION-FLOREA (1.IX.1847, Ilişeşti, distr.

Gura-Humorului – 11.IV.1907, Suceava) – preot; profesor;

folclorist; etnograf. Membru al Academiei Române. Urmează şcoala

primară la Ilişeşti şi Suceava; studii liceale la Suceava, Năsăud şi

Beiuuş; studii superioare, la Institutul Teologic din Cernăuţi. A

întemeiat, cu T. V. Ştefanelli, Revista politică, la Suceava. Este

autorul unei impresionante opere folclorice şi etnografice. Volume:

Poesii populare din Bucovina; Balade române culese şi corese;

Satire poporale române; Descântece poporane române;

Chromatica poporului român, Ornitologia poporană română;

Nunta la români, Naşterea la români; Înmormântarea la români;

Sărbătorile la români. Studiu etnografic. I.Cârnilegile. II

Păresimile. III. Cincizecimea; Sf. Ioan de la Suceava; Condica

sfintei mănăstiri Voroneţul ş.a. Postume: Legende istorice din

Bucovina; Legendele păsărilor; Trilogia vieţii; Basme populare;

Facerea lumii; Sărbătorile la români.


Princeps Edit, 2004, p. 26, 27.

MOTRICI, MIRCEA (24.III.1953, Udeşti – 16.V.2007,

Suceava) – prozator, ziarist. Urmează Liceul „Petru Rareş” din

Suceava; Şcoala postliceală de aviaţie şi Facultatea de Ziaristică din

Iaşi. Pedagog, electromecanic radio la Aeroportul Suceava;

corespondent la Radiodifuziunea Română (din 1991). Membru al

Uniunii Scriitorilor din România. Colaborări la: Ateneu, Convorbiri

literar,, Pagini bucovinene etc. Autor de reportaje. Premiul Fundaţiei

Culturale a Bucovinei şi a Societăţii Scriitorilor Bucovineni pe anul

2001 pentru volumul Bucovina icoană spre cer. În cărţile sale se

dovedeşte un rafinat observator al naturii şi mediului social. Alex

Ştefănescu consideră cartea Fereastră spre inima Bucovinei o

„Descriptio Bucovinae”. Volume: Fereastră spre inima pământului;

Fereastră spre inima Bucovinei; Visul sărută Japonia; Crăiasa

minei; Craterul inimii. Versuri (1997); 7 zile în Athos; Bucovina,

icoană spre cer; Parabola stâncii. Versuri (2003).


Princeps Edit, 2004, p. 90, 91.

PARGHEL,ANCA (16.IX.1957, Câmpulung Moldovenesc

– 5.XII.2008, Timişoara) – pianistă şi cântăreaţă de muzică jazz;

compozitoare. Studii, la Liceul de muzică şi arte plastice „O. Băncilă”

şi la Conservatorul „George Enescu”, din Iaşi; Profesoară la Şcoala de

Muzică din Suceava. Se mută cu domiciliul la Brussels, unde este

profesor de jazz vocal la Brussels Royal Conservatory of Music,

Lemmens Music Conservatorium, Belgium). Prezentă la marile

festivaluri de jazz, din 1984: Bucureşti, Braşov, Sibiu, Iaşi, Leipzig,

Varşovia, Viena, Zagreb, Varna ş.a. În Belgia, Germania şi Olanda

concertează în formaţii de trio, cvartet sau cvintet alături de fii săi,

Ciprian şi Tudor Parghel. Cântă alături de mari personalităţi ale

jazzului: Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Billy Hart ş.a. Este

răsplătită cu numeroase premii, fiind considerată o stea de primă

mărime a jazz-ului românesc. Discografie: Tinerii dansează; Soul; My

Secret Place; Magic Bird; Indian Princess; Primal Sound ş.a.


Princeps Edit, 2004, p. 176.

