De aceea recomand ca şi lansetele să fie destul de rigide, de la 200 gr în sus. O lansetă de 3,5 lb, adică în jur de 105 gr, este rigidă la pescuitul crapului, însă la pescuitul somnului nu are ce căuta.

Cum se calculează greutatea de aruncare a unei lansete din lbs în grame?1 lbs = 454 gramegreutatea de aruncare = lbs x 454 grame : 16 (asta e regula)Adică, greutatea de aruncare la 3,5 lbs este:3,5 x 454 gr : 16 = 99,3 grSau, dacă împărţim 454 : 16 = 28,3 (rotunjim la 30), atunci putem liniştiţi să înmulţim numărul de lbs de pe lanseta cu 30.Adică  3,5 x 30 = 105  , atunci greutatea maximă de aruncare a unei lansete de 3,5 lbs este de 105 gr.

În primăvară, când începe Soarele să încălzească apa (temperatura apei ajungând peste 8° C), somnul îşi revine încet din amorţeală şi începe să umble activ după mâncare, îndeosebi în locurile unde apa se încălzeşte cel mai repede, adică pe la maluri, unde apa are o adâncime de 40 – 50 de cm. Slăbit după perioada de iernat, acesta înfulecă cît poate de mult pentru a-şi recăpăta puterile. La fel de activ umblă după mâncare şi în toamnă, când se pregăteşte de iernat. Lihnit de foame este şi după ce depune icrele, fiind slăbit de această perioadă de pregătire şi de depunere a icrelor, perioadă în care nu se hrăneşte deloc.Cu cît este mai înaintat în vârstă, somnul devine mai precaut, mai “liniştit” şi mai cumpătat, iscusinţa lui vânătorească dezvoltându-se la maxim. De aceea ne este şi atât de greu să-i capturăm pe aceşti giganţi, de la o anumită vârstă ne mai fiind atât de haloşi şi pofticioşi, selectându-şi hrana mai mult după mărimea ei.

Lansetele utilizate la pescuitul somnului sunt între 1,8 şi 3,3 metrii, în funcţie de metoda la care pescuim.La pescuitul din barca sunt recomandate lansete între 1,8 şi până la 2,4 metrii, pentru a putea mai uşor lucra cu ele. La pescuitul cu pluta sau cu momeli artificiale, lansete între 2,4 şi 2,7 metrii, iar la pescuitul la grund între 3 şi 3,3 metrii. Însă o regulă nu există, eu personal mă descurc şi cu lansete de 2,7 metrii atât din barca cît şi la grund.Cele mai bune sunt lansetele dintr-o bucată şi cele cu maximal 2 tronsoane. Acţiunea lor să fie între 200 şi 1000 de grame, cele de pescuit cu momeli artificiale între 120 şi 180 de grame. Optimal este ca vârful lansetei să fie ceva mai moale decât restul lansetei, astfel presiunea curentului apei ce apasă pe fir poate fi ceva atenuată, absorbită, iar trăsăturile unui somn sunt mai vizibile. Materialul folosit de obicei la aceste lansete este fibra de sticlă. Foarte bune sau adeverit însă şi lansetele din amestec de fibră de sticlă cu carbon, care sunt şi destul de convenabile la preţ.

Lansetele uşoare din carbon, care ar putea face faţă unui somn de dimensiuni mari de peste 2 metrii, sunt mult prea casante şi destul de scumpe. De-a lungul anilor s-au adeverit în Germania, ca fiind foarte bune, următoarele lansete:-Sportex Volga şi Baltic (din fibră de sticlă)-Penn Never Crack, WFT Never Crack, Zebco Rhino Big Fish, Berkley Catfish, Cormoran Black Bull, Mantikor, Jenzi Siluro, Spro Triple XXX, Riverman (toate acestea fiind dintr-un composit de fibră de sticlă şi carbon, utilizate la pescuitul static şi din barcă)-Penn Overseas Pilk, Spro Triple XXX, Zebco Black Cat (pentru pescuitul cu nadă artificială)Cele mai tari şi mai bune lansete recomandate din mai multe tronsoane, adică telescoapele:-Ce-s alea?... !... TELESCOAPELE NU AU CE CĂUTA LA PESCUITUL DE SOMN, doar ca lansete ajutătoare la metoda celor 2 lanseteLansetele folosite de mine sunt lansete cu o lungime de 2,7 metrii (acţ. 200 – 1000 grame), 3 metrii (acţ. 500 grame) iar la clonc 2,1 metrii (acţ. 200 – 1000 grame) şi 1,9 metrii (acţ. 400 grame).

Lansetele utilizate la pescuitul somnului sunt între 1,8 şi 3,3 metrii, în funcţie de metoda la care pescuim.La pescuitul din barca sunt recomandate lansete între 1,8 şi până la 2,4 metrii, pentru a putea mai uşor lucra cu ele. La pescuitul cu pluta sau cu momeli artificiale, lansete între 2,4 şi 2,7 metrii, iar la pescuitul la grund între 3 şi 3,3 metrii. Însă o regulă nu există, eu personal mă descurc şi cu lansete de 2,7 metrii atât din barca cît şi la grund.Cele mai bune sunt lansetele dintr-o bucată şi cele cu maximal 2 tronsoane. Acţiunea lor să fie între 200 şi 1000 de grame, cele de pescuit cu momeli artificiale între 120 şi 180 de grame. Optimal este ca vârful lansetei să fie ceva mai moale decât restul lansetei, astfel presiunea curentului apei ce apasă pe fir poate fi ceva atenuată, absorbită, iar trăsăturile unui somn sunt mai vizibile. Materialul folosit de obicei la aceste lansete este fibra de sticlă. Foarte bune sau adeverit însă şi lansetele din amestec de fibră de sticlă cu carbon, care sunt şi destul de convenabile la preţ. Lansetele uşoare din carbon, care ar putea face faţă unui somn de dimensiuni mari de peste 2 metrii, sunt mult prea casante şi destul de scumpe. De-a lungul anilor s-au adeverit în Germania, ca fiind foarte bune, următoarele lansete:-Sportex Volga şi Baltic (din fibră de sticlă)-Penn Never Crack, WFT Never Crack, Zebco Rhino Big Fish, Berkley Catfish, Cormoran Black Bull, Mantikor, Jenzi Siluro, Spro Triple XXX, Riverman (toate acestea fiind dintr-un composit de fibră de sticlă şi carbon, utilizate la pescuitul static şi din barcă)-Penn Overseas Pilk, Spro Triple XXX, Zebco Black Cat (pentru pescuitul cu nadă artificială)Cele mai tari şi mai bune lansete recomandate din mai multe tronsoane, adică telescoapele:-Ce-s alea?... !... TELESCOAPELE NU AU CE CĂUTA LA PESCUITUL DE SOMN, doar ca lansete ajutătoare la metoda celor 2 lanseteLansetele folosite de mine sunt lansete cu o lungime de 2,7 metrii (acţ. 200 – 1000 grame), 3 metrii (acţ. 500 grame) iar la clonc 2,1 metrii (acţ. 200 – 1000 grame) şi 1,9 metrii (acţ. 400 grame).O lansetă de 3,5 lb, adică în jur de 105 gr, este rigidă la pescuitul crapului, însă la pescuitul somnului nu are ce căuta.Cum se calculează greutatea de aruncare a unei lansete din lbs în grame?1 lbs = 454 gramegreutatea de aruncare = lbs x 454 grame : 16 (asta e regula)Adică, greutatea de aruncare la 3,5 lbs este:3,5 x 454 gr : 16 = 99,3 grSau, dacă împărţim 454 : 16 = 28,3 (rotunjim la 30), atunci putem liniştiţi să înmulţim numărul de lbs de pe lanseta cu 30.Adică  3,5 x 30 = 105  , atunci greutatea maximă de aruncare a unei lansete de 3,5 lbs este de 105 gr.O lansetă de 3,5 lbs, adică în jur de 105 gr, este rigidă la pescuitul crapului, însă la pescuitul somnului nu are ce căuta.Mulinetele trebuie să fie solide, cu un ax şi un recuperator rezistente şi cu o frână ce funcţionează perfect, fără rateuri. Folosindu-se fire textile groase (0,50 – 0,65 mm), tamburul să fie

destul de mare, astfel încât să aibe o capacitate de cel puţin 150 metrii de fir textil. Mulinetele cele mai des folosite în Germania: Penn (Spinfisher 950, Sargus 8000, Slammer 760), Shimano Baitrunner 6500, Tica Cybernetic GG100, iar ca Multi (de ocean) pot aminti Penn GT 330 şi 340. La pescuitul la clonc şi nadă artificială se pot folosi şi mulinete mai mici, cum ar fi Penn seria 5.Mulinetele folosite de mine sunt extrem de robuste, majoritatea concepute pentru pescuitul oceanic: Penn Spinfisher 950, Penn Sargus 8000, Penn GT 340, Penn GT 320, Tica Cybernetic GG100.Firul textil să fie de cel puţin 0,50 mm, ba chiar mai bine de 0,65 mm, iar rigiditatea acestui la frecare să fie ridicată (frecare la pietre, scoici, buturugi…). La pescuitul de somn, rigiditatea la frecare a firului textil joacă un rol foarte important, fiind chiar tot atât de importantă ca şi greutatea de rupere a acestuia. Există şi fire textile de o grosime de doar 0,30 mm care au o tracţiune de aproape 50 de kg. Acestea însă, chiar dacă ar rezista în drill-ul unui somn de 100 de kg, se vor rupe la prima atingere cu o piatră sau o creangă. Următoarele fire textile s-au adeverit de-a lungul anilor ca foarte bune şi rezistente atât la tracţiune cît şi la frecare: Power Pro, Berkley Cat Fish, Berkley Fire Line XDS, Leitner. La clonc se poate folosi fir de 0,40 mm, dacă acolo unde pescuim nu sunt agăţători în apă şi putem dril-ui somnul fără frică (eu folosesc tot fir de 0,65 mm). La pescuitul cu momeli artificiale firul să fie între 0,30 şi 0,40 mm pentru a putea lansa la distanţe mai mari.Firul textil folosit de mine este de la Berkley, pe toate mulinetele am fir de 0,65 (tracţiune 60 kg), iar la pescuitul cu momeli artificiale folosesc fir de 0,30 mm.Forfahul (din germană Vorfach = lider, conducător, fruntaş) este foarte important să fie extrem de robust, fiind în contact direct cu dinţii somnului, ajungând permanent în contact cu pietrele, scoicile şi buturugile de pe fundul apei. Grosimea acestuia să fie de cel puţin 1 mm, în locurile unde este pericol mare de agăţături sau frecări, chiar şi de 2 mm. Cele mai bune forfah-uri ce sau adeverit, sunt cele de la Jenzi, Mantikor şi Cormoran. Nu folosiţi forfah-uri din monofilament sau fir textil sub 1 mm, acestea pot fi roase în tipul dril-ului de dinţii unui somn mai măricel. Personal am încercat diferite forfahuri de la diferite firme, iar acum pescuiesc numai cu forfahuri de 1,7 şi 2 mm, foarte rezistente la frecare, cu o tracţiune de peste 100 kg. Există şi forfah-uri de 1,2 mm ce ţin 100 de kg, însă acestea se rod mult mai repede în pietre sau scoici decât cele de 2 mm.Forfahul folosit de mine este unul de 2 mm, extrem de robust la frecare, greutate de rupere 100 kg.Cârligele şi ancorele trebuie să fie şi ele extrem de tari şi de ascuţite, pentru a putea pătrunde în gura plină de dinţi a somnului. Mărimea cârligelor poate să varieze de la 5/0 până la 9/0 (unele modele chiar şi 11/0), iar la ancore de la 2/0 până la 5/0. Iată şi câteva modele ce se folosesc cel mai des în Germania: cârlig sau ancora Owner, Gamakatsu, Spro, VMC. Cârligele foarte ascuţite, cu un vârf lung, au dezavantajul că se tocesc repede, chiar la prima atingere cu o piatră. De aceea am la mine şmirglu fin pentru metal, lipit pe o bucată de plexiglas, cu care îmi ascut cu uşurinţă cârligele tocite, în caz de nevoie.Personal prefer cârligele foarte groase, cu care să pot dril-ui fără frică orice somn, chiar dacă are 2,5 metrii. Cârligele folosite de mine sunt de la mărimea 7/0 în sus, preferatele fiind de 9/0. Acestea sunt de la firma Owner fiind de o calitate extraordinar de bună. Din păcate calitatea îşi are preţul ei, aşa că acestea m-au costat între 3 şi 3,5 uro bucata (depinde de model)!Ancorele de la Owner sunt şi ele foarte bune, însă aici am recurs la variante ceva mai ieftine: VMC 3/0 şi 5/0, concepute pentru pescuitul marin (circa 0,75 € bucata) şi Mustad 2/0 şi 3/0 (ca. 1,75 € bucata).Carabinele şi vârtejurile să intre tot la categoria grea, adică de preferat cu o tracţiune de peste 100 kg: Berkley, Cormoran, VMC. Eu folosesc carabinele de la Berkley cu greutatea de 130 kg (275 lbs).Sea-boom este o carabină ajutătoare, formată dintr-un tub de plastic şi o carabină (tubul de plastic culisează pe firul principal), de care se agaţă

plumbul, bolovanii sau monofilamentele de rupere.Perlele de plastic sau gumă au rolul de a proteja nodurile de posibila uzură ce o poate provoca plumbul.Stoperele au rolul de a opri plutele culisante la adâncimea de pescuit dorită.Eu folosesc stopere făcute dintr-o fâşie de cauciuc de bicicletă, le tai îngust şi le leg dublu pe fir.Siguranţa de cauciuc este folosită la asigurarea momelii, îndeosebi a peştelui viu.Aici folosesc bucăţi dintr-un cauciuc de bicicletă.Pluta de grund trebuie să fie suficient de mare încât să ridice momeala de pe fundul apei. Mărimea lor, care variază între 10 şi 80 de grame, va fi aleasă în funcţie de curenţii din apă (care apasă momeala în jos), precum şi a nadei folosite. De ex., la un smoc de rime, într-un râu lin, ajunge o pluta de doar 10 grame, pe când la Dunăre, folosind ca momeală un peste de 250 – 300 de grame, pluta să aibe cel puţin 60 de grame, mai bine chiar 80 de grame. Pluta de grund pe lângă sarcina de a ridica momeala de pe fundul apei, mai aduce şi viaţă în montura, producând vibraţii, pe baza mişcării curenţilor de apă. Plutele sunt simple sau cu “zgomocel” încorporat.Plutele folosite de mine sunt de la 10 până la 60 de grame, de culori galbene, roşii, verzi sau negre.Plutele de suprafaţă sunt folosite atât la pescuitul de pe mal , cît şi din barca. Cu ajutorul unei plute culisante putem pescui la adâncimi diferite, prezentând astfel momeala aproape de suprafaţă apei, undeva între ape, sau chiar în apropierea grundului. Plutele se aleg de obicei în funcţie de curenţii apei şi momeala folosită. Astfel, într-un râu foarte lin, folosind ca momeala râme, coropişniţe sau scoici, este de ajuns o pluta de 120 – 150 de grame. Plumbul folosit să fie atât de greu încât pluta să nu se scufunde (100 – 130 grame). În râurile cu curenţi mari, folosind ca momeala (de exemplu) peşti vii, pluta să fie de 150 – 250 de grame.Plutele de suprafaţă ce le folosesc sunt de 150, 200 şi 230 de grame. Aproape toate acestea sunt plute fixe, pe care le găuresc tija cu un burghiu de 1 mm, putând astfel să le agăţ într-un vârtej culisabil şi să le folosesc ca şi plute culisabile. Dacă le folosesc ca plute fixe, le fixez printr-un şlop pe partea superioară a tijei. Plumbul va fi ales tot în funcţie de curenţii apei, a momelii folosite şi a metodei practicate, greutatea acestuia variind între 100 şi 500 de grame. De preferat este însă, în loc de plumb, a se folosi la pescuitul la grund o piatră de 1 – 2 kg, pe care o plantăm cu ajutorul unei bărci în locul unde dorim să pescuim. Astfel şi momeala va ajunge întreagă şi la locul dorit în orice loc din râu, fără a mai fi mutată de curenţii apei sau trasă în mal.Plumbii folosiţi de mine la pescuitul cu pluta sunt rotunzi sau ovali, culisabili, acoperiţi cu un strat izolator de culoare mată, greutatea acestora variind de la 100 până la 200 de grame (în funcţie de greutatea plutelor de suprafaţă). La pescuitul de grund folosesc plumbi turnaţi de mine, greutăţile acestora diferă de la 200 la 400 de grame. De topit i-am topit pe aragaz şi i-am turnat într-un polonic mai micuţ de supă (şi azi mai caută Gabi, soţia mea, polonicul frumos din serviciul de tacâmuri pentru oaspeţi…). Dacă turnaţi singuri plumb, aveţi mare grijă: nu-i aruncaţi la răcit într-o găleată cu apă, ci pe jos, pe pământ! Plumbul fiind în interior încă lichid, explodează la răcire bruscă şi se împrăştie în mii de stropi foarte periculoşi! “Zgomocelul” - montura se mai poate împodobi cu un accesoriu ce produce zgomot, făcând-o astfel mai remarcabilă în apă. De obicei aceste accesorii zgomotoase se folosesc în râuri la momeli “moarte”, ca de ex. râmele, scoicile, coropişniţele. Stativele să fie solide si bine înfipte în pământ sau între pietre, altfel lanseta va zbura în apă într-o fracţiune de secundă la un atac mai serios.Eu folosesc stative făcute de mine, din vinclu de inox de o lungime de 75 cm (25x25x3 mm). Acestea le bat în pământ bine de tot sau le fixez între pietre, după care montez pe ele un tub de aluminiu cu diametrul de 5 cm. Asta-i tot.Dispozitivele acustice care au menirea de a ne atrage atenţia asupra unei trăsături sunt foarte importante. Acestea pot fi clopoţei sau dispozitive electronice montate direct pe lansete, care la vibraţii – la mişcarea lansetei – fac gălăgie

suficientă pentru a auzi trăsătura şi în timp ce dormim.Clopoţeii mei sunt compacţi şi foarte zgomotoşi, pe care îi fixez nu direct pe lansetă (pentru a evita zgârieturi în blank), ci pe o gumiţă din cauciucul de bicicletă. Tai o fâşie de cauciuc, o înfăşor de câteva ori în jurul lansetei şi îi fac un nod. Aici fixez şi licuricii de noapte şi clopoţeii. Nu fixaţi clopoţeii niciodată în vârful lansetei, deoarece la contră se poate înfăşura firul textil în ei şi ruptura e programată. Eu îi fixez la o distanţă de circa 30 cm de vârful lansetei.Momelile artificiale să fie mari pentru a putea lansa la distanţa dorită şi pentru a face vibraţiile necesare care să atragă atenţia şi interesul unui somn. Peştişorii de gumă, twisterele, să aibă o lungime de 15 – 20 cm. Lingurile să fie mari, de greutăţi diferite, pentru a putea blinkeri în adâncimi diferite. Acestea se pot monta chiar şi două una peste alta, făcând astfel gălăgie în timpul recuperării. Wobblerele să fie şi ele mai mari, de la 11 cm în sus, atât de suprafaţă cît şi de adâncime, pentru a putea căuta somnii în adâncimi diferite.Prelata – o prelată de 2x3 metrii să aveţi întotdeauna la voi, pentru a putea întinde somnul prins pe ea şi nu pe pământ sau pe pietre. De asemenea este foarte practică să acoperim cu ea urgent trusa de scule, scaunul, sau chiar pe noi în caz de ploaie. Eu mi-am cumpărat-o pe a mea la Praktiker, a costat în jur de 8,- €.Barca este de preferat a fi cît mai mare şi mai lată (între 3,5 şi 5 metrii lungime şi 1,5 până la 2,30 metrii lăţime), pentru a ne putea uşor desfăşura şi de a putea întinde în ea chiar şi un somn de 2,50 metrii. Să nu fie cu marginea prea înaltă, astfel încât să mai putem da şi la clonc, dar nici cu marginea prea joasă, ca la valuri să ne intre apă în barcă. Motorizarea pe Dunăre să fie de cel puţin 10 cai putere, pentru a ne putea deplasa cît mai rapid dintr-un loc în altul şi de a putea uşor pleca din calea unui vapor. De recomandat este de a avea montat pe barcă şi un al doilea motor de rezervă, unul electric, care este necesar şi la pescuitul la clonc sau la dus firele pentru plantat, pentru a nu face prea multă gălăgie.Barca mea are o lungime de 3,7 metrii, o lăţime de 1,6 metrii şi este motorizată cu un motor de 18 cai putere, cu care mă pot deplasa cu o viteză de 35 km/oră (2 persoane în barcă). Materialul bărcii este plastic (PE), foarte rezistent la contactul cu pietrele din apă. Culoarea verde m-a cam deranjat la început, acuma însă sunt bucuros de ea, deoarece seara şi noaptea sunt perfect “camuflat”. O barcă albă se vede pe apă chiar şi în raza unei stele…Thomas şi Mario şi-au vopsit barca albă din fibră de sticlă în verde închis, deoarece, când barca a fost albă, au fost permanent urmăriţi de curioşi chiar şi noaptea! Fiind din fibră de sticlă, ei o repară în fiecare an de crăpături. Văzând avantajele bărcii mele şi robusticitatea acesteia, şi-a cumpărat şi Mario una fix ca a mea.

Metodele folosite la pescuitul somnuluiPescuitul la somn se poate face prin foarte multe metode, folosind monturi tradiţionale, simple sau cele mai sofisticate monturi posibile, care trebuie, bine-nţeles cumpărate. Voi încerca să mă rezum la cele simple, deoarece nici mie nu-mi place să arunc banii pe fereastră dacă nu e nevoie şi nici să mă complic prea mult: simplu şi eficient, asta-i deviza mea.Problema pe care o am eu, acolo unde locuiesc în Germania, este că pescuitul din barca nu este permis, şi nici folosirea ca momeala a peştelui viu (protecţia animalelor). De asemenea sunt interzise pescuitul cu coropişniţa, cu lipitori sau cu broscuţe, acestea fiind ocrotite prin lege. Iar pescuitul în toată Germania este admis doar cu 2 lansete şi doar până la ora 1:00 noaptea! Din fericire, pe cealaltă parte a râului Rin, este Franţa (locuiesc aproape de graniţă). În Franţa este admis pescuitul cu 4 lansete şi chiar şi pescuitul cu peşte viu. Aici însă nu este permis pescuitul la trenă şi nici pescuitul de noapte, când şansele de a prinde somnii sunt cele mai mari.Dacă mă gândesc prea mult cît de privilegiaţi sunt pescarii din România, având voie să pescuiască 24 de ore din 24, cu ori ce fel de momeli vii, cu 4 lansete de

căciulă, cu oricare din cele 11 metode pe care le voi descrie în continuare, îmi vine să-mi fac imediat bagajul şi să …