PORUMBESCU, CIPRIAN (14.X.1853, Şipotele Sucevei –

6.VI.1883, Stupca) – compozitor; dirijor. Deprinde primele noţiuni

muzicale la Şipotele Sucevei, cu pianistul Carol Miculi; învăţătorul

Simion Maier îl iniţiază în tehnica viorii. Urmează Gimnaziul superior

din Suceava. În 1871 este prezent la Serbarea de la Putna, moment

care poate fi socotit ca prima mare manifestare publică în calitate de

interpret. Este admis, apoi, la Institutul Teologic din Cernăuţi, unde îşi

continuă studiile muzicale cu Isidor Voorobchievici. La Universitate,

fondează, împreună cu un grup de colegi, societatea „Arboroasa”, al

cărei preşedinte devine în 1877. Compune Imnul Arboroasei, pe

versuri de T. V. Ştefanelli. În cadrul societăţii organizează un cor şi

un cvartet vocal, care vor valorifica creaţiile sale (Altarul mănăstirii

Putna, Primăvara, Cântec de mai, Hai Române ş.a.). În 1879 pleacă,

pe cheltuială proprie, la Viena. Scurtul popas vienez îi permite să

acumuleze noi cunoştinţe muzicale la Konservatorium für Musik und

darstellende Kunst. Revenit în Bucovina, după un an de studii la

Conservator şi cu licenţa în filosofie, continuă să compună muzică

instrumentală, corală ş.a. La 27 februarie 1882, compozitorul prezintă,

în premieră, opereta sa Crai nou, pe un text de Vasile Alecsandri,

considerată prima operetă românească. Talent excepţional, s-a

remarcat ca dirijor, compozitor, violonist, pianist şi pedagog. Lipsa

unei instrucţii pe măsură şi moartea prematură, l-au împedicat să

devină marele compozitor care se anunţa. A scris peste 200 de

compoziţii în toate genurile muzicale: muzică pentru voce şi pian,

muzică corală şi laică, muzică religioasă, muzică instrumentală,

muzică de cameră şi orchestră, muzică de scenă. Amai scris studii,

articole, versuri, un tratat de teorie muzicală, note. Balada pentru

vioară şi pian cunoaşte azi o notorietate mondială, fiind cântată până

în îndepărtata Japonie.


Princeps Edit, 2004, p. 254, 255, 256, 257.

SBIERA, ION G. (1.XI.1836, Horodnic de Jos, Rădăuţi –

22.X.1916, Cernăuţi) – folclorist, istoric literar; memorialist).

Poliglot. Membru fondator al Societăţii Academice Române. Urmează

şcoala primară în Rădăuţi, ultima clasă în Cernăuţi; Gimnaziul, în

acelaşi oraş, unde l-a avut ca profesor pe A. Pumnul; Facultatea de

Drept a Universităţii din Viena şi audiază cursuri la Facultatea de

Filosofie. Membru fondator al Reuniunii Române de Leptură din

Cernăuţi. În cadrul Reuniunii s-a adoptat limba română şi alfabetul

român. În ianuarie 1865, Reuniunea se transformă în „Societatea

pentru literatura şi cultura română în Bucovina”. I. G. Sbiera va

conduce organul de presă al acesteia, Foaia Societăţii. Colaborări la

Gazeta de Transilvania. Almanachul Bucovinei, Candela, Vatra etc.

Editează, în 1855, Codicele Voroneţian. Autor de manuale didactice şi

de cursuri universitare de istorie literară românească, primele de acest

fel din Bucovina. Profesorul lui M. Eminescu. Personalitatea lui I. G.

Sbiera şi-a pus puternic amprenta peste viaţa culturală a Bucovinei

ultimelor decenii ale sec. Xix. Volume: Poveşti poporale româneşti;

Colinde, cântece de stea şi urări de nunţi; Aron Pumnul; Mişcarea

bisericească a românilor din Bucovina; Ceva despre tricolorul

românesc ş.a.


Princeps Edit, 2004, p. 354, 355.

STINO, AUREL GEORGE (28.VI.1900, Fălticeni-

17.III.1970, Fălticeni) - profesor de franceză, scriitor, publicist,

traducător, numismat, filatelist. Studii: Şcoala primară şi gimnaziul

„Alecu Donici” din Fălticeni (1915), liceul la Iaşi. Urmează

Facultatea de Litere la Universitatea Iaşi, secţia: Cultura şi literatura

franceză. Profesor de franceză la Fălticeni, apoi la Orăştie (1931-

1935). Începe a scrie la vârsta de 14 ani. Cercetează cultura locală cu

incursiuni în literatura universală. Publică eseuri, proză, schiţe,

nuvele, în ciclul intitulat Licăriri şi arabescuri,, traduce poeme

japoneze, sub titlul Tristeţi nipone, a alcătuit ciclul Antologia

dragostei şi a femeii (maxime şi cugetări din cultura universală,

română şi proprii), publică însemnări de călătorie, medalioane ale

unor personalităţi uitate. Poartă corespondenţă cu mari cărturari ai

epocii. E preocupat de folclor. Decorat de statul finlandez cu

Trandafirul alb, pentru strădania de a scrie cât mai multe despre

Kalevala în ţara noastră.