        Cum îşi ia somnul hrana?Somnul (mare) nu este un peste care mănâncă direct pe fundul apei(!), ca de exemplu mreana, scobarul sau crapul, care şi au gura formată în jos, putând astfel să ia direct de pe grund chiar şi o bobiţă mica de porumb. Somnul se “odihneşte” în gropi şi ape adânci, de unde pleacă la răpit, în căutarea hranei. Însă, în timp ce se îndreaptă spre un banc de peşti (hrana lui preferată şi de bază), somnul nu evită să înfulece rapid nişte raci, sau râme, sau ce mai găseşte el la întâmplare pe drum. Spun asta pentru că un peşte, care înoată prin apă, produce vibraţii pe care somnul le simte de la distanţă. În schimb, o râmă ce se târăşte molcom pe fundul apei, un rac ce abia se mişcă 1 cm pe minut, sau o scoică, toate acestea producând aproape ZERO vibraţii, fac parte din hrana secundară a somnului, mai ales ale somnilor mari. Pe acestea le absoarbe doar din când în când, găsindu-le întâmplător pe fundul apei. Peştişorii care înoată prin faţa lui nu prea scapă cu viaţă, aceştia fiind inhalaţi de somni într-o fracţiune de secundă. Obletele sau Floarea de Dunăre prezintă o pradă uşoară, dar nu şi interesantă pe care ar fi nevoit să o vâneze. Dacă trece prin faţa lui, e bine venită – happp… - a şi inhalato. Însă pentru un somn mare, de peste 1,50 metrii, e mult mai interesantă o singură pradă sănătoasă, şi nu o mulţime de mini-gustări. Cu un singur atac el consumă mult mai puţină energie decât ar consuma înotând kilometrii întregi doar în căutarea unor “ fărîmituri ” de pe fundul apei. Chiar şi vibraţiile produse de un peste bolnav sunt diferenţiate de cele ale unui peste sănătos, ceea ce pentru el înseamnă o pradă mai uşoară, deci evident şi un efort minim cu consum mic de energie. Haideţi să urmărim comportamentul unui somn în acvariu, care iese dintr-o ascunzătoare, înoată pe lângă o mulţime de roşioare şi-şi alege până la urmă ca victimă pestele bolnav, cel mai uşor de prins (minutul 1:10):Exact aşa se comportă şi majoritatea somnilor în apele stătătoare. Mai întâi dau târcoale, ca o felină, apoi se apropie încet, tiptil, şi … inhalează rapid şi puternic. Având pe lacuri sau baraje monturi fixe, rigide, fără un joc / un spaţiu liber pentru absorbţie, riscăm să ne smulgă momeala din cârlige. Chiar şi un peste prins cu un cârlig în gură şi o ancora în spate sau în coadă îl rupe prin absorbţie din montura noastră. Ce vom observa în vârful lansetei este doar o singură lovitură scurtă şi nimic mai mult. Când pescuim în ape stătătoare putem realiza un spaţiu liber pentru absorbţie cu plută de suprafaţă (vezi mai jos “Pescuitul somnului cu plută la geamandură sau pom”, cu monofilament de rupere fix), iar la grund cu forfahuri foarte lungi (2 – 3 metrii). Pe râuri stă altfel treaba, acolo somnii

sunt nevoiţi din cauza curentului de apă să şi atace, să se năpustească asupra pradei în timpul absorbţiei. Acolo nu este neapărat nevoie de “spaţiu liber” pentru procesul de absorbţie. Puteţi lua ca şi comparaţie un aspirator în loc de somn, un fön de uscat părul în loc de curentul de apă şi o pană în loc de peştişor. Acum daţi drumul la fön, pe poziţia încet de tot, iar cu aspiratorul la maxim încercaţi din lateral să aspiraţi pana, fără să mişcaţi aspiratorul. Aici aş mai dori să diferenţiez somnii mici de cei mari, evidenţiind problema şi poziţia fălcii de jos, mutaţie ce o întâlnim mult mai pronunţată la somnii mari. Astfel, mutaţia fiind atât de accentuată la un somn mare, acesta nu mai poate lua momeala care e prezentată direct pe fundul apei.Uitaţi-vă atent la poza alb-negru: cu toate că somnul stă cu burta lipită de grund, gura acestuia este însă la o distanţă de cel puţin 25 cm de grund!Pentru ca acesta să poată lua o momeala care stă lipită de fundul apei (curenţii de apă ne apasă firul şi momeala în jos), ar presupune ca, pentru a ajunge la ea, el ar trebui să facă “lumânarea”! Într-un lac s-ar putea să-i reuşească această ghiduşie, dar într-un râu unde curentul apei îl apasă şi îl mută din loc cît ar zice el “Peşte”, îi este aproape imposibil. Astfel, vorbind de pescuitul la grund, ne referim de fapt la prezentarea momelii deasupra grundului, la o distanţă de la cel puţin 25 de cm de la fundul apei în sus. 1.Pescuitul somnului la grund cu plumb şi plută Această metoda este foarte des practicată de cei ce nu dispun de o barcă, atât în râurile mai înguste cît şi în râurile mari, la maluri abrupte sau chiar şi line, unde putem cu uşurinţă lansa un plumb de 200 – 500 de grame.Montura se face în felul următor:-pe firul principal se montează mai întâi o carabină culisabilă, după care se pune o bilă de gumă, pentru ocrotirea nodului-apoi se fixează la capătul firului carabina principală-forfahul să aibe lungimea de 1,5 – 3 metrii (în râurile cu curenţi mari forfah de 3 metrii lungime)-la capătul acestuia se leagă cârligul (sau chiar 2, depinde de momeala folosită)-la 10 – 15 cm de la cârlig se fixează pluta de grund-la celălalt capăt al forfah-ului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabină-pe carabina culisabilă de pe firul principal se prinde plumbul, direct sau cu ajutorul unei legături de monofilament (în cazul unei agăţaturi se va rupe monofilamentul, astfel pierdem doar plumbul fără a risca întreaga montură)Lansarea monturii se va face cu grijă, nu prea departe de mal, deoarece din cauza plumbului mare, impactul cu apa poate rupe momeala din cârlig.Cu această metodă ne putem mai uşor muta locul de pescuit şi putem mai des verifica momeala.Dacă doriţi să lansaţi ceva mai departe, fără a distruge momeala (smoc de râme sau peşte viu), se poate folosi metoda celor 2 lansete.Metoda celor 2 lansete:-se dă jos forfahul de pe lanseta nr. 1 (cea cu care vom pescui), iar în locul acestuia se prinde firul principal al lansetei ajutătoare, lanseta nr. 2.-lanseta nr. 2 se aşează în stativ şi se desface recuperatorul mulinetei.-cu lanseta nr. 1 lansăm plumbul la locul dorit, după care se aşează şi aceasta într-un stativ-acum intră în joc lanseta nr. 2, cu care se recuperează încet firul lansetei nr. 1-atenţie, nu uitaţi să deschideţi tamburul lansetei nr. 1 înainte de recuperare (sau deschideţi frâna la maxim)-odată ce firul este la mal, dezgăţăm firul lansetei nr. 2-agăţăm forfahul cu momeală pe carabina lansetei nr. 1 şi îl tragem încetişor cu lanseta nr. 1 până acesta ajunge la plumb-astfel momeala ajunge la locul dorit, întreagă şi nevătămatăNu folosiţi această tehnică cu forfah-uri fără plute! Ne-folosind plută pe forfah, montura se va târî pe fundul apei de la mal până la plumb, agăţaturile sunt astfel de ne-evitat!2.Pescuitul somnului la grund cu bolovan şi plutăÎn principiu este aceeaşi metodă ca şi pescuitul la grund cu plumb, însă în loc de plumb se foloseşte un bolovan. Această montura necesită o ambarcaţiune cu care să ducem bolovanul şi montura la locul dorit, sau dacă pescuim aproape de mal (6 – 10 metrii) piatra se poate arunca si cu

mâna. La fel ca şi prima tehnică descrisă, este una dintre cele mai des folosite monturi în Germania, Spania şi Italia.Montura se face în felul următor:-pe firul principal se montează mai întâi un sea-boom sau o carabină culisabilă, după care se pune un stoper-apoi se fixează la capătul firului carabina principală-forfahul se taie la lungimea de 1,5 – 3 metrii (depinde la ce distanţă de grund dorim să pescuim şi unde dorim să prezentăm momeala)-la capătul acestuia se leagă cârligul (sau chiar 2, depinde de momeala folosită)-la 10 cm de la cârlig se fixează pluta de grund-la celălalt capăt al forfahului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabină-bolovanul de 1 – 2 kg (chiar şi de 5 kg dacă curentul apei e foarte puternic) se leagă cu frânghie pentru pachete (eu îi zic frânghie de poştă), deoarece această frânghie putrezeşte după câteva zile (este BIO!)-de frânghie se leagă un monofilament de 0,35 – 0,50 mm, lung de 20 – 40 cm, care se va rupe când contrăm somnul-pe carabina culisabilă de pe firul principal se agaţă monofilamentul bolovanuluiMontura se duce cu barca la locul dorit. Partenerul de pescuit care rămâne pe mal cu lanseta, trebuie să aibă grijă ca tot timpul firul să rămână deasupra apei iar frâna să fie destrânsă (pentru a evita vre-un accident). În momentul plasării bolovanului din barcă, recuperatorul mulinetei să fie deschis şi frâna destrânsă la maxim. Vă recomand ca la orice acţiune de acest gen, să lucraţi tot timpul cu recuperatorul deschis, să nu trageţi niciodată firul de pe mulinetă folosind doar frâna destrînsă. Dacă trageţi firul de pe tambur folosind doar frâna destrînsă şi cu recuperatorul închis vi se va răsuci firul rău de tot! Monofilamentul de rupere al bolovanului se poate lega prin 2 feluri de firul principal: fix, de carabina principală (recomandat când adâncimea apei este mai mică de 3 metrii) sau de o carabina culisantă pe firul principal (recomandat la adâncimi mari). Legând bolovanul fix de carabina principală, prin greutatea acestuia şi rezistenţa opusă de apă, se poate rupe monofilamentul sau chiar se poate distruge momeala, în timpul scufundării. Dacă legăm bolovanul de o carabină culisabilă, acesta coboară aproape liber, mult mai repede decât momeala. După ce bolovanul ajunge la grund, se închide recuperatorul, se strînge frâna şi se recuperează încet până când momeala ajunge la bolovan. Gata.Dacă sunteţi singuri la pescuit şi doriţi să plantaţi montura cu bolovan, luaţi lanseta în barcă, plantaţi bolovanul şi apoi mergeţi cu lanseta la mal.Avantajul acestei metode este că putem pescui la distanţe mari de mal, chiar şi în curenţi puternici, fără ca montura să ne fie mutată din loc. Dezavantajul constă în nevoia unei ambarcaţiuni pentru a “planta” montura.Iar dacă nu dispuneţi de o ambarcaţiune, aruncaţi un bolovan mai mic ori cu metoda celor 2 lansete, ori cu mâna de pe mal. Metoda celor 2 lansete am descris-o deja, iar acum să vedem cum funcţionează aruncarea bolovanului cu mâna şi plasarea monturii. Simplu, dacă ştim cum:Tehnica lansării cu bolovan de pe mal:-căutaţi un bolovan de 0,5 – 0,7 kg, şi încercaţi să faceţi o probă, să vedeţi cît de departe îl puteţi arunca. Să luăm ca exemplu că aţi reuşit să aruncaţi bolovanul la o distanţă de 8 metrii. De multe ori nici nu e necesar să pescuim departe, somnii sunt peşti ce-şi caută hrana şi lângă mal. -un bolovan asemănător va fi legat cu sfoară, şi agăţat de carabina culisantă-carabina principală va fi agăţată de o creangă pe mal, iar de pe tambur desfăşurăm circa 20 metrii de aţă.-bolovanul va fi aranjat la mijlocul celor 20 de metrii de aţă, adică cam la 10 metrii în cazul descris.-cei 20 de metrii de aţă îi aranjăm frumos lângă picioarele noastre, având grijă să nu se încâlcească, să nu se facă vreun nod-cu recuperatorul tamburului deschis, aruncăm bolovanul cît putem de tare, carabina principală rămâne agăţată pe mal-după ce bolovanul ajunge la fundul apei, închidem recuperatorul, agăţăm forfahul cu momeală de carabina principală şi recuperăm încet până când acesta ajunge la

bolovan. Gata!Nu folosiţi această tehnică cu forfah-uri fără plute! Ne-folosind plută pe forfah, montura se va târî pe fundul apei de la mal până la bolovan, agăţaturile sunt astfel de ne-evitat!