Enciclopedia Bucovinei, de Emil Satco, Iaşi: Princeps Edit,

2004, vol.II, pag. 430.

ŞOTROPA, AURORA (1911, Capu-Câmpului – m.?

Bucureşti) - actriţă. Licenţiată a Facultăţii de Filozofie; absolventă a

Conservatorului din Bucureşti (1934). A fost un timp pianistă, a

concertat în spectacole organizate în Bucureşti, actriţă la Teatrul

„Savoy” (1946), la „Odeon” (1946-1948), „Ateneu” (1948-1949) şi la

Teatrul „Lucia Sturza-Bulandra” (1949-1968). Apare în diferite filme.

Colaborează cu cronici muzicale la reviste.


2004, vol.II, pag. 459.

ŞTEFANELLI, TEODOR V. (18.VIII.1849, Siret-

23.VII.1920, Fălticeni) -scriitor şi istoric al Dreptului românesc.

Membru al Academiei Române (membru corespondent, 1898 şi

membru titular, 1910). Studii: Şcoala poporală de băieţi din Siret

(1856-1860); studii secundare la Cernăuţi, unde are ca profesori pe

Aron Pumnul şi I.G.Sbiera (1860-1868) unde a fost coleg cu

M.Eminescu; Facultatea de Drept a Universităţii din Viena (1868-

1873). Doctoratul în Drept, la Viena 1875. Secretar al Societăţii

„România Jună”. Practicant şi ascultant de judecător la Tribunalul

Cernăuţi (1873-1875). Consilier al Curţii de Apel din Lemberg, apoi

la Curtea de Casaţie din Viena. După pensionare se stabileşte la

Fălticeni. Contribuţie esenţială la înfiinţarea Societăţii „Şcoala

Română” din Suceava, a „Revistei Politice” (1886) ş.a. A scris

versuri, nuvele, schiţe, memorii, piese într-un act. Colaborări la

diverse publicaţii ale vremii.


2004, vol.II, pag. 467.

ŞTEFUREAC, ION (29.I.1871, Rădăuţi-4.XI.1920,

Cernăuţi) - etnograf, arhitect decorator. Studii: Şcoala Normală în

Cernăuţi cursuri de de specializare în domeniul artei populare la

Viena, la Salzburg. În 1901 este numit profesor la Şcoala de Arte şi

Meserii din Câmpulung Moldovenesc şi director (1919). Elaborează

studii temeinice în domeniul muzeografiei şi etnografiei. Realizează o

colecţie vestită de artă populară, îndeosebi mobilier cu o vechime de

câteva secole. Luptă pentru înfiinţarea unui muzeu de artă populară în

Câmpulung. Autor al unui Album de artă populară decorativă. Distins,

în 1906, la Expoziţia naţională din Bucureşti, cu medalii de aur, argint

şi bronz. A fost preşedintele Asociaţiei „Rarăul” şi Asociaţiei

meseriaşilor din Câmpulung Moldovenesc.


2004, vol.II, pag. 470.

TANIAC, FILIMON (3.XII.1870, Cornu Luncii, Gura-

Humorului-12.XI.1940, Suceava) - publicist, memorialist. Studii:

Liceul la Suceava, studii de drept la Viena şi Innsbruck. Consilier

financiar al Primăriei Suceava. Membru al Societăţii „Bucovina” din

Cernăuţi (1903-1909). Colaborator la editarea „Almanahului Literar”.

În 1909 fondează, la Suceava, „Liga românilor”- organizaţie culturală

şi economică. Lucrări: Gaudeamus- Culegere de cântece academice,

patriotice şi sociale, Ed.a-II-a, 1924; Pentru Ardealul românesc,

Amintiri din anul 1918 (Suceava, 1929), Povestiri din trecut şi

articole politice (1930), Gimnasiul gr.ort. din Suceava în epoca de

glorie 1860-1890- Scriere festivă pentru jubileul de 75 de ani (1935),

etc.


2004, vol.II, pag. 474.

TARANGUL, ERAST DITI (22.XII.1900, Câmpulung

Moldovenesc – 12.XI.1985, Cluj-Napoca, înmormântat la

Suceava) - jurist. Studii: Liceul „Ştefan cel Mare”, Suceava (1919),

Facultatea de Drept din Cernăuţi (1922), doctoratul în drept, la Univ.

Din Cernăuţi (1924); specializare la Facultatea de Drept a

Universităţii din Bordeaux (1925-1926). Secretar al Facultăţii de

Drept Cernăuţi; asistent onorific la Facultatea de Drept Cernăuţi

(1926-1927); conferenţiar suplinitor, docent în specializarea dreptului

administrativ, conf. univ.definitiv (1932), profesor la Catedra de Drept

administrativ a Facultăţii de Drept din Cernăuţi (1 oct.1937), apoi la

Facultatea de Drept din Iaşi şi, în fine, prof.univ. titular la Fac. De

Drept din Cluj (şi decan 1947/48). Specialist în drept administrativ

românesc. Colaborări la publicaţii de specialitate, volume publicate,

lucrări deosebit de valoroase şi mereu actuale, ce au început a fi

reeditate.


2004, vol.II, pag. 475.

TARANGUL, OREST (29.XII.1877, Volovăţ, Rădăuţi –

10.XI.1960, Suceava) - preot; profesor. Studii: secundare la Rădăuţi,

superioare la Facultatea de Teologie a Universităţii Cernăuţi (licenţă

în 1899). Doctoratul în 1906. Preot în Câmpulung Moldovenesc

(1899-1903), Iacobeni (1903-1904); Rădăuţi (1905-1906). Profesor de

religie la Gimnasiul Superior gr.-ort. din Suceava (1907-1924).

Iconom (1920), protopresviter(1922), arhipresviter-stavrofor (1925),

inspector-misionar (1925), consilier referent în Mitropolia Bucovinei

(1936). Scrierile sale sunt răspândite în pubşlicaţiile bisericeşti din

epocă. A reprezentat B.O.R. la Congresul Ortodoxiei de la Zürich

(1938).


2004, vol.II, pag. 477.

TARNAVSCHI, ION T. (19.VIII.1904, Rădăuţi-15.II.1989,

Bucureşti) -biolog. Fondatorul cariologiei şi volinologiei româneşti.

Studii: Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi (1924), licenţiat al

Facultăţii de Ştiinţe de pe lângă Universitatea din Cernăuţi (1928),

Doctoratul în 1935, la Cernăuţi. Specializarea la Univ. din Grenoble.

Preparator (1929), asistent (1935) la Univ.din Cernăuţi. Şef de lucrări

(1942), conferenţiar (1948) şi, din 1961, profesor la Facultatea de

biologie a Univ.Bucureşti, decan (1967/69) apoi prof.univ.consultant,

docent (1963). S-a afirmat, pe plan naţional şi internaţional, în

domeniul citologiei. Contribuţii esenţiale în domenii ca palinologia şi

algologia. A contribuit la revizuirea concepţiei evoluţioniste moderne.

În 1957 a tradus integral opera lui Charles Darwin. A pus, pentru

prima dată în ţara noastră, ştiinţa botanică în slujba justiţiei, prin

expertiza urmelor vegetale în cercetările criminalistice. S-a remarcat

printr-o capacitate organizatorică deosebită. După raidurile americane

devastatoare din 4 aprilie 1943, în urma cărora Institutul Botanic a

fost distrus, a reuşit salvarea a 120000 de cărţi şi o treine din ierbarele

şi pachetele de plante. A fost profesor, şef de catedră, decan şi director

al Grădinii Botanice a Universităţii Bucureşti, simultan (1952-1975),

membru în colectivele de redacţie al unor reviste de specialitate şi

popularizare a ştiinţei din ţară şi de peste hotare. Are numeroase studii

şi cercetări, volume valoroase, a fost distins cu numeroase premii şi

medalii.


2004, vol.II, pag. 478.

TĂNĂSESCU, ION GH. (1.VIII.1875, Fălticeni-25.I.1954,

Bucureşti) - medic chirurg, cadru universitar. Studii: clase primare şi

gimnaziul la Fălticeni, continuă studiile la Institutele Unite la Iaşi,

luând bacalaureatul în 1896, intră la Facultatea de Medicină pe care o

absolvă în 1902 când îşi dă şi doctoratul cu teza: Consideraţiuni

generale asupra hydrocelului şi tratamentul său. Specializare în

anatomie la Paris, examen de docenţă în anatomie,în 1907, la

Bucureşti.Asistent la Clinica chirurgicală condusă de Leon Sculy. În

1908 devine agregat la Catedra de Anatomie a Facultăţii ieşene de

Medicină, profesor titular, în 1913, de unde e transferat ca profesor de

anatomie topografică la Catedra de Clinică chirurgicală, unde

profesează până în anul 1940. Autor de studii în domeniul vaselor

limfatice. Diagnostician desăvârşit, chiururg cu o tehnică de înaltă

clasă, creator de şcoală chirurgicală. Colaborator la publicaţii de

specialitate. Membru titular al Academiei de Medicină din Bucureşti,

membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris.