3.Pescuitul somnului cu pluta din barca sau de pe malEste o metodă foarte des practicată la pescuitul somnului. Cu ajutorul unei plute culisante putem pescui din barca la adâncimi diferite, prezentând astfel momeala aproape de suprafaţa apei, undeva între ape, sau chiar în apropierea grundului. Plutele se aleg de obicei în funcţie de curenţii apei şi momeala folosită. Astfel, într-un râu foarte lin, folosind ca momeală râme, coropişniţe sau scoici, este de ajuns o plută de 120 – 150 de grame. Plumbul folosit să fie atât de greu încât pluta să nu se scufunde (100 – 130 grame). În râurile cu curenţi mari, folosind ca momeală peşti vii, pluta să fie de 150 – 250 de grame.Lungimea forfah-ului este suficient dacă este de 0,6 până la 1 metru, grosimea şi rezistenţa acestuia să fie însă aleasă în funcţie de posibilele obstacole din apă.Plumbul să stea fix pe fir, astfel încât peştele-momeală ce vrea să înoate spre suprafaţa apei să nu poată trage firul prin plumb. (Am avut odată un atac la un caras de ca. 25 cm, care era prezentat la o adâncime de 1,5 metrii, cu un forfah de 60 cm lungime. Somnul nu a reuşit să-l prindă, deoarece acesta a tras firul prin plumbul culisant şi a sărit până la 20 cm deasupra apei! Răpitura a fost spectaculoasă, dar fără reuşită.) De asemenea la un plumb culisant ce nu este fix, muşcătura unui somn ce ia momeala şi înoată în sus nu este vizibilă.Dacă adâncimea la care pescuim nu este mai mare de 2,5 metrii, se pot folosi şi plute fixe. Dacă dorim să prezentăm momeala la adâncimi mai mari, poziţia plutei va fi dată de un stoper culisabil, ce poate fi făcut la repezeală dintr-o gumă de legat borcane sau o fâşie subţire dintr-o cameră de bicicletă (o cameră de bicicletă nu lipseşte niciodată din geanta mea de scule). Momeala va fi lăsată să plutească în curenţii de apă, în spatele bărcii ancorate. Se pot lăsa la apă mai multe monturi, la distanţe diferite (de ex. tot la 20 – 25 de metrii) şi la adâncimi diferite. Astfel putem acoperi cu 4 monturi o distanţă de 70 – 80 de metrii.La acest tip de pescuit se mai pot folosi sideplan-urile, nişte accesorii ce ţin monturile în stânga sau în dreapta bărcii. Astfel, fiind ancoraţi cu barca pe râu, putem pescui cu plutele în diagonală, spre maluri. Sideplan-urile funcţionează pe principiul cârmelor şi se pot folosi şi de pe mal (vezi schiţa).Am fost în primăvara lui 2011 împreună cu Erwin la o partidă de pescuit pe Rin. Am pescuit de pe mal, fiecare cu o lanseta la grund iar cu a doua lanseta la pluta, aproape de suprafaţă. Adâncimea apei unde am pescuit avea doar 1,5 metrii, iar distanţa pe mal între noi doi era de ca. 500 de metrii. Erwin şi-a umplut cârligele cu râme şi a aruncat mai întâi lanseta cu plută, la o distanţă de maxim 15 metrii de mal. Doar ce s-a întors să monteze şi a doua lansetă, a şi auzit clopoţelul de pe lanseta cu pluta. Primul gând al lui a fost, că i-a picat lanseta de pe stativul poziţionat între pietre. Dar nu, cu toate că nu trecuse nici măcar un minut de la lansare, un somn pofticios a şi găsit momeala. După un dril de toată splendoarea, au urmat pozele cu un somn foarte frumos de 1,75 metrii, după care a fost eliberat. C & RMontura care a folosit-o Erwin, a fost următoarea:-pluta de 150 de grame, montată fix pe firul principal-imediat sub pluta – carabina-apoi a urmat forfah-ul de ca. 80 cm, pe care a montat un plumb de 120 de grame fixat la 20 cm de cârlige-sub plumb, direct lângă cârlige, a urmat zgomocelul-apoi o ancora solidă, iar la capăt de tot un cârlig, la vreo 4 cm de ancoraDupă cum puteţi remarca, cu toate că s-a pescuit unde apa avea doar 1,5 metrii, momeala aflându-se la doar 60 de cm sub luciul apei, prezentată aproape de tot de mal, Mustăciosul a venit din apa adâncă să caute hrana acolo unde stau şi peştii mici, adică în mal, şi a dat de un smoc de rime pe care l-a inhalat urgent.Pentru a vă putea da seama cît de mare tupeu pot avea somnii, urmăriţi vă rog şi video-ul următor. Adâncimea apei unde

aceştia atacă este mai mică decât ei, dar ne fiind niciodată în pericol, ei iasă până pe mal pentru a mânca, după care se întorc în larg:4.Pescuitul somnului cu plută la geamandură sau pom Şi această tehnică de pescuit este foarte des practicată, fiind şi una din cele mai efective metode, putând astfel pescui de pe mal undeva în mijlocul râului, undeva între ape sau la suprafaţă, în apropierea pomilor picaţi în apă sau sub coroana unui copac de pe malul opus.La acest sistem se folosesc atât plute fixe cît şi culisante, montura fiind dusă cu barca şi legată de geamandura sau de o creangă cu un monofilament, care în urma unei trăsături sau contre se va rupe.Atenţie, pescuitul la geamandură să fie practicat doar acolo unde nu prezintă pericol pentru alţi pescari sau alte ambarcaţiuni, iar pe timp de noapte geamandura să fie pe cît posibil luminată.Geamandura va fi poziţionată cu ajutorul unui bolovan mare, legat cu o frânghie subţire şi tare, mai lungă decât adâncimea apei unde va fi plasată geamandura. Dacă apa are 10 metrii,  funia geamandurii să fie de 11 metrii în lac, iar în râu poate fi şi cu 3 metrii mai lungă (cu o treime mai lungă decât adâncimea apei). De la geamandură pleacă în prelungire altă sfoară, care este cel puţin atât de lungă cît este şi adâncimea apei la care dorim să pescuim. Aceasta este sfoara de prindere a monturii. La capătul acestei sfori de prelungire se montează o plută, doar ca semn vizibil pentru capătul de prindere. Cu barca se aduce montura la geamandură sau la pom şi se leagă cu ajutorul unui fir monofilament de 0,35 – 0,50 mm, de o lungime de 20 – 40 cm. Lansetele se poziţionează pe mal, în stative solide şi bine înfipte în pământ, firul v-a fi bine întins, până aproape de limita de rupere a monofilamentului. Montura se face în felul următor:-pe firul principal se trage mai întâi o carabină culisabilă, apoi un stoper, o perlă, apoi din nou o carabină culisabilă (pe care se va prinde pluta), apoi se pune un stoper, după care vine plumbul, sub care mai montăm o bilă de gumă pentru protecţia nodului-la capătul firului, se fixează carabina principală-forfah-ul să aibe lungimea de 0,6 – 1 metru-la capătul acestuia se leagă cârligul (sau chiar 2, depinde de momeala folosită)-la celălalt capăt al forfah-ului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabină-de carabina de deasupra plutei se leagă un monofilament de 0,35 – 0,50 mm, lung de 20 – 40 cm, care se va rupe când contrăm somnul-cealaltă parte a monofilamentului se agaţă de funia de prelungire a geamanduriiO metoda mai practică este legarea directă a firului textil de geamandură sau pom prin intermediul monofilamentului de rupere fix, fără a mai folosi prima carabină culisabilă. Aproximativ 1 metru deasupra de plută se înfăşoară de 2 ori firul textil după două degete depărtate, iar în bucla formată se prinde prin şlop monofilamentul de rupere. Acesta să fie acum de 0,6 – 1 m. În acest caz, la atacul unui somn, acesta trage direct de monofilament. Monofilamentul se rupe din atac, iar somnul este deja (parţial) înţepat. Lanseta care era până acuma curbată şi tensionată se destinde în stativ, semn că monofilamentul s-a rupt. Luaţi băţul din stativ, adunaţi fir pe mulinetă cît puteţi de repede (pentru a fi cît mai direct în contact cu peştele la contră) şi contraţi puternic! Dezavantajul la această montura este răsucirea monofilamentului în jurul firului textil şi trăsătura care s-ar putea să o trecem uşor cu vederea.La metoda de prindere a monofilamentului de rupere în carabina culisantă, atacul unui somn nu este exercitat direct pe monofilamentul de rupere, trăsăturile fiind acum vizibile în vârful lansetei. Nu ezitaţi de a contra imediat, chiar la cea mai sensibilă trăsătură! Monofilamentul se va rupe la contră.La sfârşitul partidei de pescuit să recuperaţi geamandurile şi frânghiile, acestea nu se lasă în apă!Sub copacii de pe malul apei, montura poate fi prezentată şi fără pluta, peştele-momeală să clipocească mereu la suprafaţa apei.În Spania practic cu drag pescuitul din barcă, la ca. 40 de metrii de mal, unde îmi ancorez barca bine de tot. Apoi cu o a doua barcă duc monturile în mal, unde le leg sub copaci sau de smocurile de

iarbă din apă. Adâncimea apei are acolo între 1,5 şi 2,5 metrii. Somnii vin din larg, din gropane, înoată de a lungul malului, şi răpesc peştii ce stau în mal, lângă tufele de iarbă sau trestie. Momeala, adică crap sau caras de 0,5 până în 2 kg (cu cît mai mare cu atât mai bine!), o prezint ori la maxim 1 metru sub luciul apei sau direct la suprafaţa apei. Această metoda am învăţat-o de la un pescar neamţ, de meserie frizer. El însă, ne-având 2 bărci cu care să-şi ducă mai multe monturi, pescuia doar cu o singură lanseta. Mai întâi îşi lega montura sub pom, după care îşi ancora barca la ca. 40 de metrii de mal. După ce prindea un somn, îşi muta locul de pescuit cu câţiva zeci de metrii. Cu o singură lanseta, într-o seară bună prindea şi câte 4 somni, reuşind astfel în 2 săptămâni să prindă în total 19 somni. Cu această metodă am fost şi eu recompensat cu capturi multe şi frumoase, cea mai mare fiind de 2,29 metrii.

5. Pescuitul somnului cu montura macaraAceastă metodă este des folosită la pescuitul somnului direct la suprafaţa apei, în ape stătătoare, lacuri şi baraje, mai ales acolo unde geamandurile şi firele trase deasupra apei sunt tabu. Monturile se plasează în locurile de pescuit ducându-se cu barca. Cei ce nu dispun de o ambarcaţiune, sau folosirea acesteia este interzisă, pot trage montura cu metoda celor 2 lansete.La acest tip de montură se foloseşte peştele viu. Peştişorul poate să facă ture mari clipocind necontenit la suprafaţa apei, atrăgând astfel atenţia somnilor plecaţi la răpit.Montura se face în felul următor:-pe firul principal se montează mai întâi un sea-boom sau o carabină culisantă, apoi o perlă de gumă-la capătul firului, se fixează carabina principală-macaraua este formată din 1 plută mare sau 1 bilă de styreopor (diametru de cel puţin 100 mm), care vine fixată pe mijlocul unui tub subţire de plastic, lung de 1,5 – 2 metrii (eu fixez cu fâşii din camera de bicicletă, alţii le lipesc); prin acest tub se trage un fir textil foarte rezistent; într-o parte se leagă un vârtej, iar în cealaltă parte o carabină, ambele noduri fiind protejate cu perle de cauciuc-vârtejul macaralei se prinde în carabina principală, iar de carabina macaralei se agaţă forfah-ul-forfah-ul să fie întotdeauna ceva mai scurt decât jumătate din lungimea macaralei-la capătul acestuia se leagă cârligele-la celălalt capăt al forfah-ului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabina macaralei