2004, vol.II, pag. 485.

TELIMAN, MIHAI (20.XI.1863, Siret-21.XII.1902, Siret) -

ziarist, scriitor, pictor (sub diverse pseudonime). Studii: Şcoala reală

inferioară (1875-18779 la Siret, Liceul real la Cernăuţi (1877-1890),

Şcoala de Arte şi meserii din Viena (5 ani), ca bursier al Fondului

religionar din Bucovina. Profesor de desen şi limbă franceză la

Gimnaziul Superior din Suceava (1888-1890). În 1890, întrând în

conflict cu conducerea şcolii, pleacă la Cernăuţi şi se dedică

jurnalisticii. În scurt timp se impune ca foiletonist de marcă, scriind la

Glasul Bucovinei, Patria, Sentinela, Deşteptarea. Foiletoanele sale se

remarcă prin îndrăzneala abordării celor mai delicate subiecte din

domeniul politicii şi nu numai. Picturile păstrate relevă un real talent.


2004, vol.II, pag. 491.

TOMA, IORGU G. (16.I.1871, Vama, Câmpulung-

13.I.1935, Câmpulung Moldovenesc) - publicist, traducător. Studii:

Şcoala primară la Vama(1878-1882); liceul la Suceava (1882-1891),

Facultatea de Drept la Cernăuţi (1891-1896). Numit judecător la

rădăuţi (1899-1906), din 1906, membru secretar la Tribunalul

Suceava. Membru al Societăţii academice „Junimea”, întemeietor al

„Clubului Român” din Rădăuţi (1900), Membru fondator al Societăţii

„Internatul de băieţi români ort. din Rădăuţi”, membru al „Clubului

Român” din Suceava, preşedintele Societăţii „Şcoala Română” din

Suceava. Semnează traduceri, colaborează cu reviste renumite ale

vremii, încurajează turismul în zona Câmpulungului, unde a înfiinţat o

secţie a Touring-Clubului României, Asociaţia de turism Pietrele

Doamnei. Publică diverse materiale.


2004, vol.II, pag. 508.

TOROUŢIU, ILIE (17.VI.1888, Solca-23.XI.1953,

Bucureşti) - istoric şi critic literar, folclorist, editor, traducător.

Membru corespondent al AcademieiRomâne (1936), repus în drepturi

în 1990.Studii: Liceul la Suceava (1903-1910), studii superioare la

Cernăuţi şi în Germania (1911). Asistent pentru limba română la

Universitatea din Frankfurt am Main (1911-1913). Profesor de limbă

germană la Liceul „Cantemir-Vodă” din Bucureşti, tot aici pune

bazele unei tipografii care-i va purta numele.Va publica ziarul

„Bucovina”, revista „Floarea soarelui”. Director al revistei”Convorbiri

literare” (1939-1944) şi al „Caietelor Eminescu”. Culege folclor din

Bucovina, publică pozii populare. Filolog cu o vastă cultură clasică şi

modernă, traducător din germană. A scris studii de sociologie, de

istorie şi critică literară, de economie şi demografie. Este autorul

monumentalei lucrări în 13 volume: Studii şi documente literare, în

care adună corespondenţa junimiştilor şi sămănătoriştilor. A lucrat la

Exegeza eminesciană. Numeroase volume , studii, schiţe publicate.


2004, vol.II, pag. 514.

UDIŞTEANU, DIONISIE (născ. DUMITRU) (25.IX.1900,

Ştirbăţ, Suceava-28.XII.1984, M-rea Slatina) - arhimandrit,

profesor. Intră la mânăstire în 1914. Se călugăreşte în 1922 la Huşi.

Studii: seminariile din Galaţi (1918-1919) şi Huşi (1919-1925).

Profesor şi subdirector la Seminarul monahal de la M-rea Cernica

(1930-1938). Stareţ la Cernica şi director al Seminarului de aici

(1940-1941). Protosinghel. Profesor la Seminarul „Sf. Andrei”-Galaţi

(1941-1945) şi la Seminarul Central din Bucureşti (1945-1948).