6.Pescuitul somnului cu montura osŞi această tehnica este des folosită la pescuitul somnului aproape de suprafaţa apei (sub luciul apei), în ape stătătoare, lacuri şi baraje, mai ales acolo unde geamandurile şi firele trase deasupra apei sunt tabu. Monturile se plasează în locurile de pescuit ducîndu-se cu barca. Cei ce nu dispun de o ambarcaţiune, sau folosirea acesteia este interzisă, pot trage montura cu metoda celor 2 lansete.La acest tip de montura se foloseşte pestele viu. Pestisorul poate să facă ture mari, ne rămînînd permanent în acelaşi loc, înotînd aproape de suprafaţa apei, sub luciul apei.Montura se face în felul următor:-pe firul principal se montează mai întâi un sea-boom sau o carabină culisantă, apoi o perlă de gumă-la capătul firului, se fixează carabina principală-montura-os este formată din 2 plute mari sau 2 bile de styreopor (diametru de cel puţin 100 mm), care vin fixate pe un tub subţire de plastic, lung de 1,5 – 2 metrii (eu le fixez cu fâşii din camera de bicicletă, alţii le lipesc); prin acest tub se trage un fir textil foarte rezistent; într-o parte se leagă un vârtej, iar în cealaltă parte o carabină, ambele noduri fiind protejate cu perle de cauciuc-vârtejul monturii-os se prinde în carabina principală, iar de carabina monturii-os se agaţă forfah-ul-forfah-ul să fie întotdeauna ceva mai scurt decât lungimea monturii-os, pentru ca peştele să nu ajungă la firul principal unde s-ar putea încâlci-la capătul acestuia se leagă cârligele-la celălalt capăt al forfah-ului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabina monturii-os

7.Pescuitul somnului cu momeli artificialeAvantajul la această metoda de pescuit este că se poate căuta somnul pe distanţe mai mari, suntem mobili şi ne putem muta repede locul de pescuit, iar echipamentul de care avem nevoie nu este deloc vast. Însă metoda necesită sute de aruncări, care sunt destul de obositoare chiar după cel mai scurt timp. De aceea lansetele să fie cît mai uşoare şi pe cît posibil de scurte, ideal ar fi cu centrul de greutate exact în locul de prindere al mulinetei. O lanseta cu greutatea sub 300 de grame şi cu o lungime de maxim 2,7 metrii se îndreaptă spre o lansetă bună. O lanseta lungă are centrul de greutate mai departe de locul de prindere a mulinetei, vârful lansetei având tendinţa de a trage în faţă, obosind astfel mâna pescarului. De asemenea şi mulineta trebuie să fie uşoară, însă încă atât de grea încât să echilibreze bine lanseta şi destul de solidă pentru a face faţă nenumăratelor recuperări a momelilor grele şi mari (comparativ cu cele folosite la pescuitul şalăului), dar şi dril-ului unui gigant. Firul textil să fie între 0,30 şi 0,40 mm pentru a putea lansa la distanţe mai mari. Nada va fi în aşa fel lansată, ca în momentul căderii în apă să facă cît mai mult zgomot, să plescăie, după care va fi recuperată foarte-foarte încet. Lingura oscilantă sau peştele de gumă îl puteţi lăsa să ajungă la grund, după care îl ridicaţi încet şi din vârful băţului mutaţi-l înceeet 1 – 1,5 metrii. După ce ajunge din nou la grund, recuperaţi din fir şi repetaţi aceeaşi mişcare lentă. În apele curgătoare chiar dacă ţineţi momeala în loc, aceasta se mişcă din cauza curenţilor de apă şi produce vibraţiile necesare. Recuperaţi extrem de

încet, daţii timp somnului să poată răpi după momeala “bolnavă”. De recomandat sunt aruncări repetate în acelaşi loc, dar şi recuperarea la adâncimi diferite. Însă cel mai important lucru la acest tip de pescuit este rezistenţa în timp, răbdarea!Important mai este şi modificarea lingurilor şi a wobbler-elor, adică înlocuirea inelelor şi a ancorelor cu inele, ancore şi cârlige rezistente, care nu se vor desface în dril. La această metoda de pescuit intră fără doar şi poate somni foarte mari, pe care dorim să-i avem neapărat pe mal pentru un foto-shooting, nu să-i pierdem în dril!La linguri oscilante vă recomand a nu pescui cu ancore, ci doar cu un singur cârlig solid, vârful acestuia să arate în sus. Astfel veţi reduce foarte mult agăţaturile de grund. Chiar şi cu un singur cârlig riscul de a agăţa lingura pe fundul apei este încă destul de mare, însă…no risk, no fun! 8.Pescuitul somnului la târât din barcăAceastă metoda se practică atât în râuri, cît şi în lacuri şi baraje, de preferat cele cu grundul lin, fără pietre sau rădăcini. Este nevoie de o barca şi de o lanseta scurtă de 2 – 2,4 metrii, acţiune ca. 200 grame, cu vârful ceva mai moale.Montura:-pe firul principal se trage o carabină, apoi o perlă de protecţie-la capătul firului se fixează carabina principală-forfah-ul să fie de 1,5 – 2,5 metrii-la capătul acestuia se leagă cârligul (vă rog nu folosiţi ancore, probabilitatea de agăţături e mult prea mare)-la celălalt capăt al forfah-ului se face un nod dublu, ce se agaţă în carabină-plumbul să fie între 40 şi 60 de grame, se va prinde în carabina culisabilă prin intermediul unui monofilament (în caz de agăţătură, vom pierde doar plumbul, nu întreaga montură)-un cleşte pentru extragerea cârligelor din gura somnului prins-mănuşi de lucru pentru a putea prinde somnul de gură şi a-l trage în barcă

Ideea este de a târî plumbul pe fundul apei, de a atinge un somn ce stă liniştit, care, surprins şi speriat va muşca agresiv de momeala. Este reflexul oricărui animal, chiar şi al unui căţeluş, oricât de mic ar fi el, ca în momentul sperieturii să muşte.Montura se lasă în urma bărcii, cam la 15 – 25 de metrii, iar lanseta se ţine ori bine de tot în mână sau se pune în stativ, iar barca se lasă dusă de curentul râului, iar pe apele stătătoare de vânt. Dacă plumbul nu se târăşte pe fundul apei, ori se mai dau câţiva metrii de fir, ori se montează un plumb ceva mai greu. Pe râu este curentul de apă cel ce pune în mişcare montura faţă de fundul apei, iar pe apele stătătoare – vântul. Momeala cel mai des folosită la această metodă este peştele mic, de dimensiunea 18 – 25 de cm, agăţat doar cu un cârlig în nară (mărimea cârligului 7/0 – 9/0), vârful cârligului să arate în sus. Cu toate că trăsăturile sunt violente şi puternice, la sesizarea unei trăsături, obligatoriu urmează contrarea rapidă şi puternică a peştelui, altfel riscăm ca acesta să o scuipe din gură, nefiind o muşcătură provocată de foame ci de reflexul de a răpi.Această tehnica, la fel ca şi cea cu clonul, este foarte avantajoasă deoarece cu ea putem pescui o suprafaţă mult mai mare decât la pescuitul static, cum ar fi pescuitul la grund, geamandura sau cu pluta, metode la care aşteptăm într-un loc peşti înfometaţi ce sunt în căutare de hrană. Metoda este foarte efectivă în locurile unde ştim că stau somnii. Dacă astfel de locuri ne sunt necunoscute, îi putem căuta cu ajutorul sonarului şi a cloncului (vezi pagina “Metode 11 - clonc”).

9. Pescuitul somnului pe verticalăŞi această metoda se practică atât în râuri, cît şi în lacuri şi baraje. Este nevoie de o barca şi de o lanseta scurtă de 2 – 2,4 metrii, acţiune 150 – 200 grame, cu vârful ceva mai moale. Firul textil e suficient să fie între 0,30 şi 0,40 mm. Faţă de metoda de a târî momeala după barca, aici se pescuieşte activ, lovind continuu fundul apei cu plumbul, căutând somnii. Vârful lansetei se ridică si se lasă încet în jos, ca. 15 - 20 cm. Muşcăturile pot fi agresive, dar şi foarte fine. În orice caz, contra va fi dată imediat şi cu putere, chiar dacă vârful lansetei se mişcă doar 1 – 2 cm. Cu această tehnica se pot prinde somnii ce nu se ridică mult la clonc, mai ales somnii mari, care sunt ceva mai leneşi. Cu cît pestele este mai mare, cu atât este şi mai uşor de găsit cu plumbul nostru. Tehnica necesită multă răbdare şi insistenţă, însă rezultatele pot fi spectaculoase, atât la număr cît şi la mărime.  Montura:-la capătul firului se fixează carabina principală-forfah-ul să fie de ca. 60 cm-la capătul acestuia se leagă din nou o carabină-pe carabină montăm un plumb de 80 – 150 de grame (depinde de adâncimea şi de curenţii din apă), un cârlig de 5/0 până la 9/0 şi cu un forfah scurt de 15 – 20 cm o ancoră de mărimea 3/0-un cleşte pentru extragerea cârligelor din gura somnului prins-mănuşi de lucru pentru a putea prinde somnul de gură şi a-l trage în barcă

Montura se lasă perpendicular sub barcă care este dusă de curent, pe râu, sau de vânt, pe apele stătătoare.Momeala cel mai des folosită la această metodă este tot pestele mic, de dimensiunea 18 – 25 de cm, agăţat cu cârligul în nară, vârful cârligului să arate în sus, iar ancora pe lateral în baza cozii.Şi

această metoda este foarte efectivă în locurile unde ştim că stau somnii. Dacă astfel de locuri ne sunt necunoscute, îi putem căuta cu ajutorul sonarului şi a cloncului. Aşa cum am amintit în descrierea pescuitului cu cloncul, de multe ori se întâmplă ca kilometrii întregi să nu vedem nici un somn, iar deodată, pe o porţiune de 200 de metrii să se ridice chiar 30 de somni, de multe ori şi 3 – 4 deodată. Aceste porţiuni pe care vedem somnii sunt şi cele mai interesante pentru pescuitul la verticala.

10. Pescuitul somnului cu boilies sau peletAceastă metoda se practică atât în râuri, cît şi în lacuri şi baraje, mai ales acolo unde nu este permis pescuitul cu peste viu sau mort. Sistemul este asemănător cu pescuitul cu boilies-uri la crap. Se montează un plumb fix sau culisant, forfah-ul de ca. 30 cm, se pun câteva boilies-uri mari sau pelleţi în şir, cu un pop-up care să le ridice în sus. Acest tip de pescuit este foarte  practicat în Spania, în zone unde folosirea peştelui ca momeala este interzis. Ah, să nu uit, pentru a avea succes cu această metoda, e recomandat momirea somnului cu câte 100 – 150 de kg de pelet pe zi. Cel puţin aşa se practică în Spania de către cei ce merg acolo o săptămână la pescuit, pleacă din Germania cu remorca plină cu câte 1000 de kg de pelet după ei. Acum puteţi înţelege de ce în ţările unde pescuitul cu peste viu sau mort este permis, pescuitul somnului cu pelet sau boilies-uri nu se practică: este extrem de costisitor!

Accesoriile de care mai avem nevoie la pescuitul cu cloncul, pe lângă barca, sunt următoarele:-o lansetă de 1,8 – 2,4 metrii, dacă se poate dintr-o bucată, vârful lansetei să fie destul de moale, astfel încât somnul să poată absorbi momeala şi nu să o rupă din cârlig-o mulinetă robustă sau o multirolă mai mică-

fir textil de cel puţin 0,40 mm -monturi speciale pentru clonc (“plomb-teaser”) sau alternativ, forfah, plumbi culisanţi de greutăţi diferite (100, 150, 200 de grame), cârlige, ancore şi carabine tari-diferite momeli-un cleşte pentru extragerea cârligelor din gura somnului prins-mănuşi de lucru pentru a putea prinde somnul de gură şi a-l trage în barca-un sonar bun pentru a putea vedea adâncimea apei, somnii ce urcă la momeală şi adâncimea la care se află momeala noastră-şi bine-nţeles unul sau mai multe cloncuri diferite Cele mai bune monturi pentru pescuitul la clonc sunt cică “plomb-teaser”-urile, care s-au adeverit în ultimii ani, în toate râurile mari din Europa ca imbatabile! Însă fără a-i schimba forfah-ul şi ancora, care sunt de calitate ne-satisfăcătoare pentru mine, nu vă pot recomanda să ieşiţi cu “plomb-teaser”-ul original la pescuit. Preţul unei astfel de monturi ne lasă pe mulţi dintre noi doar să visăm la ele (15,- € bucata, fără costurile de transport, poştă) obligându-ne astfel să încercăm câte una sau alta, să modificăm, să ne construim singuri monturile. Eu mai sunt şi de părerea că, monturile făcute de mine, sunt mai eficiente decât „plomb-teaser”-urile. Dacă nu folosiţi monturi speciale, ci doar un plumb încercaţi măcar să-l acoperiţi cu ceva (?).Am folosit odată la o partidă de clonc un plumb ne-acoperit, şi nu am avut decât o singură trăsătură, a unui puiuţ de somn, de ca. 40 cm. Restul somnilor ce au urcat, circa 30 de bucăţi, au fost parcă fascinaţi de frumuseţea plumbului, rămânând secunde întregi la nivelul acestuia (nu la momeală!), parcă mirându-se la el. După 4 – 5 secunde au plecat toţi  în viteză, de parcă i-ar fi speriat ceva.În astfel de cazuri am mai putea încerca să lucrăm cu un forfah lung, de cel puţin 1 metru, pentru a distanţa plumbul de momeală. Însă (din păcate mai întotdeauna există şi câte un însă), la un forfah lung de cele mai multe ori nu sesizăm trăsătura. De ce? Pentru că în 90% din cazuri somnii i-au momeala cu foarte mare grijă, o testează rămânând pe loc (plutind cu apa), şi nu pleacă cu ea. Fiind forfah-ul lung, chiar dacă inhalează momeala de la 20 – 30 de cm distanţă, sus la vârful lansetei nu vom sesiza nimic. După ce cârligul e golit (peşte sau râme, este egal ce avem pe cârlig sau ancora), îl scuipă afară şi pleacă.Cloncul este un accesoriu din lemn, de circa 35 de cm, ce are pe o parte un mâner iar la celălalt capăt un cap rotund sau oval, convex, concav sau plat, mai mic sau mai mare, cu care se loveşte suprafaţa apei. La ieşirea acestuia din apă se produce un zgomot puternic sau mai puţin puternic, mai înfundat sau mai ascuţit. Apa fiind un conducător excelent de sunete, transmite aceste unde sonore până la adâncimi remarcabile. Somnii le recepţionează, iar aceia care au chef să inspecteze sursa de zgomot, se ridică de pe fundul apei şi înoată în sus, căutând acea sursă care le-a stârnit curiozitatea sau care i-a deranjat. Ajungând la momeala noastră, ori testează încetişor “ceea” ce a provocat zgomotul şi decid dacă o mănâncă sau nu, ori muşcă agresiv (ei bănuiesc că momeala noastră este sursa de gălăgie). Trebuie să vă atrag atenţia că, cloncurile se diferenţiază în bune şi rele. Cu cele bune le putem stârni curiozitatea şi îi putem anima la o posibilă muşcătură, cu cele rele îi putem anima să o ia la fugă. Un clonc bun transmite nu doar sunete aiurea prin apă, ci produce şi vibraţiile necesare, pe care somnul le recepţionează chiar şi la adâncimi mari. Unghiul de intrare şi de ieşire din apă, forma capului, unghiul format între mânerul cloncului, corpul, gâtul şi capul acestuia, toate acestea sunt factori care joacă un rol decisiv în scoaterea unui cloncănit “rentabil”, de succes pentru pescar. Cunoaşteţi vre-un producător de cloncuri care optimează zgomotele şi undele produse de clonc cu ajutorul microfoanelor subacvatice? Nu? Eu da...Însă cu asta să lăsăm să se ocupe meseriaşi, noi doar le vom folosi.Există şi cloncuri ce produc vibraţii care le simţim în barca, cum aceasta se zguduie la fiecare lovitură. Vibraţiile acestor cloncuri se împrăştie mai mult spre lateral şi nu în adâncime. Am testat în ultimii ani în jur de 20 de cloncuri diferite (gândiţi-vă că un clonc în Germania costă între 15 şi 50 de euro!). Din toate acestea

doar cu 4 modele am avut succes şi de aceea doar acestea mi-au rămas în trusă.Atât pe râu cît şi pe apele stătătoare pescuitul la clonc se recomandă a se practica de la adâncimi de la 4 metrii în sus. În apele nu prea adânci se folosesc cloncuri cu capuri mai mici, care produc sunete nu atât de puternice. Cu cît apa în care pescuim este mai adâncă, cu atât şi sunetele produse cu cloncul să fie mai puternice. Dacă somnii nu vor să reacţioneze la zgomote înfundate, trebuie încercat cu cloncuri ce fac zgomote mai ascuţite, şi invers.Pe ambele tipuri de ape cel mai optimal este dacă nu bate vântul. De ce? Voi încerca să vă explic. La auzul sunetului de clonc, somnii ce îl percep se află direct sub barca. În momentul în care înoată spre momeală, ei nu se deplasează nici în stânga, nici în dreapta şi nici contra curentului. Ei înoată doar în susul apei, spre originea zgomotului provocat de clonc, fiind duşi de curenţii de apă odată cu barca ce pluteşte la suprafaţă. Firul ce coboară de la lansetă la momeală trebuie să intre perpendicular în apă. În momentul în care începe să bată vântul, s-a cam terminat şi cu pescuitul la clonc. Când firul cu care pescuim intră diagonal în apă (stânga, dreapta, contra sau cu curentul) putem ieşi liniştiţi la mal şi aştepta să se oprească vântul. În acest caz momeala nu se mai regăseşte sub bătaia cloncului, iar somnii nici nu mai pot localiza de unde vin sunetele provocate de clonc. Ceva ajutor ne poate da în aceste momente un motor electric, cu care putem cît de cît să redirecţionăm barca.Pe apele stătătoare mai putem puţin trişa, ancorându-ne. Astfel, nu putem fi duşi de vânt, rămânem relativ pe loc. Dacă vrem să ne mutăm locul cu câţiva metrii, mai dăm drumul la sfoară şi vântul ne deplasează din loc.Cum se manevrează cloncul, puteţi vedea în schiţa următoare:a)mişcarea braţului din umărb)doar mişcare din braţc)mişcare din braţ şi încheietura mâiniid)mişcare rapidă doar din încheieturăCum reacţionează somnii la sunetele cloncului?Loviturile cu cloncul se repetă de 3 –  5 ori, după care se face o mică pauză. Dacă după 10 – 15 secunde nu se vede pe sonar nici un somn care urcă, loviturile se repetă. Somnii trebuie căutaţi în zone diferite, dacă de exemplu astăzi îi găsim la adâncimi de 7 – 8 metrii, mâine s-ar putea să se stea la adâncimi de 10 – 11 metri, sau chiar la apă de 5 – 6 metrii. De multe ori se întâmplă ca kilometrii întregi să nu reacţioneze nici un somn, iar deodată, pe o porţiune de 200 de metrii să se ridice chiar 30 de somni, chiar şi mai mulţi deodată. De asemenea s-ar putea ca dimineaţa să fie activi în alte locuri decât peste zi sau seara.În unele zile somnii pot reacţiona agresiv, urcând rapid la momeală şi muşcând fulgerător, la orice este pe cârlig. Aceste muşcături agresive sunt însă foarte – foarte rare!În zilele în care somnii muşcă finuţ, ceea ce se întâmplă cam în 90% din cazuri, aceştia pot goli cârligele de râme sau de peştişori fără să ne dăm seama, cel mult observăm că vârful lansetei se mişcă scurt şi rapid, doar   1 cm. În acest timp scurt trebuie să contrăm, exact la momentul potrivit. De acea e bun un sonar, vom fi cît de cît preveniţi de posibila muşcătură. Chiar dacă pescuim cu peşte mic (caras sau babuşcă cît palma), somnii sunt atât de rafinaţi, încât sunt în stare să ne dea jos de pe cârlige chiar şi unul câte unul, atât de finuţ că nu putem recunoaşte momentul potrivit de a contra. De aceea, la cea mai mică trăsătură trebuie imediat contrat. Dacă e rateu, mai aşteptăm să tragă odată, dacă nu mai avem trăsătură, atunci verificăm momeala. Cel mai bine este dacă ţinem firul între degete, şi când simţim trăsătura dăm prima contra cu mâna. Atenţie însă, firul textil taie! Recomand mănuşi pe mâna cu care contraţi. Imediat după aceea se dă a doua contră puternic cu lanseta.Am fost cu Erwin si cu Daniel, fiul meu, într-o seară câteva ore la clonc şi Erwin a avut norocul să prindă un somn respectabil, de 1,5 metrii (ca. 25 de kg). După ce i-a golit de 2 ori cârligele de râme, l-am lămurit să ia firul în mână. Somnul venea la momeala, muşca finuţ de tot, după care se lăsa la fund. Trăsăturile erau atât de fine, de parcă trăgea un oblete. A venit din nou, dar acum nu a mai avut şansa să şparlească râmele. Erwin

simţea la degete cum acesta moflăia momeala în gură. A dat prima contră cu mâna, însă cu grijă, apoi la mai contrat odată puternic cu lanseta.: dril, poze, C & R. Aceeaşi chestie si la lanseta lui Dani. Somnii îi furau momeala, până când m-am supărat şi am dat eu contra cu firul între degete. Daniel a putut astfel să drill-uiască un somn de 85 cm.Aceeaşi chestie s-a întâmplat şi cu un somn de 1,91 metrii, pe care l-am prins la o babuşcă cît palma. L-am invitat pe Patrick (o cunoştinţă de a mea din Germania) într-o zi de septembrie la o partidă de clonc. După ce mi-a mărturisit că de 3 ani de când s-a apucat de pescuitul de somn n-a prins decât 2 somni, şi aceia micuţi, de ca. 40 cm, am hotărât ca primul somn ce intră la oricare din cele 2 lansete să-l drill-uiască el. Nu a durat mult şi primul somn a venit la montura lui. Ne-având experienţă, somnul i-a furat urgent peştişorul înţepat în 2 ancore, după care a dispărut. După câteva sute de metrii, apare pe ecranul sonarului încă un somn. Noroc că nu s-a dus la montura lui Patrick, că iar fi furat din nou peştele. A urcat rapid de la 9 metrii la 5 metrii, acolo unde era momeala mea, a inhalat-o şi a rămas cu ea în gură. Simţeam la degete cum o moflăia. N-am ezitat: contra, dril, poze, C & R. Dacă nu ţineam firul între degete mi-ar fi smuls şi mie peştele din cârlig în momentul în care a inhalat momeala.Contra este foarte importantă la pescuitul somnului, nu doar când pescuim cu cloncul, ci la orice altă metoda. Contra se dă rapid, cu toată puterea, frâna mulinetei să fie strânsă la maxim. După ce somnul e agăţat, putem slăbi puţin frâna, dar nu prea mult. Un somn de 2 metrii poate lua fir de pe mulinetă şi cu frâna strânsă la maxim, fără probleme. Spun asta din experienţă proprie, scăpând astfel mai mulţi somni mari, pe care i-am contrat ori doar cu mâna stânga, ori nu destul de tare. Aveam impresia de parcă aş fi dat într-un zid, imediat după care somnii au tras vârful lansetei până în apă, unii dintre ei chiar reuşind să ia fir de pe mulineta cu frâna strânsă la maxim, dar i-am pierdut imediat după 4 – 5 secunde. Gura unui somn de dimensiuni mari este o placă groasă de os, împodobită cu multe rânduri de dinţi micuţi, prin care cârligele noastre se vor înfige doar dacă sunt foarte ascuţite şi doar prin forţă.Contra cu mâna: Firul se ţine între degete, astfel este simţită şi cea mai fină trăsătura. Prima contră se dă cu mâna, dar cu grijă, după care trebuie rapid dată şi contra cu lanseta. ATENŢIE, această metoda este însă foarte periculoasă, firul textil ne poate tăia degetele umede şi muiate de apă, intră în ele ca şi cuţitul în untul moale! Asta vă spun din proprie experienţă, şi vă asigur că această poză nu poate reda durerea cumplită ce am simţit-o timp de vreo 2 luni de zile. Dădeam liniştit la clonc, când deodată … s-a înnegrit ecranul. Mi-era clar că urcase un somn foarte mare. A luat imediat smocul de râme, dar n-a plecat cu el. Simţeam la degete cum îl moflăia. Inima îmi bătea să-mi sară din piept, de gândit logic nu mai puteam. Aşa că, am contrat cu mâna. Intr-o fracţiune de mili-micro-secundă a contrat şi el, îndoind băţul ce stătea la verticală în stativ până acesta ajunse cu vârful în apă. Am încercat să-l scot din stativ, însă n-am reuşit. A urmat o pocnitură puternică şi lanseta de carbon a cedat…La pescuitul cu cloncul somnii sunt foarte pretenţioşi, deoarece în acel moment ei nu sunt în căutare de hrană, ci noi îi provocăm, îi “obligăm” să mănânce. Cele mai bune momeli la clonc sau adeverit pentru mine a fi smocul de râme (15 – 20 râme negre sau de ploaie) şi peştele viu. Am avut zile când somnii preferau peşti mari, cleni de 40 cm, iar alte zile când muşcau doar la babuşcă cît palma, de 20 cm. Alte zile când vroiau doar râme, iar brusc deodată, râmele rămâneau neatinse, şi muşcau doar la peşte. Alte zile au fost când în 2 ore am animat până la momeala 30 de somni, de muşcat însă nu a vrut nici unul să muşte, nici la râme şi nici la peşte viu. În dimineaţa următoare, spre surprinderea mea, nu a mai urcat nici unul la zgomotele de clonc, parcă au dispărut cu toţii. Momeli ca lipitori, coropişniţe sau broaşte nu prea am testat, acestea fiind momeli interzise în Germania, deoarece sunt ocrotite de lege.Cum am