Arhimandrit, în 1947. În 1949 se retrage la Mânăstirea Secu, unde îl

aflăm până în 1959, fiind şi stareţ. Persecutat de comunişti, stă departe

o vreme, de viaţa mânăstirească. În 1970 se stabileşte definitiv la M-

rea Slatina. Autor al unor studii de istorie locală. A lăsat multe lucrări

în manuscris, care au început a fi publicate de Mircea Motrici şi

volume de articole, inscripţii şi însemnări.


2004, vol.II, pag. 542.

VASILIU-BIRLIC, GRIGORE (24.I.1905, Fălticeni-

15.II.1970, Bucureşti) - actor. Studii: şcoala primară şi liceul la

Fălticeni (1942). Studii de drept la Universitatea din cernăuţi şi, în

paralel, de artă, la Conservatorul de Muzică şi Artă teatrală. Aici e

remarcat de de regizorii Ion Aurel Maican şi Victor Ion Popa, care-l

disribuie în diverse piese. A înregistrat succese în toate rolurile

încredinţate. În 1932 se mută la Bucureşti, unde joacă pe mai multe

scene, până când, la solicitarea lui Zaharia Stancu, se fixează la

Teatrul Naţional. A abordat roluri de comedie, a fost prezent pe scenă,

la Televiziune dar şi la Teatrul de Revistă. A făcut numeroase turnee

în ţară şi străinătate, fiind ovaţionat la Paris, Moscova sau Veneţia. A

dat o notă aparte interpretării eroilor săi. Este înmormântat la

Cimitirul Bellu.


2004, vol.II, pag. 559.

VATAMANIUC, DIMITRIE (n.25.IX.1920, Suceviţa) -

istoric şi critic literar, eminescolog. Membru de onoare al Academiei

Române (2001) Pseudonim: D.Drumar. Studii: Liceul la Cernăuţi

(bacalaureat 1943), Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj

(licenţă în 1943). Profesor de liceu la Dej; redactor la Almanahul

literar ; cercetător principal la Institutul de Istorie şi Teorie Literară

„G.Călinescu” din Bucureşti; lector la Universitatea Bucureşti;

cercetător la Muzeul Literaturii Române, Bucureşti; şef de secţie la

Centrul de Informare şi documentare al Academiei Române; redactor

şef la Buletin de informare ştiinţifică şi la Revista de referate şi

recenzii, editate de Centrul de documentare al Academiei Române.

Director al Centrului de studii Bucovina al Academiei Române

(Rădăuţi). Redactor şef al Publicaţiei Analele Bucovinei (din

1991).Doctoratul cu teza: Ioan Popovici Bănăţeanul, Univ.Bucureşti,

1957, cu G.Călinescu. În 1943, debut literar cu proză în ziarul

Bucovina. Continuă îngrijirea şi redactarea ediţiei integrale a operei

eminesciene inaugurată de Perpessicius, în 1939, vol.7-16., considerat

a fi „cel mai important eveniment cultural al sfârşitului mileniului doi

din cultura română”. După Perpessicius, este cel mai important

cercetător şi editor al operei eminesciene. Autor al numeroase studii

de istorie şi critică literară, neobosit cercetător de date biografice şi

bibliografice. Deosebită este activitatea sa în domeniul istoriei

culturale a Bucovinei, tratată în articole, stidii şi comunicări ştiinţifice

la simpozioane naţionale şi internaţionale.


2004, vol.II, pag. 563

VIŞNIEC, MATEI (n.29.I.1956, Rădăuţi) - poet, dramaturg.

Studii: şcoala primară şi liceul la Rădăuţi (1965-1975), Facultatea de

Filozofie a Universităţii Bucureşti (1976-1980). Membrul fondator al

„Cenaclului de Luni”, condus de N.Manolescu. Profesor de Istorie şi

Geografie în Călăraşi. Debut cu versuri în revistele „Cutezătorii” şi

„Luceafărul”. Debut editorial, în 1980 cu volumul de versuri „La

noapte va ninge”. Scrie piese de teatru. În 1984 este primit în Uniunea

Scriitorilor. În 1987, cere azil politic în Franţa şi se stabileşte la Paris.

Se afirmă ca dramaturg de prestigiu internaţional. Traducător,

colaborator la numeroase reviste literare, angajat la Radio BBC

(Londra, august 1988-oct.1989), bursier în Franţa cu teza de doctorat:

Rezistenţa culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste.

Renunţă la doctorat şi reâncepe activitatea literară, scriind piese de

teatru în limba franceză. Angajat la Radio France Internationale-

Secţia română. Distins cu numeroase premii.


2004, vol.II, pag. 580

Documents

Personalităţi născute în judeţul Suceava: ANDRU, VASILE (n. 22