amintit mai sus, cele mai bune monturi pentru pescuitul la clonc sunt “plomb-teaser”-urile. Eu însă nu le pescuiesc cu drag, iar pentru asta am şi o explicaţie plauzibilă. Mai întâi să ne uităm încă o dată la comportamentul somnului din acvariu, faza se întâmplă după 1 minut şi 10 secunde:Exact aşa reacţionează şi majoritatea somnilor ce urcă la clonc: testează momeala cu mustăţile, după care o inhalează. “Plomb-Teaser”-ul având o greutate de 190 grame, fiind foarte compact şi aproape de momeala, nu poate fi absorbit cu uşurinţă odată cu momeala. În timpul absorbţiei acesta se comportă ca un zid, momeala fiind smulsă din cârlige fără ca “plomb-teaser”-ul să se mişte prea mult din loc.Haideţi să ne uităm la un video-clip, unde Thomas şi Mario au filmat ce se petrece sub apă. Mario ţinea lanseta în mână, iar Thomas dădea la clonc. Uitându-se pe ecranul sonarului, Thomas a văzut cum urcă un somn. Prin camera de filmat, ce era montată aproape de peştişorul-momeală, Thomas a văzut şi cum somnul inhalează peştişorul şi a strigat la Mario să contreze. Acesta nu a remarcat trăsătura în lanseta, a contrat doar pentru că i-a zis Thomas. Rezultatul a fost un somn de exact 2 metrii, care fără camera video ar fi furat peştişorul din ancora (minutul 1:20). Dacă ridicăm “plomb-teaser”-ul la o distanţă de 1 metru de momeala, pentru a uşura inhalarea momelii, nu mai sesizăm trăsătura, iar rezultatul este cam acelaşi: momeala furată. În afară de asta, dacă ridicăm plomb-teaser-ul la un metru distanţă de peştişor sau de râme, avem o a doua sursă de vibraţii (tentaculele “Plomb-Teaser”-ului în curent), care îi distrage somnului atenţia de la momeala. Folosind acum peştişor viu, îi dăm acestuia ocazia să înoate în jurul plumbului pe o rază de 1 metru, ceea ce poate duce la rateu chiar în timpul absorbţiei, aşa cum puteţi urmări şi în aceste secvenţe (faza de la minutul 1:03):“Plomb-teaser”-ul ar fi ideal dacă ar avea o greutate de doar 30 - 40 de grame, pentru ca somnul să-l poată inhala fără probleme împreună cu momeala. Dar la o asemenea greutate mică nu mai putem rapid lăsa momeala la adâncimi mari şi ne este uşor dusă de curenţii din apă în afara razei de bătaie a sonarului (ca o pană în bătaia vântului).Ce montură folosesc eu? Maxim plumb de 80 de grame greutate.

http://www.pescuit-la-somn.com/index_htm_files/6817.png

http://www.pescuit-la-somn.com/index_htm_files/6817.png

        Cum funcţionează sonarul?Sonarele receptează o mulţime de unde ce sunt transmise în apă de către un emiţător. Aceste unde când ajung la un obstacol sau la fundul apei ricoşează înapoi. Emiţătorul are şi funcţie de receptor, semnalele fiind astfel receptate şi transmise la sonarul propriu zis, care le prelucrează şi apoi sunt redate pe ecran. Imaginea actuală, adică prezentul, se află întotdeauna în dreapta ecranului, unde se formează o imagine nouă în intervale scurte de timp, regulate (e vorba de fracţiuni de secundă). Emisia acestor unde formează un con, cu unghiul vârfului de 20°, 60° sau chiar de peste 100°. Cu cît unghiul conului este mai mare, cu atât şi baza lui este mai mare, iar imaginea pe ecran este cu atât mai eronată. Hm, cam greu de înţeles… şi de explicat e la fel de greu, dar haideţi că încerc. Să plecăm de la o frecvenţă care formează un unghi de 100°, care la o adâncime de 7 metrii are o bază cu o rază de 11 metrii. Dacă vă aflaţi deasupra unei gropi, adâncă de 10 metrii, ce are o rază de 4 metrii, iar jur împrejurul acestei gropi apa are o adâncime de doar 7 metrii, imaginea pe sonar vă va arăta probabil o adâncime de 8 metrii. De ce? O medie al sumei tuturor undelor ce lovesc adâncimea de 10 metrii (groapa), al celor ce lovesc adâncimea de 7 metrii (în afara gropii) şi al tuturor undelor ce lovesc marginea gropii dau un rezultat eronat. Astfel, dacă nu ne deplasăm de deasupra gropii, imaginea pe ecran rămâne continuu aceeaşi, arătând o adâncime constantă de 8 metrii. Comutând pe altă frecvenţă, o emisie cu un unghi de 20°, ne va arăta deodată pe ecran o adâncime de 10 metrii, adâncimea reală. Baza conului nu va mai ieşi din groapă, având o rază de doar 2 metrii, care se află acum în interiorul gropii cu raza de 4 metrii. Imaginea perfect reală ar fi dacă baza conului ar fi de exemplu 1 cm².Să rămânem acum la varianta cu 20° şi să ne deplasăm încet în afara gropii. Ajunşi pe marginea gropii ne oprim şi ne uităm pe ecran. Acesta ne arată mai întâi o pantă lină, iar din momentul în care ne-am oprit vedem din nou o linie dreaptă la o adâncime de 8,5 metrii. După câteva secunde ne deplasăm încet mai departe, vom vedea din nou mai întâi o pantă lină, iar din momentul în care baza conului acoperă doar porţiuni unde apa are 7 metrii, ne va arăta o linie continuă cu o adâncime de 7 metrii.Acum să ne întoarcem deasupra gropii, şi plecăm în viteză mare. Pe ecran vom avea mai întâi o linie continuă cu o adâncime de 10 metrii, după care ne apare brusc o treaptă destul de abruptă, după care din nou o linie constantă de 7 metrii. Niciodată să nu pierdeţi din vedere jocul între timpul de emisie-recepţie al undelor şi viteza de deplasare al bărcii. Dacă plecaţi în viteză cu barca de la mal spre mijlocul apei, perpendicular pe curentul apei, veţi vedea cum pragul cade brusc, şi veţi crede că este foarte abrupt. Peste aceeaşi

porţiune vă deplasaţi acum cu o viteză lentă, veţi remarca că pragul nu este chiar atât de abrupt, ci este lin. Iar dacă rămâneţi ancoraţi chiar deasupra pragului, veţi avea pe ecran o linie continuă.Cum sunt redaţi peştii pe ecranul unui sonar? Şi aceasta e o întrebare simplă cu un răspuns cam complicat. Majoritatea sonarelor au un modus unde peştii sunt arătaţi ca simboluri de … peşti. Acest modus este greşit, nu-l mai folosiţi! Să încercăm să găsim explicaţia. Ce ne redă un sonar? Peşti, crengi, smocuri de iarbă, impurităţi, bule de aer şi, în cazul pescuitului la clonc, şi montura noastră, adică momeala şi plumbul. Să comutăm sonarul de pe modusul real, pur, adică de acolo de unde ne arată doar linii şi puncte, pe aşa zisul modus “peşti”. Plumbul v-a devenit deodată peşte, iar bulele de aer care sunt în modusul real redate ca puncte ce urcă constant la 45° sunt deodată peşti. Eroare!! Dacă tot ce este obiect sau vietate, impuritate sau un proces natural (cum ar fi bulele de aer) sunt redate ca peşti, cum putem să mai deosebim adevăraţii peşti de toate restul? Folosind modusul real, pur! Peştii sunt redaţi printr-o mulţime de puncte dense, ce formează o linie subţire dacă peştele e mic, sau o linie groasă dacă peştele e mare. Astfel putem şi bulele de aer să le deosebim de peşti prin faptul că acestea sunt redate prin puncte mai rare, care urcă constant într-un unghi de 45°. Smocurile de iarbă sau impurităţile din apă sunt tot aşa redate, prin puncte mai rare, formând cel mult o linie spălăcită. În modusul real avem doar plumbul şi peştii de deosebit unul de altul.La pescuitul cu cloncul animăm somnii ce stau pe fundul apei. În momentul când bătăile cloncului ajung chiar deasupra lui, curiozitatea îl îndeamnă să urce şi să vadă ce face gălăgie. Aşa că, somnii ce urcă la bătăile cloncului urcă exact pe raza de bătaie al sonarului care este în formă de con. Însă nici somnii nu reacţionează toţi la fel, unii dintre ei fiind mai leneşi, mai înceţi. Unii somni urcă imediat spre barcă, alţii abia în momentul când baza conului de unde este aproape trecută de ei, rămânând în bătaia undelor doar capul somnului sau o parte din coada lui. Astfel se poate ca un somn imens, care e şi puţin mai leneş decât cei mici şi zvelţi, să urce cu ceva întârziere pe marginea conului de unde. Sonarul ne va arăta în acest caz doar o linie subţire, de parcă ar fi un mini-somn. De aceea, întotdeauna să contraţi cît puteţi de puternic, deoarece niciodată nu putem recunoaşte cu exactitate mărimea somnului ce urcă la momeală.Când trecem cu barca peste un peste ce înoată între ape, vom observa pe ecran apariţia unei semilune, cu curbura în sus. Să vă explic şi de ce: aşa cum am descris şi mai sus, primele unde ce ating marginea peştelui (de exemplu capul) se află pe marginea conului de unde. Linia de margine fiind mai lungă decât linia de centru (înălţimea conului este cea mai scurtă), primele puncte ale peştelui formează o linie subţire şi sunt ceva mai jos decât restul semilunei. Când pestele ajunge în centrul conului, ne este redată pe ecran nu numai dimensiunea reală a peştelui, ci şi adâncimea reală unde se află acesta. În momentul în care peştele iasă din conul de unde,

ultimele puncte redate pe ecran sunt cele din cealaltă margine a conului, adică mai subţire şi mai jos.Mai doresc să vă atrag atenţia că un peste (acelaşi peste) este diferit redat la adâncimi diferite. Asta putem să observăm şi la montura noastră. La o adâncime de 3 metrii plumbul pare mult mai mare pe ecran decât dacă îl lăsăm mai jos, la o adâncime de 10 metrii. Astfel, un peste de … să zicem 3 kilograme, îl vom vedea mare pe sonar dacă se află aproape de barca, iar dacă este la o adâncime de 10 – 12 metrii va fi redat printr-o linie mult mai subţire.Cam aşa funcţionează un sonar. Mare scofală nu-i, mai greu este de dat o explicaţie bună decât de înţeles. Iar dacă explicaţia mea lasă de dorit şi mai vreţi şi alte informaţii asupra sonarelor şi cum funcţionează acestea pentru pescuitul la clonc, contactaţi-mă pe forum. Cu un clonc şi un sonar bun, ambele de calitate, folosind şi momeala potrivită, veţi putea trăi clipe de vis ale pescuitului la clonc.

Legături, noduri şi momeli Peste tot în lumea asta există talente. Aceştia, oriunde se duc, se descurcă de minune şi ajung cu uşurinţă la reuşită. N-au nevoie de ani de zile de a învăţa, n-au nevoie de ore suplimentare, n-au nevoie de muncă zilnică, ei au pur şi simplu talent la ceea ce fac. Exact aşa există şi pescari care se nasc cu darul pescuitului, pescari cu talent la pescuit. Eu n-am avut acest noroc nici în viaţă, nici la şcoală, nici la meserie şi nici la pescuit. Pentru fiecare pas înainte a trebuit să învăţ, să citesc şi să muncesc. Legături şi noduriCum legăm corect un cirlig? La un pahar de vorbă cu un pescar din România, cu care m-am şi împrietenit până la urmă, mi-a povestit că are la pescuitul cu cloncul multe rateuri, în contră peşti nu rămân agăţaţi. Când mi-a arătat cum leagă cârligul, mi-a fost clar de ce nu reuşea să înţepe peştii şi de ce avea atâtea rateuri. Deoarece există cel puţin 3 posibilităţi de a lega un cârlig, dintre care doar una singură este metoda cea mai eficientă, aş dori să vă arăt cum leg eu

un cârlig de pescuit.

a)Nodul pe inelul cârligului. Nodul pe inelul cârligului se poate uşor întoarce, mai ales în timp ce somnul moflăie momeala în gură. O contră acuma va duce la rateu.b)Nodul pe tija cârligului, forfah-ul iasă prin inel, pe exteriorul acestuia.Nodul pe exteriorul inelului nu poate înţepa bine, deoarece vârful subţire, acela uşor încovoiat, va rupe şi va tăia gura somnului. Acesta nu se află în aceeaşi linie cu forfah-ul. În afară de asta, poziţia inelului faţă de forfah va întoarce cirligul în aşa fel încât acesta nu va putea înţepa (vezi schiţele de la punctul “c”).c)Nodul pe tija cârligului, forfah-ul iasă prin inel, pe interiorul acestuia.Nodul pe interiorul inelului va înţepa întotdeauna bine, vârful cârligului se află la trăsătură pe aceeaşi linie cu forfah-ul. Aceasta este, după părerea mea, legătura corectă. Chiar şi la pescuitul de cărăşei sau plătică aveţi grijă cum legaţi cirligul!Cum facem nişte noduri care să ţină beton? Vă voi arăta cum puteţi lega cârligele sau ancorele chiar fără a face vreun nod: nodul fără nod! …care şi este de fapt legătura mea preferată, legătura ce o folosesc la absolut toate monturile.Pe link-ul următor puteţi să mai exersaţi câteva din zecile de noduri explicate prin animaţie:MomeliCele mai preferate momeli ale mele sunt rimele de ploaie şi peştele viu. Momeala trebuie însă prezentată cît mai interesant, cît mai reală şi apetisantă, de aceea vreau să vă arăt cum pun eu momeala pe cârlige, cum fac eu nişte monturi. Nu folosiţi niciodată monturi multiple pe aceeaşi lanseta! Un cirlig sau o ancora în gura unui somn nu prezintă pericol de agăţătură în pietre, buturugi sau în barca, pe când o a doua montura liberă la o distanţă de 1 – 2 metrii, poate duce la o asemenea situaţie neplăcută. Mai rău este când dorim să tragem somnul din apă, iar aceste cârlige libere şi periculoase se înfig în mâinile sau în capul nostru. 1.Montura pentru pescuitul la somn cu smoc de rime (sau lipitori)

2.Montura pentru pescuitul la somn cu peşte viu în râu                             3.Montura pentru pescuitul la somn cu peşte viu în ape

stătătoare                                                 4. Montura cu calamar sau buchet de rame la pescuit la somn

Locuri interesante de pescuit la somn şi momeala cea mai bunăLocurile interesante de pescuit la somn sunt exact acele locuri care sunt şi pentru somni interesante, adică locurile unde hrana lui se găseşte din abundenţă şi o poate prinde cu un efort minim. Nu vă orientaţi niciodată după locuri comode de pescuit unde puteţi fain-făinuţ sta la umbră, sau locuri libere unde vă puteţi desfăşura cu 20 de lansete. Nu acesta este criteriul după care alegem locurile de pescuit, ele nu trebuie să fie pentru noi comode, ci sub apă trebuie să fie relevante pentru somni!Locurile adânci, aşa zisele gropane, sunt interesante pentru mine personal, doar la pescuitul cu cloncul, unde încerc să animez la muşcătură somnii ce se odihnesc. Un somn ce pleacă la vânătoare, adică celui care îi este foame, nu se mai află în gropi, ci acolo unde îşi găseşte cel mai lesne hrana. Peştii ce îi poate prinde cel mai uşor sunt scobarul, plătica, şalăul şi babuşca, adică peşti ce nu înoată cu viteză. Acum să ne gândim şi unde găsim aceşti peşti pe înserate, noaptea şi dimineaţa.Şalăul este un răpitor de noapte ce vânează peştii micuţi, care stau toţi în … mal. Deci şi şalăul vine în mal la răpit, de seara până dimineaţa. Iar somnul tot aproape de mal îl găsim noaptea, răpind şalăi. Dacă găsim un astfel de loc, unde şalăii vin la răpit, putem fi siguri că nici somnii nu-s prea departe.Plătica şi babuşca sunt peşti nu prea puternici şi destul de molcomi, cărora nu le prea place curentul apei, ci locurile mai line, pline cu vegetaţie sau crengi. Aceste locuri interesante pentru plătica şi babuşca tot aproape de mal le găsim. Însă pe înserate şi în zorii zilei, aceşti peşti (albiturile în general) sar pe suprafaţa apei, chiar şi în curent, clipocind şi plescăind luciul apei. Şi aceasta este o atracţie totală pentru somni! Sunt sigur că mulţi dintre voi au auzit deja cum noaptea somnul “răpeşte” la suprafaţa apei, zgomotul fiind nu de plescăială puternică, ci mai mult de absorbire! În locurile unde se produc vârtejuri de apă, acolo apa este ceva mai oxigenată, iar mâncarea peştilor rămâne mai mult timp pe loc. Deci şi aceste locuri sunt favorizate de obleţi, plătică, babuşcă, caras, şamd…

Deci să repetăm, unde aş plasa eu monturile de somn:-aproape de mal, lângă smocuri de iarbă, unde văd şi multă activitate de peşti mici sau acolo unde găsesc un loc unde prind plătică, scobar sau babuşcă una după alta-sub copacii de pe malul apei sau căzuţi pe malul apei, şi în locurile unde avaţii şi clenii răpesc necontenit-acolo unde aud seara, la suprafaţa apei, că sar peştii-în sau lângă vârtejuri-în apropierea unor copaci căzuţi în apă -pe praguri, la marginea curentului de apă-la intrarea în gropane, unde apa este mai mică decât în gropi, acolo unde somnii iasă din gropi şi pleacă în căutarea hranei-pe câmpurile inundate când râurile iasă din matcă, acolo unde se găsesc acuma din abundenţă râme, greieri şi şoricei pe care apa le scoate din pământ-acolo unde se întâlnesc 2 ape curgătoare, unde se revarsă un pârâu sau un canal într-un râu, şi nu departe de malSă nu vă lăsaţi niciodată iritaţi dacă adâncimea apei aproape de mal are doar 1 – 1,5 metrii. Pentru că pe somni nu-i interesează asta, ei intră şi în locuri unde apa are doar 60 de cm, dacă acolo se găseşte hrana lor. Gândiţi-vă că un banc de plătică sau caras îşi petrece noaptea la apă

de 1 metru adâncime. Chiar şi un somn de peste 2 metrii nu îl veţi vedea sau auzii niciodată cum răpeşte într-o apă aşa de mică, el absorbindu-şi hrana cu o putere fantastică chiar şi de la distanţa de 1 metru. Cu acest mod de a-şi prinde hrana, nici ceilalţi peşti nu se vor speria şi fugi, ca în cazul unei răpituri puternice şi agresive.Dacă până acuma nu am amintit mai nimica despre crap, avat sau clean, să nu vă pripiţi niciodată să-i folosiţi ca momeală. Sunt peşti ce rezistă foarte bine în cirlig şi fac randale mari în apă, vibraţii puternice. Următorii peşti sunt preferaţii mei ca momeală:-la grund sau pluta peşti între 0,4 – 1 kg: clean, scobar, plătică, mreană, avat, caras, crap biban (nu că n-aş pune un şalău de 40 de cm în cârlig, dar n-am avut ocazia până acuma să prind şalăi de această mărime şi să-i ţin vii pentru momeala)-la clonc, la târât şi la verticală peşti de ca. 20 cm: babuşca, clean, scobar, plătica, caras, crap, biban Însă o regulă pentru mărimea momelii nu există, puteţi folosi şi peşti mai mari de 1 kg, sau mai mici decât 400 de grame, aşa cum veţi putea citi în următoarele câteva exemple:-cu ani în urmă am fost la o partidă de pescuit pe Olt, unde am reuşit să prind un somn de 1 kg la un caras de 0,5 kg!  Nici măcar nu am remarcat când a tras, somnul a muşcat halos şi s-a prins singur într-unul din cârlige. Nu l-a interesat mărimea peştelui, el a simţit prada în apropiere şi a răpit. În noaptea următoare la o montură pentru şalău, am prins la un oblete un somn de 13 kg (ca. 1,2 metrii), care mai avea un cirlig în gură, de la o altă montură de şalău. Acesta se pare că aduna de pe fundul apei peştişorii răniţi sau morţi. În aceeaşi zi un localnic a prins la un twister de doar 5 cm, cu care dădea la şalău, un somn de …35 de kg!-Un prieten bun din Germania, care nu prinsese niciodată în ultimii 10 ani somn pe râul Rin, a reuşit chiar la prima şedinţă de pescuit la somn să captureze unul de 1,81 metrii. A pescuit la grund cu plută, momeala fiind un smoc de 12 râme de ploaie. După ce somnul a fost tras la mal, acesta a vomitat din cauza oboselii un şalău de 35 de cm! Se întâmplă uneori dacă drill-ul este prea puternic şi somnul a mâncat de curând, să scuipe din stomac tot ce are. -O altă cunoştinţă din Germania, care umblă doar după „recorduri“, a prins la o mreană de 80 de cm (vă daţi seama ce mreană capitală a fost aia?!!!) un somn de doar 1,90 metrii. Spun “doar” pentru că aşa o mreană imensă ar fi normal un meniu pentru un somn de 2,50 metrii.-Thomas şi Mario, prietenii mei vânători de somn, pescuiesc aproape numai la smoc de râme. Cu toate că această momeală este “mică” şi cam “moartă” comparativ cu un peşte viu de 40 de cm lungime, ei au reuşit să prindă foarte mulţi somni de peste 2 metrii, cel mai mare având chiar 2,33 metrii. -Iar la plătici de 2 kg se prind regulat şi somni de 1,20 metrii, şi invers, la pescuit de şalău cu twistere mici mai intră şi câte un somn de peste 2 metrii.-Pe râul Timiş, îmi povestea un prieten că nu mai este peşte, Timişul fiind atât de mic că-l poţi trece în picioare. Verificând cu barca conflabilă şi cu sonarul, am fost surprins să văd că pe o bucată de peste 5 km lungime, cea mai mică apă avea 3 metrii, iar cea mai adâncă era de 8 metrii. Nu după mult timp s-a prins de către o cunoştinţă de a noastră, la plătică cît palma, un somn de 1,60 metrii (28 kg), iar după nici măcar o lună, mi s-a comunicat că doi băieţi din Timişoara au reuşit să captureze un somn de vreo 50 de kg